Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2016/2139(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0322/2016

Texte depuse :

A8-0322/2016

Dezbateri :

PV 21/11/2016 - 17
CRE 21/11/2016 - 17

Voturi :

PV 22/11/2016 - 5.10
CRE 22/11/2016 - 5.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0437

Texte adoptate
PDF 387kWORD 56k
Marţi, 22 noiembrie 2016 - Strasbourg Ediţie definitivă
Creșterea eficienței cooperării pentru dezvoltare
P8_TA(2016)0437A8-0322/2016

Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare (2016/2139(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere summitul Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă și documentul final adoptat de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă” și, mai ales, obiectivul nr. 17 dintre obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) stabilite în acesta, care impune statelor membre ale ONU să consolideze mijloacele de punere în aplicare a agendei și să dea un nou impuls parteneriatului mondial pentru dezvoltarea durabilă,(1)

–  având în vedere „Agenda pentru acțiune de la Addis Abeba”, documentul final adoptat cu ocazia celei de a treia Conferințe internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare (Addis Abeba, Etiopia, 13-16 iulie 2015) și aprobat de Adunarea Generală a ONU prin rezoluția sa nr. 69/313 din 27 iulie 2015,(2)

–  având în vedere raportul Secretarului General al ONU privind tendințele și progresele în cooperarea internațională pentru dezvoltare, prezentat sesiunii din 2016 a Forumului de cooperare pentru dezvoltare (E/2016/65),(3)

–  având în vedere Declarația de la Paris privind eficacitatea ajutorului, adoptată cu ocazia celui de al doilea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului din 2005, Agenda pentru acțiune de la Accra adoptată cu ocazia celui de al treilea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului din 2008 de la Accra (Ghana),(4) și rezultatul celui de al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului de la Busan (Republica Coreea) din decembrie 2011, care a lansat Parteneriatul mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării,(5)

–  având în vedere Declarația de la Dili din 10 aprilie 2010, care vizează consolidarea păcii și construcția statală, și „Noul acord privind implicarea în statele fragile”, lansat la 30 noiembrie 2011 la cel de al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului,

–  având în vedere Comunicatul de la prima reuniune la nivel înalt a Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării, desfășurată la Ciudad de Mexico în aprilie 2014,(6)

–  având în vedere cea de-a doua reuniune la nivel înalt a Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării, care va avea loc la Nairobi, în perioada 28 noiembrie - 1 decembrie 2016,(7)

–  având în vedere raportul intermediar de activitate 2014 al PNUD/OCDE referitor la modalitatea de a crește eficacitatea cooperării pentru dezvoltare,(8)

–  având în vedere Consensul OSC de la Siem Reap din 2011 privind cadrul internațional pentru eficiența contribuției organizațiilor societății civile la dezvoltare,

–  având în vedere articolul 208 din TFUE, care definește obiectivul de reducere și eradicare a sărăciei drept obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE și impune ca Uniunea și statele sale membre să respecte angajamentele pe care le-au acceptat în cadrul Organizației Națiunilor Unite și al altor organizații competente și să țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare,

–  având în vedere Consensul european privind dezvoltarea din 2005(9) și planurile de a conveni asupra unui nou consens în 2017,

–  având în vedere Codul de conduită al Uniunii Europene privind complementaritatea și diviziunea muncii în politica de dezvoltare(10),

–  având în vedere textul consolidat al Cadrului operațional privind eficacitatea ajutorului,(11) care se bazează pe concluziile Consiliului din 17 noiembrie 2009 privind un cadru operațional privind eficacitatea ajutorului, Concluziile Consiliului din 14 iunie 2010 privind diviziunea muncii la nivel transnațional și concluziile Consiliului din 9 decembrie 2010 privind răspunderea reciprocă și transparența,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 26 martie 2015, „Lansarea cadrului UE privind rezultatele dezvoltării și cooperării internaționale” (SWD(2015)0080), precum și concluziile Consiliului din 26 mai 2015 privind cadrul privind rezultatele,(12)

–  având în vedere concluziile Consiliului din 17 martie 2014 privind poziția comună a UE pentru prima reuniune la nivel înalt a Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării,(13)

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 mai 2015 privind un nou parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei și dezvoltare durabilă în perioada ulterioară anului 2015,(14)

–  având în vedere concluziile Consiliului din 12 mai 2016 privind intensificarea programării în comun,(15)

