Index 
Texte adoptate
Miercuri, 13 aprilie 2016 - StrasbourgEdiţie definitivă
Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2015/009 SE/Volvo Trucks
 Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: EGF/2016/000 TA 2016 – Asistență tehnică la inițiativa Comisiei
 Proiectul de buget rectificativ nr. 1/2016: un nou instrument pentru furnizarea de sprijin de urgență pe teritoriul Uniunii
 Numirea unui membru al Curții de Conturi – Samo Jereb
 Numirea unui membru al Curții de Conturi – Mihails Kozlovs
 Numirea unui membru al Curții de Conturi – Jan Gregor
 Numirea unui membru al Curții de Conturi – Ladislav Balko
 Numirea unui membru al Curții de Conturi – Janusz Wojciechowski
 Reînnoirea aprobării substanței active glifosat
 UE într-un mediu global în schimbare - O lume mai conectată, mai contestată și mai complexă
 Implementarea și revizuirea Strategiei UE privind Asia Centrală
 Epidemia cauzată de virusul Zika
 Situația din Polonia

Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2015/009 SE/Volvo Trucks
PDF 272kWORD 90k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cerere din partea Suediei – EGF/2015/009 SE/Volvo Trucks) (COM(2016)0061 – C8-0033/2016 – 2016/2022(BUD))
P8_TA(2016)0111A8-0077/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0061 – C8-0033/2016),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0077/2016),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau care au fost disponibilizați din cauza crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, pentru a facilita redistribuirea și reangajarea lucrătorilor disponibilizați, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, și cu respectarea AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât adoptarea Regulamentului privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60% din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficacitatea procesării cererilor privind mobilizarea FEG în cadrul Comisiei și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin reducerea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța măsuri de stimulare pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât Suedia a depus cererea EGF/2015/009 SE/Volvo Trucks pentru o contribuție financiară din partea FEG ca urmare a disponibilizărilor care au avut loc în sectorul economic încadrat la NACE Revizia 2 diviziunea 29 (Fabricarea autovehiculelor, remorcilor și producători din aval), în principal în regiunea de nivel NUTS2 Upper Norrland (SE33), și întrucât se preconizează că 500 din cei 647 de lucrători disponibilizați, care sunt eligibili pentru contribuții din FEG, vor participa la aceste măsuri; întrucât 470 dintre lucrători au fost disponibilizați de Volvo Group Truck Operation EMEA ca urmare a reducerilor de personal de la fabrica din Umeå, iar ceilalți 177 au fost disponibilizați de 4 furnizori și producători din aval (IL Logistics AB, Lemia, Caverion și Isringhausen);

E.  întrucât cererea a fost introdusă în temeiul criteriilor de intervenție de la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG, conform cărora se prevede disponibilizarea a cel puțin 500 de lucrători într-o perioadă de referință de patru luni dintr-o întreprindere dintr-un stat membru, inclusiv lucrători concediați de furnizori și producători din aval și/sau persoane care desfășoară o activitate independentă și care și-au încetat activitatea;

F.  întrucât responsabilitatea controlului financiar al măsurilor sprijinite de FEG revine statului membru în cauză, conform dispozițiilor de la articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul privind FEG;

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Suedia are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară de 1 793 710 EUR, reprezentând 60 % din costurile totale de 2 989 518 EUR;

2.  remarcă faptul că autoritățile suedeze au depus cererea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 16 septembrie 2015 și că evaluarea acesteia a fost finalizată de către Comisie la 16 februarie 2016, iar Parlamentul a fost notificat în aceeași zi;

3.  își exprimă regretul cu privire la faptul că serviciile Comisiei nu au fost în măsură să se încadreze în termenul prevăzut pentru evaluarea acestei cereri din cauza unei insuficiențe excepționale de personal; reamintește că, în interesul beneficiarilor, asistența ar trebui să fie pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil; invită statele membre și instituțiile Uniunii implicate în procesul de decizie aferent FEG să facă tot posibilul pentru a reduce timpul de prelucrare și pentru a simplifica procedurile, astfel încât să asigure adoptarea fără probleme și rapidă a deciziilor privind mobilizarea FEG;

4.  constată că fabricarea de vehicule comerciale nu mai este dominată de producătorii europeni și nord-americani, ca urmare a ascensiunii producătorilor de camioane din Asia; subliniază că producția de camioane grele din Uniune a scăzut în 2014, precum și exporturile de vehicule comerciale de tonaj, de autobuze și autocare (scădere de 6,3 miliarde EUR, respectiv de 11 %), iar importurile globale de vehicule comerciale în Uniune au crescut (cu 10 %); constată că industria constructoare de camioane s-a adaptat cu greu la noile transformări și cerințe crescute de globalizare; constată că autoritățile suedeze susțin că relocalizarea parțială a fabricii Volvo din Umeå este determinată de necesitatea de a crește eficiența și de a reduce costurile pentru a face față concurenței actuale și preconizate la nivel mondial, în cadrul programului de optimizare al grupului Volvo;

5.  subliniază că șomajul este o problemă în regiunea Västerbotten (Umeå fiind reședința districtului), cele mai multe locuri de muncă disponibile fiind în domenii care necesită un nivel înalt de calificare, în timp ce majoritatea lucrătorilor disponibilizați au doar un nivel de învățământ mediu; constată că cererea face trimitere la un raport publicat recent, potrivit căruia în regiunea Västerbotten va fi nevoie de 40 000 de lucrători noi; salută măsurile îndreptate înspre lucrătorii care au nevoie de formare specializată;

6.  invită statele membre să elaboreze împreună cu partenerii sociali strategii prin care să se poată anticipa schimbările așteptate pe piața muncii și să se protejeze locurile de muncă și calificările din Uniune pe baza unor evaluări cuprinzătoare ale impactului comercial realizate de Comisie pentru fiecare acord comercial;

7.  observă că tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) nu sunt vizați de cerere, deoarece această regiune nu este eligibilă pentru astfel de intervenții în cadrul Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor;

8.  salută faptul că autoritățile suedeze au început furnizarea de servicii personalizate pentru lucrătorii afectați la 30 ianuarie 2015, cu mult înainte de decizia de acordare a unui sprijin din partea FEG pentru pachetul coordonat propus;

9.  constată că Suedia are în vedere nouă tipuri de măsuri pentru lucrătorii disponibilizați vizați de prezenta cerere: (i) evaluare aprofundată și planificare individuală, (ii) diverse activități de căutare a unui loc de muncă și de coaching, (iii) motivare și măsuri de sănătate, (iv) subvenții pentru antreprenoriat și înființarea de întreprinderi, (v) educație și formare, (vi) validarea competențelor, (vii) asistență pentru căutarea unui loc de muncă cu furnizorii de servicii private, (viii) cheltuieli de deplasare și cheltuieli conexe, (ix) indemnizații pentru căutarea unui loc de muncă.

10.  salută măsurile care vizează motivarea și sănătatea lucrătorilor; consideră că astfel de măsuri sunt necesare pentru sporirea gradului de motivație și pentru acordarea de asistență persoanelor a căror stare de sănătate a avut de suferit în urma disponibilizării; salută, de asemenea, măsurile pentru validarea competențelor participanților;

11.  ia act de suma importantă destinată indemnizațiilor și măsurilor de stimulare; observă, de asemenea, că finanțarea acestor măsuri este limitată la o cotă maximă de 35 % din cheltuielile totale prevăzute pentru pachetul coordonat de măsuri personalizate, astfel cum se prevede în Regulamentul privind FEG, iar aceste măsuri sunt condiționate de participarea activă a beneficiarilor vizați la activitățile de căutare a unui loc de muncă sau de formare;

12.  așteaptă răspunsul Comisiei prin care aceasta să confirme că indemnizația propusă pentru căutarea unui loc de muncă nu înlocuiește obligațiile statului membru legate de aplicarea unor măsuri active pe piața forței de muncă sau de protecție socială; de asemenea, se află în așteptarea unei analize privind caracterul complementar al măsurilor sprijinite de FEG;

13.  constată că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat în consultare cu beneficiarii vizați și cu reprezentanții lor, precum și cu actorii publici la nivel local;

14.  reamintește că, potrivit articolului 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate ar trebui să se anticipeze perspectivele viitoare de pe piața muncii și competențele necesare, iar pachetul în cauză ar trebui să fie compatibil cu trecerea la o economie sustenabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

15.  reamintește importanța îmbunătățirii capacității de inserție profesională a tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea capacităților și a competențelor acumulate în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile reale ale mediului de afaceri și la caracterul așteptat al sectoarelor profesionale;

16.  solicită Comisiei să prezinte, în propunerile viitoare, detalii suplimentare privind sectoarele în care lucrătorii ar putea să își găsească un loc de muncă și să precizeze dacă oferta în materie de formare corespunde perspectivelor economice viitoare și nevoilor de pe piața muncii din regiunile afectate de disponibilizări;

17.  observă că autoritățile suedeze confirmă că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii; își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o evaluare comparativă a acestor date în cadrul rapoartelor sale anuale, pentru a asigura deplina respectare a reglementărilor existente și pentru a evita dublarea serviciilor finanțate de Uniune;

18.  constată că, până în prezent, sectorul industriei autovehiculelor, remorcilor și semiremorcilor a făcut obiectul a 22 de cereri de asistență din partea FEG, inclusiv prezenta cerere, 12 dintre acestea bazându-se pe aspecte comerciale legate de globalizare și 10 pe criza economică și financiară mondială;

19.  invită Comisia să analizeze cu atenție cazurile în care este solicitată finanțare din partea FEG pentru disponibilizări ce reprezintă rezultatul unor strategii de relocalizare ale întreprinderilor și să se asigure că aceste întreprinderi și-au îndeplinit întru totul responsabilitățile obligatorii ce le revin față de lucrătorii disponibilizați în temeiul legislației interne sau al contractelor colective de muncă, iar FEG este utilizat ca măsură complementară;

20.  reiterează faptul că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă și nici măsurile de restructurare a unor întreprinderi sau sectoare de activitate;

21.  salută procedura îmbunătățită instituită de Comisie ca urmare a solicitării Parlamentului de a se accelera eliberarea subvențiilor; atrage atenția asupra timpului limitat prevăzut de noul calendar și asupra posibilului impact asupra eficacității prelucrării dosarelor;

22.  reamintește Comisiei responsabilitatea și obligația sa de a prezenta în timp util informații detaliate prin care aceasta să confirme că indemnizația propusă pentru căutarea unui loc de muncă nu înlocuiește obligațiile statului membru legate de aplicarea unor măsuri active pe piața forței de muncă sau de protecție socială, precum și o analiză detaliată care să demonstreze caracterul complementar al măsurilor prevăzute din partea FEG;

23.  solicită Comisiei să asigure accesul public la toate documentele legate de cazurile FEG;

24.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

25.  încredințează Președintei sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cerere din partea Suediei – EGF/2015/009 SE/Volvo Trucks)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2016/618.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.


Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: EGF/2016/000 TA 2016 – Asistență tehnică la inițiativa Comisiei
PDF 271kWORD 94k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (EGF/2016/000 TA 2016 — Asistență tehnică la inițiativa Comisiei) (COM(2016)0078 – C8-0095/2016 – 2016/2025(BUD))
P8_TA(2016)0112A8-0078/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0078 – C8-0095/2016),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 iunie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2015/000 TA 2015 – Asistență tehnică la inițiativa Comisiei)(4),

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0078/2016),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau de criza economică și financiară mondială și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, și cu respectarea AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât adoptarea Regulamentului privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60 % din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficiența prelucrării cererilor privind FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin scurtarea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța stimulente pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât bugetul anual maxim disponibil pentru FEG este de 150 de milioane EUR (la prețurile din 2011) și întrucât articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul privind FEG prevede că se poate aloca 0,5 % din această sumă (și anume 828 060 EUR în 2016) pentru asistență tehnică la inițiativa Comisiei cu scopul de a finanța activități de pregătire, monitorizare, colectare a datelor și creare a unei baze de cunoștințe, asistență tehnică și administrativă, activități de informare și comunicare, precum și activități de audit, control și evaluare necesare pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind FEG;

E.  întrucât Parlamentul European a subliniat în repetate rânduri faptul că este necesar să se îmbunătățească valoarea adăugată și eficiența utilizării FEG, precum și capacitatea de inserție profesională a beneficiarilor FEG, având în vedere faptul că acesta este un instrument al Uniunii menit să acorde sprijin lucrătorilor disponibilizați;

F.  întrucât suma propusă de 380 000 EUR corespunde unui procent de aproximativ 0,23 % din bugetul anual maxim disponibil pentru FEG în 2016,

1.  ia act de măsurile de asistență tehnică propuse de Comisie care urmează să finanțeze cheltuielile menționate la articolul 11 alineatele (1) și (4) și la articolul 12 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul privind FEG;

2.  reamintește importanța relaționării și a schimburilor de informații în ceea ce privește utilizarea FEG; prin urmare, sprijină finanțarea acordată pentru Grupul de experți al persoanelor de contact din cadrul FEG și pentru alte activități menite să asigure relaționarea privind punerea în aplicare a FEG; se așteaptă ca acest schimb de informații să contribuie, de asemenea, la o raportare mai bună și mai detaliată privind rata de succes a măsurilor sprijinite de FEG în statele membre, în special în ceea ce privește numărul de persoane care au beneficiat de acestea și rata de reintegrare în muncă a beneficiarilor; sprijină, de asemenea, toate inițiativele care vizează participarea și consultarea într-o mai mare măsură a autorităților locale care gestionează măsurile sprijinite de FEG;

3.  salută continuarea activității de instituire a unor proceduri standardizate pentru cererile FEG și gestionarea lor, utilizând funcționalitățile sistemului electronic de schimb de date (SFC2014), care fac posibilă procesarea simplificată și mai rapidă a cererilor, precum și o raportare îmbunătățită; remarcă faptul că, printre măsurile prioritare pe care Comisia intenționează să le aplice în 2016, se numără pregătirea și perfecționarea modulului pentru rapoartele finale de închidere a punerii în aplicare a fiecărui caz FEG; observă totuși că funcționarea sistemului electronic de schimb de date SFC2014 presupune costuri relativ ridicate care trebuie acoperite din bugetul FEG;

4.  salută integrarea raportării în sistemul electronic de schimb de date (SFC2014); consideră că acest lucru va reduce sarcina administrativă a statelor membre și va facilita utilizarea rapoartelor pentru evaluări;

5.  constată că procedura de integrare a FEG în SFC2014 a durat ani de zile și că cheltuielile aferente FEG au fost relativ mari; ia act de faptul că acest nivel al cheltuielilor va trebui să fie menținut încă un an și, ulterior, costurile de întreținere vor fi mai reduse;

6.  își exprimă regretul cu privire la faptul că Comisia nu a prezentat progresele realizate în ceea ce privește integrarea în SFC2014 de la începutul anului 2011 până în 2014, astfel cum a solicitat Parlamentul European în Rezoluția sa din 24 iunie 2015 referitoare la propunerea de asistență tehnică în 2015; reamintește Comisiei să prezinte, astfel cum i s-a solicitat, informații privind progresele înregistrate, inclusiv privind cele mai recente evoluții;

7.  consideră că SFC2014 ar putea fi folosit, de asemenea, pentru ca Comisia să poată obține informații detaliate privind impactul finanțării oferite de FEG, în special în ceea ce privește ratele de reintegrare profesională a lucrătorilor disponibilizați care au beneficiat de finanțare din partea FEG; insistă că este necesară o mai bună evaluare a tipului și calității locurilor de muncă găsite și a tendințelor pe termen mediu și lung legate de rata de reintegrare realizată prin intervențiile din FEG;

8.  salută intenția Comisiei de a investi o sumă de 70 000 EUR din fondurile puse la dispoziție pentru asistența tehnică pentru măsuri menite să asigure, în special, îmbunătățirea monitorizării și a evaluării impactului pe care l-a avut sprijinul oferit de FEG asupra participanților individuali; recomandă ca:

   bugetul destinat măsurilor de monitorizare și evaluare să fie utilizat pentru a evalua impactul pe termen mai lung asupra beneficiarilor FEG și eficacitatea și eficiența sprijinului acordat pe teren, precum și pentru a realiza o analiză mai aprofundată a schimbărilor economice care atrag după sine concedierea beneficiarilor FEG.
   coordonatorul FEG și statele membre să ofere informații fiabile și complete cu privire la rezultatele procesului de reintegrare profesională a beneficiarilor într-un interval de 12 luni de la punerea în aplicare a măsurilor; Comisia ar trebui să procedeze la o agregare a acestor date, inclusiv a datelor referitoare la ratele de reintegrare profesională a beneficiarilor, și ar trebui să le transmită Parlamentului European și Consiliului;
   informații mai detaliate privind măsurile de care au beneficiat participanții individuali să fie înregistrate și comunicate în mod clar, pentru a permite, spre exemplu, realizarea unei evaluări costuri-beneficii mai precise în ceea ce privește diferitele măsuri, în special având în vedere costurile administrative mai ridicate [acțiuni realizate în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul privind FEG];
   etapa de aprobare a rapoartelor finale aferente fiecărui caz și procedura de închidere a cazurilor ar trebui să presupună și obligația de a furniza informații detaliate privind rezultatele măsurilor de reintegrare profesională a beneficiarilor (la nivel agregat);

9.  subliniază nevoia de a consolida și mai mult relaționarea dintre toți actorii implicați în procesul de soluționare a cererilor de asistență din partea FEG, inclusiv, în special, dintre partenerii sociali și părțile interesate de la nivel regional și local, pentru a crea cât mai multe sinergii; subliniază că este necesar să se consolideze interacțiunea dintre persoana națională de contact și partenerii de la nivel regional sau local responsabili pentru soluționarea cazurilor și reamintește că procesul de comunicare, mecanismele de sprijin și fluxurile de informații (diviziuni interne, sarcini și responsabilități) ar trebui să fie clarificate și supuse aprobării tuturor partenerilor implicați;

10.  își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a invita Parlamentul, într-un termen rezonabil, la reuniunile și seminariile grupului de experți, conform dispozițiilor aplicabile din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(5);

11.  invită Comisia să prezinte o justificare pentru decizia sa de a delega unui contractant extern sarcina de efectuare a evaluării intermediare, prevăzută la articolul 20 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG; solicită Comisiei să decidă cu privire la strategia viitoare pe baza unei analize costuri-beneficii care fie în mod clar axată pe gradul de obiectivitate, rezultate, valoarea adăugată, capacitatea de inserție profesională a beneficiarilor și eficiență;

12.  invită Comisia să includă în evaluarea intermediară a FEG toate aspectele care vizează rentabilitatea tuturor proiectelor FEG, precum și date privind sprijinul direct acordat sub forma indemnizațiilor și sugestii referitoare la îmbunătățirea participării statelor membre la măsurile FEG și la posibilitatea obținerii unor sinergii între măsurile FEG și măsurile din cadrul FSE sau programele naționale; constată că măsurile adoptate în acest sens ar trebui să se combine cu eforturile depuse pentru a institui o bază de date completă în care să fie înregistrate rezultatele tuturor intervențiilor FEG; solicită organizarea unei dezbateri privind rezultatele evaluării intermediare, pentru a analiza dacă FEG este instrumentul cel mai eficient pentru soluționarea problemelor legate de disponibilizări;

13.  invită Comisia să includă o analiză calitativă și cantitativă a măsurilor de sprijin puse la dispoziție de FEG pentru tinerii cu vârste de până la 25 de ani care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare, pentru a stabili dacă este necesar ca aceste măsuri să fie prelungite după luna decembrie 2017, ținând seama în special de punerea în aplicare a Garanției pentru tineret și de actuala criză a șomajului în rândul tinerilor;

14.  subliniază importanța creșterii nivelului de sensibilizare a publicului cu privire la FEG și a vizibilității acestuia; le reamintește statelor membre solicitante că au rolul de se asigura că beneficiarii vizați, autoritățile, partenerii sociali, mass-media și publicul larg sunt bine informați în legătură cu acțiunile finanțate de FEG, conform prevederilor de la articolul 12 din Regulamentul privind FEG;

15.  solicită statelor membre și tuturor instituțiilor implicate să depună eforturile necesare pentru a îmbunătăți normele procedurale și bugetare aplicabile, astfel încât impactul măsurilor FEG să fie mai puternic; ia act, în acest sens, de faptul că Parlamentul elaborează în prezent un raport din proprie inițiativă pe baza evaluării Comisiei, cu scopul de a face un bilanț al funcționării Regulamentului privind FEG și al cazurilor examinate;

16.  salută procedura îmbunătățită instituită de Comisie ca urmare a cererii Parlamentului de a accelera eliberarea subvențiilor; atrage atenția asupra timpului limitat prevăzut de noul calendar și asupra posibilului impact asupra eficacității prelucrării dosarelor; invită statele membre să utilizeze în mai mare măsură asistența oferită de Comisie, înainte de a depune cererile oficiale;

17.  solicită statelor membre și tuturor instituțiilor implicate să susțină utilizarea pe scară mai largă a derogării privind pragurile de eligibilitate și de a favoriza IMM-urile, prelungirea perioadelor de referință, precum și posibilitatea de a include lucrătorii disponibilizați care oferă servicii legate de lucrători disponibilizați din cadrul întreprinderii de referință, contribuind astfel la o valorificare mai eficientă a FEG;

18.  invită statele membre să pună în evidență cu mai multă precizie adiționalitatea finanțării oferite de FEG, precum și legătura dintre aceasta și alte surse de finanțare și să aibă în vedere modalitățile cele mai adecvate prin care FEG poate oferi o valoare adăugată, prin care se poate asigura sinergia cu alte surse de finanțare și se pot evita redistribuirile și suprapunerile;

19.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (EGF/2016/000 TA 2016 - Asistență tehnică la inițiativa Comisiei)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2016/619.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0237.
(5) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.


