Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind aplicarea regimurilor aplicabile produselor originare din anumite state care fac parte din grupul statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP) prevăzute în acordurile de stabilire sau care duc la stabilirea Acordurilor de parteneriat economic (reformare) (COM(2015)0282 – C8-0154/2015 – 2015/0128(COD))

P8_TA(2016)0094 A8-0010/2016

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0282),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0154/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European din 8 octombrie 2015(1),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(2),

–  având în vedere scrisoarea din 16 septembrie 2015 a Comisiei pentru afaceri juridice adresată Comisiei pentru comerț internațional, în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 104 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0010/2016),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură, preluând propunerea Comisiei și ținând seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 aprilie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/... al Parlamentului European și al Consiliului privind aplicarea la produsele originare din anumite state care fac parte din grupul statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP) a regimurilor prevăzute în acordurile privind stabilirea sau care conduc la stabilirea acordurilor de parteneriat economic (reformare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2016/1076.)

(1) JO C 32, 28.1.2016, p. 23 (2) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute în Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Guvernul Danemarcei și Guvernul local al Groenlandei, pe de altă parte (11634/2015– C8-0377/2015 – 2015/0152(NLE))

P8_TA(2016)0095 A8-0067/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (11634/2015),

–  având în vedere proiectul de Protocol de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute în Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Guvernul Danemarcei și Guvernul local al Groenlandei, pe de altă parte (11633/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0377/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru bugete (A8-0067/2016),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Groenlandei.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și guvernul Regiunii Administrative Speciale Macao a Republicii Populare Chineze referitor la anumite aspecte ale serviciilor aeriene (05255/2014 – C8-0040/2015 – 2012/0015(NLE))

P8_TA(2016)0096 A8-0072/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05255/2014),

–  având în vedere proiectul de Acord dintre Uniunea Europeană și guvernul Regiunii Administrative Speciale Macao a Republicii Populare Chineze referitor la anumite aspecte ale serviciilor aeriene (08179/2012),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și articolul 218 alineatul (8) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0040/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru transport și turism (A8-0072/2016),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernului Regiunii Administrative Speciale Macao a Republicii Populare Chineze.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în ceea ce privește durata obligației de respectare a cotei standard minime (COM(2015)0646 – C8-0009/2016 – 2015/0296(CNS))

P8_TA(2016)0097 A8-0063/2016

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2015)0646),

–  având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0009/2016),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0063/2016),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  regretă că Comisia a publicat atât de târziu propunerea sa, ceea ce presupune aplicarea retroactivă a cotei standard minime de TVA;

3.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

5.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 Directiva 2006/112/CE Articolul 97 De la 1 ianuarie 2016 până la 31 decembrie 2017, cota standard nu poate fi mai mică de 15 %. De la 1 ianuarie 2016 până la 31 decembrie 2018, cota standard nu poate fi mai mică de 15%.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind aprobarea încheierii de către Oficiul European de Poliție (Europol) a Acordului privind cooperarea strategică dintre Republica Federativă a Braziliei și Europol (13980/2015 – C8-0010/2016 – 2016/0801(CNS))

P8_TA(2016)0098 A8-0070/2016

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (13980/2015),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0010/2016),

–  având în vedere Decizia 2009/371/JAI a Consiliului din 6 aprilie 2009 privind înființarea Oficiului European de Poliție (Europol)(1), în special articolul 23 alineatul (2),

–  având în vedere Decizia 2009/934/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de adoptare a normelor de punere în aplicare care reglementează relațiile Europol cu partenerii, inclusiv schimbul de date cu caracter personal și de informații clasificate(2), în special articolele 5 și 6,

–  având în vedere Decizia 2009/935/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de stabilire a listei statelor terțe și organizațiilor cu care Europol încheie acorduri(3),

–  având în vedere articolul 59 și articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0070/2016),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  invită Comisia să evalueze, după intrarea în vigoare a noului Regulament privind Europol (2013/0091(COD)), dispozițiile cuprinse în Acordul de cooperare; invită Comisia să informeze Parlamentul European și Consiliul cu privire la rezultatul evaluării și, dacă este cazul, să prezinte o recomandare de autorizare a inițierii de discuții privind renegocierea la nivel internațional a acordului;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și Europol poziția Parlamentului.

(1) JO L 121, 15.5.2009, p. 37. (2) JO L 325, 11.12.2009, p. 6. (3) JO L 325, 11.12.2009, p. 12.

Decizia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 privind cererea de ridicare a imunității lui Hermann Winkler (2016/2000(IMM))

P8_TA(2016)0099 A8-0062/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Hermann Winkler, transmisă la 25 septembrie 2015 de Parchetul din Leipzig, în legătură cu o anchetă preliminară privind un accident rutier (cu numărul de referință 600 AR 3037/15), și comunicată în ședința plenară din 14 decembrie 2015,

–  având în vedere că Hermann Winkler a renunțat la dreptul său de a fi audiat, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 46 din Legea fundamentală a Germaniei (Grundgesetz),

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0062/2016),

A.  întrucât Parchetul din Leipzig (Germania) a solicitat ridicarea imunității parlamentare a lui Hermann Winkler, deputat în Parlamentul European, spre a fi cercetat pentru o presupusă infracțiune;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații beneficiază, pe teritoriul statului propriu, de imunitățile acordate deputaților parlamentului național respectiv;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 46 alineatul (2) din Legea fundamentală a Germaniei (Grundgesetz), un deputat nu poate fi tras la răspundere pentru o infracțiune sancționabilă fără autorizația parlamentului, cu excepția cazului în care este surprins în flagrant sau în cursul zilei următoare comiterii infracțiunii;

D.  întrucât cererea se referă la cercetări preliminare legate de un accident rutier grav care s-a produs la 23 septembrie 2015 și în care a fost implicat Hermann Winkler;

E.  întrucât procedura penală în cauză nu privește o opinie sau un vot exprimate în exercitarea mandatului de deputat în Parlamentul European, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

F.  întrucât, ținând seama de informațiile de care dispune comisia, nu există niciun motiv pentru a presupune că procedura penală a fost deschisă cu intenția de a prejudicia activitatea politică a deputatului (fumus persecutionis);

G.  întrucât este astfel evident că presupusa infracțiune nu are nicio legătură cu poziția lui Hermann Winkler de deputat în Parlamentul European;

H.  întrucât, prin urmare, este recomandabil ca, în cazul de față, imunitatea să fie ridicată;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Hermann Winkler,

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorităților germane și lui Hermann Winkler.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.)

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la aspecte legate de pescuit în cadrul Acordului internațional privind biodiversitatea marină în zonele din afara jurisdicțiilor naționale - Convenția ONU privind dreptul mării (2015/2109(INI))

P8_TA(2016)0100 A8-0042/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS) și cele două acorduri de punere în aplicare ale sale: Acordul de aplicare a părții XI și Acordul Organizației Națiunilor Unite privind stocurile de pește (UNFSA),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU referitoare la elaborarea unui instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu în temeiul Convenției ONU privind dreptul mării (UNCLOS) pentru conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine a zonelor din afara jurisdicțiilor naționale (ABNJ);

–  având în vedere documentul final al Conferinței Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă care a avut loc la Rio de Janeiro în 2012, intitulat „Viitorul pe care ni-l dorim”,

–  având în vedere rapoartele Grupului de lucru ad-hoc, deschis și informal al ONU,

–  având în vedere Convenția privind diversitatea biologică (CBD) și obiectivele de la Aichi adoptate de părțile la CBD, în special obiectivele nr. 6, 10 și 11;

–  având în vedere criteriile și orientările științifice din Azore din 2009 pentru identificarea zonelor marine semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic (EBSA) și pentru desemnarea unor rețele reprezentative de zone marine protejate în apele oceanice și de habitate de adâncime din larg ale CBD;

–  având în vedere procesul CBD pentru descrierea EBSA, care deja a avut ca rezultat descrierea a 204 zone care îndeplinesc criteriile, multe dintre aceste aflându-se în ABNJ,

–  având în vedere că, deși s-au descris EBSA în sudul Oceanului Indian, Oceanul Pacific temperat și tropical de Est, Oceanul Pacific de Nord, Atlanticul de Sud-Est, Oceanul Arctic, Atlanticul de Nord-Vest, Marea Mediterană, Pacificul de Sud-Vest, zona extinsă a Caraibilor și a Oceanului Atlantic Vest și Central, alte regiuni încă nu au fost descrise;

–  având în vedere Declarația de la Rio privind mediul și dezvoltarea, Agenda 21, Programul de continuare a aplicării Agendei 21, Planul de punere în aplicare al summitului mondial privind dezvoltarea durabilă (Declarația de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă și planul de punere în aplicare),

–  având în vedere Codul de conduită pentru un pescuit responsabil al Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO), adoptat în octombrie 1995 în cadrul Conferinței FAO și instrumentele sale asociate, în special Acordul din 1995 privind promovarea respectării măsurilor internaționale de conservare și gestionare de către navele de pescuit în marea liberă,

–  având în vedere Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă (UNGA A/RES/70/1 adoptată în 2015) și obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 14 - conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă,

–  având în vedere obiectivul nr. 14 din Agenda Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0042/2016),

A.  întrucât mările și oceanele acoperă 71 % din suprafața Pământului și cuprind aproximativ 97 % din apa planetei; întrucât mediul marin găzduiește o parte semnificativă a biodiversității mondiale și rămâne în mare parte neexplorat;

B.  întrucât o proporție estimată la 64 % din totalitatea mărilor, în special marea liberă și fundul mării în zonele de profunzime sunt zone care nu intră în jurisdicția națională a statelor și sunt reglementate de legislația internațională;

C.  întrucât oceanele au un rol fundamental în multe dintre sistemele Pământului, inclusiv clima și vremea, și sunt cadrul în care se desfășoară multe activități umane precum pescuitul, producerea de energie, transportul și comerțul;

D.  întrucât mai puțin de 1 % din zonele din afara jurisdicțiilor naționale sunt protejate ca urmare a stabilirii unor zone marine protejate; întrucât în marea majoritate a regiunilor oceanice nu există un cadru de gestionare mandatat legal să stabilească zone marine protejate;

E.  întrucât protejarea și conservarea diversității biologice marine sunt preocupări comune ale întregii omeniri și ar trebui tratate ca atare;

F.  întrucât conservarea habitatelor marine în stare bună și a stocurilor halieutice sustenabile este esențială pentru sustenabilitatea pescuitului pe termen lung;

G.  întrucât în 2014 ecosistemele protejate acopereau 15,2 % din zonele terestre și doar 8,4 % din zonele marine din întreaga lume;

H.  întrucât schimbările climatice și acidificarea agravează efectele negative provocate de exploatarea excesivă, poluare, deșeurile marine și distrugerea habitatelor și a ecosistemelor marine;

I.  întrucât documentul final al Conferinței Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio de Janeiro, 2012), intitulat „Viitorul pe care ni-l dorim”, a subliniat că protejarea și gestionarea bazei de resurse naturale pentru dezvoltarea economică și socială sunt obiectivele majore și cerințe esențiale ale dezvoltării durabile;

J.  întrucât mările și oceanele dețin un potențial în general neexploatat de a genera creștere albastră, cum ar fi în domeniul energiilor regenerabile și în cel al produselor farmaceutice, lucru care poate fi considerat și o cale legitimă de dezvoltare pentru țările care în momentul de față sunt în curs de dezvoltare; întrucât dezvoltarea maritimă și potențialul său de creștere albastră au ca cerință prealabilă dezvoltarea cunoștințelor despre speciile marine și mediul marin, despre batimetria sa, precum și cartografierea ecosistemelor marine vulnerabile;

K.  întrucât conservarea biodiversității marine și utilizarea sa sustenabilă sunt direct legate de dezvoltarea durabilă pe termen lung și, prin urmare, sunt relevante atât din punct de vedere social și economic, cât și pentru mediu în toate țările și teritoriile;

L.  întrucât este necesară dezvoltarea în continuare a cadrului legislativ existent pentru zonele din afara jurisdicțiilor naționale, creat acum mai bine de 30 de ani, pe baza doctrinei libertății largului mării („marea liberă”), pentru a promova cu succes conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității marine în zonele din afara jurisdicțiilor naționale;

M.  întrucât numărul activităților desfășurate în mediul marin a crescut în ultimele decenii; întrucât recunoaștem dinamica dintre diversele activități care au loc în largul mării și felul în care acestea afectează biodiversitatea marină;

N.  întrucât recunoaștem interacțiunile și efectele cumulative ale diverselor activități care au loc în largul mării și întrucât acestea au un impact asupra biodiversității marine;

O.  întrucât, în 2004, Adunarea Generală a ONU a creat Grupul de lucru ad-hoc, deschis și informal cu obiectivul de a studia și analiza conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine în zonele din afara jurisdicțiilor naționale;

P.  întrucât în 2011 grupul de lucru a recomandat inițierea unui proces care să identifice lacunele și căile de urmat, inclusiv eventual dezvoltarea unui acord multilateral în cadrul UNCLOS, și întrucât procesul respectiv ar trebui să abordeze toate aspectele, și anume resursele genetice marine (inclusiv aspectele legate de împărțirea beneficiilor), măsurile precum instrumentele de gestionare specifice zonelor (inclusiv zonele marine protejate), procesele de evaluare a impactului asupra mediului, consolidarea capacității și transferul de tehnologii marine;

Q.  întrucât în sinteza redactată de copreședinții grupului de lucru din 2011 s-a recunoscut decalajul dintre procesul științific folosit pentru descrierea zonelor semnificative din punct de vedere ecologic și biologic și identificarea/desemnarea efectivă a acestor zone, dat fiind faptul că niciun forum global nu dispunea de un mandat oficial în acel moment, iar forumurile regionale și sectoriale existente s-au confruntat cu probleme legate de legitimitate în acel context;

R.  întrucât în sinteza redactată de copreședinții grupului de lucru din 2011 s-a constatat că s-au recunoscut în general limitările și deficiențele status quo-ului;

S.  întrucât, în iunie 2012, în documentul final al Conferinței de la Rio+20, șefii de stat și de guvern s-au angajat să trateze de urgență, pe baza lucrărilor grupului de lucru și înainte de încheierea celei de-a 69-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, problematica conservării și a utilizării sustenabile a diversității biologice marine în zonele din afara jurisdicțiilor naționale, inclusiv prin luarea unei decizii referitoare la dezvoltarea unui instrument internațional în cadrul Convenției privind dreptul mării;

T.  întrucât pescuitul, atât în calitate de activitate independentă, cât și în combinație cu schimbările climatice, poluarea marină sau alte activități marine, are un impact semnificativ asupra diversității biologice și a biomasei marine și, prin urmare, impactul activităților de pescuit asupra biodiversității marine în ABNJ ar trebui tratat în mod cuprinzător de toate măsurile din domeniul conservării și gestionării maritime, pentru a evita sau reduce la minimum acest impact; întrucât, de asemenea, pescuitul nu este singurul factor de mortalitate a resurselor oceanice introdus de oameni și nu ar trebui să fie singurul instrument al acțiunii internaționale;

U.  întrucât, printre altele, extragerea minereurilor, forajele în scopuri energetice, precum și utilizarea spațiului la sol de către platformele urbane sunt alți factori de mortalitate a resurselor piscicole în prezent; întrucât dezvoltarea maritimă în viitor ar putea introduce factori de mortalitate neprevăzuți, la care va trebui să fim vigilenți;

V.  întrucât biodiversitatea marină a scăzut deja în mod semnificativ; întrucât există o legătură strânsă între conservarea posibilităților de pescuit pentru generațiile viitoare și protejarea biodiversității marine, precum și conservarea ecosistemelor marine;

W.  întrucât tehnicile de pescuit selective și sustenabile reprezintă un instrument indispensabil pentru gestionarea sustenabilă a resurselor halieutice, precum și pentru reducerea la minimum a capturilor accidentale, contribuind, astfel, la conservarea biodiversității marine;

X.  întrucât coordonarea între toți actorii implicați în activitățile maritime și consultarea acestora sunt de importanță vitală pentru a asigura conservarea diversității biologice marine și utilizarea durabilă a resurselor.

Y.  întrucât regiunile ultraperiferice europene au, prin natura lor, situații geografice și uneori geopolitice deosebite și întrucât acestea sunt integrate în mecanisme de cooperare regională specifice;

Z.  întrucât activitățile de pescuit reprezintă o activitate foarte importantă care are loc atât în zone aflate sub jurisdicție națională, cât și în zone aflate în afara acestei jurisdicții;

AA.  întrucât UE joacă unul dintre rolurile principale în cadrul guvernanței la nivel mondial a mărilor și oceanelor și are o influență majoră pe scena internațională în domeniul pescuitului, inclusiv datorită participării sale la 17 organizații regionale de gestionare a pescuitului (ORGP); întrucât una dintre implicațiile acestui rol de lider este că UE este responsabilă să adopte o politică proactivă în materie de protejare a biodiversității marine la nivel mondial;

AB.  întrucât Acordul Organizației Națiunilor Unite privind stocurile de pește (UNFSA), care stabilește drepturile și obligațiile statelor participante în ceea ce privește conservarea și gestionarea stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești mari migratori, este un document cuprinzător și prospectiv, care nu ar trebui schimbat, subminat sau diluat și a cărui punere în aplicare deplină trebuie asigurată prin procesele de cooperare extinsă care urmează să fie adoptate în noul instrument internațional;

AC.  întrucât ar trebui să se tragă învățăminte din recentele divergențe dintre UE și insulele Feroe sau Islanda, pentru a se permite gestionarea durabilă a stocurilor halieutice la nivel mondial;

AD.  întrucât fiecare țară are dreptul de a beneficia de pe urma conservării și utilizării durabile a propriilor resurse, așa cum garantează UNCLOS;

AE.  întrucât recunoaștem obligația statelor de a proteja și conserva mediul marin, inclusiv de a proteja ecosistemele rare și fragile și habitatul speciilor și formelor de viață marină vulnerabile, cu populație diminuată, amenințate sau pe cale de dispariție;

AF.  întrucât UNFSA constituie un cadru pentru aplicarea principiului precauției și a unor abordări ecosistemice în ceea ce privește gestionarea activităților de pescuit, pentru măsurile de conservare și de gestionare a stocurilor de pești anadromi și pești mari migratori, precum și pentru cooperarea internațională, prin activitatea organizațiilor regionale și subregionale de gestionare a pescuitului (ORGP) și prin acorduri; întrucât aplicarea sa efectivă ar trebui îmbunătățită;

AG.  întrucât Rezoluțiile 61/105 și 64/72 ale Adunării Generale a ONU invită statele și ORGP să adopte o serie de măsuri pentru a asigura conservarea efectivă a resurselor din zonele de adâncime și pentru a preveni orice impact negativ semnificativ al pescuitului de adâncime asupra ecosistemelor marine vulnerabile în ABNJ;

AH.  întrucât recunoaștem și sprijinim drepturile și cerințele speciale ale țărilor în curs de dezvoltare în contextul construirii de capacități pentru ca ele să poată beneficia de pe urma conservării și utilizării durabile a resurselor și a stocurilor de pești anadromi și de pești mari migratori;

AI.  întrucât în planul de acțiune al așa-numitului „Proces de la Kobe” se recunosc eforturile depuse deja de ORGP-urile care gestionează resursele de ton și care au efectuat evaluări independente ale performanțelor și se solicită ORGP-urilor respective să facă periodic aceste evaluări, să facă publice rezultatele și să implementeze pe deplin recomandările acestora; întrucât și alte organisme precum Adunarea Generală a ONU și Comisia pentru pescuit a FAO (COFI) au solicitat celorlalte ORGP să procedeze la fel și întrucât aceste evaluări au fost efectuate;

AJ.  întrucât există deja ORGP, iar unele dintre ele au luat măsuri în vederea stabilirii de zone marine protejate în vederea conservării și refacerii stocurilor de pește la niveluri sustenabile;

AK.  întrucât CBD a facilitat o serie de ateliere pentru a descrie EBSA, inclusiv în ABNJ, iar rezultatul acestor ateliere este ușor de consultat pe un site al CBD pentru a furniza consiliere în materie de gestionare;

AL.  întrucât colectarea și schimbul de date științifice și cunoștințe sunt extrem de importante pentru a lua decizii cu bună credință, pe baza celor mai bune avize științifice disponibile;

AM.  întrucât problema ecologică a deșeurilor de plastic din mare constituie o amenințare directă la adresa biodiversității marine; întrucât amploarea problemei și măsurile care trebuie luate pentru remedierea situației au fost insuficient examinate până în prezent și întrucât rezolvarea acestei chestiuni ar putea reprezenta o oportunitate economică;

AN.  întrucât Grupul de lucru, în documentul său din 23 ianuarie 2015, a subliniat necesitatea unui regim global cuprinzător care să reglementeze mai bine conservarea și gestionarea diversității biologice marine în zonele din afara jurisdicțiilor naționale;

AO.  întrucât UE dezvoltă și încurajează în mod activ cele mai bune practici pentru a asigura utilizarea sustenabilă a stocurilor de pești și, prin intermediul programelor sale, cum ar fi Orizont 2020, încurajează și finanțează colectarea de date, cercetarea și dezvoltarea durabilă;

AP.  întrucât, la 23 ianuarie 2015, Grupul de lucru și-a exprimat sprijinul pentru recomandarea de a se dezvolta un instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu în temeiul convenției;

AQ.  întrucât, la 19 iunie 2015, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție referitoare la elaborarea unui instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu în temeiul UNCLOS privind conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine a zonelor din afara jurisdicțiilor naționale,

1.  salută decizia luată de Adunarea Generală a ONU de a dezvolta un nou instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic în temeiul UNCLOS privind conservarea și utilizarea sustenabilă a diversității biologice marine în ABNJ, printre altele în vederea soluționării lacunelor actuale; subliniază că acest proces nu va submina instrumentele și cadrele relevante existente și nici organismele globale, regionale și sectoriale relevante (de exemplu ORGP-urile); evidențiază cât este de important să se realizeze progrese, cu rapiditate dar și cu grijă, în ceea ce privește elaborarea acestui nou instrument și să se respecte obiectivul de a se finaliza redactarea proiectului de text până la sfârșitul anului 2017;

2.  subliniază perspectivele, oportunitățile și consecințele pentru bunele relații dintre state și pentru exploatarea sustenabilă a resurselor în temeiul UNCLOS, recunoscând că noile presiuni și oportunități impun efectuarea unor ajustări;

3.  subliniază importanța conservării și folosirii sustenabile atât a oceanelor și a mărilor, cât și a resurselor acestora; invită UE și comunitatea internațională să promoveze conservarea și utilizarea sustenabilă a resurselor marine, punând în aplicare, printre alte măsuri, concepte moderne și sustenabile privind gestionarea ecosistemului marin, principii privind guvernanța oceanelor, gestionarea exploatării resurselor marine (cum ar fi exploatarea minereurilor, forajele în scopuri energetice etc.) și pescuitul, incluzând guvernanța maritimă bazată pe date științifice, asigurând refacerea și menținerea stocurilor la niveluri care pot să asigure producția maximă durabilă, gestionarea bazată pe ecosisteme și conservarea biodiversității marine, asigurarea aplicării legislației existente, precum și principiul precauției;

4.  subliniază că, pentru a face față presiunilor asupra biodiversității până în 2020, statele membre vor trebui să ia măsuri pentru a pune în aplicare planurile de gestiune, a monitoriza aplicarea normelor, a aprofunda cunoștințele de bază și a consolida rețelele de cercetare și coordonarea informațiilor privind biodiversitatea marină;

5.  recunoaște și susține rolul pozitiv și important jucat de UE și Comisie, având în vedere faptul că industria și piața pescuitului din UE constituie unul dintre actorii principali din domeniu, iar politica europeană în domeniul pescuitului este orientată către sustenabilitate;

6.  recunoaște rolul important pe care UE l-a jucat până în prezent în asigurarea unei gestionări sustenabile a resurselor marine vii, în special în cadrul luptei împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat; subliniază că, prin natura sa, pescuitul INN reprezintă o amenințare la adresa biodiversității marine și compromite grav conservarea ecosistemelor marine; subliniază că UE consideră că lupta împotriva INN este o prioritate și că cooperarea internațională este esențială pentru a duce la bun sfârșit această luptă; încurajează FAO și ORGP să își intensifice eforturile pentru a îmbunătăți cooperarea multilaterală;

7.  subliniază rolul pozitiv al etichetării ecologice în sectorul produselor pescărești, care permite consumatorilor să contribuie la sustenabilitatea resurselor și la conservarea biodiversității marine, exercitându-și alegerea în cunoștință de cauză;

8.  încurajează Comisia să se asigure în continuare că impactul activităților umane, inclusiv al pescuitului și al tuturor formelor de exploatare a fundului mării și al oceanelor, asupra biodiversității în ABNJ este abordat în mod eficace în contextul acestui nou acord internațional; încurajează Comisia să promoveze și să coordoneze în continuare acest lucru; ia act, prin urmare, de necesitatea de a promova în continuare consolidarea legislației existente și de a dezvolta instrumentele de gestionare necesare pentru a asigura coerența și coeziunea;

9.  încurajează ORGP să asigure punerea în aplicare pe deplin a recomandărilor lor, să continue să efectueze evaluări independente periodice și să asigure punerea în aplicare corespunzătoare a acestor evaluări;

10.  îndeamnă Comisia să sprijine și să promoveze o abordare holistică și cuprinzătoare cu privire la zonele marine protejate, deoarece nu este posibilă nicio coordonare sau cooperare reală în domeniul eforturilor de conservare fără participarea unei game cât mai largi de părți interesate, implicate într-o serie cuprinzătoare de activități marine umane în mări și oceane;

11.  încurajează și îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze desemnarea și aplicarea EBSA în ABNJ;

12.  îndeamnă Comisia să colaboreze cu toate părțile interesate relevante pentru a continua să sprijine și să promoveze, în contextul noului acord internațional în cadrul UNCLOS, dezvoltarea unui mecanism instituțional pentru desemnarea, gestionarea și instituirea dispozițiilor necesare pentru monitorizarea și executarea unor rețele de zone marine protejate conectate, coerente, funcționale și reprezentative, deoarece acestea reprezintă instrumente esențiale pentru asigurarea conexiunilor din domeniul ecologic și biologic;

13.  solicită Comisiei să analizeze o serie de date cuprinzătoare privind biodiversitatea marină în mările regionale europene; consideră că strângerea acestor date reprezintă o provocare necesară, având în vedere că 80 % dintre speciile și habitatele menționate în Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin sunt clasificate drept necunoscute;

14.  solicită ca UE să joace un rol primordial în eliminarea deșeurilor de plastic din mare și ca cercetarea din domeniu să fie finanțată în cadrul „economiei albastre”;

15.  subliniază că acest nou acord internațional ar trebui să asigure condiții de concurență echitabile între toate părțile interesate; consideră că noul acord internațional ar trebui să țină cont, de asemenea, de nevoile specifice ale țărilor în curs de dezvoltare, în special ale statelor insulare mici, în domeniul consolidării capacităților necesare pentru atingerea obiectivelor comunității internaționale cu privire la, printre altele, zonele marine protejate;

16.  îndeamnă Comisia să promoveze consolidarea cooperării, a coordonării, a transparenței și a responsabilității între toți actorii implicați, inclusiv între noile instrumente negociate, instrumentele existente ale UNFSA și FAO, ORGP și alte organisme sectoriale cum ar fi, printre altele, Autoritatea internațională pentru fundul mărilor și oceanelor și Organizația Maritimă Internațională;

17.  invită ONU să colaboreze cu țările pentru a pune în aplicare mai eficient normele existente și, în cazul în care este necesar, să creeze norme suplimentare care ar putea contribui în mod indirect la protejarea biodiversității în marea liberă și ar putea îmbunătăți condițiile sociale și cele în materie de siguranță și monitorizare, cum ar fi crearea unor instrumente de gestionare globală, de exemplu a unui instrument centralizat pentru înmatricularea navelor, cum ar fi registrul mondial al navelor de pescuit care este în curs de elaborare sub autoritatea FAO, evitând, însă, creșterea sarcinilor birocratice pentru pescari;

18.  subliniază că impactul pescuitului asupra biodiversității marine în ABNJ va trebui să facă parte din mandatul ORGP;

19.  îndeamnă Comisia și statele membre să sprijine și să promoveze, în cadrul mandatului unui nou acord internațional în cadrul UNCLOS, dezvoltarea unui mecanism instituțional pentru punerea în aplicare a unei evaluări prealabile de impact asupra mediului în cazul activităților cu un impact potențial semnificativ asupra mediului marin, în conformitate cu articolul 206 din UNCLOS, inclusiv în cazul exploatării resurselor maritime, în măsura posibilului pe baza unor argumente științifice solide, și ca aceste activități să fie însoțite de monitorizarea detaliată a mediului și a realității socio-economice;

20.  solicită Comisiei să facă presiuni, în contextul noului acord internațional, pentru a se recunoaște daunele aduse mediului marin și identificarea lanțului responsabilității pentru aceste daune;

21.  îndeamnă Comisia să invite statele care nu au ratificat UNCLOS sau nu au aderat la această convenție să o facă;

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, precum și comitetului de pregătire însărcinat cu redactarea textului viitorului acord internațional.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind condițiile zootehnice și genealogice aplicabile comerțului în cadrul Uniunii și importurilor în Uniune de animale de reproducție și de material germinativ provenit de la acestea (COM(2014)0005 – C7-0032/2014 – 2014/0032(COD))

P8_TA(2016)0101 A8-0288/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0005 - 2014/0032(COD)),

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2014)0004 – 2014/0033(COD)),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 42 și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0032/2014),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 martie 2014(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 decembrie 2015, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0288/2015),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  consideră că, în urma includerii conținutului propunerii Comisiei COM(2014)0004 în prezenta poziție, procedura legislativă 2014/0033(COD) s-a încheiat;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 aprilie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/... al Parlamentului European și al Consiliului privind condițiile zootehnice și genealogice aplicabile ameliorării animalelor de reproducție de rasă pură, a porcilor de reproducție hibrizi și a materialului germinativ provenit de la acestea, comerțului cu acestea și introducerii lor în Uniune și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 652/2014 și a Directivelor 89/608/CEE și 90/425/CEE ale Consiliului, precum și de abrogare a anumitor acte în sectorul ameliorării animalelor („Regulamentul privind ameliorarea animalelor”)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2016/1012.)

(1) JO C 226, 16.7.2014, p. 70.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE (2015/2095(INI))

P8_TA(2016)0102 A8-0066/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția de la Geneva din 1951 și protocolul adițional la aceasta și, în special, dreptul la nereturnare,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și Rezoluția Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului(1),

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982, Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare din 1974 și Convenția internațională privind căutarea și salvarea pe mare din 1979, astfel cum a fost modificată,

–  având în vedere Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora din 1990,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune privind minorii neînsoțiți (2010-2014)” (COM(2010)0213) și Rezoluția Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la situația minorilor neînsoțiți în UE(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la cele mai recente tragedii din Mediterana și politicile UE în materie de migrație și azil(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la migrație și refugiați în Europa(4),

–  având în vedere dezbaterile care au avut loc în cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European în 2015: la 14 aprilie, în prezența comisarului Avramopoulos; la 6 mai, privind solidaritatea și distribuirea echitabilă a responsabilităților, inclusiv a obligaților de căutare și salvare; la 26 mai, privind strategia de cooperare cu țările terțe; la 4 iunie, privind crearea unor rute sigure și legale pentru accesul solicitanților de azil și al refugiaților în UE și privind implementarea sistemului european comun de azil; la 25 iunie, privind combaterea introducerii ilegale de migranți, a traficului de persoane și a exploatării prin muncă a migranților în situație neregulamentară, crearea unor canalele de migrație legale adecvate, managementul frontierelor și politica vizelor; la 2 iulie, cu privire la modul în care fondurile pentru afaceri interne sunt cheltuite în contextul migrației și dezvoltării; la 6 iulie, privind primul pachet de propuneri ale Comisiei în urma Agendei privind migrația, precum și solidaritatea și distribuția echitabilă a responsabilităților, inclusiv a obligațiilor de căutare și salvare și crearea unor rute sigure și legale către UE pentru solicitanții de azil și refugiați; la 16 iulie, în prezența experților în domeniul fondurilor UE pentru politicile în materie de migrație, cu privire la politicile, practicile și datele privind minorii neînsoțiți din statele membre ale UE și din Norvegia, la cooperarea UE cu țările terțe în domeniul migrației, precum și la explorarea unor noi posibilități legislative pentru migrația economică; la 22 septembrie, privind al doilea pachet de propuneri ale Comisiei legate de Agenda privind migrația; la 23 septembrie, cu parlamentele naționale, privind abordarea de tip „puncte de acces (hotspots)” și abordarea problemei migrației la nivel național și local; la 19 octombrie, privind combaterea introducerii ilegale de migranți, traficului și exploatării prin muncă a migranților în situație neregulamentară; la 10 noiembrie, privind Comunicarea Comisiei intitulată „Gestionarea crizei refugiaților: stadiul de realizare a acțiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migrația” (COM(2015)0510); la 19 noiembrie, privind finanțarea UE internă și externă legată de politica sa în materie de migrație și azil; la 10 decembrie, privind cooperarea UE cu țările terțe în domeniul migrației; la 21 decembrie, privind managementul frontierelor și politica vizelor, implementarea eficientă a SECA și crearea unor canalele legale adecvate pentru migrația economică,

–  având în vedere dezbaterile care au avut loc în cadrul reuniunii comune a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru dezvoltare, la 1 aprilie 2015, privind legătura dintre dezvoltare și migrație, precum și cele din cadrul reuniunii comune a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru afaceri externe și Subcomisiei pentru drepturile omului, la 15 septembrie 2015, cu privire la respectarea drepturilor omului în contextul fluxurilor migratorii din Mediterana;

–  având în vedere rapoartele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne referitoare la vizitele efectuate de delegațiile sale în Lampedusa, în septembrie 2015, în legătură cu operațiunile de căutare și salvare, precum și în Tunisia, în octombrie 2015, referitor la cooperarea cu țările terțe în domeniul migrației, azilului și controlului frontierelor; având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, din iulie 2015, privind vizita delegației lor comune în Sicilia, referitoare la modul de abordare a presiunilor migratorii din regiune, inclusiv, în special, dintr-o perspectivă bugetară,

–  având în vedere Planul de acțiune în zece puncte al Comisiei privind migrația, prezentat la Consiliul Comun Afaceri Externe și Afaceri Interne, care a avut loc la Luxemburg, la 20 aprilie 2015,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O Agendă europeană privind migrația” (COM(2015)0240),

–  având în vedere Decizia Consiliului (PESC) 2015/778 din 18 mai 2015 privind o operațiune militară a Uniunii Europene în zona central-sudică a Mediteranei,

–  având în vedere decizia de a iniția a doua etapă de funcționare a EUNAVFOR MED, redenumit operațiunea Sophia, adoptată de ambasadorii UE în cadrul Comitetului Politic și de Securitate(5) și având în vedere operațiunile conduse de NATO în Marea Egee,

–  având în vedere Rezoluția 2240 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU din 9 octombrie 2015,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2015-2020)” (COM(2015)0285),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind punerea în aplicare a Regulamentului Eurodac în ceea ce privește obligația de a preleva amprente digitale (SWD(2015)0150),

–  având în vedere recomandarea Comisiei privind un sistem european de relocare (C(2015)3560), precum și Concluziile reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind relocarea prin sisteme multilaterale și naționale a 20 000 de persoane care au în mod clar nevoie de protecție internațională, prezentate în cadrul Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 20 iulie 2015,

–  având în vedere nota explicativă a Comisiei cu privire la abordarea de tip „hotspot”, rapoartele referitoare la situația din Grecia și Italia din 10 februarie 2016, precum și raportul intermediar privind Grecia din 4 martie 2016,

–  având în vedere Decizia (UE) 2015/1523 a Consiliului din 14 septembrie 2015 de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei;

–  având în vedere Decizia (UE) 2015/1601 a Consiliului din 22 septembrie 2015 de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei;

–  având în vedere propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui mecanism de transfer în caz de criză și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (COM(2015)0450);

–  având în vedere propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de constituire a unei liste comune la nivelul UE a țărilor de origine sigure în sensul Directivei 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale, precum și de modificare a Directivei 2013/32/UE (COM(2015)0452);

–  având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Planul de acțiune al UE privind returnarea” (COM(2015)0453),

–  având în vedere recomandarea Comisiei privind instituirea unui „manual privind returnarea” care să fie utilizat de autoritățile competente ale statelor membre atunci când desfășoară activități legate de returnare (C(2015)6250), precum și anexa la acesta,

–  având în vedere comunicarea Comisiei privind normele referitoare la achizițiile publice în legătură cu actuala criză în materie de azil (COM(2015)0454),

–  având în vedere Comunicarea comună din partea Comisiei şi a Înaltului Reprezentant, intitulată „Identificarea unor soluții la criza refugiaților din Europa: rolul acțiunii externe a UE” (JOIN(2015)0040),

–  având în vedere Decizia Comisiei de instituire a unui Fond fiduciar de urgență al UE pentru stabilitate și pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației nereglementare și ale strămutărilor de persoane în Africa (C(2015)7293),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Gestionarea crizei refugiaților: măsuri operaționale, bugetare și juridice imediate în cadrul Agendei europene privind migrația (COM(2015)0490), precum și anexele la aceasta,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Gestionarea crizei refugiaților: stadiul de realizare a acțiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migrația” (COM(2015)0510), precum și anexele la aceasta,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei Europene intitulată „Paza europeană de frontieră și de coastă și gestionarea eficace a frontierelor externe ale Europei” (COM(2015)0673) și propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Paza europeană de frontieră și de coastă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004, a Regulamentului (CE) nr. 863/2007 și a Deciziei 2005/267/CE a Consiliului (COM(2015)0671), propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un document european de călătorie pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (COM(2015)0668), propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 în ceea ce privește consolidarea controalelor prin consultarea bazelor de date relevante la frontierele externe (COM(2015)0670), și propunerea Comisiei de decizie a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Suediei în conformitate cu articolul 9 din Decizia (UE) 2015/1523 a Consiliului și cu articolul 9 din Decizia (UE) 2015/1601 a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei (COM(2015)0677) și Recomandarea Comisiei privind un sistem de admisie umanitară pe bază de voluntariat gestionat împreună cu Turcia (C(2015)9490),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului privind stadiul de realizare a acțiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migrația (COM(2016)0085),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei adresată Republicii Elene privind măsurile urgente pe care trebuie să le ia Grecia în vederea reluării transferurilor în temeiul Regulamentului (UE) nr. 604/2013 (C(2016)0871),

–  având în vedere propunere decizie de punere în aplicare a Consiliului privind suspendarea temporară a transferului a 30 % din numărul de solicitanți care i-a fost alocat Austriei în temeiul Deciziei (UE) 2015/1601 a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei (COM(2016)0080),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu European și Consiliu, intitulată „Înapoi la Schengen - o foaie de parcurs” (COM(2016)0120),

–  având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulat Al doilea raport privind progresele realizate de Turcia în îndeplinirea cerințelor din foaia sa de parcurs privind liberalizarea vizelor (COM(2016)0140) şi documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2016)0097),

–  având în vedere propunerea de regulament al Consiliului privind furnizarea sprijinului de urgență pe teritoriul Uniunii (COM(2016)0115), și bugetul rectificativ nr. 1 pe 2016 în vederea creării liniei bugetare privind acest instrument,

–  având în vedere concluziile adoptate de Consiliul European la reuniunea sa specială din 23 aprilie 2015, la reuniunea sa din 25 și 26 iunie 2015, la reuniunea informală a șefilor de stat și de guvern ai UE din 23 septembrie 2015 privind migrația, la reuniunea sa din 15 octombrie 2015, la reuniunea sa din 17 și 18 decembrie 2015 și la reuniunea sa din 18 și 19 februarie 2016,

–  având în vedere concluziile adoptate de Consiliu cu privire la țările de origine sigure, la reuniunea sa din 20 iulie 2015, cu privire la migrație, la reuniunea sa din 20 iulie 2015, cu privire la viitorul politicii de returnare, la reuniunea sa din 8 octombrie 2015, cu privire la migrație, la reuniunea sa din 12 octombrie 2015, cu privire la măsurile de gestionare a crizei refugiaților și migranților, la reuniunea sa din 9 noiembrie 2015, cu privire la statutul de apatrid, la reuniunea sa din 4 decembrie 2015 și cu privire la introducerea ilegală de migranți, la reuniunea sa din 10 martie 2016,

–  având în vedere concluziile Președinției adoptate la 14 septembrie 2015,

–  având în vedere concluziile adoptate la 20 iulie 2015 de reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind relocarea prin sisteme multilaterale și naționale a 20 000 de persoane strămutate care au în mod clar nevoie de protecție internațională,

–  având în vedere planul comun de acțiune UE-Turcia din 15 octombrie 2015 și rapoartele privind punerea acestuia în aplicare din 10 februarie și 4 martie 2016,

–  având în vedere declarația șefilor de stat și de guvern din 7 martie 2016,

–  având în vedere Declarația Conferinței la nivel înalt privind ruta Mediterana de Est - Balcanii de Vest, adoptată la 8 octombrie 2015, precum și declarația liderilor privind sosirile masive de refugiați pe ruta Balcanilor de Vest, adoptată reuniunea din 25 octombrie 2015 și raportul intermediar privind această declarație din 10 februarie 2016,

–  având în vedere Planul de acțiune și declarația politică adoptate în cadrul Summitului Uniunea Europeană - Africa privind migrația, desfășurat la Valetta la 11-12 noiembrie 2015,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO), în special raportul anual privind Situația azilului în Uniunea Europeană - 2014 și evoluțiile lunare în materie de azil,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Frontex, în special Analiza anuală a riscurilor 2015 și rapoartele trimestriale ale Rețelei de analiză a riscurilor,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Europol, în special ale echipei operaționale mixte „Mare”, precum și înființarea Centrului european privind introducerea ilegală de migranți (EMSC) în cadrul Europol,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Eurojust, în special rapoartele sale privind traficul de ființe umane,

–  având în vedere activitatea, rapoartele anuale și studiile Agenției pentru Drepturile Fundamentale (FRA), în special studiile referitoare la formele grave de exploatare prin muncă și la criminalizarea migranților în situație neregulamentară și a persoanelor care îi ajută,

–  având în vedere studiile Departamentului tematic C privind punerea în aplicare a articolul 80 din TFUE, privind noile abordări, modalitățile alternative și mijloacele de acces la procedurile de azil pentru persoanele care solicită protecție internațională, privind explorarea unor noi căi legislative pentru migrația forței de muncă către UE, privind consolidarea Sistemului european comun de azil și alternativele la Regulamentul Dublin, privind cooperarea cu țările terțe în domeniul migrației, privind primirea femeilor refugiate și solicitante de azil în UE; având în vedere studiul Departamentului tematic D privind fondurile UE pentru politicile în domeniul migrației: Analiza eficienței și a bunelor practici în viitor, precum și studiul Departamentului EXPO privind migranții în Mediterana: protecția drepturilor omului,

–  având în vedere studiile Rețelei Europene a Migrației (REM), în special la studiul referitor la politicile, practicile și datele privind minorii neînsoțiți,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Înaltului Comisar al ONU pentru refugiați,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Raportorului Special al ONU privind drepturile omului în cazul migranților,

–  având în vedere activitatea, rapoartele și rezoluțiile Consiliului Europei,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Înaltului Comisar al ONU pentru migrație,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Biroului ONU pentru droguri și criminalitate,

–  având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor - Agenda europeană privind migrația, adoptat la cea de-a 115-a sesiune plenară din 3-4 decembrie 2015,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European referitor la Agenda europeană privind migrația și Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2014 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE(6),

