Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecții la Regulamentul delegat al Comisiei din 17 mai 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la standardele tehnice de reglementare pentru modalități, sisteme și proceduri adecvate destinate participanților la piață care divulgă informații atunci când desfășoară activități de sondare a pieței (C(2016)02859 – 2016/2735(DEA))

P8_TA(2016)0273 B8-0691/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere regulamentul delegat al Comisiei (C(2016)02859),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 18 mai 2016 prin care aceasta îi solicită Parlamentului să declare că nu va formula obiecții la regulamentul delegat,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri economice și monetare adresată președintelui Conferinței președinților de comisie din 31 mai 2016,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (Regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei(1), în special articolul 11 alineatul (9) al treilea paragraf,

–  având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru afaceri economice și monetare,

–  având în vedere articolul 105 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere că nicio opoziție nu a fost exprimată în termenul prevăzut la articolul 105 alineatul (6) liniuța a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, care a expirat la 8 iunie 2016,

A.  întrucât articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul privind abuzul de piață prevede că un număr de dispoziții, inclusiv articolul 11 alineatele (1) - (8) se aplică începând cu 3 iulie 2016 și, în concordanță cu acestea, și articolul 7 alineatul (1) din regulamentul delegat prevede că urmează să se aplice de la aceeași dată;

B.  întrucât articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul privind abuzul de piață conferă ESMA competența de a întocmi standarde tehnice de reglementare (STR) pentru a determina modalitățile, procedurile și cerințele de înregistrare adecvate pentru ca persoanele să se conformeze cerințelor prevăzute la alineatele (4), (5), (6) și (8) de la articolul respectiv; întrucât articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul privind abuzul de piață conferă Comisiei competența de a adopta aceste STR în conformitate cu articolele 10 - 14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(2) („Regulamentul ESMA”);

C.  întrucât Comisia a adoptat regulamentul delegat la 17 mai 2016 pentru a-și îndeplini competențele conferite; întrucât regulamentul delegat conține detalii importante privind procedurile care trebuie urmate de participanții la piață cu prilejul efectuării de sondaje de piață;

D.  întrucât regulamentul delegat poate intra în vigoare la sfârșitul perioadei de examinare rezervate Parlamentului și Consiliului numai în cazul în care nu a fost formulată nicio obiecție de către Parlament sau de către Consiliu sau dacă, înainte de expirarea respectivei perioade, Parlamentul și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții;

E.  întrucât perioada de examinare prevăzută la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul ESMA este de trei luni de la data notificării STR, exceptând cazul în care STR adoptate de către Comisie sunt identice cu proiectul de STR adoptat de ESMA, caz în care perioada de examinare ar trebui să fie o lună;

F.  întrucât au fost introduse unele modificări la proiectul de STR adoptat de ESMA, precum adăugarea a două noi considerente, precum și o serie de modificări la articolul 3 și la articolul 6 alineatul (3) și la dispoziția privind intrarea în vigoare și aplicarea; întrucât, date fiind aceste modificări, regulamentul delegat nu poate fi considerat identic cu proiectul de STR adoptat de ESMA în sensul articolului 13 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul ESMA; întrucât, din acest motiv, se aplică o perioadă de trei luni pentru eventuale obiecții, potrivit dispozițiilor articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul ESMA, ceea ce înseamnă că perioada respectivă expiră la 17 august 2016;

G.  întrucât implementarea fără probleme și la timp a cadrului privind abuzul de piață până la 3 iulie 2016 presupune ca participanții la piață și autoritățile competente să încheie acordurile necesare și să introducă sisteme corespunzătoare cât mai curând posibil și, în orice caz, până la 3 iulie 2016 și aceasta în conformitate cu regulamentul delegat;

H.  întrucât regulamentul delegat ar trebui deci să intre în vigoare cel mai târziu până la 3 iulie 2016, înainte de expirarea perioadei de examinare la 17 august 2016;

I.  întrucât dispozițiile regulamentului delegat sunt în fond în concordanță cu obiectivele Parlamentului exprimate în Regulamentul privind abuzul de piață și cu prilejul dialogului informal ulterior din cadrul lucrărilor pregătitoare pentru adoptarea regulamentului delegat și, mai ales, cu intenția Parlamentului de a pune la dispoziția autorităților competente un set complet de înregistrări cu toate informațiile dezvăluite în cursul sondajului de piață;

1.  declară că nu formulează obiecții la regulamentul delegat;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 173, 12.6.2014, p. 1. (2) Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).

Rezoluţia Parlamentului European din 9 iunie 2016 referitoare la Cambodgia (2016/2753(RSP))

P8_TA(2016)0274 RC-B8-0753/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Cambodgia, în special Rezoluția din 26 noiembrie 2015 referitoare la situația politică din Cambodgia(1), Rezoluția din 9 iulie 2015 referitoare la proiectele legislative din Cambodgia privind ONG-urile și sindicatele(2) și Rezoluția din 16 ianuarie 2014 referitoare la situația apărătorilor drepturilor și a activiștilor din opoziție în Cambodgia și Laos(3),

–  având în vedere declarația locală a UE din 30 mai 2016 privind situația politică din Cambodgia,

–  având în vedere raportul Raportorului special al ONU din 20 august 2015 privind situația drepturilor omului în Cambodgia,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 2 octombrie 2015 referitoare la Cambodgia,

–  având în vedere observațiile finale din 27 aprilie 2015 ale Comitetului pentru Drepturile Omului din cadrul ONU cu privire la al doilea raport periodic prezentat de Cambodgia,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Orientările UE din 2008 cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Regatul Cambodgia din 1997,