Proiectul de buget rectificativ nr. 1/2016: un nou instrument pentru furnizarea de sprijin de urgență pe teritoriul Uniunii
PDF 256kWORD 79k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2016 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 – Un nou instrument pentru furnizarea de ajutor de urgență pe teritoriul Uniunii (07068/2016 – C8-0122/2016 – 2016/2037(BUD))
P8_TA(2016)0113A8-0130/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(1), în special articolul 41,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016, adoptat definitiv la 25 noiembrie 2015(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(3),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(4),

–  având în vedere Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/369 al Consiliului din 15 martie 2016 privind furnizarea sprijinului de urgență pe teritoriul Uniunii(6),

–  având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 1/2016 adoptat de Comisie la 9 martie 2016 (COM(2016)0152),

–  având în vedere poziția privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2016 adoptată de Consiliu la 16 martie 2016 și transmisă Parlamentului European la 17 martie 2016 (07068/2016 – C8-0122/2016),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere articolele 88 și 91 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0130/2016),

A.  întrucât afluxul masiv de refugiați și de migranți în Europa a creat o situație excepțională în care un număr mare de persoane au nevoie de asistență umanitară de urgență în cadrul Uniunii; întrucât această situație de urgență a forțat limitele capacității de reacție a statelor membre care au fost afectate în cel mai înalt grad de acest fenomen; întrucât la nivelul Uniunii nu exista niciun instrument adecvat pentru a face față nevoilor umanitare ale populației afectate de dezastre de pe teritoriul Uniunii;

B.  întrucât, la 2 martie 2016, Comisia a prezentat o propunere de regulament al Consiliului care urmărea să completeze lacunele existente la nivelul instrumentelor disponibile, pentru a răspunde nevoilor umanitare apărute pe teritoriul Uniunii; întrucât temeiul juridic al acestui regulament este articolul 122 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care nu prevede implicarea Parlamentului European; întrucât Regulamentul (UE) 2016/369 a fost adoptat de Consiliu la 15 martie 2016;

C.  întrucât Comisia a prezentat ulterior un proiect de buget rectificativ, cu scopul de a crea structura bugetară corespunzătoare pentru instrumentul propus și de a pune la dispoziție, prin redistribuiri ale creditelor disponibile la rubrica 3 din cadrul financiar multianual (CFM), suma de 100 de milioane EUR sub formă de credite de angajament și suma de 80,2 milioane EUR sub formă de credite de plată, necesară pentru a acoperi nevoile imediate de finanțare;

D.  întrucât Comisia estimează că pentru acest nou instrument este necesară suma de 300 de milioane EUR în 2016 (urmând să se pună la dispoziție 200 de milioane EUR în 2017 și 200 de milioane EUR în 2018), însă că ar putea apărea nevoi suplimentare în cazul în care fluxurile de migranți și de refugiați își vor menține nivelul înregistrat în prezent;

E.  întrucât Comisia propune, de asemenea, suplimentarea efectivului de personal al Centrului european de combatere a terorismului din cadrul Europol, precum și punerea la dispoziție a unui nivel corespunzător de credite de angajament și de plată, în valoare de 2,0 milioane EUR, sumă care urmează să fie redistribuită din cadrul Fondului pentru securitate internă,

1.  salută propunerea prezentată de Comisie, menită să asigure că bugetul Uniunii poate fi folosit pentru a furniza ajutor de urgență pe teritoriul Uniunii, astfel încât să se poată face față consecințelor umanitare ale crizei actuale a refugiaților; atrage atenția asupra deteriorării situației migranților și a solicitanților de azil, în special ca urmare a reacțiilor necoordonate ale țărilor europene, situație care face tot mai necesară punerea la dispoziție cât mai promptă a acestui ajutor de urgență; subliniază faptul că este necesar să se adopte măsuri pentru a demonstra solidaritatea cu statele membre care se confruntă cu astfel de situații de urgență pe teritoriul lor;

2.  ia act de soluția propusă de Comisie, cu titlu de urgență; ia act de faptul că, după instituirea celor două fonduri fiduciare și a Instrumentului pentru refugiații din Turcia, a fost creat un nou mecanism ad-hoc, fără să se definească o strategie globală pentru a aborda criza refugiaților și fără să se asigure respectarea deplină a prerogativelor de colegiuitor ale Parlamentului; relevă că la baza noului instrument nu se află o propunere de regulament prezentată de Comisie în cadrul procedurii legislative ordinare, ceea ce reprezintă un aspect problematic; subliniază că Parlamentul a acționat întotdeauna în mod constructiv și cu promptitudine, sprijinind toate inițiativele care au fost propuse în contextul crizei refugiaților, și își menține în continuare aceeași poziție, adoptând rapid acest buget rectificativ;

3.  consideră că, în viitor, ar trebui să se prevadă un cadru juridic și bugetar mai sustenabil, pentru a permite mobilizarea ajutorului umanitar pe teritoriul Uniunii, atunci când circumstanțele o impun; evidențiază că, având în vedere caracterul său specific, această finanțare de urgență, menită să constituie o reacție la crize și situații neprevăzute, ar trebui să fie pusă la dispoziție prin instrumente speciale și să nu intre sub incidența plafoanelor stabilite în cadrul CFM;

4.  salută angajamentul Comisiei de a nu recurge la redistribuirea creditelor din bugetul destinat ajutorului umanitar extern; ia act de faptul că Comisia propune să se pună la dispoziție fondurile necesare pentru prima tranșă de finanțare din cadrul acestui nou instrument prin redistribuirea creditelor înscrise în bugetul Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI), care erau deja prevăzute să asigure repartizarea sarcinilor între statele membre în contextul gestionării afluxului de refugiați; consideră că această sumă nu poate fi acoperită în totalitate prin redistribuiri fără a pune în pericol îndeplinirea obiectivelor stabilite pentru FAMI, instrument care va fi inevitabil pus sub presiune în acest an și care ar putea necesita consolidări suplimentare pentru ca mecanismul de transfer să poată funcționa la capacitate maximă; consideră, prin urmare, că suma de 100 de milioane EUR a fost pusă la dispoziție printr-o operațiune de alocare anticipată a creditelor, astfel încât într-o etapă ulterioară va fi necesară compensarea acestora; ia act de faptul că marja de finanțare disponibilă la rubrica 3 a fost epuizată, iar fondurile puse la dispoziție de instrumentul de flexibilitate pentru 2016 au fost deja utilizate în totalitate; consideră, prin urmare, că ar trebui să fie mobilizate în timp util fondurile încă neutilizate din bugetul pentru exercițiul în curs al marjei pentru situații neprevăzute și invită Comisia să prezinte o propunere în acest sens; anticipează că o revizuire în sens ascendent a plafonului stabilit în CFM pentru rubrica 3 se va dovedi inevitabilă pentru a putea răspunde tuturor nevoilor apărute ca urmare a crizei refugiaților și a migrației;

5.  aprobă propunerea de majorare a efectivului de personal al Centrului european de combatere a terorismului din cadrul Europol, având în vedere situația actuală a securității din Uniunea Europeană; remarcă faptul că aceste majorări vin în completarea celor deja convenite în cadrul recentei revizuiri a cadrului juridic al Europol;

6.  îndeamnă Comisia să excludă toate agențiile care au responsabilități generale legate de migrație și de securitate de la îndeplinirea obiectivului de a reduce cu 5 % personalul, deoarece toate aceste agenții se confruntă cu un deficit de personal ca urmare a creșterii semnificative a volumului de muncă și a amplorii atribuțiilor lor în ultimii doi ani; invită Comisia să asigure un echilibru între agențiile din domeniul JAI, respectând volumul de muncă și atribuțiile acestora;

7.  afirmă dorința sa de a adopta proiectul de buget rectificativ nr. 1/2016, astfel cum a fost prezentat de Comisie, dată fiind urgența situației;

8.  aprobă poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2016;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a constata adoptarea definitivă a bugetului rectificativ nr. 1/2016 și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și parlamentelor naționale.

(1) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(2) JO L 48, 24.2.2016.
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(4) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(5) JO L 163, 23.6.2007, p. 17.
(6) JO L 70, 16.3.2016, p. 1.


Numirea unui membru al Curții de Conturi – Samo Jereb
PDF 230kWORD 60k
Decizia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 privind propunerea de numire a lui Samo Jereb ca membru al Curții de Conturi (C8-0025/2016 – 2016/0804(NLE))
P8_TA(2016)0114A8-0060/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0025/2016),

–  având în vedere articolul 121 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0060/2016),

A.  întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.  întrucât, în cursul reuniunii sale din 15 martie 2016, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi;

1.  emite un aviz favorabil privind propunerea Consiliului de numire a lui Samo Jereb ca membru al Curții de Conturi;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.


Numirea unui membru al Curții de Conturi – Mihails Kozlovs
PDF 233kWORD 60k
Decizia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 privind numirea lui Mihails Kozlovs ca membru al Curții de Conturi (C8-0411/2015 – 2015/0814(NLE))
P8_TA(2016)0115A8-0059/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0411/2015),

–  având în vedere articolul 121 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0059/2016),

A.  întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.  întrucât, în cursul reuniunii sale din 15 martie 2016, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi,

1.  emite un aviz favorabil privind numirea de către Consiliu a lui Mihails Kozlovs ca membru al Curții de Conturi;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.


Numirea unui membru al Curții de Conturi – Jan Gregor
PDF 232kWORD 60k
Decizia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 privind propunerea de numire a lui Jan Gregor ca membru al Curții de Conturi (C8-0412/2015 – 2015/0815(NLE))
P8_TA(2016)0116A8-0057/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0412/2015),

–  având în vedere articolul 121 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8–0057/2016),

A.  întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.  întrucât, în cursul reuniunii sale din 15 martie 2016, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi,

1.  emite un aviz favorabil privind numirea de către Consiliu a lui Jan Gregor ca membru al Curții de Conturi;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.


Numirea unui membru al Curții de Conturi – Ladislav Balko
PDF 233kWORD 60k
Decizia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 privind numirea lui Ladislav Balko ca membru al Curții de Conturi (C8-0413/2015 – 2015/0816(NLE))
P8_TA(2016)0117A8-0055/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0413/2015),

–  având în vedere articolul 121 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8–0055/2016),

A.  întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.  întrucât, în cursul reuniunii sale din 15 martie 2016, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi,

1.  emite un aviz favorabil privind numirea lui Ladislav Balko ca membru al Curții de Conturi;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.


Numirea unui membru al Curții de Conturi – Janusz Wojciechowski
PDF 239kWORD 60k
Decizia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 privind propunerea de numire a lui Janusz Wojciechowski ca membru al Curții de Conturi (C8-0414/2015 – 2015/0817(NLE))
P8_TA(2016)0118A8-0061/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0414/2015),

–  având în vedere articolul 121 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8–0061/2016),

A.  întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.  întrucât, în cursul reuniunii sale din 15 martie 2016, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi,

1.  emite un aviz nefavorabil privind numirea lui Janusz Wojciechowski ca membru al Curții de Conturi;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.


Reînnoirea aprobării substanței active glifosat
PDF 298kWORD 123k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la proiectul de Regulament de punere în aplicare al Comisiei de reînnoire a aprobării substanței active glifosat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 (D044281-01 – 2016/2624(RSP))
P8_TA(2016)0119B8-0439/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de Regulament de punere în aplicare al Comisiei de reînnoire a aprobării substanței active glifosat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 (D044281-01),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului(1), în special articolul 20 alineatul (1),

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare(3),

–  având în vedere concluziile evaluării inter pares a riscului utilizării ca pesticid a substanței active glifosat ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA)(4),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în prezent, dintre toate erbicidele, erbicidul sistemic glifosat înregistrează cel mai mare volum de producție global; întrucât utilizarea sa la nivel mondial a crescut dramatic, multiplicându-se cu un factor de 260 în ultimii 40 ani (de la 3 200 de tone în 1974 la 825 000 de tone în 2014)(5);

B.  întrucât glifosatul este un erbicid neselectiv care distruge toată vegetația; întrucât acțiunea glifosatului constă în intervenția în așa-numita cale shikimate, care este prezentă și la alge, bacterii și ciuperci; întrucât s-a dovedit că expunerile subletale ale Escherichia coli și Salmonella enterica serotipul Typhimurium la preparatele comerciale de glifosat determină o reacție modificată la antibiotice;

C.  întrucât, în lume, glifosatul este utilizat în proporție de 76 % în agricultură; întrucât această substanță este folosită, de asemenea, pe scară largă, în silvicultură, în zonele urbane și în grădinărit;

D.  întrucât prezența glifosatului și/sau a reziduurilor sale a fost detectată în apă, sol, alimente și băuturi, în bunurile necomestibile, precum și în corpul uman (de exemplu, în urină și în laptele matern);

E.  întrucât populația, în ansamblul său, este expusă glifosatului în special prin faptul că locuințele se află în apropierea zonelor tratate, prin utilizarea casnică și prin alimentație; întrucât expunerea la glifosat este în creștere în paralel cu mărirea volumului total de glifosat utilizat; întrucât impactul glifosatului și al coformulanților săi cei mai frecvenți asupra sănătății umane trebuie monitorizate periodic;

F.  întrucât, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, o substanță activă poate fi aprobată numai dacă aceasta nu este sau nu urmează a fi clasificată drept agent cancerigen din categoria 1A sau 1B, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1272/2008, cu excepția cazului în care expunerea persoanelor la substanță este neglijabilă sau în cazul în care sănătatea plantelor este amenințată de un pericol grav, care nu poate fi combătut prin intermediul altor mijloace disponibile;

G.  întrucât, în martie 2015, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC) a clasificat glifosatul drept „substanță probabil cancerigenă pentru oameni” (grupa 2A), pe baza unor „dovezi limitate” de cancer la oameni (reieșind din cazuri reale de expunere survenită), „probe suficiente” de cancer la animalele de laborator (reieșind din studii cu glifosat „pur”) și „dovezi solide” în urma analizei unor informații referitoare la carcinogenicitate (genotoxicitate și stres oxidativ), atât pentru glifosatul „pur”, cât și pentru preparatele de glifosat;

H.  întrucât criteriile utilizate de IARC pentru grupa 2A sunt similare celor pentru categoria 1B din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008;

I.  întrucât, cu toate acestea, în noiembrie 2015, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a finalizat o evaluare inter pares și a concluzionat că „este puțin probabil ca glifosatul să prezinte un pericol carcinogen pentru oameni și dovezile nu justifică clasificarea sa printre substanțele cu potențial cancerigen în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008”;

J.  întrucât Regulamentul de punere în aplicare (UE).../... al Comisiei din XXX de reînnoire a aprobării substanței active glifosat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 (denumit în continuare „proiectul de Regulament de punere în aplicare”), bazat pe o evaluare științifică efectuată de BfR și de EFSA, propune autorizarea glifosatului până la 30 iunie 2031, adică pentru o perioadă maximă, pentru orice utilizare, cu o singură restricție pentru unul din coformulanți și în urma întocmirii de către statele membre a unei liste cu coformulanții neautorizați în produsele fitosanitare, fără nicio condiție obligatorie din punct de vedere juridic privind utilizarea sa și numai cu condiția de informare de confirmare cu privire la proprietățile de perturbator endocrin;

K.  întrucât scopul declarat al Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 este „de a asigura un nivel ridicat de protecție atât a sănătății oamenilor și a animalelor, cât și a mediului și de a îmbunătăți funcționarea pieței interne prin armonizarea normelor de introducere pe piață a produselor fitosanitare, îmbunătățind, în același timp, producția agricolă”;

L.  întrucât se specifică în textul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 că dispozițiile sale „se bazează pe principiului precauției pentru a asigura că substanțele active și produsele introduse pe piață nu au un efect negativ asupra sănătății umane sau animale sau asupra mediului”; întrucât, de asemenea, în text se declară că „în special, statele membre nu sunt împiedicate să aplice principiul precauției în cazurile în care există o incertitudine științifică cu privire la riscurile pentru sănătatea umană și animală sau pentru mediu prezentate de produse fitosanitare care urmează a fi autorizate pe teritoriile acestora”;

M.  întrucât, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, orice decizie cu privire la aprobarea/neaprobarea/aprobarea condiționată a unei substanțe active trebuie să se facă pe baza raportului de revizuire al Comisiei și a „altor factori legitimi pentru subiectul în cauză și a principiului precauției atunci când se aplică condițiile stabilite la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002”;

N.  întrucât articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 prevede că „în împrejurări specifice în care, în urma unei evaluări a informațiilor disponibile, se identifică posibilitatea unor efecte dăunătoare asupra sănătății, dar persistă incertitudinea științifică, pot fi adoptate măsuri provizorii de gestiune a riscului, necesare pentru asigurarea nivelului ridicat de protecție a sănătății stabilit în Comunitate, până la apariția unor noi informații științifice pentru o evaluare mai cuprinzătoare a riscului”;

O.  întrucât condițiile pentru a recurge la principiul precauției, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 178/2002, sunt îndeplinite în mod clar având în vedere controversa actuală cu privire la efectele cancerigene ale glifosatului;

P.  întrucât, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, perioada maximă de reînnoire a aprobării substanțelor active este de 15 ani; întrucât, din motive de siguranță, perioada de aprobare ar trebui să fie proporțională cu eventualele riscuri inerente utilizării unor astfel de substanțe, deși toate deciziile privind reînnoirea unei aprobări ar trebui luate ținându-se cont de experiența acumulată prin utilizarea efectivă a produselor fitosanitare conținând substanțele în cauză, precum și de toate progresele științifice și tehnologice;

Q.  întrucât Ombudsmanul European, în decizia sa în cauza 12/2013/MDC din 18 februarie 2016 privind practicile Comisiei Europene cu privire la autorizarea și introducerea pe piață a produselor fitosanitare (pesticide), a invitat Comisia să revizuiască abordarea cu privire la definirea și implementarea măsurilor de atenuare (condiții și restricții), astfel încât să includă și alte cerințe menite să garanteze că nu se va sustrage Comisia de la responsabilitatea de a asigura protecția eficientă a sănătății umane, a sănătății animale și a mediului, permițând statelor membre aproape o putere suverană de apreciere în ceea ce privește definirea unor măsuri de atenuare pentru substanțe potențial periculoase, având în vedere faptul că formulările standard sunt foarte deschise și ar putea exista îndoieli dacă, din punct de vedere juridic, acestea obligă să se ia măsuri de atenuare;

R.  întrucât proiectul de regulament de punere în aplicare nu conține, cu toate acestea, nicio măsură de atenuare a riscului obligatorie din punct de vedere juridic, în ciuda faptului că aproape toate utilizările glifosatului prezintă un risc ridicat pe termen lung pentru vertebratele terestre nevizate, inclusiv pentru mamifere și păsări; întrucât utilizarea erbicidului neselectiv glifosat distruge nu numai vegetația nedorită, ci și toate varietățile de plante, precum algele, bacteriile și ciupercile, având, prin urmare, un impact inacceptabil asupra biodiversității și ecosistemului; întrucât, prin urmare, glifosatul nu respectă dispozițiile de la litera (e) punctul (iii) de la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

S.  întrucât mai multe state membre au adoptat deja măsuri de precauție pentru a proteja sănătatea publică și mediul; întrucât, în cazul autorizării unei substanțe active, pentru a obține același nivel de protecție în toate statele membre, ar trebui stabilite condiții clare și obligatorii din punct de vedere juridic pentru utilizarea acesteia la nivelul Uniunii;

T.  întrucât EFSA, la cererea Comisiei, a luat în considerare în cadrul evaluării sale raportul publicat de Agenția Internațională de Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC), care clasifică glifosatul ca fiind probabil cancerigen pentru oameni; întrucât evaluarea EFSA a avut la bază un volum mare de dovezi, inclusiv o serie de studii care nu au fost evaluate de IARC, acesta fiind, potrivit EFSA, unul dintre motivele pentru care s-au obținut concluzii diferite;

U.  întrucât șeful Unității Pesticide a EFSA, responsabil cu evaluarea, a afirmat că anumite studii care nu au fost evaluate de IARC sunt de o importanță „fundamentală” și „crucială”; întrucât EFSA a refuzat până în prezent să facă publice aceste studii, deoarece solicitanții susțin că divulgarea lor ar afecta interesele lor comerciale; întrucât nepublicarea studiilor împiedică efectuarea unui control științific independent; întrucât EFSA nu a furnizat dovezi verificabile care să justifice că dezvăluirea lor ar aduce prejudicii industriei, în conformitate cu obligația sa legală în temeiul articolul 63 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

V.  întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(6), instituțiile resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conținutului ar putea aduce atingere protecției intereselor comerciale, cu excepția cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conținutului documentului în cauză; întrucât, având în vedere controversa actuală dintre IARC și EFSA cu privire la un aspect de interes public precum cancerul și relevanța globală a deciziei privind reaprobarea/reaprobarea condiționată sau neaprobarea glifosatului, reiese în mod evident că există un interes superior care justifică divulgarea acestor studii;

W.  întrucât există nu numai îngrijorări serioase cu privire la efectul cancerigen al glifosatului, ci și îndoieli în ceea ce privește un posibil mecanism de acțiune relaționat cu proprietățile de perturbator endocrin; întrucât preparatele pe bază de glifosat s-au dovedit a fi perturbatori endocrini în liniile celulare umane, iar în absența unor criterii orizontale științifice corespunzătoare, nu se poate exclude un mecanism de acțiune endocrină; întrucât Comisia va prezenta o serie de norme pentru definirea perturbatorilor endocrini până în august 2016;

X.  întrucât EFSA a declarat ca fiind un „risc”, „un mod de acțiune endocrină care nu ar putea fi exclus”, deoarece evaluarea nu a putut fi finalizată din cauza lipsei de date; întrucât, cu toate acestea, punctul 2.2 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 prevede că o substanță activă se aprobă numai dacă se depune un dosar complet; întrucât acest lucru este cu atât mai important având în vedere faptul că Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 prevede că o substanță activă se aprobă numai dacă nu este considerată ca având proprietăți de perturbator endocrin ce pot provoca efecte adverse la om, cu excepția cazului în care expunerea oamenilor la acea substanță activă este neglijabilă sau există un pericol grav pentru sănătatea plantelor care nu poate fi combătut cu alte mijloace disponibile;

Y.  întrucât nu este adecvat ca Comisia să se ocupe de această deficiență semnificativă utilizând date de confirmare care trebuie prezentate după adoptarea deciziei privind reautorizarea, deoarece procedura privind datele de confirmare ar trebui să se aplice numai în anumite cazuri excepționale, astfel cum este prevăzută la punctul 2 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 și nu ar trebui să se refere la solicitarea de date care existau în momentul în care a fost depusă cererea;

Z.  întrucât în ultimele două decenii s-au acumulat dovezi suplimentare ale efectelor nocive, în special faptul că este probabil ca mai multe căi vertebrate să fie ținte ale acțiunii glifosatului, inclusiv afecțiuni hepatorenale și efecte asupra echilibrului nutrienților prin acțiunea de chelare a glifosatului(7);

AA.  întrucât, în iulie 2015, statul membru raportor a comunicat intenția sa de a prezenta un dosar privind clasificarea armonizată a glifosatului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 Agenției Europene pentru Produse Chimice, care este autoritatea științifică relevantă în ceea ce privește clasificarea armonizată a substanțelor chimice; întrucât cererea urma a fi prezentată la sfârșitul lunii martie 2016; întrucât se preconizează că procesul de luare a deciziilor va dura 18 luni;

AB.  întrucât glifosatul se utilizează în mare măsură pentru „uscare” sau ucidere a plantei cultivate înainte de recoltare pentru a accelera maturarea și facilita recoltarea (cunoscută, de asemenea, sub denumirea de „green burndown”); întrucât această practică, pe lângă efectele negative semnificative asupra biodiversității, conduce, de regulă, la creșterea considerabilă de reziduuri în produsele finale recoltate, mărind astfel expunerea oamenilor, prin alimentație(8); întrucât această practică contaminează, de asemenea, paiele din cultura tratată, făcându-le inutilizabile pentru hrana animalelor; întrucât este inacceptabil, atât pentru protecția sănătății umane, cât și a mediului, să se recurgă la erbicide neselective în aceste scopuri;

AC.  întrucât marea majoritate a culturilor modificate genetic sunt rezistente la glifosat(9); întrucât 56 % din utilizarea globală de glifosat în 2012 a fost destinată culturilor modificate genetic(10);

AD.  întrucât, în 2015 și 2016, Parlamentul European a ridicat obiecții la patru proiecte de acte de punere în aplicare ale Comisiei cu privire la introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din culturi modificate genetic(11) (12) (13) (14); întrucât toate aceste culturi au fost modificate genetic pentru a fi rezistente la glifosat; întrucât trei dintre aceste culturi au fost, de asemenea, modificate genetic pentru a fi rezistente la erbicide, combinând astfel rezistențe multiple;

AE.  întrucât se știe că utilizarea pe scară largă a glifosatului pe culturi rezistente la glifosat din ultimii 20 ani a condus la dezvoltarea de buruieni rezistente, așa cum s-a constatat că utilizarea repetată de glifosat fără o alternanță a erbicidelor și a plivitului este extrem de favorabilă evoluției de buruieni rezistente; întrucât, ca reacție, companiile de biotehnologie agricolă adaugă culturilor caracteristici suplimentare de rezistență la erbicide, așa cum au demonstrat-o trei din cele patru culturi modificate genetic la care Parlamentul European s-a opus, o spirală care ar putea conduce la creșterea rezistenței multiple a buruienilor(15); întrucât o astfel de spirală toxică nu este sustenabilă;

AF.  întrucât studiile au demonstrat că gestionarea integrată a dăunătorilor bazată pe diversificarea culturilor, sisteme de cultivare a solului, date de semănat și plivitul mecanic poate reduce utilizarea de erbicide, menținând, în același timp, productivitatea culturilor și făcându-le mai durabile și mai ecologice, cu avantaje importante pentru biodiversitate(16);

AG.  întrucât EFSA a constatat în 2015 că, pentru anumite pesticide, inclusiv pentru glifosat, numărul raportat de identificări ale limitelor maxime de reziduuri (LMR) a fost mult mai mic decât numărul necesar pentru a obține concluzii statistice valide; întrucât, potrivit EFSA, țările care transmit rapoarte ar trebui să extindă domeniul de aplicare al metodelor de analiză utilizate pentru aplicarea limitelor maxime de reziduuri (LMR) pentru a garanta că rata de detectare și rata de depășire a LMR nu sunt influențate de numărul mic de identificări sau de lipsa datelor din anumite țări(17);

AH.  întrucât, în martie 2016, a fost amânat votul în cadrul Comitetului permanent pentru produse fitofarmaceutice referitor la proiectul de Regulament de punere în aplicare de reînnoire a aprobării substanței active glifosat;

AI.  întrucât Organismul de audit al Congresului Statelor Unite (GAO) a prezentat recent Agenției pentru Alimentație și Medicamente din Statele Unite recomandarea de a evalua riscurile și de a prezenta informații cu privire la reziduurile de glifosat în raport cu sănătatea publică;

1.  consideră că proiectul de Regulament de punere în aplicare al Comisiei nu reușește să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului, nu aplică principiul precauției și depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

2.  solicită Comisiei să prezinte un nou proiect de regulament de punere în aplicare pentru a aborda mai bine utilizarea durabilă a erbicidelor care conțin glifosat; invită Comisia să recomande ca statele membre, în special, să limiteze sau să interzică vânzarea de glifosat utilizatorilor neprofesioniști și solicită Comisiei ca, împreună cu alți experți din statele membre, să efectueze o evaluare a utilizării produselor fitosanitare de către utilizatorii neprofesioniști și să formuleze propuneri, să creeze programe de formare și autorizații de utilizare pentru profesioniști, să ofere informații mai bune privind utilizarea glifosatului și să impună limite stricte privind utilizarea înainte de recoltare a produselor care conțin substanța activă glifosat;

3.  solicită Comisiei să reînnoiască aprobarea glifosatului pentru o perioadă de 7 ani; reamintește că, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, Comisia poate retrage aprobarea acordată pentru o substanță activă în perioada sa de autorizare, cu condiția ca noi dovezi științifice să demonstreze că aceasta nu mai îndeplinește criteriile de aprobare; invită Comisia și statele membre să își intensifice activitatea de întocmire a unei liste a coformulanților care nu au fost incluși ca produse fitosanitare; salută excluderea taloaminei etoxilate din componența produselor fitosanitare care conțin glifosat;

4.  solicită Comisiei, în special, să nu aprobe nicio utilizare neprofesională a glifosatului;

5.  solicită Comisiei, în special, să nu aprobe nicio utilizare a glifosatului în parcurile publice, pe terenurile de joacă și în grădinile publice, sau în apropierea lor;