–  având în vedere documentul de lucru privind articolul 80 - solidaritatea și distribuția echitabilă a răspunderii, inclusiv a obligaților de căutare și salvare,

–  având în vedere documentul de lucru referitor la combaterea introducerii ilegale de migranți, a traficului și a exploatării prin muncă a migranților în situație neregulamentară,

–  având în vedere documentul de lucru referitor la gestionarea frontierelor și politica vizelor, inclusiv rolul Frontex și al altor agenții din domeniu,

–  având în vedere documentul de lucru privind crearea unor rute sigure și legale pentru accesul solicitanților de azil și al refugiaților în UE, inclusiv politica Uniunii privind relocarea și politicile de integrare conexe;

–  având în vedere documentul de lucru privind crearea unor canale legale adecvate de migrație economică,

–  având în vedere documentul de lucru privind finanțarea UE internă și externă legată de politica sa în materie de migrație și azil,

–  având în vedere documentul de lucru privind implementarea eficace a Sistemului european comun de azil (SECA), inclusiv rolul EASO,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, al Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și Comisiei pentru petiții (A8-0066/2016),

A.  întrucât, în rezoluția sa din 17 decembrie 2014, a solicitat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să evalueze diferitele politici în joc, să elaboreze un set de recomandări și să prezinte în plen un raport strategic din proprie inițiativă în acest sens;

B.  întrucât, conform datelor Frontex(7), în 2015, 1,83 de milioane de persoane au fost descoperite în timp ce încercau să treacă ilegal frontierele externe ale UE, un nivel fără precedent în comparație cu cei 282 500 de migranți care au intrat în Uniune în cursul întregului an 2014; întrucât, conform datelor OIM/UNICEF, aproximativ 20 % din totalul migranților care sosesc pe mare sunt copii(8);

C.  întrucât, potrivit datelor EASO(9), în 2015, au fost depuse în UE+(10) peste 1,4 milioane de cereri de protecție internațională, numărul acestora fiind în creștere constantă din aprilie, în timp ce ponderea cererilor repetate a fost în scădere; întrucât aproximativ 6 % dintre solicitanții au pretins că sunt minori neînsoțiți; întrucât, în februarie 2016, 22 % dintre migranții ajunși pe mare în Grecia erau femei, iar 40 %, copii(11);

D.  întrucât, în sensul Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, copil înseamnă orice ființă umană sub optsprezece ani;

E.  întrucât, în 2015, peste 3 771 de persoane și-au pierdut viața sau au dispărut în Mediterana, în conformitate cu datele Organizației Internaționale pentru Migrație(12); întrucât, până la 8 martie 2016, potrivit informațiilor disponibile, 444 de persoane s-au înecat în Marea Mediterană; întrucât, în primele nouă săptămâni din 2016, 77 de copii au murit, o medie care depășește un copil pe zi; întrucât, potrivit datelor recente ale Europol, cel puțin 10 000 de copii neînsoțiți au dispărut după sosirea în Europa;

F.  întrucât ziua de 3 octombrie ar trebui recunoscută ca „Ziua comemorării” pentru toți bărbații, toate femeile și toți copiii care și-au pierdut viața încercând să fugă din țările lor din cauza persecuțiilor, conflictelor și războaielor, precum și toți bărbații și toate femeile care își riscă viața în fiecare zi pentru a-i salva;

G.  întrucât unele părți ale lumii sunt afectate de război și violență și suferă de pe urma efectelor combinate ale sărăciei extreme, degradării mediului și lipsei oportunităților pentru tineri, ceea ce ar putea alimenta violențele și insecuritatea și ar putea conduce la noi deplasări de populații;

Articolul 80 din TFUE - solidaritatea și distribuirea echitabilă a răspunderii, inclusiv a obligaților de căutare și salvare

H.  întrucât articolul 80 din TFUE plasează principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii în centrul întregului sistem al Uniunii, oferind un temei juridic pentru aplicarea acestor principii în politicile Uniunii din domeniul azilului, migrației și controlului frontierelor;

I.  întrucât solidaritatea poate lua forma solidarității interne sau a celei externe; întrucât transferul, recunoașterea reciprocă a deciziilor de azil, măsurile de sprijin operațional, o interpretare proactivă a actualului Regulament Dublin și Directiva privind protecția temporară reprezintă instrumente de solidaritate internă, în timp ce relocarea, admisia umanitară și căutarea și salvarea pe mare promovează solidaritatea externă, iar mecanismul de protecție civilă poate fi declanșat în baza ambelor tipuri de solidaritate;

J.  întrucât, la 3 martie 2016, dintre cei 39 600 de solicitanți de azil găzduiți în structurile de primire din Italia și care urmau a fi repartizați în celelalte state membre, numai 338 au fost transferați, în timp ce în Grecia s-au efectuat 322 de transferuri din cele 66 400 prevăzute;

Combaterea introducerii ilegale de migranți, traficului și exploatării prin muncă a migranților în situație neregulamentară

K.  întrucât introducerea ilegală de migranți, traficul și exploatarea prin muncă a acestora reprezintă fenomene juridice distincte, abordate prin cadre juridice distincte la nivelul Uniunii și la nivel internațional, care necesită reacții direcționate corespunzător, deși în practică se suprapun adesea; întrucât rețelele infracționale de introducere ilegală de migranți și rețelele de trafic își pot schimba foarte rapid modul de operare, fapt care impune reacții rapid adaptate, bazate pe date cât mai recente și mai exacte; întrucât eforturile de combatere a introducerii ilegale de migranți nu ar trebui să îi afecteze pe cei care furnizează asistență umanitară migranților în situație neregulamentară;

L.  întrucât pentru combaterea introducerii ilegale de migranți, traficului și exploatării prin muncă a migranților sunt necesare deopotrivă soluții pe termen scurt, mediu și lung, inclusiv măsuri pentru destrămarea rețelelor infracționale și aducerea vinovaților în fața justiției, pentru culegerea și analiza datelor, pentru protecția victimelor și returnarea migranților în situație neregulamentară, precum și cooperarea cu țările terțe și strategii pe termen mai lung care să combată cererea de persoane introduse ilegal și victime ale traficului și să abordeze cauzele profunde ale migrației, care aruncă aceste persoane în mâinile persoanelor care introduc ilegal migranți;

Gestionarea frontierelor și politica vizelor, inclusiv rolul Agenției pentru Frontierele Externe și al altor agenții relevante

M.  întrucât procedura legislativă ordinară este în curs de desfășurare pentru numeroase propuneri ale Comisiei în domeniul frontierelor externe și al politicii vizelor, în special în ceea ce privește propunerea de regulament privind Codul de vize al Uniunii (reformare) (2014/0094(COD)), propunerea de regulament de instituire a vizei de circuit (2014/0095(COD)) și propunerea de regulament de instituire a unui model uniform de viză: elementele de securitate (2015/0134(COD)); întrucât Comisia a lansat recent noi propuneri în acest domeniu, care vor fi tratate în conformitate cu procedura legislativă ordinară;

N.  întrucât desființarea controalelor la frontierele interne trebuie efectuată în paralel cu un management eficace al frontierelor externe, cu standarde comune înalte, un schimb eficient de informații între statele membre, precum și cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale tuturor cetățenilor;

O.  întrucât Parlamentul European a solicitat consolidarea capacității Agenției pentru Frontierele Externe ale Uniunii pentru a gestiona eventualele încălcări ale drepturilor fundamentale, inclusiv în cadrul acordurilor de lucru încheiate cu autoritățile competente din țările terțe; întrucât propunerea Comisiei privind o nouă agenție pentru frontierele externe ale Uniunii conține un mecanism de depunere a plângerilor;

P.  întrucât actualul Cod al vizelor permite statelor membre să deroge de la criteriile de admisibilitate normală a unei cereri de viză „din motive umanitare” (articolele 19 și 25);

Crearea unor rute sigure și legale pentru accesul solicitanților de azil și al refugiaților în UE, inclusiv politica Uniunii privind relocarea și politicile de integrare conexe

Q.  întrucât 86 % din populația mondială de refugiați se află în țări neindustrializate; întrucât rețelele infracționale și traficanții exploatează disperarea persoanelor care încearcă să intre pe teritoriul Uniunii, fugind de persecuții sau război;

R.  întrucât rutele legale sigure pentru accesul în Uniune al refugiaților sunt limitate, mulți dintre aceștia continuând să își asume riscul de a se angaja pe rute periculoase; întrucât crearea unor noi rute legale și sigure pentru solicitanții de azil și pentru refugiații care intră în Uniunii, pe baza legislației și a practicilor existente, ar permite Uniunii și statelor membre să aibă o imagine de ansamblu mai clară asupra nevoii de protecție și a intrărilor în Uniune, precum și să submineze modelul de afaceri al traficanților;

Strategia de cooperare cu țările terțe, în special în ceea ce privește programele regionale de protecție, relocarea, returnările și abordarea cauzelor profunde ale migrației

S.  întrucât cooperarea UE cu țările terțe este dezvoltată prin instrumente politice, cum ar fi dialogurile regionale și bilaterale, agendele comune privind migrația și mobilitatea și parteneriatele pentru mobilitate, prin intermediul unor instrumente juridice cum ar fi clauzele privind migrația din „acordurile globale”, acordurile de readmisie, acordurile privind facilitarea eliberării vizelor și acordurile de exonerare de obligația de a deține viză, precum și prin instrumente operaționale cum ar fi programele de protecție regionale (PPR), programe regionale de dezvoltare și protecție (PRDP), acordurile operaționale Frontex și cooperarea EASO cu țările terțe;

T.  întrucât, la nivel individual, unele state membre continuă să dezvolte acțiuni externe intensive în materie de migrație la nivel bilateral;

U.  întrucât Uniunea și-a intensificat cooperarea externă cu țările terțe în materie de migrație și azil, pentru a reacționa în mod adecvat la actuala criză a refugiaților și a lansat noi inițiative de cooperare, cum ar fi Planul de acțiune comun UE-Turcia, angajamentele privind rutele din Balcanii de Vest, precum și Planul de acțiune adoptat la reuniunea la nivel înalt de la Valetta;

Crearea unor canale adecvate de migrație economică legală

V.  întrucât se preconizează că populația cu vârstă activă din Uniune va scădea cu 7,5 milioane de persoane până în 2020; întrucât previziunile privind evoluția necesităților pieței forței de muncă în Uniune evidențiază deficiențe emergente și viitoare în anumite domenii; întrucât resortisanții din țările terțe se confruntă cu numeroase dificultăți în obținerea recunoașterii calificărilor obținute în afara UE și, prin urmare, tind să fie supracalificați pentru locurile de muncă ocupate;

W.  întrucât actuala abordare a Uniunii în ceea ce privește migrația forței de muncă este fragmentată, cu numeroase directive care se concentrează pe categorii specifice de lucrători și de resortisanți ai țărilor terțe, care au, în anumite condiții, drept de muncă; întrucât această abordare poate servi doar pentru a răspunde pe termen scurt unor necesități specifice;

Evaluarea modului în care sunt cheltuite fondurile pentru afaceri interne în contextul migrației și al dezvoltării, inclusiv fondurile de urgență

X.  întrucât există mai multe instrumente financiare ale Uniunii pentru finanțarea acțiunilor statelor membre și ale țărilor terțe în domeniul migrației, azilului și gestionării frontierelor; întrucât, în special, sunt alocate fonduri pentru statele membre în principal prin intermediul Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI) și Fondului pentru securitate internă (FSI), însă pot fi utilizate și numeroase alte programe și fonduri pentru activități legate de migrație; întrucât finanțarea acordată țărilor terțe, deși în principal alocată prin intermediul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare, este administrată de numeroase direcții generale ale Comisiei și de Serviciul European de Acțiune Externă;

Y.  întrucât fragmentarea actuală a liniilor bugetare și a responsabilităților poate îngreuna oferirea unei imagini de ansamblu a modului în care sunt utilizate fondurile și chiar cuantificarea exactă a sumelor cheltuite de UE pentru migrație;

Punerea eficientă în aplicare a sistemului european comun de azil, inclusiv a rolului Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO)

Z.  întrucât sistemul european comun de azil (SECA) include un set de norme comune pentru o politică comună în materie de azil, un statut unitar al azilului și o procedură comună în materie de azil, valabilă în întreaga Uniune; întrucât, cu toate acestea, numeroase elemente, inclusiv deciziile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor adoptate de Comisie, arată că SECA nu a fost pus în aplicare în întregime în multe state membre; întrucât aplicarea acestuia este esențială pentru armonizarea legislațiilor naționale și promovarea solidarității între statele membre și întrucât statele membre pot solicita asistență din partea EASO pentru a îndeplini standardele impuse de SECA; întrucât armonizarea condițiilor de primire și a procedurilor de azil pot evita presiunea asupra țărilor care oferă condiții mai bune și sunt esențiale pentru distribuția responsabilităților;

AA.  întrucât mecanismele actuale ale sistemului Dublin nu au reușit să fie obiective, să stabilească criterii echitabile de alocare a responsabilităților pentru cererile de protecție internațională și să asigure un acces rapid la protecție; întrucât acest sistem nu este aplicat în practică și au fost adoptate derogări explicite de la două decizii ale Consiliului privind transferul temporar; întrucât Comisia anunțase o propunere de revizuire corespunzătoare a Regulamentului Dublin III până în martie 2016;

AB.  întrucât, în conformitate cu articolul 3 din Convenția de la Geneva din 1951, statele membre nu discriminează refugiații pe motive de rasă, religie sau țară de origine,

Solidaritatea

1.  subliniază că solidaritatea trebuie să fie principiul pe care să se întemeieze acțiunea Uniunii în domeniul migrației; ia act de faptul că principiul solidarității, stabilit la articolul 80 din TFUE, se referă la politicile de azil, imigrație și control la frontiere; consideră că articolul 80 oferă un temei juridic, „în comun” cu articolele 77-79 TFUE, pentru a pune în practică principiul solidarității în aceste domenii;

Căutarea și salvarea

2.  pornește de la premisa că salvarea vieților omenești trebuie să fie prima prioritate și că o finanțare adecvată, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul statelor membre, a operațiunilor de căutare și salvare este esențială; observă că numărul sosirilor clandestine pe mare a crescut și că s-a înregistrat o multiplicare alarmantă a deceselor pe mare, iar reacția adecvată a Europei se lasă în continuare așteptată;

3.  reamintește că salvarea de vieți este un act de solidaritate cu cei expuși riscurilor, dar este și o obligație juridică în temeiul dreptului internațional, dat fiind că articolul 98 din Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării - ratificată de toate statele membre și de Uniunea Europeană - impune acordarea de asistență oricărei persoane aflate în pericol pe mare;

4.  consideră că o reacție permanentă, fermă și eficientă a UE în operațiunile de căutare și salvare pe mare este esențială pentru a împiedica creșterea numărului de migranți care plătesc cu viața încercarea de a traversa Mediterana;

5.  sugerează, în această privință, că trebuie consolidate capacitățile de căutare și salvare și că guvernele statelor membre trebuie să aloce mai multe resurse - în materie de asistență financiară și active - în contextul unei operațiuni umanitare la nivelul întregii Uniuni dedicate căutării, salvării și ajutorării migranților aflați în pericol, aducându-i în cel mai apropiat loc sigur;

6.  subliniază că comandanții navelor private sau organizațiile neguvernamentale (ONG) care acordă efectiv asistență persoanelor aflate în dificultate pe mare nu ar trebui să se confrunte cu riscul de a fi pedepsite pentru aceasta; consideră că marina comercială nu ar trebui să constituie o opțiune care să scutească statele membre și Uniunea de îndeplinirea obligațiilor care le revin în materie de căutare și salvare;

Combaterea traficului de ființe umane și a introducerii ilegale de migranți

7.  solicită o distincție clară între persoanele care sunt introduse ilegal pe teritoriul Uniunii și cele care sunt victime ale traficului de ființe umane, întrucât, deși trebuie adecvat integrată, reacția în materie de politică trebuie și să identifice corespunzător destinatarii; consideră că, în termeni generali, introducerea ilegală de migranți implică facilitarea intrării ilegale a persoanelor într-un stat membru, în timp ce traficul de persoane implică recrutarea, transportul sau recepționarea unei persoane utilizând mijloace violente, frauduloase sau abuzive, în vederea exploatării;

8.  consideră că o abordare holistică a migrației trebuie în mod necesar să cuprindă măsuri de stopare a activităților rețelelor infracționale implicate în traficul de persoane și introducerea ilegală de migranți;

9.  salută rolul pozitiv, până în prezent, al navelor militare în salvarea de vieți omenești pe mare și contracararea rețelelor infracționale; se declară în favoarea obiectivelor operațiunilor navale precum Sophia și subliniază necesitatea protejării vieții umane, insistând asupra faptului că, în toate aspectele operațiunii, ar trebui să se garanteze protecția vieții migranților;

10.  subliniază că operațiunile militare nu ar trebui să reprezinte aspectul predominant al unei abordări holistice a migrației și subliniază încă o dată că operațiunea Sophia nu trebuie să împiedice utilizarea activelor deja desfășurate în Mediterana pentru a salva vieți pe mare;

Rolul agențiilor UE în lupta împotriva introducerii ilegale de migranți

11.  subliniază că, deoarece infractorii își pot schimba și își schimbă foarte rapid modul de operare, reacțiile de politică trebuie să se adapteze în funcție de datele cele mai recente și mai exacte; consideră că este un aspect pozitiv că, la 27 mai 2015, Comisia a adoptat un plan de acțiune al Uniunii împotriva introducerii ilegale de migranți („Planul de acțiune privind introducerea ilegală de migranți”), în care prevede înființarea unui grup de contact al agențiilor Uniunii pentru introducerea ilegală de migranți, pentru a-și consolida cooperarea operațională și schimbul de informații;

12.  subliniază că ar trebui utilizate la maximum instrumentele existente, cum ar fi analizele riscurilor realizate de agenții; constată că agențiile UE ar trebui să coopereze pe deplin, dar și să-și intensifice cooperarea cu statele membre; constată că o mai bună coordonare a acțiunilor ar trebui să permită colectarea datelor la nivel național și comunicarea continuă cu agențiile;

Transferul

13.  reamintește că transferul - înțeles ca transferul unui solicitant sau al unui beneficiar de protecție internațională dintr-un stat membru într-un alt stat membru - este un exemplu practic de solidaritate în interiorul Uniunii; reamintește, de asemenea, că, din 2009, Parlamentul European solicită stabilirea unui mecanism obligatoriu pentru repartizarea solicitanților de azil între toate statele membre;

14.  ia act de faptul că, în cursul anului trecut, Consiliul a adoptat două decizii privind măsurile de transfer temporar în Uniune („Deciziile de transfer”)(13) și că acestea implică transferul solicitanților de protecție internațională din Grecia și Italia în alte state membre; observă că, deși nu înlătură actualele dispoziții ale Regulamentului Dublin privind atribuirea responsabilităților, Deciziile de transfer constituie o „derogare temporară” de la regulamentul respectiv;

15.  consideră că instituirea unor măsuri urgente de transfer reprezintă un pas în direcția cea bună și invită statele membre să își îndeplinească obligațiile cu privire la aceste măsuri cât mai curând;

16.  reamintește că transferul, în conformitate cu Deciziile de transfer, se va aplica doar naționalităților pentru care ponderea deciziilor pozitive de acordare a protecției internaționale în Uniune a fost de cel puțin 75 % în ultimele trei luni, pe baza datelor Eurostat; ia act de faptul că Deciziile de transfer vor afecta un număr relativ redus de persoane și vor lăsa deoparte numeroși solicitanți provenind din alte țări terțe, care nu pot fi transferați în temeiul deciziilor respective;

17.  este preocupat că, în temeiul actualelor Decizii de transfer, statele membre în care migranții ajung inițial tot trebuie să trateze solicitările mai complicate pentru protecție internațională (și căile de atac), să facă față unor perioade mai lungi de primire și să coordoneze returnarea celor care, în cele din urmă, nu au dreptul la protecție internațională; reiterează că orice nou sistem de gestionare a SECA trebuie să se bazeze pe solidaritate și pe o partajare echitabilă a responsabilității;

18.  consideră că, pe lângă criteriile Deciziilor de transfer, și anume PIB-ul, populația, rata șomajului și numărul anterior al solicitanților de azil din statul membru respectiv, ar trebui să se ia în considerare încă două criterii, și anume mărimea teritoriului și densitatea populației statului membru;

19.  consideră că preferințele solicitantului ar trebui, în măsura posibilului, să fie luate în considerare atunci când se efectuează transferul; recunoaște că aceasta reprezintă o modalitate de descurajare a deplasărilor secundare și de încurajare a solicitanților să accepte deciziile de transfer, însă nu ar trebui să oprească procesul de transfer;

Relocarea

20.  consideră că relocarea este una dintre opțiunile preferabile pentru acordarea accesului în Uniune în condiții de siguranță și de legalitate pentru refugiații și persoanele care au nevoie de protecție internațională, în cazul în care refugiații nu se pot întoarce în țara de origine, nu pot beneficia de o protecție efectivă sau nu pot fi integrați în țara gazdă;

21.  observă, în plus, că relocarea prin intermediul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați este un program umanitar bine definit și constituie un instrument util pentru a administra în mod ordonat sosirea persoanelor care au nevoie de protecție internațională pe teritoriul statelor membre;

22.  subliniază că, având în vedere fluxurile fără precedent de migranți care au ajuns și continuă să ajungă la frontierele externe ale Uniunii, precum și creșterea constantă a numărului de persoane care solicită protecție internațională, Uniunea are nevoie de un dispozitiv legislativ cu caracter obligatoriu cu privire la relocare, conform celor stabilite în Agenda privind migrația a Comisiei; recomandă ca, pentru a avea un impact, prin această abordare să se asigure relocarea unui număr semnificativ de refugiați în raport cu numărul total de refugiați care solicită protecție internațională în Uniune și ținând seama de nevoile globale de relocare publicate anual de UNHCR;

23.  subliniază că este necesar un program de relocare permanent la nivelul UE, cu participarea obligatorie a tuturor statelor membre, oferind această posibilitate unui număr semnificativ de refugiați, în raport cu numărul total al refugiaților care caută protecție în Uniune;

Admisia umanitară

24.  subliniază că admisia umanitară a refugiaților poate fi utilizată în completarea relocării pentru a oferi de urgență, atunci când este necesar, protecție, adesea în mod temporar, persoanelor cele mai vulnerabile, cum ar fi minorii neînsoțiți sau refugiații cu dizabilități sau care trebuie să fie urgent evacuați medical;

25.  subliniază că, în măsura în care nu este posibilă relocarea unor resortisanți ai țărilor terțe, toate statele membre ar trebui încurajate să instituie și să pună în aplicare programe de admisie umanitară;

Vizele umanitare

26.  subliniază că vizele umanitare oferă persoanelor care au nevoie de protecție internațională o modalitate de a ajunge în țări terțe pentru a solicita azil; invită statele membre să valorifice toate posibilitățile existente pentru a acorda vize umanitare, îndeosebi persoanelor vulnerabile, la ambasadele și birourile consulare ale UE din țările de origine sau de tranzit;

27.  consideră că persoanele care solicită protecție internațională ar trebui să poată solicita o viză umanitară europeană direct la orice consulat sau ambasadă a statelor membre și că, în urma acordării sale pe baza unei evaluări, viza umanitară i-ar permite titularului său să intre pe teritoriul statului membru care eliberează viza pentru unicul scop de a depune acolo o cerere de protecție internațională; prin urmare, consideră că este necesară modificarea Codului de vize al Uniunii pentru a include dispoziții mai specifice privind vizele umanitare;

Sistemul european comun de azil (SECA)

28.  subliniază faptul că sunt necesare măsuri suplimentare pentru ca SECA să devină cu adevărat uniform;

29.  reamintește că o evaluare cuprinzătoare (sub forma unor rapoarte de evaluare elaborate de Comisie) a aplicării acestui pachet, urmată de măsuri rapide în cazul în care implementarea este nesatisfăcătoare în anumite state membre, este absolut necesară în vederea creșterii gradului de armonizare;

30.  constată, de exemplu, că cererile inadmisibile, cererile ulterioare, procedurile accelerate și procedurile la frontieră sunt toate cazuri speciale, în care, prin reformarea Directivei privind procedurile de azil, s-a încercat să se găsească un echilibru delicat între eficiența sistemului și drepturile solicitanților, îndeosebi ale persoanelor vulnerabile, și subliniază că un astfel de echilibru nu se poate atinge decât dacă legislația este pusă în aplicare pe deplin și în mod adecvat;

31.  subliniază importanța controlului judiciar asupra tuturor formelor de detenție în temeiul legislației în materie de imigrație și azil; reamintește că atât dreptul internațional, cât și Carta drepturilor fundamentale a UE impun statelor membre să analizeze alternative la detenție; invită statele membre să aplice corect Directiva privind procedurile de azil și Directiva privind condițiile de primire în ceea ce privește accesul în centrele de detenție;

32.  reamintește importanța reducerii numărului de apatrizi și încurajează statele membre să introducă proceduri pentru stabilirea apatridiei și să împărtășească între ele bune practici privind colectarea unor date fiabile despre apatrizi și despre procedurile de stabilire a apatridiei;

Revizuirea Regulamentului Dublin III

33.  constată că funcționarea Regulamentului Dublin III(14) a suscitat numeroase întrebări legate de echitatea și solidaritatea cu care se stabilește statul membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională; remarcă faptul că actualul sistem nu ia suficient în considerare presiunea migratorie deosebită cu care se confruntă statele membre situate la frontierele externe ale Uniunii; consideră că statele membre trebuie să țină seama de dificultățile actuale generate de logica sistemului Dublin și că Uniunea ar trebui să dezvolte o serie de opțiuni în favoarea solidarității atât între statele membre, cât și față de migranții implicați;

34.  subliniază faptul că presiunea exercitată asupra sistemului instituit prin Regulamentul Dublin, prin numărul tot mai mare de migranți care sosesc în Uniune, a evidențiat faptul că, în modul în care este implementat, sistemul nu a reușit să-și atingă principalele două obiective: stabilirea unor criterii obiective și juste pentru distribuția responsabilităților și oferirea unui acces rapid la protecție internațională; își reiterează rezervele cu privire la criteriul prin care, în prezent, statul membru în care migranții ajung inițial trebuie să fie responsabil de examinarea cererilor de protecție internațională și consideră că acest criteriu ar trebui revizuit;

35.  subliniază, în același timp, că incidența deplasărilor secundare pe teritoriul Uniunii rămâne ridicată; consideră că este de la sine înțeles că, de la crearea sa, sistemul Dublin nu a fost conceput pentru distribuirea responsabilităților între statele membre, ci principalul său scop era stabilirea rapidă a răspunderii pentru tratarea unei cereri de azil de către un singur stat membru;

36.  recomandă ca criteriile pe care se bazează Deciziile de transfer să fie integrate direct în normele fundamentale ale Uniunii pentru atribuirea responsabilității pentru gestionarea cererilor de protecție internațională; subliniază că, în cadrul revizuirii Regulamentului de la Dublin, trebuie revizuit conceptul de „solicitanți care au în mod clar nevoie de protecție internațională”, deoarece cazurile migranților și refugiaților care nu se încadrează în această categorie vor trebui totuși să fie gestionate de statul membru în aceștia care ajung inițial;

37.  consideră că Uniunea Europeană ar trebui să sprijine statele membre care primesc numărul cel mai mare de cereri de azil atât financiar, cât și tehnic, în mod proporțional și adecvat; consideră că motivul pentru recurgerea la măsurile de solidaritate și de asumare în comun a responsabilității este de a îmbunătăți calitatea și funcționarea SECA;

38.  evidențiază faptul că o opțiune pentru revizuirea fundamentală a sistemului de la Dublin ar fi colectarea centralizată a cererilor la nivelul Uniunii – considerând fiecare solicitant de azil ca o persoană care solicită azil în Uniune, în ansamblul său, și nu într-un anumit stat membru – și crearea unui sistem centralizat pentru atribuirea responsabilității pentru toate persoanele care solicită azil în Uniune; sugerează că un astfel de sistem ar putea prevedea anumite praguri pentru fiecare stat membru, în raport cu numărul de sosiri, ceea ce ar putea contribui eventual la descurajarea deplasărilor secundare, deoarece toate statele membre ar fi implicate pe deplin în sistemul centralizat și nu ar trebui să își mai asume în mod individual responsabilitatea pentru repartizarea solicitanților în alte state membre; consideră că un astfel de sistem ar putea funcționa pe baza unei serii de „puncte de acces” europene („hotspots”), de unde să se facă distribuția în Uniune; subliniază că orice nou sistem de atribuire a responsabilității trebuie să țină seama de conceptele-cheie de unitate a familiei și de interes superior al copilului;

Recunoașterea reciprocă

39.  ia act de faptul că, în prezent, statele membre recunosc deciziile în materie de azil ale altor state membre numai când acestea sunt negative; reamintește că recunoașterea reciprocă de către statele membre a deciziilor pozitive în materie de azil este un pas logic în vederea punerii în aplicare corespunzătoare a articolului 78 alineatul (2) litera (a) din TFUE, care prevede „un regim unitar de azil [...] valabil în toată Uniunea”.

Directiva privind protecția temporară

40.  evidențiază faptul că, în cazul unui aflux masiv, Comisia, acționând din proprie inițiativă sau după examinarea unei cereri din partea unui stat membru, poate propune activarea punerii în aplicare a Directivei 2001/55/CE a Consiliului privind protecția temporară („Directiva privind protecția temporară”)(15); observă că activarea propriu-zisă necesită o decizie a Consiliului, adoptată cu majoritate calificată; ia act de faptul că punerea în aplicare a directivei ar trebui activată atunci când există riscul ca sistemul de azil al Uniunii să nu poată face față unui aflux masiv sau iminenței unui aflux masiv de persoane strămutate; evidențiază totuși faptul că, de la adoptarea Directivei privind protecția temporară în 2001, punerea în aplicare a acesteia nu a fost activată niciodată;

41.  ia act de faptul că Directiva privind protecția temporară prevede și posibilitatea evacuării persoanelor strămutate din țările terțe și că această evacuare ar permite utilizarea coridoarelor umanitare, în cooperare cu UNHCR, statele membre fiind obligate, dacă este cazul, să ofere toate facilitățile pentru obținerea vizelor;

42.  consideră că sistemele de azil din unele state membre aflate în prima linie sunt deja în mod clar saturate și că punerea în aplicare a Directivei privind protecția temporară ar fi trebuit, conform logicii sale, să fi fost activată; solicită, în orice caz, definirea clară a conceptului de „aflux masiv” în cadrul revizuirii acestei directive; înțelege că această revizuire a Directivei privind protecția temporară poate fi inclusă în revizuirea sistemului de la Dublin;

Integrarea

43.  constată că participarea tuturor actorilor din societate este esențială și, prin urmare, sugerează să se consolideze schimbul de bune practici în ceea ce privește măsurile de integrare, respectându-se totodată competențele statelor membre în acest domeniu; subliniază că măsurile de integrare pentru toți resortisanții din țări terțe aflați în situație de ședere legală ar trebui să promoveze incluziunea, mai degrabă decât izolarea; constată că autoritățile locale și regionale, printre care orașele, au un rol esențial în procesele de integrare;

44.  subliniază că statele membre gazdă trebuie să le ofere refugiaților sprijin și oportunități pentru a se integra și a-și construi o viață în noua lor societate; constată că, în acest sens, refugiaților ar trebui să li se asigure neapărat accesul la cazare, alfabetizare, cursuri de limbă, dialog intercultural, educație și formare profesională, precum și acces efectiv la structurile democratice ale societății, conform dispozițiilor Directivei privind condițiile pentru protecția internațională(16); constată că, la fel ca și cetățenii Uniunii, refugiații au atât drepturi, cât și obligații în statele membre gazdă; subliniază, prin urmare, că integrarea este un proces bidirecțional și că respectarea valorilor pe care Uniunea este întemeiată trebuie să facă parte din procesul de integrare, în egală măsură cu respectarea drepturilor fundamentale ale refugiaților;

45.  reamintește că, în conformitate cu articolul 15 din Directiva privind condițiile de primire, statele membre decid în ce condiții se acordă solicitanților de protecție internațională accesul la piața muncii, cu condiția ca acest acces să fie efectiv și să corespundă calendarului prevăzut la alineatul (1) de la articolul respectiv; înțelege că, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2), din motive legate de politicile privind piața forței de muncă, statele membre pot acorda prioritate cetățenilor Uniunii și resortisanților statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European, precum și resortisanților din țările terțe care au reședință legală;

46.  consideră că, în cazul în care persoanele care beneficiază de protecție internațională în cadrul Uniunii, primesc o ofertă de muncă într-un stat membru, altul decât cel în care li s-a acordat protecție internațională, aceștia ar trebui să poată accepta această ofertă;

47.  reafirmă faptul că o mai bună recunoaștere a calificărilor obținute în străinătate reprezintă o modalitate practică de a se asigura că resortisanții țărilor terțe care se află deja în Uniune se integrează mai bine și invită Comisia să prezinte propuneri adecvate în acest sens;

48.  încurajează programele de integrare private și comunitare destinate persoanelor care au fost acceptate pentru relocare, în cooperare cu statele membre și comunitățile locale și valorificând bunele practici puse în aplicare de acestea;

Unitatea familiei

49.  încurajează statele membre să încerce să mențină familiile împreună, ceea ce va sprijini perspectivele de integrare pe termen lung, având în vedere că persoanele se pot orienta spre construirea unei noi vieți, în loc să își facă griji pentru membrii familiei rămași în situații nesigure;

50.  subliniază că statele membre ar trebui să depășească toate obstacolele juridice și practice pentru a adopta mai rapid decizii privind reîntregirea familiei;

51.  consideră că, până la revizuirea fundamentală a Regulamentului de la Dublin, este important ca statele membre să utilizeze mai bine clauzele discreționare pentru a respecta principiul unității familiei;

Copiii

52.   subliniază poziția vulnerabilă a copiilor care ajung în Uniune și reiterează dreptul fiecărui copil de a fi tratat ca un copil înainte de toate; solicită statelor membre să aplice în totalitate dispozițiile specifice ale SECA privind minorii neînsoțiți, inclusiv în ceea ce privește accesul la asistență juridică, tutelă, accesul la asistență medicală, cazare și educație, dreptul de a li se vorbi într-o limbă pe care o înțeleg și de a fi intervievați de ofițeri instruiți în mod adecvat; reiterează că statele membre nu ar trebui să țină în detenție copii pe motiv că sunt migranți;

53.   reamintește că minorii neînsoțiți și cei despărțiți de familie ar trebui să primească sprijin și protecție și să fie informați, în conformitate cu interesul superior al copilului, și că solicitările de reîntregire a familiei depuse de minorii neînsoțiți și cei despărțiți de familie ar trebui urgentate;

54.  ia act de faptul că un sistem eficient de tutelă și protecție a copiilor este fundamental pentru a preveni abuzul, neglijarea și exploatarea copiilor lipsiți de îngrijire părintească; subliniază importanța definirii unor orientări ale Uniunii pentru un sistem de tutelă, care să vizeze furnizarea de sprijin și protecție corespunzătoare și să asigure tratamentul egal al copiilor resortisanți ai UE și al copiilor străini;

55.  consideră că procedura de determinare a vârstei ar trebui aplicată într-un mod mai puțin invaziv, ar trebui să fie multidisciplinară și sigură, ar trebui să respecte integritatea fizică a copiilor și demnitatea umană, acordând o atenție specială fetelor, și ar trebui realizată de profesioniști și de experți independenți și calificați;

56.  solicită statelor membre să colecteze date defalcate privind situația minorilor refugiați și a celor migranți, în vederea îmbunătățirii capacității sistemelor de a-i integra;

Returnarea

57.  înțelege că returnarea în condiții de siguranță a persoanelor care, în urma unei evaluări individuale a cererii lor de azil, sunt considerate ca fiind neeligibile pentru acordarea protecției în Uniune, este o acțiune care trebuie realizată ca parte a implementării corespunzătoare a SECA;

58.  recunoaște că, ținând seama de faptul că, în 2014, 36 % dintre resortisanții țărilor terțe cărora li s-a ordonat să părăsească Uniunea au fost returnați efectiv, este necesară îmbunătățirea eficacității sistemului de returnare al Uniunii;

59.  consideră că, pentru creșterea eficienței readmisiilor și pentru garantarea coerenței returnărilor la nivel european, va trebui să se adopte noi acorduri de readmisie ale UE, care ar trebui să aibă prioritate în fața acordurilor bilaterale dintre statele membre și țări terțe;

60.  consideră că returnarea migranților ar trebui să fie realizată numai în condiții de siguranță, respectând pe deplin drepturile procedurale și drepturile fundamentale ale migranților în cauză și numai în cazul în care țara în care sunt returnați este sigură pentru aceștia; reiterează, în acest sens, faptul că ar trebui privilegiate returnările voluntare în locul celor forțate;

61.  sugerează că orice încercare din partea statelor membre de a-i „împinge înapoi” pe migranții care nu au avut posibilitatea să depună o cerere de azil contravine dreptului Uniunii și dreptului internațional și sugerează Comisiei să ia măsurile corespunzătoare împotriva tuturor statelor membre care încearcă să facă acest lucru;

O listă a țărilor de origine sigure

62.  ia act de propunerea recentă a Comisiei de a întocmi, la nivelul Uniunii, o listă a țărilor de origine sigure, modificând astfel Directiva privind procedurile de azil(17); observă că, în cazul în care o astfel de listă adoptată la nivelul Uniunii devine obligatorie pentru statele membre, ea ar putea fi, în principiu, un instrument important pentru facilitarea procesului de azil, inclusiv a returnării;

63.  regretă situația actuală în care statele membre aplică liste diferite, care conțin țări sigure diferite, împiedicând astfel aplicarea uniformă și încurajând deplasările secundare;

64.  subliniază, în orice caz, că o listă cu țări de origine sigure nu ar trebui să implice ignorarea principiului conform căruia orice persoană trebuie să beneficieze de o examinare individuală corespunzătoare a cererii sale de protecție internațională;

Procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor

65.  ia act de faptul că, în septembrie 2015, Comisia a fost obligată să adopte 40 de decizii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor legate de punerea în aplicare a SECA împotriva a 19 state membre, care se adaugă celor 34 de cazuri pendinte; reiterează faptul că Parlamentul ar trebui informat pe deplin cu privire la procedurile lansate de Comisie împotriva statelor membre care nu au pus în aplicare sau nu au pus în aplicare în mod corespunzător legislația Uniunii în acest domeniu;

66.  subliniază din nou cât de esențial este ca, după ce legislația Uniunii a fost aprobată și adoptată, statele membre să își respecte angajamentele și să pună în aplicare această legislație;

67.  ia act, de asemenea, de faptul că este imposibil să se evalueze în mod corespunzător avantajele și dezavantajele anumitor elemente din SECA, din cauza faptului că numeroase state membre încă nu au pus în aplicare pe deplin legislația;

Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO)

68.  recomandă ca EASO să fie dezvoltat, pe termen lung, pentru a deveni principalul coordonator al SECA, în vederea garantării aplicării comune a normelor acestui sistem; reiterează faptul că, având în vedere că SECA devine un organism cu adevărat european, EASO trebuie să devină, dintr-un grup de experți din statele membre, o veritabilă agenție a Uniunii care să ofere sprijin operațional statelor membre și la frontierele externe; evidențiază, în acest sens, că acestuia trebuie să i se pună la dispoziție finanțarea și resursele umane necesare pe termen scurt, mediu și lung;

69.  observă că, în 2015, bugetul EASO pentru transfer, relocare și dimensiunea externă a fost doar de 30 000 EUR; reiterează faptul că acest buget foarte limitat nu poate fi luat în serios în contextul evenimentelor actuale din Mediterana și în contextul multiplelor referiri făcute la EASO în deciziile de transfer; reamintește că vor fi necesare majorări semnificative ale bugetului EASO, ale resurselor sale umane și ale sumelor pe care acesta le alocă pentru transfer și relocare pe termen scurt, mediu și lung;

Frontex și propunerea de creare a unui nou sistem de pază europeană de frontieră și de coastă

70.  ia act de rolul recent al Frontex în acordarea de asistență tuturor navelor sau persoanelor aflate în pericol pe mare și recunoaște contribuția sa, prin intermediul operațiunilor comune Triton și Poseidon, la salvarea a numeroase vieți în Mediterana;

71.  înțelege că sistemul de pază europeană de frontieră și de coastă nou propus este menit să înlocuiască Frontex și să asigure o gestionare europeană integrată a frontierelor externe în vederea gestionării eficace a migrației și a garantării unui nivel înalt de securitate în Uniune, protejând în același timp libera circulație a persoanelor în cadrul acesteia; în conformitate cu tratatele și protocoalele la acestea, ia act de faptul că statele membre parte la acordurile Schengen, dar care nu fac încă parte din zona Schengen fără controale la frontierele interne pot participa la toate acțiunile în temeiul noii propuneri și/sau beneficia de pe urma acestora;

72.  așteaptă cu interes negocierile privind propunerea din cadrul Parlamentului și al Consiliului și între cei doi colegislatori în contextul procedurii legislative ordinare, în conformitate cu articolul 294 din TFUE;

Schengen și gestionarea și securitatea frontierelor externe

73.  reamintește că, de la crearea spațiului Schengen, Uniunea este un spațiu fără frontiere interne, că statele membre ale spațiului Schengen au dezvoltat o politică comună în etape privind frontierele externe ale spațiului Schengen și că logica inerentă a unui astfel de sistem a fost întotdeauna aceea că abolirea controalelor la frontierele interne trebuie să fie însoțită de măsuri compensatorii de consolidare a frontierelor externe ale spațiului Schengen și de schimbul de informații prin intermediul Sistemului de Informații Schengen („SIS”);

74.  recunoaște că integritatea spațiului Schengen și abolirea controalelor la frontierele interne depind de gestionarea eficace frontierelor externe, toate statele membre aplicând standarde comune înalte la frontierele externe și realizând un schimb eficace de informații între ele;

75.  admite că Uniunea trebuie să își protejeze în mai mare măsură frontierele externe și să dezvolte în continuare SECA și că sunt necesare măsuri pentru a spori capacitatea spațiului Schengen de a aborda noile provocări cu care se confruntă Europa și a proteja principiile fundamentale ale securității și liberei circulații a persoanelor;

76.  evidențiază faptul că accesul pe teritoriul spațiului Schengen este în general controlat la frontierele externe în temeiul Codului frontierelor Schengen și că, în plus, cetățenii din numeroase țări terțe au nevoie de viză pentru a intra în spațiul Schengen;

77.  reiterează declarația făcută de UNHCR, potrivit căreia respectarea drepturilor fundamentale și a obligațiilor internaționale nu poate fi garantată decât dacă procedurile și planurile de operare reflectă aceste obligații prin orientări practice și clare pentru personalul care își desfășoară activitatea la frontiere, fie acestea terestre, maritime sau aeriene; subliniază necesitatea consolidării în continuare a mecanismului de protecție civilă al Uniunii, pentru a răspunde evenimentelor cu efecte ample care afectează un număr semnificativ de state membre;

78.  subliniază din nou că, la fel ca în cazul legislației din domeniul azilului și migrației, pentru ca legislația privind frontierele interne și externe să fie eficace, este esențial ca măsurile convenite la nivelul Uniunii să fie puse în aplicare în mod corespunzător de statele membre; subliniază că o mai bună punere în aplicare a măsurilor de către statele membre la frontierele externe, în urma presiunilor crescute, este esențială și că acest lucru va contribui în parte la calmarea temerilor legate de securitate are cetățenilor;