–  având în vedere rezoluția adoptată de Adunarea Generală a ONU la 8 martie 1999 privind dreptul și responsabilitatea persoanelor, a grupurilor și a organelor societății de a promova și a proteja drepturile omului și libertățile fundamentale universal recunoscute,

–  având în vedere declarația din 1 aprilie 2016 a Raportorului Special al ONU, îndemnând Cambodgia să consolideze protecția drepturilor femeilor și a populației indigene,

–  având în vedere declarația comună a organizațiilor societății civile din 2 mai 2016, de opoziție față de condamnarea apărătorilor drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical,

–  având în vedere Constituția Cambodgiei, în special articolul 41, în care sunt consacrate drepturile și libertățile de exprimare și de întrunire, precum și articolul 35 privind dreptul la participare politică și articolul 80 privind imunitatea parlamentară,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în ultimele luni au fost arestați un număr tot mai mare de membri ai opoziției politice, activiști pentru drepturile omului și reprezentanți ai societății civile;

B.  întrucât prim-ministrul Hun Sen este la putere de peste 30 de ani; întrucât Sam Rainsy, președintele principalului partid de opoziție CNRP, rămâne în exil autoimpus din cauza unor persecuții anterioare, acuzații false și motivate politic, iar președintele în exercițiu al CNRP, Kem Sokha, este supus unei anchete; întrucât, la 22 aprilie 2016, un procuror de pe lângă instanța din Phnom Penh a anunțat că președintele CNRP, Sam Rainsy, va fi judecat în lipsă, începând cu 28 iulie 2016, pe baza unor acuzații motivate politic;

C.  întrucât, la 20 noiembrie 2015, Sam Rainsy a fost citat să compară în fața unei instanțe spre a fi interogat în legătură cu un mesaj publicat pe contul său public de Facebook de către un senator din opoziție, Hong Sok Hour, arestat încă din august 2015 și pus sub acuzare pentru fals și instigare în urma postării unui clip video pe contul de Facebook al lui Sam Rainsy, prezentând un document considerat a fi fals referitor la tratatul din 1979 privind frontierele, încheiat cu Vietnamul;

D.  întrucât la 3 mai 2016 Curtea municipală din Phnom Penh l-a citat pe Kem Sokha în legătură cu acuzația de calomnie, alături de deputații Pin Ratana și Tok Vanchan, în pofida faptului că aceștia beneficiază de imunitate;

E.  întrucât la 12 mai 2016 binecunoscutul analist politic Ou Virak a fost de asemenea citat, fiind acuzat de calomnie după ce și-a exprimat opinia privind cazul Kem Sokha;

F.  întrucât la 2 mai 2016 au fost formulate acuzații motivate politic împotriva lui Ny Sokha, Nay Vanda și Yi Soksan (militanți pentru drepturile omului din cadrul Asociației Cambodgiene pentru Drepturile Omului și Dezvoltare (ADHOC)), fostului angajat al ADHOC, Ny Chakrya, care este secretar general adjunct al Comisiei Electorale Naționale din Cambodgia (CEN) și angajatului Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UN OHCHR), Soen Sally și întrucât aceștia ar putea fi condamnați la până la 10 ani de închisoare;

G.  întrucât lui Um Sam An, reprezentant al opoziției în Adunarea Națională, i-a fost ridicată imunitatea parlamentară și a fost arestat la 11 aprilie 2016 pe baza unor acuzații false de „incitare la provocarea de haos în societate”, în legătură cu opiniile sale pașnice privind relațiile dintre Cambodgia și Vietnam; întrucât el a fost ulterior reținut de poliția antiterorism, supus judecății și trimis în detenție sub aceste acuzații;

H.  întrucât la 26 aprilie 2016 Curtea din Phnom Penh l-a pus sub acuzare pe Rong Chhun, un fost lider de sindicat, în prezent membru al CEN, pentru a fi judecat sub acuzații false, motivate politic, de violență provocată de reprimarea de către forțele guvernamentale de securitate a grevelor muncitorilor de la sfârșitul lunii decembrie 2013 și începutul lunii ianuarie 2014; întrucât urmează a fi organizate două alegeri importante (alegeri locale în 2017 și alegeri parlamentare în 2018) și întrucât guvernul aplică presiuni asupra CEN pentru a influența aceste alegeri;

I.  întrucât la 9 mai 2016 opt persoane care protestau în mod pașnic împotriva arestării angajaților ADHOC, printre care Ee Sarom, directorul ONG-ului Sahmakun Teang Tnaut, Thav Khimsan, directorul adjunct al ONG-ului LICADHO, precum și un consilier suedez și unul german din cadrul LICADHO au fost arestați și eliberați la scurt timp după aceea; întrucât la 16 mai 2016 s-a întâmplat același lucru cu cinci demonstranți pașnici;

J.  întrucât UE este cel mai important partener al Cambodgiei în ceea ce privește asistența pentru dezvoltare, cu o nouă alocare în valoare de 410 milioane EUR pentru perioada 2014-2020; întrucât UE susține o gamă largă de inițiative din domeniul drepturilor omului puse în practică de ONG-uri și de alte organizații ale societății civile din Cambodgia; întrucât Cambodgia depinde, în mare măsură, de asistența pentru dezvoltare;