–  având în vedere concluziile Consiliului din 12 mai 2016 privind Raportul anual pentru 2016 către Consiliul European cu privire la obiectivele UE în materie de ajutor pentru dezvoltare,(16)

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 23 iunie 2015, intitulat „Raportul pe 2015 privind răspunderea UE în materie de finanțare pentru dezvoltare - evaluarea progreselor înregistrate de UE și de statele sale membre” (SWD(2015)0128),

–  având în vedere documentul „O strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene - Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică”, prezentat în iunie 2016 de Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate,(17)

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2008 referitoare la acțiunile întreprinse în urma Declarației de la Paris din 2005 privind eficacitatea ajutorului,(18)

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la viitorul sprijinului bugetar al UE acordat țărilor în curs de dezvoltare,(19)

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului,(20)

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind coordonarea donatorilor din UE cu privire la ajutorul pentru dezvoltare,(21)

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 mai 2015 referitoare la finanțarea pentru dezvoltare,(22)

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 aprilie 2016 referitoare la sectorul privat și la dezvoltare,(23)

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la acțiunile subsecvente Agendei 2030 și la evaluarea acesteia,(24)

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la raportul UE pentru 2015 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării,(25)

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0322/2016),

A.  întrucât principiile stabilite prin Declarația de la Paris și Agenda pentru acțiune de la Accra rămân pe deplin valabile și și-au dovedit utilitatea în ceea ce privește îmbunătățirea calității ajutorului pentru dezvoltare, precum și a sprijinului public pentru acesta în țările donatoare;

B.  întrucât angajamentele politice la nivel înalt asumate în cadrul Consensului de la Monterrey (2002), al Declarației de la Roma (2003), al Declarației de la Paris (2005), al Agendei pentru acțiune de la Accra (2008) și al celui de al patrulea Forum privind eficacitatea ajutorului de la Busan (2011) vizează, toate, același obiectiv, și anume de a ameliora calitatea punerii în aplicare, a gestionării și a utilizării asistenței oficiale pentru dezvoltare, în vederea maximizării impactului său;

C.  întrucât principiile eficacității ajutorului au contribuit în mod clar la progrese în direcția obiectivelor de dezvoltare ale mileniului în multe țări, însă progresele sunt, în continuare, inegale și nu toate principiile au fost întotdeauna pe deplin puse în aplicare în toate statele membre și de către toți actorii din domeniul dezvoltării;

D.  întrucât Parteneriatul mondial poate juca un rol esențial în punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și în realizarea ODD, accentul deplasându-se de pe conceptul de „eficacitate a ajutorului”, care se referă la ajutorul public tradițional pentru dezvoltare, la cel de „eficacitate a cooperării pentru dezvoltare”;

E.  întrucât asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) poate juca un rol esențial în punerea în aplicare a Agendei 2030, în special în țările cu venituri reduse, precum și în combaterea sărăciei extreme și a inegalităților, în cazul în care este mai bine direcționată și respectă principiile eficacității cooperării pentru dezvoltare, și anume asumarea democratică a responsabilității la nivel de țară, alinierea, consolidarea capacității locale, transparența și răspunderea democratică, axarea pe rezultate și incluziunea; subliniază că condiționalitățile de ajutor trebuie să respecte principiile asumării democratice a responsabilității;

F.  întrucât, pe lângă ajutorul și cooperarea pentru dezvoltare, sunt necesare și alte instrumente ale politicii de dezvoltare pentru a eradica sărăcia și a promova ODD;

G.  întrucât sprijinul bugetar prezintă numeroase avantaje, precum responsabilitatea statului, o evaluare mai exactă a rezultatelor, o mai mare coerență a politicilor, o mai bună predictibilitate a ajutorului și o utilizare optimă a fondurilor disponibile, direct în beneficiul populației;

H.  întrucât sectorul privat devine, alături de alte organizații de dezvoltare guvernamentale și neguvernamentale tradiționale, un adevărat partener în strategiile noastre de dezvoltare în vederea realizării unei dezvoltări durabile și favorabile incluziunii;

I.  întrucât este esențial pentru eficacitatea ajutorului ca țările beneficiare să aplice în paralel politici economice în favoarea creșterii care introduc mecanisme ale economiei de piață, mobilizarea capitalurilor private și reforme funciare, precum și deschiderea progresivă a piețelor lor către concurența globală;