79.  ia act de faptul că, la 15 decembrie 2015, Comisia a prezentat o propunere de revizuire specifică a Codului frontierelor Schengen, propunând introducerea controalelor sistematice ale tuturor resortisanților Uniunii (nu doar ale resortisanților țărilor terțe) prin consultarea bazelor de date relevante la frontierele externe ale spațiului Schengen;

80.  consideră că spațiul Schengen reprezintă una dintre cele mai importante realizări pentru integrarea europeană; ia act de faptul că conflictul din Siria și alte conflicte din regiune au dus la sosirea în Uniune a unui număr record de refugiați și migranți, fapt care, la rândul său, a arătat că există deficiențe în unele zone ale frontierelor externe ale Uniunii; este îngrijorat de faptul că, pentru a răspunde acestei situații, unele state membre au simțit nevoia de a-și închide frontierele interne sau de a introduce temporar controale la frontieră, punând astfel sub semnul întrebării buna funcționare a spațiului Schengen;

Punctele de acces (hotspots)

81.  reamintește că, potrivit abordării de tip „puncte de acces (hotspots)” prevăzute de Comisie în Agenda sa europeană privind migrația, Agenția pentru frontiere, EASO, Europol și Eurojust trebuie să ofere asistență operațională statelor membre în conformitate cu mandatele lor respective;

82.  evidențiază, în acest sens, că agențiile Uniunii au nevoie de resursele necesare pentru a-și putea îndeplini sarcinile care le-au fost atribuite; insistă ca agențiile Uniunii și statele membre să informeze pe deplin Parlamentul cu privire la activitatea desfășurată la punctele de acces;

83.  ia act de faptul că ambele decizii de transfer prevăd oferirea de sprijin operațional Italiei și Greciei în punctele de acces, pentru a tria migranții încă de la sosirea lor, pentru a înregistra cererile lor de protecție internațională, a oferi informații solicitanților privind transferul, a organiza operațiunile de returnare pentru cei care nu au solicitat protecție internațională și care altfel nu au dreptul de a rămâne sau pentru cei cărora li s-a refuzat cererea, precum și pentru a facilita toate demersurile legate de procedura de transfer;

84.  solicită ca punctele de acces să fie înființate cât mai curând, pentru a oferi o asistență operațională concretă acestor state membre; solicită acordarea de sprijin și resurse tehnice și financiare statelor membre în care migranții ajung inițial, cum ar fi Italia ți Grecia, pentru a asigura înregistrarea și trimiterea către autoritățile competente în mod rapid și eficient a tuturor migranților care ajung în Uniune, respectându-li-se pe deplin drepturile fundamentale; consideră că un sprijin rapid și eficient din partea Uniunii pentru statele membre și acceptarea acestui sprijin sunt importante pentru încrederea reciprocă;

85.  recunoaște că unul dintre principalele obiective ale acestor puncte de acces este acela de a permite Uniunii să acorde rapid protecție și asistență umanitară celor care au nevoie; evidențiază că trebuie acordată o atenție deosebită pentru a se asigura că procesul de împărțire a migranților în diferite categorii în aceste puncte de acces se desfășoară cu respectarea deplină a drepturilor tuturor migranților; recunoaște totuși că identificarea corespunzătoare a solicitanților de protecție internațională în punctul de intrare în Uniune ar trebui să faciliteze funcționarea globală a unui SECA reformat;

Dreptul penal în materie de migrație

86.  ia act de faptul că, în Planul său de acțiune împotriva introducerii ilegale de migranți, Comisia declară că are în vedere o revizuire a Directivei 2004/81/CE a Consiliului privind permisul de ședere eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au fost obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile competente;

87.  consideră că o astfel de revizuire este necesară și ar trebui să se ia în considerare introducerea unui sistem care să permită victimelor traficului de persoane și introducerii ilegale de migranți să se exprime și să ajute în urmărirea penală efectivă a traficanților și a celor care introduc în mod ilegal migranți, fără teama de a fi urmăriți penal ei înșiși;

88.  ia act de faptul că Comisia are în vedere o revizuire a Directivei 2002/90/CE a Consiliului de definire a facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate; consideră că nicio persoană care oferă diferite forme de asistență umanitară celor care au nevoie de aceasta nu ar trebui incriminată și că dreptul UE ar trebui să reflecte acest principiu;

89.  subliniază că un alt pas crucial în vederea dezmembrării rețelelor infracționale de introducere ilegală a migranților și de trafic este acordarea de prioritate investigațiilor financiare, deoarece identificarea și confiscarea profiturilor acestor rețele infracționale sunt esențiale dacă se dorește slăbirea și, în cele din urmă, dezmembrarea lor; solicită, în aceste sens, statelor membre să transpună imediat și în mod eficace cea de-a patra Directivă în domeniul combaterii spălării banilor;

90.  reamintește că, pentru a garanta că anchetele penale se desfășoară în mod eficace, formarea personalului este esențială, astfel încât cei implicați să înțeleagă pe deplin fenomenul pe care încearcă să îl contracareze și să fie capabili să îl recunoască dintr-un stadiu incipient;

Cooperarea cu țările terțe

91.  evidențiază că pilonul privind azilul și protecția internațională din cadrul abordării globale în materie de migrație și mobilitate (AGMM) ar trebui dezvoltat în continuare, implicând în mai mare măsură țările terțe; ia act de faptul că acțiunile actuale din acest domeniu, desfășurate în cadrul programelor de protecție regionale (PPR) sau al programelor regionale de dezvoltare și protecție (PRDP), se axează pe consolidarea capacității în vederea combaterii rețelelor infracționale de introducere ilegală a migranților și de trafic de persoane din țările terțe de origine și de tranzit; ia act, în același timp, de faptul că componenta de relocare a acestor programe este în continuare slabă; consideră că eforturile de consolidare a capacității și activitățile de relocare ar trebui intensificate și desfășurate împreună cu țările terțe care adăpostesc populații de refugiați importante;

92.  recunoaște că instrumentul de bază care stabilește obiectivele politicilor externe ale Uniunii în materie de migrație, azil și frontiere este AGMM; ia act de diferitele instrumente pe care acest dispozitiv le include, printre care dialogurile regionale și bilaterale, parteneriatele pentru mobilitate, agendele comune pentru migrație și mobilitate, acordurile de readmisie, acordurile de facilitare a eliberării vizelor, acordurile de exonerare de obligația de a deține viză, PPR și PRDP;

93.  înțelege că dimensiunea externă ar trebui să se axeze pe cooperarea cu țările terțe în vederea combaterii cauzelor profunde ale fluxurilor neregulamentare către Europa și a abordării lor; înțelege că parteneriatele și cooperarea cu țările-cheie de origine, de tranzit și de destinație ar trebui fie în continuare un element esențial, de exemplu prin procesele de la Khartoum și Rabat, dialogul Africa-UE în materie de migrație și mobilitate, procesul de la Budapesta și procesul de la Praga;

94.  evidențiază faptul că Uniunea și statele sale membre trebuie să fie selective în sprijinul acordat agențiilor de aplicare a legii din țările terțe, ținând seama de faptul că s-au înregistrat cazuri în care aceste agenții au încălcat drepturile omului în cazul migranților;

95.  recomandă ca cooperarea cu țările terțe să implice evaluarea sistemelor de azil ale acestor țări, sprijinul acordat refugiaților și capacitatea și voința lor de a combate traficul de persoane și introducerea ilegală de migranți în și prin aceste țări;

96.  invită Uniunea să ajute țările terțe să își dezvolte sistemele de azil și strategiile de integrare pentru a le permite resortisanților țărilor terțe care au nevoie de protecție internațională să solicite această protecție în țările respective; consideră că Uniunea trebuie să adopte o abordare avantajoasă pentru toate părțile implicate în ceea ce privește cooperarea cu țările terțe, și anume o abordare care să aducă rezultate pozitive pentru Uniune, pentru țara terță implicată și pentru refugiații și migranții din țara terță respectivă;

97.  reamintește că Uniunea și-a intensificat cooperarea externă cu țările terțe în materie de migrație și azil, pentru a răspunde în mod adecvat la actuala criză a refugiaților și a lansat noi inițiative de cooperare, cum ar fi Planul comun de acțiune UE-Turcia; subliniază, în acest sens, necesitatea ca toate părțile să își îndeplinească angajamentele care decurg din planul comun de acțiune, inclusiv să abordeze cauzele profunde care au determinat afluxul masiv de resortisanți sirieni și să intensifice cooperarea pentru sprijinirea sirienilor aflați sub protecție temporară și a comunităților-gazdă din Turcia, precum și necesitatea ca Turcia să își îndeplinească angajamentele de a împiedica fluxurile de migrație neregulamentară de pe teritoriul său către Uniune;

Campaniile de sensibilizare

98.  evidențiază faptul că numeroase persoane introduse ilegal sunt conștiente într-o anumită măsură de riscurile cu care se vor confrunta dacă întreprind o călătorie potențial periculoasă către Europa, dar decid totuși să facă acest lucru, întrucât consideră că aceste riscuri sunt mai scăzute decât cele cu care s-ar confrunta dacă nu ar migra;

99.  salută faptul că Planul de acțiune împotriva introducerii ilegale de migranți leagă lansarea unor noi campanii de sensibilizare de evaluarea celor existente; recomandă ca orice astfel de campanii să includă informații cu privire la criteriile utilizate pentru stabilirea statutului de protecție în Uniune, deoarece aceste informații i-ar putea convinge pe unii migranți, care riscă să pornească într-o călătorie periculoasă doar pentru a fi returnați dacă nu li se acordă protecție, să nu întreprindă călătoria;

Abordarea cauzelor profunde

100.  reafirmă că Uniunea trebuie să adopte o strategie pe termen lung pentru a contribui la contracararea factorilor care incită la migrație în țările terțe (conflictele, persecuția, purificarea etnică, violența generalizată sau alți factori, cum ar fi sărăcia extremă, schimbările climatice sau catastrofele naturale), care îi determină pe oameni să apeleze la rețelele infracționale de introducere ilegală a migranților, întrucât ei văd în acestea singura lor șansă de a ajunge în Uniune;

101.  reamintește că Raportorul special al ONU pentru drepturile omului în cazul migranților a solicitat, de asemenea, Uniunii să deschidă canale legale de migrație, care să le permită migranților să utilizeze canale oficiale de intrare și de ieșire, în loc să fie nevoiți să recurgă la rețele infracționale de introducere ilegală a migranților;

102.  evidențiază faptul că creșterea recentă a afluxului de refugiați în Uniune a demonstrat că recurgerea doar la măsuri preventive nu este suficientă pentru a gestiona fenomenul migratoriu actual;

103.  înțelege că, pe termen lung, este necesar un impuls mai puternic pentru a soluționa aspectele geopolitice care afectează cauzele profunde ale migrației, deoarece războaiele, sărăcia, corupția, foametea și lipsa oportunităților îi vor sili în continuare pe oameni să fugă în Europa, dacă Uniunea nu va analiza modul în care poate contribui la reconstrucția acestor țări; evidențiază că acest lucru înseamnă că Comisia și statele membre trebuie să ofere banii necesari pentru a contribui la consolidarea capacității în țările terțe, de exemplu prin facilitarea investițiilor și a educației, consolidarea și punerea în practică a sistemelor de azil, ajutorul pentru o mai bună gestionare a frontierelor și consolidarea sistemelor juridice și judiciare din aceste țări;

Finanțarea destinată țărilor terțe

104.  ia act de faptul că principalul instrument de finanțare destinat finanțării țărilor terțe este Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), care include singura finanțare tematică globală a Uniunii pentru migrație din cadrul Programului privind bunurile publice și provocările globale, care este administrat de Direcția Generală (DG) Cooperare Internațională și Dezvoltare (DEVCO); ia act, de asemenea, de faptul că, așa cum se întâmplă cu fondurile alocate direct statelor membre, în administrarea ICD sunt implicate și alte DG-uri ale Comisiei și organe ale Uniunii, astfel încât asistența Uniunii pentru țările învecinate este acordată de DG Vecinătate și Negocieri privind Extinderea prin intermediul Instrumentului de asistență pentru preaderare, ajutorul umanitar este acordat de DG Ajutor Umanitar și Protecție Civilă („ECHO”), iar Serviciul European de Acțiune Externă („SEAE”) administrează instrumentul care contribuie la stabilitate și pace; reamintește că, întrucât cele două fonduri gestionate de DG Migrație și Afaceri Interne (HOME) – FAMI și FSI – au și o dimensiune externă, acest lucru înseamnă că pe scena finanțării externe intervine o nouă parte interesată;

105.  salută înființarea recentă a Fondului fiduciar de urgență pentru Africa și acordarea unui buget de 1,8 miliarde EUR acestuia, fiind adăugat astfel un element suplimentar la finanțarea țărilor terțe; invită statele membre să contribuie în continuare la acest fond;

106.  recomandă ca, în conformitate cu AGMM, cei patru piloni tematici care abordează (i) migrația și mobilitatea legale, (ii) migrația neregulamentară și traficul de ființe umane, (iii) protecția internațională și (iv) impactul migrației asupra dezvoltării ar trebui să aibă aceeași importanță în cadrul politicii externe și al finanțării Uniunii;

Transparența finanțării

107.  ia act de faptul că politica UE în materie de migrație este implementată prin diferite instrumente de politică, fiecare dintre acestea având obiective proprii, care nu sunt în mod necesar corelate, iar coordonarea finanțării la nivelul numeroșilor actori implicați este insuficientă; evidențiază faptul că fragmentarea liniilor bugetare și a responsabilităților creează o structură managerială care ar putea îngreuna oferirea unei priviri de ansamblu cuprinzătoare asupra modului în care sunt alocate și, în final, utilizate diferitele fonduri disponibile; evidențiază, de asemenea, faptul că o astfel de fragmentare îngreunează cuantificarea sumei totale cheltuite de Uniune pentru politica în domeniul migrației;

108.  consideră că trebuie oferită o astfel de privire de ansamblu cuprinzătoare asupra finanțării Uniunii în materie de migrație, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii, deoarece lipsa unei astfel de priviri de ansamblu reprezintă un obstacol clar în calea transparenței și a unui proces solid de elaborare a politicilor; ia act, în acest sens, de faptul că o opțiune posibilă ar putea fi crearea unui site de internet care să includă o bază de date cu toate proiectele finanțate de Uniune în domeniul politicii migratorii; subliniază că nevoia de transparență se aplică și în cazul liniilor bugetare, pentru a asigura finanțarea corespunzătoare a tuturor obiectivelor politicii migratorii a Uniunii;

109.  reamintește că impactul pozitiv al fondurilor UE în materie de migrație se bazează pe procese la nivel național și la nivelul Uniunii pentru a asigura transparența, monitorizarea eficientă și asumarea răspunderii și consideră că ar trebui să se acorde atenție modului în care monitorizarea și evaluarea pot deveni procese permanente și nu doar procese ex-post și că rolul Curții de Conturi ar trebui consolidat în acest sens; ia act de faptul că ar trebui stabiliți indicatori calitativi și cantitativi comparabili pentru a măsura impactul fondurilor UE și a contribui la evaluarea gradului în care aceste fonduri și-au atins obiectivele;

Finanțarea suplimentară pentru migrație

110.  salută punerea la dispoziție a unei finanțări suplimentare în cadrul bugetului Uniunii pentru 2016, pentru a începe abordarea fenomenului migratoriu actual; evidențiază faptul că cea mai mare parte a acestei noi finanțări reprezintă finanțare care face parte din cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020 și care a fost devansată, ceea ce înseamnă că Uniunea cheltuie astăzi ceea ce ar fi trebuit să cheltuie mâine;

111.  este de acord că, deși propunerile bugetare făcute recent și finanțarea suplimentară prevăzută în bugetul Uniunii pentru 2016, inclusiv utilizarea instrumentului de flexibilitate, ar trebui salutate, finanțarea pe termen mediu și lung rămâne un motiv de preocupare; este preocupat de faptul că majorarea sumelor propuse pentru liniile bugetare în cadrul FAMI pe 2016 nu a fost însoțită de o propunere de revizuire a resurselor globale disponibile pentru acest fond pentru perioada de finanțare 2014-2020; înțelege că, dacă nu se schimbă nimic, rezultatul va fi acela că finanțarea în cadrul FAMI se va epuiza cu mult înainte de 2020;

112.  încurajează statele membre să fructifice pe deplin posibilitățile oferite de fonduri care nu sunt legate direct de politica în materie de migrație, dar care pot fi utilizate pentru finanțarea unor acțiuni în acest domeniu (de exemplu, acțiuni de integrare), cum ar fi cele disponibile în cadrul Fondului social european, al Fondului de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane, al programului Orizont 2020, al Fondului european de dezvoltare regională și al programului „Drepturi și cetățenie”;

113.  recomandă ca, în cadrul revizuirii CFM programate pentru sfârșitul anului 2016, să fie puse la dispoziție resurse suplimentare substanțiale în cadrul bugetului Uniunii, la rubrica 3, Cetățenie, libertate, securitate și justiție, astfel încât să fie disponibilă o finanțare adecvată în raport cu tendințele migratorii și cu necesitățile financiare aferente pentru politicile UE și ale statelor membre în materie de azil, migrație și integrare;

Implicarea societății civile

114.  evidențiază că asigurarea finanțării operaționale constituie o provocare esențială pentru ONG-uri, deoarece, în cea mai mare parte, finanțarea este legată de proiecte; afirmă că inițiativele voluntarilor și cele ale societății civile care vizează acordarea de asistență migranților ar trebui să fie promovate și, atunci când este cazul, finanțate de Comisie și statele membre; invită statele membre și Comisia să încerce, atunci când este cazul și este posibil, să finanțeze proiecte gestionate de organizațiile societății civile care activează în domeniile migrației, integrării și azilului;

115.  reiterează faptul că trebuie asigurată implicarea societății civile în elaborarea acțiunilor Uniunii și a programelor naționale, în conformitate cu principiul parteneriatului, așa cum este prevăzut în FAMI; propune să fie luată în considerare, la nivelul Uniunii, consultarea regulată între Comisie și organizațiile relevante ale societății civile care își desfășoară activitatea în domeniul migrației, azilului și integrării;

Tendințele demografice

116.  ia act de faptul că, înainte de afluxul crescut de migranți în Uniune din 2015, potrivit unui studiu al OCDE și al Comisiei din 2014, populația de vârstă activă (15-64 de ani) din Uniune va scădea cu 7,5 milioane între 2013 și 2020 și, dacă migrația netă ar fi exclusă din proiecții, scăderea ar fi chiar și mai accentuată, deoarece ar însemna o reducere a populației de vârstă activă cu 11,7 milioane;

117.  evidențiază totuși că, în noiembrie 2015, rata șomajului în rândul tinerilor în toate statele membre era de 20 %;

118.  ia act, de asemenea, de faptul că, conform proiecțiilor recente ale Eurostat, ponderea persoanelor cu vârsta de 65 de ani sau mai mare, în comparație cu cea a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani, va crește de la 27,5 % la începutul lui 2013, la aproape 50 % până în 2050; ia act de faptul că acest lucru ar însemna o modificare a raportului actual de la patru persoane de vârstă activă pentru fiecare persoană cu vârsta de 65 de ani sau mai mult la doar două persoane de vârstă activă pentru fiecare persoană cu vârsta de 65 de ani sau mai mult;

Migrația legală a forței de muncă

119.  menționează că temeiul juridic pentru gestionarea migrației legale la nivelul Uniunii este stabilit la articolul 79 din TFUE;

120.  înțelege că articolul 79 alineatul (5) rezervă în mod specific statelor membre dreptul de a stabili volumul admiterii pe teritoriul acestora a resortisanților unor țări terțe, provenind din țări terțe, în căutarea unui loc de muncă;

121.  evidențiază faptul că Strategia Europa 2020 a identificat necesitatea unei politici cuprinzătoare în materie de migrație a forței de muncă și a unei mai bune integrări a migranților, pentru a se îndeplini obiectivele Uniunii în materie de creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii;

122.  ia act de faptul că actualul cadru legislativ al Uniunii care reglementează accesul resortisanților din țările terțe pe piața muncii din Uniune este destul de fragmentat, deoarece se axează pe categorii specifice de lucrători mai degrabă decât pe reglementarea, în general, a tuturor lucrătorilor migranți;

123.  consideră că, pe termen lung, Uniunea va trebui să stabilească norme mai generale pentru a reglementa intrarea și șederea resortisanților din țările terțe care caută un loc de muncă în UE, pentru a umple lacunele identificate pe piața muncii din Uniune;

Necesitatea de a îmbunătăți datele

124.  solicită o viziune cuprinzătoare asupra pieței muncii din Uniune, ca o condiție preliminară esențială pentru dezvoltarea politicilor în domeniul pieței muncii; evidențiază că este necesar să se dezvolte instrumente pentru o mai bună identificarea și anticipare a nevoilor prezente și viitoare ale pieței muncii din Uniune; sugerează, în acest sens, că instrumentele existente, cum ar fi cele dezvoltate de Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) sau OCDE, ar putea fi îmbunătățite și chiar fuzionate cu statisticile internaționale privind oferta potențială de forță de muncă din țările terțe, pentru a oferi o imagine mai exactă asupra situației;

125.  consideră că îmbunătățirea datelor și a instrumentelor de analiză a acestor date nu poate decât să îi ajute pe factorii de decizie politică să stabilească viitoarele politici în materie de migrație și că Uniunea și statele membre ar trebui să identifice lacunele de pe propriile piețe ale muncii, ceea ce ar contribui la ocuparea unor locuri de muncă care, altfel, ar rămâne vacante;

Exploatarea prin muncă

126.  ia act de faptul că exploatarea prin muncă poate avea loc ca o consecință a traficului de persoane sau a introducerii ilegale de migranți, sau chiar în absența acestora, astfel încât, în unele state membre în care exploatarea nu este încadrată penal, cei care exploatează migranții în situație neregulamentară nu sunt trași la răspundere;

127.  regretă faptul că riscul scăzut de identificare și/sau urmărire penală a angajatorilor care exploatează munca migranților în situație neregulamentară constituie un factor important al exploatării prin muncă, în special în sectoarele cele mai expuse acestui risc (agricultura, construcțiile, hotelurile și restaurantele, muncile casnice și serviciile de îngrijire); recomandă, pentru a rezolva această situație de impunitate, în primul rând, să se asigure incriminarea și pedepsirea corespunzătoare în temeiul dreptului național a tuturor cazurilor grave de exploatare prin muncă și, în al doilea rând, să se intensifice inspecțiile la locul de muncă în sectoarele vulnerabile;

128.  ia act de faptul că, în prezent, multe state membre incriminează exploatarea prin muncă doar atunci când aceasta are loc ca o formă de trafic, ceea ce lasă o lacună importantă în toate cazurile în care exploatatorii nu au fost implicați în traficul de persoane sau implicarea lor nu poate fi dovedită;

129.  reiterează faptul că procedurile speciale care facilitează depunerea plângerilor, prevăzute de Directiva 2009/52/CE de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală („Directiva privind sancțiunile împotriva angajatorilor”), ar trebui puse în aplicare pe deplin și aplicate corect; consideră că este necesară o protecție sporită a victimelor traficului și a migranților introduși ilegal în Uniune care cooperează și facilitează urmărirea penală a traficanților și/sau a persoanelor care introduc ilegal migranți; sugerează că, în plus, ar trebui sprijinită înființarea unei coaliții europene a întreprinderilor împotriva traficului de persoane, așa cum s-a propus în Strategia împotriva traficului de persoane din 2014, cu scopul de a dezvolta lanțuri de aprovizionare care nu implică traficul de persoane;

130.  consideră că, în cele din urmă, toate eforturile de eradicare a exploatării prin muncă trebuie depuse dintr-o dublă perspectivă: o urmărire penală eficace a angajatorilor abuzivi, alături de protecția victimelor acestui tip de exploatare;

Revizuirea cărții albastre

131.  reamintește că, în Agenda privind migrația, Comisia și-a anunțat intenția de a revizui Directiva privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate („Directiva privind cartea albastră”), concentrându-se în special pe domeniul de aplicare (posibila includere a întreprinzătorilor care doresc să investească în Europa) și îmbunătățind normele privind mobilitatea în cadrul UE;

132.  reiterează faptul că raportul Comisiei privind punerea în aplicare a Directivei actuale privind cartea albastră subliniază lacunele acesteia, inclusiv nivelul foarte limitat de armonizare determinat de competențele discreționare ample pe care aceasta le acordă statelor membre, în special dreptul statelor membre de a menține sisteme naționale paralele;

133.  consideră, de asemenea, că este clar că directiva ar trebui să vizeze nu doar persoanele înalt calificate, ci și anumite ocupații care necesită calificări înalte, pentru care s-a dovedit că există un deficit al forței de muncă; consideră, în plus, că revizuirea cărții albastre ar trebui să fie ambițioasă și cu obiective specifice și că ar trebui să încerce să elimine inconsecvențele din actuala directivă, în special în ceea ce privește sistemele naționale paralele; recomandă să se aibă în vedere revizuirea domeniului de aplicare pentru a-i include pe resortisanții din țările terțe care ar putea contribui la acoperirea lacunelor identificate pe piețele muncii din Uniune;

o
o   o

134.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre și EASO, Frontex, Europol, Eurojust, FRA, eu-LISA, Consiliului Europei, Comitetului Regiunilor și Comitetului Economic și Social European.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2014)0070. (2) JO C 93, 9.3.2016, p. 165. (3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0176. (4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0317. (5) http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2015/09/28-eunavfor/. (6) Texte adoptate, P8_TA(2014)0105. (7) Actualitățile Frontex: http://frontex.europa.eu/news/number-of-migrants-arriving-in-greece-dropped-by-half-in-november-cITv3V. (8) OIM și UNICEF, Sinteză a datelor: migrația copiilor în Europa, http://www.iom.int/sites/default/files/press_release/file/IOM-UNICEF-Data-Brief-Refugee-and-Migrant-Crisis-in-Europe-30.11.15.pdf. (9) Buletinul informativ al EASO, noiembrie-decembrie 2015, https://easo.europa.eu/wp-content/uploads/EASO-Newsletter-NOV-DEC_-20151.pdf. (10) UE+ este formată din UE-28 plus Norvegia și Elveția. (11) UNHCR - Greece data snapshot - 7 martie 2016. (12) OIM, Missing Migrants Project, http://missingmigrants.iom.int/. (13) Decizia (UE) 2015/1523 a Consiliului și Decizia (UE) 2015/1601 a Consiliului. (14) Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO L 180, 29.6.2013, p. 31). (15) Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 prevede standarde minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, și măsuri de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri (JO L 212, 7.8.2001, p. 12). (16) Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO L 337, 20.12.2011, p. 9). (17) Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO L 180, 29.6.2013, p. 60).

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la rapoartele anuale 2012-2013 privind subsidiaritatea și proporționalitatea (2014/2252(INI))

P8_TA(2016)0103 A8-0301/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare(1),

–  având în vedere aranjamentele de ordin practic convenite la 22 iulie 2011 între serviciile competente ale Parlamentului European și Consiliu pentru aplicarea articolului 294 alineatul (4) din TFUE în cazul acordurilor în primă lectură,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la adecvarea reglementărilor UE și la subsidiaritate și proporționalitate – al 19-lea raport privind o mai bună legiferare pe anul 2011(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2012 privind cel de al 18-lea raport cu tema „O mai bună legiferare” – Aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității (2010)(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o mai bună legiferare, subsidiaritate și proporționalitate și o reglementare inteligentă(4),

–  având în vedere Raportul anual pe 2012 al Comisiei privind subsidiaritatea și proporționalitatea (COM(2013)0566) și Raportul anual pe 2013 al Comisiei privind subsidiaritatea și proporționalitatea (COM(2014)0506),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 4 decembrie 2014 referitoare la reglementarea inteligentă,

–  având în vedere concluziile Conferinței președinților parlamentelor Uniunii Europene din 21 aprilie 2015,

–  având în vedere rapoartele bianuale ale COSAC privind Evoluțiile în procedurile Uniunii Europene și practici relevante pentru examinarea parlamentară din 27 septembrie 2012, 17 mai 2013, 4 octombrie 2013, 19 iunie 2014, 14 noiembrie 2014,

–  având în vedere raportul final din 14 octombrie 2014 al Grupului la nivel înalt al părților interesate independente privind povara administrativă intitulat „Reducerea birocrației în Europa – moștenire și perspective”(5),

–  având în vedere articolul 52 și articolul 132 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0301/2015),

A.  întrucât, în 2012, Comisia a primit avize motivate referitoare la 83 de propuneri legislative; întrucât numărul total de documente primite în 2012 a fost de 292, inclusiv acele documente care nu s-au calificat ca avize motivate;

B.  întrucât, în 2013, Comisia a primit avize motivate referitoare la 99 de propuneri legislative; întrucât numărul total de documente primite în 2013 a fost de 313, inclusiv acele documente care nu s-au calificat ca avize motivate;

C.  întrucât, în 2012, parlamentele naționale au emis 12 avize motivate cu privire la propunerea Monti II(6), reprezentând 19 voturi (pragul fiind de 18) și astfel, pentru prima dată, a fost declanșată o așa-numită procedură a „cartonașului galben”, care impune ca instituția care a prezentat propunerea să o revizuiască și să-și motiveze decizia luată în sensul de a o retrage, de a o modifica sau de a o menține ca atare;

D.  întrucât Comisia a retras propunerea Monti II, dar a declarat că consideră că propunerea respectă principiul subsidiarității și că ea a fost retrasă din cauza sprijinului insuficient manifestat la Parlamentul European și la Consiliul de Miniștrii(7);

E.  întrucât, în 2013, parlamentele naționale au emis 13 avize motivate cu privire la propunerea de înființare a unui Parchet European(8), reprezentând 18 voturi, declanșând astfel cea de a doua procedură a cartonașului galben;

F.  întrucât Comisia a conchis că propunerea sa respectă principiul subsidiarității și că nu este necesară retragerea sau modificarea acesteia; întrucât Comisia a declarat că, în cadrul procesului legislativ, ea va acorda atenția cuvenită avizelor motivate(9);

G.  întrucât mai multe parlamente naționale s-au declarat preocupate de abordarea Comisiei, considerând că motivarea și argumentele prezentate de aceasta sunt insuficiente; întrucât în Comisia pentru afaceri juridice și în Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne din cadrul Parlamentului European au loc dezbateri pe această temă;

H.  întrucât, în cadrul negocierilor ulterioare cu Consiliul referitoare la Parchetul European, sfera și metodologia de lucru au fost restrânse în comparație cu propunerea inițială cu privire la care au fost emise avizele;

I.  întrucât, dat fiind dreptul său de inițiativă, Comisiei îi incumbă răspunderea de a asigura că opțiunile corecte cu privire la oportunitatea și modalitatea de a propune o acțiune la nivelul UE sunt adoptate într-o fază timpurie a procesului politic;

J.  întrucât Comisia este în curs de a revizui orientările care se aplică procesului de evaluare a impactului, care include luarea în considerare a subsidiarității și proporționalității;

K.  întrucât Parlamentul și-a înființat propria Unitate de evaluare a impactului care, în 2013, a întocmit 50 de analize inițiale și două analize detaliate ale evaluărilor de impact ale Comisiei;

L.  întrucât parlamentele naționale au remarcat că includerea unor competențe delegate semnificative și numeroase îngreunează evaluarea cu eficacitate a conformității normelor finale cu principiul subsidiarității;

M.  întrucât controlul subsidiarității și proporționalității, precum și evaluarea impactului se realizează doar la începutul procesului legislativ;

1.  constată că principiile subsidiarității și proporționalității sunt principii directoare fundamentale pentru Uniunea Europeană;

2.  subliniază că exercitarea competențelor UE ar trebui să se bazeze pe principiile subsidiarității și proporționalității, astfel cum se afirmă la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană; salută faptul că în 2012 și 2013 respectarea acestor principii a fost controlată atent de instituțiile Uniunii Europene, precum și de parlamentele naționale;

3.  salută participarea mai activă și implicarea mai profundă a parlamentelor naționale în procesul legislativ european în ultimii ani, care a condus la creșterea sensibilizării cu privire la principiile pe care se întemeiază UE, inclusiv principiile subsidiarității și proporționalității în context interinstituțional; observă însă că se impune continuarea eforturilor în acest context; recomandă, ca prim pas, Comisiei să inițieze dezbateri anuale cu fiecare parlament național, astfel încât să consolideze dialogul dintre Comisie și parlamentele naționale;

4.  consideră, în plus, că principiile subsidiarității și proporționalității constituie punctul de plecare pentru formularea politicilor; subliniază, prin urmare, importanța de a se evalua la începutul procesului legislativ dacă obiectivele politice pot fi realizate mai bine la nivel european decât prin intermediul inițiativelor naționale sau regionale;

5.  remarcă importanța parlamentelor, a impactului lor teritorial și a apropierii lor de cetățeni și solicită sporirea implicării lor, după caz, în sistemul de avertizare timpurie;

6.  observă, cu toate acestea, că majoritatea avizelor emise de parlamentele naționale sunt prezentate doar de câteva camere naționale; încurajează celelalte camere să se implice mai mult în dezbaterea europeană;

7.  subliniază necesitatea ca instituțiile europene să respecte principiile subsidiarității și proporționalității incluse la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană și în Protocolul nr. 2 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care au un caracter general și sunt obligatorii pentru instituțiile care exercită competențele Uniunii, cu excepția domeniilor care sunt de competența exclusivă a Uniunii, unde principiul subsidiarității nu se aplică;

8.  consideră că mecanismul de verificare al principiului subsidiarității este de o importanță majoră pentru colaborarea dintre instituțiile europene și instituțiile naționale;

9.  observă faptul că rapoartele anuale întocmite de Comisie sunt întrucâtva superficiale și invită Comisia să aibă în vedere pregătirea unor rapoarte mai amănunțite despre modul în care subsidiaritatea și proporționalitatea sunt respectate la elaborarea politicilor UE;

10.  ia act de metodologia utilizată de către Comisie pentru rapoartele anuale pe 2012 și 2013, care, în statisticile sale, clasifică avizele motivate prezentate de parlamentele naționale cu privire la un pachet de propuneri ca un aviz motivat unic și nu ca un aviz motivat referitor la fiecare propunere în parte;

11.  constată că, luate în ansamblu, ponderea avizelor motivate a crescut în mod semnificativ ca procent din numărul total de documente prezentate în comparație cu 2010 și 2011 și că, în 2012, avizele motivate au reprezentat 25% din totalul documentelor prezentate, în timp ce în 2013 ele au reprezentat 30% din totalul documentelor prezentate de parlamentele naționale în cadrul procesului stipulat în Protocolul nr. 2; observă, în acest sens, consultarea parlamentelor naționale în procesul legislativ;

12.  subliniază că 2012 a fost primul an în care parlamentele naționale au făcut uz de așa-numita procedură a „cartonașului galben” cu privire la principiul subsidiarității, ca răspuns la propunerea Comisiei de regulament privind exercitarea dreptului de a desfășura acțiuni colective în cadrul libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii (Monti II); observă că, deși Comisia a ajuns la concluzia că principiul subsidiarității nu a fost încălcat, a trebuit să retragă propunerea din cauza lipsei de sprijin politic; remarcă faptul că un al doilea așa-zis „cartonaș galben” a fost invocat în anul 2013 cu privire la propunerea Comisiei de regulament al Consiliului privind înființarea Parchetului European (EPPO); observă că Comisia a concluzionat că propunerea respectă principiul subsidiarității și a decis să o păstreze;

13.  observă că avizele motivate emise de parlamentele naționale scot în evidență existența unor interpretări diferite date principiilor subsidiarității și proporționalității; reamintește, în acest context, că principiul subsidiarității, astfel cum este formulat în tratate, îi permite Uniunii Europene să intervină în domenii care nu sunt de competența sa exclusivă „numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional și local, dar datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii”; reamintește, de asemenea, că „în temeiul principiului proporționalității, acțiunea Uniunii, în conținut și formă, nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor”; încurajează parlamentele naționale să respecte litera TUE atunci când evaluează respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității; recomandă în mod ferm parlamentelor naționale și instituțiilor europene să se angajeze în schimburi de opinii și practici de control al subsidiarității și proporționalității;

14.  observă că avizele motivate prezentate de parlamentele naționale variază în mod considerabil cu privire la formă și la tipurile de argumente aduse; regretă absența unor „modele” comune, ceea ce face mai dificilă evaluarea bazei de intervenție a parlamentelor naționale;

15.  reamintește preocuparea exprimată în unele rapoarte anterioare ale Parlamentului cu privire la cazurile în care subsidiaritatea nu a fost abordată în mod corespunzător în evaluările de impact întocmite de către Comisie; reamintește, de asemenea, că această chestiune a fost ridicată în rapoartele anuale întocmite de Comitetul de evaluare a impactului (IAB); constată că IAB a considerat că peste 30% dintre evaluările de impact revizuite în 2012 și 2013 cuprindeau analize nesatisfăcătoare ale principiului subsidiarității; își exprimă preocuparea cauzată de faptul că acest procent a crescut la 50% în 2014 și îndeamnă Comisia ca, la revizuirea orientărilor sale pentru evaluările de impact, să soluționeze această problemă și să inverseze respectiva tendință;

16.  observă importanța analizelor impactului ca instrumente pentru sprijinirea activității decizionale în cadrul procesului legislativ și subliniază, în acest sens, necesitatea luării în considerare în mod corespunzător a aspectelor referitoare la subsidiaritate și la proporționalitate;

17.  subliniază că evaluările de impact exhaustive care analizează în amănunt în ce măsură este respectată subsidiaritatea sunt esențiale pentru ameliorarea încrederii cetățenilor, care consideră, adesea, că principiul subsidiarității este un aspect esențial al procesului democratic; evidențiază, prin urmare, faptul că verificarea subsidiarității ar putea fi considerată un instrument important de reducere a așa-numitului „deficit democratic”;

18.  reiterează solicitarea făcută în rezoluția sa menționată mai sus, din 14 septembrie 2011, de utilizare a evaluărilor de impact naționale ca o completare a celor realizate de către Comisie - a căror reformă este în curs de dezbatere - în sprijinul legislației propuse; consideră că unitățile de evaluare a impactului recent create în Parlament vor aduce o completare pozitivă la activitatea Comisiei;

19.  își exprimă dezamăgirea cu privire la răspunsul Comisiei dat parlamentelor naționale în cazurile în care au fost emise cartonașe galbene; este încredințat că Comisia trebuie să răspundă pe larg tuturor preocupărilor exprimate de parlamentele naționale, inclusiv și în mod individual, în cadrul unui dialog purtat în plus față de avizele publicate; consideră că este, de asemenea, necesar ca Comisia să se prezinte în fața comisiei sau comisiilor pertinente ale Parlamentului pentru a-și explica poziția în mod amănunțit;

20.  subliniază faptul că procedura „cartonașului galben”, care este un instrument de influențare a procesului de luare a deciziilor la nivelul UE, ar putea fi consolidată în mod eficient printr-un schimb de informații timpuriu cu privire la poziția parlamentelor naționale și, prin urmare, încurajează parlamentele naționale să facă schimb de opinii privind sfera și metodele de evaluare utilizate pentru evaluarea respectării principiilor subsidiarității și proporționalității;

21.  este încredințat că dialogul politic devine din ce în ce mai important în ceea ce privește respectarea subsidiarității; consideră că dialogul politic ar trebui să fie îmbunătățit nu numai în cazurile în care se declanșează o procedură cu cartonaș galben sau cu cartonaș portocaliu, ci ca regulă generală; salută, în această privință, inițiativa Comisiei Juncker de a se prezenta în fața mai multor parlamente naționale și îi solicită Parlamentului să ia în considerare inițiative similare; este încredințat că raportorii ar putea fi încurajați să aibă contacte mai susținute cu parlamentele naționale, în special deoarece video-conferințele sau alte metode de contact online devin mai facile și mai eficace;

22.  subliniază că instituțiile europene și parlamentele naționale ar trebui să promoveze în continuare o „cultură a subsidiarității” în întreaga UE; recomandă două inițiative specifice care ar contribui în prezent la o mai bună analiză a subsidiarității în cadrul procesului legislativ și anume facilitatea unei mai mari integrări a pozițiilor, perspectivelor sau a altor sugestii formulate de parlamentele naționale în cadrul dialogului politic, în special în cursul activităților pregătitoare, cum ar fi Cărțile verzi sau Cărțile albe ale Comisiei, și luând în considerare prelungirea perioadei de consultare a parlamentelor naționale în condițiile verificării subsidiarității dacă parlamentele naționale solicită acest lucru din motive de constrângeri de timp pe baza unor motive obiective justificate, cum ar fi dezastrele naturale și perioadele de vacanță, care urmează să fie convenită între parlamentele naționale și Comisie; consideră că acest lucru ar putea fi realizat printr-o acțiune politică convenită în primul rând între instituții și parlamentele naționale, fără a se provoca vreo întârziere în ce privește adoptarea legislației pertinente;

23.  dacă statele membre convin să extindă termenul acordat parlamentelor naționale pentru emiterea unui aviz motivat în conformitate cu articolul 6 din Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, această modificare ar trebui inclusă în următoarea revizuire a tratatului; o astfel de prelungire a termenului ar putea fi prevăzută ulterior și în legislația secundară;

24.  consideră că este important ca procedura „cartonașului galben” să fie ușor de implementat pentru parlamente, reafirmând, în același timp, principiul subsidiarității în conformitate cu tratatele;

25.  ia act de faptul că o serie de parlamente naționale în cadrul COSAC și-au exprimat interesul în propunerea privind introducerea unui „card verde” ca instrument de îmbunătățire a dialogului politic, fapt care ar oferi parlamentelor naționale, care în prealabil au obținut sprijinul Parlamentului, posibilitatea să formuleze propuneri constructive în atenția Comisiei și ținând cont în mod corespunzător de dreptul de inițiativă al acesteia;

26.  remarcă faptul că propunerile legislative pot suferi modificări dramatice în cursul procesului de adoptare de către instituții; reamintește că respectarea principiului subsidiarității este verificată numai la începutul procesului legislativ, și nu la finalul acestuia; reamintește, de asemenea, că evaluările de impact sunt întocmite, cel mai adesea, numai pentru stadiile inițiale ale procesului legislativ, și nu pentru cele finale ale acestuia; subliniază necesitatea unei evaluări la jumătatea perioadei, după demararea procedurii de adoptare, precum și la sfârșitul procesului legislativ, creând, în anumite cazuri, posibilitatea emiterii unui avertisment către statele membre care nu respectă principiul subsidiarității;

27.  solicită, de aceea, efectuarea a încă unei verificări a subsidiarității și a unei evaluări complete a impactului la încheierea negocierilor legislative și înainte de adoptarea textului final, pentru ca respectarea subsidiarității să poată fi garantată și să se poată efectua evaluări care să includă și proporționalitatea; este încredințat că o astfel de perioadă de „calmare” i-ar ajuta pe cei care elaborează politici să aprecieze dacă legislația respectă principiile Uniunii și ar mări transparența în ceea ce privește rezultatele unor perioade de negocieri adesea intense;

28.  ia act de noile obiective ale politicii Comisiei privind inițiativele și propunerile de legislație a UE, și anume: cost minim; beneficii pentru cetățeni, mediul de afaceri și lucrători; evitarea sarcinilor de reglementare inutile;

29.  consideră că programele aferente cadrului financiar multianual ar trebui să evalueze și să demonstreze respectarea principiului subsidiarității în ceea ce privește valoarea adăugată demonstrabilă în cadrul statelor membre beneficiare;

30.  solicită Comisiei, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, să simplifice procedura de solicitare de fonduri UE, pentru ca această procedură să devină mai eficientă și orientată spre rezultate;

31.  își subliniază angajamentul de a asigura respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității prin evaluări ale rapoartelor sale legislative din proprie inițiativă, analize ex ante ale evaluărilor de impact ale Comisie și prin evaluarea constantă a valorii adăugate potențiale a UE și a costului „non-Europei”;

32.  ia act, de discuțiile recente cu privire la soluționarea litigiilor dintre investitori și stat (ISDS) și de propunerile Comisiei de înlocuire a modelului actual; reamintește că articolul 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene desemnează politica comercială comună drept un domeniu ce este în întregime de competența exclusivă a Uniunii, care ar trebui să se bazeze pe principii uniforme; remarcă faptul că, în consecință, principiul subsidiarității nu se aplică politicii comerciale comune;

33.  invită statele membre să deblocheze Convenția Națiunilor Unite privind transparența în arbitrajul litigiilor dintre state și investitori (UNCITRAL), pentru ca Comisia s-o semneze în numele întregii Uniuni; deplânge situația actuală, în care unele state membre sunt parte la convenție, în timp ce altele nu; consideră că acest exemplu subliniază nevoia de claritate sporită în toate aspectele ce privesc sfera de aplicare a competenței exclusive a Uniunii în materie de investiții directe; reamintește că politicile diferite practicate de statele membre în ceea ce privește protejarea investițiilor au dus la situația actuală, în care statele membre sunt parte la aproximativ 1 400 de tratate bilaterale privind investițiile, uneori cu prevederi diferite, care ar putea conduce la un tratament variabil al investitorilor din UE în afara Uniunii, în funcție de originea investiției respective;

34.  în ceea ce privește asistența financiară furnizată de UE țărilor terțe, respectiv asistența macrofinanciară, solicită studii de impact ex-ante și ex-post amănunțite privind proporționalitatea măsurilor propuse pentru asigurarea caracterului eficient și util al asistenței oferite partenerilor noștri în dificultate; insistă asupra necesității instituirii unei condiționalități pentru acordarea asistenței și a bunului control al utilizării fondurilor, inclusiv măsuri în legătură cu prevenirea și lupta împotriva fraudei și a corupției și un control amănunțit efectuat de Parlament; solicită o integrare strictă a instrumentelor externe ale UE, combinând politica comercială, de dezvoltare și politica externă; subliniază că statele membre trebuie să demonstreze un angajament mai mare în acest sens;

35.  subliniază deosebita importanță a bunei consultări, a dialogului și implicării cetățenilor, a întreprinderilor (și anume a IMM-urilor) și a societății civile în procesul decizional de la nivelul UE privind politica comercială.