K.  întrucât, la 26 octombrie 2015, un grup de protestatari pro-guvernamentali din Phnom Penh a agresat cu brutalitate doi parlamentari ai opoziției (CNRP), Nhay Chamrouen și Kong Sakphea, și au periclitat siguranța reședinței private a prim-vicepreședintelui Adunării Naționale; întrucât unele relatări au sugerat că poliția sau alte autorități din sectorul siguranței statului s-au mulțumit să privească în timp ce erau săvârșite atacurile; întrucât s-au făcut arestări în legătură cu aceste atacuri, dar întrucât ONG-urile din domeniul drepturilor omului din Cambodgia și-au exprimat îngrijorarea că adevărații agresori sunt în libertate;

L.  întrucât, în pofida numeroaselor critici formulate de societatea civilă și comunitatea internațională, promulgarea legii privind asociațiile și ONG-urile (LANGO) le-a conferit autorităților de stat puteri arbitrare în ceea ce privește închiderea și blocarea constituirii organizațiilor de apărare a drepturilor omului și a început deja să descurajeze astfel de activități în Cambodgia și să pună piedici în legătură cu acțiunile societății civile;

M.  întrucât, în urma aprobării în 2015 a legii privind asociațiile și ONG-urile (LANGO), autoritățile au refuzat să autorizeze organizarea de către ONG-uri a unor evenimente publice de promovare de anvergură și întrucât, în ultimele luni, evenimentele desfășurate cu ocazia Zilei mondiale a habitatului, Zilei internaționale a drepturilor omului, Zilei internaționale a femeii și Zilei internaționale a muncii, precum și alte manifestații au fost perturbate, într-o mai mare sau mai mică măsură, de forțele de poliție;

N.  întrucât, la 12 aprilie 2016, Senatul Cambodgiei a adoptat legea privind sindicatele, care impune noi restricții asupra dreptului lucrătorilor la asociere și conferă autorităților guvernamentale noi competențe arbitrare de reprimare a exercitării acestui drept de către sindicate,

1.  își exprimă preocuparea profundă cu privire la agravarea climatului pentru politicienii din opoziție și activiștii pentru drepturile omului din Cambodgia și condamnă toate actele de violență, acuzațiile motivate politic, detențiile arbitrare, interogatoriile, sentințele și condamnările pronunțate împotriva acestor persoane;

2.  deplânge creșterea alarmantă a numărului de condamnări motivate politic ale apărătorilor drepturilor omului și ale activiștilor din acest domeniu, precum și intensificarea hărțuirii judiciare a acestora, în special acuzațiile, sentințele și condamnările motivate politic pronunțate împotriva activității legitime a militanților, criticilor regimului politic și apărătorilor drepturilor omului din Cambodgia;

3.  îndeamnă autoritățile cambodgiene să revoce mandatul de arestare emis pentru liderul opoziției Sam Rainsy și membrii CNRP ai Adunării Naționale și ai Senatului, printre care senatorul Hong Sok Hour, și să retragă toate acuzațiile aduse la adresa acestora; solicită ca cei cinci apărători ai drepturilor omului care se află încă în arest preventiv, și anume Ny Sokha, Nay Vanda, Yi Soksan, Lim Mony și Ny Chakra, să fie eliberați imediat, precum și ca acestor politicieni, activiști și apărători ai drepturilor omului să li se permită să acționeze liber și fără teama de a fi arestați sau persecutați; solicită, de asemenea să se înceteze utilizarea în scopuri politice a instanțelor judecătorești pentru persecutarea persoanelor prin acuzații false și motivate politic; invită Adunarea Națională să îi repună imediat în drepturi pe Sam Rainsy, Um Sam An și Hong Sok Hour și să le restabilească imunitatea parlamentară;

4.  îndeamnă autoritățile cambodgiene să retragă toate acuzațiile motivate politic și alte proceduri penale la adresa apărătorilor drepturilor omului din cadrul asociației ADHOC și a altor apărători ai drepturilor omului din Cambodgia, să înceteze toate amenințările privind aplicarea unor dispoziții represive în temeiul LANGO și alte încercări de intimidare și hărțuire a apărătorilor drepturilor omului și a organizațiilor naționale și internaționale din acest domeniu și să elibereze imediat și necondiționat toți prizonierii reținuți pe baza unor acuzații false și motivate politic;

5.  îndeamnă guvernul din Cambodgia să recunoască rolul legitim și util jucat de societatea civilă, sindicate și opoziția politică în ceea ce privește contribuția la dezvoltarea economică și politică generală a Cambodgiei;

6.  încurajează guvernul să depună eforturi pentru consolidarea democrației și a statului de drept și să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale, care includ respectarea pe deplin a prevederilor constituționale privind pluralismul și libertatea de asociere și de exprimare;

7.  reamintește faptul că un mediu neamenințător de dialog democratic este esențial pentru stabilitatea politică, democrație și o societate pașnică și îndeamnă guvernul să ia toate măsurile necesare pentru a asigura securitatea tuturor reprezentanților aleși democratic din Cambodgia, indiferent de apartenența lor politică;

8.  salută reformarea CEN printr-un amendament la Constituție în urma acordului din iulie 2014 dintre Partidul Poporului Cambodgian (PPC) și CNRP cu privire la reformele electorale; subliniază că CEN este alcătuit în prezent din patru reprezentanți ai PPC, patru reprezentanți ai CNRP și un reprezentant al societății civile;

9.  invită guvernul să efectueze investigații complete și imparțiale, cu participarea ONU, care să conducă la trimiterea în judecată a tuturor celor responsabili pentru atacul brutal asupra a doi membri CNRP din Adunarea Națională comis recent de membri ai forțelor armate și privind utilizarea exagerată a forței de către armată și poliție pentru reprimarea demonstrațiilor, a grevelor și a tulburărilor sociale;