J.  întrucât fragmentarea eforturilor de acordare a ajutorului presupune un cost suplimentar între 2 și 3 miliarde EUR anual pentru UE, conform unui studiu efectuat de Comisie;

K.  întrucât Parteneriatul mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării (GPEDC) constituie un forum integrator care reunește guverne, organizații bilaterale și multilaterale, societatea civilă, parlamente, sindicate și sectorul privat din toate țările;

L.  întrucât GPEDC se axează pe comportamentul și relația dintre actorii din domeniul dezvoltării, pe punerea în aplicare în mod eficient a politicilor și a programelor de dezvoltare, precum și pe monitorizarea progreselor înregistrate în respectarea principiilor esențiale definite în ultimii zece ani pentru a îmbunătăți eficacitatea eforturilor tuturor actorilor în materie de dezvoltare; întrucât ar trebui să se precizeze modul în care acesta se articulează cu arhitectura mondială de dezvoltare care monitorizează punerea în aplicare a Agendei 2030;

M.  întrucât țări precum China, Brazilia, Turcia, Rusia și India joacă un rol din ce în ce mai important ca donatori emergenți și în cadrul transferului de competențe și de tehnologie în materie de dezvoltare, îndeosebi datorită propriei lor experiențe recente și actuale în acest domeniu; întrucât colaborarea lor cu donatorii mai tradiționali în vederea promovării de bunuri publice globale și participarea acestora la cooperarea pentru dezvoltare favorabilă incluziunii în cadrul GPEDC pot fi îmbunătățite;

N.  întrucât Comisia joacă un rol activ în cadrul Comitetului director al GPEDC, iar unul dintre copreședinții săi este de origine dintr-un stat membru al UE, și anume Țările de Jos; întrucât Germania preia acest rol de copreședinție;

O.  întrucât asumarea strategiilor de cooperare pentru dezvoltare la nivel național impune atât alinierea donatorilor la planurile naționale de dezvoltare, precum și la ODD și țintele convenite la nivel internațional, cât și participarea țărilor beneficiare la elaborare și la stabilirea responsabilităților în cadrul aplicării planurilor și a programelor de dezvoltare;

P.  întrucât ajutorul generează un dublu avantaj atunci când nu doar finanțează proiecte de dezvoltare, ci este cheltuit și pe plan local, pentru bunuri și servicii produse pe plan local; întrucât, în consecință, consolidarea sistemelor la nivel de țară și a sistemelor naționale de achiziții reprezintă un element esențial pentru eficacitatea ajutorului în conformitate cu Declarația de la Paris privind eficacitatea ajutorului și pentru consolidarea bunei guvernanțe și a răspunderii democratice în țările partenere;

Q.  întrucât agendele de cooperare pentru dezvoltare promovate de furnizori și ajutorul condiționat, inclusiv în domeniul achizițiilor publice, pot exprima interese politice diverse care câteodată intră în conflict cu politicile de dezvoltare și pot risca să submineze asumarea responsabilității și sustenabilitatea ajutorului pentru dezvoltare, precum și progresele anterioare în materie de aliniere, ceea ce ar duce la ineficacitate și la o dependență crescândă; întrucât asumarea responsabilității la nivel local joacă un rol important în asigurarea dezvoltării eficiente pentru cetățeni;

R.  întrucât se utilizează tot mai frecvent cadrele privind rezultatele pentru măsurarea gradului de realizare a programelor de cooperare în domeniul dezvoltării, însă asumarea și utilizarea pe deplin a acestor cadre de către țările în curs de dezvoltare continuă să fie problematică;

S.  întrucât runda de monitorizare din 2016 a GPEDC a arătat că progresele în ceea ce privește utilizarea sistemelor la nivel de țară sunt în continuare scăzute și că nu s-a avansat spre eliminarea condiționării ajutorului, care se situează încă la vârful de 80 % atins în 2010;

T.  întrucât parlamentarii din țările partenere, autoritățile locale și societatea civilă continuă să își exprime nemulțumirea cu privire la gradul în care sunt implicați și informați cu privire la programarea și punerea în aplicare a cooperării pentru dezvoltare;