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 321, 31.12.2003, p. 1. (2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0061. (3) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 117. (4) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 87. (5) http://ec.europa.eu/smart-regulation/refit/admin_burden/docs/08-10web_ce-brocuttingredtape_en.pdf (6) Propunere de regulament al Consiliului privind exercitarea dreptului de a desfășura acțiuni colective în cadrul libertății de stabilire și al libertății de a presta servicii (COM(2012)0130). (7) Scrisoarea din 12 septembrie 2012 adresată parlamentelor naționale de către vicepreședintele Šefčovič. (8) Propunerea Comisiei de instituire a Parchetului European (EPPO) (COM(2013)0534). (9) Comunicarea Comisiei din 27 noiembrie 2013 către Parlamentul European, Consiliu și parlamentele naționale privind revizuirea Propunerii de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European în ceea ce privește principiul subsidiarității, în conformitate cu Protocolul nr. 2 (COM(2013)0851).

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT): situația actuală și perspective (2014/2150(INI))

P8_TA(2016)0104 A8-0208/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordurile interinstituționale privind o mai bună legiferare(1),

–  având în vedere modalitățile practice convenite la 22 iulie 2011 între serviciile competente ale Parlamentului European și ale Consiliului pentru punerea în aplicare a articolului 294 alineatul (4) din TFUE în cazul acordurilor în prima lectură,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la adecvarea reglementărilor UE și la subsidiaritate și proporționalitate – al 19-lea raport privind o mai bună legiferare pe anul 2011(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la revizuirea orientărilor Comisiei privind evaluările de impact și rolul testului privind IMM-urile(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 referitoare la măsurile luate în urma delegării competențelor legislative și a controlului de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2012 privind cel de al 18-lea raport cu tema „O mai bună legiferare” – Aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității (2010)(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o mai bună legiferare, subsidiaritate și proporționalitate și o reglementare inteligentă(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la garantarea unor evaluări de impact independente(7),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 4 decembrie 2014 referitoare la reglementarea inteligentă,

–  având în vedere Raportul Comisiei referitor la Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT): situația actuală și perspective(COM(2014)0368),

–  având în vedere comunicările anterioare ale Comisiei privind reglementarea adecvată și funcțională a UE (COM(2012)0746 și COM(2013)0685),

–  având în vedere Raportul Comisiei referitor la subsidiaritate și proporționalitate (al 19-lea raport privind o mai bună legiferare pe anul 2011) (COM(2012)0373),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Reglementarea inteligentă – luarea în considerare a nevoilor întreprinderilor mici și mijlocii” (COM(2013)0122),

–  având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind monitorizarea și consultarea cu privire la reglementarea inteligentă pentru IMM-uri (SWD(2013)0060),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind reglementarea inteligentă în Uniunea Europeană (COM(2010)0543),

–  având în vedere Orientările Comisiei privind consultarea părților interesate pe anul 2014,

–  având în vedere Raportul final din 24 iulie 2014 al Grupului la nivel înalt al părților interesate independente privind povara administrativă, intitulat „Reducerea birocrației în Europa – moștenire și perspective” și, în special, opinia contrară exprimată în anexa 12 de patru membrii ai Grupului la nivel înalt pe fondul unei pledoarii în favoarea lucrătorilor, a sănătății publice, a mediului și a consumatorilor,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 decembrie 2014(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune - o agendă a UE” (COM(2015)0215),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Propunere de acord interinstituțional privind o mai bună legiferare” (COM(2015)0216),

–  având în vedere Decizia Comisiei privind crearea platformei REFIT C(2015)3261 și Comunicarea Comisiei intitulată „Platforma REFIT - structură și mod de lucru” (C(2015)3260),

–  având în vedere hotărârea Președintelui Comisiei Europene privind instituirea unui Comitet independent de control normativ, C(2015)3263, Comunicarea Comisiei intitulată „Comitetul de control normativ - misiune, sarcini și personal” (C(2015)3262) și Comunicarea Comisiei privind expunerea de motive standard (C(2015)3264/2),

–  având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Orientări pentru o mai bună legiferare” (SWD(2015)0111),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0208/2015),

A.  întrucât programul REFIT reprezintă o componentă centrală a noii strategii a Comisiei pentru o mai bună legiferare;

B.  întrucât programul REFIT vizează consolidarea procedurilor pentru o mai bună legiferare, simplificarea dreptului UE și reducerea poverilor administrative și normative, precum și angajarea pe calea către buna guvernanță având la bază politici elaborate pornind de la date concrete, în care evaluările de impact și evaluările ex post joacă un rol esențial, fără să înlocuiască deciziile politice;

C.  întrucât Comisia a instituit o nouă platformă REFIT, menită să sprijine activitatea Comisiei în cadrul programului REFIT, care este alcătuită din două grupuri: „grupul reprezentanților guvernelor”, format din experți la nivel înalt din administrația publică a fiecărui stat membru, și „grupul părților interesate”, compus din maximum 20 de experți, doi dintre aceștia reprezentând Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, ceilalți fiind reprezentanți ai sectorului economic, inclusiv ai IMM-urilor, ai partenerilor sociali și ai organizațiilor societății civile;

D.  întrucât tabloul de bord anual REFIT permite evaluarea progreselor înregistrate în toate domeniile de politică și a fiecărei inițiative identificate de Comisie, inclusiv acțiunile întreprinse de Parlamentul European și de Consiliu;

E.  întrucât Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 2003 a devenit caduc din perspectiva mediului legislativ actual, creat prin Tratatul de la Lisabona;

F.  întrucât, în ultimii ani, agenda privind o mai bună legiferare a contribuit totuși la îmbunătățirea practicilor legislative; întrucât numărul mare de denumiri și programe diferite introduse de Comisie în acest domeniu, cum ar fi „mai buna reglementare”, „mai buna legiferare”, „reglementarea inteligentă”, „reglementarea adecvată”, „a gândi mai întâi la scară mică”, „verificarea adecvării”, „ABR+” nu asigură claritatea și transparența necesare cu privire la obiectivele măsurilor, în special pentru cetățeni și, prin urmare, ar trebui combinate mai bine;

G.  întrucât prin Comunicarea sa din 19 mai 2015, intitulată „O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune - o agendă a UE”, Comisia a propus o abordare coerentă și holistică pentru o mai bună legiferare, care ia în considerare întregul ciclu politic al procesului de legiferare și implică interacțiunea orientată a tuturor instituțiilor și întrucât, din acest motiv, comunicarea va fi atent analizată de Parlament cu scopul de a obține cele mai bune rezultate cu putință în interesul cetățenilor Uniunii;

H.  întrucât scopurile și obiectivele Uniunii, stipulate la articolul 3 din TUE, prezintă, toate, aceeași importanță; întrucât Comisia subliniază faptul că Programul REFIT nu pune sub semnul îndoielii obiectivele politicilor existente și nici nu ar trebui să afecteze negativ sănătatea și siguranța cetățenilor, consumatorii, lucrătorii sau mediul;

I.  întrucât, în cea de a doua jumătate a anului 2014, Comisia a desfășurat consultări publice referitoare la revizuirea orientărilor sale privind evaluările de impact și consultarea părților interesate;

J.  întrucât Comisia a aplicat, pentru prima dată, atunci când și-a stabilit programul de lucru pe 2015, așa-numitul principiu al discontinuității politice ca justificare pentru retragerea unui număr uriaș de propuneri legislative pendinte;

K.  întrucât, în programul său de lucru pe 2015, Comisia a preconizat să își concentreze activitatea asupra provocărilor economice și sociale majore, iar noua sa structură urmărește să garanteze o abordare politică mai coerentă, mărind prin aceasta transparența în UE și, astfel gradul de acceptare în rândul cetățenilor;

Mai buna reglementare

1.  ia act de decizia Președintelui Comisiei, Juncker, de a încredința portofoliul mai bunei reglementări primului vicepreședinte al Comisiei, ceea ce constituie un răspuns la solicitările în acest sens ale Parlamentului și scoate în evidență marea importanță politică a acestei chestiuni; se așteaptă ca această numire să aibă ca rezultat o legislație europeană de cea mai bună calitate cu putință, care să satisfacă așteptările cetățenilor și ale părților interesate și să garanteze că obiectivele politicilor publice, inclusiv cele legate de consumatori, de mediul ambiant și cele legate de standardele sociale și de siguranță nu sunt periclitate;

2.  relevă faptul că o mai bună reglementare acoperă „cultura” administrației publice la toate nivelurile Uniunii Europene, ținând seama de birocratizarea excesivă la nivelul Uniunii, precum și de nevoia unei simplificări a acestei legislații, și include implementarea și aplicarea actelor Uniunii la nivel european, precum și național, regional și local, în scopul asigurării bunei administrări și a „conduitei favorabile Europei” la toate nivelurile;

3.  subliniază că Comisia ar trebui să acorde prioritate elaborării anumitor măsuri și să se concentreze asupra calității legislației și a mai bunei puneri în executare a legislației existente și nu asupra numărului de acte legislative; subliniază, în acest sens, că nu costurile, ci calitatea legislației singurul reper adecvat și că programul REFIT nu trebuie utilizat pentru a submina sustenabilitatea niciunor standarde sociale, de muncă, de mediu sau legate de consumatori;

4.  sugerează ca Comisia să analizeze introducerea unor „clauze de caducitate” în cuprinsul inițiativelor legislative limitate în timp, cu condiția ca aceasta să nu conducă la nesiguranță juridică, și să includă, dacă este cazul, în măsurile legislative „clauze de revizuire” pentru evaluarea regulată a relevanței permanente a acestora la nivel european;

5.  relevă faptul că, de obicei, un standard european înlocuiește 28 de standarde naționale, ceea ce consolidează piața internă și conduce la mai puțină birocrație;

6.  salută pachetul de măsuri din 19 mai 2015 urmărind mai buna reglementare; sprijină angajamentul permanent manifestat de Comisie față de agenda pentru o mai bună legiferare; subliniază faptul că activitatea prevăzută în comunicarea REFIT ar trebui să fie privită ca un proces continuu, care să asigure că legislația în vigoare la nivel european este adecvată scopului, să contribuie la atingerea obiectivului comun al legiuitorilor și să răspundă așteptărilor cetățenilor, în particular ale angajaților, ale întreprinderilor și ale altor părți interesate;

7.  ia act de angajamentul Comisiei referitor la un nou acord interinstituțional privind mai buna legiferare care să țină seama de modificările introduse de Tratatul de la Lisabona și de Acordul-cadru dintre Parlament și Comisie, să consolideze cele mai bune practici din domenii ca planificarea legislativă, evaluările impactului, controalele sistematice ex-post ale legislației UE și implementarea și utilizarea actelor delegate și a celor de punere în aplicare, și ia act de încheierea negocierilor;

8.  salută asigurările date de Comisie că strategia sa privind o mai bună legiferare nu vizează dereglementarea anumitor domenii de politică sau punerea sub semnul întrebării a valorilor esențiale, precum protecția socială, protecția mediului și drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la sănătate;

9.  recunoaște activitatea intensă, pe termen lung, a Grupului la nivel înalt al părților interesate independente, care a prezentat propuneri vizând reducerea poverilor administrative ale Comisiei Europene și a identificat bune practici transpunere în practică a legislației UE în statele membre într-un mod cât mai puțin birocratic cu putință; ia act de faptul că patru membri ai Grupului la nivel înalt al părților interesate independente s-au pronunțat împotriva mai multora dintre concluziile prezentate în raportul final al grupului cu privire la poverile administrative și au formulat o opinie contrară; se așteaptă ca Comisia să țină seama de preocupările tuturor părților interesate implicate în proces;

10.  subliniază importanța dialogului social și a respectării autonomiei partenerilor sociali; subliniază, în particular cu referire la articolul 9 din TFUE, că, în conformitate cu articolul 155 din TFUE, partenerii sociali pot încheia acorduri care pot fi constitui baza pentru o legislație europeană la cererea comună a părților semnatare; se așteaptă ca Comisia să respecte autonomia părților și acordurile negociate ale acestora și să ia în serios preocupările lor, și subliniază că agenda privind o mai bună reglementare nu ar trebui să servească drept pretext pentru a trece cu vederea sau a ocoli acordurile încheiate între partenerii sociali și, în consecință, ar respinge orice evaluări de impact având ca obiect acordurile partenerilor sociali;

11.  relevă că, în cursul legislaturii parlamentare anterioare, alegerea între actele de punere în aplicare și actele delegate a generat numeroase dispute interinstituționale; consideră că, din această cauză, este important să se elaboreze orientări specifice, așa cum a solicitat Parlamentul European în rezoluţia sa adoptată la 25 februarie 2014;

12.  salută anunțul Comisiei privind simplificarea gestionării fondurilor disponibile în cadrul politicii agricole comune (PAC), al fondurilor structurale și de investiții europene și al programului Orizont 2020;

Transparența și consultarea părților interesate

13.  salută recunoașterea de către Comisie a rolului important jucat de procesul de consultare în cadrul Programului REFIT; relevă faptul că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din TUE, tuturor instituțiilor UE li se cere să mențină un dialog deschis, transparent și regulat cu reprezentanții asociațiilor societății civile; le solicită instituțiilor să acorde o atenție specială dialogului obligatoriu și regulat cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă;

14.  observă că, prin creșterea transparenței, UE poate funcționa mai eficient, iar încrederea societății civile în UE poate fi consolidată;

15.  salută, în acest sens, afirmația Comisiei potrivit căreia dialogul cu cetățenii, partenerii sociali și alte părți interesate din mediul economic sau societatea civilă să contribuie la elaborarea unei legislații a UE transparente, eficace și coerente și sprijină intenția Comisiei de a indica cu mai multă exactitate în ce fel ajunge la propunerile pe care le prezintă, de exemplu sub forma unor texte legislative sau comunicări ale Comisiei;

16.  constată că, în cadrul strategiei sale privind mai buna legiferare, Comisia acordă un rol semnificativ mai mare consultărilor publice; ia act de faptul că în viitor Comisia va desfășura perioade de consultări publice de 12 săptămâni a) înainte de elaborarea de noi propuneri legislative și b) atunci când legislația existentă este evaluată și face obiectul verificării adecvării și c) cu privire la foile de parcurs și evaluările de impact ex-ante; observă, de asemenea, că și ulterior adoptării unei propuneri, Comisia va da posibilitatea cetățenilor și părților interesate de a-și exprima punctul de vedere cu privire la o propunere în interval de opt săptămâni și va comunica pozițiile exprimate Consiliului și Parlamentului;

17.  în acest context, îi solicită Comisiei să asigure o evaluare echilibrată și transparentă a pozițiilor și reacțiilor formulate de toți participanții la procesul de consultări și în special să garanteze că consultările publice nu pot fi utilizate abuziv în interesul unor organizații ale părților interesate bine finanțate și organizate; invită Comisia să publice concluziile consultărilor;

18.  observă că evaluările de impact ar trebui publicate doar din momentul în care Comisia a adoptat inițiativa politică în cauză; din perspectiva transparenței deciziilor Comisiei, consideră că este necesar ca evaluările de impact să fie publicate și în cazul în care Comisia decide să nu inițieze o propunere legislativă;

19.  remarcă faptul că, cu statutul consultativ de care beneficiază, Comitetul Economic și Social European joacă un rol-cheie în ceea ce privește reprezentarea societății civile; constată că și Comitetul Regiunilor, care se bucură, de asemenea, de un statut consultativ, joacă un rol-cheie în ceea ce privește reprezentarea autorităților regionale și locale din UE și evaluarea modului în care este implementată legislația UE; observă că ambele organisme consultative, conform legislației actuale, pot fi consultate în prealabil de Parlament, Consiliu și Comisie, de fiecare dată când Parlamentul și Consiliul consideră că ar fi nimerit; opinează că, dacă sunt consultate cu privire la chestiuni specifice și cu suficient de mult timp înainte, valorificându-li-se cunoștințele specifice, ele pot contribui la atingerea obiectivelor legate de mai buna legiferare;

20.  consideră că ar trebui să existe o implicare mai mare din partea autorităților regionale și locale în elaborarea politicilor UE, în special prin luarea în considerare a cunoștințelor de specialitate și a experienței acumulate de statele membre la nivelurile regional și local într-un stadiu timpuriu al pregătirii legislației; remarcă faptul că toate instituțiile trebuie să respecte principiile subsidiarității și al proporționalității în activitățile lor legislative;

21.  salută intenția Comisiei să sporească transparența procesului legislativ și să implice mai mult cetățenii și părțile interesate în întregul proces;

22.  salută decizia Comisiei ca în viitor să desfășoare consultări publice de patru săptămâni și în cazul propunerilor de acte delegate sau acte importante de punere în aplicare înainte ca statele membre să voteze cu privire la poziția lor în comisia competentă;

23.  invită Comisia să revizuiască orientările privind evaluarea, prin intensificarea participării și consultării părților interesate și prin folosirea celei mai directe metode cu scopul de a permite cetățenilor UE să participe la luarea deciziilor;

24.  ia act de noua rubrică de pe site-urile Comisiei „Reducerea poverilor - Spune-ți părerea” (Lighten the Load – Have your Say) vizând mai buna legiferare și solicită o analiză echilibrată și transparentă a comentariilor introduse, efectuată de Comisie și noua platformă REFIT; consideră că procesele și deliberările din cadrul grupului REFIT nu ar trebui să fie greoaie și că grupul ar trebui să fie un organism capabil să formuleze răspunsuri rapide și să lucreze cu mai multă minuțiozitate în cadrul procesului dedicat legislației europene; consideră că consultările găzduite de site-ul Comisiei nu pot înlocui consultările publice cu părțile interesate;

Evaluările de impact și valoarea adăugată europeană

25.  observă că evaluările de impact constituie un instrument important de sprijinire a procesului decizional din toate instituțiile UE și joacă un rol semnificativ în ceea ce privește mai buna reglementare; în această privință, le solicită Comisiei și statelor membre să-și onoreze cu mai multă rigurozitate angajamentele și să evalueze cu aceeași rigurozitate impactul legislației viitoare și a celei existente; subliniază, însă, că aceste evaluări nu sunt un înlocuitor al evaluărilor și deciziilor politice și că libertatea membrilor Parlamentului European de a-și desfășura activitatea politică nu trebuie să fie limitată în niciun fel;

26.  consideră că o evaluare a competitivității ar trebui să constituie o parte importantă a procesului de evaluare a impactului; consideră că orientările revizuite propuse în proiect ar trebui să includă îndrumări cu privire la modul în care ar trebui evaluat impactul asupra competitivității și ponderea care ar trebui să i se dea în analiza finală; sprijină prezumția actuală că propunerile care au un impact negativ asupra competitivității nu ar trebui să fie adoptate de Comisie, cu excepția cazului în care sunt prezentate dovezi privind beneficii necuantificabile semnificative;

27.  consideră că principiile unei mai bune reglementări ar trebui să se aplice în egală măsură deciziilor privind legislația secundară și celor privind legislația primară; îi solicită Comisiei ca, acolo unde este cazul, actele delegate și actele de punere în aplicare să fie însoțite de o evaluare a impactului, inclusiv de consultarea părților interesate;

28.  consideră că evaluările de impact trebuie să fie cuprinzătoare, că se impune în special o evaluare echilibrată a consecințelor economice, sociale și ambientale și că trebuie să se evalueze impactul asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor și a egalității dintre femei și bărbați; subliniază că analiza costuri/beneficii nu constituie decât unul dintr-un număr mai mare de criterii;

29.  menționează că în numeroase state membre, ca Suedia, Republica Cehă, Regatul Țărilor de Jos, Regatul Unit și Germania există organisme independente care sprijină în mod constructiv guvernele în legătură cu procesele legislative, cu scopul de a reduce birocrația pentru întreprinderi și cetățeni și de a diminua, în mod cuantificabil și verificabil, costurile legate de obligațiile de informare; remarcă faptul că ar putea fi luate în considerare cele mai bune practici și cunoștințele de specialitate ale organismelor de resort existente; ia act de transformarea Comitetului de evaluare a impactului din cadrul Comisiei (IAB) într-un „Comitet de control normativ” independent (RSB) și se așteaptă ca includerea unor experți independenți să aibă efecte benefice asupra procesului de evaluare a impactului în cadrul Comisiei; insistă asupra faptului că acest Comitet de control normativ are exclusiv un rol consultativ și nu trebuie să emită avize cu caracter obligatoriu; insistă asupra faptului că evaluările de impact trebuie să fie consecvente și să țină cont, printre altele, de orice modificare introdusă în faza de consultare între servicii și să se bazeze, inter alia, pe o estimare a costurilor suplimentare pe care le-ar suporta statele membre în cazul în care nu ar exista o soluție la nivel european; consideră că avizul RSB ar trebui să însoțească propunerea legislativă finală; propune ca, în cadrul viitoarelor negocieri privind acordul interinstituțional, să se analizeze dacă un Comitet de control normativ ar putea servi interesului comun al instituțiilor ca organism pur consultativ;

30.  salută faptul că, actualmente, grupurile de lucru ale Consiliului analizează evaluările de impact ale Comisiei pe baza unei liste de verificare orientative într-un stadiu timpuriu al dezbaterii pe marginea propunerilor legislative; regretă, însă, faptul că Secretariatul Consiliului nu are încă o unitate proprie de evaluare a impactului și consideră că soluția menționată mai sus ar putea ajuta Consiliul să se achite de obligația care îi revine de a evalua modificările de fond ale propunerilor Comisiei;

31.  subliniază că Parlamentul European a instituit o Direcție proprie de evaluare a impactului și valoare adăugată europeană, care oferă o gamă largă de servicii în materie de evaluări de impact ex-ante și ex-post pentru comisiile parlamentare și evaluează valoarea adăugată a politicii actuale sau viitoare a UE, precum și opțiunile politice în domeniul științei și tehnologiei; constată că, potrivit informațiilor furnizate de Comisie, în legătură cu modificările aduse propunerilor Comisiei au fost realizate aproximativ 20 de evaluări de impact interne ale Parlamentului; le reamintește comisiilor de specialitate ale Parlamentului să utilizeze în mai mare măsură propriile instrumente de evaluare a impactului, îndeosebi atunci când se preconizează modificarea substanțială a propunerii inițiale a Comisiei; relevă, însă, faptul că, în felul acesta, nu trebuie să fie limitată marja de manevră de care dispun membrii Parlamentului European;

32.  reamintește că trebuie să se țină seama de fiecare dintre principiile pe care se întemeiază Uniunea, inclusiv de principiile subsidiarității și al proporționalității; invită toate instituțiile UE să analizeze întotdeauna efectele pe termen scurt și lung ale legislației;

33.  remarcă faptul că, pentru finalizarea evaluărilor de impact și a analizei subsidiarității, s-ar putea recurge în continuare la o perioadă de reflecție, după încheierea negocierilor dar înainte de votul final, cum este aceea utilizată în prezent pentru reviziile juriștilor lingviști;

34.  consideră că toate instituțiile UE ar trebui să elaboreze o abordare metodologică comună în ceea ce privește evaluările de impact; subliniază faptul că prerogativele Parlamentului și ale Consiliului în legătură cu modificarea propunerilor Comisiei nu trebuie să fie diminuate;

35.  îndeamnă Comisia să intensifice procedura de consultare publică și privată cu toate părțile interesate, inclusiv cu consumatorii, atunci când elaborează acte delegate și de punere în aplicare, cu scopul de a examina în ce fel ar putea fi conștientizate mai bine propunerile aflate în stadiu de provizorat;

IMM-urile și principiul „gândește mai întâi la scară mică”

36.  ia act de angajamentul Comisiei de a ameliora în continuare testul IMM, în special în contextul în care cele peste 20 de milioane de întreprinderi mici și mijlocii reprezintă 99 % din totalul întreprinderilor din UE, IMM-urile constituind astfel piatra unghiulară a activității economice, a creșterii și a ocupării forței de muncă; susține recurgerea de probă la acorduri personalizate și la reglementări mai puțin stricte pentru IMM-uri în cadrul evaluărilor de impact, în cazurile în care se poate demonstra că, în acest fel, nu se periclitează eficacitatea legislației și că derogările și reglementările mai puțin stricte nu îngreunează accesul acestora pe piața internă și nu favorizează fragmentarea ei; salută, prin urmare, angajamentul Comisiei de a lua în calcul relaxarea normelor pentru IMM-uri, inclusiv o exonerare completă pentru microîntreprinderi, cu condiția aceasta să fie oportună și fezabilă și să nu afecteze realizarea obiectivelor sociale, ecologice și economice ale actului legislativ propus;

37.  îi solicită Comisiei să persevereze în eforturile sale de a constitui, prin reducerea poverilor administrative impuse IMM-urilor, bazele creării unor locuri de muncă de calitate și insistă ca interesele de ordin public, printre care standardele favorabile consumatorilor, standardele ambientale, sociale, cele legate de sănătate și de siguranță, precum și standardele ținând de egalitatea dintre bărbați și femei să nu fie periclitate; subliniază că reducerea poverii administrative nu trebuie să conducă la o coborâre a standardelor ocupaționale sau la o creștere a contractelor de muncă precare și că lucrătorii din IMM-uri și microîntreprinderi trebuie să se bucure de același tratament și standard ridicat de protecție ca și lucrătorii societățile mai mari;

38.  subliniază că evaluarea impactului reglementărilor noi asupra IMM-urilor nu trebuie să afecteze negativ drepturile lucrătorilor;

39.  subliniază că este nevoie de reglementări formulate mai clar, care să poată fi implementate mai ușor și să ajute toți actorii să să-și desfășoare activitatea în limitele legii; subliniază că o reglementare mai simplă și mai inteligentă poate facilita o transpunere consecventă și o punere în executare mai eficace și mai uniformă de către statele membre;

Evaluările ex-post

40.  salută faptul că Comisia procedează la analize ex-post ca parte integrantă a mai bunei reglementări; subliniază că, în interesul siguranței juridice de care beneficiază cetățenii și întreprinderile, astfel de analize ar trebui efectuate conform unui calendar adecvat, de preferat după mai mulți de la termenul stipulat pentru transpunerea în legislația națională; reamintește însă că evaluările ex-post nu ar trebui să înlocuiască niciodată datoria Comisiei, în calitatea de gardian al tratatelor, de a monitoriza efectiv și în timp util aplicarea legislației Uniunii de către statele membre și de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura o bună aplicare a acesteia;

41.  subliniază că evaluarea ex-post și cea a rezultatelor politicilor este importantă pentru analiza punerii în aplicare și a eficienței legislației UE și politicilor UE din perspectiva rezultatelor preconizate de legiuitor;

42.  consideră că parlamentele naționale ar trebui implicate în evaluarea ex-post a legislației noi, deoarece în felul acesta ar avea de câștigat și rapoartele Comisiei și s-ar permite o analiză a diferitelor provocări naționale generate de legislațiile și reglementările individuale;

Punerea în aplicare a legislației UE de către statele membre

43.  ia act de faptul că, potrivit Comisiei, o treime din povara normativă și administrativă a legislației UE decurge din măsurile de transpunere luate de statele membre;

44.  recunoaște că, în cazul directivelor, statele membre dispun de prerogativa de a hotărî dacă să adopte, sau nu, la nivel național, standarde sociale și ambientale mai stricte decât standardele de protecție minimale convenite la nivelul UE și salută orice decizie de a proceda în acest fel; reafirmă că astfel de standarde nu pot fi privite ca o suprareglementare; invită însă autoritățile naționale competente să aibă în vedere consecințele posibile ale practicării așa-numitei suprareglementări, prin care legislației UE îi sunt adăugate poveri birocratice inutile, deoarece acestea ar putea conduce la concepții greșite cu privire la activitatea legislativă a UE ceea ce, la rândul său, ar putea favoriza euroscepticismul; le solicită statelor membre ca, pentru a veni în întâmpinarea utilizatorilor, să elimine normele administrative locale inutile din procesul de implementare a directivelor și regulamentelor;

45.  încurajează Comisia și statele membre să intensifice schimbul de bune practici în contextul implementării și aplicării directivelor UE; consideră că, în felul acesta, părțile interesate și autoritățile locale și regionale ar putea fi încurajate să participe la stabilirea dificultăților întâmpinate în ceea ce privește implementarea politicii UE la nivel local, regional și național;

46.  subliniază interesul pe care îl are Parlamentul European, în calitate de colegiuitor, în a înțelege impactul efectiv al legislației UE după punerea în aplicare; invită, prin urmare, Comisia să-i acorde Parlamentului acces total la orice evaluare în acest domeniu, inclusiv la datele sursă culese și la documentele pregătitoare;

47.  invită Comisia, în contextul problemelor serioase și persistente care se ridică în domeniul punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare, inclusiv probleme de denaturare a concurenței, să revizuiască baza științifică a acestui regulament și cât de folositor și de realist este, și, dacă este cazul, să elimine conceptul profilurilor nutriționale; consideră că obiectivele Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, cum ar fi asigurarea veridicității informațiilor privind alimentele și indicarea specifică a conținutului de grăsime, zahăr și sare, au fost atinse de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare;

48.  amintește Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, precum și Declarația politică comună din 27 octombrie 2011 a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind documentele explicative și invită Comisia să asigure accesul Parlamentului la aceste documente;

Retragerea propunerilor legislative pendinte de către Comisie

49.  ia act de faptul că, pentru prima oară, în programul ei de lucru pe 2015, Comisia nou aleasă procedează la o verificare a tuturor inițiativelor legislative pendinte, invocând principiul discontinuității politice;

50.  scoate în evidență faptul că, în hotărârea sau din 14 aprilie 2015(9), Curtea de Justiție a afirmat că Comisia poate, în orice moment, pe durata adoptării unui act al Uniunii prin procedura legislativă ordinară, să retragă o propunere, atâta timp cât Consiliul nu a intrat în acțiune; îi solicită, în consecință, Comisiei ca, în cazul unei retrageri, pentru a păstra echilibrul interinstituțional, să consulte mai întâi Parlamentul, în special după prima lectură, și să țină seama după cum se cuvine de pozițiile acestuia; face trimitere, în acest context, în special la rezoluțiile Parlamentului din 15 ianuarie 2015;

51.  relevă, de asemenea că, în aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a preluat argumentele Consiliului, cu scopul ca Comisia, în cazul retragerii unei propuneri legislative, să fie obligată să respecte principiul atribuirii competențelor, principiul echilibrului instituțional și principiul cooperării loiale, stipulate la articolul 13 alineatul (2) din TUE, precum și principiul democrației consacrat la articolul 10 alineatele (1) și (2) din TUE;

52.  subliniază importanța evitării suprapunerii legislative;

o
o   o

53.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

(1) JO C 321, 31.12.2003, p. 1, Texte adoptate la 9 martie 2016, P8_TA(2016)0081. (2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0061. (3) Texte adoptate, P8_TA(2014)0069. (4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0127. (5) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 117. (6) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 87. (7) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 31. (8) documentul CESE INT/750. (9) Hotărârea Curții de Justiție din 14 aprilie 2015, pronunțată în cauza C-409/13, Consiliu / Comisie [ECLI:EU:C:2015:217].

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la îmbunătățirea legiferării în domeniul pieței unice (2015/2089(INI))

P8_TA(2016)0105 A8-0278/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2014, intitulată „Analiza anuală a creșterii pentru 2015” (COM(2014)0902),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind guvernanța pieței unice(1) și răspunsul ulterior al Comisiei, adoptat la 8 mai 2013,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 iunie 2012, intitulată „O guvernanță mai bună pentru piața unică” (COM(2012)0259),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 18 iunie 2014, intitulată „Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) - Situația actuală și perspective” (COM(2014)0368),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 7 martie 2013, intitulată „Reglementarea inteligentă – luarea în considerare a nevoilor întreprinderilor mici și mijlocii” (COM(2013)0122),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 26-27 iunie 2014,

–  având în vedere concluziile Consiliului Competitivitate privind reglementarea inteligentă din 4 decembrie 2014,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la guvernarea pieței unice în cadrul semestrului european din 2015(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la SOLVIT(3) și documentul ulterior al Comisiei, adoptat la 28 mai 2014,

–  având în vedere studiul de cercetare comandat de Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor privind „o mai bună legiferare în domeniul pieței unice”,

–  având în vedere ediția din aprilie 2015 a Tabloului de bord online al pieței unice,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0278/2015),

A.  întrucât piața unică este un instrument-cheie pentru relansarea creșterii economice și crearea de locuri de muncă în Uniune;

B.  întrucât, deși au trecut mai mult de 20 de ani de la instituirea sa oficială, cadrul referitor la piața unică este încă fragmentat, în primul rând din cauza faptului că statele membre nu au transpus integral sau nu au pus corect în aplicare legislația UE;

C.  întrucât este necesar să se consolideze guvernanța pieței unice prin abordarea întregului ciclu de elaborare a politicilor;

D.  întrucât viitoarea strategie privind piața internă ar trebui să urmărească o mai bună reglementare a pieței unice, trăgând învățăminte din experiențele trecutului în domeniile liberei circulații a bunurilor și serviciilor, pieței unice digitale, calificărilor profesionale și achizițiilor publice;

E.  întrucât strategia utilizată de Uniune pentru a îmbunătăți legiferarea în domeniul pieței interne ar trebui să aibă la bază noțiunea de responsabilitate comună;

F.  întrucât nu doar Comisia, Consiliul și Parlamentul au responsabilitatea de a asigura respectarea principiului subsidiarității, ci și parlamentele naționale și, după caz, regionale au un rol în acest sens; întrucât principiul subsidiarității presupune că politicile ar trebui hotărâte la cel mai potrivit nivel instituțional, fie acesta local, regional, național sau european;

G.  întrucât avem o piață unică pentru bunuri, dar nu și o piață unică pentru servicii;

H.  întrucât instrumentele specifice ar trebui consolidate, revizuite sau mai bine promovate pentru a aduce o contribuție pozitivă la crearea unui mediu de reglementare competitiv pentru întreprinderile noastre, sprijinind creșterea economică și crearea de locuri de muncă și crescând încrederea consumatorilor în legislația europeană;

I.  întrucât există un grad scăzut de informare și de sensibilizare atât în rândul cetățenilor, cât și în cel al întreprinderilor cu privire la diferitele servicii de asistență, precum Your Europe și SOLVIT;

J.  întrucât nu există indicatori și date suficiente pentru a măsura punerea eficientă în aplicare a legislației în diversele sectoare ale pieței unice;

K.  întrucât asemenea indicatori și date ar putea clarifica scopul și obiectivele legislației respective;

L.  întrucât ritmul inovațiilor digitale este mai rapid decât cel al măsurilor politice, agenda digitală fiind dictată de către antreprenori; întrucât este de o importanță vitală să se adopte norme care să reziste testului trecerii timpului și care să fie adaptate mediului digital de la bun început;

M.  întrucât transpunerea, implementarea și asigurarea respectării corespunzătoare a drepturilor consumatorilor și a legislației în acest domeniu sunt esențiale pentru a obține un nivel înalt de protecție a consumatorilor în Uniune;

N.  întrucât una dintre principalele priorități ale Summitului european din 2015 dedicat consumatorilor, un forum anual care reunește factori de decizie și părți interesate de prin rang la nivel european și internațional, a fost îmbunătățirea aplicării și a asigurării respectării legii,

I.Introducere și principii generale

1.  solicită Comisiei să țină cont de recomandările cuprinse în prezenta rezoluție la implementarea strategiei sale recente pentru piața internă;

2.  consideră că îmbunătățirea legiferării în domeniul pieței unice ar trebui să fie o prioritate pentru instituțiile UE și, în același timp, o responsabilitate comună a acestora; consideră că buna legiferare este în interesul cetățenilor și ar trebui să contribuie la stimularea competitivității, la crearea de locuri de muncă, la creșterea economică și la dezvoltarea IMM-urilor¸ asigurând, totodată, un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, și trebuie să realizeze toate acestea într-un mod care să stimuleze economia europeană, și nu să împiedice dezvoltarea acesteia;

3.  consideră că pentru „o mai bună legiferare” trebuie avut în vedere întregul ciclu de elaborare a politicilor, acest lucru însemnând că toate elementele ciclului respectiv contribuie la asigurarea eficienței și a eficacității legislației; consideră, prin urmare, că ar trebui introduși indicatori specifici pentru a măsura succesul legislației încă din faza evaluării de impact inițiale, aceștia urmând a fi folosiți pe tot parcursul ciclului de elaborare a politicilor, inclusiv în faza de punere în aplicare a legislației, după ce intră în vigoare;

4.  reamintește, în acest context, importanța transparenței și accesibilității informațiilor; consideră regretabil faptul că, spre deosebire de documentele Parlamentului, care sunt accesibile publicului larg, documentele Consiliului sunt în continuare restricționate;

5.  consideră că elaborarea politicilor trebuie să plece de la principiul subsidiarității, pentru a sublinia „valoarea adăugată europeană” în guvernanța pieței unice;

6.  remarcă faptul că parlamentele nu reușesc întotdeauna să analizeze în detaliu aspectele legate de punerea în aplicare, coerența cu legislația actuală sau alte aspecte practice în termenele aferente mecanismului de subsidiaritate; consideră, prin urmare, că parlamentele ar trebui să joace un rol mai activ, în special în procesele de consultare;

7.  consideră că instituțiile ar trebui să coopereze pentru a asigura faptul că principiul proporționalității se reflectă în procesul de elaborare a legislației relevante; consideră, de asemenea, că acest proces ar trebui să urmărească simplitatea, transparența, coerența și respectarea drepturilor fundamentale;

8.  invită Comisia și Consiliul să reflecteze, împreună cu Parlamentul, asupra modalităților optime de a asigura continuitatea eforturilor de simplificare, întrucât eforturile în aceste domenii sunt benefice pentru consumatori și IMM-uri;

9.  consideră că legiferarea pieței unice ar trebui să țină cont de noile oportunități oferite de revoluția digitală și să fie compatibilă întru totul cu e-guvernarea;

10.  invită Comisia să consolideze rolul pieței unice ca pilon separat al procesului semestrului european, care ar trebui susținut printr-un raport anual privind integrarea pieței unice care să fie inclus în Analiza anuală a creșterii;

II.Instrumente pentru îmbunătățirea legiferării în domeniul pieței unice

Evaluarea de impact

11.  consideră că legislația privind piața unică ar trebui să aibă ca obiectiv mai buna funcționare a pieței unice, să fie dezvoltată în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și să contribuie la promovarea competitivității, a inovării, a creșterii economice și a creării de locuri de muncă; consideră că evaluările de impact sunt un instrument important de informare a factorilor de decizie cu privire la modalitățile optime de concepere a legislației, astfel încât aceste obiective și obiectivele lor legate de piața unică să fie îndeplinite și cu privire la efectele posibile ale interacțiunii acesteia cu legislația actuală;

12.  consideră regretabil faptul că circa 40 % dintre proiectele de evaluări de impact examinate de Comitetul de evaluare a impactului în perioada 2010-2014 au fost considerate ca fiind de o calitate insuficientă și au fost trimise înapoi pentru corecturi;

13.  consideră că, pentru a putea fi utilizate în mod eficace, evaluările de impact ar trebui să fie realizate pe baza unor informații și a unor dovezi cuprinzătoare, obiective și complete și să includă toate opțiunile care au efecte semnificative sau sunt importante din punct de vedere politic; consideră că evaluările de impact trebuie să fie efectuate luând în calcul și evaluările ex post ale legislației actuale din același sector și să analizeze concordanța unei noi inițiative legislative cu celelalte politici și obiective generale ale Uniunii Europene;

14.  consideră regretabil faptul că evaluările de impact transmise Parlamentului cu rolul de a însoți proiecte de propuneri sunt în continuare considerate a fi deficitare, astfel cum subliniază, de exemplu, Unitatea de evaluare a impactului ex ante din cadrul Parlamentului în analiza sa privind evaluarea de impact ce însoțește propunerea referitoare la introducerea pe piață a echipamentelor radio;

15.  consideră că o analiză riguroasă a recomandărilor științifice ar trebui să facă parte din procesul de evaluare a impactului și, în special, această analiză ar trebui să fie integrată în raționamentul pe baza căruia sunt alese anumite opțiuni politice în etapele pregătitoare, sprijinind astfel procesul politic; consideră, de asemenea, că evaluările de impact trebuie să țină seama de ritmul inovațiilor și evoluțiilor digitale și de faptul că legislația trebuie să aibă un caracter neutru din punct de vedere tehnologic și să fie cât se poate de rezistentă la evoluțiile viitoare;

16.  subliniază faptul că nu se oferă nicio indicație clară în legătură cu necesitatea cuantificării potențialelor efecte ale propunerilor REFIT; subliniază necesitatea ca propunerile REFIT să aibă un caracter mai specific, prin cuantificarea potențialelor beneficii și reduceri de costuri ale fiecărei propuneri;

17.  subliniază că evaluarea de impact care însoțește o propunere ar trebui să fie completată de evaluări ale impactului modificărilor substanțiale adoptate de colegislatori; subliniază faptul că ar trebui stabilite norme clare și transparente, care să precizeze condițiile în care ar trebui efectuate astfel de evaluări de impact suplimentare; reamintește că Parlamentul a evaluat temeinic impactul potențial asupra IMM-urilor al unora dintre amendamentele la cele două directive privind achizițiile publice; îndeamnă, prin urmare, Consiliul – care nu a mai făcut nicio evaluare a impactului propriilor amendamente din 2007 – să se implice mai mult;