6.  solicită Comisiei, în special, să nu aprobe nicio utilizare a glifosatului în agricultură dacă sistemele de gestionare integrată a dăunătorilor sunt suficiente pentru combaterea adecvată a buruienilor;

7.  invită Comisia să reevalueze aprobarea acestei substanțe având în vedere că Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) urmează să primească un dosar privind clasificarea armonizată a glifosatului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008;

8.  invită Comisia să asigure în cel mai scurt timp posibil o revizuire independentă a toxicității generale și a clasificării glifosatului pe baza tuturor dovezilor științifice disponibile, inclusiv în ceea ce privește carcinogenicitatea glifosatului, precum și eventualele proprietăți de perturbator endocrin în conformitate cu criteriile orizontale științifice pentru perturbatorii endocrini;

9.  solicită Comisiei și EFSA să prezinte imediat toate dovezile științifice care au stat la baza clasificării pozitive a glifosatului și a reautorizării propuse, având în vedere interesul public superior care justifică divulgarea; invită, de asemenea, Comisia să depună toate eforturile necesare pentru a facilita divulgarea integrală a probelor științifice utilizate în contextul procesului de evaluare al UE;

10.  invită Comisia să încredințeze Oficiului Alimentar și Veterinar sarcina de a testa și de a monitoriza reziduurile de glifosat din alimentele și băuturile produse în Uniune, precum și din produsele importate;

11.  invită Comisia și statele membre să finanțeze cercetarea și inovarea pentru a găsi soluții alternative durabile și rentabile în ceea ce privește produsele de combatere a dăunătorilor cu scopul de a garanta un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului;

12.  consideră că, pentru a garanta încrederea în și între instituțiile Uniunii Europene, este important din partea Comisiei să dea curs în mod adecvat acestei rezoluții;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 309, 24.11.2009, p. 1.
(2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(3) JO L 031, 1.2.2002, p. 1.
(4) http://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/4302
(5) http://enveurope.springeropen.com/articles/10.1186/s12302-016-0070-0
(6) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.
(7) http://ehjournal.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12940-016-0117-0
(8) http://ehjournal.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12940-016-0117-0
(9) http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26296738
(10) http://enveurope.springeropen.com/articles/10.1186/s12302-016-0070-0
(11) Rezoluția Parlamentului European din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (MON-ØØ6Ø3-6 × ACS-ZMØØ3-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P8_TA(2015)0456).
(12) Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87705 × MON 89788 (MON-877Ø5-6 × MON-89788-1), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P8_TA(2016)0040).
(13) Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic FG72 (MST-FGØ72-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P8_TA(2016)0038).
(14) Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788 (MON-877Ø8-9 × MON-89788-1), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P8_TA(2016)0039).
(15) http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26296738
(16) http://ec.europa.eu/environment/integration/research/newsalert/pdf/herbicide_reduction_can_preserve_crop_yields_as_well_as_biodiversity_benefits_of_weeds_445na2_en.pdf
(17) http://www.efsa.europa.eu/sites/default/files/scientific_output/files/main_documents/4038.pdf


UE într-un mediu global în schimbare - O lume mai conectată, mai contestată și mai complexă
PDF 375kWORD 141k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la UE într-un mediu global în schimbare - o lume mai conectată, mai contestată și mai complexă (2015/2272(INI))
P8_TA(2016)0120A8-0069/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 alineatele (1), (2) și (5), articolul 21, în special alineatul (1), alineatul (2) litera (h) și alineatul (3) al doilea paragraf, articolele 8, 22, 24, 25, 26,42, articolul 42, în special alineatul (7) și articolul 46 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 222 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Strategia europeană de securitate (SES) din 2003 și Raportul din 2008 referitor la punerea în aplicare a SES,

–  având în vedere raportul Vicepreședintei/Înalta Reprezentantă (VP/ÎR) referitor la „Uniunea Europeană într-un mediu global în schimbare - o lume mai conectată, mai contestată și mai complexă”,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltei Reprezentante, intitulată „Abordarea globală a UE în materie de conflicte și crize externe” (JOIN(2013)0030),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Agenda europeană privind securitatea” (COM(2015)0185),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltei Reprezentante, intitulată „Revizuirea politicii europene de vecinătate” (JOIN(2015)0050),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 21 mai 2015 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună)(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 ianuarie 2016 referitoare la clauza de apărare reciprocă (articolul 42 alineatul (7) din TUE)(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 19 și 20 decembrie 2013 (EUCO 217/13) și din 25 și 26 iunie 2015 (EUCO 22/15), precum și concluziile Consiliului privind PSAC, din 18 mai 2015 (8971/15),

–  având în vedere Decizia (PESC) 2015/1835 a Consiliului din 12 octombrie 2015 de definire a statutului, sediului și regulamentului de funcționare ale Agenției Europene de Apărare(3),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltei Reprezentante, intitulată „Strategia de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat” (JOIN(2013)0001),

–  având în vedere Strategia Uniunii Europene în materie de securitate maritimă, adoptată de Consiliul Uniunii Europene la 24 iunie 2014,

–  având în vedere Conceptul strategic al NATO din 2010 și Declarația adoptată cu ocazia summitului NATO desfășurat în Țara Galilor în 2014,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 referitoare la Raportul anual 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(4),

–  având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 privind exportul de arme: punerea în aplicare a Poziției comune 2008/944/PESC(5),

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată de Adunarea Generală a ONU în septembrie 2015, și Acordul de la Paris privind schimbările climatice,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru comerț internațional,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0069/2016),

A.  întrucât multe provocări și amenințări, prezente și viitoare, la adresa UE sunt complexe și interconectate și provin de la actori statali și nestatali atât din interiorul, cât și din afara granițelor comune; întrucât trebuie conectate contextele locale, regionale și globale; întrucât UE și statele sale membre trebuie să dea dovadă de o voință politică fermă și de leadership pentru a răspunde activ, colectiv și eficient la aceste provocări, pentru a garanta valorile și modelul de societate al UE, pentru a transforma UE într-un actor eficient și mai strategic și pentru a contribui la securitate pe scena internațională; întrucât Strategia globală a UE pentru politica externă și de securitate trebuie să pregătească terenul pentru această evoluție prin definirea unui nivel politic ambițios pentru UE ca actor internațional;

B.  întrucât Uniunea Europeană trebuie să adopte imediat măsuri pentru a combate degradarea mediului strategic și consecințele acesteia pe termen lung; întrucât datorită multiplicării și simultaneității crizelor cu consecințe imediate chiar asupra teritoriului UE, niciun stat membru nu mai poate acționa singur, iar europenii trebuie să își exercite responsabilitățile în mod colectiv pentru a-și asigura securitatea;

C.  întrucât amenințările identificate în Strategia europeană de securitate din 2003 - terorismul, armele de distrugere în masă, conflictele regionale, statele eșuate și criminalitatea organizată - rămân, în cea mai mare parte, de actualitate; întrucât, în prezent, UE se confruntă cu o serie de provocări suplimentare și nerevăzute, cum ar fi încercări ale unor puteri revizioniste de a retrasa granițele prin forță, încălcând dreptul internațional și de a pune sub semnul întrebării ordinea mondială bazată pe reguli, schimbările climatice, creștere economică încetinită, fluxuri majore de migrație și de refugiați și cea mai mare criză a refugiaților de după cel de al Doilea Război Mondial, la care se adaugă evoluțiile tehnologice în domeniul spațial și al ciberneticii, proliferarea armelor nucleare și cursele înarmării, războaie și amenințări hibride și asimetrice;

D.  întrucât arhitectura de securitate a Europei are la bază Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE); întrucât UE este un actor principal în OSCE;

E.  întrucât, în contextul deteriorării securității regionale, UE trebuie să acorde prioritate stabilizării vecinătății sale imediate, fără a renunța însă la angajamentele sale globale; întrucât crizele de securitate din vecinătatea UE sunt agravate și modelate de tendințele mondiale și, invers, gestionarea eficientă a securității regionale reprezintă o condiție prealabilă pentru capacitatea UE de a acționa la nivel mondial;

F.  întrucât, la 26 iunie 2015, Consiliul European a încredințat Înaltei Reprezentante sarcina de a continua procesul de reflecție strategică pentru pregătirea unei strategii globale a UE în domeniul politicii externe și de securitate, în strânsă cooperare cu statele membre, care să fie prezentată Consiliului European până în iunie 2016;

G.  întrucât o reacție rapidă și eficientă a UE la amenințări necesită o puternică solidaritate între statele membre, depășirea obstacolelor interinstituționale și eliminarea culturii organizaționale compartimentate din instituții și din reprezentanțele în străinătate ale SEAE și ale statelor membre, da totodată și resurse bugetare suficiente și flexibile care să fie alocate în sprijinul intereselor UE; întrucât o strategie eficientă de securitate necesită, în primul rând, o voință politică fermă și un sentiment al binelui comun împărtășit de statele membre pentru a crea și folosi instrumente cu adevărat europene;

H.  întrucât diferitele tipuri de amenințări la adresa state membre individuale trebuie considerate drept amenințări la adresa întregii Uniunii, cerând o unitate și o solidaritate puternică între statele membre și o politică externă și de securitate comună coerentă;

I.  întrucât abordarea cuprinzătoare și utilizarea coerentă și coordonată a instrumentelor de politică internă și externă ale UE ar trebui să se afle în centrul noii strategii; întrucât nu se poate considera că exporturile de arme ale UE sunt în interesul de securitate direct al UE, iar Poziția comună 2008/944/PESC ar trebui luată în considerare în contextul elaborării Strategii globale a UE; întrucât obiectivul principal al UE este să își promoveze valorile, contribuind astfel la menținerea păcii și a securității și la dezvoltarea durabilă a planetei, precum și la solidaritate și respect reciproc între popoare; întrucât aceste obiective fundamentale nu ar trebui neglijate atunci când UE ia măsuri de implementare a politicilor interne și externe; întrucât, chiar și atunci când UE își promovează interesele comerciale, trebuie să facă tot posibilul să garanteze că acțiunile sale sunt în conformitate cu urmărirea obiectivelor de menținere a păcii și de protejare a drepturilor omului;

J.  întrucât într-un mediu internațional atât de volatil și nesigur UE trebuie să aibă independența strategică, care să îi permită să își asigure securitatea și să își promoveze interesele și valorile;

K.  întrucât securitatea umană trebuie să se afle în centrul Strategiei globale a UE și trebuie să se țină pe deplin cont de perspectiva de gen și de Rezoluția 1325 a ONU în chestiunile de securitate;

L.  întrucât, în urma adoptării Strategiei europene de securitate din 2003, UE și-a stabilit obiectivul de a promova o ordine internațională bazată pe un multilateralism eficient și norme de drept internațional;

M.  întrucât noua strategie trebuie să fie corespundă cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă;

N.  întrucât viitoarea strategie ar trebui să fie urmată de rapoarte anuale de implementare și să cuprindă următoarele obiective, care să fie detaliate în „substrategii” care prevăd dispoziții specifice pentru diferitele domenii de acțiune;

Apărarea Uniunii Europene

1.  subliniază că Uniunii Europene are ca obiectiv promovarea păcii, a valorilor sale și a binelui cetățenilor săi, asigurând în același timp securitatea cetățenilor săi și a teritoriului său; subliniază că acțiunea externă a Uniunii este ghidată de principiile prevăzute la articolul 21 din TUE; atrage atenția că UE trebuie, prin urmare, să-și asigure reziliența pe plan intern, dar și extern, capacitatea de a anticipa, de a preveni și de a elimina amenințările și provocările previzibile, precum și de a fi pregătită să ia măsuri rapide în situația unor crize și amenințări imprevizibile, capacitatea de a se reface după diverse tipuri de atacuri, precum și de a garanta securitatea furnizării de energie și materii prime; în același timp, ținând seama de efectele schimbărilor climatice, care trebuie să fie abordată de urgență, UE trebuind să-și asume un rol de lider în acțiunile de combatere a schimbărilor climatice la nivel mondial și în promovarea dezvoltării durabile;

2.  crede că, pentru a face față unui context mondial în schimbare, strategia UE trebuie să se bazeze pe:

   (a) identificarea și ierarhizarea amenințărilor și provocărilor;
   (b) formularea unor răspunsuri adecvate;
   (c) stabilirea resurselor necesare;

3.  subliniază că granițele fiecărui stat membru sunt granițele Uniunii și trebuie apărate ca atare;

4.  consideră că UE, ca actor global, are un rol esențial în a susține principiile consacrate în dreptul internațional al drepturilor omului, în special principiile universalității și indivizibilității drepturilor omului; consideră, prin urmare, că drepturile omului trebuie să fie integrate rațional în noua strategie globală pentru punerea deplină în aplicare a cadrului strategic al UE, a orientărilor privind drepturile omului și a planului de acțiune privind drepturile omului și democrația; subliniază în acest sens necesitatea de a consulta întotdeauna UE, statele membre și societatea civilă din țările terțe pentru a permite profesioniștilor cu experiență, care au cunoștințele de specialitate, precum și apărătorilor drepturilor omului să furnizeze informațiile necesare și să consolideze politica externă și de securitate a UE; invită UE și statele membre să se asigure că, în cadrul politicii sale externe, UE adoptă o abordare strategică privind drepturile omului, punând accentul pe acțiuni și pe rezultate concrete și demonstrând coerență în cadrul angajamentului UE în domeniul drepturilor omului în diferite țări și regiuni, indiferent de preocupările privind securitatea, politica externă, comerțul, energia, ajutorul sau de orice altă natură;

5.  consideră că este esențial să se identifice adevăratele interese comune de politică externă ale tuturor celor 28 de state membre ale UE, în fiecare regiune a lumii și în toate domeniile de politică relevante; subliniază, în plus, că numai aducerea acestor interese comune în atenția întregii lumi ar consolida deja semnificativ poziția UE în afacerile externe; invită VP/ÎR să încredințeze SEAE sarcina de a cartografia aceste interese specifice și de contribui la definirea obiectivelor strategice și operaționale care ar putea pot conduce direct la rezultate concrete;

6.  consideră că Statele Unite sunt principalul partener strategic al UE; observă că UE și statele sale membre trebuie să fie mai unite și mai pregătite să-și asume o mai mare responsabilitate pentru securitatea lor colectivă și apărarea teritorială, contând mai puțin pe SUA, mai ales în vecinătatea Europei; subliniază că alianța transatlantică trebuie să rămână un pilon esențial al sistemului mondial bazat pe reguli; invită, așadar, UE și statele membre, să-și îmbunătățească capabilitățile de apărare, pentru a fi pregătite să reacționeze la gama vastă de amenințări și riscuri hibride, civile și militare, în complementaritate cu NATO și să folosească pe deplin dispozițiile Tratatului de la Lisabona privind securitatea comună și politica de apărare (PSAC);

7.  îndeamnă așadar, UE, să-și intensifice cooperarea coerentă și structurată pentru cercetarea în domeniul apărării, să-și întărească baza tehnologică și industrială și apărarea cibernetică, prin gruparea și utilizarea în comun a resurselor și alte proiecte de cooperare, pentru a folosi mai eficient bugetele naționale de apărare, pentru a atinge obiectivul colectiv de alocare a 2% din cheltuielile de apărare pentru cercetare și pentru a lansa un program de cercetare și tehnologie în domeniul apărării finanțat de UE în următorul cadru financiar multianual (CFM); consideră că trebuie consolidat rolul Agenției Europene de Apărare, resursele sale trebuie mărite pentru a-i permite să acționeze mai eficient; consideră, de asemenea, că statele membre ar trebui să își asume mai multe responsabilități în construirea capabilităților europene, extrem de necesare, și să contribuie la autonomia strategică a UE, să își mărească cheltuielile pentru cercetarea militară prin intermediul AEA și să consolideze baza industrială și tehnologică de apărare europeană și piața europeană de apărare; cere o folosire mai transparentă și mai responsabilă a bugetelor de securitate și apărare de către statele membre; invită statele membre ale UE să asigure disponibilitatea capabilităților necesare pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute la articolul 43 din TUE, inclusiv pentru misiunile relevante de menținere a păcii ale ONU; consideră, de asemenea, că trebuie îmbunătățite schimburile de informații la nivel european și trebuie creată o veritabilă capacitate europeană de informații și previziuni, precum și mecanisme de control adecvate;

8.  solicită ÎR/VP să se ocupe de neclaritatea formulării clauzei de apărare reciprocă prevăzută la articolul 42 alineatul (7) din TUE și să definească orientări și modalitățile de implementare a clauzei, pentru a le permite statelor membre să reacționeze atunci când este invocată;

9.  critică ferm Comisia pentru că nu și-a îndeplinit la timp sarcinile încredințate de Consiliul European din 2013 privind foaia de parcurs anunțată pentru un regim global de securitate a aprovizionării aplicabil în UE, cartea verde anunțată privind controlul capabilităților industriale care au legătură cu apărarea și cu chestiuni de securitate sensibile, monitorizarea achizițiilor în domeniul securității și apărării, precum și „vânzările directe între guverne” din sectorul apărării;

10.  ia act de Decizia Consiliului (PESC) 2015/1835 din 12 octombrie 2015; invită șeful AEA și VP/ÎR să informeze Parlamentul European cu privire la modul în care această decizie a Consiliului reflectă solicitarea repetată a Parlamentului de a consolida AEA finanțând din bugetul Uniunii dotarea sa cu personal și cheltuielile de funcționare;

11.  consideră că unul dintre obiectivele principale ar trebui să fie orientarea către crearea unor unități militare multinaționale regrupate într-o formă permanentă și definirea unei politici comune de apărare să conducă în cele din urmă la o apărare comună; solicită, în acest sens, înființarea unui cartier general militar permanent al UE pentru a îmbunătăți capabilitatea de gestionare a crizelor militare și pentru a asigura planificarea de urgență și interoperabilitatea forțelor și a echipamentelor; invită statele membre să consolideze cooperarea apărării colective, la nivel bilateral și în grupări regionale; sprijină adoptarea unei cărți albe dedicate apărării UE, care să aibă la bază Strategia globală a UE;

12.  consideră că actuala activare a articolului 42 alineatul (7) din TUE ar trebui să servească drept catalizator, pentru a fructifica potențialul tuturor prevederilor din tratat referitoare la securitate și apărare;

13.  subliniază importanța vitală a consolidării cooperării UE-NATO, care ar trebui să garanteze coordonarea operațiilor, și sprijină crearea unor capabilități europene care să consolideze NATO în apărarea teritorială și care să fie capabile să desfășoare intervenții în mod autonom, dincolo de granițele UE; subliniază că PSAC ar trebui să consolideze pilonul european al NATO și să asigure că statele europene membre ale NATO își respectă angajamentele asumate în cadrul NATO; propune combinarea conceptelor de grupuri tactice de luptă ale UE și forțe de răspuns ale NATO; reamintește că contribuțiile militare ar trebui să aibă la bază principiul solidarității între statele membre ale UE;

14.  subliniază că controlul exporturilor de arme face parte integrantă din politica externă și de securitate a UE și trebuie să fie ghidat de principiile consacrate la articolul 21 din TUE, în special promovarea democrației și a statului de drept și menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale; reamintește că este esențial să se asigure coerența între exporturile de arme și credibilitatea UE ca promotor al drepturilor omului la nivel mondial; își exprimă convingerea fermă că o punere în aplicare mai eficientă a celor opt criterii ale poziției comune ar reprezenta o contribuție importantă la dezvoltarea strategiei globale a UE;

15.  invită statele membre să respecte poziția comună privind exporturile de arme și să pună capăt comerțului de arme cu țările terțe care nu îndeplinesc criteriile enumerate;

16.  sprijină o și mai mare aprofundare a guvernării eficiente a domeniilor globale comune, cum ar fi marea, aerul, spațiul și spațiul cibernetic;

17.  observă că tehnologia joacă un rol din ce în ce mai mare în societate și că politica UE trebuie să răspundă evoluțiilor rapide din dezvoltarea tehnologică; subliniază, în acest sens, rolul fundamental de capacitare pe care îl pot juca internetul și tehnologiile în dezvoltarea, democratizarea și emanciparea cetățenilor din întreaga lume și, prin urmare, subliniază că UE trebuie să acționeze pentru a promova și garanta internetul liber și deschis și pentru a proteja drepturile digitale;

18.  subliniază că impactul tehnologiilor ar trebui să se reflecte în strategia globală, dar și în inițiativele privind securitatea cibernetică, în timp ce îmbunătățirea drepturilor omului ar trebui să fie o parte integrală și ar trebui integrată în toate politicile și programele UE, dacă este cazul, pentru a asigura progrese în protecția drepturilor omului, democrație, statul de drept și buna guvernare, precum și în soluționarea pașnică a conflictelor;

Stabilizarea vecinătății mai largi a Europei

19.  consideră că, pentru a fi un actor global mai eficient și mai credibil, UE trebuie să își asume mai multe responsabilități și să se concentreze pe acoperirea deficitului de securitate din vecinătatea sa și din vecinătatea mai largă, pe crearea unor condiții de stabilitate și prosperitate bazate pe statul de drept și pe respectarea drepturilor omului, care includ obligatoriu și analizarea cauzelor profunde ale războaielor și conflictelor actuale, a fluxurilor migratorii și a crizei refugiaților;

20.  este convins că UE ar trebui să fie mai implicată într-o diplomație care duce la dezescaladare, mai ales în vecinătatea sudică; consideră că noua strategie ar trebui să conțină și instrumente care să-i permită UE să se inspire din acordul nuclear recent cu Iran și să promoveze mai mult încrederea și alte acordurile regionale de securitate care ar putea, de asemenea, avea la bază experiența proprie a Europei în organizațiile regionale de securitate, cum ar fi Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa și acorduri precum Actul final de la Helsinki;

21.  consideră că, pentru a consolida stabilitatea și pacea și pentru a promova securitatea umană, statul de drept, respectul pentru drepturile omului și democratizarea, UE ar trebui să-și respecte angajamentele privind extinderea și integrarea, bazate pe măsuri care promovează creșterea economică și societăți incluzive și să continue cooperarea cu țările asociate foarte strâns, în contextul Politicii europene de vecinătate (PEV) recent revizuite; reamintește că, în conformitate cu articolul 49 din TUE, orice stat european poate solicita să devină membru al Uniunii Europene, cu condiția să adere la criteriile de la Copenhaga, care sunt fixate și nenegociabile, și la principiile democrației și respectării libertăților fundamentale, a drepturilor omului și a drepturilor minorităților, precum și să garanteze statul de drept; consideră că UE ar trebui să mențină în permanență un angajament coerent și sistematic, atât în vecinătatea estică, cât și în vecinătatea sudică;

22.  crede că actuala criză a refugiaților impune o abordare europeană globală și acțiuni urgente concertate, care să folosească instrumentele din politicile interne, dar și din cele externe; solicită o strategie pe termen lung și gestionarea sustenabilă a politicilor privind azilul, migrația și politicile de readmisie, pe baza principiilor comune și a solidarității și cu respectarea drepturilor omului și a securității umane; cere reconsolidarea sistemului Schengen, a forței europene de pază a frontierelor și a coastelor, precum și a FRONTEX; în acest context, solicită Comisiei să propună soluții eficiente și durabile; consideră în acest sens că UE ar trebui să promoveze o abordare mai practică și mai cuprinzătoare pentru a acorda asistență Africii și Orientului Mijlociu și țărilor și regiunilor fragile și expuse războaielor;

23.  consideră că diplomația multilaterală incluzivă, sub coordonarea și conducerea VP/ÎR, este esențială pentru soluționarea conflictelor și gestionarea crizelor din vecinătate și a celor globale; subliniază că trebuie dezvoltate o orientare mai strategică, coerența și sinergiile pozitive politicile din ce în ce mai conectate din acțiunea externă și politicile interne la nivelul UE, în statele membre ți între SEAE și Comisie;

Consolidarea guvernării globale multilaterale

24.  consideră că UE ar trebui să fie un actor global constructiv și rezilient, cu o orientare regională, dotat cu mijloacele civile și militare necesare și să aspire la poziția de „decident” și să contribuie la consolidarea unei guvernări globale multilaterale eficiente, pentru a întări democrația, statul de drept și drepturile omului; subliniază că PSAC reprezintă un instrument esențial pentru prevenirea și rezolvarea crizelor;

25.  invită instituțiile UE și statele membre să urmărească o abordare cuprinzătoare, comună și integrală în acțiunea lor externă și să țină cont de legătura inextricabilă dintre securitatea internă și cea externă; în acest sens, invită UE să dezvolte sinergii între securitate, dezvoltare, comerț, drepturile omului, activitățile de promovare a democrației și acțiunea externă a UE și să includă aceste politici în strategia sa globală; subliniază că trebuie garantat că acțiunile UE în domeniul comerțului ajută și la atingerea obiectivelor de neproliferare, promovare a păcii și respectarea drepturilor omului;

26.  reamintește rolul important și din ce în ce mai mare pe care securitatea energetică îl va juca în dezvoltarea internă a UE și în relațiile sale cu partenerii locali, regionali și internaționali; solicită implementarea rapidă și completă a celor cinci piloni ai uniunii energetice; consideră că este în interesul strategic al UE să confere Comisiei prerogativa de a participa la negocierea și la semnarea tuturor contractelor privind aprovizionarea cu energie din țările terțe și producția de energie în țările terțe;