U.  întrucât eficacitatea dezvoltării, înțeleasă ca utilizarea eficace a tuturor mijloacelor și resurselor orientate spre dezvoltare, inclusiv reducerea sărăciei, depinde atât de furnizarea de ajutor și de țările beneficiare, cât și de existența unor instituții eficace și active, a unor politici solide, de implicarea părților interesate de la nivel local și a societății civile, de existența statului de drept, a unei guvernanțe democratice integratoare, de prezența unor mecanisme de monitorizare eficace și transparente, precum și a unor măsuri de protecție împotriva corupției din țările în curs de dezvoltare și împotriva fluxurilor financiare ilicite la nivel internațional; întrucât GPEDC ar trebui să joace un rol mai important în facilitarea și promovarea progresului referitor la factorii determinanți pentru dezvoltare menționați mai sus;

V.  întrucât fragmentarea ajutorului rămâne o provocare persistentă din cauza proliferării donatorilor și a agențiilor de ajutor, precum și a lipsei de coordonare a activităților și proiectelor acestora;

W.  întrucât cooperarea sud-sud a continuat să se intensifice, în pofida încetinirii economiilor emergente și a scăderii prețurilor la materiile prime;

X.  întrucât peisajul de dezvoltare este tot mai eterogen, mai mulți oameni săraci trăind în țările cu venituri medii decât în țările cu venituri mici; întrucât, în același timp, natura provocărilor în materie de dezvoltare s-a schimbat odată cu apariția unor noi provocări globale, cum ar fi migrația, securitatea alimentară, pacea și stabilitatea și schimbările climatice,

1.  face apel la toți actorii din domeniul dezvoltării să se bazeze pe angajamentele asumate de la Paris la Busan, precum și să își reînnoiască și intensifice eforturile pentru a face cooperarea în materie de dezvoltare cât mai eficace cu putință, în scopul de a realiza obiectivele și țintele ambițioase stabilite în Agenda 2030 și de a utiliza în mod optim resursele publice și private pentru dezvoltare;

2.  solicită utilizarea tuturor instrumentelor aferente politicii de dezvoltare pentru a eradica sărăcia și a promova ODD; consideră că eficacitatea finanțării pentru dezvoltare ar trebui să fie evaluată pe baza rezultatelor concrete și a contribuției sale la politica de dezvoltare în ansamblu;

3.  subliniază rolul esențial al asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) în îndeplinirea agendei privind eficacitatea dezvoltării, pentru eradicarea sărăciei, reducerea inegalității, furnizarea de servicii publice esențiale și sprijinirea bunei guvernanțe; subliniază faptul că AOD este mai flexibilă, mai previzibilă și mai răspunzătoare decât alte fluxuri care ar putea contribui la dezvoltare;

4.  reamintește că finanțarea suficientă reprezintă o condiție prealabilă pentru o cooperare eficace pentru dezvoltare; observă că cea mai mare parte a furnizorilor de AOD nu și-au îndeplinit angajamentul de a aloca 0,7 % din VNB sub formă de asistență pentru dezvoltare până în 2015, ceea ce înseamnă că o sumă de peste 2 mii de miliarde USD nu a fost pusă la dispoziția țărilor în curs de dezvoltare pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

5.  îndeamnă UE și statele sale membre să-și îndeplinească angajamentul de lungă durată de a aloca 0,7 % din VNB pentru ajutor și de a-și consolida asistența pentru dezvoltare, inclusiv prin intermediul bugetului UE și al Fondului european de dezvoltare (FED), precum și să adopte o foaie de parcurs eficace pentru a îndeplini obiectivul aferent angajamentului în mod transparent, previzibil și răspunzător; avertizează cu privire la diluarea criteriilor AOD pentru a acoperi alte cheltuieli decât cele legate direct de promovarea dezvoltării durabile în țările în curs de dezvoltare;

6.  ia act cu îngrijorare de faptul că, până la jumătatea anului 2015, doar cinci state membre ale UE publicaseră planuri de punere în aplicare a angajamentelor de la Busan; îndeamnă statele membre să publice planuri de punere în aplicare a angajamentelor și să informeze cu privire la eforturile depuse înaintea celei de a doua reuniuni la nivel înalt a GPEDC, care va avea loc la Nairobi, în perioada 28 noiembrie - 1 decembrie 2016;

7.  solicită ca documentul final al celei de a doua reuniuni la nivel înalt să trateze și să atribuie în mod clar rolurile și responsabilitățile diferențiate ale actorilor și instituțiilor din domeniul dezvoltării pentru punerea în aplicare a agendei și aplicarea principiilor, cu scopul de a impulsiona realizarea de progrese și a facilita cooperarea viitoare;