10.  invită autoritățile cambodgiene să retragă toate acuzațiile aduse la adresa lui Rong Chhun, fost lider de sindicat și membru al CEN;

11.  invită statele membre, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și vicepreședintele Comisiei, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisia să stabilească criterii de referință clare pentru viitoarele alegeri din Cambodgia, care să fie consecvente cu dreptul internațional privind libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire, și să comunice public aceste criterii de referință autorităților și opoziției din Cambodgia; invită SEAE să facă în așa fel încât suma asistenței financiare din partea UE să depindă de îmbunătățirea situației privind drepturile omului din țară;

12.  își exprimă preocuparea cu privire la noua lege referitoare la sindicate; îndeamnă guvernul să abroge legea privind sindicatele, LANGO și alte legislații similare care restricționează libertățile fundamentale și care amenință exercitarea drepturilor omului; îndeamnă guvernul să se asigure că întreaga legislație relevantă în domeniul drepturilor omului este în conformitate cu Constituția Cambodgiei și cu standardele internaționale;

13.  îndeamnă guvernul cambodgian să pună capăt tuturor evacuărilor forțate și acaparării terenurilor și să asigure că toate evacuările se desfășoară în deplină conformitate cu standardele internaționale;

14.  subliniază importanța unei misiuni a UE de observare a alegerilor și contribuția acesteia în vederea unor alegeri echitabile și libere; invită CEN și autoritățile guvernamentale relevante să asigure că toate persoanele cu drept de vot, printre care lucrătorii migranți și deținuții, au posibilitatea de a se înregistra pentru vot;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și Adunării Naționale a Cambodgiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0413. (2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0277. (3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0044.

Rezoluţia Parlamentului European din 9 iunie 2016 referitoare la Tadjikistan: situația prizonierilor de conștiință (2016/2754(RSP))

P8_TA(2016)0275 RC-B8-0755/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 7, 8 și 9 din Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 septembrie 2009 referitoare la încheierea unui acord de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Tadjikistan, pe de altă parte(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la stadiul punerii în aplicare a Strategiei Uniunii Europene pentru Asia Centrală(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 22 iunie 2015 privind Strategia UE pentru Asia Centrală,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 aprilie 2016 referitoare la implementarea și revizuirea Strategiei UE privind Asia Centrală(3),

–  având în vedere declarația UE din 18 februarie 2016 adresată în cadrul reuniunii Organizației pentru securitate și cooperare în Europa referitoare la procedurile penale demarate în Tadjikistan împotriva Partidului Renașterii Islamului din Tadjikistan (IRPT),

–  având în vedere concluziile vizitei efectuate în Tadjikistan de Reprezentantul special al UE pentru Asia Centrală din 18 septembrie 2015,

–  având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 3 iunie 2016 referitoare la condamnarea la închisoare pe viață a vicepreședinților Partidului Renașterii Islamului de către Curtea Supremă din Tadjikistan,

–  având în vedere observațiile preliminare ale Raportorului special al ONU pentru dreptul la libertate de opinie și de exprimare din 9 martie 2016 exprimate la finalul vizitei sale în Tadjikistan,

–  având în vedere recomandările din Evaluarea periodică universală privind Tadjikistanul enunțate în cadrul celei de-a 25-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 6 mai 2016,

–  având în vedere dialogurile anuale dintre UE și Tadjikistan privind drepturile omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, care garantează libertatea de exprimare, libertatea de întrunire, dreptul la respectarea vieții personale, private și familiale al persoanelor și dreptul la egalitate și interzicerea discriminării în exercitarea acestor drepturi,

–  având în vedere Conferința regională privind prevenirea torturii din perioada 27-29 mai 2014 și Conferința regională privind rolul societății în prevenirea torturii din 31 mai - 2 iunie 2016,

–  având în vedere planul de acțiune al Tadjikistanului din august 2013 privind aplicarea recomandărilor Comisiei împotriva torturii,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 17 septembrie 2009, Parlamentul European și-a dat aprobarea cu privire la încheierea unui acord de parteneriat și cooperare (APC) între Comunitatea Europeană și Republica Tadjikistan; întrucât APC a fost semnat în 2004 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010; întrucât în special la articolul 2 se menționează că respectarea principiilor democratice și a drepturilor fundamentale și a drepturilor omului [...] stau la baza politicilor interne și externe ale părților și constituie un element esențial al prezentului acord;

B.  întrucât, din 1992, cooperarea dintre UE și Tadjikistan s-a extins într-o gamă largă de domenii, inclusiv drepturile omului și democrația, baza propriu-zisă a oricărui parteneriat;

C.  întrucât UE este foarte interesată de accelerarea cooperării politice, economice și în materie de securitate, precum și de dezvoltarea durabilă și cooperarea pentru pace cu regiunea din Asia Centrală prin intermediul unei relații solide și deschise între UE și Tadjikistan, bazate pe statul de drept, democrație și drepturile omului;

D.  întrucât cunoscutul om de afaceri și critic al guvernului Abubakr Azizkhodzhaev este reținut din februarie 2016 după ce și-a exprimat îngrijorarea cu privire la practicile comerciale corupte; întrucât acesta a fost condamnat în temeiul articolului 189 din Codul penal al Tadjikistanului pentru instigare la ură națională, rasială, regională și religioasă;