27.  subliniază că este necesară voința politică a statelor membre pentru a dovedi o mai mare flexibilitate privind aspectele legate de PSAC, pentru a crea o dinamică veritabilă în acest domeniu; sprijină crearea formatului Consiliului miniștrilor apărării, precum și reuniunile periodice ale Consiliului European pe teme de apărare; îndeamnă statele membre care dori să stabilească o cooperare structurată permanentă în materie de apărare (PESCO); în această privință, subliniază necesitatea de a depăși limitările structurale legate în special de evaluarea nevoilor, a capacităților (civile și militare) și a finanțării comune; consideră că folosirea cooperării structurate permanente în materie de apărare și a articolului 44 din TUE reprezintă cele mai potrivite metode instituționale pentru ca această politică comună să progreseze concret;

28.  susține principiul prin care statele membre să-și asume angajamentul de a folosi, până în 2024, cel puțin 2 % din PIB, pentru cheltuielile de apărare, pentru a atinge nivelul necesar și adecvat de capabilități civile și militare pentru a implementa obiectivele PESC/PSAC, consolidând, în același timp, economiile de scară prin codezvoltare și cooperare și reducând diferențele dintre statele membre;

29.  subliniază că este necesară consolidarea cooperării cu actorii globali și regionali pentru amenințările și provocările mondiale, pentru a crea o ordine mondială bazate pe reguli; consideră că, pentru probleme sectoriale specifice, asocierea actorilor regionali interesați permite asumarea comună a valorilor europene și contribuie la creștere și dezvoltare; reamintește că amenințările globale locale au adesea cauze locale și, prin urmare, soluționarea acestora impune implicarea actorilor locali; constată că stabilirea unor relații mai strânse cu actorii nestatali, cu autoritățile locale și regionale și cu societatea civilă este crucială pentru a asigura o abordare cuprinzătoare în fața provocărilor globale precum schimbările climatice și terorismul, și că trebuie revizuit modul în care UE își construiește și definește parteneriatele, pentru a ajunge o mai mare asumare a responsabilității de către parteneri și pentru a consolida integrarea unei abordări multilaterale;

30.  consideră că colaborarea cu actorii globali și regionali (state, organizații și instituții) trebuie să se bazeze pe principiile fundamentale și pe interesele strategice ale Uniunii, pe respectarea dreptului internațional și pe obiective și interese identificate în comun, luând în considerare importanța lor strategică și contribuția lor posibilă al rezolvarea amenințărilor și provocărilor globale; consideră că proiectele strategice dedicate conectivității pot avea un rol fundamental în construirea unor relații puternice și stabile cu principalii parteneri ai Europei;

31.  cere o consolidare a dialogului cu autoritățile și structurile regionale în urmărirea unor sinergii viabile privind pacea, securitatea, prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor; cere, totodată, acordarea unui sprijin mai mare pentru țările supuse unor presiuni severă din cauza crizelor regionale, inclusiv implicarea în construirea unor instituții rezistente și stabile și a unei societăți incluzive pentru a încheia acorduri comerciale și sectoriale care promovează securitatea, stabilitatea și prosperitatea, urmărind totodată strategii regionale cuprinzătoare;

32.  deplânge faptul că regimurile represive și autocrate au un succes din ce în ce mai mare în ceea ce privește capacitatea de a submina sau pune în pericol drepturile omului, dezvoltarea, democrația și dezvoltarea unei societăți civile active; îndeamnă VP/ÎR să analizeze această tendință globală negativă în contextul Strategiei globale;

33.  constată că prosperitatea Uniunii este determinată de capacitatea sa de a rămâne inovatoare și competitivă și de a profita de o economie globală dinamică; consideră că UE trebuie să-și utilizeze toate instrumentele de politici într-un mod coerent pentru a crea condiții externe favorabile pentru creșterea sustenabilă a economiei europene; consideră că UE trebuie să fie un actor implicat și activ, să promoveze comerțul liber și echitabil și investițiile, să securizeze canalele comerciale și accesul crescut pe piață la nivel mondial, precum și să garanteze stabilitatea sistemului financiar global prim promovarea unor standarde ridicate de reglementare și guvernare;

34.  constată că, pentru atingerii obiectivelor de mai sus, UE trebuie să își consolideze cooperarea cu o ONU reformată și să se poziționeze astfel încât să influențeze dezbaterea și să orienteze acțiunea în forurile mondiale în guvernarea acelor domenii în care se situează interesele strategice și de securitate ale UE; de asemenea, UE trebuie să-și aprofundeze parteneriatele cu alți actori globali și regionali, să-și revitalizeze parteneriatele strategice, inclusiv parteneriatele cu actorii nestatali, și să le transforme în instrumente eficiente de politici; consideră că UE trebuie să consolideze, de asemenea, diplomația europeană, să-și mărească capacitățile operaționale de prevenire a conflictelor, să sprijine democrația și pacea, să gestioneze crizelor și să-și construiască alianțe prin mediere și dialog, precum și să promoveze autonomizarea societății civile; încurajează o mai largă cooperare între UE și ONU și între UE și UA în operațiunile de menținere a păcii; subliniază că abordările pentru soluționarea conflictelor ar trebui integrate cât mai mult în soluțiile multilaterale convenite, respectând multiplele dimensiuni de care au nevoie astfel de intervenții în menținerea păcii și consolidarea dezvoltării durabile, în combaterea cauzelor profunde ale migrației și respectarea drepturilor omului;

35.  atrage atenția asupra rolului fundamental al Uniunii în domeniul asistenței pentru dezvoltare și solicită statelor membre să își onoreze angajamentele și să aloce 0,7 % din PIB-ul lor asistenței publice pentru dezvoltare; invită UE să promoveze o abordare mai pragmatică a ajutorului, încurajând folosirea sprijinului bugetar; solicită statelor membre să facă tot ce le stă în putere pentru a realiza obiectivele de dezvoltare durabilă;

36.  subliniază că dezvoltarea nu poate exista fără securitate, iar securitatea nu poate exista fără dezvoltare; subliniază că politica UE în domeniul dezvoltării trebuie, așadar, să fie o componentă esențială a Strategiei globale a UE privind politica externă și de securitate;

37.  salută faptul că noua Strategie globală a UE privind politica externă și de securitate este exhaustivă, mărește coerența între politicile interne și externe și îmbunătățește coordonarea între instituții și statele membre; reamintește obligația prevăzută de tratat de a respecta principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) și de a evita toate contradicțiile dintre politicile de dezvoltare și cele care vizează alte domenii, politici care au un impact asupra țărilor în curs de dezvoltare; invită, prin urmare, statele membre și Comisia să creeze și să consolideze sisteme de coordonare între ministerele respective și între membrii întregului Colegiu de comisari, precum și să implice mai mult parlamentele naționale în agenda CPD; solicită, totodată, UE să consolideze mecanismul de coordonare pentru identificarea posibilelor implicații ale politicilor asupra obiectivelor de dezvoltare, integrând aspectele de dezvoltare în inițiativele de politici chiar de la început și introducând o măsurare mai sistematică a consecințelor și evoluțiilor legate de CPD; solicită, în această privință, stabilirea unor căi de atac eficiente pentru victime în cazurile în care jurisdicțiile naționale nu sunt în mod evident în măsură să gereze politicile implementate de o entitate străină;

38.  salută faptul că legătura dintre pace și dezvoltare a fost tratată corespunzător în noua Agendă 2030 și, prin urmare, a fost introdus obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 16 referitor la pace și justiție; solicită UE și statelor membre să acorde prioritate și activităților care vizează realizarea obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 16 (drepturile omului, buna guvernare, consolidarea păcii și a democrației) și să se asigure că acestea sunt printre sectoarele centrale ale programelor indicative naționale (PIN) din cadrul programării privind cooperarea pentru dezvoltare;

39.  solicită o revizuire a consensului european privind dezvoltarea ca o contribuție importantă la o strategie a UE coerentă, globală și actualizată; subliniază că o astfel de revizuire ar trebui să ia în considerare noile provocări globale, să analizeze implementarea de către UE a Obiectivelor de dezvoltare durabilă și să reafirme valorile de bază, precum respectarea drepturilor omului, acordând o atenție specială drepturilor persoanelor vulnerabile, cum ar fi fetele, femeile și persoanele cu dizabilități, democrației și statului de drept, dar și principiilor fundamentale ale eficacității dezvoltării, cum ar fi asumarea strategiilor de dezvoltare de către țările partenere, o mai mare răspundere a sistemelor naționale ale țărilor partenere, precum și o diferențiere în funcție de nevoi și criterii de performanță care au la bază obiective de dezvoltare; insistă ca Uniunea Europeană să depună toate eforturile pentru a consolida complementaritatea dintre toți actorii de dezvoltare, astfel încât să fructifice la maximum potențialul politicii europene de dezvoltare, accelerând astfel, realizarea Agendei de dezvoltare pentru 2030;

40.  constată cu îngrijorare nesustenabilitatea din ce în ce mai mare a datoriilor în țările dezvoltate, dar și în țările în curs de dezvoltare; invită Comisia să consolideze principiul responsabilității comune a creditorilor și a celor care se împrumută, precum și să respecte și să promoveze efectiv principiile Conferinței ONU privind comerțul și dezvoltarea (UNCTAD) cu privire la practicile responsabile de împrumut și de creditare în toate domeniile de politică; solicită, în acest sens, UE și statelor membre să se implice constructiv în activitatea ONU dedicată unui mecanism internațional de reeșalonare a datoriilor suverane;

41.  consideră regretabil că nici acum nu există un cadru normativ care să reglementeze modul în care corporațiile respectă drepturile omului și obligațiile ce le revin în legătură cu standardele sociale și de mediu, ceea ce le permite unor state și întreprinderi să ignore aceste standarde în condiții de impunitate; invită UE și statele membre să colaboreze strâns cu Consiliul ONU pentru Drepturile Omului și cu programul de mediu al ONU pentru a elabora un tratat internațional care să tragă la răspundere corporațiile transnaționale pentru încălcările drepturilor omului și ale standardelor de mediu;

42.  sprijină demersul de redefinire a relațiilor UE cu țările ACP printr-o politică a parteneriatelor egale, respectând spațiul politic democratic al guvernele țărilor suverane de a lua decizii de măsuri în beneficiul propriilor cetățeni, actualizând principiul bunei guvernări și a drepturilor omului ca elemente esențiale ale acordului post-Cotonou, precum și consolidând efectiv legăturile dintre obiectivele de dezvoltare ale UE referitoare la politicile ce vizează comerțul, securitatea, schimbările climatice și migrația, pentru a ajunge la o consolidare reciprocă; solicită introducerea unor competențe de control oficiale în legătură cu Fondul european de dezvoltare, eventual prin intermediul unui acord interinstituțional cu caracter obligatoriu, în temeiul articolului 295 din Tratatul de la Lisabona; cere crearea unui parteneriat echitabil și ambițios între UE și ACP pentru perioada de după 2020, bazat pe principiile asumării responsabilității și ale respectului reciproc între parteneri cu drepturi și obligații egale, care să se concentreze mai mult asupra provocărilor și intereselor comune și care să fie mai bine adaptat pentru a determina schimbări reale în voința ambelor părți și adecvate provocărilor cu care se confruntă; solicită Uniunii Europene să promoveze instrumentele comerciale cu țările ACP, în special acordurile de parteneriat economic (APE), pentru a determina schimbări reale în securitatea și prosperitatea ambelor părți.

43.  subliniază că UE trebuie să-și continue și să-și consolideze eforturile de promovare a dezvoltării economice și a rezilienței în vecinătatea sa și în regiunile care sunt foarte importante pentru interesele UE; reamintește că întreprinderile mici și mijlocii sunt principalii furnizori de locuri de muncă și că încurajarea activității lor este, prin urmare, esențială pentru promovarea dezvoltării economice;

44.  invită VP / ÎR, Comisia și statele membre să stabilească o legătură clară între strategia globală a UE și structura și prioritățile bugetului UE, inclusiv mai multe resurse proprii, să aloce resursele necesare pentru implementarea strategiei și să folosească optim bugetele existente printr-o mai bună cooperare și o acțiune coordonată în domeniile diplomației, dezvoltării, comerțului, energiei și apărării;

Implicarea UE, a parlamentelor naționale și a cetățenilor europeni

45.  subliniază că Strategia globală ar trebui revizuită din cinci în cinci ani, concomitent cu formarea noului Parlament European și a noii Comisii, ceea ce ar permite să se verifice dacă obiectivele și prioritățile sale mai corespund cu amenințările și mediul de securitate și ar permite VP/ÎR să se implice în revizuire;

46.  subliniază că acțiunile UE sunt supuse controlului Parlamentului European și parlamentelor naționale și că Parlamentul European are un rol-cheie în monitorizarea periodică și detaliată a acțiunilor externe ale instituțiilor UE; consideră că parlamentele naționale ar putea fi implicate mai mult în acest proces de monitorizare; reamintește că Parlamentul European este un partener esențial al ÎR/VP în configurarea relațiilor externe ale UE și în rezolvarea provocărilor actuale, inclusiv prin monitorizarea acțiunilor de politică externă ale UE; solicită să fie prezentate Parlamentului European rapoarte anuale de implementare a strategiei;

47.  consideră că Parlamentul trebuie să își îndeplinească integral rolul său în eforturile UE de prevenire a conflictelor,

48.  subliniază că parlamentele naționale trebuie să se implice activ în acest proces, printr-o supraveghere comună mai temeinică împreună cu Parlamentul European, pe durata sesiunilor Conferinței interparlamentare privind PESC/PSAC;

49.  îndeamnă cu fermitate factorii de decizie europeni să implice cetățenii, societatea civilă și autoritățile locale și regionale în dezbaterea despre necesitatea și avantajele creării unui cadru mai solid pentru securitatea Europei.

o
o   o

50.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0213.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0019.
(3) JO L 266, 13.10.2015, p. 55.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0470.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0472.


Implementarea și revizuirea Strategiei UE privind Asia Centrală
PDF 458kWORD 250k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la implementarea și revizuirea Strategiei UE-Asia Centrală (2015/2220(INI))
P8_TA(2016)0121A8-0051/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere cel de-al patrulea raport intermediar din 13 ianuarie 2015 privind implementarea Strategiei UE pentru Asia Centrală, adoptat în 2007,

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind Strategia UE pentru Asia Centrală, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 22 iunie 2015,

–  având în vedere angajamentele anunțate la reuniunea ministerială UE - Asia Centrală, desfășurată la Bruxelles, la 20 noiembrie 2013,

–  având în vedere comunicatul comun al celei de a cincea Conferințe la nivel înalt UE-Asia Centrală pentru cooperarea în domeniul apei și energiei, desfășurată la Milano la 12 și13 octombrie 2015,

–  având în vedere rezultatele reuniunii OSCE privind aplicarea dimensiunii umane, desfășurate la Varșovia în perioada 21 septembrie - 2 octombrie 2015,

–  având în vedere procesul de la Istanbul privind securitatea și cooperarea regională pentru un Afganistan sigur și stabil, lansat în Turcia în 2011, și reuniunea ministerială „Inima Asiei” desfășurată la Kabul, la 14 iunie 2012, care a urmărit aplicarea acestuia,

–  având în vedere sprijinul Comisiei pentru afaceri externe și evaluarea pozitivă a Reprezentantului special al UE pentru Asia Centrală, numit recent în funcție, dl Peter Burian, cu ocazia audierii din 1 iunie 2015,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind această regiune, în special Rezoluția din 20 februarie 2008 referitoare la strategia UE pentru Asia Centrală(1) și cea din 15 decembrie 2011 referitoare la situația aplicării strategiei UE pentru Asia Centrală(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul descărcării de gestiune a Comisiei pentru 2013(3), în special partea a II-a referitoare la Raportul special nr. 13/2013 al Curții de Conturi intitulat „Asistența pentru dezvoltare acordată de UE Asiei Centrale”,

–  având în vedere rezoluția sa din 29 aprilie 2015 conținând observațiile ce fac parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2013, secțiunea III - Comisia și agențiile executive(4) și în special punctul 240 din această decizie,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2012 referitoare la angajarea în relații de cooperare în domeniul politicii energetice cu parteneri din afara frontierelor noastre: o abordare strategică privind aprovizionarea sigură, sustenabilă și competitivă cu energie(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la rolul politicii de securitate și apărare comune în cazul crizelor și al dezastrelor naturale generate de climă(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la prioritățile UE pentru cea de a 25-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la revizuirea strategiei UE privind drepturile omului(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului și democrația în lume în 2011 și politica Uniunii Europene în această privință(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la drepturile omului și tehnologia: impactul sistemelor de intruziune și supraveghere asupra drepturilor omului în țările terțe(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la o strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 privind „Consolidarea OSCE - Un rol pentru UE”(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 cuprinzând recomandările sale adresate Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă privind negocierile pentru un acord extins de parteneriat și cooperare UE-Kazahstan(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2012 referitoare la Kazahstan(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 aprilie 2013 referitoare la situația drepturilor omului din Kazahstan(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2015 referitoare la Kârgâzstan - legea privind propaganda homosexuală(17),

–  având în vedere poziția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unei decizii a Parlamentului European și a Consiliului privind acordarea unei asistențe macrofinanciare Republicii Kârgâzstan(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la situația din Kârgâzstan(19),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2010 referitoare la situația din Kârgâzstan(20),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 septembrie 2009 referitoare la încheierea unui acord de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Tadjikistan, pe de altă parte(21),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2014 referitoare la situația drepturilor omului în Uzbekistan(22),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de instituire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, de modificare a acordului în scopul extinderii prevederilor acestuia la comerțul bilateral cu textile, având în vedere expirarea Acordului bilateral privind produsele textile(23),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 privind relațiile dintre UE și China(24),

–  având în vedere Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015,

–  având în vedere Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 12 mai 2014,

–  având în vedere Rezoluția A/RES/53/144 a Adunării Generale a ONU intitulată „Declarația privind dreptul și responsabilitatea indivizilor, grupurilor și organismelor societății de a promova și proteja drepturile omului și libertățile fundamentale universal recunoscute” (cunoscută și sub numele de „Declarația apărătorilor drepturilor omului”),

–  având în vedere evaluările în curs de desfășurare ale Strategiei globale a UE pentru afacerile externe și politica de securitate și ale Politicii europene de vecinătate,

–  având în vedere articolul 21 din TUE,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare, al Comisiei pentru comerț internațional, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0051/2016),

A.  întrucât Strategia UE pentru Asia Centrală a fost adoptată în contextul importanței din ce în ce mai mari a regiunii și al unui angajament mai mare al UE în țara vecină, Afganistan, al extinderii Politicii europene de vecinătate în regiunea Mării Caspice, al sprijinului pe care UE continuă să îl acorde pentru reformarea și modernizarea societăților post-sovietice, precum și în contextul intereselor de securitate energetică ale UE; întrucât se recunoaște, de asemenea, că amenințările și provocările de securitate impun o cooperare între Asia Centrală și UE, dar și statele sale membre; întrucât această strategie a fost aplicată de aproape opt ani;

B.  întrucât, în pofida unui trecut comun, Asia Centrală este o regiune eterogenă, cu un caracter multietnic și multiconfesional; întrucât lipsa de încredere reciprocă și tensiunile persistente legate de utilizarea și schimbul de resurse naturale au subminat până acum dezvoltarea unei veritabile cooperări regionale;

C.  întrucât respectarea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului reprezintă o condiție esențială pentru o cooperare mai strânsă între UE și cele cinci țări din Asia Centrală în domenii de interes reciproc, în sensul propriu al termenului „parteneriat” folosit în acordurile de parteneriat și cooperare; întrucât situația generală a drepturilor omului și a democrației în regiune rămâne, în proporții diferite, precară și îngrijorătoare;

D.  întrucât deficiențele grave ale statului de drept și ale respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale din statele din Asia Centrală afectează negativ șansele unei dezvoltării durabile și a bunei guvernări, în detrimentul societăților lor;

E.  întrucât comerțul și legăturile energetice întăresc relațiile dintre UE și Asia Centrală și promovează valorile comune, cum ar fi statul de drept, buna guvernare și respectarea drepturilor omului; întrucât sistemul SGP (sistemul generalizat de preferințe) urmărește diversificarea economiilor din Asia Centrală;

F.  întrucât unele state membre au dezvoltat și aprofundat relații bilaterale cu o serie de țări din Asia Centrală; întrucât UE are nevoie de o abordare coerentă și omogenă în regiune pentru a evita orice suprapunere și trimiterea de semnale confuze și amestecate;

G.  întrucât ajutorul pentru dezvoltare acordat de UE, mai ales în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD), a fost majorat la 1 miliard de euro în 2014-2020, ceea ce înseamnă cu 56 % față de perioada de programare 2007-2013;

H.  întrucât Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) reprezintă un instrument de finanțare important care urmărește susținerea organizațiilor societății civile și a democratizării;

I.  întrucât regiunea este din ce în ce mai afectată de fanatismul religios, fapt reflectat de sprijinul acordat pentru SI/Da’esh, Al-Qaida în Afganistan și Hizb-ut-Tahrir și de numărul mare de persoane care au plecat pentru a se alătura SI/Da’esh, în Siria și Irak;

J.  întrucât această regiune reprezintă o importantă rută de tranzit pentru droguri între Afganistan și Rusia, iar o serie de clanuri locale sunt implicate în acest comerț profitabil, care le permite să exercite o influență politică semnificativă din cauza corupției și amestecului de interese;

K.  întrucât educația joacă un rol crucial în promovarea unei dezvoltării stabile, sigure și durabile în regiune;

L.  întrucât, în iunie 2015, Consiliul Afaceri Externe și-a reafirmat angajamentul de a promova drepturile femeilor și a tras concluzia că capacitarea femeilor din regiune a fost un element esențial al stabilității pe termen lung și al bunei guvernări;

M.  întrucât țările din Asia Centrală trebuie să-și îmbunătățească prevederile juridice și administrative din politicile privind azilul și întrucât procesele consultative regionale, cum ar fi procesul de la Almaty coordonat de ICNUR și OIM, pot contribui la acest proces;

N.  întrucât efectele încălzirii globale asupra Asiei Centrale continuă să fie în mare parte necunoscute, dar este deja clar că problemele legate de aprovizionarea cu apă în țările situate la altitudini mai mici se vor înrăutăți și mai mult;

O.  întrucât Rusia și China au legături strânse și o mare influență în regiune, dar există încă posibilități considerabile pentru UE de a-și consolida acțiunile și cooperarea cu țările din Asia Centrală;

P.  reamintind că o serie de parteneriate regionale, cum ar fi Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), Organizația de Cooperare de la Shanghai (SCO) și Uniunea Economică Eurasiatică (SEE) cuprind în rândurile lor mai multe țări din Asia Centrală, fiind totodată dominate de Rusia și/sau China;

Q.  întrucât regiunea a fost inclusă în inițiativa „O centură, un drum”, în special în „centura economică a noului drum al mătăsii”, mărindu-i importanța strategică;

R.  întrucât Asia Centrală cuprinde republicile din fosta Uniune Sovietică, dar este, de asemenea, influențată semnificativ de Rusia, China, Mongolia, Iran și Afganistan,

Dispoziții generale privind angajamentele UE

1.  subliniază că UE este foarte interesată din punct de vedere strategic, politic și economic de consolidarea relațiilor sale bilaterale și multilaterale cu țările din Asia Centrală, pe baza unor valori împărtășite comune, după cum se afirmă în actualele acorduri de parteneriat și cooperare între UE și Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Uzbekistan, precum și în acordul cu Turkmenistanul, care nu a intrat încă în vigoare;

2.  reafirmă că UE este foarte interesată ca Asia Centrală să fie o regiune prosperă, pașnică, democratică, stabilă, sustenabilă atât economic, cât și ecologic, după cum se afirmă în strategia din 2007;

3.  subliniază că abordarea strategică adoptată până acum pentru a defini relațiile cu țările din Asia Centrală a demonstrat o viabilitate și un succes limitate; recunoaște că relațiile economice dintre UE și țările vizate în Strategia pentru Asia Centrală nu au înregistrat vreo extindere semnificativă, că obiectivul de a promova cooperarea regională și integrarea regională dintre țările din Asia Centrală prin intermediul schimbului de experiență și al transferului de standarde din partea UE a stagnat;

4.  crede că nu s-au realizat încă progrese considerabile în domeniile menționate în prezenta rezoluție, dar își exprimă speranța că părțile implicate, Uniunea și statele sale membre alături de cele cinci țări din Asia Centrală, își vor intensifica eforturile pentru atingerea scopurilor și a obiectivelor stabilite în documente oficiale și tratate, care reprezintă temeiul juridic al relațiilor bilaterale și multilaterale ale Uniunii cu Kazahstanul, Kârgâzstanul, Tadjikistanul, Turkmenistanul și, respectiv, Uzbekistanul;

5.  salută revizuirea Strategiei UE privind Asia Centrală realizată de SEAE, Comisie și Consiliu în 2015; consideră, însă, că prioritățile, obiectivele și țintele ar trebui să fie adaptate mai mult la interesele, cerințele și condițiile cadru ale statelor partenere din Asia Centrală, ținând cont de diferențele dintre țările regiunii, dar și de unicitatea fiecăreia și deci, ar trebui mai precis definite prin planuri de acțiune individuale, adaptate fiecărei țări și acompaniate de criterii de referință și de indicatori, cu un termen rezonabil de realizare, pentru a le adapta mai flexibil la condițiile generale din regiune, în cel mai scurt timp posibil;