18.  consideră că responsabilitatea de a asigura respectarea principiului subsidiarității nu revine doar Comisiei, Consiliului și Parlamentului, parlamentele naționale având și ele un rol de jucat în acest sens;

19.  constată că studiul intitulat „Reglementarea inteligentă a pieței unice” comandat de Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor sugerează că Parlamentul și Consiliul pot avea observații valoroase cu care să contribuie la evaluările de impact ale Comisiei; solicită Comisiei să examineze modalități prin care să coopteze Parlamentul și Consiliul în procesul de elaborare a evaluărilor de impact;

Procesul de consultare

20.  reamintește că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din TUE, tuturor instituțiilor UE li se cere să mențină un dialog deschis, transparent și constant cu asociațiile reprezentative, societatea civilă și partenerii sociali;

21.  consideră că etapa de consultare ar trebui să cuprindă întotdeauna o secțiune „Digital prin concepție”, prin care Comisia să încerce să înțeleagă în profunzime necesitățile utilizatorilor și ce înseamnă „digital prin concepție” pentru conceperea serviciului respectiv;

22.  își reiterează poziția, potrivit căreia procesele de consultare ar trebui să fie deschise, transparente și favorabile incluziunii și ar trebui extinse pentru a include propunerile referitoare la proiectele de evaluări ale impactului prezentate de toate părțile interesate; consideră că un astfel de demers prezintă aceeași importanță și pentru legislația secundară, care are o influență semnificativă asupra punerii în aplicare a reglementărilor referitoare la piața unică și care, prin urmare, necesită o transparență sporită și un control mai atent; consideră că unul dintre domeniile în care consultarea regulată a părților interesate ar putea îmbunătăți punerea în aplicare a legislației secundare este Codul vamal al Uniunii;

23.  ia act de propunerile vizând consolidarea etapei de programare strategică din cadrul „Pachetului referitor la o mai bună legiferare”, de exemplu prin includerea evaluărilor de impact inițiale; consideră totuși că încă nu există o imagine de ansamblu cu privire la procesul de lucru al Comisiei; invită Comisia să elaboreze foi de parcurs care să evidențieze inițiativele politice din diverse sectoare și să faciliteze utilizarea acestora;

24.  consideră că aspectele semnalate de cetățeni și întreprinderi cu privire la diferitele servicii de asistență, precum Your Europe și SOLVIT, sunt extrem de importante pentru procesul legislativ, motiv pentru care solicită Comisiei să evalueze datele provenite de la serviciile respective și să le ia în considerare cu ocazia revizuirii legislației vizate;

25.  consideră că o consultare largă, temeinică și echilibrată este o componentă esențială a procesului legislativ; consideră că publicarea documentelor și a dovezilor utilizate și încurajarea participării efective a tuturor părților interesate la dezvoltarea politicii din acest domeniu reprezintă modalități importante de promovare a inovării și de consolidare a pieței unice, în special în ceea ce privește agenda privind piața unică digitală;

26.  subliniază faptul că întreprinderile mici de multe ori nu au timpul sau resursele necesare pentru a participa la consultări periodice; consideră că Comisia ar trebui să găsească modalități accesibile și inovatoare de a se adresa IMM-urilor și noilor întreprinderi;

27.  consideră că ar trebui să se adopte o abordare holistică în ceea ce privește consultarea părților implicate, care ar trebui să constituie mai degrabă un proces continuu în cadrul întregului ciclu legislativ, și nu un exercițiu ocazional; își reiterează, în acest sens, solicitarea adresată Comisiei de a analiza posibilitatea instituirii unui Forum european al părților interesate pentru îmbunătățirea reglementării și reducerea birocrației;

28.  subliniază faptul că aceste consultări ale părților interesate ar trebui să fie cât se poate de favorabile incluziunii, implicând, îndeosebi, IMM-urile, micro-întreprinderile și organizațiile societății civile;

29.  consideră că, prin asigurarea posibilității de a realiza consultări publice în toate limbile oficiale, precum și prin îmbunătățirea accesibilității și a inteligibilității acestora, se poate asigura cea mai mare participare corespunzătoare și un acces mai transparent la procesul de consultare;

Punerea în aplicare

30.  consideră că punerea în aplicare integrală și corectă a legislației privind piața unică este esențială și că indicatorii clari, cuprinzători și multidimensionali au o contribuție importantă pentru ca avantajele oferite de piața unică să fie valorificate pe deplin; își exprimă preocuparea cu privire la faptul că obiectivele stabilite în ceea ce privește punerea în aplicare a reglementărilor nu sunt întotdeauna îndeplinite; solicită în special ca directiva privind serviciile să fie pusă în aplicare pe deplin și în mod corect; reamintește gradul mare de eterogenitate existent în continuare între diferite state membre și sectoare;

31.  consideră că, dat fiind că Comisia urmărește să își reducă producția legislativă, acest lucru va permite să se pună un accent mai mare pe inițiativele de politică, timpul suplimentar putând fi dedicat unei analize mai aprofundate, ceea ce poate fi util pentru creșterea implicării părților interesate;

32.  subliniază că tabelele de corespondență sunt importante pentru a monitoriza punerea în aplicare corectă; invită statele membre să elaboreze și să publice propriile lor tabele de corespondență;

33.  regretă că, în ciuda obiectivului de 0,5 % propus de Comisie în Actul privind piața unică, unele state membre se află în continuare în urmă; subliniază că nu numai obiectivele oficiale privind transpunerea și punerea în aplicare au un rol important, ci și calitatea transpunerii, modul concret de punere în aplicare a legislației pe plan local și problemele sau provocările pe care acestea le pot reprezenta în plan real pentru părțile interesate implicate;

34.  consideră că, pentru a putea profita de avantajele oferite de o piață unică pe deplin funcțională, Comisia și parlamentele ar trebui să colaboreze pentru a valorifica cele mai bune practici și experiențele câștigate în urma punerii în aplicare a legislației UE, pentru a asigura faptul că scopurile și obiectivele unei legislații specifice nu sunt pierdute ca urmare a unei puneri în aplicare deficitare sau inconsecvente la nivelul statelor membre;

35.  subliniază că ar trebui să existe mai multă claritate cu privire la suprareglementare și că este nevoie de măsuri mai puternice pentru a identifica situațiile în care aceasta apare și care implică provocări și costuri suplimentare pentru cetățenii și întreprinderile care doresc să înțeleagă și să aplice legile care sunt adoptate la nivelul UE; invită statele membre să clarifice și să identifice în documentele de punere în aplicare părțile care reprezintă rezultatul legislației UE și cele care reprezintă rezultatul cerințelor naționale; amintește că statele membre au posibilitatea de a aplica standarde mai stricte în cazurile în care legislația UE prevede numai o armonizare minimă;

Monitorizarea și soluționarea problemelor

36.  invită Comisia să își continue eforturile și să actualizeze periodic orientările privind reglementările; solicită, îndeosebi, actualizarea rapidă, în strânsă colaborare cu Parlamentul, a Normelor din 2009 de punere în aplicare a Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale pentru a se asigura faptul că aceasta este adaptată erei digitale; regretă faptul că calitatea serviciilor diferă foarte mult în rândul statelor membre atât din cauză că nu i se acordă prioritate, cât și din cauza lipsei de resurse; solicită, prin urmare, crearea unui cadru de guvernanță consolidat la nivelul UE pentru a îmbunătăți funcționarea acestor instrumente și servicii;

37.  consideră că soluționarea alternativă a litigiilor (SAL) și soluționarea online a litigiilor (SOL) sunt instrumente esențiale pentru îmbunătățirea pieței unice pentru bunuri și servicii; subliniază faptul că acestea vor permite consumatorilor și comercianților să-și soluționeze litigiile în mod simplu și rentabil, fără a apela la instanță; încurajează Comisia și statele membre să sensibilizeze părțile cu privire la aceste instrumente importante;

38.  subliniază că ghișeele unice de asistență în rezolvarea conflictelor, de tipul SOLVIT, ECC-Net sau FIN-Net, sunt servicii care permit o mai bună funcționare a pieței interne; solicită Comisiei să aloce resurse pentru a promova aceste instrumente și a obține o complementaritate între ele;

39.  salută proiectele SOLVIT și EU Pilot, care sunt concepute astfel încât Comisia să nu trebuiască să inițieze împotriva statelor membre o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor; consideră, cu toate acestea, că serviciile oferite de EU Pilot ar trebui îmbunătățite în ceea ce privește timpul de reacție după primirea alertelor;

40.  consideră că sistemul de informare al pieței interne (IMI) ar trebui extins în continuare prin adăugarea altor instrumente aferente pieței unice pentru ca acesta să poată deveni un nod informațional central; subliniază faptul că acest lucru ar fi conform cu principiul „doar o singură dată”, în concordanță cu inițiativele recente ale Comisiei;

41.  consideră că platformele digitale, cum ar fi ghișeele unice, IMI și ISA 2, sunt importante pentru a îmbunătăți funcționarea pieței unice prin facilitarea schimbului transfrontalier de informații între autoritățile din statele membre;

42.  este preocupat de nivelul scăzut de informare a cetățenilor europeni în legătură cu serviciile disponibile, precum Your Europe, Your Europe Advice, European Employment Service, rețeaua CPC, ghișeele unice, SOLVIT, SAL și SOL;

43.  consideră că servicii precum Your Europe, Europa ta - Consiliere, serviciile europene pentru ocuparea forței de muncă, rețeaua CPC, ghișeele unice, SOLVIT, SOLVIT plus, SAL și SOL reprezintă o alternativă utilă și accesibilă din punctul de vedere al costurilor; remarcă faptul că numai 4 % dintre consumatori și societăți știu că există aceste instrumente și că, în prezent, gradul de utilizare a acestor servicii este foarte redus; invită Comisia și statele membre, pentru a soluționa această problemă, să susțină o mai bună sensibilizare a publicului în legătură cu aceste instrumente, analizând, totodată, în ce măsură rezultatele și soluțiile furnizate de aceste instrumente sunt adecvate pentru utilizatori; invită, de asemenea, Comisia să ia măsuri pentru a îmbunătăți cooperarea dintre diferitele servicii de asistență, precum Your Europe și SOLVIT, pentru a crește gradul de satisfacție a utilizatorilor;

44.  solicită Comisiei să efectueze o analiză aprofundată a interacțiunii acestor servicii și să examineze posibilitate de a le înlocui cu un punct unic de contact pentru consumatori care ar urma să-i ghideze, după caz, către alte instrumente;

45.  consideră că această analiză ar trebui să asigure o mai bună definiție a acestor servicii pentru a obține o mai bună separare a activităților și a evita astfel suprapunerile;

46.  invită Comisia să elaboreze o strategie de comunicare și formare pentru a asigura o mai bună cunoaștere a serviciilor de asistență de către cetățeni și întreprinderile de toate dimensiunile; recomandă, în acest context, crearea unui portal unic pentru accesarea tuturor serviciilor de asistență;

47.  consideră că viitoarea revizuire a Regulamentului privind cooperarea în materie de protecție a consumatorilor (CPC) ar trebui să ia în calcul pe deplin necesitatea de a îmbunătăți fluxul de informații dintre diferitele instrumente aferente pieței unice;

48.  subliniază rolul important al instrumentului de monitorizare „EU sweeps” al Comisiei, în special în contextul intenției de a beneficia de o piață unică digitală funcțională;

49.  recunoaște rolul pozitiv al acțiunilor „EU sweeps”, lansate de Comisie pentru a consolida aplicarea normelor în cadrul tuturor acțiunilor de control coordonate în mediul online; consideră că „EU sweeps” s-ar putea extinde, de asemenea, la sectorul offline;

50.  ia act cu preocupare de faptul că, potrivit rapoartelor Your Europe, există domenii în legătură cu care se primesc constant solicitări de la cetățenii care încearcă să își exercite drepturile, cum ar fi comerțul electronic și recunoașterea calificărilor; consideră că Comisia ar trebui să adopte o poziție adecvată în această privință, în cooperare cu autoritățile regionale și locale, pentru a promova o mai bună înțelegere a acestor drepturi;

51.  consideră că, pe lângă datele seci referitoare la transpunerea sau netranspunerea formală a directivelor, ar fi util și să se efectueze o evaluare atât calitativă, cât și cantitativă a punerii în aplicare, pentru a putea înțelege pe deplin modalitatea în care legislația din domeniul pieței unice funcționează în plan real pentru consumatori și întreprinderi;

52.  invită Comisia să analizeze dacă s-ar putea institui un „sistem de avertizare rapidă”, care să semnaleze situațiile în care există probleme în ceea ce privește punerea în aplicare sau implementarea legislației UE;

53.  consideră că o analiză sistematică a piețelor de consum la nivelul UE ar identifica cu mai multă promptitudine tendințele și amenințările emergente la adresa consumatorilor și a întreprinderilor; subliniază, în acest context, rolul pozitiv al tuturor părților implicate, inclusiv al asociațiilor de consumatori;

54.  invită Comisia să evalueze performanțele Punctelor de contact privind produsele prevăzute în Regulamentul din 2009 privind recunoașterea reciprocă și în Regulamentul din 2010 privind produsele pentru construcții;

Asigurarea respectării legislației și supravegherea pieței

55.  subliniază necesitatea unei colaborări mai strânse între instrumentele de guvernare a pieței unice care primesc reclamații privind încălcarea legislației UE de către un comerciant și organismele naționale responsabile cu aplicarea legii prin intermediul unor proceduri formale și al îmbunătățirii schimbului de date;

56.  invită Comisia să evalueze cu seriozitate consecvența și eficacitatea punerii în aplicare și, în cele din urmă, a acțiunilor în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, în special a celor care vizează legislația privind piața unică;

57.  regretă faptul că accesul Parlamentului la informațiile relevante referitoare la procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și la procedurile ce le preced este limitat și solicită mai multă transparență în acest domeniu, cu respectarea deplină a normelor în materie de confidențialitate;

58.  îndeamnă Comisia să declanșeze mai rapid și în timp util proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazurile în care există dovezi că legislația nu a fost pusă în aplicare și atunci când eforturile rezonabile de a rezolva problemele cu ajutorul unor instrumente precum medierea, sub forma SAL, SOL, EU Pilot, SOLVIT sau a altor mecanisme care preced procedurile respective au eșuat; subliniază faptul că statele membre au o responsabilitate egală de a asigura punerea în aplicare a legislației UE și că ar trebui să asigure aplicarea efectivă și eficientă a legislației pentru a proteja interesele consumatorilor și a crea condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile din întreaga Europă;

59.  se angajează să-și exercite rolul în privința asigurării punerii în aplicare a legislației UE, printre altele examinând punerea în aplicare a legislației și monitorizând acțiunile Comisiei, mai ales prin participarea la întocmirea de către Comisie a unor rapoarte anuale, sau cel puțin mai detaliate, cu privire la programele sale de lucru vizând în mod special asigurarea punerii în aplicare a legislației;

60.  subliniază faptul că, în rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale(4), Parlamentul a solicitat Comisiei să compileze și să analizeze datele privind sancțiunile aplicate de către statele membre, precum și privind eficiența sistemelor de asigurare a aplicării legislației, în special în ceea ce privește complexitatea și durata procedurilor de aplicare; a solicitat în repetate rânduri Comisiei să prezinte Parlamentului rezultatele acestor analize;

61.  consideră că instrumentele de supraveghere a pieței ar trebui utilizate împreună cu instrumentele aferente pieței unice pentru o mai bună asigurare a aplicării legislației UE;

62.  subliniază, în acest context, faptul că autoritățile naționale nu folosesc întotdeauna corect Sistemul de informare și comunicare privind supravegherea pieței (ICSMS) sau nu adoptă la timp măsurile care se impun; subliniază mai ales necesitatea de a îmbunătăți transmiterea dosarelor de la o autoritate publică la alta;

63.  este preocupat de faptul că, potrivit unei analize prin sondaj efectuate de Comisie în 2014, 60 % din investigațiile finalizate privind produsele nu au raportat țara de origine, 32 % dintre investigațiile privind produsele de tip mașini-unelte nu au fost însoțite de o clasificare a riscului și în 5 % din cazuri nu s-a făcut referire la regulamentul/directiva UE încălcat(ă); solicită Consiliului și statelor membre să se ocupe serios de această problemă și să informeze Parlamentul în legătură cu acțiunile corective întreprinse;

Evaluarea ex post și revizuirea

64.  salută ideea revizuirii periodice și introducerea analizei sectoriale în cadrul programului REFIT, al cărui obiectiv suprem ar trebui să fie creșterea calității și simplificarea legislației UE, făcând-o mai receptivă la nevoile cetățenilor și întreprinderilor și acordând o atenție specială micro-întreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii;

65.  consideră însă că ar trebui să se analizeze mai bine măsura în care acțiunile legislative întreprinse până în prezent au contribuit efectiv la îndeplinirea acestui obiectiv și în care acestea sunt în continuare necesare; subliniază, de asemenea, importanța transparenței în cadrul procesului REFIT; este de părere, în acest context, că un obiectiv permanent vizând reducerea sarcinii administrative și normative poate contribui în mod pozitiv la asigurarea îndeplinirii obiectivelor în cel mai eficient mod cu putință și cu cele mai reduse costuri posibile pentru cetățeni și întreprinderi;

66.  observă că costul cumulativ al reglementării se constituie adeseori într-o barieră în calea participanților pe piața unică, în special pentru IMM-uri; salută, prin urmare, angajamentul Comisiei de a examina această chestiune; subliniază că orice astfel de analiză ar trebui să vizeze îndepărtarea barierelor din calea accesului pe piață și asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru toate părțile;

67.  invită Comisia să îmbunătățească modul în care înțelege factorii care influențează atingerea obiectivelor de politică, cum ar fi impactul politicilor complementare sau contradictorii adoptate la nivelul UE sau la nivel național, dar și impactul și costul determinate de neluarea de măsuri, pentru a îmbunătăți procesul de elaborare a politicilor și a contribui, în cele din urmă, la o reglementare îmbunătățită a pieței unice;

68.  consideră că la clauzele de caducitate sau de revizuire aprofundată se poate apela în mod excepțional, în special pentru fenomene cu caracter temporar, instituțiile asumându-și angajamentul de a actualiza și menține legislația doar dacă este necesar; consideră că sunt necesare garanții pentru a asigura faptul că legislația esențială nu expiră;

III.Concluzie

69.  subliniază că îmbunătățirea reglementării pieței unice nu înseamnă eliminarea tuturor normelor sau scăderea nivelului de ambiție al reglementării, de exemplu în domeniul protecției mediului, al siguranței, al securității, al protecției consumatorilor și al standardelor sociale, ci, mai degrabă, eliminarea reglementărilor inutile, a birocrației și a efectelor negative, îndeplinind, totodată, obiectivele de politică și asigurând un mediu normativ competitiv care să sprijine ocuparea forței de muncă și întreprinderile din Europa;

70.  subliniază că o piață unică care nu încarcă excesiv și nu împiedică producția, inovația și comerțul este o un instrument care va aduce locurile de muncă și creșterea înapoi în Europa, în condițiile în care acestea au fost anterior localizate în afara ei;

71.  subliniază, prin urmare, că o responsabilitate comună pentru îmbunătățirea legislației din domeniul pieței unice va duce la obținerea unor beneficii comune: o piață unică puternică și dinamică, care va contribui la creșterea economică pe termen lung a Europei și, prin urmare, la prosperitatea cetățenilor acesteia;

o
o   o

72.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Consiliului European și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) JO C 24, 22.1.2016, p. 75. (2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0069. (3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0164. (4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0063.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la cunoașterea UE în școală (2015/2138(INI))

P8_TA(2016)0106 A8-0021/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus +”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE(1),

–  având în vedere Decizia nr. 1093/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind Anul European al Cetățenilor (2013)(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 390/2014 al Consiliului din 14 aprilie 2014 de instituire a programului „Europa pentru cetățeni” pentru perioada 2014-2020(3),

–  având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții(4),

–  având în vedere Declarația privind promovarea cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării prin educație (Declarația de la Paris), în urma reuniunii informale a miniștrilor educației din Uniunea Europeană, din 17 martie 2015,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”)(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 august 2015, intitulată „Proiect de raport comun pentru 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET2020)” (COM(2015)0408),

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 14 septembrie 2015 privind adoptarea programului de lucru anual pe 2016 pentru punerea în aplicare a acțiunii Erasmus+: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport (C(2015)6151),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 28 și 29 noiembrie 2011 privind un criteriu de referință pentru mobilitatea în scop educațional(6),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 septembrie 2015, intitulată „Proiect de raport comun 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului reînnoit pentru cooperare europeană în domeniul tineretului (2010-2018)” (COM(2015)0429),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 aprilie 2009 intitulată „O strategie a UE pentru tineret: investiție și mobilizare - O metodă deschisă de coordonare reînnoită pentru abordarea provocărilor și oportunităților tineretului” (COM(2009)0200),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului din 27 noiembrie 2009 privind un cadru reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018)(7),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 mai 1992 referitoare la politica în domeniul educației și formării în perspectiva anului 1993(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 26 septembrie 2006 referitoare la inițiativele de completare a programelor școlare prin intermediul unor măsuri de sprijin adecvate în vederea includerii dimensiunii europene(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 23 septembrie 2008 referitoare la îmbunătățirea calității formării profesorilor(11),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0021/2016),

A.  întrucât educația este un drept fundamental al omului și un bun public care ar trebui să fie accesibil tuturor în egală măsură;

B.  întrucât rolul principal al educației este de a forma cetățeni perfect conștienți de rolul lor și, de aceea, aceasta depășește sfera obiectivelor economice ale strategiilor UE și a celor naționale;

C.  întrucât printre obiectivele educației se numără pregătirea persoanelor pentru viață și o cetățenie activă în societăți din ce în ce mai complexe, exigente, multiculturale și integrate;

D.  întrucât, potrivit unui sondaj de opinie Eurobarometru din 2014, 44 % dintre cetățenii Uniunii Europene consideră că au cunoștințe limitate cu privire la modul de funcționare al UE și 52% dintre europeni consideră că părerea lor nu este luată în considerare în UE(12);

E.  întrucât numai 42,61 % dintre cetățenii UE și doar 27,8 % dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani au votat la ultimele alegeri pentru Parlamentul European, acesta fiind cel mai scăzut nivel de participare la vot din 1979(13);

F.  întrucât o cunoaștere insuficientă a UE și o înțelegere deficitară a plus-valorii sale concrete pot contribui la percepția unui deficit democratic și la un euroscepticism larg răspândit în statele membre și în țările candidate; întrucât trebuie rezolvată problema deficitului democratic pentru a reduce distanța tot mai mare dintre vocea cetățenilor europeni și instituțiile UE;

G.  întrucât, potrivit Eurobarometrului special 437 din 2015, o mare majoritate a europenilor este de acord cu ideea că în lecțiile și materialele școlare ar trebui introduse informații despre diversitatea religiilor și convingerilor, originilor etnice, orientărilor sexuale și identităților de gen(14);

H.  întrucât creșterea gradului de conștientizare cu privire la avantajele politicilor europene, precum libera circulație a persoanelor și a serviciilor în cadrul Uniunii și programele de mobilitate ale UE, pot contribui la crearea unui sentiment de apartenență la UE și a unui spirit comunitar, precum și la acceptarea societăților multiculturale și multinaționale;

I.  întrucât reușita sistemelor educative și a programelor de învățământ, alături de creșterea influenței și gradului de participare a europenilor la procesele de decizie politică ale UE ar putea trezi un interes mai mare pentru afacerile Uniunii și un sentiment de înțelegere și apartenență, contribuind totodată la aplanarea segregării sociale și culturale și a sentimentului de privațiune;

J.  întrucât majoritatea statelor membre au integrat cunoașterea UE în programele lor de învățământ și în programele de formare a profesorilor; întrucât există încă disparități între statele membre, dar și în interiorul acestora;

K.  întrucât, deși în unele state membre subiectele legate de UE sunt predate la mai multe niveluri de educație și în diverse materii ale învățământului obligatoriu, de regulă ele reprezintă o parte redusă a programei pe care profesorii trebuie să o respecte;

L.  întrucât cunoștințele și competențele cadrelor didactice și ale personalului din învățământ legate de temele UE trebuie ameliorate și actualizate printr-o formare inițială și continuă și întrucât, în această privință, instituțiile de învățământ și profesorii au nevoie de o asistență eficace, adaptată la nevoile lor specifice și relevantă pentru acestea;

M.  întrucât potrivit studiului „Learning Europe at school” („Cunoașterea Europei în școală”), efectuat de firma privată de consultanță ICF GHK pentru DG Educație și cultură(15), formarea profesorilor în chestiunile legate de UE este asigurată în primul rând de instituții și asociații care nu fac parte din sistemul de învățământ superior;

N.  întrucât studiul de impact al programului Erasmus prezentat de Comisie în 2014 demonstrează efectele pozitive ale mobilității educaționale și ale internaționalizării studiilor nu numai asupra CV-ului și șanselor de angajare, ci și în privința cunoașterii Europei, a creării unui sentiment de cetățenie europeană, a unei atitudini favorabile față de Europa și a participării la vot la alegerile europene;

O dimensiune europeană în educație

1.  subliniază importanța din ce în ce mai mare a unei dimensiuni europene în educație, în diferitele sale materii, niveluri și forme, accentuând totodată necesitatea unei înțelegeri mai ample și mai profunde a conceptului, care să țină seama de caracterul său complex, dinamic și pluristratificat, a cărei componentă esențială este dobândirea cunoștințelor despre UE în școală;

2.  subliniază faptul că introducerea unei dimensiuni UE în învățământ este esențială pentru a ajuta cetățenii să înțeleagă mai bine Uniunea și să restabilească conexiunea cu aceasta, precum și pentru a accentua rolul valorilor consacrate la articolul 2 din TUE și a maximiza poziția Uniunii într-o lume interdependentă;

3.  subliniază necesitatea înțelegerii și a promovării atașamentului față de valorile fundamentale ale Uniunii Europene; atrage atenția asupra faptului că cunoașterea și înțelegerea istoriei și valorilor comune ale UE și statelor sale membre reprezintă un element esențial pentru înțelegerea reciprocă, conviețuirea pașnică, toleranță și solidaritate, precum și pentru înțelegerea principiilor fundamentale ale Uniunii Europene;

4.  subliniază faptul că UE ar trebui să fie mai vizibilă și mai bine integrată în materialele didactice și în activitățile extrașcolare, având în vedere impactul său asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor; consideră că un conținut legat explicit de UE poate aduce o contribuție valoroasă în programele școlare, precum și la dezvoltarea și evoluția cursanților;

5.  subliniază necesitatea utilizării unor metode de predare active și participative adaptate la vârsta, nivelul, nevoile și interesele cursanților, precum și necesitatea valorificării depline a posibilităților oferite de tehnologiile informației și comunicațiilor și de media, inclusiv de media sociale;

6.  subliniază faptul că o dimensiune UE în educație ar permite elevilor nu numai să dobândească cunoștințe și un sentiment al apartenenței și cetățeniei europene, ci și să se implice într-o reflecție critică asupra UE, printre altele prin învățarea despre valorile fundamentale ale UE, bazate pe statul de drept și pe respectarea drepturilor omului, despre guvernanța UE și procesele sale decizionale, precum și despre modul în care acestea influențează statele membre unde trăiesc și propria lor participare democratică; încurajează utilizarea jocurilor de rol din cadrul Parlamentului European al Tinerilor, care îi ajută pe copii și pe studenți să înțeleagă procesele europene și care contribuie la creșterea nivelului lor de conștientizare cu privire la aspectele europene;

7.  atrage atenția asupra faptului că UE a fost modelată de statele sale membre, cu istoriile și culturile lor unice, și că dezvoltarea Uniunii rămâne strâns legată de acestea; subliniază totodată contribuția diferitelor culturi la patrimoniul și la societățile europene;

8.  ia act de faptul că impactul UE asupra statelor membre este semnificativ și că studierea UE la școală ar trebui să reflecte atât rolul statelor membre în dezvoltarea UE, cât și influența UE asupra evoluțiilor de la nivel național;

9.  subliniază faptul că statele membre și UE trebuie să fie primele care dau un exemplu tuturor actorilor implicați în predarea și cunoașterea UE în școală, practicând valorile europene fundamentale ale incluziunii sociale și solidarității europene și internaționale;

10.  reamintește necesitatea de a asigura, consolida și extinde oportunitățile de dezvoltare profesională inițială și continuă a profesorilor și educatorilor și de a le oferi susținerea și resursele adecvate pentru a le permite să integreze o dimensiune a UE în învățământ, în special în ceea ce privește educația istorică și civică, precum și să aplice strategii axate pe elevi și să-și adapteze metodele de predare la nevoile elevilor;

11.  subliniază necesitatea de a promova și încuraja competențele multilingve și interculturale ale cadrelor didactice, oportunitățile de mobilitate, învățarea inter pares și schimbul de bune practici, de exemplu prin organizarea unor seminarii la nivel european;

12.  subliniază rolul universităților în pregătirea și formarea unor profesori și educatori înalt calificați și cu o motivație puternică; solicită încurajarea și susținerea măsurilor luate de statele membre în efortul lor de a oferi posibilități de cursuri de calificare specializate în cadrul universităților, care să fie deschise și accesibile studenților înscriși, dar și profesorilor și educatorilor implicați;

13.  subliniază importanța și potențialul unei abordări europene în predarea istoriei, ținând totodată seama de competențele statelor membre în acest domeniu, întrucât anumite evenimente istorice au avut un rol decisiv în nașterea idealurilor și valorilor europene; solicită Comisiei și statelor membre să susțină societățile de istorie și centrele de cercetare istorică, pentru a pune în valoare contribuția lor științifică în domeniul istoriei europene și rolul lor în actualizarea cunoștințelor profesorilor din școli;

14.  recomandă Casei Istoriei Europene să creeze programe, instrumente și activități specifice pentru cursanții și cadrele didactice de la toate nivelurile de învățământ, care să prezinte o narațiune convingătoare a integrării europene și a valorilor sale fundamentale

15.  solicită reînnoirea și consolidarea de urgență a cetățeniei UE și a educației civice în toate statele membre, actuale și viitoare, pentru a oferi elevilor, în funcție de vârstă, cunoștințele, valorile, abilitățile și competențele relevante, făcându-i capabili să gândească critic și să-și formeze o opinie echilibrată și în cunoștință de cauză, să-și exercite drepturile și responsabilitățile democratice, printre care dreptul la vot și diversitatea valorilor, să încurajeze dialogul intercultural și interreligios și să fie cetățeni activi și responsabili;

16.  subliniază că o mai mare participare a elevilor și părinților la conducerea școlilor poate contribui la combaterea discriminării și la consolidarea unei democrații și cetățenii participative și sustenabile, promovând un climat de încredere și de cooperare între diferiții actori; invită instituțiile de învățământ să introducă guvernarea democratică și să extindă sfera acesteia, inclusiv prin acordarea unei importanțe mai mari opiniei reprezentanților elevilor, deoarece democrația trebuie învățată și trăită;

17.  subliniază necesitatea de a crește motivația și oportunitățile cadrelor didactice și a cursanților de a învăța mai multe despre UE prin intermediul unor experiențe directe, cum ar fi vizitele școlare în alte țări, vizitarea instituțiilor europene, contactele cu funcționarii UE, oportunități de stagii pentru studenți în cadrul instituțiilor UE, precum și prin intermediul educației media, cum ar fi al Portalului european pentru tineret, valorificând pe deplin noile tehnologii ale informației și comunicațiilor și resursele educaționale deschise;

18.  solicită valorificarea maximă a posibilităților oferite de tehnologiile digitale pentru dezvoltarea predării transfrontaliere, prin intermediul cursurilor digitale și al videoconferințelor, pentru a facilita descoperirea de către cursanți a altor puncte de vedere și a altor abordări asupra materiilor predate;

19.  subliniază că învățarea limbilor străine poate juca un rol esențial în creșterea nivelului de conștientizare a inteculturalității și poate oferi cetățenilor aptitudinile necesare pentru a trăi și a munci într-o lume din ce în ce mai complexă și mai globalizată;

20.  subliniază rolul învățării neformale și informale, inclusiv al activităților pentru tineret, al voluntariatului, al învățării intergeneraționale, în familie și la vârsta adultă, în dezvoltarea abilităților, competențelor și comportamentelor sociale și civice, precum și în formarea unor cetățeni europeni activi și responsabili; subliniază necesitatea de a recunoaște și a valida aceste competențe în cadrul învățământului formal și de a crea legături mai strânse între învățarea formală, neformală și informală;

21.  recomandă adoptarea unei abordări interculturale asupra politicilor educative, care să permită integrarea școlară efectivă a cursanților imigranți, pe baza cunoașterii reciproce a diverselor culturi și a edificării unor valori comune împărtășite;

Rolul Uniunii

22.  încurajează Comisia să-și continue sprijinul pentru eforturile de dezvoltare și promovare a unei dimensiuni UE în educație și a mobilității actorilor din domeniul educației, precum și să difuzeze în mod activ informații principalelor părți interesate, inclusiv informații privind oportunitățile de finanțare relevante și studiile și rapoartele disponibile; încurajează, în acest sens, o utilizare mai eficientă a noilor tehnologii de comunicații și media, inclusiv a platformelor online de socializare;

23.  solicită Comisiei să ofere un cadru comun și să pregătească un set de orientări, cu exemple concrete, pentru asimilarea cunoștințelor despre UE, pentru a stimula o gândire obiectivă și critică cu privire la beneficiile aduse de Uniunea Europeană cetățenilor, respectând însă compentețele statelor membre în domeniul educației și formării;

24.  solicită Comisiei să încurajeze realizarea mai multor studii care să arate modul în care se predau cunoștințele despre UE în școlile din Europa, modul în care se regăsește în programe și la examene, precum și: (a) dacă profesorii și educatorii au un acces satisfăcător la programele și acțiunile UE din domeniul dezvoltării profesionale, la educația continuă și la platformele de schimb de bune practici; și (b) dacă acțiunile finanțate pentru a integra o studiere adecvată a UE în școli au în cele din urmă efecte reale;

25.  invită Comisia să încurajeze, să sprijine și să faciliteze crearea unor rețele care promovează dobândirea de cunoștințe despre UE la nivel național, regional și local și care sunt implicate în acest proces, precum și schimbul de bune practici între aceste rețele la nivelul Uniunii, și să identifice domenii care necesită îmbunătățiri;

26.  invită Comisia să faciliteze schimbul de bune practici între statele membre sau candidate în privința dimensiunii UE în educație, precum și în combaterea discriminării și a prejudecăților în instituțiile de învățământ, inclusiv prin intermediul evaluării materialelor didactice, a politicilor împotriva comportamentelor agresive și a celor împotriva discriminării;

27.  subliniază rolul important al programelor Erasmus +, Europa pentru cetățeni și Europa Creativă în promovarea educației și formării, a competențelor lingvistice, a cetățeniei active, a sensibilizării culturale, a înțelegerii interculturale și a altor competențe esențiale sau transversale valoroase; subliniază importanța acestor programe în consolidarea cetățeniei europene și necesitatea acordării unui sprijin adecvat mai puternic, a unei concentrări mai mari asupra rezultatelor lor calitative și a unui acces mai extins la mobilitate, acordând o atenție specială profesorilor și altor categorii de educatori, tinerilor provenind din diferite medii socio-economice, grupurilor vulnerabile și defavorizate și persoanelor cu nevoi speciale;

28.  reamintește gama largă de acțiuni posibile prin intermediul programului Erasmus+, precum și popularitatea și recunoașterea acestuia de către publicul larg, în special în ceea ce privește mobilitatea studenților ca parte integrantă a studiilor lor; invită Comisia și statele membre să aducă în mai mare măsură la cunoștința publicului elementele mai puțin cunoscute ale programului Erasmus+, cum ar fi Serviciul european de voluntariat;

29.  salută programul de lucru al Comisiei pentru 2016 pentru implementarea programului Erasmus+ și angajamentul său în favoarea unor acțiuni concrete în urma Declarației de la Paris, în special a celor care vizează creșterea impactului programului Erasmus+ asupra promovării cetățeniei active și democratice, a dialogului intercultural, a incluziunii și solidarității sociale, incluzând un sprijin mai substanțial pentru organizațiile societății civile în contextul rolului lor esențial pentru educația civică;

30.  invită Comisia să consolideze aspectele pedagogice și capacitatea de a răspunde nevoilor școlilor a proiectelor finanțate prin intermediul acțiunii Jean Monnet, dând școlilor posibilitatea de a se înscrie direct și acordând finanțări pe perioade mai lungi, de exemplu de trei ani, în concordanță cu modul de finanțare al modulelor Jean Monnet; solicită Comisiei să ia măsuri pentru ca modulul Jean Monnet să fie accesibil instituțiilor de pregătire a profesorilor și pentru a încuraja aceste instituții să-l integreze în programele lor;

31.  ia act de faptul că Uniunea trece în prezent printr-o criză a legitimității democratice, nu numai din cauza cunoștințelor insuficiente ale europenilor despre mecanismele UE, ci și din cauza faptului că opiniile lor nu sunt luate în considerare în procesele decizionale; subliniază că, pentru a-și recâștiga legitimitatea, Uniunea trebuie să oprească distrugerea structurilor sale democratice și să restabilească legătura cu cetățenii;

32.  solicită Comisiei să implementeze eficient programul „Europa pentru cetățeni”, pentru a îndeplini obiectivele unei societăți democratice mai incluzive, crescând astfel participarea cetățenilor la procesele decizionale;

33.  invită Comisia să monitorizeze îndeaproape impactul tuturor programelor UE asupra dezvoltării sentimentului de cetățenie și a participării civice a celor implicați;

34.  solicită Comisiei să dezvolte și să promoveze pe scară cât mai largă platformele virtuale eTwinning, EPALE și School Education Gateway (portalul educației școlare) și să continue să sprijine și să dezvolte și alte platforme digitale, precum Teachers’ Corner (Spațiul profesorilor), pentru a facilita accesul la materiale didactice de înaltă calitate, ușor de utilizat și actualizate, relevante pentru cunoașterea UE și disponibile în toate limbile Uniunii;

35.  solicită Comisiei să faciliteze o revizuire critică a materialelor existente disponibile în prezent pe platforma Teachers’ Corner (Spațiul profesorilor), realizată de cadre didactice implicate în prezent în predare și de cadre universitare specializate în studii europene, pentru a le asigura calitatea și caracterul adecvat;

36.  subliniază rolul pe care îl au birourile de informare ale instituțiilor europene și salută angajamentul acestora în ceea ce privește încurajarea relațiilor cu statele membre, cu instituțiile de învățământ, cu organizațiile de tineret și cu media la nivel național, regional și local, pentru a le apropia unele de altele și a se asigura că tinerii înțeleg rolul pe care îl joacă instituțiile în viața lor de zi cu zi;

37.  solicită o dezbatere deschisă și participativă între Comisie, orașele mari și autoritățile locale și regionale privind legătura dintre sistemul de învățământ și modelele urbane, ca modalitate de înțelegere a efectelor diferitelor abordări ale relațiilor interculturale din Europa contemporană;

38.  încurajează Comisia să promoveze cunoașterea UE în școală, prezentând cât mai curând o recomandare în acest sens în cadrul proceselor de negociere cu țările candidate la aderarea la UE;

Rolul statelor membre

39.  încurajează statele membre să sprijine, să reanalizeze și să modernizeze sistemele lor de învățământ - precum și toate formele de conținut referitor la UE din programele școlare, la toate nivelurile de învățământ, inclusiv în cadrul pregătirii și formării profesionale - în vederea consolidării dimensiunii UE, în strânsă colaborare cu toți actorii relevanți la nivelul UE și la nivel național, încurajând totodată regiunile și autoritățile locale să facă același lucru, în special atunci când au competențe directe în ceea ce privește sistemele de învățământ;

40.  încurajează statele membre să susțină toate posibilitățile de a oferi mai multe informații despre UE cursanților, profesorilor și altor cadre didactice, prin învățarea formală, neformală și informală, precum și să exploateze și să completeze instrumentele financiare, programele și inițiativele UE în această privință;

41.  solicită statelor membre să ia măsuri suplimentare pentru a promova valorile educației și cetățeniei caracterizate de interculturalitate, nediscriminare și incluziune, în cadrul programelor școlare și universitare;

42.  invită statele membre să crească investițiile în calitatea educației, inclusiv prin intermediul consolidării parteneriatelor cu sectorul privat, să promoveze egalitatea universală de șanse și să ofere sprijinul necesar tuturor instituțiilor de învățământ și formare, profesorilor și celorlalți educatori, astfel încât să fie capabili să introducă și să dezvolte în permanență o dimensiune UE în educație, de la o vârstă fragedă și depășind cadrul sălilor de clasă;

43.  invită statele membre să asigure accesul egal și integrator la o educație formală și neformală inovatoare și de înaltă calitate pentru toți cursanții, precum și posibilități de educație permanentă; invită, în acest sens, statele membre să adopte de urgență propunerea de directivă din 2008 cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor, indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală, care ar oferi protecție împotriva discriminării pe aceste criterii în sectorul educației;

44.  invită statele membre să implice migranții, refugiații și comunitățile religioase în procesele de consolidare a cetățeniei bazate pe respect și responsabilizare, asigurând participarea lor la viața civică și culturală;

45.  invită statele membre să încurajeze și să faciliteze o pregătire de înaltă calitate a profesorilor, a altor cadre didactice, a liderilor și formatorilor tinerilor cu privire la subiectele legate de UE, inclusiv oferindu-le posibilitatea de a-și desfășura o parte din cursurile de formare în alt stat membru și asigurând recunoașterea competenței lor de a preda cunoștințe despre UE, de exemplu prin crearea și promovarea unei diplome de „euro-profesor”;

46.  consideră că statele membre, în dialog și consultare cu actorii din domeniul educației, ar trebui să caute oportunități pentru schimburile de idei și de exemple de bune practici în ceea ce privește integrarea unei dimensiuni UE în programele lor educaționale, printre altele pentru a îmbunătăți cunoașterea și înțelegerea tinerilor cu privire la procesul creării cetățeniei UE și a instituțiilor UE, permițându-le astfel să perceapă Uniunea ca pe o parte integrantă a mediului în care trăiesc, pe care pot și trebuie să o modeleze;

47.  îndeamnă statele membre să recunoască și să sprijine partenerii sociali și organizațiile societății civile, în special cele de tineret, în reducerea distanței dintre UE și cetățenii săi într-un mod structural și viabil, promovând și consolidând instrumentele democrației participative directe;

o
o   o

48.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 50. (2) JO L 325, 23.11.2012, p. 1. (3) JO L 115, 17.4.2014, p. 3. (4) JO L 394, 30.12.2006, p. 10. (5) JO C 119, 28.5.2009, p. 2. (6) JO C 372, 20.12.2011, p. 31. (7) JO C 311, 19.12.2009, p. 1. (8) JO C 398, 22.12.2012, p. 1. (9) JO C 150, 15.6.1992, p. 366. (10) JO C 306 E, 15.12.2006, p. 100. (11) JO C 8 E, 14.1.2010, p. 12. (12) Eurobarometru standard 81, primăvara 2014: „Public Opinion in the European Union” (http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb81/eb81_publ_en.pdf), p. 117 și 131. (13) http://www.eprs.sso.ep.parl.union.eu/lis/lisrep/13-EPRS-publications/2015/COMM_STUD_558351_UpdateReview-EN.pdf, p. 43-45. (14) Eurobarometrul special 437/2015: „Discrimination in the EU in 2015” (http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/PublicOpinion/index.cfm/ResultDoc/download/DocumentKy/68004), p. 100. (15) http://www.eupika.mfdps.si/Files/Learning%20Europe%20at%20School%20final%20report.pdf.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la Erasmus+ și alte instrumente de promovare a mobilității în cadrul învățământului profesional și tehnic - o abordare bazată pe învățarea pe toată durata vieții (2015/2257(INI))