E.  întrucât membrii opoziției politice din Tadjikistan au fost vizați în mod sistematic; întrucât, în septembrie 2015, Partidul Renașterii Islamului din Tadjikistan (IRPT) a fost interzis după ce s-a stabilit o legătură între acesta și o lovitură de stat eșuată la începutul lunii respective și condusă de un general, Abdukhalim Nazarzoda, care a fost ucis împreună cu 37 de susținători ai săi; întrucât autoritățile au arestat deja aproximativ 200 de membri IRPT;

F.  întrucât, în februarie 2016, Curtea Supremă a început audierile împotriva a 13 membri ai consiliului politic al IRPT, precum și a patru alte persoane care au legătură cu acest partid, care fuseseră condamnați pentru fapte penale „extremiste” din cauza presupusei implicări a acestora în atacurile din septembrie 2015; întrucât mulți membri ai IRPT au fost arestați și fac obiectul unor proceduri penale fără a avea garanția unui proces echitabil; întrucât Zaid Saidov, om de afaceri și membru marcant al opoziției, a fost condamnat la 29 de ani de închisoare ca rezultat al urmării penale legate de faptul că a candidat la alegerile prezidențiale din noiembrie 2013; întrucât Umarali Kuvatov a fost ucis la Istanbul în martie 2015, iar un alt activist, Maksud Ibragimov, a fost înjunghiat și răpit în Rusia înainte de a fi trimis înapoi în Tadjikistan și condamnat în iulie 2015 la 17 ani de închisoare;

G.  întrucât, la 2 iunie 2016, Curtea Supremă din Dushanbe i-a condamnat pe Mahmadali Hayit și Saidumar Hussaini, vicepreședinți al partidului interzis IRPT, la închisoare pe viață, fiind acuzați că s-au aflat în spatele încercării de lovitură de stat din 2015; întrucât 11 membri IRPT a fost condamnați la închisoare; întrucât trei membri de familie ai președintelui IRPT, Muhiddin Kabiri, au fost închiși pentru că nu au raportat o faptă penală nemenționată; întrucât acțiunile în justiție nu au fost transparente și au încălcat drepturile acuzaților la un proces echitabil;

H.  întrucât mai mulți avocați care au solicitat să fie avocați ai apărării pentru acuzații IRPT au primit amenințări cu moartea și au fost arestați, reținuți și trimiși la închisoare; întrucât arestările lui Buzurgmehr Yorov, Nodira Dodajanova, Nuriddin Mahkamov, Shukhrat Kudratov și Firuz și Daler Tabarov sunt motive de mare îngrijorare în legătură cu respectarea standardelor internaționale privind independența avocaților, procesele desfășurate cu ușile închise și accesul limitat la reprezentare legală; întrucât au fost reținuți, hărțuiți și intimidați și o serie de jurnaliști; întrucât libertatea de exprimare, accesul la mijloacele de informare și pluralismul politic și ideologic, inclusiv în domeniul religiei, trebuie să fie recunoscute în conformitate cu constituția Tadjikistanului;

I.  întrucât Legea privind „Advokatura” din 2015 prevede o recertificare completă a baroului de avocați ai apărării și introduce o serie de restricții privind persoanele care pot practica avocatura și poate, prin urmare, duce la o posibilă afectare a independenței activității avocaților;

J.  întrucât modificările recente aduse Legii privind asociațiile publice, care a intrat în vigoare în 2015, împiedică funcționarea societății civile prin impunerea obligației de a face publice sursele de finanțare ale ONG-urilor;

K.  întrucât delegația Parlamentului European de observare a alegerilor parlamentare din Tadjikistan din 2 martie 2015 a subliniat o serie de deficiențe importante;

L.  întrucât presa, site-urile internet, platformele de socializare și furnizorii de internet din Tadjikistan își desfășoară activitatea într-un mediu restrictiv, în care autocenzura este larg răspândită; întrucât guvernul folosește acte legislative și reglementări restrictive pentru a opri relatările independente și blochează în mod frecvent mijloacele de comunicare online și platformele de socializare;

M.  întrucât, în raportul prezentat în februarie 2015, în încheierea misiunii sale din februarie 2014 în Tadjikistan, Raportorul special al ONU privind tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante și-a exprimat îngrijorarea cu privire la cazurile repetate de tortură, rele tratamente, precum și impunitate;

N.  întrucât indicele corupției în Tadjikistan este clasificat în continuare ca fiind îngrijorător de ridicat;

O.  întrucât Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) este un instrument financiar important, care vizează sprijinirea statului de drept, a bunei guvernanțe și a drepturilor omului în țară și în regiune;

P.  întrucât, la 22 mai 2016, în Tadjikistan, a avut loc un referendum privind modificări constituționale care să îi permită președintelui în exercițiu, Emomali Rahmon, să candideze la alegeri pentru un număr nelimitat de mandate,

1.  solicită eliberarea tuturor celor aflați în detenție ca urmare a unor acuzații motivate politic, printre aceștia numărându-se Abubakr Azizkhodzhaev, Zaid Saidov, Maksud Ibragimov, vicepreședinții IRPT Mahmadali Hayit și Saidumar Hussaini și alți 11 membri ai IRPT;

2.  solicită autorităților tadjice să anuleze condamnările avocaților și apărătorilor, printre care se numără Buzurgmehr Yorov, Nodira Dodajanova, Nuriddin Mahkamov, Shukhrat Kudratov și Firuz și Daler Tabarov, și să îi elibereze;

3.  subliniază importanța relațiilor dintre UE și Tadjikistan și a consolidării cooperării în toate domeniile; subliniază că UE este interesată să aibă o relație durabilă cu Tadjikistanul, care să ia forma unei cooperări politice și economice; subliniază că relațiile politice și economice cu UE sunt profund legate de împărtășirea valorilor legate de respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum prevede acordul de parteneriat și cooperare;