8.  ia act de propunerea mexicană de includere a celui de al cincilea principiu al eficacității dezvoltării, și anume „de a nu lăsa pe nimeni în urmă”; recunoaște importanța plasării unui accent puternic pe grupurile sărace, vulnerabile și marginalizate, luând în mod corespunzător în considerare egalitatea de gen și situațiile de fragilitate și conflict, în contextul agendei privind eficacitatea dezvoltării; consideră că, deși acest principiu ar corespunde filozofiei generale și angajamentului primordial al Agendei 2030, eventuala sa includere ar trebui să fie însoțită de discuții serioase și de o analiză a operaționalizării sale, în special în ceea ce privește problemele legate de integrare și indicatori;

9.  subliniază necesitatea de a poziționa ferm GPEDC în contextul punerii în aplicare a Agendei 2030 și a Agendei pentru acțiune de la Addis Abeba; consideră că GPEDC poate constitui o valoare adăugată dacă activitatea sa este eșalonată în mod strategic și adaptată în funcție de activitatea și calendarul Forumului de cooperare pentru dezvoltare, al Forumului privind finanțarea pentru dezvoltare și al Forumului politic la nivel înalt din cadrul Consiliului Economic și Social al ONU;

10.  subliniază că GPEDC ar trebui să joace un rol important pentru a asigura, pe baza unor date concrete, monitorizarea și răspunderea privind principiile eficacității pentru atingerea ODD și pentru a sprijini o mai bună punere în aplicare a acestora de către toți actorii la nivel național; subliniază necesitatea ca GPEDC să prevadă căi de cooperare clar definite pentru anumiți actori din domeniul dezvoltării care nu sunt donatori OCDE, precum donatorii emergenți, guvernele locale și regionale, organizațiile societății civile, filantropii privați, instituțiile financiare, întreprinderile private și sindicatele; consideră că dispozițiile privind prezidarea GPEDC ar trebui să reflecte diversitatea părților interesate;

11.  reamintește că 1 % din creșterea din Africa reprezintă mai mult decât dublul ajutorului oficial pentru dezvoltare;

12.  consideră că GPEDC ar trebui să joace un rol de lider în asigurarea progreselor privind ODD nr. 17, și anume în legătură cu monitorizarea și răspunderea, creșterea eficacității ajutorului, calitatea și capacitatea finanțării pentru dezvoltare, sustenabilitatea fiscală și bugetară, mobilizarea sectorului privat și creșterea responsabilității acestuia în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, transparența, coerența politicilor, parteneriatele multipartite, precum și cooperarea sus-sud și cea tripartită;

13.  subliniază rolul important pe care trebuie să îl joace GPEDC în ceea ce privește indicatorul ODD nr. 17.16.1, în special în realizarea unor parteneriate multipartite mai eficace și mai favorabile incluziunii pentru a sprijini și a susține punerea în aplicare a Agendei 2030, prin măsurarea calității eforturilor lor de dezvoltare; salută runda de monitorizare din 2016, constatând că numărul partenerilor de dezvoltare implicați în acest exercițiu a crescut și așteaptă cu nerăbdare publicarea raportului privind progresele înregistrate;

14.  încurajează părțile la GPEDC să ia în considerare crearea unui secretariat permanent al acestuia, mai independent și dotat cu resurse adecvate, bazându-se pe activitatea desfășurată de echipa comună de asistență, și îndeamnă statele membre ale UE și țările partenere să stabilească puncte focale naționale;

15.  reamintește că Parlamentului European ar trebui să i se asigure posibilitatea de a-și juca rolul esențial privind controlul democratic al tuturor politicilor UE, inclusiv în ceea ce privește politicile de dezvoltare, și solicită insistent să fie informat în mod periodic și în timp util cu privire la poziția adoptată de Comisie în cadrul Comitetului director al GPEDC;

16.  salută progresele înregistrate și recomandă Comisiei să depună în continuare eforturi pentru a se asigura că toate părțile interesate au acces la informații în ceea ce privește transparența programării, a mecanismelor de finanțare, a proiectelor și a fluxurilor de ajutoare în materie de cooperare pentru dezvoltare, în special în contextul Inițiativei internaționale privind transparența ajutoarelor (IATI) și al înființării site-ului „EU Aid Explorer”; subliniază, cu toate acestea, că trebuie luate încă măsuri importante în această privință și solicită ca donatorii să depună urgent eforturi semnificative suplimentare pentru ca informațiile și datele să devină mai accesibile, actualizate și comparabile; invită statele membre care nu contribuie încă la IATI să înceapă să facă acest lucru; invită Comisia și statele membre să utilizeze datele disponibile și, de asemenea, să sprijine țările partenere prin promovarea schimburilor de informații și bune practici în acest sens;