6.  este de acord că strategia adoptată în 2007 și domeniile prioritare pe termen lung definite în cadrul acesteia (respectarea drepturilor omului, statul de drept, buna guvernare și democratizarea;; tineretul și educația; dezvoltarea economică, comerțul și investițiile; energia și transporturile; sustenabilitatea mediului și apa; amenințările și provocările comune de securitate, precum și dialogul intercultural) sunt în continuare de actualitate și necesare pentru un angajament al UE concret în regiune, în conformitate cu obiectivele stabilite în strategia UE; salută, cu toate acestea, abordarea mai concentrată reflectată în revizuirea strategiei;

7.  apreciază pozitiv revizuirea destul de ambițioasă a strategiei; recunoaște, împreună cu Consiliu, importanța strategică a regiunii și, în consecință, este de acord să consolideze cooperarea efectivă a relațiilor comerciale, politice, diplomatice și să sprijine o veritabilă tranziție democratică; în acest context, salută majorarea cu 56 % a asistenței UE pentru dezvoltare acordate regiunii pentru perioada 2014-2020, comparativ cu perioada precedentă, precum și concentrarea mai specifică a acestui ajutor;

8.   salută discutarea strategiei la reuniunea ministerială UE - Asia Centrală, desfășurată la Astana, la 21 decembrie 2015; sprijină organizarea unei reuniuni la nivel înalt UE-Asia Centrală care să promoveze obiectivele UE în regiune și să abordeze chestiuni de interes comun și cooperarea;

9.  este de acord că ar trebui aplicată o abordare diferențiată pentru a obține rezultate mai bune, atât la nivel bilateral, cât și regional; consideră că programele regionale, cum ar fi cele pentru managementul frontierelor, combaterea traficului de droguri și de ființe umane, cele pentru transport și energie, ar trebui adaptate astfel încât să vizeze părțile interesate, inclusiv țările din regiunea extinsă ca Afganistanul, Iranul, Mongolia și Azerbaidjanul;

10.  invită UE să coopereze mai intens pe o bază ad hoc cu țările din Asia Centrală care doresc să dezvolte colaborarea mai mult decât este prevăzut în Strategia UE pentru Asia Centrală;

11.   subliniază că o cooperarea regională consolidată ar îmbunătăți situația economică, dar și securitatea în regiune; având în vedere că Asia Centrală are legături interregionale slabe, invită SEAE și Comisia Europeană să dezvolte proiecte care să încurajeze o astfel de cooperare pentru țările interesate de consolidarea acestor legături;

12.  subliniază că alocarea fondurilor UE ar trebui să se facă clar în funcție de stimulente și realizări, ținând cont de îndeplinirea unor criterii de referință ce vor fi stabilite pentru fiecare țară și în funcție de progrese măsurabile, în special în ceea ce privește democratizarea, prevenirea și combaterea corupției, organizarea de alegeri libere și corecte, drepturile omului, stoparea traficului de droguri, respectarea normelor muncii, buna guvernare, statul de drept, dezvoltarea, securitatea umană și relațiile de bună vecinătate;

13.  este de acord că angajamentele constructive și concrete și adoptarea de reforme democratice și de programe guvernamentale pot fi considerate ca indicatori ce contribuie la realizări în numeroase domenii; cu toate acestea, îndeamnă Comisia și SEAE să își bazeze evaluările pe realitățile de pe teren;

14.  reiterează necesitatea unei mai mari vizibilități politice a UE în regiunea Asiei Centrale; îndeamnă UE și statele sale membre să se exprime cu o singură voce, fără negocieri bilaterale care adesea interferează cu cerințele în materie de drepturile omului și să promoveze coerența și coordonarea politicii externe în această regiune și să introducă împreună o programare comună a ajutorului și proiectelor cu statele membre, pentru a le dezvolta la întregul lor potențial și pentru a crea sinergii; îndeamnă Consiliul, SEAE și Comisia să adopte un plan de acțiune concret, cu obiective specifice măsurabile, care să permită evaluarea corectă a progreselor viitoare; salută implicarea mai strânsă și asumarea mai amplă a răspunderii din partea statelor membre în ceea ce privește implementarea strategiei;

15.  salută reînființarea postului de Reprezentant Special al Uniunii Europene (RSUE) pentru Asia Centrală după o pauză de un an și se așteaptă ca RSUE nou numit să aducă o contribuție importantă la implementarea strategiei pentru țările din Asia Centrală și la modelarea relațiilor cu aceste țări, asigurând coerența acțiunilor externe ale Uniunii în regiune și comunicând pozițiile UE liderilor politici și societăților din Asia Centrală;

16.  solicită RSUE să se concentreze pe consolidarea democrației, a statului de drept, a bunei guvernări și a respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pe promovarea cooperării regionale și încurajarea dialogului și a soluționării pașnice a diferendelor nerezolvate încă, pe dezvoltarea de contacte nu doar cu guvernele, parlamentele, ci și cu societatea civilă și mass-media, contribuind la prevenirea conflictelor și la promovarea securității regionale și a unei bune gestionării a mediului și a schimbărilor climatice, în special a apei și a resurselor de hidrocarburi; cere RSUE să prezinte Parlamentului un raport oral și în scris cu privire la problemele principale, după cum prevede articolul 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană și mandatul său;

17.  solicită SEAE, Comisiei și RSUE să facă mai proeminentă prezența UE în Asia Centrală, asigurând o mai mare vizibilitate a UE în rândul populației, al societății civile, al mediei locale, al mediului de afaceri și al comunității academice; îndeamnă SEAE să realizeze un echilibru între diplomația tăcută și o diplomație publică mai susținută;

18.   cere SEAE să ofere analize periodice referitoare la Asia Centrală, ținând seama de diversitatea vecinătăților din regiune și incluzând aspecte care vizează integrarea Afganistanului și a Iranului și oferind o abordare cuprinzătoare pentru Marea Caspică;

19.  invită Comisia să asigure sinergii, precum și coerența și omogenitatea între măsurile adoptate de organizațiile internaționale cum ar fi OSCE, Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNODC), ICNUR și Organizați internațională pentru migrație(OIM) și între diferitele instrumente de finanțare externă ale UE folosite în regiune, cum ar fi Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), Instrumentul care contribuie la stabilitate și la pace (ISP), Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), precum și Instrumentul de parteneriat (IP), precum și să intensifice coordonarea cu BERD și BEI;

20.  invită UE să coopereze cu proiectele de asistență și dezvoltare ale SUA în domeniul mediului, educației și a politicilor vizând clima, pentru a îmbunătăți eficiența și pentru a ajunge împreună la un public mai larg;

21.  cere o cooperare mai strânsă între UE și OSCE privind Asia Centrală, în special în domenii cum ar fi drepturile omului, democratizarea și securitatea, cu scopul de a se alătura și completa, după caz, eforturile depuse în regiune;

22.  încurajează delegațiile UE din Asia Centrală să își folosească la maxim potențialul pentru a contribui la implementarea strategiei UE, în special în ceea ce privește sprijinul acordat societății civile și implicarea acesteia;

23.  sprijină continuarea cooperării interparlamentare și subliniază rolul delegației sale permanente pentru relațiile cu regiunea în monitorizarea implementării acordurilor de parteneriat și de cooperare cu țările din regiune;

Democratizare, drepturile omului și statul de drept

24.  îndeamnă Consiliul, SEAE și Comisia să acorde o deosebită atenție și să se implice în promovarea și consolidarea democrației, în respectarea efectivă a drepturilor civile, politice și a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor prevăzute în Pactul Social al ONU, în instituirea statului de drept și în buna guvernare și acțiunile administrative în țările din Asia Centrală, punând, astfel, bazele pentru securitate și stabilitate, pentru crearea unor societăți deschise în țările respective și, prin urmare, pentru bunele practici necesare pentru soluționarea problemelor interne și externe și a problemelor politice, economice și de securitate;

25.  subliniază că respectul pentru democrație și drepturile omului trebuie să se afle în centrul strategiei UE vizând domeniile de cooperare preconizate pentru acordurile de parteneriat și cooperare, care să implice aplicarea clauzei privind drepturile omului și democrația, regretă că obligațiile juridice vizând respectarea democrației și a statului de drept nu au fost aplicate în mod corespunzător, cu excepția unor progrese limitate și fragile în Kârgâzstan;

26.  regretă că, în ansamblu, respectarea standardelor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu a atins încă un nivel acceptabil; regretă că situația drepturilor omului în ansamblu rămâne îngrijorătoare, dar subliniază că au existat, totuși, câteva evoluții pozitive în unele țări din regiune, inclusiv reforme legislative, eforturi mai mari de prevenire a torturii, precum și măsuri punctuale vizând eradicarea muncii copiilor și a muncii forțate;

27.  subliniază valoarea adăugată și potențialul crescut al Platformei pentru statul de drept, coordonată de Germania și Franța, cu susținerea activă a Finlandei, al organizării mai multor evenimente legate de dreptul constituțional și administrativ și e pregătirea judecătorilor; încurajează alte state membre să adopte un rol mai angajat în acest sens; insistă, totuși, ca platforma să fie consolidată pentru a include aspecte concrete legate de drepturile omului și de democratizare; solicită implicarea deplină a societății civile și o cooperare mai strânsă cu aceasta în ceea ce privește această platformă; invită UE și ambasadele statelor membre să sprijine partenerii neguvernamentali cu adevărat independenți;

28.  atrage atenția asupra discrepanțelor existente între adoptarea legilor și aplicarea lor practică, ceea ce a condus la o evaluare eronată a progreselor; îndeamnă SEAE/Comisia să evalueze progresele pe baza rezultatelor concrete reale, mai degrabă decât pe baza unor evaluări legislative sau a unor evaluări bazate pe declarații;

29.  recomandă ca UE să-și adapteze mai bine politica privind drepturile omului și instrumentele de finanțare externă, urmărind ca principiu director realizarea unei reforme democratice consistente pe termen lung ;

30.  condamnă cu fermitate persecutarea continuă a apărătorilor drepturilor omului, a politicienilor din opoziție și a jurnaliștilor din Turkmenistan, Uzbekistan, Tadjikistan, Kazahstan și din Kârgâzstan și invită SEAE să utilizeze toate mijloacele pe care le are la dispoziție pentru a acționa rapid în apărarea lor;

31.  condamnă urmărirea reprezentanților opoziției din exil de către unele regimuri din Asia Centrală, inclusiv asasinatele și abuzul de proceduri de extrădare prin Interpol; îndeamnă statele membre să acorde o mai bună protecție și să evite deportarea acestora în conformitate cu principiul nereturnării, care interzice ca o victimă reală a persecuțiilor să fie predată celui care o persecută;

32.  îndeamnă, în acest sens, SEAE să facă declarații clare prin care să condamne măsurile represive luate de regimurile din Asia Centrală sub pretextul apărării securității publice, recunoscând, în același timp, preocupările legitime de securitate;

33.  invită Consiliul, SEAE și Comisia, în cursul dezvoltării ulterioare a relațiilor, să îndemne partenerii din Asia Centrală să ratifice Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale cât mai curând posibil, precum și să aprobe și să implementeze standardele de bază și alte norme ale OIM, care nu au fost încă adoptate;

34.  înțelege riscul de securitate reprezentat de luptătorii străini care se întorc și care au luptat alături de Da’esh, dar își exprimă profunda îngrijorare cu privire la tendința din ce în ce mai mare de represiune a societății civile și a partidelor de opoziție sub pretextul securității și stabilității, pe care nu o consideră, în niciun caz, ceea ce nu este un răspuns adecvat la această amenințare, inclusiv prin acuzații îndoielnice de activități teroriste sau acuzații vagi de incitare la ură social, adoptarea așa-numitelor „legi privind agenții străini” care stigmatizează și limitează activitățile ONG-urilor legitime ce primesc finanțare externă, precum și recursul din ce în ce mai frecvent la monitorizare, supraveghere, cenzură și la tehnologiile de filtrare; reamintește țărilor partenere că o democrație parlamentară pe deplin funcțională trebuie să respecte libertatea de exprimare și pluralismul mijloacelor de informare în masă; subliniază, în acest context, că suprimarea libertății de exprimare a opiniilor nu contribuie în niciun fel la păstrarea stabilității interne; subliniază că instrumentele relevante ale UE, cum ar fi desfășurarea periodică de seminarii cu publicul larg și intensificarea schimburilor cu acesta ar trebui să contribuie la întărirea poziției publicului, iar multe dintre aceste comunități au tendința în prezent de a se baza pe relațiile dintre grupuri și clanuri sau rețele controlate de elita conducătoare;

35.  invită țările din regiune să nu considere prezența ONG-urilor internaționale ca o amenințare, ci ca un beneficiu pentru societate și să le acorde acces deplin la închisori pentru o mai bună transparență a executării pedepselor, în special cu privire la cooperarea cu toate agențiile Organizației Națiunilor Unite și cu Crucea Roșie Internațională;

36.  este îngrijorat de numărul crescând de legi în țările din regiune care limitează libertatea mass-mediei, libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere și care sunt îndreptate împotriva finanțării societății civile („legile privind agenții străini”) și împotriva comunității LGBTI („legile privind propaganda LGBTI”); consideră că în acest context, pe lângă promovarea libertăților menționate, UE trebuie, de asemenea, să acorde prioritate promovării libertății religioase și de credință și drepturilor femeilor, minorilor și minorităților;

37.  invită autoritățile să facă mai multe eforturi pentru a proteja minoritățile etnice și religioase și persoanele LGBTI în societățile din Asia Centrală, să înceteze discriminarea acestora și să asigure respectarea drepturilor persoanelor vulnerabile, în special a persoanelor cu dizabilități;

38.  reamintește că protecția și promovarea drepturilor copilului se numără printre obiectivele principale ale UE și invită autoritățile să sprijine aplicarea acestora, în conformitate cu legislația și standardele internaționale, în special Convenția ONU cu privire la drepturile copilului;

39.  salută deschiderea de dialoguri privind drepturile omului cu toate cele cinci țări din Asia Centrală; subliniază, însă, lipsa de transparență a procesului și invită VP/ÎR să reexamineze rolul, mandatul, obiectivele și acțiunile întreprinse în urma dialogurilor privind drepturile omului cu țările din regiune și, în special, să implice toate părțile interesate, inclusiv mișcările politice islamice reformiste care se opun extremismului și să introducă mecanisme de monitorizare sistematică a drepturilor omului și planuri de urgență pentru a îmbunătăți eficacitatea acestor mecanisme dacă apar probleme; constată că dialogurile pe tema drepturilor omului reprezintă importante instrumente ale implicării UE în relațiile cu țările din Asia Centrală, care le permit să aplice strategii inteligente și, prin urmare, ar trebui să fie utilizate în mod corespunzător; cere ca aceste dialoguri să facă parte dintr-un angajament global privind drepturile omului în regiune; solicită, în acest sens, să se discute și să se transmită la toate nivelurile preocupările legate de drepturile omului, inclusiv la nivelul șefilor de stat sau de guvern; îndeamnă UE să aducă în discuție coerent și public cazuri individuale concrete;

40.  subliniază importanța mecanismului de evaluare periodică universală al Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite pentru aplicarea efectivă a protecției drepturilor omului, a procesului de democratizare și a statului de drept în Turkmenistan, Uzbekistan, Tadjikistan, Kazahstan și Kârgâzstan;

41.  reamintește guvernelor din Asia Centrală de angajamentele asumate în cadrul dimensiunii umane a OSCE;

42.  salută declarațiile Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, în care avertizează cu privire la restrângerea spațiului democratic, susținute în timpul vizitei sale în regiune, în iunie 2015;

43.  observă că, practic, nu există nicio coordonare între acțiunile UE și cele ale SUA în Asia Centrală; încurajează stabilirea unor legături de cooperare mai practice; consideră că o acțiune comună poate fi benefică în special în domenii precum securitatea umană și promovarea drepturilor omului;

Drepturile femeilor și egalitatea de gen

44.  recunoaște că, deși Uzbekistanul, Kazahstanul, Kârgâzstanul, Tadjikistanul și Turkmenistanul se confruntă cu probleme distincte legate de promovarea drepturilor omului, regiunea se confruntă cu probleme comune legate de discutarea și promovarea drepturilor femeilor și a egalității de gen;

45.  constată că, în pofida celor cinci țări din Asia Centrală care au ratificat Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW), cultura din aceste țări rămâne patriarhală și dominată de bărbați, că există în continuare inegalități însemnate între bărbați și femei în multe domenii, inclusiv în accesul la studiile superioare și la anumite segmente ale pieței muncii, precum și la protecție juridică și la drepturi; constată, de asemenea, că violența împotriva femeilor este în continuare larg răspândită în multe părți din Asia Centrală și îmbracă multe forme, inclusiv violența domestică, răpirea mireselor, trafic, căsătorii timpurii și abuzuri fizice; invită cele cinci țări să aplice integral CEDAW; reiterează că sprijinul acordat de UE trebuie să includă măsuri concrete de eradicare a discriminării femeilor;

46.  constată că femeile joacă un rol plenar și esențial în producția agricolă și în cultivarea pământului în toate țările din Asia Centrală, ponderea medie a femeilor angajate în sectorul agricol fiind de 58 %(25); invită toate țările din Asia Centrală să încurajeze ocuparea forței de muncă și antreprenoriatul în rândul femeilor, în special în zonele rurale; solicită ca promovarea și monitorizarea drepturilor economice și sociale și capacitarea femeilor și a fetelor să fie obiective principale ale relațiilor externe ale UE cu această regiune;

47.  recunoaște măsurile luate de o serie de țări din Asia Centrală pentru a îmbunătăți egalitatea de gen, cum ar fi modificarea articolelor 154 și 155 din Codul penal din Kârgâzstan, intrat în vigoare în februarie 2014, care au înăsprit pedepsele pentru răpirea mireselor, obicei foarte practicat în această țară; remarcă, totuși, că apărarea drepturilor femeilor și promovarea egalității de gen în această regiune rămân, în continuare, problematice; cere Comisiei să sprijine mai mult țările din Asia Centrală în dezvoltarea programelor și acțiunilor vizând egalitatea de gen, pentru a realiza egalitatea de gen și pentru a garanta tuturor persoanelor, inclusiv membrilor cei mai vulnerabili ai societății, că își pot exercita pe deplin drepturile omului;

48.  salută Strategia pentru egalitate de gen a Kazahstanului și cele 45 de măsuri politice, sociale și economice cuprinse în ea; cere Comisiei să sprijine în continuare țările din Asia Centrală în dezvoltarea programelor și acțiunilor vizând egalitatea de gen și solicită o implementare mai concretă a acestei strategii; regretă absența femeilor la nivelul structurilor decizionale publice din Kazahstan, în pofida prevederilor legale care impun o cotă de 30 % pentru femei în instituțiile politice;

49.  cere SEAE ca, în procesul de revizuire a Strategiei sale pentru Asia Centrală și în conformitate cu prioritățile pentru 2016-2020 și cu realizările obținute deja în regiune, să stabilească un plan de acțiune cuprinzător privind egalitatea de gen, cu acțiuni concrete de îmbunătățire a drepturilor și a condițiilor de viață a femeilor; consideră că fiecare țară din Asia Centrală trebuie încurajată să adopte o legislație care interzice explicit toate formele de violență și discriminare împotriva femeilor, inclusiv abuzurile sexuale, fizice, fiziologice și economice, care le împiedică să muncească sau să aibă acces la conturi bancare, cărți de credit sau transport, printre alte tactici de izolare; subliniază că securitatea financiară este primul factor care determină capacitatea unei victime a violenței domestice de a se elibera și de a nu mai fi supusă abuzurilor în viitor; invită țările din Asia Centrală să trateze violența împotriva femeilor ca infracțiune penală, să investigheze în mod corespunzător toate cazurile semnalate și să introducă măsuri care să garanteze victimelor protecția, asistența și accesul la justiție, precum și mecanisme care să asigure aplicarea legii; remarcă că sectorul agențiilor matrimoniale este destul de important în Asia Centrală și cere ca țările din regiune să examineze posibilitatea de a reglementa aceste agenții, pentru a proteja cât mai bine femeile vulnerabile la exploatare; invită țările din Asia Centrală să desfășoare campanii educative despre dreptul de a trăi o viață lipsită de violență, precum și campanii de conștientizare adresate întregii societăți, mai ales liderilor religioși, despre necesitatea absolută a acordului ambelor părți pentru ceremonia de căsătorie;

50.  constată că există o fractură între lege și realitate și că, deși unele țări au un cod juridic care garantează drepturi egale la împărțirea proprietății, în continuare sunt privilegiați moștenitorii de sex masculin; este îngrijorat că, în Tadjikistan, neînregistrarea legală a căsătoriilor plasează femeile într-o poziție deosebit de vulnerabilă după un divorț, cercetările efectuate de OSCE arătând că, din această cauză, 80 % dintre femeile divorțate nu își pot exercita drepturile de proprietate și pensie alimentară pentru copii;

51.  îndeamnă UE să sprijine organizațiile societății civile care militează pentru apărarea drepturilor omului și promovarea egalității de gen în țările din Asia Centrală și să coopereze activ cu organizațiile internaționale implicate în egalitatea de gen, cum ar fi, de exemplu, OIM, OCDE și ONU, pentru a crea sinergii care să contribuie la capacitarea femeilor;

52.  remarcă slaba reprezentare a femeilor în posturile ministeriale, ele ocupând 15 % , respectiv 5,7 % din aceste posturi în Kârgâzstan și în Turkmenistan în 2015(26); încurajează țările din Asia Centrală și Comisia să se concentreze și pe implicarea femeilor în procesul decizional, în special la nivel politic, și recomandă introducerea unui sistem de cote, pentru a promova participarea femeilor, în primul rând în poziția de candidate pentru o funcție publică;

53.  invită țările din Asia Centrală să promoveze accesul egal la tehnologiile informației și comunicațiilor pentru a realiza potențialul femeilor în creșterea economiilor locale și globale;

54.  recomandă desfășurarea unor acțiuni de conștientizare și pregătire a personalului judiciar cu privire la problematica egalității de gen și subliniază că este necesar să fie pedepsite persoanele care comit acte de violență de gen;

55.  subliniază că trebuie organizate cursuri de pregătire pe teme de violență împotriva femeilor și de trafic de ființe umane, pentru personalul autorităților de aplicare a legii, procurori și personalul judiciar și trebuie înființate centre și adăposturi accesibile, care să ofere victimelor sprijin psihologic și juridic;

56.  subliniază importanța unei finanțări adecvate a instituțiilor și organismelor responsabile de implementarea politicilor în domeniul egalității de gen, precum și a autonomiei și finanțării organizațiilor societății civile care susțin drepturile femeilor;

Educație și tineret - schimburi interpersonale

57.  subliniază că educația este unul dintre domeniile principale în care UE trebuie să desfășoare acțiuni pe termen lung în Asia Centrală; consideră că educația este un pilon esențial al integrării și un catalizator în dezvoltarea democratică, economică și socială pentru toate țările din Asia Centrală; sprijină activitatea desfășurată de platforma de educație din Asia Centrală prin intermediul unor programe educaționale și instituționale ce acordă asistență tehnică și dialog prin organizarea de seminare (cum ar fi cel de la Bișkek, din 2014); salută în acest sens inițiativa Letoniei de a organiza prima reuniune ministerială UE-Asia Centrală pe teme de educație și angajamentul asumat de Letonia și Polonia de a conduce programul regional pentru educație, ca urmare a faptului că unele state membre nu s-au arătat dispuse de o lungă perioadă să facă acest lucru; invită UE și statele sale membre să contribuie în mod activ la aplicarea obiectivelor prezentate în timpul Președinției letone din prima jumătate a anului 2015; consideră că investițiile în educația incluzivă și de calitate reprezintă cea mai bună modalitate de a îmbunătăți situația socioeconomică din regiune;

58.  încurajează Comisia să analizezi deficiențele identificate ale Inițiativei pentru educație UE-Asia Centrală, cum ar fi un accesul echitabil la educație, problemele legate de „exodul creierelor”, instruirea grupurilor defavorizate și vulnerabile, precum fetele, copiii cu dizabilități și copiii care provin din minorități;

59.  îndeamnă UE să consacre mai multă atenție promovării unei educații de calitate în rândul tinerilor din Asia centrală, având în vedere efectele pozitive care se vor înregistra în ceea ce privește incluziunea socială, coeziunea socială și stabilitate, dar și construirea unor societăți democratice sustenabile, educația constituind totodată și cea mai bună modalitate de prevenire a extremismului violent și a radicalizării tineretului din regiune; consideră că acest aspect este o prioritate, având în vedere problemele demografice puse de creșterea rapidă a populației tinere, cei cu vârste de până la 14 ani constituind între 25 și 35 % din populație; cere să se acorde o mai mare atenție proiectelor transfrontaliere de reconciliere și dezvoltare interculturală în Valea Ferghana;

60.  salută creșterea numărului de înscrieri la școală, la nivel primar și secundar, remarcând că este important să se continue în această direcție; salută faptul că există aproape egalitate între numărul de femei și bărbați care termină învățământul primar și secundar; subliniază că este important ca femeile să aibă acces la învățământul profesional și la educația universitară, în special în Uzbekistan și Tadjikistan, unde persistă încă o diferență semnificativă între numărul de femei și bărbați înscriși în educația terțiară;