4.  este deosebit de îngrijorat cu privire la arestarea și detenția avocaților specializați în drepturile omului, a membrilor opoziției politice și a familiilor acestora, la restricțiile privind libertatea mass-mediei, a internetului și a comunicațiilor mobile, precum și la limitarea libertății practicilor religioase;

5.  îndeamnă autoritățile tadjice să le garanteze avocaților apărării și personalităților politice procese echitabile, deschise și transparente, asigurând măsuri de protecție și garanții procedurale în conformitate cu obligațiile internaționale ale Tadjikistanului și să autorizeze reînceperea de către organizațiile internaționale a anchetei privind toate încălcările drepturilor omului și ale demnității umane semnalate; solicită ca toți cei aflați în închisoare sau în detenție să aibă acces la servicii juridice independente și să aibă dreptul de a-și vedea familiile în mod regulat; reamintește că orice sentință pronunțată trebuie justificată cu dovezi clare, care să motiveze acuzațiile în materie penală formulate împotriva acuzatului;

6.  invită guvernul tadjic să le permită grupurilor opoziției să își desfășoare activitatea în mod liber și să-și exercite libertatea de întrunire, de asociere, de exprimare și de religie în conformitate cu legislația internațională în materie de drepturile omului și cu Constituția Tadjikistanului;

7.  subliniază că combaterea legitimă a terorismului și a extremismului violent nu ar trebui folosită ca pretext pentru interzicerea activităților opoziției, pentru limitarea libertății de exprimare sau pentru limitarea independenței sistemului judiciar; reamintește necesitatea de a garanta tuturor cetățenilor tadjici libertățile fundamentale și apărarea statului de drept;

8.  solicită parlamentului tadjic să țină seama de punctele de vedere ale mijloacelor de informare independente și ale societății civile la examinarea amendamentelor propuse la Legea privind mass-media, care vizează acordarea licențelor pentru mass-media; invită autoritățile tadjice să nu mai blocheze site-urile online de știri;

9.  invită autoritățile tadjice să respecte dreptul internațional, în special în ceea ce privește Legea privind asociațiile publice și Legea privind barourile și practicarea profesiei juridice; invită guvernul tadjic să se asigure că toți avocații, inclusiv cei care apără activiștii pentru drepturile omului, membrii IRPT, victime ale actelor de tortură și clienți acuzați de extremism, își pot desfășura activitatea în mod liber, fără a se teme de amenințări sau hărțuire;

10.  salută o serie de măsuri pozitive luate de guvernul tadjic, cum ar fi dezincriminarea calomniei și insultei în 2012 și solicită punerea în aplicare corespunzătoare a Codului penal al țării; salută semnarea actului legislativ de modificare a Codului de procedură penală (CPP) și a Legii privind procedurile și condițiile de detenție a persoanelor suspectate, acuzate și inculpate și invită autoritățile tadjice să garanteze punerea în aplicare fără întârziere a dispozițiilor legislative în cauză;

11.  salută dialogul anual UE-Tadjikistan privind drepturile omului, care ar trebui să țină cont și de conținutul prezentei rezoluții; subliniază importanța unor dialoguri privind drepturile omului eficace și orientate spre rezultate între UE și autoritățile tadjice ca instrumente menite să faciliteze detensionarea situației politice din țară și lansarea unor reforme cuprinzătoare;

12.  solicită UE și, în special, Serviciului European de Acțiune Externă să monitorizeze îndeaproape respectarea statului de drept în Tadjikistan, în special a dreptului la asociere și a dreptului de a forma partide politice, în contextul viitoarelor alegeri parlamentare din 2020, să le semnaleze autorităților tadjice eventuale preocupări, dacă este necesar, să ofere asistență și să prezinte rapoarte Parlamentului cu regularitate; invită delegația UE la Dușanbe să continue să joace un rol activ;

13.  încurajează autoritățile tadjice să asigure luarea unor măsuri adecvate ca urmare a recomandărilor evaluării periodice universale și punerea în aplicare a acestora din urmă;

14.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la utilizarea pe scară largă a torturii și îndeamnă guvernul tadjic să pună în aplicare planul de acțiune din august 2013 privind aplicarea recomandărilor Comisiei împotriva torturii;

15.  ia act de concluziile misiunii de observare a alegerilor parlamentare din Tadjikistan de la 1 martie 2015, organizată de Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa; potrivit acestora, alegerile „s-au desfășurat într-un spațiu politic limitat și nu au oferit condiții echitabile candidaților”; invită autoritățile tadjice să ia măsuri în timp util în ceea ce privește toate recomandările menționate în concluziile în cauză;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, Consiliului, Comisiei, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, Reprezentantului Special al UE pentru Asia Centrală, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, Guvernului Tadjikistanului și Președintelui Tadjikistanului, Emomali Rahmon.

(1) JO C 224 E, 19.8.2010, p. 12. (2) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 91. (3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0121.