17.  consideră că monitorizarea, analiza și schimbul de cunoștințe cu privire la progresele înregistrate în domeniul dezvoltării sunt esențiale pentru a crește răspunderea și impactul cooperării, în special la nivel de țară; îndeamnă Comisia, prin urmare, să prezinte rapoarte, cel puțin o dată la 24 de luni, cu privire la eforturile și planurile de acțiune ale UE și ale statelor membre, pentru a implementa pe deplin principiile de la Busan; solicită UE să continue să sprijine țările partenere la îmbunătățirea capacității lor administrative și logistice, în special a sistemelor lor statistice;

18.  salută inițiativele OCDE care ar putea contribui la reducerea fluxurilor financiare ilicite și invită comunitatea internațională să intensifice cooperarea pentru a spori transparența regimurilor fiscale și a fluxurilor financiare, în general; insistă asupra rolului esențial și a responsabilităților întreprinderilor multinaționale și ale instituțiilor financiare în această privință;

19.  invită Comisia, delegațiile UE și agențiile din statele membre să informeze parlamentele naționale și, în măsura în care este posibil, autoritățile locale și regionale, precum și părțile interesate din sectorul privat și societatea civilă, cu privire la programarea și angajamentele financiare legate de ajutorul pentru dezvoltare, publicând, pentru fiecare țară, rapoarte privind cooperarea pentru dezvoltare, care ar trebui să ofere o imagine de ansamblu a documentelor strategice, a coordonării donatorilor, a planurilor de acțiune anuale și a programelor în curs și a celor planificate, precum și a cererilor de propuneri de proiecte și a achizițiilor publice sau a altor mecanisme de finanțare utilizate;

20.  încurajează parlamentele țărilor beneficiare să adopte politici naționale în materie de ajutor pentru dezvoltare cu scopul de a crește răspunderea donatorilor și a guvernelor beneficiare, inclusiv a autorităților locale, a consolida gestionarea finanțelor publice și capacitatea de absorbție, a eradica corupția și orice formă de dispersare a ajutoarelor, a eficientiza sistemele fiscale și a îmbunătăți condițiile necesare pentru a beneficia de sprijin bugetar, precum și, pe termen lung, pentru a reduce dependența de ajutoare;

21.  consideră importantă promovarea participării tuturor statelor membre la Inițiativa fiscală de la Addis Abeba, pentru a dubla suportul tehnic până în 2020 și a consolida capacitatea țărilor partenere în ceea ce privește impozitarea;

22.  invită Comisia și statele membre să colaboreze cu parlamentele naționale din țările partenere pentru a sprijini în mod constructiv elaborarea acestor politici, completându-le cu acorduri de răspundere reciprocă; salută eforturile Comisiei de a îmbunătăți răspunderea națională în ceea ce privește sprijinul bugetar, consolidând capacitățile instituționale ale parlamentelor naționale și ale instituțiilor supreme de audit;

23.  subliniază rolul pe care îl joacă în dezvoltare cetățenii, comunitățile locale, reprezentanții aleși, organizațiile bazate pe credință, organizațiile societății civile (OSC), mediul academic, sindicatele și sectorul privat și subliniază că toți acești actori trebuie să fie implicați în promovarea și punerea în aplicare a agendei privind eficacitatea la diferite niveluri; consideră că contribuția lor efectivă necesită implicarea participativă a acestor actori în ceea ce privește planificarea și punerea în aplicare, răspunderea reciprocă și transparența, monitorizarea și evaluarea și că donatorii ar trebui să îmbunătățească previzibilitatea și să reacționeze mai rapid atunci când colaborează cu acești actori în cadrul punerii în aplicare și al furnizării serviciilor de bază pentru a putea ajunge în mod real la categoriile cele mai vulnerabile ale populației;