61.  atrage atenția asupra importanței pe care o are accesul femeilor la învățământul profesional și la educația universitară, inclusiv proporția mai mare de femei în domeniile științifice și tehnologice, și îndeamnă RSUE să încurajeze măsuri de stimulare în acest sens; consideră că UE trebuie să-și intensifice acțiunile în acest domeniu prin organizarea unor cursuri pedagogice și prin oferirea de materiale didactice; solicită adoptarea unor măsuri vizând modernizarea învățământului public, promovarea schimburilor academice internaționale și oferirea de posibilități pentru femei de a participa în condiții de egalitate; consideră că ar trebui concepute cursuri de pregătire în problematica egalității de gen pentru personalul din învățământ;

62.  consideră că rolul pozitiv al UE în regiune ar trebui promovat prin educație și prin contacte interpersonale directe; reamintește importanța programelor de schimburi internaționale ale UE, precum Erasmus +, Erasmus Mundus și Erasmus Tempus, pentru promovarea mobilității pozitive și a dialogului intercultural dintre UE și Asia Centrală, precum și pentru oferirea de posibilități de capacitare a studenților care beneficiază de programe, apropiind astfel cele două culturi; apreciază faptul că UE a prevăzut în buget suma de 115 milioane EUR pentru Programul de cooperare educațională Erasmus+ în regiune; invită toți actorii relevanți din UE, dar și din statele sale membre să evalueze și să dezvolte mecanismele existente pentru programele de studii/burse și pentru schimburile de tineri profesioniști între UE și regiunea Asiei Centrale, mai ales în domeniul tehnologiei și al științelor aplicate;

63.  salută faptul că toate cele cinci țări din Asia Centrală au urmat îndeaproape procesul de la Bologna, aplicând mai multe reforme naționale în ultimii ani;

64.  invită Comisia să promoveze participarea oamenilor de știință, a institutelor și firmelor din Asia Centrală la proiecte de cercetare și inovare în colaborare, finanțate prin programul Orizont 2020;

Integrarea economică și dezvoltarea durabilă

65.  remarcă caracteristicile comune ce-și au rădăcinile în istoria mai veche, inclusiv cea a Drumului mătăsii, a colonizării de către triburile turcice și a receptării islamului; în plus, cele cinci țări din regiune au atins diferite stadii de dezvoltare, respectiv: Kazahstanul se afirmă ca un actor de primă importanță în regiune, iar relațiile sale cu UE progresează constant; Kârgâzstanul și Tadjikistanul sunt mult mai sărace, dar relativ deschise, iar societatea civilă este relativ activă; relația UE cu Uzbekistanul este șie în curs de dezvoltare, iar Turkmenistanul rămâne țara cea mai închisă din regiune, fără o societate civilă independentă activă;

66.  atrage atenția că există, de asemenea, o diversitate considerabilă în regiune, nu în ultimul rând în ceea ce privește resursele naturale disponibile, cum ar fi combustibilii fosili și terenurile arabile și, parțial ca o consecință a acestui lucru, în nivelurile actuale de dezvoltare umană și economică ale țărilor; subliniază că trebuie luată în considerare pe de o parte, diferențele culturale din regiune și, pe de altă parte, interdependența dintre țări;

67.  recunoaște impact pozitiv posibil al unui nou impuls în cooperarea economică dintre UE și Asia Centrală asupra modernizării și democratizării în regiune;

68.  consideră că diversificarea economică în regiune creează valoare adăugată din perspectiva dezvoltării regionale, a stabilității și a securității, ținând seama de echilibrul social, economic și ecologic; consideră că este esențială modernizarea și dezvoltarea unei infrastructuri interne sustenabile de transport și energie, mai ales în zonele rurale, îmbunătățirea accesului la internetul de mare viteză și facilitarea dezvoltării conectivității inter-regionale; crede că reabilitarea ecologică și dezvoltarea sustenabilă ar trebui să fie la fel de prioritare în contextul dezvoltării regiunii și subliniază importanța comerțului în promovarea ambelor; încurajează creșterea sprijinului acordat de UE pentru gestionarea resurselor în țările din Asia Centrală și încurajează cooperarea transfrontalieră dintre ele;

69.  este îngrijorat de lipsa de dezvoltare socioeconomică, care stagnează și este inegală, de lipsa de transparență a statului și de corupția astfel practicată, de guvernarea deficitară, de slăbiciunea cadrului instituțional, de nerespectarea statului de drept, precum și de participarea redusă a societății civile, încurajarea clientelismului, agravarea problemelor legate de corupție și lipsa eficienței statului;

70.  subliniază importanța tot mai mare a relațiilor comerciale dintre UE și Asia Centrală, UE reprezentând acum cel mai important partener comercial pentru regiune; subliniază necesitatea ca UE să își intensifice relațiile comerciale și de investiții cu țările din Asia Centrală; subliniază, în acest sens, necesitatea ca țările din Asia Centrală să își consolideze eforturile de combatere a corupției și de promovare a unui mediu stabil pentru a atrage investiții străine;

71.  consideră că relațiile economice și comerciale cu țările din Asia Centrală nu trebuie să se dezvolte în paralel cu statul de drept, democrați, drepturile omului și cu libertățile fundamentale și niciodată în detrimentul acestora; reamintește, în acest sens, importanța activării dispozițiilor stabilite în clauzele relevante ale acordurilor comerciale semnate de către UE, în cazul în care cealaltă parte contractantă încalcă drepturile omului;

72.  subliniază că dezvoltarea economică sustenabilă și incluzivă este una dintre prioritățile principale ale strategiei; subliniază necesitatea ca țările din Asia Centrală să promoveze politici active de reducere a sărăciei și combatere a excluziunii sociale; subliniază că încetinirea creșterii economice din Rusia și China are un impact profund negativ asupra regiunii, la fel ca și tensiunile geopolitice și conflictul actual din Ucraina; subliniază, în acest sens, că deteriorarea tendințelor economice ca urmare a scăderii prețurilor la materiile prime, devalorizării rublei și a scăderii transferurilor de bani ale migranților în Rusia, mulți dintre aceștia fiind acum șomeri și se întorc acasă, constituie provocări socioeconomice grave pentru regiune; observă că, în acest context, se preconizează că rata de creștere a regiunii în perioada de după 2014 va fi aproximativ jumătate din rata medie de creștere din deceniul precedent;

73.  îndeamnă Comisia să elaboreze programe care sprijină reintegrarea socială și ocuparea unui loc de muncă pentru persoanele care se întorc din străinătate și un dialog mai intens privind migrația și mobilitatea;

74.  subliniază că este necesară o strategie UE-Asia Centrală care să nu se bazeze pe interese geostrategice, ci să fie concepută pentru a crea o societate participativă și democratică, caracterizată prin libertate de asociere pentru sindicate, o societate civilă activă, precum și care să adopte măsuri de creștere a egalității de gen și a capacitării femeilor, în special în zonele rurale;

75.  subliniază că, în pofida creșterii economice rapide din ultimii ani, regiunea se confruntă cu rate ridicate de sărăcie, cu inegalități mari de venituri și cu scăderea speranței de viață mai ales în zonele rurale, unde trăiește 80-90 % din populație; subliniază că procesul de privatizare în timpul tranziției economice a ocolit într-o mare măsură regiunile muntoase; subliniază că femeile din acele regiuni sunt deosebit de afectate, deoarece mulți bărbați migrează la orașe în căutare de locuri de muncă, lăsând activitățile agricole și responsabilitățile familiale în întregime în sarcina femeilor;

76.  evidențiază că trebuie asigurată coerența strategiei cu angajamentele globale, în special cu Agenda 2030 pentru dezvoltarea durabilă, adoptată la 25 septembrie 2015 la reuniunea la nivel înalt a ONU privind dezvoltarea durabilă;

77.  încurajează integrarea obiectivelor de dezvoltare sustenabilă (ODD) în agenda de dezvoltare a UE pentru regiune; reiterează că includerea ODD va conduce la o abordare mai cuprinzătoare a dezvoltării sustenabile în regiunea Asiei Centrale;

78.  subliniază că UE trebuie să profite de ocazia oferită de cooperarea pentru dezvoltare pentru a promova respectarea drepturilor omului și realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), pentru a crește nivelul schimburilor comerciale și al investițiilor în fiecare țară, precum și pentru a dezvolta rolul și activitatea partenerilor sociali ca actori esențiali ai societății civile;

79.  consideră că ajutorul pentru dezvoltare ar trebui acordat numai țărilor care sunt cu adevărat implicate în reducerea sărăciei, în progrese socioeconomice echitabile și sustenabile și în respectarea drepturilor omului; consideră că aceste țări trebuie să demonstreze că aplică politici anticorupție eficiente și permită UE să monitorizeze implementarea lor; pune sub semnul întrebării, în acest sens, logica și raportul costuri/eficacitate pentru ajutorul acordat Turkmenistanului și Uzbekistanului; cere revizuirea acestei politici dacă se înregistrează progrese; încurajează VP/ÎR să contribuie la încurajarea progreselor în acest domeniu; regretă că, datorită nivelului ridicat al corupției și al administrației ineficiente, capacitatea de absorbție a ajutorului este foarte scăzută, iar implicațiile sale pozitive foarte limitate;

80.  constată că prezenta reexaminare a fost deconectată în mod intenționat de exercițiul de programare 2014-2020 al Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare pentru Asia Centrală, încheiat în 2014, pentru a se evita orice confuzie sau suprapunere, menținând în același timp coerența acțiunii UE în regiune;

81.  îndeamnă ca asistența pentru dezvoltare să se concentreze pe dezvoltarea rurală și pe agricultura sustenabilă, în special pentru a înceta cultivarea monoculturilor precum bumbacul;

82.  invită UE să monitorizeze eficacitatea asistenței sale tehnice și financiare acordate reformelor sectorului public din țările din Asia Centrală;

83.  solicită coordonarea politicilor de dezvoltare ale UE cu activitățile statelor membre în regiune; solicită o cooperare strânsă a politicii de dezvoltare cu Statele Unite în cadrul parteneriatului nostru de dezvoltare sustenabilă; cere, de asemenea, să se dezvolte cooperarea cu China și Rusia pentru dezvoltarea regiunii Asiei Centrale;

84.  ține seama de siguranța de sine afișată de China în regiune și de schimbarea rolului său de la partener comercial extern la mediator regional în guvernarea economică regională, inclusiv în aprovizionarea locală cu bunuri colective;

85.  crede că sinergiile dintre Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) și inițiativa Chinei „O centură, un drum” va reprezenta un instrument important pentru relansarea dezvoltării economice și sociale în regiune;

86.  observă, de asemenea, că două țări, respectiv Kazahstan și Kârgâzstan, au aderat la noua Uniune Economică Eurasiatică creată la inițiativa Rusiei;

87.  solicită o cooperare strânsă a UE cu fondurile și agențiile ONU, precum și cu Banca Mondială;

88.   remarcă sprijinul bugetar sectorial continuu în Kârgâzstan și Tadjikistan și invită Comisia și SEAE să definească și să aplice condiții robuste și verificabile în mod obiectiv mai ales pentru toate programele de sprijin bugetar care vor urma; subliniază, însă, că trebuie completat de criterii mai stricte, inclusiv de o agendă solidă de reformă, precum și de măsuri eficace de combatere a corupției; subliniază că sprijinul bugetar al UE nu ar trebui utilizat pentru finanțarea directă a serviciilor publice de bază (cum ar fi învățământul primar și secundar, îngrijirile medicale de bază, infrastructura de bază), care constituie o responsabilitate principală a autorităților; crede, mai degrabă, că sprijinul acordat de UE ar trebui să fie condiționat de performanțele autorităților în această privință și că sprijinul bugetar al UE ar trebui să încurajeze dezvoltarea unor servicii publice avansate, cum ar fi cercetarea, inovațiile, educația universitară, infrastructurile inovatoare etc.

89.  salută majorarea asistenței macrofinanciare și solicită ca instrumentul în cauză să fie utilizat pe baza unor criterii riguroase de costuri/beneficii și pe baza unor analize de impact detaliate care să se axeze pe efectele secundare; luând în considerare principalele puncte ale rapoartelor intermediare privind implementarea strategiei, evidențiază importanța implicării statelor membre în acordarea asistenței UE pentru a obține un impact mai mare și rezultate mai bune;

90.  salută solicitarea Kârgâzstanului de aplicare a regimului SPG + și speră că Tadjikistanul și Uzbekistanul îi vor urma exemplul;

91.  consideră că este important ca toate țările din Asia Centrală să respecte normele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și să devină membre ale OMC;

92.  recunoaște, în conformitate cu concluziile OCDE, importanța deosebită a programelor privind legăturile de afaceri (BLP) dintre investițiile directe străine (FDI) și IMM-uri ca instrument pentru diversificarea și maximizarea efectului de propagare a investițiilor, care permite țărilor din Asia Centrală să coreleze mai strâns FDI cu economiile lor naționale, sporindu-și competitivitatea, permițând acestora, în același timp, să aibă acces la piețele internaționale, la finanțe, tehnologii și la competențe de management; în acest sens, invită guvernele statelor din Asia Centrală să inițieze astfel de programe și să crească implicarea părților interesate în BLP deja existente; subliniază că, pentru a asigura că producția locală îndeplinește standardele internaționale de calitate, trebuie instituite măsuri complementare cum ar fi oferirea de programe de formare care să ajute IMM-urile să amelioreze competențele angajaților lor sau sprijinirea IMM-urilor să adopte standarde de calitate recunoscute la nivel internațional;

93.  subliniază că este esențial pentru dezvoltarea economică sustenabilă a regiunii să se aprofundeze integrarea regională, să crească volumul comerțului intra-regional, să se pună accentul pe rețelele de transport și pe serviciile logistice și să se îmbunătățească climatul de afaceri, precum și cadrul legislativ și de reglementare, îndeosebi IMM-uri;

94.  reamintește numeroasele cazuri de tuberculoză infecțioasă din regiunea Asiei Centrale; subliniază că trebuie continuată lansarea tratamentului împotriva tuberculozei în țările emergente care nu mai beneficiază de ajutor bilateral din partea UE, având în vedere creșterea rezistenței la medicamente a anumitor tulpini de tuberculoză;

Energia, mediul, apa și transporturile

95.  subliniază necesitatea unui dialog mai intens privind dezvoltarea infrastructurii, inclusiv a rețelelor energetice și de transport, precum și a conexiunilor internet de mare capacitate;

96.   recunoaște că cooperarea energetică reprezintă un element esențial în relațiile dintre UE și Asia Centrală; consideră că regiunea este o sursă potențială suplimentară de securitate energetică pentru UE, în special în ceea ce privește potențialul unei cooperări mai mari cu Kazahstanul și Turkmenistanul; reamintește că este important ca Uniunea Europeană să dispună de o aprovizionare cu energie sigură, stabilă și la prețuri accesibile, în conformitate cu Uniunea energetică și având în vedere, de asemenea, relevanța acestui lucru pentru securitatea generală a Uniunii; subliniază, în consecință, că aprovizionarea cu energie și diversificarea acesteia trebuie să fie un element esențial al strategiei UE-Asia și invită UE să își intensifice eforturile de integrare a pieței energiei, fapt care este în interesul tuturor părților, întrucât va contribui la diversificarea surselor de energie; solicită, în acest sens, multiplicarea eforturilor de îndeplinire a obiectivului extinderii coridorului sudic în Asia Centrală și al gazoductului transcaspic; subliniază, totuși, că acordurile și dialogurile din domeniul energiei trebuie să includă elemente solide legate de drepturile omului;

97.  ia act de sprijinul UE pentru proiectele energetice care ar putea extinde coridorul sudic al gazelor, inclusiv pe ruta transcaspică și eventual prin Iran; invită, însă, UE să facă studii de fezabilitate complete pentru aceste proiecte, inclusiv evaluări ale impactului de mediu și social;

98.  sprijină promovarea de către UE a energiilor regenerabile, a eficienței energetice, precum și integrarea piețelor energetice din Asia Centrală cu cele din țările învecinate, precum și cu UE;

99.  își reiterează opinia că reinvestirea veniturilor provenite din resursele naturale este esențială pentru o dezvoltare socioeconomică sustenabilă;

100.  încurajează o mai bună coordonare și eforturi mai susținute în cadrul platformei regionale pentru apă și mediu, de o importanță crucială, condusă de Italia și România;

101.  pledează pentru un rol mai activ al UE în dezvoltarea sustenabilă a mediului; în acest context, subliniază importanța principiilor sustenabilității mediului în cursul extracției și prelucrării resurselor naturale în regiune, promovate de Inițiativa privind transparența în industriile extractive (EITI); constată că numai Kazahstanul și Kârgâzstanul respectă EITI în regiune, în timp ce statutul de țară candidată al Tadjikistanului a fost suspendat temporar în 2015;

102.  remarcă cu îngrijorare că, pe lângă impactul crescând al schimbărilor climatice, persistă multiple provocări alarmante de mediu, moștenite din perioada sovietică, cum ar fi cele legate de contaminarea nucleară necontrolată și continuă din ultimele decenii, precum și acțiunile urgente de curățare a locurilor în care s-au făcut teste nucleare, activitățile industriale și extractive, exploatarea nesustenabilă a resurselor naturale, degradarea terenurilor, deșertificarea, poluarea aerului și, mai presus de toate, continuarea unei politici catastrofale de gestionare a resurselor de apă; îndeamnă, în acest sens, Comisia să intensifice asistența tehnică, să ajute la mobilizarea resurselor și să ofere expertiză și bune practici europene vizând rezolvarea acestei probleme;

103.  îndeamnă UE să continue să ofere asistență tehnică și financiară care să vizeze aspectele legate de sănătate, aspectele umanitare, economice și de mediu, precum și cele legate de cunoașterea consecințelor testelor nucleare efectuate în trecut de către URSS la poligonul de încercări nucleare de la Semipalatinsk (SNTS), în partea de nord-est a Kazahstanului, în apropierea orașului Semey (cunoscut anterior sub denumirea de Semipalatinsk);

104.  salută și încurajează continuarea eforturilor de adaptare și rezistență la schimbările climatice și îndeamnă țările din Asia Centrală să contribuie constructiv la succesul Conferinței privind schimbările climatice de la Paris din 2015;

105.  invită UE să își extindă programele de reducere a riscului de dezastre și de consolidare a rezilienței în Asia Centrală, regiune foarte predispusă la catastrofe naturale, cu amenințări serioase de dezastre de mediu și schimbări climatice;

106.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la dispariția masivă a turmelor de antilope saiga în Kazahstan în mai 2015; îndeamnă UE să contribuie cu măsuri de cercetare și de mediu la prevenirea unor posibile cazuri viitoare;

107.  invită UE să-și continue eforturile de promovare a cooperării dintre țările din Asia Centrală privind managementul apei;

108.  încurajează UE să acorde prioritate „diplomației apei” și să o folosească mai susținut pentru a contribui la ameliorarea managementului transfrontalier al resurselor de apă, precum și să joace rolul de mediator în rezolvarea diferendelor, inclusiv prin promovarea unui cadru deschis și eficient, mai ales în cazul barajului de la Rogun; în acest context, îndeamnă UE să încurajeze și să accelereze mai mult adeziunea la convențiile internaționale și la principiile juridice legate de resursele comune de apă;

109.  invită țările din regiune să semneze și să ratifice convențiile ONU de la Espoo și Aarhus referitoare la conflictele legate de apă, dacă nu au făcut deja acest lucru, și să implice societatea civilă în aplicarea lor;

110.  cere intensificarea eforturilor pentru a face față și combate consecințele dramatice ale dezastrului ecologic ca urmare a secării Mării Aral; îndeamnă Comisia să își intensifice sprijinul pentru Fondul internațional pentru Marea Aral și invită SEAE să includă această chestiune ca prioritate în discuțiile sale periodice cu Uzbekistanul;

111.  reamintește că construirea unei infrastructuri rutiere și feroviare strategice, moderne și interoperabile de-a lungul „Drumului Mătăsii” constituie un interes major pentru China, UE și Rusia, iar integrarea reușită a acestei regiuni printr-o infrastructură modernă și fiabilă ar reprezenta o oportunitate importantă nu numai pentru o mai mare integrare economică regională, ci și pentru promovarea mobilității persoanelor și a schimburilor multiculturale, creând, la rândul său, un mediu mai bun pentru dezvoltarea statului de drept și a democrației;

112.  reiterează faptul că UE este pregătită să își pună la dispoziție experiența și know-how-ul pentru a promova adoptarea și aplicarea unor standarde ridicate în materie de siguranță, securitate și mediu în toate modalitățile de transport, precum și pentru a încuraja legăturile în coridorul de transport Europa-Caucaz-Asia Centrală; sprijină în special eforturile continue ale UE în direcția dezvoltării unui transport aerian și maritim sigur în Asia Centrală;

113.  încurajează o mai mare coordonare a UE cu politica Chinei în domeniul transporturilor în regiune;

Cooperarea regională, provocările de securitate și managementul frontierelor

114.  încurajează UE să își intensifice dialogul privind Asia Centrală cu organizațiile regionale și internaționale relevante, dar și cu vecinii țărilor din Asia Centrală și cu alte state active în regiune;

115.  încurajează UE să mărească conectivitatea identificând împreună cu țările din Asia Centrală domeniile de cooperare intensificată, în special cu privire la transport și energie; subliniază că ar trebui să se acorde prioritate integrării țărilor din Asia Centrală între ele, dar și în piețele și coridoarele internaționale;

116.  consideră că UE, în colaborare cu statele membre, ar trebui să promoveze în continuare o integrare regională specifică și politici de consolidare a încrederii și, în același timp, să recompenseze măsurile pozitive adoptate de diferite țări sau grupuri de țări din Asia Centrală prin intermediul unei cooperări mai intense; consideră că măsurile UE trebuie să fie orientate către nevoile și caracteristicile specifice ale fiecărei țări; insistă că trebuie aprofundate inițiativele de dialog politic și promovate acțiuni de consolidare a încrederii între țările din regiune;

117.  consideră că aprofundarea integrării economice regionale este un element important pentru stabilitatea regională și consolidarea păcii;

118.  subliniază importanța cooperării cu OSCE și ONU în toate domeniile de politică;

119.  invită UE să implice și Mongolia pe o bază ad hoc într-o serie de aspecte ale Strategiei europene pentru Asia Centrală;

120.  recunoaște că principalele amenințări și provocări identificate în Strategia pentru Asia Centrală rămân de actualitate;

121.  consideră că UE ar trebui să încurajeze cooperarea regională, în special cu privire la problemele și provocările comune, iar interesul comun ar trebui să aibă prioritate asupra eterogenității țărilor respective;

122.  constată că aspectele etnice nerezolvate, lipsa de perspective pentru un transfer de putere pașnic și guvernarea neincluzivă în țările din Asia Centrală ar putea genera instabilitate și extremism și, ca urmare, este pus grav sub semnul întrebării succesul realizării intereselor principale ale UE ca urmare a Strategiei pentru Asia Centrală;

123.  sprijină obiectivul pe termen lung al UE de a transforma dialogul la nivel înalt UE-Asia Centrală privind securitatea (aflat în stadiu incipient) într-un veritabil forum de cooperare care să discute provocările de securitate comune, precum efectele secundare a le războiului din Afganistan, inclusiv amenințarea Statului Islamic, traficul de droguri, traficul de ființe umane, extremismul violent și terorismul și riscurile chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN); subliniază importanța și impactul pozitiv al programelor regionale de cooperare, inclusiv cele care sprijină cooperarea transfrontalieră și securitatea frontierelor, precum Programul de gestionare a frontierelor în Asia Centrală (BOMCA) și Programul de acțiune privind drogurile în Asia Centrală (CADAP); consideră că în dialog trebuie integrată mai mult orientarea spre securitatea umană decât exclusiv securitatea statului; reafirmă că UE este hotărâtă să dezvolte mai mult dialogurile pe teme de securitate, atât regionale, cât și bilaterale, cu țările din Asia Centrală, asigurând o implicare mai puternică a Afganistanului în cooperarea cu partenerii regionali implicați, în special cu Centrul regional al ONU pentru diplomație preventivă pentru Asia Centrală (UNRCCA);

124.  ia act de adoptarea Programului de acțiune privind drogurile în Asia Centrală (CADAP) pentru 2014-2020; este însă foarte îngrijorat de cultura record și traficul de opium organizat din Afganistan prin Asia Centrală; solicită SEAE/Comisiei să discute problema implicării rețelelor de criminalitate organizată și a elitelor în traficul de droguri și efectele negative asupra sănătății populației din regiune;

125.  recomandă din nou ca BOMCA și CADAP să fie reunite sub auspiciile Instrumentului pentru stabilitate și pace (ISP), nu sub cele ale Instrumentului pentru cooperare și dezvoltare (ICD);

126.  îndeamnă UE să continue programele de sprijin regional pentru prevenirea conflictelor și construirea păcii, inclusiv promovarea reconcilierii între comunități și etnii, precum și pentru demarcarea frontierelor în Asia Centrală, finanțată prin ISP;

