Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la sprijinirea supraviețuitorilor thalidomidei (2016/3029(RSP))
Parlamentul European,
– având în vedere viitoarea modificare a actului de constituire a Fundației privind thalidomida, ce ar putea fi folosită de guvernul german pentru a permite acelor supraviețuitori ai thalidomidei care au fost recunoscuți ca atare de regimurile fiduciare desemnate de instanțe sau care sunt beneficiari ai programelor publice naționale să obțină acces colectiv la fondul special de sănătate al fundației germane „Conterganstiftung” (Fundația privind thalidomida);
– având în vedere decretul regal spaniol 1006/2010 din 5 august 2010, care reglementează procedura de acordare a ajutorului pentru persoanele afectate de thalidomidă în Spania în perioada 1960-1965,
– având în vedere numărul aproximativ al victimelor thalidomidei din UE [circa 2 700 în Germania (sursa: guvernul german), circa 500 în Italia (sursa: Vita – Associazione Vittime Italiane Thalidomide), 500 în Regatul Unit, 100 în Suedia (sursa: studiu DLA Piper) și 200 în Spania (sursa: Avite Spania)],
– având în vedere raportul Universității din Heidelberg intitulat „Wiederholt durchzuführende Befragungen zu Problemen, speziellen Bedarfen und Versorgungsdefiziten von contergangeschädigten Menschen (2010-2013)” [Anchete care urmează să fie repetate cu privire la problemele, nevoile speciale și deficitele de îngrijire cu care se confruntă victimele thalidomidei (2010-2013)], care descrie în detaliu problemele de sănătate și nevoile specifice crescânde ale supraviețuitorilor thalidomidei, precum și lacunele asistenței acordate acestora,
– având în vedere raportul Firefly din ianuarie 2015, care a subliniat deteriorarea sănătății fizice și emoționale a supraviețuitorilor thalidomidei și nevoile lor viitoare(1),
– având în vedere raportul comandat de Departamentul Sănătății din landul german Renania de Nord-Westfalia în mai 2015, care a investigat calitatea vieții supraviețuitorilor thalidomidei, anticipând nevoile lor viitoare (raportul Universității din Köln)(2),
– având în vedere scrisorile deschise din partea președinților grupurilor politice din Parlamentul European, care au subliniat că supraviețuitorii thalidomidei trăiesc cu dureri cronice invalidante și suferă din cauza nevoilor nesatisfăcute,
– având în vedere conferința de presă care a avut loc la 27 mai 2015 la sediul Parlamentului European de la Bruxelles, în cursul căreia deputați din toate grupurile politice au subliniat necesitatea ca supraviețuitorii thalidomidei să beneficieze de asistență pentru problemele lor de sănătate(3),
– având în vedere că UE a sărbătorit în septembrie 2015 aniversarea a 50 de ani de la adoptarea primelor reglementări farmaceutice în Europa, vizând să îi protejeze pe cetățenii UE, care reprezintă încă o confirmare a faptului că legislația farmaceutică eficace constituie o moștenire durabilă a miilor de decese infantile și malformații grave rezultate în urma consumului de thalidomidă în timpul sarcinii;
– având în vedere întrebarea adresatăComisiei (O-000035/2016 – B8-0120/2016)și dezbaterea în cadrul plenului privind thalidomida din 9 martie 2016,
– având în vedere scrisoarea din 5 martie 2015 din partea biroului internațional de avocatură Ince and Co, care descrie cum absența supravegherii farmaceutice și suprimarea dovezilor privind efectele thalidomidei au avut un impact asupra sănătății victimelor medicamentului(4),
– având în vedere declarația din iunie 2016 a guvernului Republicii Federale Germania cu privire la necesitatea asumării responsabilității pentru supraviețuitorii thalidomidei și a furnizării de asistență nebirocratică(5),
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât thalidomida a fost comercializată de compania Chemie Grünenthal GmbH la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960 ca medicament sigur pentru tratarea grețurilor matinale, a migrenei, a tusei, a insomniei și a răcelii; întrucât acesta a condus la decese și la malformații în cazul a mii de bebeluși atunci când a fost utilizat de către femei însărcinate în multe țări europene;
B. întrucât documentele din perioada scandalului thalidomidei, verificate în mod independent de către biroul internațional de avocatură Ince and Co, demonstrează absența gravă a supravegherii farmaceutice în Republica Federală Germania, spre deosebire de alte țări, precum SUA, Franța, Portugalia și Turcia;
C. întrucât cercetarea verificată în mod independent(6) duce la concluzia inevitabilă că, în 1970, Republica Federală Germania a intervenit în procedura penală împotriva companiei Chemie Grünenthal GmbH, producătorul german de thalidomidă, și, în consecință, nu s-a putut stabili în mod adecvat vinovăția producătorului; întrucât, în plus, s-au luat măsuri pentru a preveni inițierea unor proceduri civile împotriva acestei companii, care se poate să fi împiedicat victimele să obțină dreptatea în instanță sau un sprijin financiar adecvat pentru problemele lor de sănătate curente și viitoare;