Rezoluţia Parlamentului European din 9 iunie 2016 referitoare la Vietnam (2016/2755(RSP))

P8_TA(2016)0276 RC-B8-0754/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Vietnam,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă din 18 decembrie 2015 referitoare la arestarea avocatului Nguyễn Văn Đài,

–  având în vedere declarația șefilor de stat și de guvern din UE din 7 martie 2016,

–  având în vedere declarația de presă a purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 13 mai 2016 de la Geneva referitoare la Turcia, Gambia și Vietnam,

–  având în vedere declarația din 3 iunie 2016 a Raportorului special al ONU privind libertatea de religie sau de credință, Heiner Bielefeldt, și a Raportorului special al ONU pentru cazuri de tortură, Juan E. Méndez, care a fost aprobată de Raportorul special al ONU pentru situația apărătorilor drepturilor omului, Michel Forst, de Raportorul special al ONU pentru drepturile de întrunire pașnică și de asociere, Maina Kiai, de Raportorul special al ONU pentru promovarea și protecția dreptului la libertate de opinie și de exprimare, David Kaye, de Raportorul special al ONU privind violența împotriva femeilor, cauzele și consecințele sale, Dubravka Šimonović și de Grupul de lucru privind detenția arbitrară,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare dintre UE și Vietnam semnat la 27 iunie 2012 și dialogul anual UE-Vietnam privind drepturile omului purtat de UE și guvernul din Vietnam, care a avut ultima dată loc la 15 decembrie 2015,

–  având în vedere orientările UE în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) la care Vietnamul a aderat în 1982,

–  având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), la care Vietnamul este stat parte din 1982,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii, care a fost ratificată de Vietnam în 2015,

–  având în vedere rezultatul evaluării periodice universale privind Vietnamul desfășurate de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, din 28 ianuarie 2014,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât UE consideră că Vietnamul este un partener important în Asia; întrucât 2015 marchează cea de a 25-a aniversare a relațiilor UE-Vietnam; întrucât aceste relații, inițial comerciale și de ajutor, s-au extins rapid la o relație mai cuprinzătoare;

B.  întrucât Vietnamul a fost un stat cu un singur partid din 1975, Partidul Comunist din Vietnam (PCV) neadmițând nicio sfidare la adresa poziției sale de lider și deținând controlul asupra Adunării naționale și asupra instanțelor de judecată;

C.  întrucât autoritățile vietnameze au luat măsuri represive intense, ca răspuns la o serie de demonstrații care au avut loc în această țară în mai 2016, organizate în urma unei catastrofe ecologice care a dus la decimarea stocurilor de pește naționale;

D.  întrucât un avocat și activist pentru drepturile omului din Vietnam, Lê Thu Hà, a fost arestat la 16 decembrie 2015, în același timp cu un alt avocat cunoscut al drepturilor omului, Nguyễn Văn Đài, care a fost arestat pentru propagandă împotriva statului; întrucât, la 22 februarie 2016, apărătorul drepturilor omului Trần Minh Nhật a fost atacat de un ofițer de poliție la reședința sa din districtul Lâm Hà, provincia Lâm Đồng; întrucât Trần Huỳnh Duy Thức, încarcerat în 2009 după un proces în care nu a beneficiat de o adevărată apărare, a primit o pedeapsă de 16 ani de închisoare, urmați de cinci ani de arest la domiciliu; întrucât există temeri serioase privind deteriorarea sănătății dizidentului budist Thích Quảng Độ, care în prezent se află în arest la domiciliu;

E.  întrucât partidele politice independente, sindicatele și organizațiile de apărare a drepturilor omului sunt interzise în Vietnam, fiind necesară o aprobare oficială pentru adunările publice; întrucât unele proteste pașnice au fost însoțite de forțe de poliție impresionante, cu activiști de rang înalt ținuți sub arest la domiciliu, în timp ce alte demonstrații au fost oprite sau pur și simplu interzise;

F.  întrucât măsurile polițienești de amploare pentru a preveni și pedepsi participarea la demonstrații au dus la o serie de încălcări ale drepturilor omului, inclusiv tortură și alte tratamente și pedepse crude, inumane sau degradante, precum și la încălcări ale dreptului la întrunire pașnică și ale libertății de circulație; întrucât condițiile de detenție și tratamentul prizonierilor sunt aspre, raportându-se cel puțin șapte decese survenite în custodia poliției în 2015, fiind suspectată posibila utilizare a torturii de către poliție sau a altor forme de maltratare;

G.  întrucât, în ciuda faptului că a acceptat 182 din cele 227 de recomandări formulate de Consiliul ONU pentru drepturile omului în cadrul evaluării periodice din iunie 2014, Vietnamul a respins recomandări cum ar fi eliberarea deținuților politici și a persoanelor deținute fără a fi puse sub acuzare sau judecate, reforma legislativă pentru a pune capăt privării de libertate pe motive politice, crearea unei instituții naționale independente de apărare a drepturilor omului și alte măsuri care vizează promovarea participării publicului; întrucât, cu toate acestea, Vietnamul a permis recent unor grupuri internaționale dedicate drepturilor omului să se întâlnească cu reprezentanți ai opoziției și funcționari guvernamentali, pentru prima dată de la încheierea războiului din Vietnam;

H.  întrucât Vietnamul continuă să invoce dispoziții vag formulate ce țin de „securitatea națională” din Codul penal, cum ar fi „propaganda împotriva statului”, „subversiunea” sau „abuzul de libertăți democratice” pentru a incrimina și aduce la tăcere dizidenții politici, apărătorii drepturilor omului și pe cei care aduc critici guvernului;

I.  întrucât se pare că, în mai 2016, unui corespondent al BBC, Jonathan Head, i-a fost interzis să acopere vizita Președintelui Obama în Vietnam și i-a fost luată acreditarea, fără a i se oferi un motiv oficial; întrucât lui Kim Quốc Hoa, fostul redactor-șef al ziarului Người Cao Tuổi, i s-a retras licența de jurnalist la începutul anului 2015 și acesta a fost ulterior urmărit în justiție în temeiul articolul 258 din Codul penal pentru abuz de libertăți democratice, după ce ziarul a scos la lumină o serie de funcționari corupți;