127.  salută proiectul „Cooperare transfrontalieră pentru pace și dezvoltare durabilă”, finanțat de Elveția și PNUD, care urmărește să creeze un mediu mai propice pentru pacea și dezvoltarea durabilă în zonele transfrontaliere dintre Kârgâzstan și Tadjikistan;

128.  subliniază rolul Centrului regional al ONU pentru diplomație preventivă pentru Asia Centrală (UNRCCA) cu sediul în Așgabat din 2007, precum și cel al OSCE, în prevenirea conflictelor în regiune;

129.  cere UE să sprijine inițiativele UNRCCA și, sub supravegherea centrului, să se concentreze pe problema apei și să inițieze un dialog între cele cinci țări pentru a rezolva problema poluării transfrontaliere;

130.  solicită Comisiei să analizeze consecințele nefavorabile pe care le-ar putea avea accesul la resursele de apă asupra stabilității și securității în Asia Centrală și să monitorizeze atent toate evoluțiile;

131.  remarcă cu îngrijorare că Raportul anual al SUA pe 2015 privind traficul de ființe umane(27) a plasat Turkmenistanul și Uzbekistanul pe lista țărilor aflate sub observație („Watch List”), ceea ce înseamnă că numărul de victime ale traficului de ființe umane este în creștere; invită coordonatorul antitrafic al UE să sprijine Turkmenistanul și Uzbekistanul în combaterea traficului de ființe umane, care este un afront la adresa demnității umane ce implică adesea teroare psihologică și violență fizică și care trebuie, așadar, eradicat; cere statelor membre să sublinieze acest aspect important în discuțiile pe care le au cu aceste țări;

132.   subliniază importanța cooperării dintre UE și țările din Asia Centrală în prevenirea și combaterea terorismului; este profund preocupat de activitățile organizației extremiste Stat Islamic (SI) care recrutează un număr din ce în ce mai mare de cetățeni din Asia Centrală care, constrânși în parte de marginalizarea politică și de perspectivele economice sumbre, se îndreaptă spre Orientul Mijlociu să lupte sau să sprijine prin diverse mijloace SI, Al-Nusra și alte organizații teroriste și extremiste; recunoaște că, dacă o parte însemnată din cetățenii radicalizați din Asia Centrală se întorc în țările de origine, ei vor constitui un risc la adresa securității și a stabilității în întreaga Asie Centrală, Afganistan, Iran, Rusia, China și India;

133.  încurajează UE să discute cu guvernele din Asia Centrală provocările comune ale recrutării de luptători și suporteri ai Statului Islamic, concentrându-se pe eșecurile politice și administrative, precum promovarea libertății religioase în paralel cu menținerea constituțiilor laice și revizuirea legilor și a politicilor discriminatorii, implementarea de programe de sensibilizare atât pentru bărbați, cât și pentru femei și orientându-se pe asigurarea de locuri de muncă pentru tinerii dezavantajați, acordând prioritate reformelor politice și asigurând o mai bună coordonare între serviciile de securitate, precum și învățând din experiențele europene sau asiatice în domeniul reabilitării și reintegrării radicaliștilor islamiști;

134.  consideră că cooperarea internațională, inclusiv cu Rusia și cu China, este esențială pentru a face față amenințării tot mai mari a radicalizării islamiste în Asia Centrală; invită toți actorii internaționali cu influență în regiune să încurajeze statele din Asia Centrală să depună eforturi comune pentru o mai bună coordonare a cooperării dintre serviciile lor de securitate, inclusiv cu privire la schimbul de informații; subliniază că o astfel de cooperare ar trebui să fie în concordanță cu angajamentele lor internaționale în domeniul drepturilor omului;

135.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la deteriorarea situației de securitate din nordul Afganistanului și la riscurile unor repercusiuni pentru stabilitatea militară și politică în regiune; salută coerența mai bună existentă între strategiile UE pentru Afganistan și, respectiv, Asia Centrală; subliniază, însă, că este necesară o conexiune mai mare între abordarea UE față de Asia Centrală și cea față de Afganistan , precum și o adaptare a politicilor existente la strategia post-2014 pentru Afganistan; încurajează implicarea Afganistanului în programe care urmăresc stabilitatea și securitatea în regiune; încurajează guvernele statelor din Asia Centrală să își asume un rol mai activ și să se implice într-o cooperare mai largă în direcția stabilității în Afganistan; subliniază că este necesar să se coordoneze la nivel regional strategiile privind securitatea umană, antiterorismul, imigrația și combaterea traficului de droguri;

136.  invită Consiliul, Comisia și SEAE să acorde prioritate în relațiile cu statele din Asia Centrală reformei sectorului de securitate, inclusiv finanțare și pregătire mai bune, promovarea libertății religioase în cadrul constituțiilor laice, aspecte preventive ale combaterii terorismului și eforturi de reabilitare a foștilor jihadiști ca părți ale unei strategii generale față de provocarea islamismului radical; regretă că, deși este nevoie urgent de o reformă a sectorului de securitate (RSS) în țările din Asia Centrală, UE nu a fost capabilă să o integreze în strategia sa; în acest context, salută progresul realizat în Kazahstan ca punct de pornire pentru o reformă la scară regională; invită UE să dezvolte programe SSR pentru Kârgâzstan și, eventual, Tadjikistan, orientându-se spre statul de drept și standardele privind drepturile omului în justiția penală și în poliția civilă;

137.  recunoaște că cele cinci republici din Asia Centrală continuă să realizeze zona liberă de arme nucleare în Asia Centrală;

138.  invită statele membre să ofere o interpretare mai uniformă, să aplice și să respecte cu strictețe cele opt criterii prevăzute în poziția comună a UE din 2008 privind controlul exporturilor de arme; în acest sens, este îngrijorat de nerespectarea acestei poziții comune de către unele firme europene, ca urmare a unor acorduri bilaterale semn\te de o serie de state membre;

139.  solicită statelor membre să înceteze exportul de sisteme de supraveghere intruzive pregătite pentru utilizare către țările din regiune, dacă există suficiente motive să se creadă că aceste sisteme ar fi utilizate împotriva jurnaliștilor, politicienilor și apărătorilor drepturilor omului; invită Comisia să revizuiască sistemul european de control al exporturilor, astfel încât aceste sisteme intruzive să nu ajungă pe mâini greșite;

Aspecte specifice fiecărei țări

140.  subliniază că următoarele puncte dedicate individual fiecărei țări se referă doar la aspectele prioritare și nu sunt, deci, exhaustive;

Kazahstan

141.  subliniază că aprofundarea relațiilor politice și economice ar trebui să aibă la bază valori comune; observă că Kazahstanul este primul partener din Asia Centrală cu care UE a negociat și semnat un acord consolidat de parteneriat și cooperare (EPCA); se așteaptă ca după finalizarea acordului, Kazahstanul să demonstreze un angajament activ și pentru reforme politice și democratice, ca urmare a obligațiilor și angajamentelor sale internaționale; recunoaște „programul în 100 de pași” ca fiind o încercare de realizare a unor reforme urgente în această țară;

142.  subliniază, în acest sens, recomandările Parlamentului din 22 noiembrie 2012 referitoare la negocierile pentru un acord extins de parteneriat și cooperare UE - Kazahstan, care sunt esențiale pentru ca Parlamentul să aprobe încheierea noului acord extins și pentru viitoarea cooperare UE-Kazahstan;

143.  își exprimă îngrijorarea față de deteriorarea crescândă a libertății mijloacelor de informare în masă, a libertății de expresie și a libertății de asociere și de întrunire; reafirmă și subliniază că progresele practice și concrete ale reformelor politice au fost legate de progresele din negocierile pentru noul EPCA; invită Kazahstanul să depună toate eforturile pentru a se asigura că propria legislație respectă standardele Consiliului Europei și că garantează aplicare deplină a libertăților fundamentale, fără a-și impune singură restricții; invită autoritățile din Kazahstan să ia măsuri concrete și efective pentru aplicare a recomandărilor făcute de Raportorul special al ONU pentru libertatea de întrunire pașnică și de asociere, în raportul privind rezultatele misiunii sale în Kazahstan din ianuarie 2015; încurajează Kazahstanul, în acest sens, să își revizuiască și să modifice noile coduri penale în ceea ce privește incriminarea defăimării, deoarece aceasta subminează libertățile fundamentale; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la Legea organizațiilor non-profit, care subminează independența și chiar pune în pericol însăși existența ONG-urilor în Kazahstan și solicită revizuirea acesteia;

144.  reamintește Kazahstanului angajamentele luate față de OSCE cu privire la reformele democratice și îl îndeamnă ca, în virtutea ambițiilor sale de politică externă (ca membru al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului în perioada 2013-2015, ca gazdă a Expoziției Internaționale în 2017 și candidat pentru un loc nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU în 2017-2018), să adopte reforme politice interne consistente;

145.  subliniază că, în conformitate cu concluziile preliminare ale misiunii internaționale de observare a alegerilor OSCE/ODIHR din 20 martie 2016, Kazahstanul este departe de a fi îndeplinit angajamentele luate față de OSCE pentru alegeri democratice, dar s-au remarcat unele progrese; încurajează autoritățile din Kazahstan să adopte măsurile necesare pentru a aplica integral toate recomandările OSCE/ODIHR;

146.  solicită eliberarea tuturor deținuților politici, inclusiv a liderului partidului de opoziție Alga!, Vladimir Kozlov;

147.  recunoaște rolul pozitiv jucat de Kazahstan în găzduirea și facilitarea negocierilor E3+3 cu Iranul din 2013 cu privire la programul nuclear al Iranului, contribuția țării la securitatea nucleară globală și inițiativele privind siguranța și securitatea, inclusiv găzduirea noii bănci internaționale de combustibil nuclear, administrată de AIEA, care va fi operațională în 2017, încercarea sa de mediere în criza dintre Rusia și Ucraina și bunele oficii oferite consultărilor cu opoziția din Siria;

148.  salută faptul că, din 2015, Kazahstanul se află în etapa finală a procesului de aderare la OMC;

Kârgâzstan

149.  regretă regresele înregistrate de Kârgâzstan, țara din regiune de la care UE a avut cele mai mari așteptări legate de concretizarea ambițiilor democratice;

150.  apreciază progresele demonstrate de Kârgâzstan la recentele alegeri parlamentare; recunoaște desfășurarea pașnică a alegerilor și gradul semnificativ mai bun de transparență; salută constatările făcute de misiunea OSCE de monitorizare a alegerilor parlamentare din Kârgâzstan de la 4 octombrie 2015, care a evidențiat gama largă de opțiuni pentru alegători și o campanie electorală competitivă; își exprimă, însă, îngrijorarea cu privire la obligativitatea înregistrării datelor biometrice, ca o condiție prealabilă pentru participarea la vot, care a generat probleme însemnate legate de caracterul incluziv al listei de alegători; subliniază că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a instaura o democrație parlamentară pe deplin funcțională, în pofida unor prime semne încurajatoare demonstrate de aplicarea de reforme democratice și trecerea la un pluripartitism veritabil în Kârgâzstan, ca una dintre țările pilot pentru sprijinirea democrației de către UE;

151.  salută faptul că Kârgâzstanul a retras proiectul de act legislativ restrictiv privind „agenții străini” și persoanele LGBTI și îi cere să respingă întreaga legislație care discriminează persoanele LGBTI și urmărește societatea civilă;

152.   salută alegerea cu succes a Kârgâzstanului în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului pentru 2016-2018 și îl invită să își folosească constructiv calitatea de viitor membru pentru a soluționa problemele legate de drepturile omului;

153.  îndeamnă Comisia/SEAE să ajute Kârgâzstanul să facă dreptate victimelor ciocnirilor etnice din 2010;

Tadjikistan

154.  îndeamnă Tadjikistanul să își respecte angajamentele internaționale în domeniul drepturilor omului și să protejeze libertatea de întrunire și independența profesiei juridice; atrage atenția asupra situației problematice a mass-mediei după semnarea de către președinte a noului act legislativ în temeiul căruia toate informațiile despre evenimentele oficiale vor fi transmise prin agenția de informații de stat, restricționându-se astfel accesul la alte mijloace media; invită Tadjikistanul să se abțină să intervină nejustificat în activitățile ONG-urilor și să nu pună aplice noua reglementare referitoare la finanțarea ONG-urilor;

155.  își exprimă îngrijorarea cu privire la decizia de a interzice Partidul Islamic al Renașterii din Tadjikistan, ca urmare tendinței îngrijorătoare de a elimina forțele politice legitime și de a reduce la tăcere vocile critice, sub pretextul unor preocupări privind securitatea; invită autoritățile tadjice să respecte angajamentele luate prin Acordul de pace din 1997 și să adopte măsurile necesare pentru a garanta libertatea de exprimare, pluralismul și un mediu politic liber și deschis;

156.  ia act de concluziile misiunii OSCE/ODHIR de observare a alegerilor parlamentare din 1 martie 2015 din Tadjikistan, care afirmă că alegerile „au avut loc într-un spațiu politic restricționat și nu au reușit să asigure condiții de concurență echitabile pentru candidați”;

157.  continuă să își exprime îngrijorarea cu privire la ineficiența ajutorului pentru dezvoltare al UE în această țară; îndeamnă SEAE/Comisia să acorde prioritate programelor care urmăresc prevenirea torturii în centrele de detenție și libertatea presei în Tadjikistan;

158.  salută aderarea Tadjikistanului la OMC în martie 2013;

Turkmenistan

159.  subliniază că Turkmenistanul este parte la majoritatea acordurilor internaționale importante și, în consecință, are obligația de a respecta și proteja drepturile omului în orice circumstanțe; își exprimă disponibilitatea de a mări sprijinul UE în domeniul principiilor democratice și al statului de drept, în special utilizând la maximum Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului, precum și alte mijloace de sprijinire a procesului de reformă în țară;

160.  regretă că, în perioada de raportare, situația pe teren a statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu s-a schimbat practic deloc, în pofida unor eforturi legislative în domeniul politic, juridic, economic, social și educativ; consideră că noile reglementări ar trebui analizate de experți internaționali din perspectiva obligațiilor internaționale în domeniul drepturilor omului;

161.  cere VP/ÎR și Comisiei să dialogheze cu autoritățile turkmene și să solicite măsuri concrete pentru îmbunătățirea situației drepturilor omului și a statului de drept, așa cum prevede articolul 21 din TUE; solicită, de asemenea, să se continue discutarea problemelor legate de drepturile omului la toate nivelurile, în paralel cu dialogul aflat în derulare pe această temă; își reînnoiește apelul către SEAE de a transforma Biroul de legătură din Așgabat într-o delegație de sine stătătoare a UE în Turkmenistan cât de curând posibil, pentru a permite, printre altele, interacțiunea cu societatea civilă și monitorizarea situației drepturilor omului;

162.  subliniază importanța unui dialog continuu pe tema drepturilor omului, în special în ceea ce privește presiunea constantă pentru eliberarea persoanelor deținute din motive politice și dezvăluirea situației celor care au dispărut în închisoare;

163.  recunoaște că intrarea în vigoare a Acordului de parteneriat și cooperare cu Turkmenistanul ar contribui la dezvoltarea întregului potențial al acestei relații;

164.  invită VP/ÎR să onoreze acordul încheiat cu predecesorul său cu privire la mecanismul de monitorizare, care îi permite Parlamentului să fie informat corespunzător de SEAE în privința implementării APC, după intrarea în vigoare a acestuia;

165.  salută angajamentul consolidat recent al Turkmenistanului cu UE în domenii de preocupare reciprocă; a remarcat prezența acestei țări la reuniunea din 2015 a OSCE privind implementarea dimensiunii umane, precum și prezența la nivel înalt a părții turkmene la reuniunea Comitetului mixt în temeiul Acordului comercial interimar din octombrie 2015;

166.  invită Turkmenistanul să înceteze campania actuală de înlăturare a echipamentelor de satelit și de blocare a accesului la anumite site-uri internet și să pună capăt intimidării și hărțuirii jurnaliștilor independenți și a activiștilor societății civile;

Uzbekistan

167.  regretă că UE nu e urmărește efectiv democratizarea Uzbekistanului și își reafirmă speranța că UE va urmări efectiv acest obiectiv în această țară; constată refuzul guvernului uzbec de a adopta reforme semnificative; încurajează VP/ÎR să conceapă o politică prin care UE se angajează critic, condiționat și coerentă față de Uzbekistan;

168.  regretă încălcarea sistematică și curentă a drepturilor și libertăților fundamentale, în pofida adoptării unor acte legislative îmbunătățite în acest domeniu și a ratificării unor instrumente internaționale referitoare la drepturile omului; îndeamnă autoritățile uzbece să ia măsuri consistente pentru a răspunde îngrijorărilor exprimate de raportorul special al ONU pentru probleme de tortură, Comitetul contra torturii și Comitetul pentru Drepturile Omului și să aplice efectiv toate recomandările acestora;

169.  insistă ca autoritățile din Uzbekistan să-i elibereze pe toți cei care au fost închiși ca represalii pentru exercitarea pașnică a libertății de exprimare, asociere și întrunire și subliniază necesitatea prevenirii și a investigării cazurilor de tortură în închisoare; își exprimă îngrijorarea cu privire la prelungirile arbitrare a sentințelor cu închisoarea; invită autoritățile uzbece să permită ONG-urilor independente din domeniul drepturilor omului să își desfășoare activitatea fără restricții;

170.   salută progresele făcute în eliminarea muncii copiilor și, în special, interdicția guvernului în acest sens; reamintește importanța unei monitorizări independente a aplicării acestei interdicții; reafirmă necesitatea de a elimina munca forțată în timpul recoltării anuale a bumbacului și în același timp, încurajează guvernul să își mențină angajamentul de a continua eforturile concrete, cum ar fi planurile de acțiune, pentru eliminarea muncii forțate, în conformitate cu recomandările OIM și ale Băncii Mondiale;

171.  reamintește că Parlamentul European a hotărât să nu aprobe încheierea protocolului la APC UE-Uzbekistan care extinde prevederile acordului la comerțul bilateral cu textile până când nu se confirmă că au fost implementate reforme concrete cu rezultate substanțiale, asigurându-se totodată că practica muncii forțate, în plus față de munca copiilor este efectiv pe cale de a fi eradicată în Uzbekistan;

172.  consideră, în această privință, că o parte din ajutorul anterior pentru dezvoltare acordat de UE pentru Uzbekistan, inclusiv pentru consolidarea capacităților parlamentului, a fost greșit direcționat și ar trebui, în schimb, redirecționat spre domenii mai importante, precum dezvoltarea rurală și managementul mediului și al apei;

173.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la activitățile Mișcării Islamice din Uzbekistan, care și-a declarat devotamentul față de Statul Islamic în august 2015 și a recrutat mii de jihadiști în Asia Centrală;

o
o   o

174.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, SEAE, Reprezentantului special al UE pentru Asia Centrală, precum și guvernelor și parlamentelor din Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan.

(1) JO C 184 E, 6.8.2009, p. 49.
(2) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 91.
(3) JO L 255, 30.9.2015, p. 68.
(4) JO L 255, 30.9.2015, p. 27.
(5) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 28.
(6) JO C 419, 16.12.2015, p. 153.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2014)0252.
(8) JO C 434, 23.12.2015, p. 111.
(9) JO C 434, 23.12.2015, p. 87.
(10) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 69.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2015)0288.
(12) JO C 434, 23.12.2015, p. 24.
(13) JO C 74 E, 13.3.2012, p. 12.
(14) JO C 419, 16.12.2015, p. 159
(15) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 93.
(16) JO C 45, 5.2.2016, p. 85.
(17) Texte adoptate, P8_TA(2015)0008.
(18) Texte adoptate, P7_TA(2013)0426.
(19) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 92.
(20) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 80.
(21) JO C 224 E, 19.8.2010, p. 12.
(22) Texte adoptate, P8_TA(2014)0040.
(23) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 195.
(24) JO C 36, 29.1.2016, p. 126.
(25) Statistica Băncii Mondiale 2012.
(26) Statistica Băncii Mondiale pe o perioadă de cinci ani (2011-2015).
(27) Redactat de Departamentul de Stat al SUA.


Epidemia cauzată de virusul Zika
PDF 290kWORD 116k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la epidemia cauzată de virusul Zika (2016/2584(RSP))
P8_TA(2016)0122B8-0449/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația din 1 februarie 2016 a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind declararea epidemiei cauzate de virusul Zika drept urgență la nivel internațional în domeniul sănătății publice,

–  având în vedere Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2020-2014) - Orizont 2020(2),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind epidemia cauzată de virusul Zika (O-000030/2016 – B8-0119/2016),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 1 februarie 2016, OMS a declarat epidemia cauzată de virusul Zika drept urgență la nivel internațional în domeniul sănătății publice;

B.  întrucât virusul Zika este un virus emergent transmis de țânțari, care a fost identificat pentru prima dată în 1947 la maimuțele rhesus din pădurea Zika din Uganda, cu ajutorul unei rețele de monitorizare a febrei galbene silvatice;

C.  întrucât sporadic s-au înregistrate epidemii cauzate de virusul Zika în două regiuni europene, Martinica și Guyana Franceză, precum și în Africa, cele două Americi, Asia și Pacific și întrucât au fost detectate cazuri de contaminare în Europa, în special în teritoriile de peste mări Guadelupa și Saint-Martin;

D.  întrucât, în 2007, virusul Zika a părăsit pentru prima dată zona sa endemică tradițională și a provocat o epidemie pe insula Yap din Statele Federate ale Microneziei, urmată de o epidemie generalizată în Polinezia Franceză în perioada 2013-2014, care s-a extins ulterior în mai multe țări din Oceania, inclusiv Noua Caledonie și Insulele Cook; întrucât, deși s-a considerat în general că virusul Zika provoacă doar simptome ușoare la oameni, epidemia din Polinezia Franceză a dezvăluit potențialul virusului de a provoca complicații neurologice (de exemplu sindromul Guillain-Barré și meningoencefalită);

E.  întrucât, potrivit Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), cea mai mare parte a infecțiilor rămân asimptomatice (aproximativ 80 %);

F.  întrucât cea mai mare epidemie cauzată de virusul Zika s-a înregistrat în Brazilia, în special în nord-estul Braziliei;

G.  întrucât, în noiembrie 2015, Ministerul Sănătății din Brazilia a declarat drept urgență de sănătate publică neobișnuita creștere a numărului de copii născuți cu microcefalie în statul Pernambuco în cursul anului 2015; întrucât această creștere frapantă este evidentă în principal în cazul celor mai grave forme de microcefalie, însă, potrivit anumitor relatări, prevalența formelor mai ușoare ale bolii era extrem de ridicată chiar cu câțiva ani înainte de epidemia din 2015;

H.  întrucât ciclul de viață al țânțarilor depinde de climă, habitat și biodiversitate și întrucât răspândirea țânțarilor este facilitată de factori umani, cum ar fi schimbările climatice, habitatele acvatice create de om, despăduririle, urbanizarea și lipsa canalizării, deșeurile urbane, conflictele și călătoriile;

I.  întrucât răspândirea virusului Zika a scos în evidență inegalitățile existente în țările afectate, inclusiv în ceea ce privește sistemele de sănătate publică și condițiile de trai, afectând în mod disproporționat membrii cei mai săraci ai societății, care trăiesc adesea lângă surse deschise de apă și nu dispun de mijloace adecvate pentru a preveni și a combate boala; întrucât femeile reprezintă în continuare cea mai mare parte a populației sărace a lumii, fiind deosebit de expuse ca principala parte responsabilă în gospodărie pentru alimente, apă potabilă, igienă și creșterea copiilor cu simptome asociate microcefaliei, situație care poate necesita resurse financiare suplimentare, în special atunci când nu există structuri de asistență adecvate sau la prețuri accesibile;

J.  întrucât au fost raportate cazuri importate de infecție cu virusul Zika în mai multe țări europene; întrucât, la 11 februarie 2016, ECDC a semnalat un caz de microcefalie detectat la o femeie gravidă din Slovenia, care a contractat o infecție similară celei provocate de virusul Zika în timpul sarcinii, într-un moment când se afla în Brazilia;

K.  întrucât, începând cu 9 februarie 2016, nu s-a mai semnalat niciun caz de transmitere autohtonă a virusului Zika pe continentul european, însă câteva cazuri au fost semnalate în regiunile europene ultraperiferice;

L.  întrucât apariția virusului a fost asociată cu clustere de cazuri de microcefalie și cu alte afecțiuni neurologice, inclusiv cazuri de sindrom Guillain-Barré; întrucât, la 1 februarie 2016, OMS a declarat că există o suspiciune puternică privind o relație cauzală între infecția cu virusul Zika în timpul sarcinii și microcefalie, dar care nu a fost încă dovedită științific;

M.  întrucât, pe baza unui număr tot mai mare de cercetări preliminare, există consensul științific că virusul Zika este una dintre cauzele microcefaliei(3), o condiție care afectează celulele fetale ce formează creierul(4), duce la nașterea unor bebeluși cu cranii neobișnuit de mici și în majoritatea cazurilor la întârzierea dezvoltării creierului și pare să poată afecta fetusul pe întreaga durată a sarcinii(5), și reprezintă, de asemenea, o cauză a sindromului Guillain-Barré; întrucât incertitudinea privind sănătatea fetușilor, precum și incertitudinea privind mecanismele de transmisie, plasează femeile și adolescentele, îndeosebi femeile însărcinate și familiile lor, într-o poziție extrem de dificilă, în special în ceea ce privește starea lor de sănătate și implicațiile pe termen lung pentru gospodărie, și întrucât aceste incertitudini nu ar trebui în niciun caz să fie folosite pentru a amâna deciziile și acțiunile urgente necesare pentru a soluționa această criză;