24.  subliniază că asistența poate fi menținută doar dacă beneficiarii se angajează ferm și își asumă responsabilitatea; insistă asupra importanței responsabilității comune pentru rezultatele din domeniul dezvoltării, inclusiv pentru punerea în aplicare a Principiilor de la Istanbul, și reamintește că asumarea democratică a responsabilității necesită instituții puternice care să poată asigura deplina participare a actorilor locali la aplicarea, monitorizarea și evaluarea programelor de dezvoltare;

25.  subliniază că este important să se permită OSC să își exercite rolul lor ca actori independenți de dezvoltare, cu un accent deosebit pe un mediu favorabil, conform cu drepturile convenite la nivel internațional, care să maximizeze contribuțiile la dezvoltare ale OSC; își exprimă preocuparea în legătură cu reducerea spațiului acordat OSC din multe țări partenere; invită Comisia să îmbunătățească accesibilitatea fondurilor pentru OSC;

26.  salută progresele înregistrate de UE și angajamentul în ceea ce privește programarea în comun; observă că programarea în comun ar trebui să reducă fragmentarea ajutorului și costurile de tranzacționare, să crească complementaritatea printr-o mai bună diviziune a muncii, să sporească răspunderea internă și reciprocă, precum și previzibilitatea cooperării pentru dezvoltare și, prin urmare, să ofere avantaje clare pentru UE și țările partenere deopotrivă; observă că programarea în comun a fost explorată în 59 din cele 110 țări partenere care beneficiază de asistența pentru dezvoltare acordată de UE; invită statele membre și țările partenere să avanseze cu angajamentul privind programarea în comun, cu scopul de a exploata pe deplin avantajele sale în toate țările în care acest lucru este posibil;

27.  reamintește solicitarea sa(26) de a codifica și consolida mecanismele și practicile menite să asigure o mai bună complementaritate și o coordonare eficientă a ajutorului pentru dezvoltare între statele membre și instituțiile UE, asigurând norme clare și ușor de aplicat pentru a asigura asumarea democratică a responsabilității la nivel național, armonizarea, alinierea la strategiile și sistemele naționale, previzibilitatea ajutorului, transparența și răspunderea reciprocă; solicită Comisiei să furnizeze informații cu privire la absența unor acțiuni ulterioare referitoare la această solicitare și să indice măsurile alternative pe care le-a luat sau intenționează să le ia în acest sens;

28.  reamintește că UE și statele sale membre s-au angajat să elimine condiționarea ajutorului și recunoaște progresele realizate în acest domeniu; solicită eforturi suplimentare pentru a accelera eliminarea condiționării ajutorului la nivel global de către toți furnizorii de ajutor pentru dezvoltare, inclusiv de către economiile emergente; solicită furnizorilor de ajutor să utilizeze sistemele de achiziții publice ale țărilor partenere ca primă opțiune;

29.  invită Comisia și statele membre să elaboreze noi inițiative pentru a consolida proiecte emblematice de cooperare sud-sud și tripartită, la care să participe noi donatori emergenți și alte țări cu venituri medii, bazate pe abordarea provocărilor globale de interes reciproc, fără a pierde perspectiva eradicării sărăciei; subliniază necesitatea de a valorifica pe deplin potențialul cooperării descentralizate cu scopul de a promova agenda privind eficacitatea dezvoltării, respectând în același timp toate garanțiile în ceea ce privește transparența, eficacitatea și coerența și evitând fragmentarea în continuare a arhitecturii ajutorului internațional;

30.  subliniază că asistența pentru dezvoltare poate juca un rol important în combaterea sărăciei, în abordarea inegalităților și în promovarea dezvoltării, în special a țărilor cel mai puțin dezvoltate și pentru a îmbunătăți accesul la servicii publice de calitate pentru grupurile cele mai defavorizate și vulnerabile, și că aceasta poate stimula alți factori sistemici esențiali, cum ar fi promovarea egalității de gen (așa cum este prevăzută în Parteneriatul de la Busan), educația și consolidarea sistemelor de sănătate, inclusiv lupta împotriva bolilor legate de sărăcie, care sunt favorabili dezvoltării dacă sunt utilizați într-un context de guvernanță legitimă și integratoare, fondată pe statul de drept și respectarea drepturilor omului;