P8_TA(2016)0107 A8-0049/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 165 și 166,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 14,

–  având în vedere Declarația de la Copenhaga din 30 noiembrie 2002 privind cooperarea europeană consolidată în domeniul educației și formării profesionale,

–  având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind instituirea unui cadru european de referință pentru asigurarea calității în educația și formarea profesională(1),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”)(2),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului din 27 noiembrie 2009 privind un cadru reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018)(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus +”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport(4),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale(5),

–  având în vedere Decizia nr. 2241/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui cadru comunitar unic pentru transparența calificărilor și competențelor (Europass)(6),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011, intitulată „Tineretul în mișcare – promovarea mobilității tinerilor în scop educațional”(7),

–  având în vedere Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele fundamentale pentru învățarea continuă(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la promovarea accesului tinerilor pe piața muncii și la consolidarea statutului stagiarilor, stagiilor și uceniciilor(9),

–  având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (EQF-LLL)(10),

–  având în vedere diversele instrumente de recunoaștere a competențelor, cum ar fi cadrul european al certificărilor (CEC), Sistemul european de credite transferabile (ECTS), Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (ECVET) și proiectul de clasificare europeană a aptitudinilor, competențelor, calificărilor și ocupațiilor (ESCO),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2012, intitulată „Regândirea educației: investiții în competențe pentru rezultate socio-economice mai bune (COM(2012)0669),

–  având în vedere Raportul din 28 ianuarie 2014 al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare a Recomandării Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind stabilirea unui cadru european de referință pentru asigurarea calității în educația și formarea profesională (COM(2014)0030),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20 mai 2014 privind asigurarea calității în sprijinul educației și formării profesionale,

–  având în vedere declarația miniștrilor responsabili cu educația și formarea profesională din 22 iunie 2015 privind stabilirea unui nou set de obiective pe termen mediu în domeniul VET pentru perioada 2015-2020,

–  având în vedere Declarația de la Paris privind promovarea prin educație a cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării, adoptată în cadrul reuniunii informale a miniștrilor educației din UE din 17 martie 2015 (8496/15),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0049/2016),

A.  întrucât mobilitatea în scop educațional și mobilitatea în scop formativ sunt importante pentru dezvoltarea personală, integrarea socială a tinerilor, dialogul multicultural, toleranța, capacitatea de a lucra într-un mediu internațional și implicarea cetățenilor și și-au demonstrat potențialul de a contribui la educația și angajabilitatea de înaltă calitate;

B.  întrucât mobilitatea în scop educațional și mobilitatea în scop formativ trebuie consolidate și mai mult, atât în contextul programelor actuale, cât și al programelor viitoare ale UE din domeniul educației și formării, al ocupării forței de muncă și al politicii de coeziune;

C.  întrucât miniștrii europeni responsabili cu învățământul profesional și tehnic (VET) au lansat, în 2002, „procesul de la Copenhaga” în vederea consolidării cooperării europene în acest domeniu, cu scopul de a îmbunătăți performanța, calitatea și atractivitatea educației și formării profesionale în Europa;

D.  întrucât procesul de la Copenhaga are la bază priorități stabilite de comun acord care sunt revizuite în mod regulat și vizează, între alte obiective, să faciliteze mobilitatea și să promoveze valorificarea diferitelor forme de formare profesională din cadrul învățării pe tot parcursul vieții;

E.   întrucât, potrivit Eurostat, rata șomajului din UE s-a menținut la nivelul de 10,2 % în 2014, în pofida unei redresării lente; întrucât, pe teritoriul UE, șomajul în rândul tinerilor este în prezent de 22,1 %, în timp ce procentul persoanelor cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani care sunt încadrate în muncă este de doar 51 %, iar disparitatea de gen în cadrul ratei ocupării forței de muncă în rândul lucrătorilor în vârstă este de 13,6 puncte procentuale;

F.  întrucât educația non-formală, informală și profesională au de adus o contribuție importantă la abordarea provocărilor curente din cadrul învățării pe toată durata vieții, cum ar fi abandonul școlar, numărul inacceptabil de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), precum și lipsa de personal calificat și neconcordanța competențelor;

G.  întrucât persistența necorelării competențelor pe piața forței de muncă este scoasă în evidență de rata ridicată a posturilor vacante înregistrată în previziunile economice de toamna din 2015 ale Comisiei,

H.  întrucât cunoștințele lingvistice sunt mai reduse în cazul VET și trebuie stimulate într-un anumit mod;

I.  întrucât este necesar să se exprime din nou angajamentul politic privind susținerea măsurilor UE în domeniul învățării pe toată durata vieții și al VET, în special prin activități vizând mobilitatea concentrată pe dezvoltarea unor competențe transversale precum capacitatea de adaptare, curiozitatea, metodele de învățare, competențele interpersonale și civice;

J.  întrucât evoluțiile recente din domeniul socio-economic au accentuat nevoia de a crește nu doar eficiența, și ci accesibilitatea și caracterul integrator al sistemelor de învățare pe toată durata vieții și de învățământ profesional și tehnic (VET) în cazul grupurilor dezavantajate și al persoanelor cu nevoi speciale; întrucât accesul mai larg la educație nu trebuie implementat în defavoarea calității educației;

K.  întrucât sprijinul financiar constant pentru măsurile și activitățile privind mobilitatea legate de învățarea pe toată durata vieții și de cunoștințele obținute în cadrul VET, în special în actuala perioadă de criză economică, este esențial;

L.  întrucât nivelurile regional și local sunt esențiale pentru sprijinirea inițiativelor urmărind explorarea unor noi modalități de mobilitate, cu scopul de a asigura eficacitatea, transparența și calitatea fondurilor și programelor dedicate VET; întrucât mobilitatea în cadrul VET a tinerilor și ucenicilor promovată la nivel regional și local trebuie să fie coordonată în cadrul unui proces la scară largă de guvernanță democratică și participativă urmărind abordarea celor mai importante chestiuni socio-economice și ambientale, cu implicarea microîntreprinderilor, a întreprinderilor mici și mijlocii, a întreprinderilor nou-înființate, a comunităților locale și a partenerilor sociali;

M.  întrucât antreprenorii, camerele de comerț și industrie și organismele profesionale echivalente pentru meserii și agricultori, ca și sindicatele și alți parteneri sociali relevanți, trebuie să fie implicate în mod activ în activitățile de concepere, organizare, furnizare și finanțare a VET, inclusiv mobilitatea; întrucât, cu privire la activitatea de concepere a VET, trebuie să fie abordată o dimensiune socială, pentru a include domenii ca turismul echitabil, antreprenoriatul social și modelele de afaceri alternative, cum sunt cooperativele, și trebuie să fie organizată cu partenerii relevanți din aceste domenii;

N.  întrucât, deși mobilitatea tinerilor trebuie încurajată, astfel încât să se pentru a mări angajabilitatea, ea nu trebuie să devină singură soluție avută în vedere pentru eliminarea șomajului în rândul tinerilor;

Bilanțul rezultatelor și identificarea provocărilor majore

1.  consideră că educația este un drept fundamental și un bun public care ar trebui să fie la fel de accesibil tuturor; invită UE și statele membre să găsească soluții pentru toate constrângerile de natură socio-economică care împiedică accesul în condiții de egalitate al tuturor la oportunitățile în materie de VET, inclusiv la mobilitate; confirmă faptul că rolul și rezultatele programelor și inițiativelor existente privind mobilitatea în cadrul VET trebuie, cel dintâi extins, iar cele din urmă ameliorate în termeni de accesibilitate, deschidere și capacitate de integrare, cu scopul de a promova o abordare personalizată a educației, de a reduce ratele de abandon școlar și de a garanta accesul în condiții de egalitate la acțiunile de mobilitate în cadrul Erasmus+ destinate grupurilor dezavantajate și celor cu nevoi speciale; subliniază, în consecință, necesitatea unei game flexibile, diversificate și personalizate de opțiuni în materie de mobilitate în scop formativ, inclusiv cu menținerea unei perspective de gen, pentru persoanele provenind din rândul imigranților sau din familii dezavantajate din punct de vedere economic, cursanții din regiunile îndepărtate, persoanele cu dizabilități și cele cu alte nevoi specifice;

2.  afirmă că, atunci când sunt abordate aspecte privind mobilitatea și educația, este necesar să se păstreze o perspectivă de gen și să se țină seama de nevoile persoanelor care suferă de pe urma unor forme multiple de discriminare, inclusiv ale persoanelor cu dizabilități, persoanelor care se declară LGBTI și persoanelor care provin din comunități marginalizate; încurajează, în acest sens, luarea de măsuri suplimentare pentru a facilita accesul persoanelor ce fac parte din grupuri dezavantajate și al celor cu nevoi speciale la acțiunile Erasmus+ din domeniul mobilității;

3.  invită Comisia, statele membre și principalele părți interesate să mărească vizibilității programelor din domeniul VET, pentru a înlătura barierele de ordin cultural și a combate fenomenele de lipsă a motivației, de lipsă a predispoziției proactive și de lipsă a competențelor lingvistice, mai ales în regiunile cele mai afectate de șomaj în rândul tinerilor; consideră că trebuie să se asigure faptul că aceste programe sunt accesibile tuturor cetățenilor fără discriminare; solicită orientarea către grupuri expuse riscului de șomaj, cum ar fi persoanele cu dizabilități; solicită facilitarea accesului la VET și la calificări prin promovarea capacității de adaptare în cadrul filierelor de ucenicie și a posibilității de ajustare a sistemelor, precum și a oportunităților de formare pentru grupurile care nu dispun de competențe de bază suficiente și pentru salariații cu calificare medie sau scăzută; reamintește faptul că trebuie să se țină seama de echilibrul de gen în ceea ce privește accesul la astfel de experiențe, în contextul unei promovări eficiente a programelor de mobilitate în domeniul VET în rândul femeilor; consideră, în acest sens, că trebuie stabilite obiective ambițioase, iar progresele trebuie monitorizate;

4.  subliniază disparitatea de gen în ceea ce privește învățământul, competențele și ocuparea forței de muncă în domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM) pe teritoriul UE și invită Comisia și statele membre să se angajeze pe deplin față de Erasmus+ și să utilizeze acest mecanism ca pe o oportunitate-cheie pentru dezvoltarea domeniului STIM, astfel încât femeile să beneficieze de mai multe posibilități de a începe o carieră în acest domeniu și să fie reduse astfel lacunele în materie de competențe existente în acest domeniu;

5.  subliniază importanța unui spațiu european comun al educației bazat pe o componentă puternică a mobilității, incluzând nu doar învățământul superior, ci și VET, care va contribui la crearea și dezvoltarea unei identități europene mai puternice și a unei cetățenii consolidate;

6.  invită Comisia și statele membre să depună toate eforturile în vederea realizării obiectivelor strategiei europene pentru educație și formare 2020; consideră că mobilitatea trebuie să țină seama de aspectele legate de învățământul profesional și tehnic continuu (CVET), deoarece acesta este esențial pentru îmbunătățirea și actualizarea competențelor și cunoștințelor de specialitate; subliniază că învățarea pe toată durata vieții și VET sunt esențiale pentru asigurarea unor perspective mai bune de inserție profesională pentru șomerii de lungă durată;

7.  consideră că cooperarea de mai sus trebuie să aibă ca rezultat revizuirea cerințelor cu scopul de a asigura relevanța lor în termeni de durată, conținut, competențe și rezultate ale învățării, combinând totodată mobilitatea în ceea ce privește atât centrele de formare, cât și locul de muncă și acordând prioritate perioadelor de experiență cu durată mai lungă (de exemplu de șase luni) în raport cu cele echivalente, dar mai scurte;

8.  ia act de faptul că resursele europene alocate programelor Erasmus+ și VET nu sunt proporționale cu numărul sau necesitățile potențialilor beneficiari ai mobilității oferite de aceste sisteme și, prin urmare, invită statele membre să promoveze acorduri bilaterale pentru suplimentarea activităților programelor Erasmus+ și VET european, sporind astfel mobilitatea tinerilor europeni;

9.  recunoaște rolul important și rezultatele programelor și inițiativelor existente în domeniul mobilității, precum măsura-cheie nr. 1 din programul Erasmus+, Europass, Sistemul european de credite pentru VET (ECVET) și Cadrul european al calificărilor (EQF); invită Comisia să creeze un card electronic european pentru studenți, care ar conferi statutul de student UE în contextul mobilității și ar oferi acces la servicii;

10.  invită Comisia, statele membre și agențiile UE, cum ar fi CEDEFOP, să acționeze în vederea îmbunătățirii programelor de mobilitate din cadrul VET, astfel încât acestea să ofere valoare adăugată tuturor participanților în ceea ce privește calificarea, recunoașterea și conținutul și să asigure introducerea unor standarde de calitate privind uceniciile;

11.  subliniază că inițiativele din domeniul mobilității contribuie la îmbunătățirea nu numai a valorilor civice ale cursanților și a sentimentului de apartenență la Europa, ci și a competențelor lor academice și a perspectivelor lor legate de locurile de muncă, mai exact a competențelor legate de capacitatea de soluționare a problemelor, planificare și structurare, de capacitatea de a acționa și a se adapta la situații noi, antreprenoriat, spirit de lider și de capacitatea de a lua decizii, de cunoașterea limbilor străine și de abilitățile de comunicare și de lucru în echipă, precum și a abilităților personale care au impact asupra inserției profesionale, cum ar fi încrederea de sine, motivația, curiozitatea, gândirea critică și creativă, inițiativa și asertivitatea;

12.  insistă asupra necesității de a se facilita implementarea mobilității în cadrul Erasmus+, acționând în vederea majorării ratei de succes a cererilor, simplificând conceperea și utilizarea instrumentelor electronice de gestionare a mobilității, mărind gradul de conștientizare a valorii programelor de mobilitate în toate instituțiile de învățământ general și tehnic din Uniune și oferind informații și formare mai bine orientate beneficiarilor și intermediarilor programelor și acțiunilor, inclusiv personalului din școli și colegii; subliniază importanța, în acest sens, a contribuției aduse de EuropeanSchoolNet; îi solicită Comisiei să reducă poverile administrative actuale, excesive și extrem de complexe, aflate atât în sarcina solicitanților, cât și în aceea a companiilor și instituțiilor care trimit și găzduiesc cursanți implicate în proiecte Erasmus+, facilitând și simplificând formalitățile de solicitare, înregistrare și raportare, precum și proiectele ca atare; subliniază, în plus, că birocrația excesivă din aceste școli și colegii reprezintă un obstacol în calea implementării cu ușurință a programului;

13.  îi solicită Comisiei să transpună în practică sisteme care să reducă barierele lingvistice și culturale din calea organizării programelor de mobilitate; consideră că astfel de sisteme trebuie să permită evaluarea evoluției procesului de implementare; subliniază că programele de acțiune trebuie, în particular, să sprijine învățarea elementelor de bază ale limbii țării gazdă; încurajează statele membre și autoritățile regionale și locale să examineze nevoile specifice de studiu ale profesorilor și formatorilor VET, încurajând și sprijinind schimbul de bune practici și oferindu-le mai multe oportunități de dezvoltare profesională; evidențiază importanța conceperii unui model formativ de bază care să poată oferi informații referitoare la caracteristicile principale ale culturii în materie de afaceri și muncă a țării de destinație, precum și să promoveze și să ofere programe specifice pentru formarea personalului didactic în contextul managementului mobilității de către centrele de formare;

14.  subliniază faptul că meseriile legate de (VET) se caracterizează prin flexibilitatea necesară pentru a fi exercitate oriunde și că, prin urmare, mobilitatea în contextul VET reprezintă unul dintre instrumentele importante de combatere a șomajului, deoarece consolidează capacitatea de inserție profesională, concură la reducerea lacunelor în materie de competențe și facilitează corelarea cererii cu oferta pe piața locurilor de muncă, în special în ceea ce privește tinerii, oferind competențe și o experiență unică de felul celei necesare pentru a fi competitiv pe piața actuală a muncii din UE; consideră că Erasmus+ concură la dezvoltarea unor aptitudini profesionale specifice și a unor competențe transversale și transferabile, cum ar fi spiritul antreprenorial, și extinde oportunitățile de implicare a sectorului de producție, reprezentând astfel un instrument eficient pentru piața forței de muncă;

15.  subliniază semnificația și importanța caracterului recognoscibil al numelor de marcă și al logourilor asociate cu Erasmus+ și subprogramele sale; consideră că aceste mărci trebuie folosite în special în publicațiile și broșurile privind Erasmus+;

16.  își exprimă îngrijorarea că Erasmus+ este considerat de către tineri în principal un program pentru studenții din învățământul superior; prin urmare, recomandă să se acorde o importanță sporită măririi vizibilității la nivel european, național și regional, a diferitelor domenii și subprograme asociate cu fiecare dintre acestea, incluzând învățământul preuniversitar (Comenius), învățământul superior (Erasmus), învățământul superior internațional (Erasmus Mundus), învățământul profesional și tehnic (Leonardo da Vinci) și educația pentru adulți (Grundtvig), precum și tineretul (Tineret în acțiune) și sporturile;

17.  le solicită Comisiei, statelor membre și organismelor publice de ocupare a forței de muncă să facă cunoscute programul Erasmus+ și alte instrumente menite să promoveze mobilitatea în domeniul VET, în special în rândul IMM-urilor, precum și să sensibilizeze opinia publică cu privire la acestea; consideră că eficientizarea la maximum a acestor instrumente va permite unui număr mai mare de persoane să profite de aceste oportunități, astfel încât să poată fi atins obiectivul privind mobilitatea;

18.  subliniază nevoia urgentă ca sectoarele industriei și serviciilor, atât cele private, cât și cele publice, inclusiv sectorul producției (în special IMM-urile și microîntreprinderile), să fie consultate și/sau implicate în conceperea, elaborarea, punerea în aplicare și sprijinirea unor programe de mobilitate de calitate în domeniul VET; consideră că la selecția programelor ar trebui să se țină seama de oportunitățile de angajare în întreprinderile și organizațiile gazdă; consideră că un parteneriat flexibil și constructiv bazat pe dialog, cooperare și bune practici implicând toate părțile interesate va asigura succesul și valoarea adăugată a VET; consideră că schimbul de cunoștințe și de bune practici între centrele de formare profesională și întreprinderi este, de asemenea, necesar; invită Comisia să urmărească evoluția cererii și ofertei de pe piața forței de muncă din UE, precum și mobilitatea geografică și profesională, pentru a se adapta nevoilor de pe piața forței de muncă; consideră că acest lucru ar reduce decalajele dintre, pe de o parte, oferta de cursuri de formare și ce îi așteaptă de fapt pe tineri în mediul de afaceri, și, pe de altă parte, nevoile de pe piață în sectoarele cu valoare adăugată (de exemplu, economia digitală și economia ecologică, energia, apărarea, sectorul serviciilor de îngrijire și reabilitarea locuințelor);

19.  subliniază aspectele-cheie de care trebuie să se țină seama la planificarea acțiunilor legate de mobilitate și la evaluarea implementării lor, și anume: capacitatea economică a cursanților de a participa la acestea; recunoașterea studiilor, a competențelor și a calificărilor, precum și a conținutului formativ de către diverse țări, fie prin credite, fie prin certificate; nivelul de cunoaștere a limbilor; organizarea programelor de învățământ sau a studiilor; valoarea practică a creditelor și examenelor studenților după întoarcerea lor la universitățile de origine; aspecte juridice; informarea sau motivația pentru finalizarea studiilor; activități de orientare și consiliere pe toată durata mobilității și situația personală a studenților; invită, în consecință, Comisia să îmbunătățească indicatorii și criteriile de evaluare, astfel încât să permită monitorizarea cu o mai mare regularitate a eficacității programelor UE și introducerea oricăror îmbunătățiri necesare;

20.  subliniază faptul că, în prezent, numai 1 % din tinerii care participă la programe de formare profesională la locul de muncă, inclusiv cele de ucenicie, sunt implicați în programe de mobilitate pe durata formării; subliniază nevoia esențială de a crea condițiile necesare pentru o mai mare mobilitate a ucenicilor în UE, astfel încât aceștia să beneficieze de aceleași oportunități ca studenții din învățământul superior; încurajează, prin urmare, Uniunea Europeană să definească un statut al „ucenicului european”; le solicită UE și statelor membre să garanteze că stagiile de ucenicie și cele de practică rămân oportunități formative care nu sunt utilizate ca sursă de muncă în condiții de precaritate, nu se substituie posturilor cu caracter profesional cu normă întreagă și să garanteze condiții de muncă demne și drepturi ale cursanților, inclusiv drepturi financiare și legate de remunerație; încurajează, de asemenea, Comisia să analizeze implicațiile statutului menționat mai sus, să monitorizeze implementarea măsurilor asociate, să îndemne toate părțile interesate, inclusiv pe cele din Alianța europeană pentru ucenicii, să-i urmeze recomandările, în vederea ameliorării condițiilor, a calității și a disponibilității stagiilor de ucenicie din UE și să considere că această chestiune este o prioritate strategică;

21.  invită Comisia să prezinte o propunere privind un sistem de ucenicie al UE care să garanteze o serie de drepturi pentru ucenici și cursanții din domeniul VET și invită statele membre să aprobe o astfel de propunere; subliniază rolul pozitiv pe care îl pot juca persoanele în vârstă în educația și formarea profesională a tinerilor, cu scopul de a optimiza schimbul între generații prin stagii și mentorat, precum și de a facilita învățarea bazată pe experiență în echipe formate din persoane din generații diferite; încurajează Comisia și statele membre să adopte măsuri concrete pentru a se asigura că uceniciile și stagiile din cadrul programului Erasmus+ nu sunt utilizate în mod abuziv, fiind transformate într-un instrument de reducere a costului forței de muncă;

22.  apreciază în mod pozitiv lansarea de proiecte-pilot, precum și proiectul aprobat recent, intitulat „Un cadru european pentru mobilitatea ucenicilor”, ca punct de plecare pentru îmbunătățirea programului Erasmus+ care vizează facilitarea unei mai mari și mai bune mobilități de lungă durată în domeniul VET; solicită crearea unui cadru pentru inițiative pe termen lung în opoziție cu acțiunile care se axează doar pe proiecte, pentru a institui un sistem permanent și sustenabil care să fie pe deplin operațional și predictibil și care să încurajeze libera circulație a competențelor pe teritoriul Europei;

23.  ia act de faptul că abandonul școlar timpuriu reprezintă una dintre cele mai clare probleme cu care se confruntă grupurile vizate de mobilitate, iar existența unor opțiuni mai bune de formare profesională ar conduce la reducerea numărului de persoane care abandonează studiile sau formarea profesională; subliniază, prin urmare, cât de importante pot fi rezultatele sistemelor educaționale pentru reducerea abandonului școlar și pentru dotarea mai bună a elevilor cu competențe transversale care îi vor ajuta, în cele din urmă, să-și coreleze calificările cu cerințele pieței muncii;

24.  subliniază necesitatea ca tinerii care urmează cursuri de formare profesională să fie ajutați să-și depășească greutățile prin anumite măsuri complementare și de însoțire, cum ar fi întărirea caracterului de grup al mecanismelor de mobilitate, o mai bună activitate de mentorat și de acompaniament a instituțiilor de proveniență și de găzduire înainte și în cursul perioadei de mobilitate, îmbunătățirea accesului la informații de bună calitate referitoare la oportunitățile oferite în materie de VET, oferirea unei orientări specializate, a unor activități și instrumente de consiliere și prin finanțarea sprijinului lingvistic pentru toți participanții, fără restricții legate de limbă;

25.  subliniază că se pot identifica un număr de factori care au un impact asupra așteptărilor tinerilor care sunt formați în sistemele VET, în special factori socio-economici, diversele tipuri de familii și lipsa de instrumente de orientare (și de ajutor pedagogic) după terminarea învățământului secundar obligatoriu sau în timpul cursurilor de formare profesională;

26.  evidențiază rolul esențial al mobilității în cadrul procesului de învățare și formare pentru abordarea provocărilor sociale și culturale, în perspectiva maximizării oportunităților oferite tinerilor pentru a-și dezvolta propriul model de a acționa în societate; reamintește faptul că UE și-a concentrat eforturile, în special prin strategia Europa 2020, asupra măririi competitivității economiei sale, a creării locurilor de muncă și, mai nou, asupra întăririi capacității sale de a concura la scară mondială în cea de a treia decadă a secolului; subliniază, în acest context, rolul important al cercetării, inovării, societății digitale și sustenabilității energetice, ca instrumente de asigurare a unei valori adăugate mai ridicate;

27.  subliniază rolul UE și al statelor membre în ceea ce privește dezvoltarea și încurajarea unui sistem VET de înaltă calitate și bine organizat prin implementarea unei abordări holistice, care echilibrează educația teoretică axată pe profesia în cauză, pregătirea practică și educația generală formală, informală și non-formală; le solicită statelor membre să introducă o abordare de tipul "învățământului dual" în cadrul liceelor lor sau să consolideze sistemele existente prin stagii de ucenicie și plasament, facilitând astfel integrarea sustenabilă a cursanților VET pe piața muncii și participarea lor în mai mare măsură la programele de mobilitate transnațională; reamintește faptul că, în general, îmbunătățirea calității VET în cooperare cu partenerii sociali și serviciile publice de plasament constituie un mijloc de abordare a integrării sociale, de lărgire a participării la niveluri educaționale mai înalte, de promovare a reușitei cursanților și de facilitare a integrării pe piața muncii, care trebuie să faciliteze mobilitatea în cadrul procesului de învățare pe toată durata vieții;

28.  solicită ca problemele legate de Serviciul european de voluntariat (SEV) în ceea ce privește asigurarea pentru participanți, aprobarea, gestionarea bazei de date și sprijinirea voluntarilor să fie abordate într-o manieră specifică, astfel încât să se prevină o scădere a participării;

29.  deplânge faptul că învățarea non-formală a pierdut din vizibilitate și din bugetul alocat în cadrul actualului program Erasmus+; subliniază importanța învățării non-formale la nivel european, în special prin intermediul activităților pentru tineret și al voluntariatului persoanelor în vârstă; solicită ca învățării non-formale și informale să i se acorde un loc clar și vizibil în programul Erasmus+; consideră, în plus, că ar trebui să existe posibilitatea de depunere a candidaturii pentru proiecte la scară largă de educație pentru adulți, care să fie guvernate de aceleași principii ca alianțele de competențe sectoriale sau alianțele de cunoștințe;

30.  sprijină dezvoltarea tehnologiilor și a infrastructurilor moderne pentru a consolida și moderniza sistemele naționale de formare profesională, astfel încât să fie îmbunătățit accesul la mobilitate și calitatea acesteia; consideră că, pentru a soluționa necorelarea competențelor, trebuie pus un accent mai mare asupra inovării și dezvoltării de noi competențe academice și profesionale, asupra platformelor de învățare și predare digitale, a tehnologiilor vieții, tehnologiilor inovatoare pentru consolidarea patrimoniului cultural și a tehnologiilor din domeniul informațiilor și al comunicării; își exprimă convingerea fermă că UE și statele membre trebuie să elaboreze o strategie eficace urmărind corelarea oportunităților actuale și viitoare de angajare din economia circulară cu sistemele VET;

31.  constată că, în contextul unei tranziții către o economie mai digitalizată, are loc o redefinire a locurilor de muncă și a competențelor; invită, prin urmare, statele membre și Comisia să acționeze împreună cu sectorul privat în vederea elaborării unor strategii privind competențele și a unor programe VET pentru recalificarea lucrătorilor;

Acces: îmbunătățirea opțiunilor de mobilitate pentru tineri în cadrul formării profesionale

32.  încurajează crearea unui cadru similar programului anterior Leonardo da Vinci, la care să se facă referire în ofertele specifice de mobilități Erasmus+, care să identifice cât se poate de clar și de exact opțiunile în materie de mobilitate de care dispun tinerii în VET, în special prin campanii care să se desfășoare simultan pe mai multe platforme, lansate de autoritățile publice, la care să participe în mod coordonat toate părțile interesate care joacă un rol activ în VET și-l pot influența;

33.  încurajează Comisia și statele membre să asigure suficiente resurse financiare pentru a sprijini programele de mobilitate, ținând seama de eventualele obstacole de ordin financiar; pledează pentru analizarea chestiunii unei mai mari vizibilități cu privire la modul în care întreprinderile suplimentează bursa alocată sau posibilitatea de a acorda alte tipuri de ajutor; consideră că ar trebui asigurată și monitorizată complementaritatea dintre Fondul social european (FSE) și programul Erasmus+, în vederea obținerii unor rezultate de succes;

34.  solicită crearea unor mai bune sinergii între politicile și instrumentele UE care au un impact asupra mobilității și educației, în special introducerea unor măsuri complementare între FSE și Erasmus+, precum și asigurarea unei mai mari coordonări a tuturor acțiunilor la toate nivelurile - planificare la nivel național, regional și local;

35.  reiterează necesitatea unor măsuri menite să asigure coordonarea, complementaritatea și consecvența fondurilor structurale, printre care FSE în raport cu programele, ca Erasmus+, la nivel național, regional și local;

36.  subliniază nevoia de a compensa obstacolele determinate de statutul socio-economic mai puțin dezvoltat al cursanților din cadrul VET prin măsuri cum ar fi posibila creștere a sumelor la care se ridică granturile individuale din partea Comisiei sau creșterea contribuțiilor statelor membre și ale administrațiilor regionale și locale, ale instituțiilor intermediare sau ale ONG-urilor, finanțate fie din bugetele proprii, fie din parteneriate ce implică întreprinderi, fundații și organizații care colaborează în sistemul de calificare și formare profesională în regiunea sau teritoriul în cauză;

De la mobilitate la capacitatea de inserție profesională: validarea și recunoașterea rezultatelor învățării, precum și a abilităților și competențelor de învățare

37.  subliniază că ideile noi diverse și creatoare dobândite în străinătate ar putea motiva și impulsiona spiritul antreprenorial și creativitatea; subliniază că oportunitățile pe care le oferă mobilitatea pentru studii și formare, cum ar fi crearea unor rețele internaționale, pot avea efecte pozitive și asupra capacității de inserție profesională, cooperării transnaționale și competitivității Europei;

38.  consideră că măsurile actuale și viitoare pentru combaterea neconcordanței competențelor cu realitatea de pe teren ar trebui să faciliteze implicarea lucrătorilor, a întreprinderilor și a comunităților locale și ar trebui să fie mai bine conectate cu previziunile privind evoluția pieței muncii și viitoarele nevoi în materie de abilități;

39.  subliniază că există o legătură pozitivă între mobilitatea în scop educațional și mobilitatea și câștigurile viitoare, deoarece programele de mobilitate ale UE și internaționale măresc capacitatea de inserție profesională a participanților în străinătate, după cum a constatat Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene în 2013; subliniază că, potrivit Eurobarometrului 2013 (11), uceniciile și stagiile în străinătate îmbunătățesc competențele lingvistice ale participanților cu 79 %;

40.  subliniază importanța programelor de mobilitate pentru recalificarea șomerilor de toate vârstele sau a persoanelor amenințate de măsuri de restructurare;

41.  atrage atenția asupra diversității și a dezvoltării inegale a sistemelor de validare și recunoaștere ale statelor membre, în ciuda tendinței mai pronunțate spre convergență din ultimii zece ani; subliniază că este necesar să se mărească compatibilitatea dintre sisteme de învățământ și de formare profesională diferite și de a facilita validarea și recunoașterea abilităților și competențelor dobândite în întreprinderi sau centre de formare din state membre diferite, ; invită statele membre să îmbunătățească transpunerea în practică a CEC (12)și să elimine barierele; încurajează definirea unui standard european care să fie acceptabil și să poată fi aplicat la toate nivelurile (național, regional și local);

42.  încurajează luarea de măsuri suplimentare pentru a promova recunoașterea și validarea rezultatelor învățării, inclusiv a celor dezvoltate prin educația informală și non-formală, în special prin folosirea mai bună a instrumentelor existente, cum ar fi Europass și ECVET;

43.  reamintește faptul că s-au adus îmbunătățiri importante datorită CEC, în ceea ce privește recunoașterea diplomelor, creditelor, certificatelor profesionale, acreditării competențelor și experienței dobândite în contextul VET; solicită stabilirea unor obiective specifice, printre care se numără punerea în aplicare a unui sistem pe deplin operațional de transfer și recunoaștere a creditelor, care să se bazeze pe sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (SECEFP); încurajează dezvoltarea unor calificări comune în domeniul VET, care să se poată asigura recunoașterea internațională a calificărilor;

44.  susține elaborarea unei Cărți verzi privind învățământul profesional, formarea profesională, mobilitatea și recunoașterea aptitudinilor și competențelor în Europa, care să fie întocmită în strânsă cooperare cu toate părțile interesate principale; reamintește faptul că recomandările actuale privind VET trebuie să fie pe deplin puse în aplicare; atrage atenția asupra faptului că nerecunoașterea competențelor are un impact negativ asupra obiectivelor privind ratele de ocupare a forței de muncă din cadrul Strategiei Europa 2020 și împiedică libera circulație astfel cum este consacrată în tratate;

45.  se declară favorabil unei mai mari mobilități legate de ocuparea locurilor de muncă, educație, ucenicie și stagii de pregătire în contextul programelor naționale „Garanția europeană pentru tineret”, în vederea îmbunătățirii abilităților tinerilor, precum și a reducerii diferențelor geografice între competențele dobândite și oferta de lucru în UE;

46.  subliniază importanța Garanției pentru tineret și a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor pentru sprijinirea uceniciilor, a stagiilor, a VET, a plasamentelor și a continuării educației pentru obținerea unei calificări; invită Comisia și statele membre să se asigure că sunt alocate fonduri adecvate acestor programe pentru întreaga perioadă de programare 2014-2020;

47.  solicită traducerea în toate limbile oficiale ale Uniunii a paginii web Panorama competențelor în UE, pentru ca aceasta să devină o sursă de informații accesibilă tuturor despre competențele cerute în Europa;

48.  ia act de progresele care au fost realizate în sensul asigurării unui VET de mai bună calitate în numeroase state membre, cu ajutorul Cadrului european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională (EQAVET) și încurajează acele state membre care se află actualmente în curs de a elabora o abordare națională privind asigurarea calității în acord cu EQAVET; subliniază că statele membre trebuie să depună mai multe eforturi pentru a se asigura că acordurile de garantare a calității iau în considerare într-o măsură mai mare rezultatele învățării și să aprecieze și să sprijine învățarea non-formală și învățarea la locul de muncă, în contexte formale sau non-formale, în funcție de contextul național;

49.  subliniază faptul că programele de ucenicie ar trebui să se desfășoare sub îndrumarea unei autorități de supraveghere competente;

Spre programe de mobilitate mai eficiente, mai accesibile și mai favorabile incluziunii

50.  le solicită Comisiei și statelor membre ca, tot în colaborare cu Cedefop, să definească și să consolideze rolul instituțiilor intermediare - atât teritoriale, cât și sectoriale - implicate în pregătirea, gestionarea și monitorizarea post factum a mobilității, precum și să își aducă contribuția la crearea unor asemenea instituții la nivel național, regional și local;

51.  subliniază că este necesar ca aceste instituții intermediare să dispună de resurse bugetare și umane adecvate pentru a le permite organizațiilor și structurilor de management din domeniul mobilității să garanteze implicarea rețelei instituțiilor de învățământ profesional și, de asemenea, să aibă puterea și capacitatea de a crea alianțe și acorduri operaționale cu parteneri potențiali atât la nivel național, cât și din rândul statelor care participă la programele de mobilitate;

52.  subliniază necesitatea unei protecții juridice a minorilor în străinătate;

53.  evidențiază faptul că acțiunile legate de mobilitate și/sau serviciile adaptate nevoilor formatorilor, tutorilor și antreprenorilor trebuie încurajate și evidențiate în cadrul ERASMUS+;

54.  relevă faptul că sunt necesare programe de cofinanțare coerente, complementare și bine coordonate la nivel european, național, regional și local, pentru ca centrele de formare să-și poată acoperi toate cheltuielile și să planifice și să pună în aplicare măsuri permanente;

55.  salută faptul că Erasmus+ a majorat în mod semnificativ numărul de beneficiari ai programelor VET în rândul tinerilor care nu frecventează cursurile universităților sau ale colegiilor;

56.  sprijină toate măsurile de acompaniament necesare, în primul rând pentru a-i susține și încuraja pe ucenicii care doresc să participe la programe de mobilitate și, mai apoi, pentru a-i ajuta să-și transmită mai bine aptitudinile dobândite prin intermediul mobilității și să-și dezvolte încrederea de sine pentru a-și pune în evidență și a-și valorifica know-how-ul și bogăția experienței dobândite;

57.  consideră că rezultatele formative ale uceniciei trebuie concepute și discutate cu ucenicul în conformitate cu principiile ECVET înainte ca ucenicul să înceapă formarea și acestea trebuie enumerate în suplimentul la certificatul profesional emis la sfârșitul formării;

58.  subliniază importanța unei formări de bună calitate a profesorilor și a monitorizării, evaluării și asigurării calității în acest domeniu, precum și nevoia de a încuraja integrarea și toleranța în cadrul programelor de mobilitate;

59.  subliniază necesitatea unor plasamente de calitate, care să le permită cursanților să dobândească competențele profesionale dorite, și evidențiază, totodată, că este nevoie, la toate nivelurile, de o bună comunicare cu antreprenorii, pentru a-i implica în recunoașterea ulterioară a experienței dobândite de tinerii care beneficiază de programe de mobilitate;

60.  sprijină toate măsurile luate de antreprenori, ONG-uri sau societatea civilă în concordanță cu obiectivele Erasmus+ pentru a dezvolta programe de mobilitate pentru angajați sau ucenici tineri, fie pe domenii de activitate, fie în interacțiune cu organisme care reprezintă industriile, cum ar fi camerele de comerț și industrie, pe lângă rețelele europene, cum este Eurochambers, și sindicatele relevante; solicită recunoașterea rolului camerelor pentru meserii și al centrelor lor de formare în susținerea mobilității și a întreprinderilor foarte mici; este încredințat că toate măsurile luate pentru îmbunătățirea programelor VET trebuie să se axeze și asupra unor domenii care promovează energia fără emisii de carbon și mobilitatea sustenabilă;

61.  recomandă ca toate părțile interesate principale să încerce să găsească strategii comune urmărind fie mărirea numărului de stagiari și ucenici care se întorc acasă, fie mobilitatea lor în alte părți ale Europei, respectându-li-se totodată preferințele, obiectivul fiind acela de a canaliza cunoștințele și experiența dobândite „în străinătate” către reducerea dezechilibrelor și creșterea coeziunii în regiunile lor de origine unde există un deficit de competențe sau în altă parte în Europa;

62.  invită Comisia și statele membre să stabilească și să implementeze efectiv o rețea europeană de ateliere și incubatoare, acestea fiind esențiale pentru încurajarea crearea de alianțe ale cunoașterii la nivel de școli, universități și întreprinderi și pentru promovarea accesului la formare, la experiență, la cursurile de perfecționare pentru profesori și lectori, la ucenicii și la întreprinderi nou înființate;

63.  invită Comisia și statele membre să sprijine și să consolideze rețeaua europeană de centre științifice (ECSITE), care reunește centrele științifice ca spații de acces la cultura științifică;

64.  solicită instituirea unui mecanism de tip „ghișeu unic” pentru a comasa datele și instrumentele de comunicare, cu scopul de a oferi servicii convenabile și eficiente persoanelor care caută informații și sprijin cu privire la diversele programe din domeniul mobilității existente la nivel național, regional și local, precum și la nivelul UE;

65.  invită Comisia să furnizeze statistici actualizate și să realizeze evaluări și/sau studii privind programul Erasmus + și alte programe de mobilitate în domeniul VET, acolo unde acest lucru este fezabil, pentru a măsura impactul acestora referitor la corelarea experienței profesionale cu locurile de muncă în ceea ce privește rata de angajare și, de asemenea, să analizeze motivele pentru care din unele state membre provin mai multe candidaturi pentru experiențe de muncă și învățare în cadrul VET în străinătate, precum și să elaboreze un plan în vederea unei implicări sporite a acestora; consideră că statisticile și evaluările rezultate trebuie incluse și luate în considerare revizuirea la jumătatea perioadei a programului Erasmus +;

66.  întâmpină favorabil concluziile convenite de miniștrii răspunzători de învățământ profesional și tehnic la Riga, la 22 iunie 2015, care propun un nou set de obiective pe termen mediu în domeniul VET pentru perioada 2015-2020 și solicită implementarea lor la timp și integrală;

67.  subliniază importanța promovării avantajelor obținute prin mobilitate, mai ales în ceea ce privește inserția profesională și competențele dobândite, pentru a demonstra utilitatea sa reală și pentru a reduce impresia de „timp pierdut” pentru formările care țin, a priori, de competențe pur naționale;

68.  încurajează îmbunătățirea promovării și vizibilității față de tineri și întreprinderi ale unor platforme ca Drop'pin@EURES, care urmăresc facilitarea mobilității tinerilor în termeni de ucenicii, stagii practice, programe de formare și cursuri online de limbi străine;

69.  încurajează statele membre să promoveze întreaga gamă de oportunități oferite de noul program Erasmus+, care asigură tinerilor nu doar posibilități de studiu în străinătate, ci și de ucenicie și stagii;

70.  încurajează introducerea unui nivel minim al burselor, ajustat în conformitate cu diferențele în ceea ce privește condițiile de viață, prețurile și costurile între statele membre; sprijină ideea că statele membre ar trebui să introducă măsuri pentru a permite sprijinul necesar și benefic, acolo unde este relevant, de exemplu, pentru cazare și transport, acordând o atenție specială nevoilor minorilor și pregătind studenții înaintea experienței lor internaționale, de exemplu prin intermediul orientării profesionale, al predării limbilor străine și al comunicării interculturale;

71.  solicită o reexaminare/revizuire a cadrului financiar multianual (CFM), bazată pe criterii care să includă evaluarea prealabilă a eficacității măsurilor de combatere a șomajului, fiind reduse fondurile pentru măsurile mai puțin eficiente; consideră că o astfel de abordare este deosebit de importantă în perioade de criză, cum ar fi cea din prezent, care sunt marcate de dezechilibre inacceptabile;

o
o   o

72.  îi încredințează Președintelui sarcina de a le transmite prezenta rezoluție Comisiei și statelor membre.