N.  întrucât există mai multe cauze posibile ale microcefaliei, însă adesea cauza rămâne necunoscută și întrucât, în lipsa unui tratament specific pentru microcefalie, existența unei echipe multidisciplinare pentru a evalua și a îngriji bebelușii și copiii cu microcefalie este importantă, intervenția timpurie prin programe de stimulare și de joacă poate avea un impact pozitiv asupra dezvoltării, iar consilierea familială și sprijinul pentru părinți sunt, de asemenea, foarte importante;

O.  întrucât clusterul de cazuri de microcefalie din Brazilia a fost asociat de cercetătorii argentinieni și brazilieni cu larvicidul piriproxifen, care în 2014 a fost introdus în sursele de apă potabilă din zonele afectate din Brazilia; întrucât, ca reacție la această posibilă asociere, contrar avizului Ministerului Sănătății și în conformitate cu principiul precauției, administrația locală din Rio Grande do Sul, un stat din sudul Braziliei, a suspendat utilizarea larvicidului începând cu 13 februarie 2016;

P.  întrucât dintre cele 4 783 de cazuri de microcefalie raportate începând din octombrie 2015, peste 700 nu s-au confirmat;

Q.  întrucât dintre cei 404 sugari cu microcefalie confirmată, numai 17 au fost testați pozitiv pentru virusul Zika;

R.  întrucât virusul Zika s-a răspândit în teritoriile europene de peste mări începând din 2013;

S.  întrucât există riscul ca transmiterea prin vectori locali să se împământenească în Europa în timpul verii anului 2016;

T.  întrucât în prezent nu este disponibil niciun tratament sau vaccin specific, însă întrucât societatea indiană Bharat Biotech a anunțat la 3 februarie 2016 că dispune de două vaccinuri experimentale în curs de dezvoltare, un vaccin recombinant și un vaccin inactivat care a ajuns în etapa de testare preclinică pe animale;

U.  întrucât virusul Zika poate fi transmis pe cale sexuală(6),(7), iar OMS a declarat că transmiterea pe cale sexuală este destul de comună(8);;

V.  întrucât au fost raportate și cazuri de transmitere a virusului Zika legate de transfuzii de sânge;

W.  întrucât transmiterea transfrontalieră a infecției cu virusul Zika prin intermediul călătorilor infectați și al comerțului mondial reprezintă o amenințare reală,

1.  observă că virusul Zika se transmite în principal la om prin înțepătura unui țânțar infectat din genul Aedes, în principal Aedes aegypti în regiunile tropicale, și că este vorba despre același țânțar care transmite denga, virusul Chikungunya și febra galbenă;

2.  constată că, potrivit evaluării ECDC, întrucât nu există nici tratamente, nici vaccinuri, iar țânțarii care transmit virusul Zika înțeapă atât în interior, cât și în exterior, mai ales în timpul zilei, prevenirea se bazează în prezent pe măsuri personale de protecție precum portul cămășilor cu mâneci lungi și al pantalonilor lungi tratați cu permetrin (în special în orele când tipul de țânțar care transmite virusul Zika este cel mai activ) și dormitul sau odihna în încăperi climatizate sau ecranate, ori utilizarea de plase de țânțari;

3.  subliniază importanța stabilirii unor planuri de comunicare la scara cea mai potrivită pentru a sensibiliza populația și a promova un comportament adecvat cu scopul de a se evita înțepăturile țânțarilor;

4.  salută monitorizarea continuă a situației de către ECDC; invită ECDC să își actualizeze periodic evaluările riscurilor și rapoartele epidemiologice; consideră că ECDC ar trebui să instituie un comitet de experți în boli transmisibile tropicale pentru a coordona și a monitoriza eficient toate măsurile care trebuie luate în UE;

5.  salută decizia Comisiei de a mobiliza 10 milioane EUR pentru cercetarea legată de virusul Zika și recomandă axarea pe cazurile de malformații congenitale grave ale creierului din întreaga Americă Latină și pe legătura suspectată dintre acestea și infecțiile cu virusul Zika; se întreabă totuși dacă această sumă este proporțională cu provocarea de natură științifică majoră pe care o reprezintă contribuția la înțelegerea bolii provocate de acest virus și a complicațiilor sale la nivel neurologic, precum și dezvoltarea unor teste de diagnosticare și a unui tratament pentru această boală;

6.  observă că virusul Zika a fost semnalat în 28 de țări și are consecințe care pot schimba viețile oamenilor, în special ale femeilor tinere și sărace, mare parte dintre acestea trăind în regiunile cel mai puțin dezvoltate ale țărilor respective; subliniază, având în vedere probabila răspândire în continuare a bolii, că lecțiile învățate în urma crizei provocate de epidemia de Ebola de anul trecut trebuie să fie puse în practică rapid de către comunitatea internațională;

7.  subliniază că cercetarea ar trebui să se concentreze în principal pe măsuri de prevenire pentru a se evita răspândirea virusului, precum și pe tratamente; solicită orientarea cercetării legate de virusul Zika pe trei direcții: investigarea suspiciunilor puternice cu privire la legătura dintre virusul Zika și malformațiile congenitale ale creierului, dezvoltarea de tratamente și de vaccinuri, precum și dezvoltarea de teste pentru diagnosticarea rapidă și eficientă;

8.  subliniază necesitatea continuării cercetărilor asupra posibilei legături dintre microcefalie și larvicidul piriproxifen, având în vedere faptul că nu există nicio dovadă științifică care să nege această legătură;

9.  subliniază că cercetarea nu ar trebui să neglijeze alte cauze ale microcefaliei, posibile și complementare;

10.  subliniază posibilitățile suplimentare de finanțare disponibile în cadrul programului Orizont 2020 și al celui de-al 7-lea program-cadru pentru cercetarea legată de dezvoltarea de vaccinuri pentru malarie și bolile infecțioase neglijate, printre care se numără și Zika;

11.  solicită Comisiei să se asigure că, dacă se vor cheltui fonduri publice UE pentru cercetare, nu se vor aplica drepturi de proprietate intelectuală rezultatelor cercetării, iar în cazul produselor astfel elaborate se va garanta accesibilitatea prețurilor pentru pacienți;

12.  invită Comisia să propună măsuri specifice pentru regiunile europene în care virusul Zika s-a răspândit deja, pentru a eradica toți posibilii vectori de transmitere în aceste regiuni, pentru a sprijini persoanele deja infectate, în special femeile însărcinate și pentru a evita o propagare mai largă în regiunile respective și în restul continentului european;

13.  invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune pentru a preveni răspândirea virusului în Europa și pentru a ajuta statele membre și țările terțe să combată această epidemie în regiunile cele mai afectate (în special în Caraibe, America Centrală și America de Sud); consideră că un astfel de plan ar trebui să includă distribuirea țintită și suficientă de bariere mecanice gratuite, cum ar fi plasele (pentru a evita înțepăturile țânțarilor) și prezervativele (pentru a evita transmiterea pe cale sexuală); invită Comisia să elaboreze un protocol de gestiune care să îi vizeze pe cetățenii care ar putea fi expuși riscului de a transmite mai departe infecția cu virusul Zika din cauza contextului lor epidemiologic, cu scopul de a întrerupe efectiv lanțul transmiterii sexuale și prin sânge cu ajutorul depistării precoce;

14.  subliniază necesitatea unei abordări atente la dimensiunea de gen atunci când se discută finanțarea și estimarea nevoilor laboratoarelor, având în vedere complexitatea testării și dezvoltării unor vaccinuri sigure, eficace, abordabile și furnizabile pentru femeile însărcinate, care sunt adesea excluse la începutul studiilor clinice; îndeamnă donatorii de fonduri să fie realiști în ceea ce privește costurile prevăzute pentru dezvoltarea acestor vaccinuri, inclusiv la alocarea fondurilor UE pentru cercetare, și să acorde prioritate siguranței femeilor și fetelor;

15.  subliniază că virusul Zika a scos în evidență reacțiile deficitare ale sistemelor de sănătate publică, în special la nivel de asistență medicală primară, precum și problemele asociate furnizării serviciilor și a drepturilor în materie de sănătate a reproducerii către femeile și fetele din țările afectate, în special cu privire la acordarea de informații și de asistență medicală pe perioada sarcinii și ulterior, precum și la prevenirea și întreruperea sarcinilor, deși oficialii guvernamentali din aceste țări le-au recomandat femeilor să își amâne sarcinile până când se vor cunoaște mai multe lucruri despre virusul Zika;

16.  recunoaște necesitatea de a consolida capacitatea laboratoarelor de a confirma cazurile suspectate de infecție cu virusul Zika în UE/SEE pentru a diferenția infecțiile cu virusul Zika de alte infecții arbovirale (de exemplu denga și virusul Chikungunya); invită statele membre și Comisia să coordoneze cercetarea între laboratoarele care efectuează cercetări cu privire la virusul Zika și să promoveze crearea de astfel de laboratoare în statele membre în care nu există încă;

17.  solicită UE și statelor membre să propună strategii care să sprijine conectarea producătorilor de vaccinuri, a centrelor de prevenire și control al bolilor, precum și a altor agenții naționale și de stat din domeniul sănătății publice și a furnizorilor de servicii de sănătate pentru a promova schimbul de date și analize statistice;

18.  subliniază importanța de a-i sensibiliza pe medicii obstetricieni, pediatri și neurologi cu privire la necesitatea testării infecțiilor cu virusul Zika la pacienții care au călătorit în Brazilia și alte țări afectate începând cu 2014 și la cei care prezintă malformații congenitale ale sistemului nervos central, microcefalie și sindromul Guillain-Barré;

19.  constată cu îngrijorare că în multe dintre țările afectate, sarcina nu reprezintă pur și simplu o alegere, în special în țările unde ratele violenței sexuale se mențin constant la un nivel ridicat; invită UE să sprijine țările afectate în vederea asigurării accesului universal la asistență medicală primară, inclusiv la îngrijiri prenatale și postnatale, precum și la testele de diagnosticare a virusului Zika, și invită UE să sprijine guvernele țărilor afectate în vederea furnizării de informații și a unui pachet de asistență cuprinzătoare în domeniul sănătății sexuale și reproductive, inclusiv servicii de planificare familială, cu accent pe accesul tuturor femeilor și adolescentelor la o serie de metode contraceptive de înaltă calitate, precum și pe accesul la avorturi în condiții de siguranță pentru a combate creșterea numărului de avorturi în condiții improprii de la începutul epidemiei, și, în acest context, să lanseze dialogul necesar cu țările partenere cu privire la contracepție și la drepturile femeilor și fetelor;

20.  subliniază că, până în momentul de față (10 februarie 2016), 25 de țări din UE/SEE, SUA și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor au informat femeile gravide și femeile care încearcă să rămână însărcinate să își amâne deplasările în regiunile afectate de virusul Zika;

21.  întrucât în prezent nu există niciun tratament, vaccin sau profilaxie care să ofere protecție împotriva infecției cu virusul Zika și dat fiind riscul ca transmiterea prin vectori locali să se împământenească în Europa în timpul verii anului 2016, invită Comisia să efectueze fără întârziere o analiză a insecticidelor din perspectiva sănătății umane și a eficacității împotriva țânțarilor, care reprezintă un vector al infecției; invită, de asemenea, Comisia să coordoneze un set de orientări de prevenire care să fie puse în aplicare de autoritățile naționale în vara aceasta;

22.  constată că a fost publicat un algoritm de testare pentru femeile însărcinate care se întorc dintr-o zonă unde virusul Zika continuă să se răspândească; subliniază, cu toate acestea, că un aspect care nu a fost încă abordat de către autoritățile de sănătate îl constituie prezența îndelungată a virusului Zika în spermă și transmiterea documentată a virusului Zika pe cale sexuală, fapt care poate avea consecințe pentru bărbații care se întorc din regiunile unde se înregistrează cazuri de transmitere; consideră că, întrucât infecțiile asimptomatice sunt frecvente, bărbații ar trebui să fie sfătuiți să utilizeze prezervative după întoarcerea din regiunile unde se înregistrează cazuri de transmitere până la prezentarea unor date concludente privind importanța acestui mod de transmitere;

23.  ca urmare a recomandărilor OMS privind prevenirea în țările europene, invită Comisia și statele membre să îmbunătățească semnificativ monitorizarea speciilor invazive de țânțari și să amelioreze controlul țânțarilor prin eliminarea ariilor de reproducere (cum ar fi bălțile) și prin planificarea de pulverizări cu insecticide în caz de epidemie, precum și să îmbunătățească ratele de dezinfectare a mărfurilor, a vehiculelor de transport de marfă, precum și a cabinelor și a compartimentelor pentru pasageri ale aeronavelor care vin din țările afectate;

24.  invită UE și ambasadele statelor membre să furnizeze informații și sprijin cetățenilor UE care trăiesc și călătoresc în zonele afectate;

25.  invită UE și companiile aeriene din țările terțe să efectueze dezinsecții corespunzătoare și temeinice ale aeronavelor provenind din zonele afectate;

26.  solicită UE să se consulte cu statele membre și cu țările terțe (administrațiile naționale, regionale și locale) cu experiență în monitorizarea, sensibilizarea, prevenirea și/sau combaterea genului de țânțari Aedes – cum ar fi administrația regională din Madeira și primăria orașului Funchal, care au o experiență de peste 10 ani în acest sens, precum și regiunile ultraperiferice și teritoriile de peste mări franceze, care au o experiență îndelungată în legătură cu bolile emergente cu transmitere prin vectori și, în special, virusul Zika – pentru a elabora o strategie de combatere a virusului Zika;

27.  subliniază necesitatea unei abordări coordonate la nivelul UE și la nivel internațional pentru a combate această epidemie; salută, în acest context, lansarea Corpului Medical European și consideră că acesta este relevant pentru contribuția sa la mobilizarea echipelor și a echipamentelor medicale și de sănătate publică pentru a combate virusul Zika, dacă va fi necesar; invită, de asemenea, Comisia să prezinte de urgență o strategie orizontală a UE privind sănătatea globală care să vizeze realizarea noului cadru de dezvoltare durabilă și a obiectivelor acestuia;

28.  invită Comisia, în cooperare cu alți parteneri, să contribuie la monitorizarea răspândirii virusului Zika și în țările în curs de dezvoltare și ca, în cooperare cu țările afectate, să integreze în programele naționale de dezvoltare existente măsuri adecvate de consolidare a capacităților în materie de sănătate, de formare a personalului sanitar, de supraveghere epidemiologică, de educare și mobilizare a comunităților, precum și de controlare a populațiilor de țânțari;

29.  subliniază necesitatea ca orice propunere să se bazeze pe o gamă largă de studii epidemiologice care să acopere nu numai efectele virusului Zika, ci și alte cauze ale acestor efecte;

30.  solicită statelor membre să crească gradul de informare al personalului medical și al centrelor de medicina călătoriei cu privire la evoluția epidemiei cauzate de virusul Zika și la controlul vectorilor avut în vedere de autorități în zonele afectate, astfel încât să țină cont de infecțiile cu virusul Zika la stabilirea diagnosticului lor diferențial pentru rezidenți și călătorii care vin din aceste zone și să se pregătească pentru eventuala punere în carantină a călătorilor suspectați de virusul Zika pentru a preveni transmiterea autohtonă; invită autoritățile naționale din domeniul sănătății să organizeze o campanie de informare coordonată de ECDC, cu scopul de a-i informa și a-i liniști pe cetățenii europeni și de a evita alarmele inutile;

31.  invită Comisia și statele membre să își sporească vigilența în ceea ce privește detectarea timpurie a cazurilor de infecție cu virusul Zika importate în UE, inclusiv în țările și teritoriile de peste mări ale UE și în regiunile ultraperiferice ale UE, în special în cazul prezenței vectorilor sau a vectorilor potențiali, pentru a reduce riscul de transmitere autohtonă; recunoaște, în plus, că există riscul răspândirii virusului Zika în regiunile cu climă temperată infestate cu țânțari Aedes (inclusiv regiuni din America de Nord și Europa) care ar duce la transmiterea autohtonă, deși riscul respectiv este probabil redus, depinzând de variațiile sezoniere;

32.  subliniază importanța accesului la servicii de sănătate cuprinzătoare pentru a combate boala cauzată de virusul Zika;

33.  sprijină apelurile Organizației Națiunilor Unite(9) de a se abroga legile și politicile care restricționează accesul la sănătatea și drepturile sexuale și reproductive încălcând standardele internaționale și se alătură intenției ONU de a garanta că răspunsurile în materie de sănătate publică respectă drepturile omului, în special în domeniul sănătății și al drepturilor conexe;

34.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Organizației Mondiale a Sănătății.

(1) JO L 293, 5.11.2013, p. 1.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 104.
(3) http://www.who.int/features/qa/zika/en/
(4) http://www.nature.com/news/zika-highlights-role-of-controversial-fetal-tissue-research-1.19655
(5) Brasil, P. et al. N. Eng. J. Med. http://dx.doi.org/10.1056/NEJMoa1602412 (2016).
(6) http://www.dallascounty.org/department/hhs/press/documents/PR2-2-16DCHHSReportsFirstCaseofZikaVirusThroughSexualTransmission.pdf
(7) https://www.rt.com/news/333855-zika-sex-case-france/
(8) http://www.reuters.com/article/us-health-zika-qanda-factbox-idUSKCN0X22TY
(9) http://www.un.org/apps/news/story.asp?NewsID=53173#.VswcHE32aUk


Situația din Polonia
PDF 250kWORD 76k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la situația din Polonia (2015/3031(RSP))
P8_TA(2016)0123B8-0461/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere tratatele Uniunii Europene, în special articolele 2, 3, 4 și 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2014 intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept” (COM(2014)0158),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului (ECHR),

–  având în vedere dezbaterea Parlamentului din 19 ianuarie 2016 privind situația din Polonia,

–  având în vedere avizul Comisiei de la Veneția din 12 martie 2016 cu privire la modificările din 22 decembrie 2015 aduse legii din 25 iunie 2015 privind Curtea Constituțională din Polonia,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât respectarea statului de drept, a democrației, a drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a valorilor și principiilor prevăzute în tratatele UE și în instrumentele internaționale privind drepturile omului sunt obligații care revin Uniunii și statelor sale membre și care trebuie respectate;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 2 din TUE, UE se întemeiază pe respectarea demnității umane, a libertății, a democrației, a egalității, a statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparținând minorităților, valori care sunt comune statelor membre și care trebuie respectate atât de UE, cât și de fiecare stat membru în toate acțiunile lor;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din TUE, Uniunea trebuie să respecte egalitatea statelor membre în fața tratatelor, precum și identitatea lor națională;

D.  întrucât, conform articolului 4 alineatul (3) din TUE, în virtutea principiului cooperării reale, Uniunea și statele membre trebuie să se respecte și să se ajute reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate;

E.  întrucât, în temeiul articolului 17 din TUE, Comisia trebuie să asigure aplicarea tratatelor;

F.  întrucât statul de drept este coloana vertebrală a democrației, este unul dintre principiile fondatoare ale UE și funcționează pe baza prezumției de încredere reciprocă că statele membre respectă democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, după cum prevede Carta drepturilor fundamentale și CEDO;

G.  întrucât un sistem judiciar eficient, independent și imparțial este esențial pentru statul de drept și pentru a garanta protecția drepturilor fundamentale și a libertăților civile pentru cetățenii Europei;

H.  întrucât Curtea Constituțională a fost creată ca unul dintre elementele centrale care asigură echilibrul între puteri în democrația constituțională și statul de drept din Polonia;

I.  întrucât evenimentele recente din Polonia, în special disputele juridice și politice privind componența Curții Constituționale și noile norme de funcționare (vizând printre altele examinarea cauzelor și ordinea acestora, ridicarea pragului pentru cvorumul de prezență și majoritățile necesare pentru a adopta deciziile Curții) au dat naștere la îngrijorări legate de capacitatea Curții Constituționale de a sprijini respectarea Constituției și de a garanta respectarea statului de drept;

J.  întrucât Comisia de la Veneția a afirmat clar că Curtea Constituțională nu își poate îndeplini rolul de garant al supremației Constituției Poloniei deoarece nu este publicată hotărârea Curții din 9 martie 2016 și, prin urmare, hotărârea nu poate intra în vigoare, iar acest lucru subminează statul de drept; întrucât Comisia de la Veneția a avertizat că paralizarea Curții ar afecta democrația, drepturile omului și statul de drept;

K.  întrucât măsurile luate de guvernul polonez și de președintele Republicii Polonia în ceea ce privește Curtea Constituțională reprezintă un risc pentru democrația constituțională;

L.  întrucât, ca urmare a dezbaterii orientative din 13 ianuarie 2016, Comisia a decis să deschidă un dialog structurat în Cadrul pentru consolidarea statului de drept, trimițând guvernului polonez o scrisoare în care se cereau clarificări privind situația din Polonia;

M.  întrucât Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, va colecta și analiza acum toate informațiile relevante și va vedea dacă există dovezi clare pentru o amenințare sistemică a statului de drept;

N.  întrucât Cadrul pentru consolidarea statului de drept a fost conceput pentru a face față amenințărilor sistemice ale statului de drept, mai ales în situațiile care nu pot fi rezolvate eficient prin proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și atunci când „mecanismele de protecție ale statului de drept” existente la nivel național nu par a fi în măsură să facă față cu succes acestor amenințări;

O.  întrucât actuala constituție a Poloniei, adoptată în 1997, garantează separarea puterilor în stat, pluralismul politic, libertatea presei și libertatea de exprimare și dreptul la informare;

P.  întrucât, pe lângă criza constituțională, mai există și alte aspecte care constituie motive serioase de îngrijorare pentru Parlamentul European, în măsura în care acestea ar putea constitui încălcări ale dreptului european și ale drepturilor fundamentale, inclusiv ale drepturilor femeilor; întrucât aceste acțiuni ale guvernului polonez trebuie atent monitorizate de instituțiile europene,

1.  consideră că este crucial să se garanteze respectarea în totalitate a valorilor europene comune enunțate la articolul 2 din TUE;

2.  consideră că toate statele membre trebuie să respecte în totalitate dreptul UE în practicile lor legislative și administrative și că întreaga legislație, inclusiv dreptul primar al oricărui stat membru sau țară candidată, trebuie să reflecte și să adere la valorile europene fundamentale, și anume principiile democratice, statul de drept și respectarea drepturilor fundamentale;

3.  este profund îngrijorat că paralizarea efectivă a Curții Constituționale din Polonia reprezintă un pericol pentru democrație, drepturile omului și statul de drept;

4.  îndeamnă guvernul polonez să respecte, să publice și să aplice integral și fără întârziere hotărârea Curții Constituționale din 9 martie 2016 și să pună în aplicare hotărârile din 3 și 9 decembrie 2015;

5.  invită guvernul polonez să aplice în totalitate recomandările Comisiei de la Veneția; împărtășește opinia Comisiei de la Veneția care a afirmat că Constituția poloneză și standardele europene și internaționale impun respectarea hotărârilor pronunțate de o curte constituțională;

6.  salută vizita recentă a dlui Timmermans, vicepreședintele Comisiei, în Polonia și intervenția sa la reuniunea Comisiei din 6 aprilie 2016 dedicată lansării unui dialog pentru a găsi o soluție la situația actuală, care să aibă la bază respectarea deplină a cadrului constituțional, ceea ce înseamnă publicarea și aplicarea a hotărârilor Curții Constituționale; se declară îngrijorat de posibilitatea de a avea două sisteme juridice, ceea ce ar conduce la incertitudine juridică;

7.  sprijină decizia Comisiei de a lansa un dialog structurat în baza Cadrului pentru consolidarea statului de drept, care ar trebui să clarifice dacă există o amenințare sistemică la valorile democratice și statul de drept în Polonia; salută asigurările oferite de Comisie că dialogul cu autoritățile poloneze se va desfășura imparțial, pe baza unor date concrete și într-o manieră cooperantă; invită Comisia ca, în cazul în care guvernul polonez nu respectă recomandările Comisiei de la Veneția pe parcursul dialogului structurat, să activeze cea de a doua etapă a procedurii legate de statul de drept, să activeze „recomandarea privind statul de drept” și să sprijine Polonia să găsească soluții pentru a întări statul de drept;

8.  subliniază, însă, că toate măsurile care urmează să fie luate trebuie să respecte competențele UE și ale statelor sale membre, conform tratatelor și principiului subsidiarității;

9.  invită Comisia să informeze regulat și temeinic Parlamentul, cu privire la analizele sale, progresele realizate și acțiunile întreprinse;

10.  își exprimă speranța că dialogul structurat dintre guvernul polonez și Comisie va conduce, de asemenea, la revizuirea altor decizii ale guvernului polonez care au provocat îngrijorări privind legalitatea și impactul posibil asupra drepturilor fundamentale;

11.  așteaptă din partea Comisiei să monitorizeze toate statele membre în același mod în ceea ce privește democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, evitându-se astfel, standardele duble și să informeze Parlamentul cu privire la aceste aspecte;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și președintelui Republicii Poloniei.

Notă juridică - Politica de confidențialitate