31.  subliniază importanța ODD nr. 16 pentru eficacitatea globală a dezvoltării și avertizează că ajutorul pentru dezvoltare nu își poate îndeplini în mod eficient obiectivul în absența păcii, a respectării drepturilor omului și statului de drept, a unui sistem judiciar imparțial, eficient și independent, a unor norme și garanții sociale, de mediu și de muncă recunoscute la nivel internațional pentru integritatea instituțiilor publice și persoanelor care dețin funcții publice, a unui proces decizional favorabil incluziunii, participativ și reprezentativ la toate nivelurile, precum și a transparenței și a asumării responsabilității;

32.  reamintește că fenomenul corupției în țările beneficiare, indiferent dacă este direct legat de asistența pentru dezvoltare sau nu, reprezintă o gravă încălcare a legitimității democratice și dăunează sprijinului public pentru asistența pentru dezvoltare în țările donatoare; salută, prin urmare, toate măsurile luate pentru a promova buna gestiune financiară și pentru a eradica definitiv corupția, observând totodată că situația în multe țări partenere implică, prin definiție, un anumit grad de risc;

33.  îndeamnă statele membre și alți donatori să își intensifice eforturile și să pună la dispoziție mai multe resurse umane pentru a conceptualiza mai bine eficacitatea și a analiza în mod aprofundat contextele de fragilitate, postconflict și de prevenire a conflictelor, în cazul în care rezultatele dorite nu pot întotdeauna să fie cuprinse sub formă de date și în cadrele privind rezultatele;

34.  este ferm convins că sectorul privat reprezintă un partener important în realizarea ODD și în mobilizarea de resurse suplimentare pentru dezvoltare; subliniază că, având în vedere creșterea rolului lor în cadrul cooperării pentru dezvoltare, actorii din sectorul privat trebuie să adere la principiile eficacității dezvoltării și să respecte principiile responsabilității întreprinderilor pe parcursul întregului ciclu de viață al proiectelor; recunoaște eforturile unor actori din sectorul privat de a folosi angajamentele privind drepturile omului, incluziunea socială și durabilitatea drept bază pentru modelele lor de afaceri și solicită o generalizare a acestei abordări; subliniază că sectorul privat trebuie să respecte principiile dreptului internațional și standardele sociale și de mediu, precum și Pactul mondial al ONU cu privire la drepturile omului, Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, standardele fundamentale de muncă ale OIM și Convenția ONU împotriva corupției; solicită Comisiei să se asigure că întreprinderile care operează din paradisuri fiscale nu participă la proiectele finanțate prin AOD; subliniază, în paralel, necesitatea ca țările partenere să promoveze un mediu favorabil întreprinderilor, inclusiv sisteme juridice și de reglementare transparente;

35.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, SEAE, parlamentului și guvernului din Kenya ca gazde ale celei de a doua reuniuni la nivel înalt a GPEDC, copreședinților GPEDC, Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, OCDE și Uniunii Interparlamentare.

(1) http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/70/1&Lang=E
(2) http://www.un.org/esa/ffd/wp-content/uploads/2015/08/AAAA_Outcome.pdf
(3) https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N16/132/05/PDF/N1613205.pdf?OpenElement
(4) http://www.oecd.org/dac/effectiveness/34428351.pdf
(5) http://www.oecd.org/dac/effectiveness/49650173.pdf
(6) http://effectivecooperation.org/2014/03/draft-communique-for-the-first-high-level-meeting-of-the-global-partnership/
(7) http://effectivecooperation.org/events/2016-high-level-meeting/
(8) http://effectivecooperation.org/wp-content/uploads/2016/05/4314021e.pdf
(9) JO C 46, 24.2.2006, p. 1.
(10) Concluziile Consiliului 9558/07, 15.5.2007.
(11) Documentul 18239/10 al Consiliului.
(12) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-9145-2015-INIT/ro/pdf
(13) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-7805-2014-INIT/ro/pdf
(14) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-9241-2015-INIT/ro/pdf
(15) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-8831-2016-INIT/ro/pdf
(16) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-8822-2016-INIT/ro/pdf
(17) Documentul 10715/16 al Consiliului.
(18) JO C 279 E, 19.11.2009, p. 100.
(19) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 38.
(20) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 80.
(21) Texte adoptate, P7_TA(2013)0558.
(22) JO C 353, 27.9.2016, p. 2.
(23) Texte adoptate, P8_TA(2016)0137.
(24) Texte adoptate, P8_TA(2016)0224.
(25) Texte adoptate, P8_TA(2016)0246.
(26) Texte adoptate din 11 decembrie 2013, P7_TA(2013)0558.

Notă juridică - Politica de confidențialitate