(1) JO C 155, 8.7.2009, p. 1. (2) JO C 119, 28.5.2009, p. 2. (3) JO C 311, 19.12.2009, p. 1. (4) JO L 347, 20.12.2013, p. 50. (5) JO C 398, 22.12.2012, p. 1. (6) JO L 390, 31.12.2004, p. 6. (7) JO C 199, 7.7.2011, p. 1. (8) JO L 394, 30.12.2006, p. 10. (9) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 29. (10) JO C 111, 6.5.2008, p. 1. (11) http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_378_en.pdf (12) A se vedea: Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la rolul UE în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale (2015/2060(INI))

P8_TA(2016)0108 A8-0027/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere principiul cooperării loiale dintre Uniune și statele membre, menționat la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 121 și 138 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Protocolul nr. 14 la TFUE privind Eurogrupul,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 conținând recomandări către Comisie privind îmbunătățirea guvernanței economice și a cadrului de stabilitate al Uniunii, în special în zona euro(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la UE ca actor global: rolul său în cadrul organizațiilor multilaterale(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la guvernanța economică globală(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 iunie 2015 referitoare la evaluarea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la crearea unei uniuni a piețelor de capital(5),

–  având în vedere raportul Grupului la nivel înalt privind supravegherea financiară în Uniunea Europeană (raportul de Larosière) din 25 februarie 2009,

–  având în vedere Raportul celor cinci președinți din iunie 2015 de solicitare a consolidării reprezentării externe a monedei euro,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0027/2016),

A.  întrucât stabilitatea sistemului financiar, de care depinde o bună alocare a resurselor în sprijinul creșterii și al ocupării forței de muncă, a devenit un bun colectiv global;

B.  întrucât interdependența din ce în ce mai mare a economiilor din întreaga lume face necesară trecerea la forme de guvernare la nivel mondial;

C.  întrucât, dacă UE nu este în măsură să vorbească cu o singură voce în cadrul instituțiilor/organismelor, toate vocile Europei ar trebui să se coordoneze pentru a modela o guvernanță mondială care să respecte obiectivele și valorile din tratatele UE;

D.  întrucât UE ar trebui să contribuie la crearea unui cadru democratic pentru a face față provocărilor globale;

E.  întrucât cooperarea la nivel mondial poate să conducă la diluarea responsabilităților și absența răspunderii în detrimentul democrației; întrucât rolul parlamentelor naționale și al Parlamentului European nu ar trebui redus la un simplu rol de birou de înregistrare, ci trebuie inclus, în mod activ și cuprinzător, în întregul proces decizional;

F.  întrucât instituțiile/organismele internaționale existente, cu diferitele lor structuri de guvernare și propriile lor domenii de acțiune, s-au dezvoltat de-a lungul istoriei ca răspuns la situații specifice; întrucât acest lucru a condus la complexitatea și, în unele cazuri, la dublarea sarcinilor, precum și la un sistem care poate fi opac și lipsit de coordonare generală;

G.  întrucât articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Regulamentul (CE) nr. 1049/2001(6), în temeiul cărora cetățenii Uniunii au dreptul de acces la documente, ar trebui să se aplice instituțiilor și agențiilor Uniunii care participă la organizații/organisme internaționale;

H.  întrucât tratatele prevăd că orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică care își are reședința sau sediul social într-un stat membru are dreptul de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, indiferent de suportul pe care se află aceste documente (articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale); întrucât același grad de transparență ar trebui să se aplice instituțiilor și agențiilor Uniunii care participă la organizații și forumuri internaționale, în special la stabilirea normelor care afectează cetățenii UE;

I.  întrucât, din cauza diversității structurilor juridice și a modalităților de finanțare și de funcționare a organizațiilor/organismelor economice internaționale(7), este dificil să se efectueze o monitorizare globală, deși coerența procedurilor financiare și de operare este fundamentală pentru a asigura condiții de concurență echitabile la nivel internațional; întrucât Fondul Monetar Internațional (FMI) și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) sunt organizații internaționale autentice, stabilite prin tratate, cu scop larg și componență extinsă, în timp ce, de exemplu G20, Consiliul pentru Stabilitate Financiară (CSF) și Comitetul de la Basel sunt organisme neoficiale publice care reunesc un număr limitat de state și dintre care unele s-au extins datorită crizei, iar Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO), Asociația internațională a organismelor de supraveghere a asigurărilor (IAIS), Organizația internațională a inspectorilor de pensii ocupaționale (IOPS) și Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) sunt asociații private specializate, de natură sectorială, care implică într-o măsură mai mică sau mai mare sectoarele în cauză;

J.  întrucât între Parlamentul European și unele dintre aceste organizații/organisme se realizează deja schimburi informale, care însă nu sunt sistematice;

K.  întrucât transparența este importantă pentru democrație și, în același timp, trebuie să se ia în considerare în mod corespunzător protecția informațiilor sensibile legate de piață;

L.  întrucât criza a determinat G20 să stabilească o agendă globală axată pe un set eficient de reforme specifice, în timp ce pe termen lung, este indispensabil, pentru legitimitatea sa, să existe un cadru veritabil multilateral și democratic;

M.  întrucât rolul băncilor și al piețelor în finanțarea economiei variază de la stat la stat;

N.  întrucât criza economică și financiară care a început în 2008 a scos în evidență o absență flagrantă de guvernanță economică și financiară la nivel mondial; întrucât numeroase chestiuni macroeconomice necesită o coordonare sporită, în special în ceea ce privește chestiunile fiscale; întrucât, prin urmare, scopul comun al tuturor părților interesate ar trebui să fie construirea unui cadru cuprinzător care să asigure stabilitatea financiară și să garanteze concordanța dintre nivelul local și mondial;

O.  întrucât crearea unor noi organisme de supraveghere ale UE nu ar trebui să implice în mod automat o creștere a numărului de reprezentanți ai UE, ceea ce ar putea avea efecte nedemocratice, cum ar fi o probabilitate mai mare de formare a minorităților de blocare și nemulțumire în rândul partenerilor UE;

P.  întrucât FMI a decis să includă moneda renminbi în coșul valutar care constituie dreptul special de tragere al FMI; întrucât aceasta a dus la o reducere a valorii euro și lirei, însă nu a modificat valoarea dolarului american; întrucât acest lucru subliniază necesitatea unei voci europene mai puternice,

1.  subliniază necesitatea unei cooperări aprofundate în materie de reglementare la nivel mondial, cu o participare puternică a Parlamentului European;

2.  este preocupat de lipsa de coerență, din cauza fragmentării și a diversității diferitelor organizații/organisme, și de întârzierile în punerea în aplicare privind normele și orientările convenite la nivel internațional;

3.  solicită să se clarifice domeniile de competență ale fiecărei organizații/organism și modalitățile în care operează și sunt finanțate, inclusiv contribuțiile voluntare, cadourile și donațiile, în scopul de a se asigura absența intereselor directe și legalitatea deciziilor;

4.  solicită o mai bună coerență și coordonare politică între instituțiile internaționale prin introducerea unor standarde cuprinzătoare de legitimitate democratică, transparență, responsabilitate și integritate; consideră că acest lucru ar trebui, printre altele, să privească:

5.  consideră că subreprezentarea țărilor cel mai puțin dezvoltate în majoritatea instituțiilor și organismelor internaționale financiare, monetare și de reglementare creează un dezechilibru și, în consecință, problematicile legate de inegalități sau de finanțarea celor mai sărace țări riscă să nu fie tratate în mod corespunzător;

6.  consideră că, la fel ca disparitatea geografică în materie de reprezentare, există, de asemenea, anumite sectoare – în special societatea civilă, IMM-urile, reprezentanții consumatorilor și reprezentanții angajaților – a căror grad de participare în procesul de consultare poate fi îmbunătățit în discuțiile la nivel internațional referitoare la organismele financiare, monetare și de reglementare; consideră că este obligația acestor organisme și sectoare să depună eforturi pentru îmbunătățirea situației;

7.  consideră că reprezentarea Uniunii Europene în cadrul organizațiilor/organismelor multilaterale s-ar putea raționaliza și codifica pentru a spori transparența, integritatea și responsabilitatea implicării Uniunii în aceste organisme, precum și influența acesteia și promovarea actelor sale legislative adoptate printr-un proces democratic; în plus, consideră că UE ar trebui să devină un actor global mai proactiv în asigurarea viitoarelor angajamente ale G20, cum ar fi transformarea sistemului bancar paralel, punerea în aplicare a reformelor în materie de instrumente derivate extrabursiere, soluționarea riscurilor sistemice și garantarea faptului că riscurile emergente pentru economia mondială sunt incluse pe ordinea de zi a instituției internaționale competente;

8.  solicită actorilor europeni să se axeze mai mult pe competitivitatea globală a sectoarelor financiare ale UE atunci când elaborează politici la nivel european și la nivel internațional;

9.  reamintește că UE ar trebui să încerce să devină membră cu drepturi depline a instituțiilor economice și financiare internaționale, în cazul în care această poziție nu i-a fost încă acordată și acest lucru este oportun [de exemplu, în cazul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și al Fondului Monetar Internațional (FMI)]; solicită instituțiilor economice și financiare internaționale relevante să efectueze toate modificările statutare necesare pentru a permite participarea deplină a UE;

10.  consideră prejudiciabile pentru Uniune situațiile în care un reprezentant al unui stat membru sau al unei autorități naționale ar adopta, în cadrul unor organizații/organisme internaționale, poziții contrare deciziilor legislative sau de reglementare europene adoptate democratic în mod majoritar; solicită, în consecință, consolidarea coordonării dintre acești reprezentanți și eficientizarea sa, de exemplu, prin intermediul mai multor mecanisme obligatorii;

11.  subliniază că este necesar ca, atunci când reprezintă Uniunea în cadrul unul organism sau organizații internaționale sau monitorizează un organism privat specializat, Comisia să fie responsabilă într-un mod mai direct față de cetățeni; subliniază importanța rolului Parlamentului European în acest proces;

12.  consideră că definirea priorităților organizațiilor și grupurilor de lucru aferente ar trebui clarificată și oficializată; este de părere că recurgerea sistematică la consens riscă nu numai să încetinească deliberările, ci și să dilueze conținutul recomandărilor și că diversitatea pe plan financiar, economic și în materie de supraveghere trebuie reflectată de componența organizațiilor;

13.  subliniază necesitatea de a efectua evaluări ex ante pentru elaborarea politicilor de reglementare, de supraveghere și a altor politici în sectorul financiar la nivel mondial; consideră că aceste evaluări nu aduc atingere prerogativelor politice ale colegiuitorilor;

14.  consideră că punerea în aplicare a recomandărilor de către diferitele state participante este insuficientă pentru a contribui la crearea unor condiții de concurență echitabile la nivel mondial;

15.  observă că CSF se implică în prezent în elaborarea standardelor din sectorul asigurărilor; recunoaște că IAIS joacă un rol important în politica mondială privind asigurările, însă subliniază că implicarea EIOPA ar avea beneficiul de a îmbunătăți contribuția cunoștințelor de specialitate europene în sectorul asigurărilor și ar asigura că standardele elaborate la nivel mondial nu contravin logicii elaborate inițial de UE;

16.  salută activitatea realizată de OCDE în materie de chestiuni fiscale, în special proiectul OCDE/G20 privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS); consideră că monitorizarea punerii în aplicare este noua provocare viitoare; subliniază că coordonarea între Comisie și statele membre care sunt membre ale Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) ar trebui îmbunătățită pentru ca UE să își facă auzită vocea;

17.  salută disponibilitatea Președintelui BCE de a coopera în continuare cu Parlamentul European în ceea ce privește rolul BCE în domeniul bancar, îndeosebi în cadrul organismelor de standardizare globală, precum CSF;

18.  salută modalitățile de organizare convenite de țările din zona euro membre ale Băncii Asiatice de Investiții în Infrastructură, sub forma unui singur loc pentru a le reprezenta în cadrul Consiliului de administrație;

19.  prin urmare, formulează următoarele propuneri:

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 70 E, 8.3.2012, p. 41. (2) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 66. (3) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 51. (4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0238. (5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0268. (6) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43). (7) Banca Reglementelor Internaționale, Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) și Organizația Mondială a Comerțului (OMC) au, de asemenea, o funcție de elaborare a normelor; Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) joacă un rol semnificativ în materie de guvernanță economică la nivel mondial; Banca Africană de Dezvoltare (BAD), Banca Asiatică de Dezvoltare (BAD), Banca Caraibiană de Dezvoltare, Banca de Dezvoltare a Africii de Vest (BOAD), Banca Interamericană de Dezvoltare (BID), Corporația Interamericană de Investiții (CII), Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (CEB), Grupul Băncii Mondiale, Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), Asociația Internațională pentru Dezvoltare (IDA), Societatea Financiară Internațională (SFI) și Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor (MIGA) sprijină finanțarea cooperării pentru dezvoltare; (8) Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 conținând recomandări destinate Comisiei privind raportul președinților Consiliului European, Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene și Eurogrupului intitulat: „Către o veritabilă uniune economică și monetară” (JO C 419, 16.12.2015, p. 48).

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la inovarea și diversificarea pescuitului costier artizanal în regiunile dependente de pescuit (2015/2090(INI))

P8_TA(2016)0109 A8-0044/2016

Parlamentul European,

—  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului,

—  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 și (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului European și al Consiliului,

—  având în vedere articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) privind măsurile pentru adoptarea cărora este necesar să se țină seama de caracteristicile și constrângerile specifice regiunilor ultraperiferice,

—  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la pescuitul costier la scară mică, pescuitul artizanal și reforma politicii comune în domeniul pescuitului(1),

—  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la cunoașterea mediului marin 2020: „Cartografierea fundului mării în vederea promovării pescuitului sustenabil”(2),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 mai 2014 intitulată „Inovarea în economia albastră: exploatarea potențialului mărilor și oceanelor noastre de a genera creștere economică și locuri de muncă (COM(2014)0254),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010 intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020 - O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

—  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2020-2014) - Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE,

—  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 octombrie 2014 privind comunicarea intitulată „Inovarea în economia albastră: exploatarea potențialului mărilor și oceanelor noastre de a genera creștere economică și locuri de muncă” (2015/C 012/15),

—  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 21 ianuarie 2015 privind comunicarea intitulată „Inovarea în economia albastră: exploatarea potențialului mărilor și oceanelor noastre de a genera creștere economică și locuri de muncă (2015/C 019/05),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 septembrie 2012 intitulată „«Creșterea albastră»: oportunități pentru o creștere sustenabilă în domeniul marin și maritim” (COM(2012)0494),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la exploatarea potențialului cercetării și inovării în economia albastră de a genera locuri de muncă și creștere economică(3),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 mai 2013 intitulată „Plan de acțiune pentru o strategie maritimă în zona Oceanului Atlantic: Realizarea unei creșteri inteligente, sustenabile și favorabile incluziunii” (COM(2013)0279),

—  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 29 august 2012 intitulată „Cunoașterea mediului marin 2020: de la cartografierea fundului mării la prognoza oceanografică” (COM(2012)0473),

—  având în vedere Rezoluția sa din 2 iulie 2013 referitoare la Creșterea albastră: consolidarea creșterii durabile în sectoarele de transport marin, maritim și de turism ale UE(4),

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 februarie 2014 intitulată „O strategie europeană pentru stimularea creșterii economice și crearea de locuri de muncă în turismul maritim și costier” (COM(2014)0086),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0044/2016),

A.  întrucât pescuitul costier reprezintă 80 % din activitatea flotei europene și, împreună cu pescuitul de crustacee și moluște, garantează un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă în zonele de coastă, insule și regiunile ultraperiferice și în general reprezintă o formă de pescuit sustenabilă din punctul de vedere al mediului și din punct de vedere social care are un potențial considerabil; întrucât influența sa asupra patrimoniului social și caracteristicilor culturale ale zonelor de coastă și insulare este excepțională și diversificată;

B.  întrucât cea mai mare parte a activităților de pescuit care au loc în zona insulelor sau în zonele de coastă constituie o activitate tradițională de pescuit comercial, adică un mod de viață și principala sursă de mijloace de trai și de locuri de muncă create direct sau indirect, în special în zonele care depind de pescuitul costier și care necesită măsuri speciale și un sprijin aparte pentru a facilita creșterea și dezvoltarea;

C.  întrucât pescuitul costier prezintă mari diferențe de la un stat membru la altul și, de asemenea, în cadrul unui stat membru în funcție de diferitele sale regiuni costiere, în ceea ce privește definiția și caracteristicile sale de bază - o situație care va trebui modificată și armonizată în viitor în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului pescuitul; întrucât între statele membre există diferențe semnificative de ordin geografic, climatic, ecosistemic și socio-economic;

D.  întrucât există diferențe în ceea ce privește caracteristicile pescuitului costier în mările Uniunii Europene, cum ar fi Marea Adriatică și Marea Mediterană ca întreg, care diferă de pescuitul în apele deschise ale Oceanului Atlantic, inclusiv de-a lungul coastei Guyanei Franceze, și în bazinul Oceanului Indian;

E.  întrucât Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime definește pescuitul costier la scară mică drept activitatea de pescuit desfășurată de nave de pescuit cu o lungime totală mai mică de 12 metri care nu utilizează unelte de pescuit tractate și întrucât aceasta este singura definiție a pescuitului costier prevăzută de legislația UE;

F.  întrucât una dintre pietrele de temelie ale PCP reformate este regionalizarea, PCP recunoscând că, dată fiind marea diversitate a pescuitului european, gestionarea centralizată nu este adecvată; întrucât, având în vedere natura însăși a pescuitului costier și insular, regionalizarea și o abordare descentralizată este deosebit de importantă în acest sector și în cadrul comunităților pe care le servește;

G.  întrucât operațiunile finanțate din FEPAM pot beneficia de o creștere cu 30 de puncte a intensității ajutoarelor în cazul în care vizează activități de pescuit costier la scară mică;

H.  întrucât Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind FEPAM prevede că în statele membre în care peste 1 000 de nave pot fi considerate nave de pescuit costiere la scară mică, trebuie elaborat un plan de acțiune pentru dezvoltarea, competitivitatea și sustenabilitatea pescuitului costier la scară mică;

I.  întrucât pescuitul costier ar trebui să fie gestionat în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1380/2013, având în vedere diversitatea echipamentelor flotelor, a constrângerilor geografice și climatice, a tehnicilor și a stocurilor de pește din fiecare stat membru și din fiecare zonă de pescuit, aducându-se astfel o contribuție la conservarea tradițiilor locale și a activităților legate de pescuit;

J.  întrucât, având în vedere faptul că fiecare zonă de pescuit are propriile caracteristici specifice, schimbul de informații și de bune practici între diferitele zone poate contribui la îmbunătățirea considerabilă a impactului activităților de pescuit asupra mediului și a ecosistemelor marine și permite, de asemenea, o mai bună interacțiune între toate activitățile umane și economice care se desfășoară în interiorul și în jurul zonelor de coastă;

K.  întrucât veniturile din pescuitul artizanal s-au redus substanțial, ca urmare a creșterii semnificative a cheltuielilor de funcționare, în special a costului combustibililor, precum și din cauza reducerii valorii peștelui la prima vânzare, motiv pentru care adeseori este necesară creșterea efortului de pescuit;

L.  întrucât gestionarea diverselor stocuri de diferite specii care constituie ținte principale a impus în multe regiuni restricții grave asupra pescuitului și asupra micilor comunități de pescuit;

M.  întrucât în cadrul pescuitului costier se folosesc cu precădere echipamente și tehnici tradiționale, precum sistemul de capturare almadraba, care, în virtutea caracteristicilor lor specifice, definesc identitatea și modul de viață al regiunilor de coastă și întrucât este vital să se conserve utilizarea lor și ca ele să fie protejate în calitate de element de moștenire culturală, istorică și tradițională;

N.  întrucât pescuitul artizanal contribuie la viabilitatea comunităților insulare și de coastă în ceea ce privește controlarea fenomenului de creștere a depopulării, combaterea îmbătrânirii în sectorul pescuitului și a șomajului; întrucât dezvoltarea și inovarea pot juca un rol fundamental în crearea de locuri de muncă în aceste comunități; întrucât, în plus, pescuitul artizanal utilizează, în anumite zone, unelte și tehnici vechi care sunt mai ecologice și au un impact mai redus asupra situației stocurilor pe cale de dispariție;

O.  întrucât pescuitul artizanal costier și tradițional este ecologic și constituie principala piatră de temelie economică pentru întreținerea și dezvoltarea comunităților costiere și insulare și pentru ocuparea forței de muncă în cadrul acestora;

P.  întrucât, potrivit Regulamentului privind Marea Mediterană, conceptul de „echipamente remorcate” include, de asemenea, traulele și seinele, deși în alte clasificări, cum ar fi clasificarea Organizației pentru Alimentație și Agricultură, seinele sunt considerate un grup separat de echipamente de pescuit; întrucât dispozițiile ce privesc traulele remorcate nu ar trebui să se aplice seinelor tradiționale utilizate în zonele de coastă, care sunt folosite pentru capturarea de specii care nu sunt pe cale de dispariție;

Q.  întrucât, în ciuda discuțiilor privind inovarea și diversificarea sectorului pescuitului, trebuie să se țină seama de faptul că o foarte mare comunitate de pescari este extrem de dependentă de forme tradiționale și vechi de pescuit;

R.  întrucât noua PCP recunoaște importanța regiunilor insulare și de coastă care depind de pescuit; întrucât statele membre au un rol în asigurarea unui nivel de trai adecvat pentru cei care depind de activitățile de pescuit, contribuind la atingerea unui asemenea nivel de trai în contextul pescuitului costier și promovând pescuitul costier sustenabil și diversificarea activităților din domeniul pescuitului și a veniturilor populației din aceste zone costiere, ținând seama, în același timp, de realitatea socio-economică și factorii ecologici; întrucât aceasta ar trebui să pună accent, de asemenea, pe importanța formării și a sănătății și siguranței pe mare a pescarilor, în conformitate cu protecția specială conferită de articolul 174 din TFUE;

S.  întrucât noul regulament privind politica comună în domeniul pescuitului acordă un acces preferențial pescarilor care practică activități de pescuit artizanal, de coastă și tradițional, într-o zonă care se întinde până la 12 mile nautice, adică în cea mai delicată parte a apelor UE și întrucât, în urma evaluării de către Comisie a vechiului Regulament privind politica comună în domeniul pescuitului, aceasta a constatat că zonele de 12 mile au fost unul dintre cele câteva elemente de succes ale vechiului sistem de gestionare, care a generat numeroase conflicte legate de utilizarea spațiului și a resurselor din cauza suprapunerii cu alte activități umane desfășurate în regiunea de coastă;

T.  întrucât articolul 349 din TFUE dispune că, atunci când se adoptă măsuri, în special în domeniul pescuitului, se ține seama în mod obligatoriu de caracteristicile și constrângerile specifice regiunilor ultraperiferice, acordându-se o atenție deosebită izolării lor geografice, locației îndepărtate sau condițiilor oceanice, într-un context regional adeseori foarte specific unde este nevoie de o autonomie alimentară;

U.  întrucât ar trebui să se ia act de faptul că, date fiind caracteristicile geografice specifice ale regiunilor ultraperiferice și distanța lor deosebit de mare de Europa, pescuitul costier face parte integrantă din dezvoltarea economică a acestor regiuni;

V.  întrucât, pe lângă concurența din partea importurilor din afara UE, care sunt supuse unor cheltuieli de funcționare și unor constrângeri normative, sanitare și ecologice complet diferite, pescuitul costier din regiunile ultraperiferice se confruntă, de asemenea, cu concurență din partea navelor care navighează sub pavilioane din afara UE care pescuiesc în aceleași zone și vizează aceleași specii pentru a vinde pe aceleași piețe; întrucât, în acest context, orice eforturi în vederea dezvoltării endogene și a autonomiei alimentare ar fi compromise dacă nu ar beneficia de sprijin din partea politicilor specifice ale UE în aceste regiuni;

W.  întrucât, în regiunile ultraperiferice, acvacultura marină contribuie, de asemenea, alături de pescuitul costier, la dezvoltarea economică a zonei locale și la aprovizionarea acesteia cu produse proaspete;

X.  întrucât majoritatea regiunilor de coastă, în special cele din țările și regiunile insulare sud-europene, se confruntă cu un declin economic semnificativ, care conduce la depopulare și la exodul locuitorilor din zonă, în căutare de oportunități în zonele care oferă șanse mai bune pentru angajare și educație;

Y.  întrucât criza europeană a demonstrat că este nevoie ca Europa să își diversifice activitățile economice și că este important să se analizeze noi modele de inovare și cunoaștere care pot crea noi locuri de muncă la nivel local;

Z.  întrucât anumite regiuni unde se practică pescuitul costier sunt situate în apropierea unor regiuni dezvoltate din punct de vedere economic și a unor destinații turistice dar nu reușesc, în ciuda acestui fapt, să obțină o dezvoltare economică adecvată; întrucât presiunea de a folosi resursele mării este deja în creștere în aceste regiuni, iar sectorul pescuitului este din ce în ce mai marginalizat în favoarea turismului, chiar dacă cele două sectoare sunt compatibile și complementare;

AA.  întrucât jurnalele de bord reprezintă deseori o sarcină administrativă pentru micile întreprinderi din domeniul pescuitului costier și ar fi de dorit o mai mare flexibilitate;

AB.  întrucât această presiune exercitată de sectorul turismului asupra zonelor costiere are la bază în principal anumite activități specifice, precum pescuitul recreativ necontrolat, care, în anumite zone, afectează resursele mării și oportunitățile de afaceri ale populației din zonele de pescuit tradiționale;

AC.  întrucât finanțarea grupurilor locale de acțiune în domeniul pescuitului în zonele care depind de pescuit este vitală, dat fiind că sunt recunoscute drept un instrument folositor care oferă oportunități și posibilități de diversificare a activităților în domeniul pescuitului, lucru care conduce, în cele din urmă, la dezvoltarea generală a regiunilor de coastă și a celor insulare și la o coeziune socială în aceste regiuni; prin urmare, este necesar să se sporească într-o mai mare măsură resursele economice pentru a facilita formarea unor astfel de grupuri care să acționeze în zonele relevante;

AD.  întrucât activitatea culegătoarelor de crustacee și moluște este în continuare invizibilă, iar femeile sunt, în general, subreprezentate în sectorul pescuitului;

AE.  întrucât femeile care lucrează în sectorul maritim în confecționarea de plase de pescuit, furnizare, descărcare și ambalare nu sunt vizibile ca și grup;

AF.  întrucât criza economică se resimte și în sectorul pescuitului, în special pentru grupurile de populație care au fost cele mai afectate de situația șomajului, precum tinerii și femeile, și, prin urmare, este nevoie de diversificare și de inovare pentru a îmbunătăți ocuparea forței de muncă, pentru a profita de noile posibilități cum ar fi dezvoltarea albastră și cea ecologică, precum și pentru a preveni și a combate marginalizarea pescuitului în regiunile în curs de dezvoltare și în regiunile periferice; întrucât ar trebui să se acorde o atenție specială formării profesionale;

AG.  întrucât diversificarea în cadrul regiunilor de coastă și al celor insulare se poate realiza prin activități legate de comercializarea și promovarea produselor piscicole, a gastronomiei, a turismului, a patrimoniului cultural, istoric și tradițional, a mediului și a creșterii ecologice;

AH.  întrucât conceptul de economie albastră este în dezvoltare și ar putea da un impuls puternic creșterii și dezvoltării economice, precum și creării de locuri de muncă, în special în țările și regiunile de coastă și insulare și în regiunile ultraperiferice;

AI.  întrucât pentru comunitățile de coastă și cele insulare este fundamental să se materializeze conceptul de economie albastră;

AJ.  întrucât inițiativa UE „O Uniune a inovării” a recunoscut și identificat lacune care limitează și împiedică dezvoltarea cercetării și inovării, cum ar fi caracterul inadecvat al investițiilor în domeniul științei, lipsa de date adecvate cu privire la mări și oceane, insuficiența fondurilor și lipsa cooperării dintre sectorul public și cel privat;

AK.  întrucât dezvoltarea economiei albastre ar contribui la creșterea economică în general - în special în regiunile de coastă, cele insulare și cele ultraperiferice - și înseși regiunile care depind de pescuit sunt cele care au de jucat un rol-cheie în domeniul dezvoltării inovațiilor și care ar trebui să fie implicate în fiecare etapă a dezvoltării economiei albastre;

AL.  întrucât în sectorul piscicol, la fel ca în alte sectoare, mediul și economia sunt indisolubil legate; întrucât dezvoltarea economiei albastre ar trebui să se focalizeze pe economia socială și proiecte și activități sustenabile și favorabile mediului, care să urmărească introducerea activităților de dezvoltare în zonele costiere și conservarea mediului marin și a biodiversității ca întreg, acordând un sprijin specific activităților de pescuit artizanal favorabile mediului care încurajează biodiversitatea; întrucât aceste proiecte și activități trebuie să fie și sustenabile din punct de vedere social și economic pentru a garanta că pescuitul artizanal rămâne viabil;

AM.  întrucât economia albastră poate contribui și la îmbunătățirea siguranței la bordul navelor de pescuit și a condițiilor de muncă ale pescarilor, precum și a bunăstării lor de zi cu zi;

AN.  întrucât obiectivele privind mediul și selectivitatea se aplică în mod egal în toate cazurile, dar în cazul navelor mici va fi greu să respecte obligația de debarcare a capturilor care se aruncă înapoi în mare;

AO.  întrucât influențele antropogene - adică activitățile umane - din regiunile de coastă au fost subestimate în contextul chestiunilor legate de protecția mediului; întrucât efectele cumulate ale diverselor activități asupra regiunilor de coastă nu au fost recunoscute sau evaluate cum se cuvine; întrucât activitățile care au loc în unele regiuni, cum ar fi transportul maritim, turismul, pescuitul de agrement necontrolat până la epuizarea resurselor de pește în unele zone, vânzarea de specii capturate în urma acestor activități, braconajul, apele reziduale din industrie și așezări umane etc. afectează în mod deosebit sectorul pescuitului;

AP.  întrucât cunoașterea mediului maritim, în mod specific a stării ecosistemului maritim, este de importanță vitală pentru a evalua impactul diverselor activități asupra mediului, asemenea stabilirii unor măsuri de protecție și a unor programe de monitorizare potrivite care să urmărească promovarea refacerii stocurilor de pește, folosirea sustenabilă a resurselor și dezvoltarea inovației; întrucât datele referitoare la mediul marin sunt inadecvate și insuficient de bine sistematizate,

AQ.  întrucât în anumite regiuni pescuitul ilegal reprezintă o amenințare reală la adresa supraviețuirii pescuitului de coastă artizanal și pune în pericol conservarea resurselor piscicole și a biodiversității;

AR.  întrucât politica maritimă integrată urmărește să ofere răspunsuri pentru noile provocări cu care se confruntă mările, industria și pescarii în întreaga Europă, de la protecția mediului la dezvoltarea zonelor costiere, prin acvacultură, turism nautic sau alte activități economice legate de creșterea albastră;

1.  solicită Comisiei să adapteze definiția pescuitului costier artizanal și tradițional la caracteristicile socio-economice și specifice ale diverselor regiuni, în loc de a ține cont doar de dimensiunile și puterea motoarelor vaselor de pescuit, având în vedere că actualele reglementări ale UE nu sunt satisfăcătoare; propune să se folosească regionalizarea pentru a adapta definiția pescuitului costier, de la caz la caz, în conformitate cu caracteristicile specifice fiecărei activități de pescuit; propune să se țină seama de un număr de criterii indicative cum ar fi dimensiunea navelor, echipamentele de pescuit folosite, lungimea ieșirilor la pescuit și dacă pescarul proprietar se află la bord, formulele tradiționale de antreprenoriat și structurile comerciale și antreprenoriale care operează în mod tradițional în aceste domenii, implicarea sectorului de capturare a resurselor piscicole în activitățile de procesare și în vânzări, adevărata natură și amploare a activităților de capturare a resurselor piscicole și alți factori legați de activitățile tradiționale; sprijinul acordat de întreprinderi sau influența asupra comunităților locale;

2.  solicită Comisiei să analizeze posibilitatea pescuitului costier la scară mică în comunitățile insulare care depind în mod tradițional de pescuitul de subzistență și care desfășoară activități de pescuit de-a lungul întregului an;

3.  solicită Comisiei și statelor membre să crească treptat cotele alocate pescuitului artizanal pentru a da un impuls acestei forme de pescuit sustenabile din punct de vedere social și ecologic;

4.  solicită Comisiei să sprijine proiectele inovatoare și dispozițiile legislative care facilitează dezvoltarea regiunilor de coastă, a celor insulare și a celor ultraperiferice, având în vedere diversitatea activităților socio-economice ca mijloc de a da un impuls externalităților pozitive ale pescuitului artizanal în ceea ce privește atât coeziunea economică și socială, cât și protecția mediului, prin noi forme de sprijin în contextul finanțării europene existente; subliniază faptul că ar trebui să se acorde prioritate proiectelor care pun accentul pe crearea și menținerea sustenabilă de locuri de muncă, implicarea din ce în ce mai mare a sectorului de capturare a resurselor piscicole în activitățile de procesare și în vânzări, promovarea formulelor de antreprenoriat legate de economia socială, promovarea lanțurilor de distribuție scurte, introducerea de noi tehnologii în promovarea și vânzarea de bunuri și servicii piscicole, inovația în contextul dezvoltării de noi bunuri și servicii, precum și menținerea și protejarea rolurilor tradiționale;

5.  consideră că revizuirea cadrului de măsuri tehnice trebuie să țină seama de caracteristicile specifice ale pescuitului costier și să permită anumite derogări, cu condiția ca acestea să fie justificate, în contextul regionalizării;

6.  solicită Comisiei să coordoneze o anchetă la nivel european pentru a evalua impactul pescuitului costier de agrement asupra activităților de pescuit tradiționale și, de asemenea, pentru a defini parametrii necesari pentru a reduce pescuitul costier de agrement în unele zone; solicită monitorizarea crescută a acestei activități pentru a preveni interferențele între sectorul de capturare a resurselor piscicole și aceste practici, care reprezintă deja un motiv de preocupare în regiunile ultraperiferice cu sectoare turistice importante;

7.  solicită statelor membre să acorde prioritate pescuitului costier artizanal atunci când acordă finanțare din FEPAM și să simplifice procedurile pentru operatorii acestui tip de activități de pescuit;

8.  îndeamnă autoritățile implicate în promovarea acestor activități să se asigure că toate părțile interesate locale, asociațiile de antreprenori, institutele de cercetare în domeniul pisciculturii și oceanografiei, universitățile, centrele pentru tehnologie și instituțiile locale și regionale participă la procesul de inovare pentru a ajuta proiectele să introducă măsuri cuprinzătoare, pentru a le îmbunătăți perspectivele de finanțare și pentru a le acorda un sprijin suficient pentru ca ele să întrunească condițiile stabilite de Fondul european pentru pescuit;

9.  solicită Comisiei să răspundă în fața Parlamentului cu privire la planurile de acțiune pentru dezvoltarea și asigurarea competitivității și a sustenabilității pescuitului costier artizanal elaborate de statele membre pentru FEPAM;

10.  solicită Comisiei să pună în aplicare măsurile necesare pentru a sprijini diversele grupuri de femei din sectorul maritim pentru a le încuraja participarea și pentru a garanta reprezentarea lor în toate domeniile, atât în rândul factorilor de decizie, cât și în cadrul activităților de pescuit;

11.  solicită Comisiei să introducă măsuri specifice pentru a recunoaște și a îmbunătăți condițiile de muncă ale femeilor care confecționează plase de pescuit sau asigură aprovizionarea, descărcarea sau împachetarea produselor;

12.  solicită Comisiei să consolideze, în strânsă coordonare cu statele membre, rolul rețelei europene a zonelor de pescuit (FARNET), care sprijină în mod semnificativ grupurile locale de acțiune în domeniul pescuitului;

13.  solicită Comisiei să promoveze și să impulsioneze finanțarea și activitatea grupurilor locale de acțiune în domeniul pescuitului prin creșterea resurselor economice, dat fiind că aceste grupuri asigură consilierea și sprijinirea directă permanentă a sectorului piscuitului, promovând, astfel, un model de dezvoltare sustenabilă favorabil incluziunii sociale în zonele de pescuit, inspirând tinerii și femeile să se implice în noi proiecte comerciale și să contribuie la inovare, refacerea infrastructurilor, investițiile economice și diversificare, precum și la planuri locale de gestionare create de înseși întreprinderile din domeniul pescuitului; solicită Comisiei să consolideze rolul și competențele autorităților în ceea ce privește dezvoltarea de noi activități inovatoare și să colaboreze îndeaproape cu diverșii operatori din sector;

14.  solicită Comisiei să ajute la consolidarea rolului comunităților din sectorul pescuitului în ceea ce privește dezvoltarea locală și guvernanța resurselor locale de pescuit și a activităților maritime.

15.  solicită Comisiei să analizeze rolul specific al femeii în economia zonelor costiere și să acționeze de o manieră coerentă cu această analiză, așa cum a făcut deja în sectorul agricol; solicită recunoașterea măsurii în care femeile ce dețin roluri auxiliare contribuie la PIB și a importanței deosebite a contribuției lor în gospodăriile în care, în mod tradițional, diviziunea muncii în funcție de sexe a determinat ca activitatea de capturare a resurselor piscicole să fie efectuată exclusiv de bărbați; solicită recunoașterea profesională la toate nivelurile a rolurilor feminine tradiționale din sector și instituirea unor programe dedicate sprijinirii antreprenoriatului femeilor în aceste domenii;

16.  solicită Comisiei să promoveze și să sprijine investițiile în diversificarea sectorului pescuitului prin dezvoltarea unor activități complementare și în asigurarea caracterului polivalent al carierelor în sectorul pescuitului, inclusiv prin investiții în nave, echipamente de siguranță, formare, servicii de mediu în sectorul pescuitului și activități culturale și educaționale, cu un accent deosebit pe protejarea mediului și promovarea creșterii sustenabile; subliniază că obiectivul-cheie trebuie să fie finanțarea activităților viabile din punct de vedere social, economic și de mediu și care pot crea locuri de muncă, în special pentru tineri și femei; subliniază că acvacultura marină este complementară și compatibilă cu pescuitul costier în zonele ultraperiferice și solicită Comisiei să sprijine dezvoltarea unor tehnici de exploatare și de selecție varietală în apele calde ale zonelor tropicale sau subtropicale; solicită Comisiei să evidențieze rolul jucat de femei în cadrul pescuitului costier artizanal și al tuturor activităților conexe;

17.  solicită Comisiei să impulsioneze crearea și dezvoltarea turismului din domeniul pescuitului, cu scopul de a aplica o strategie comercială diferențiată care să fie adaptată potențialului acestui segment și care să poată răspunde de o manieră mai eficace nevoilor sale, depunând eforturi în vederea creării unei noi forme de turism în care chestiunile esențiale să fie, printre alte aspecte, calitatea, flexibilitatea, inovarea și conservarea patrimoniului istoric și cultural al zonelor de pescuit, precum și mediul și sănătatea; de asemenea, solicită Comisiei să promoveze și să sprijine investițiile legate de pescuit în sectorul turistic pentru a crea capacități diferențiate în sectorul turismului prin promovarea unei gastronomii legate de produsele piscicole artizanale, a activităților turistice din domeniul pescuitului cu undița, a turismului centrat pe activități de scufundare etc., profitând, astfel, în mod sustenabil de patrimoniul din domeniul pescuitului și de caracteristicile recognoscibile ale unei regiuni de pescuit specifice;

18.  subliniază importanța crescândă a activităților sportive nautice pentru consolidarea comunităților locale, în special în afara sezonului turistic, prin noi activități subacvatice sau de scufundare sau prin alte sporturi nautice, cum ar fi surfingul sau bodyboarding-ul;

19.  solicită Comisiei ca, pentru a impulsiona crearea și dezvoltarea turismului din domeniul pescuitului, să promoveze și să sprijine activ investițiile orientate spre diversificarea activităților din sectorul pescuitului ce aparțin domeniului culturii și al artei ca parte a patrimoniului tradițional (artizanat, muzică și dans) și să sprijine investițiile în promovarea tradiției, a istoriei și a patrimoniului din domeniul pescuitului în general (echipamente de pescuit, tehnici, documente istorice etc.) prin deschiderea de muzee și organizarea unor expoziții strâns legate de pescuitul costier;

20.  invită Comisia să analizeze posibilitatea de a permite utilizări multiple ale navelor destinate activităților de pescuit, astfel încât, menținându-și această utilizare, să poată realiza și alte tipuri de activități, legate de sectorul turismului și al activităților de agrement, cum ar fi organizarea unor zile de informare în domeniul nautic sau a unor activități legate de procesare, activități educaționale sau gastronomice etc., după modelul sistemului care se aplică în sectorul rural și care implică ferme pedagogice sau agroturism;

21.  invită Comisia și statele membre ca, prin intermediul agențiilor lor guvernamentale, să se asigure că activitățile de pescuit costier artizanal beneficiază în mod echitabil de finanțare din FEPAM, în special având în vedere constrângerile de ordin administrativ care le sunt impuse;

22.  invită Comisia să elaboreze măsuri care să încurajeze și să promoveze mobilitatea între profesiile legate de mediul marin;

23.  solicită să se pună la dispoziția publicului, în anumite condiții, rezultatele cercetărilor și ale proiectelor finanțate din bugetul public, să se asigure o divulgare și un acces mai eficace la datele existente privind mările și oceanele și solicită îndepărtarea obstacolelor administrative existente care pun piedici creșterii economice și dezvoltării de inovații;

24.  îndeamnă Comisia să îmbunătățească reglementările prin intermediul introducerii unor mecanisme pentru supravegherea alocării echitabile a cotelor în cazul pescuitului artizanal în ceea ce privește speciile comune;

25.  subliniază faptul că principalul produs al sectorului pescuitului este peștele în sine și că este esențial să fie consolidate diferitele modalități de utilizare a peștelui, inclusiv în ceea ce privește conservele și utilizarea produselor derivate din pește; solicită Comisiei să promoveze și să sprijine activ investițiile în diversificarea activităților din sectorul pescuitului în contextul comercializării și procesării produselor pescărești locale și să stimuleze dezvoltarea canalelor de distribuție locale, promovarea acestor produse prin intermediul creării unor semne distinctive și/sau mărci locale pentru produsele proaspete și sprijinul pentru elaborarea de proiecte de afaceri locale care să vizeze realizarea acestor activități; subliniază faptul că promovarea inovărilor în acest fel trebuie să implice în special dezvoltarea unor etichete și marcaje care să garanteze calitatea produselor din pește locale;

26.  solicită o mai mare flexibilitate în ceea ce privește jurnalele de bord ale navelor cu lungime mai mică de 12 metri, în special referitor la cerința ca documentele să fie trimise în termen de 48 de ore, întrucât aceasta reprezintă o sarcină administrativă considerabilă; propune, în acest context, să li se permită navelor care vând integral capturile de pește pe piața de licitație să beneficieze de o derogare de la această obligație, fapt care ar permite obținerea informațiilor solicitate fără a impune o sarcină administrativă inutilă;

27.  încurajează instituirea de zone marine protejate, fapt care ar promova resursele de pescuit sustenabile și ar facilita controlul și combaterea pescuitului INN (ilegal, nedeclarat și nereglementat); subliniază faptul că este necesar ca UE să ofere statelor membre îndrumare, coordonare și sprijin adecvat în această privință;

28.  solicită sprijin ferm pentru munca realizată de femei, întrucât acestea joacă un rol esențial în cadrul activității de pescuit artizanal; subliniază, în special sarcinile esențiale realizate de femei în cadrul lanțului de prelucrare și rolul lor fundamental în activitatea de pescuit de crustacee;

29.  ia act de faptul că pescuitul costier din regiunile ultraperiferice este eligibil pentru a beneficia de o schemă de compensare recunoscută în cadrul FEPAM datorită costurilor suplimentare semnificative pe care le implică; invită Comisia să extindă această schemă adăugând un mecanism specific pentru regiunile ultraperiferice, similar sistemului POSEI din sectorul agricol;

30.  invită Comisia să sprijine introducerea produselor proaspete obținute prin intermediul pescuitului artizanal, al pescuitului de crustacee și al acvaculturii la scară mică, sustenabile și extensive în unitățile de alimentație publică (instituții de învățământ, spitale, restaurante, etc.);

31.  subliniază faptul că regiunile ultraperiferice au caracteristici specifice ca urmare a îndepărtării geografice și a caracterului insular al acestora; subliniază faptul că aceste caracteristici specifice implică costuri suplimentare pentru pescuitul costier din aceste regiuni și că aceste costuri suplimentare ar trebui compensate integral prin intermediul FEPAM;

32.  subliniază faptul că flotele de pescuit costier din regiunile ultraperiferice sunt formate adesea din nave învechite, fapt care pune probleme din punctul de vedere al siguranței la bord; invită Comisia să propună o revizuire a Regulamentului (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind FEPAM, în vederea autorizării ajutoarelor pentru reînnoirea navelor de pescuit la scară mică din regiunile ultraperiferice, cu condiția ca acest lucru să nu ducă la creșterea capacității;