D. întrucât, rapoartele independente publicate recent în Germania (raportul Universității din Heidelberg și cel al Universității din Köln) și în Regatul Unit (raportul Firefly) concluzionează că supraviețuitorii thalidomidei au nevoie de asistență sporită pentru nevoile lor de sănătate nesatisfăcute, pentru mobilitate și pentru un trai independent, deoarece organismele lor se deteriorează rapid din cauza naturii dizabilităților lor și a lipsei de sprijin pe parcursul timpului scurs de la nașterea lor;
E. recunoscând că, deși Germaniei îi revine o responsabilitate deosebită, și alte guverne naționale au responsabilitatea de a asigura un tratament echitabil pentru proprii supraviețuitori ai thalidomidei;
F. observând că, prin intermediul unor scrisori deschise, președinții grupurilor politice din Parlamentul European au sprijinit eforturile vizând asistarea supraviețuitorilor thalidomidei în ceea ce privește nevoile lor de sănătate;
G. reamintind conferința de presă organizată la Bruxelles în mai 2015, susținută de toate grupurile politice din Parlamentul European, care a evidențiat nevoile de sănătate încă nesatisfăcute ale supraviețuitorilor thalidomidei;
H. reamintind faptul că, în septembrie 2015, Comisia a sărbătorit la Bruxelles aniversarea a 50 de ani de la adoptarea primului act legislativ farmaceutic al UE, care a luat naștere în mare măsură din cauza scandalului thalidomidei; subliniind că, deși structurile de reglementare dezvoltate ulterior au fost esențiale în a proteja milioane de cetățeni ai UE de catastrofe similare în ultimii 50 de ani, supraviețuitorii thalidomidei trăiesc cu consecințele dureroase și invalidante ale medicamentului;
I. reamintind că, la dezbaterea în plen de la Strasbourg din martie 2016, deputați din toate grupurile politice au subliniat necesitatea urgentă de a sprijini nevoile nesatisfăcute ale supraviețuitorilor thalidomidei, iar comisarul european pentru sănătate și siguranță alimentară, Vytenis Andriukaitis, a declarat că a constatat dorința de a se găsi o soluție adecvată pentru toți supraviețuitorii thalidomidei care să le îmbunătățească calitatea vieții;
J. observând că, în momentul de față, există atât oportunitatea, cât și voința în cadrul Parlamentului European și al Comisiei, de a corecta, în conformitate cu standardele umanitare și etice, problemele provocate de controlul farmaceutic deficitar și de suprimarea dovezilor, care au condus la tragedia thalidomidei;
K. reafirmând declarația din iunie 2016 a guvernului federal german(7) că trebuie să își asume responsabilitatea și să acorde sprijin financiar, fără proceduri administrative greoaie și testări individuale îndelungate;
L. constatând că guvernul federal german a recunoscut, de asemenea, în iunie 2016 că este necesară și fezabilă o modificare a actului german de constituire a Fundației privind thalidomida, înainte de ianuarie 2017;
M. observând că mulți dintre supraviețuitorii din întreaga UE deseori nu pot să solicite finanțare care să acopere costurile serviciilor sociale, fapt ce constituie în prezent cel mai important motiv de îngrijorare pentru supraviețuitorii thalidomidei, care, acum în vârstă de 50-60 de ani, vor avea nevoie de astfel de servicii din ce în ce mai frecvent în anii următori, întrucât îngrijitorii acestora, care sunt adesea partenerii sau rudele lor, pot ei înșiși să se îmbolnăvească sau să decedeze,
1. îndeamnă statele membre și Comisia să coordoneze acțiunile și măsurile care vizează să îi recunoască în mod oficial pe supraviețuitorii thalidomidei și să le ofere despăgubiri;
2. îndeamnă guvernul federal german să folosească ocazia oferită de viitoarea modificare a actului de constituire a Fundației privind thalidomida pentru a permite supraviețuitorilor thalidomidei care au fost recunoscuți ca atare de regimurile fiduciare desemnate de instanțe sau care sunt beneficiari ai programelor publice naționale să obțină acces la fondul special de sănătate al fundației germane „Conterganstiftung für Menschen” (Fundația privind thalidomida pentru persoane cu dizabilități);
3. solicită ca supraviețuitorii thalidomidei din Regatul Unit, Spania, Italia, Suedia și alte state membre să fie admiși în cadrul sistemului, pe bază colectivă, atunci când statutul lor de persoane afectate de thalidomidă a fost acceptat ca autentic în propriile țări;
4. solicită autorităților spaniole să revizuiască procesul inițiat de guvern în 2010 și să faciliteze identificarea și compensarea corespunzătoare a supraviețuitorilor spanioli ai thalidomidei în sistemul lor național, astfel cum se prevede în propunerea fără caracter legislativ privind protecția persoanelor afectate de thalidomidă (161/000331), aprobată în unanimitate de Congresul spaniol la 24 noiembrie 2016;
5. îndeamnă Comisia să elaboreze un protocol-cadru la nivel european, în temeiul căruia toți cetățenii europeni afectați de thalidomidă să primească aceleași despăgubiri, indiferent de statul membru de origine, și să prezinte un program UE de asistență și sprijin (care să includă atât dispoziții financiare și de protecție socială) pentru victimele thalidomidei și familiile lor;
6. solicită companiei Grünenthal să își asume responsabilitățile care îi revin, furnizând despăgubiri și îngrijiri adecvate acelor victime care trebuie să fie încă recunoscute, revizuind procedura de recunoaștere a statutului de victimă, precum și inițiind un dialog cu victimele pentru a remedia daunele produse;
7. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului și statelor membre.