33.  solicită Comisiei și statelor membre să ofere acces la datele marine și ecologice în vederea promovării transparenței, inovației și a dezvoltării, precum și să asigure accesul tuturor părților interesate la informațiile științifice elaborate cu ajutorul cofinanțării publice;

34.  subliniază faptul că oceanele și zonele aflate de-a lungul țărmurilor și lângă acestea au un potențial care este în continuare în mare parte neexploatat, în ceea ce privește dezvoltarea, crearea de locuri de muncă, autonomia energetică, inovarea și dezvoltarea sustenabilă; consideră că recunoașterea de către UE a acestui potențial și a rolului pe care îl au aceste zone ar face ca aceste regiuni costiere, insulare și ultraperiferice să devină mai atractive și le-ar stimula dezvoltarea;

35.  își exprimă preocuparea cu privire la aplicarea programului Orizont 2020 în domeniul economiei albastre, întrucât acesta este principalul program din domeniul cercetării și dezvoltării de inovații la nivel european; sprijină crearea unei comunități de cunoaștere și inovare (CCI) în domeniul economiei albastre în cadrul programului Orizont 2020, care să contribuie la consolidarea activităților din regiunile costiere prin intermediul unor parteneriate transnaționale de tip public-privat;

36.  sprijină utilizarea fondurilor destinate inovării și creșterii albastre pentru finanțarea cercetării de bază, a C&D, a organizării de cursuri de formare, a înființării de societăți, a protecției mediului și a lansării de produse și procese inovatoare pe piață;

37.  solicită Comisiei să furnizeze sprijin inițiativelor pentru gestionarea directă a finanțării proiectelor, în care să se pună accentul pe activitățile de pescuit costier și pe dezvoltarea regiunilor de coastă;

38.  subliniază importanța instrumentelor de protecție a mediului, cum ar fi evaluările impactului asupra mediului al proiectelor individuale și evaluările strategice de mediu din contextul strategiilor, planurilor și programelor, care contribuie la asigurarea unui pescuit sustenabil;

39.  subliniază importanța politicii maritime integrate pentru viitorul regiunilor care depind de pescuit și consideră că trebuie să existe un angajament din ce în ce mai ferm în ceea ce privește strategia pentru creșterea albastră; obiectivul este acela de a oferi sprijin pe termen lung pentru dezvoltarea sustenabilă în toate sectoarele marine și maritime, recunoscând importanța mărilor și oceanelor ca motoare ale generării de locuri de muncă și ale creării de locuri de muncă în regiunile costiere;

40.  subliniază că regiunile de coastă și insulare, precum și regiunile ultraperiferice sunt actorii principali din domeniul dezvoltării inovației și că acestea trebuie implicate în fiecare etapă de dezvoltare a economiei albastre;

41.  subliniază importanța FEPAM, care pune un accent special pe diversificarea și pe inovarea din sectorul pescuitului, în vederea sprijinirii unor activități de pescuit sustenabile din punct de vedere ecologic și socio-economic, inovatoare, competitive, eficace și bazate pe cunoaștere; susține nevoia de a consolida finanțarea celei de-a patra axe a Fondului european pentru pescuit în vederea sprijinirii membrilor comunităților de pescuit și îmbunătățirii condițiilor de viață ale acestora prin intermediul dezvoltării de noi activități; invită Comisia să valideze în cel mai scurt timp variantele regionale ale FEPAM;

42.  subliniază importanța consolidării relației dintre comunitățile locale și universități/centre tehnologice, care va contribui în mod decisiv la crearea de noi incubatoare de afaceri, care permit generarea de noi idei de afaceri în sectorul maritim;

43.  solicită Comisiei să promoveze activ proiecte care oferă sprijin pentru consolidarea inovației și a dezvoltării tehnologice, al căror obiectiv este dezvoltarea sau introducerea unor produse, echipamente sau tehnici noi, precum și a unor sisteme noi sau îmbunătățite de management și de organizare; invită Comisia să promoveze și să încurajeze schimbul de informații și de bune practici între diferite zone de pescuit, pentru a stimula dezvoltarea de metode de pescuit inovatoare și sustenabile; consideră că este esențial, în această privință, să fie incluse module de formare a antreprenorilor și module care vizează diversificarea în cadrul școlilor de navigație și de pescuit;

44.  invită Comisia să încurajeze crearea de întreprinderi noi inovatoare în regiunile care depind de pescuit, oferind stimulente pentru inițiative antreprenoriale și crearea de noi întreprinderi cu șanse mari de a avea succes în sectorul maritim, care vor contribui la diversificarea activităților de pescuit costier tradițional, vor crea locuri de muncă și vor atrage sau vor stabiliza populația;

45.  invită Comisia să recurgă la o abordare selectivă atunci când elaborează propuneri legislative privind utilizarea echipamentelor și tehnicilor, astfel încât să țină seama de impactul real pe care aceste echipamente și tehnici îl au asupra resurselor de pescuit artizanal în fiecare din zonele relevante; invită Comisia Europeană să se asigure că orice inițiativă legislativă face obiectul unei evaluări prealabile riguroase a impactului, care ține seama de factorii specifici care se aplică în fiecare zonă de pescuit; consideră că folosirea unei abordări neselective în privința folosirii echipamentelor și tehnicilor de pescuit are un impact semnificativ asupra viabilității comunităților de coastă și insulare, care sunt deja marginalizate, conduce la o depopulare și mai accentuată și împiedică dezvoltarea și inovarea; consideră că ar trebui aplicată o discriminare pozitivă în cazul pescuitului costier artizanal; consideră că această abordare, la fel ca și propunerea de interzicere a setcilor în derivă, sugerează faptul că Comisia continuă procesul de adaptare la PCP reformată și descentralizată pe care colegiuitorii au ales să o adopte; îi reamintește Comisiei datoria pe care o are de a acționa în cadrul regionalizării, astfel cum a fost stabilit în noul Regulament privind PCP;

46.  ia act de faptul că ecosistemele litorale marine sunt sensibile și îndeamnă statele membre și Comisia să evalueze impactul asupra mediului al oricăror activități care ar putea afecta sustenabilitatea resurselor halieutice, precum transportul maritim, deșeurile, transporturile, poluarea straturilor acvifere, activitățile de forare sau construirea de noi infrastructuri turistice de-a lungul țărmului, în conformitate cu principiul precauției;

47.  recomandă Comisiei să acorde cea mai mare importanță relevanței socio-economice a pescuitului costier artizanal și a pescuitului la scară mică în UE, adoptării unor metode alternative de definire a segmentelor flotei și importanței diversificării activităților în regiunile costiere puternic dependente de pescuit; ia act de importanța culegerii unui corpus de informații științifice care să contribuie la o mai bună gestionare a activităților de pescuit artizanal, pentru ca acestea să devină sustenabile din punct de vedere biologic, social, economic și ecologic;

48.  invită Comisia să accelereze procesul transpunerii acordului partenerilor sociali privind punerea în aplicare a Convenției din 2007 privind munca în domeniul pescuitului a Organizației Internaționale a Muncii într-un instrument legislativ adecvat al UE;

49.  solicită Comisiei ca, în conformitate cu clasificarea specializată a echipamentelor de pescuit din Regulamentul privind Marea Mediterană, să țină seama de diferențele dintre traule și seine, pentru a stabili cele mai potrivite prevederi în vederea unei utilizări mai sustenabile a fiecăruia din aceste echipamente de pescuit, luând în considerare cele mai recente avize științifice;

50.  solicită Comisiei să garanteze că se va revizui evaluarea situației stocurilor de pește relevante în contextul activităților de pescuit costier și subliniază că este necesar să se analizeze impactul pescuitului artizanal asupra stocurilor de pește, fără a neglija tehnicile mai sustenabile, cum ar fi pescuitul de ton, dat fiind că speciile pescuite în cadrul activităților de pescuit costier au o valoare socio-economică foarte mare, chiar dacă reprezintă doar o proporție redusă din capturile totale, dar sunt, cu toate acestea, foarte importante pentru supraviețuirea pescarilor care se bazează pe ele pentru a-și asigura venitul zilnic;

51.  își exprimă preocuparea cu privire la pierderea tehnicilor și abilităților tradiționale de pescuit din cauza reglementărilor nefavorabile care afectează comunitățile de coastă;

52.  invită Comisia să modifice prevederea privind specificațiile tehnice referitoare la plasele de pescuit, cum ar fi dimensiunea minimă a ochiurilor plasei, înălțimea plasei, distanța față de țărm și adâncimea la care pot fi folosite plasele pentru a asigura o recoltare mai echilibrată a stocurilor de pește și a conserva biodiversitatea;

53.  invită Comisia să modifice prevederile regulamentului în vigoare care stabilesc distanța necesară față de țărm și adâncimea la care pot fi folosite echipamentele de pescuit pentru se a ține seama de caracteristicile specifice de ordin geografic ale zonelor de frontieră ale statelor membre;

54.  subliniază necesitatea modificării Regulamentului privind măsurile de gestionare pentru exploatarea durabilă a resurselor halieutice în Marea Mediterană, cunoscut și sub numele de „Regulamentul privind Marea Mediterană”, care a fost adoptat în 2006 și care instituie norme privind caracteristicile tehnice ale echipamentelor de pescuit și modalitățile de folosire a acestora; consideră că acest regulament trebuie aliniat la noua PCP, ținând seama totodată de faptul că bazinul este gestionat în comun cu țări din afara UE, în special în ceea ce privește obiectivul legat de producția maximă durabilă;

55.  subliniază nevoia de coordonare eficientă între statele membre, pentru a asigura faptul că pescarilor le sunt furnizate la timp informații cuprinzătoare privind punerea în aplicare a reglementărilor existente și a oricăror modificări ale acestora;

56.  solicită Comisiei să promoveze, în contextul politicii de coeziune, proiecte care să contribuie la protejarea regiunilor de coastă și a celor insulare în calitate de zone de patrimoniu maritim și pescăresc tradițional, cultural și istoric;

57.  solicită Comisiei și statelor membre să utilizeze fondurile europene pentru subvenționarea certificării în materie de sustenabilitate a sistemului de capturare almadraba, pentru a promova recunoașterea și contribuția acestei metode de pescuit;

58.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 419, 16.12.2015, p. 167. (2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0438. (3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0291. (4) JO C 75, 26.2.2016, p. 24.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la normele comune pentru punerea în aplicare a dimensiunii externe a PCP, inclusiv a acordurilor în domeniul pescuitului (2015/2091(INI))

P8_TA(2016)0110 A8-0052/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 și (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(2),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982,

–  având în vedere Acordul din 1995 pentru aplicarea prevederilor Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 în legătură cu conservarea și gestionarea stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești mari migratori,

–  având în vedere Codul de conduită pentru un pescuit responsabil al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, adoptat în octombrie 1995, și instrumentele și orientările asociate,

–  având în vedere conceptul de ecosistem marin vulnerabil (VME) rezultat în urma discuțiilor din cadrul Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (AGONU) și care a luat amploare în urma adoptării Rezoluției AGONU 61/105 din 2006 și că VME constituie zone care pot fi vulnerabile la impactul pe care îl au activitățile de pescuit,

–  având în vedere criteriile și orientările științifice pentru Azore din 2009 de identificare a „zonelor marine semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic” (ESBA) și de proiectare a unor rețele reprezentative de zone marine protejate din apele oceanice deschise și de habitate din largul mării în temeiul Convenției privind diversitatea biologică (CBD),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului(3),

–  având în vedere concluziile conferinței Consiliului consultativ pentru flota de lungă distanță din 16 și 17 septembrie 2015,

–  având în vedere Raportul special nr. 11/2015 al Curții de Conturi din 20 octombrie 2015 intitulat „Gestionează Comisia în mod corespunzător acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului?”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0052/2016),

A.  întrucât, potrivit raportului Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) intitulat „Situația pescuitului și a acvaculturii la nivel mondial”, numărul stocurilor supraexploatate a crescut în mod constant până în 2008, dar a scăzut ușor în 2011;

B.  întrucât UE este una dintre principalele puteri mondiale în domeniul pescuitului, cu o prezență istorică puternică și cu o activitate importantă în toate oceanele lumii, prin activități ale flotei sale, prin investiții private ale unor resortisanți din UE, prin rețeaua sa de acorduri bilaterale în domeniul pescuitului, prin regiunile sale ultraperiferice și prin participarea sa la toate organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) și întrucât UE încurajează totodată utilizarea de bune practici și respectarea drepturilor omului;

C.  întrucât o gestionare durabilă a resurselor halieutice la nivel mondial nu se poate concretiza decât prin multilateralism și cooperare internațională, inclusiv la nivel bilateral; întrucât Uniunea joacă un rol-cheie în guvernanța globală a mărilor și oceanelor și întrucât dimensiunea externă a PCP trebuie să se bazeze pe o viziune ambițioasă și coerentă cu dimensiunea internă a PCP, astfel cum este ea prevăzută în temeiul regulamentului de bază privind acest subiect;

D.  întrucât FAO a publicat recent orientări voluntare pentru asigurarea sustenabilității pescuitului la scară redusă (Voluntary Guidelines for Securing Sustainable Small-Scale Fisheries), care stabilesc obiective ce vizează pescăriile de mici dimensiuni, în special cele din țările în curs de dezvoltare;

E.  întrucât UE este o piață importantă pentru produsele pescărești (care includ atât peștele capturat de flotele UE, cât și importurile) și cel mai mare importator de astfel de produse, consumând 11 % din producția mondială de pește în termeni de volum și importând 24 % din produsele pescărești în termeni de valoare, chiar dacă realizează doar 8 % din capturile de la nivel mondial; întrucât UE dispune de o industrie a prelucrării extinsă, cu o dimensiune socială importantă care ar trebui menținută;

F.  întrucât dimensiunea externă a noii PCP cuprinde acorduri internaționale în domeniul pescuitului în zone care nu se află sub jurisdicția națională, întrucât Convenția privind diversitatea biologică și FAO sprijină identificarea zonelor marine semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic (ESBA) și a ecosistemelor marine vulnerabile (VME) și întrucât zonele marine protejate sunt instrumente importante pentru o gestionare bazată pe ecosisteme, astfel cum recunosc organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP);

G.  întrucât contingentele ORGP se bazează în principal pe capturile istorice, ceea ce a condus la un acces preferențial al țărilor dezvoltate la stocurile globale de pește; întrucât, în prezent, trebuie aplicate criteriile de alocare stabilite de unele ORGP pentru a ține seama de activitățile de pescuit ale țărilor costiere în curs de dezvoltare, care depind de generații de resursele piscicole adiacente, fapt pe care UE trebuie să îl respecte în continuare;

H.  întrucât este esențial să se facă o distincție între acordurile nordice cu Norvegia, Islanda și Insulele Feroe și acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil (APPS) încheiate cu alte țări;

I.  întrucât UE trebuie să încerce să obțină o anumită coerență a politicii de dezvoltare în temeiul articolului 201 alineatul (1) din TFUE, care prevede că „Uniunea trebuie să țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în momentul punerii în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”;

J.  întrucât, în unele cazuri, datele privind stocurile de pește din care pescuiește UE în apele țărilor terțe sau destinate pentru piața UE – în ceea ce privește situația resurselor și capturile totale efectuate de flotele locale și flote ale țărilor terțe – sunt insuficiente, făcând astfel dificilă evaluarea nivelurilor stocurilor excedentare în temeiul multor acorduri mixte, astfel cum este prevăzut în cadrul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării; întrucât, ar fi de dorit extinderea datelor disponibile și a transparenței acestora;

K.  întrucât Uniunea Europeană ar trebui să depună toate eforturile pentru a se asigura că acordurile în domeniul pescuitului sustenabil încheiate cu țări terțe vor fi reciproc avantajoase atât pentru UE, cât și pentru țările terțe vizate, inclusiv pentru populația locală și sectoarele pescuitului;

L.  întrucât problema pirateriei are, de asemenea, efecte negative asupra regiunilor unde operațiunile de pescuit sunt reglementate de o serie de acorduri de pescuit bilaterale și multilaterale;

1.  salută includerea în Regulamentul de bază privind PCP, pentru prima dată, a unui capitol referitor la dimensiunea externă, care să includă condițiile minime pentru acordurile bilaterale, a unei sarcini de a încuraja cooperarea la nivelul ORGP și consecvența măsurilor pe care le iau acestea, a unei trimiteri explicite la standarde comune aplicabile atât în interiorul, cât și în exteriorul apelor UE și a unei declarații conform căreia măsurile trebuie să se bazeze pe cea mai bună consiliere științifică disponibilă;

2.  subliniază importanța asigurării coerenței între politica în domeniul pescuitului, politica de mediu, politica comercială și cooperarea pentru dezvoltare;

3.  recunoaște importanța menținerii și extinderii coerenței și a compatibilității cadrului juridic actual;

4.  solicită intensificarea cooperării între organismele Comisiei relevante în domeniul pescuitului, și anume, DG MARE, DG DEVCO și DG TRADE;

5.  insistă asupra faptului că promovarea, de către UE și partenerii săi cu care deține acorduri bilaterale și de altă natură, a unui pescuit sustenabil din punct de vedere ecologic, economic și social bazat pe transparență și pe participarea părților interesate neguvernamentale, cu precădere specialiști a căror existență depinde de pescuit, este esențială pentru a asigura un viitor comunităților de coastă, precum și protejarea mediului marin, dezvoltarea industriei locale, ocuparea forței de muncă generată de pescuit, prelucrare și comerț și contribuția pescuitului la securitatea alimentară;

6.  insistă asupra importanței de a promova protecția ecosistemelor și menținerea stocurilor de pește peste nivelurile care pot să asigure producția maximă durabilă, având în vedere că stocurile mai mari de pește sunt importante pentru a permite dezvoltarea comunităților de pescuit costiere din țările terțe, în conformitate cu Orientările voluntare ale FAO privind asigurarea unui pescuit artizanal sustenabil;

7.  subliniază că este necesar să se sprijine dezvoltarea unor comunități locale ale căror mijloace de subzistență depind în cea mai mare parte de pescuit și de activități conexe din sectorul pescuitului; subliniază necesitatea de a sprijini măsuri menite să promoveze transferul tehnologiilor și al know-how-ului, administrarea capacităților, parteneriatele multipartite și alte investiții în favoarea sectorului pescuitului;

8.  reamintește că standardele de mediu care trebuie să se aplice, de asemenea, pescuitului din afara UE includ punerea în aplicare a unei abordări bazate pe ecosistem a gestionării pescuitului, alături de o abordare prudentă, astfel încât să refacă și să întrețină stocurile exploatate peste nivelul la care pot susține producția maximă până în 2015, acolo unde este posibil, și, până cel târziu în 2020, pentru toate stocurile;

9.  subliniază faptul că toate aspectele legate de dimensiunea externă a PCP trebuie să se bazeze pe relații echitabile și reciproc avantajoase între UE, statele sale membre și partenerii lor la nivel mondial, fie ele bilaterale (acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil) sau multilaterale (ORGP), în vederea promovării dezvoltării sustenabile a industriei locale a pescuitului; subliniază că o astfel de echitate trebuie să se reflecte în aceeași măsură în acordurile comerciale ale UE cu țări terțe, în conformitate cu cerința privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării;

10.  invită Comisia ca, în dimensiunea externă a PCP, să țină seama de regiunile ultraperiferice, inclusiv de acordurile bilaterale semnate cu țări terțe, pentru a asigura beneficii pentru pescuitul local din regiunile ultraperiferice;

11.  recunoaște activitatea desfășurată de Consiliul consultativ pentru flota de lungă distanță în vederea elaborării poziției sale cu privire la dimensiunea externă a PCP revizuite și la punerea în aplicare a acesteia, în colaborare cu părțile interesate din țări terțe;

12.  insistă asupra faptului că, în ceea ce privește activitățile sale externe legate de pescuit (capturare, prelucrare și comercializare), UE trebuie să își promoveze cele mai înalte standarde sociale și de mediu și să pună în aplicare măsuri de control și de inspecție riguroase și eficace, asigurând, în același timp, transparența în toate activitățile sale, pentru a asigura condiții de concurență echitabile pe piața Uniunii Europene;

13.  recunoaște rolul dimensiunii externe a PCP în crearea de locuri de muncă (atât în UE, cât și în alte părți ale lumii) și în aprovizionarea cu pește a piețelor UE (și a piețelor locale în unele cazuri), precum și rolul acesteia de motor prin care UE poate oferi asistență tehnică, financiară și științifică pentru țările terțe, în special prin sprijinirea îmbunătățirilor în domeniul cercetării științifice, al sistemelor de control și supraveghere, precum și al dezvoltării infrastructurii portuare;

14.  salută îmbunătățirile semnificative în ceea ce privește modul în care UE a gestionat dimensiunea externă a PCP în ultimii ani, în ceea ce privește atât acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil, cât și punerea lor în aplicare, ceea ce are drept rezultat faptul că flotele UE se numără, în general, printre cele mai moderne flote care practică pescuitul pelagic, îndeplinind standarde sociale și de mediu ridicate; consideră că UE ar trebui să promoveze aceste standarde ecologice și sociale în contextul internațional, prin intermediul ORGP și al rețelei sale de acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil;

15.  recunoaște că, atunci când flota UE nu mai activează într-o zonă de pescuit, drepturile sale de pescuit pot fi redistribuite altor flote care au standarde de conservare, gestionare și sustenabilitate cu mult inferioare celor preconizate și susținute de UE;

16.  consideră că acordarea de sprijin sectorial pentru sectorul pescuitului din țările cu care s-a încheiat un acord de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil este esențială pentru soluționarea nevoilor tot mai mari ale acestora referitoare la gestionarea pescuitului, capacitatea de cercetare științifică, construirea și întreținerea infrastructurilor și formarea inspectorilor din domeniul pescuitului și a membrilor echipajului, precum și pentru o mai bună disponibilitate și aprovizionare cu pește pentru securitatea alimentară a populațiilor din țările cu care s-a încheiat un acord de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil, prin sprijinirea eforturilor depuse de femei în sectorul pescuitului;

17.  insistă, prin urmare, asupra unei mai bune corelări între sprijinul sectorial oferit în contextul acordurilor de pescuit și instrumentele disponibile în cadrul cooperării pentru dezvoltare, și anume Fondul european de dezvoltare (FED), precum și asupra unei transparențe depline în ceea ce privește finanțarea proiectelor din domeniul pescuitului și utilizarea sprijinului sectorial, pentru a se asigura folosirea adecvată a fondurilor UE;

18.  reiterează că este nevoie de informații și date științifice mai bune privind situația resurselor și capturile/efortul de pescuit din afara apelor UE, în special din apele din anumite state de coastă în curs de dezvoltare, prin utilizarea în acest scop a fondurilor disponibile în cadrul Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime și al Fondului european de dezvoltare;

19.  ia act de faptul că, potrivit recentului raport al Curții de Conturi privind acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului (APP), deși unul dintre principalele obiective ale APP este ca flotele să pescuiască numai stocurile excedentare, acesta s-a dovedit a fi foarte dificil de pus în practică, „din cauza lipsei de informații fiabile privind stocurile de pește și efortul de pescuit al flotelor de pescuit naționale sau al altor flote de pescuit străine cărora țările partenere le-au acordat, de asemenea, acces”; subliniază, în această privință, importanța unor date științifice fiabile și a unor evaluări ex-ante independente privind eficacitatea acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului;

20.  insistă asupra faptului că UE ar trebui să promoveze, prin intermediul APPS și al activității sale în cadrul ORGP, armonizarea condițiilor de acces la apele africane pentru pescuitul de ton, specii pelagice și demersale de mici dimensiuni, pentru toate flotele străine, în vederea stabilirii unor condiții favorabile prin care pescarii să își desfășoare activitatea într-un mod sustenabil și responsabil;

21.  solicită dezvoltarea unor programe de observare independente care să contribuie la monitorizarea pescuitului și la colectarea de date științifice;

22.  își exprimă convingerea că numai printr-o gestionare regională a pescuitului, inclusiv programe de observare și sisteme de control și inspecție (în porturi și pe mare) la nivel regional, este posibilă o exploatare sustenabilă și echitabilă a stocurilor de pești mari migratori și a stocurilor de pești anadromi partajate, potrivit cerințelor prevăzute în Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și în Acordul Organizației Națiunilor Unite privind stocurile de pește;

23.  ia act de faptul că, prin intermediul organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului de ton și al altor ORGP, există un cadru juridic pentru gestionarea regională a speciilor de pești mari migratori și a multor altor stocuri, deși unele activități de pescuit rămân în afara rețelei de ORGP, și îndeamnă Comisia să depună eforturi pentru a se asigura că toate activitățile de pescuit relevante sunt gestionate de o ORGP cât mai curând posibil;

24.  solicită Comisiei să aloce mai multe resurse bugetare organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului, deoarece acestea joacă un rol-cheie în combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN);

25.  este preocupat de faptul că anumite alte activități de pescuit, în special în ceea ce privește stocurile partajate care nu se găsesc în marea liberă, nu au încă un forum eficient pentru cooperarea și gestionarea regională; consideră că aceasta este o problemă gravă, în special în ceea ce privește stocurile de specii pelagice mici din Africa de Vest, având în vedere importanța lor strategică pentru securitatea alimentară, astfel cum s-a menționat într-un aviz consultativ recent al Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării(4);

26.  îndeamnă UE să își folosească influența pentru a asigura că toate activitățile de pescuit cu o dimensiune regională sunt gestionate de o ORGP; în special, îndeamnă UE să stimuleze Comitetul pentru pescuit în zona central-estică a Atlanticului (CACAF) să devină o ORGP de sine stătătoare cu autoritate în luarea deciziilor, mai degrabă decât un organism consultativ regional al FAO în domeniul pescuitului;

27.  este convins că, în măsura în care flotele UE au acces la alte tipuri de pescuit (de exemplu, pescuitul de specii demersale), este necesar ca UE să promoveze măsuri aplicabile pentru toți pentru a garanta armonia între flotele de pescuit artizanal și industrial, care poate ar putea necesita un sistem de repartizare pe zone care să permită protecția sectorului pescuitului artizanal local;

28.  solicită realizarea mai multor studii privind speciile și habitatele de adâncime, în special cele deosebit de sensibile sau fundamentale pentru sustenabilitatea pe termen lung a ecosistemului, precum și o mai bună protecție a acestora;

29.  încurajează Comisia să promoveze o distribuție echilibrată a alocării accesului în cadrul ORGP, ținând seama de impactul social și de mediu, de nevoile de securitate alimentară și de aspirațiile țărilor în curs de dezvoltare de a-și dezvolta propriile activități de pescuit; constată că orice realocare trebuie să implice toate flotele, atât cele care practică pescuitul pelagic, cât și cele naționale, și să se bazeze pe criterii de alocare adecvate dezvoltate de ORGP relevantă;

30.  salută cerința din Regulamentul de bază ca toate flotele străine care își desfășoară activitatea într-o țară cu care UE a încheiat un acord de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil să respecte condiții similare de acces care promovează pescuitul sustenabil, ca o măsură importantă pentru a garanta că alte flote care practică pescuitul pelagic nu subminează standardele UE, ci își desfășoară activitatea conform acestora; încurajează Comisia să urmărească cu determinare respectarea acestei cerințe;

31.  solicită UE să utilizeze rețeaua sa de APPS și negocierile din cadru ORGP pentru a garanta că țările noastre partenere limitează accesul la resurse al flotelor care practică pescuitul pelagic la stocurile excedentare, așa cum prevăd Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și PCP și așa cum procedează UE, și să acorde acces preferențial flotelor care utilizează cele mai sustenabile practici din punct de vedere ecologic și social pentru zona și stocurile în cauză;

32.  este preocupat de posibila întrerupere a activităților de pescuit între cele două protocoale, în condițiile în care negocierile pentru un nou protocol se prelungesc; solicită Comisiei să asigure securitatea juridică și economică a operatorilor, asigurând continuitatea operațiunilor de pescuit între cele două protocoale;

33.  recunoaște importanța stabilirii unui cadru mai larg cu țările în curs de dezvoltare, care să cuprindă nu doar pescuitul, ci și domeniile premergătoare și ulterioare ale lanțului de aprovizionare;

34.  încurajează UE să evite negocierea acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil cu țări în care corupția este acceptată;

35.  recunoaște importanța stabilirii unui cadru mai larg cu țările în curs de dezvoltare care să cuprindă pescuitul alături de alte teme asociate cu dezvoltarea;

36.  consideră importantă recunoașterea licențelor de pescuit prin canale diplomatice;

37.  recunoaște importanța pescuitului pentru țările în curs de dezvoltare, îndeosebi a pescuitului artizanal, dat fiind că acesta contribuie la securitatea alimentară, la economia locală și la ocuparea forței de muncă în rândul bărbaților și al femeilor, fără a aduce prejudicii rolului pe care îl au activitățile de pescuit industriale care se desfășoară într-un cadru responsabil și transparent în asigurarea dezvoltării socioeconomice a zonelor de coastă și a aprovizionării cu produse pescărești;

38.  subliniază necesitatea ca UE să își respecte obligația de a promova pescuitul sustenabil din punct de vedere ecologic și social în țările în curs de dezvoltare prin intermediul tuturor politicilor UE care afectează pescuitul în țările în curs de dezvoltare (politicile în domeniul ajutorului, comerțului și pescuitului);

39.  subliniază importanța includerii femeilor în cadrul întregului lanț valoric, de la finanțare până la prelucrarea și/sau comercializarea produselor din pește; consideră că promovarea accesului femeilor la aceste activități ar consolida capacitatea acestora din punct de vedere economic și social, aspect care ar juca un rol important în reducerea disparităților de gen; insistă ca acestor priorități în materie de egalitate să li se acorde o atenție mai mare în relațiile UE cu țările în curs de dezvoltare;

40.  subliniază necesitatea de a promova dezvoltarea locală prin intermediul sprijinului sectorial, prin creșterea gradului de autonomie a sectorului pescăresc al țărilor partenere, îndeosebi prin consolidarea acvaculturii sustenabile, a dezvoltării și conservării pescuitului recreativ, prin îmbunătățirea cunoștințelor științifice cu privire la starea stocurilor și prin consolidarea inițiativelor private venite din partea actorilor locali; invită UE ca, prin intermediul acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil, să încurajeze buna guvernanță, în special buna gestionare a veniturilor publice obținute din sectorul pescuitului și compensațiile financiare;

41.  consideră că UE ar trebui să încurajeze țările terțe, începând cu cele cu care negociază un APPS, să stabilească un cadru de reglementare pentru întreprinderile comune din UE și alte părți interesate din sectoarele de capturare, prelucrare și comercializare; este de părere că un astfel de cadru este cea mai bună modalitate de a se asigura că întreprinderile comune sunt instituite și funcționează în conformitate cu standarde ridicate în ceea ce privește sustenabilitatea și transparența, astfel cum sunt promovate de PCP reformată, asigurând astfel și o mai bună stabilitate juridică pentru interesele UE în ceea ce privește sprijinirea dezvoltării sustenabile a pescuitului în țările terțe;

42.  insistă asupra faptului că transparența, responsabilitatea și implicarea părților interesate trebuie să fie considerate elemente-cheie ale relațiilor UE cu țările terțe în domeniul pescuitului;

43.  subliniază faptul că investițiile europene în sectorul pescuitului din țările terțe, efectuate sub forma unor întreprinderi comune, trebuie incluse în sfera PCP; insistă asupra faptului că, prin intermediul acordurilor sale de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil, UE ar trebui să promoveze dialogul cu țările partenere în ceea ce privește stabilirea unui cadru de reglementare pentru a se asigura că întreprinderile comune cu activități de capturare, prelucrare și comercializare, înființate cu parteneri din UE sau din alte țări, funcționează în mod transparent, nu concurează cu sectorul artizanal local și contribuie la obiectivele de dezvoltare ale țării respective;

44.  ia în considerare raportul Curții de Conturi, care subliniază că utilizarea insuficientă a tonajelor de referință adoptate în unele protocoale recente determină costuri mari; prin urmare, invită Comisia să evite pe cât posibil costurile inutile pentru bugetul UE aferente acestui domeniu;

45.  consideră că Parlamentul ar trebui să aibă un rol mai activ decât cel actual care se rezumă la procedura de aprobare și insistă să fie informat imediat și pe deplin în toate etapele procedurilor cu privire la încheierea sau prelungirea acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil, în vederea creșterii transparenței și a responsabilității democratice a protocoalelor;

46.  recunoaște importanța dimensiunii externe a PCP în crearea de locuri de muncă atât în UE, cât și în țările partenere, inclusiv prin angajarea unor echipaje locale în contextul acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil; încurajează, după caz, ca vasele UE să-și debarce capturile în țările partenere pentru prelucrarea lor primară; solicită introducerea unor instrumente de protecție a lucrătorilor și de garantare a condițiilor de muncă decente în regulamentele europene în domeniul pescuitului (în special în ceea ce privește Convenția 188 a Organizației Internaționale a Muncii), precum și în acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil, pentru a le garanta atât resortisanților UE, cât și celor din alte state aceleași condiții de muncă și de remunerare, aceeași protecție a drepturilor lucrătorilor și niveluri de formare egale;

47.  salută cu căldură dispozițiile privind transparența prevăzute de cel mai recent protocol încheiat cu Mauritania, prin care aceasta din urmă se angajează să publice toate acordurile cu state sau entități private prin care navelor străine li se acordă accesul în zona sa economică exclusivă, și îndeamnă includerea acestor dispoziții privind transparența în toate APPS;

48.  salută, de asemenea, cu entuziasm protocolul încheiat cu Mauritania, prin care se acordă prioritate accesului flotei UE la surplusul de pește din această țară și încurajează Comisia să promoveze acest exemplu în negocierea protocoalelor cu alte țări, având în vedere nivelul ridicat al cerințelor de sustenabilitate pe care trebuie să le respecte flota UE;

49.  încurajează cu fermitate Comisia să se asigure că dispoziții similare privind transparența sunt incluse în alte protocoale viitoare, conducând astfel la o transparență mult îmbunătățită în ceea ce privește efortul total de pescuit și condițiile de acces; solicită ca informații detaliate cu privire la capturile cumulate ale navelor tuturor flotelor autorizate să pescuiască în apele Mauritaniei, precum și condițiile aferente de acces să fie puse la dispoziția publicului;

50.  solicită Comisiei ca, în cadrul organismelor internaționale din care face parte, să încurajeze alte țări terțe să publice, de asemenea, termenii altor acorduri pe care le semnează cu alte state sau entități private, inclusiv identitatea navelor autorizate să pescuiască și informații privind activitățile și capturile acestora; încurajează în acest sens țările terțe să respecte rezoluțiile ORGP care promovează transparența acordurilor în domeniul pescuitului;

51.  încurajează alte țări terțe să ia în considerare recomandările, rezoluțiile și deciziile ORGP de promovare a transparenței acordurilor în domeniul pescuitului în cadrul zonei economice exclusive în cauză;

52.  consideră că Comisia ar trebui să îmbunătățească cât mai curând posibil transparența prin înființarea unei baze de date care să cuprindă toate acordurile private încheiate între sau în numele proprietarilor de nave din UE și organismele sau autoritățile locale sau regionale sau țările terțe care implică accesul la zonele de pescuit ale țărilor terțe, inclusiv condițiile de acces, capacitatea admisibilă a flotei și identitatea navelor și a activităților de pescuit aferente, precum și că această bază de date ar trebui să aparțină domeniului public, cu excepția părților care conțin informații sensibile din punct de vedere comercial;

53.  a act de faptul că armatorii semnează acorduri private cu guvernele țărilor terțe, care sunt în afara domeniului de aplicare al PCP; își exprimă preocuparea în legătură cu neinformarea Comisiei în mod sistematic cu privire la astfel de acorduri; își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că acest lucru ar putea duce, în anumite împrejurări, la concurență neloială față de comunitățile de pescuit locale din țările în curs de dezvoltare, precum și față de armatorii din UE care acționează în temeiul acordurilor bilaterale;

54.  consideră că navelor care pescuiesc în temeiul dispozițiilor unui acord APPS, dar care nu își respectă obligațiile, precum furnizarea către statele lor membre a datelor solicitate în temeiul autorizației lor de pescuit, ar trebui să li se impună penalizările prevăzute în Regulamentul privind controlul și în Regulamentul INN și, după caz, să nu li se mai elibereze autorizații de pescuit;

55.  consideră regretabil faptul că estimările anterioare privind dimensiunea „flotei externe” au utilizat definiții diferite pentru tipurile de nave incluse, motiv pentru care estimările actuale nu sunt comparabile, ceea ce face imposibilă efectuarea unei analize a dimensiunii flotei și a evoluției acesteia în timp, limitând astfel în mod grav transparența; încurajează Comisia să elaboreze o definiție a flotei externe care să includă toate navele care își desfășoară activitatea în afara apelor Uniunii Europene, acordând atenția corespunzătoare caracteristicilor relevante ale acordurilor nordice, astfel încât să fie posibilă o comparație de ordin istoric;

56.  constată că, în ciuda rolului pe care îl are Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM), diferențele existente între normele aplicate flotelor UE și cele aplicate flotelor țărilor terțe care își desfășoară activitatea în aceleași zone de pescuit cauzează probleme considerabile pentru pescarii din UE; consideră că este necesar ca UE să își intensifice eforturile în bazinul Mării Mediterane printr-o cooperare mai strânsă cu autoritățile locale, organizațiile regionale, instituțiile științifice, observatorii și clusterele naționale în domeniul pescuitului; consideră că UE trebuie să joace un rol în soluționarea conflictelor dintre navele care își desfășoară activitatea în Marea Mediterană și invită Comisia să sprijine și să ajute pescarii care se confruntă deseori cu nave din țări terțe și să stabilească o cooperare mai strânsă cu țările de pe malul sudic al Mediteranei;

57.  salută publicarea recentă a denumirii navelor aflate sub pavilionul UE autorizate să pescuiască în exteriorul apelor UE și insistă ca Comisia să publice sistematic astfel de informații, inclusiv date privind capturile și activitățile acestor nave;

58.  constată că transparența este o cerință preliminară pentru consultarea și participarea în cunoștință de cauza a părților interesate din domeniul pescuitului, în special a specialiștilor ale căror mijloace de trai depind de pescuit; consideră că această consultare și această participare ar trebui promovate în cadrul acordurilor APPS, inclusiv negocierea acordurilor și a protocoalelor, punerea lor în aplicare, alocarea și utilizarea sprijinului sectorial, activitatea realizată în afara ORGP și aplicarea proiectelor de cooperare pentru dezvoltare;

59.  ia act de faptul că Regulamentul de bază cuprinde o dispoziție potrivit căreia navele care se retrag din registrul UE și se reînscriu ulterior în cadrul acestuia trebuie să furnizeze informații referitoare la activitățile întreprinse înainte de reînregistrarea lor; consideră că această cerință ar trebui să fie consolidată astfel încât un istoric complet al pavilioanelor arborate de nave să fie prezentat Comisiei și inclus în baza de date a registrului flotei de pescuit a UE înainte de acceptarea înscrierii navei în registru;

60.  recunoaște eforturile UE în combaterea pescuitului INN, care constituie o amenințare la adresa stocurilor de pește și o concurență neloială pentru pescarii care pescuiesc legal; recunoaște contribuția Regulamentului INN la promovarea pescuitului sustenabil la nivel mondial; consideră că, datorită rolului central pe care UE îl are în calitate de cea mai importantă piață de produse pescărești din lume, UE are capacitatea de a obține sprijin din partea altor state, inclusiv cele cu care a încheiat un AAPS, și din partea actorilor internaționali pentru a asigura o abordare comună și un sistem mondial eficace de combatere a pescuitului INN;

61.  promovează dezvoltarea unui sistem internațional unic de înregistrare a tuturor navelor care navighează în apele internaționale;

62.  insistă asupra faptului că Regulamentul INN trebuie să fie aplicat în mod riguros, obiectiv, transparent și nediscriminatoriu, pentru a promova condiții echitabile de concurență la nivelul flotelor și al statelor, și încurajează Comisia și statele membre să facă acest lucru; consideră, de asemenea, că, pentru a asigura succesul regulamentului, acesta nu trebuie să răspundă nevoilor pe termen scurt ale politicii comerciale a UE și nu trebuie utilizat de către interesele Uniunii Europene în materie de pescuit ca instrument pentru îmbunătățirea pe nedrept a concurenței;

63.  solicită Comisiei să analizeze includerea în Regulamentul INN a dispozițiilor privind condițiile de muncă;

64.  subliniază că, de asemenea, în cadrul APPS, ar trebui asigurată trasabilitatea completă a produselor de pescuit maritim;

65.  consideră că acordurile comerciale bilaterale și multilaterale negociate de UE ar trebui să promoveze condiții echitabile din punct de vedere social și sustenabile din punct de vedere ecologic pentru producția de produse pescărești în țările terțe în cauză, prin utilizarea unor restricții cantitative și calitative adecvate privind accesul la piața UE, astfel încât să nu submineze progresul obținut în ceea ce privește combaterea pescuitului INN prin acest regulament; în plus, consideră că aceste condiții ar trebui impuse oricărui produs pescăresc sau derivat din pește care este comercializat pe piața europeană și că ar trebui să se împiedice intrarea pe această piață a tuturor produselor pescărești sau derivate din pește care nu garantează îndeplinirea acestor condiții sau a cerințelor privind protecția consumatorilor;

66.  consideră că condițiile economice, sociale și de mediu care prevalează în colectarea și prelucrarea peștelui ar trebui să fie clare pentru consumatori;

67.  sugerează că dispozițiile acordurilor comerciale bilaterale și multilaterale ar trebui să includă o referire explicită la Regulamentul INN, inclusiv la standardele prevăzute de acesta; îndeamnă Comisia să propună întreruperea relațiilor comerciale cu țări terțe care au fost identificate în temeiul articolului 31 din Regulamentul INN;

68.  îndeamnă Comisia să introducă în Regulamentul INN un sistem similar Sistemului de control al comerțului și de expertiză (Traces) pentru a putea verifica și bifa datele privind certificatele pentru capturi și navele sau pentru a stabili un procent minim de verificare a importurilor de produse prelucrate;

69.  consideră importantă emiterea unor orientări detaliate și monitorizarea eforturilor depuse de țările care au făcut obiectul cardurilor galbene sau roșii;

70.  salută includerea navelor de pescuit ca elemente vulnerabile în cadrul operațiunii Atalanta și solicită sprijinirea și protejarea în continuare a flotei UE;

71.  consideră că negocierile ONU pentru un nou sistem de guvernanță internațională a oceanelor în zone care nu se află sub jurisdicția națională trebuie să aibă drept obiectiv un regim care să permită analizarea și utilizarea echitabilă, durabilă și cu precauție a resurselor din apele oceanice internaționale, inclusiv continuarea eforturilor de a identifica zonele marine semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic în vederea punerii în aplicare a unei rețele coerente de zone marine protejate;

72.  reamintește datoria Comisiei în calitate de gardian al tratatelor de a se asigura că statele membre își respectă obligațiile de diligență în ceea ce privește activitățile externe ale cetățenilor și navelor lor și solicită UE să țină seama de avizul consultativ recent al Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării care identifică UE drept stat de pavilion în contextul acordurilor bilaterale;

73.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 354, 28.12.2013, p. 22. (2) JO L 149, 20.5.2014, p. 1. (3) JO C 419, 16.12.2015, p. 175. (4) Avizul consultativ al Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării din 2 aprilie 2015, ca răspuns la solicitarea Comisiei subregionale pentru pescuit (CSRP): https://www.itlos.org/fileadmin/itlos/documents/cases/case_no.21/advisory_opinion/C21_AdvOp_02.04.pdf