J.  întrucât Vietnamul s-a clasat pe locul 175 din 180 în Clasamentul mondial pentru 2016 al libertății presei elaborat de Reporterii fără frontiere în 2016, cu mass-media scrisă și audiovizuală controlate de PCV, armată sau de alte organisme guvernamentale; întrucât Decretul 72 din 2013 restricționează și mai mult discursul pe bloguri și rețelele de socializare, iar Decretul 174 din 2014 prevede sancțiuni aspre pentru utilizatorii de rețele de socializare și internet care formulează „propagandă împotriva statului” sau „ideologii reacționare”;

K.  întrucât libertatea de religie sau de credință este reprimată, iar multe minorități religioase se confruntă cu persecuții religioase grave, inclusiv membri ai Bisericii Catolice și religiile nerecunoscute, cum ar fi Biserica Budistă Unificată a Vietnamului, mai multe biserici protestante și mai mulți membri ai minorității etno-religioase Montagnard, astfel cum a menționat Raportorul special al ONU privind libertatea de religie sau de credință în cadrul vizitei acestuia în Vietnam;

L.  întrucât, în aprilie 2016, Vietnamul a adoptat o lege privind accesul la informații și o nouă lege a presei care restrâng libertatea de exprimare și intensifică cenzura, precum și reglementări vizând interzicerea demonstrațiilor în afara instanțelor în timpul proceselor;

M.  întrucât clasificarea Vietnamului în Indexul global privind diferențele de gen (Gender Gap Index) a Forumului Economic Mondial a scăzut de la locul 42 în 2007 la locul 83 în 2015, și întrucât Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei a criticat autoritățile vietnameze pentru că nu au înțeles „conceptul de egalitate de gen autentică”; întrucât, în ciuda anumitor progrese, violența domestică, traficul de femei și fete, prostituția, HIV/SIDA și încălcările drepturilor sexuale și reproductive rămân în continuare probleme în Vietnam;

N.  întrucât Acordul global de parteneriat și cooperare are drept scop stabilirea unui parteneriat modern, amplu și reciproc avantajos, bazat pe interese comune și pe principii precum egalitatea, respectul reciproc, statul de drept și drepturile omului;

O.  întrucât UE a salutat progresele continue pe care Vietnamul le-a înregistrat în domeniul drepturilor socioeconomice, exprimându-și, în același timp, îngrijorarea persistentă cu privire la situația drepturilor politice și civile; întrucât, cu toate acestea, în cadrul dialogului anual privind drepturile omului, UE a abordat problema restricțiilor privind libertatea de exprimare, libertatea presei și libertatea de întrunire;

P.  întrucât UE este cea mai mare piață de export a Vietnamului; întrucât UE, împreună cu statele sale membre, este cel mai mare furnizor de asistență oficială pentru dezvoltare în Vietnam și întrucât se prevede o majorare de 30 % a bugetului UE destinat acestui scop, până la nivelul de 400 de milioane EUR în perioada 2014-2020,

1.  salută parteneriatul consolidat și dialogul privind drepturile omului dintre UE și Vietnam; salută ratificarea de către Vietnam a Convenției ONU împotriva torturii, care a avut loc anul trecut;

2.  invită guvernul vietnamez să pună capăt imediat tuturor actelor de hărțuire, intimidare și persecutare a activiștilor pentru drepturile omului, a activiștilor sociali și a celor pentru protecția mediului; insistă ca guvernul să respecte dreptul acestor activiști la proteste pașnice și să elibereze toate persoanele deținute încă pe nedrept; solicită eliberarea imediată a tuturor activiștilor arestați și închiși în mod injust, precum Lê Thu Hà, Nguyễn Văn Đài, Trần Minh Nhật, Trần Huỳnh Duy Thức și Thích Quảng Độ;

3.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la escaladarea violențelor comise împotriva protestatarilor vietnamezi care și-au exprimat furia față de moartea în masă a peștilor de-a lungul coastei centrale a țării; solicită publicarea rezultatelor anchetelor privind dezastrul ecologic și tragerea la răspundere a celor responsabili; invită guvernul din Vietnam să respecte dreptul la libertatea de întrunire în conformitate cu obligațiile sale internaționale privind drepturile omului;

4.  critică condamnarea și sentințele severe pronunțate în cazul unor ziariști și bloggeri din Vietnam, cum ar fi Nguyễn Hữu Vinh și colegul său Nguyễn Thị Minh Thúy, ori Đặng Xuân Diệu, și solicită eliberarea lor;

5.  deplânge încălcările persistente ale drepturilor omului în Vietnam, inclusiv intimidarea politică, hărțuirea, atacurile, arestările arbitrare, pedepsele grele cu închisoarea și procesele neechitabile, comise împotriva activiștilor politici, a ziariștilor, a bloggerilor, a dizidenților și a apărătorilor drepturilor omului, atât din spațiul virtual, cât și din afara acestuia, cu încălcarea clară a obligațiilor internaționale ale Vietnamului în materie de drepturi ale omului;

6.  își exprimă îngrijorarea cu privire la examinarea de către Adunarea Națională a unei legi privind asociațiile și a uneia privind credința și religia, care sunt incompatibile cu normele internaționale privind libertatea de asociere și libertatea religioasă sau de credință;

7.  îndeamnă Vietnamul să coopereze mai îndeaproape cu mecanismele privind drepturile omului și să respecte mai bine mecanismele de raportare ale organismelor instituite prin tratate; își reiterează apelurile la realizarea de progrese în punerea în aplicare a recomandărilor evaluării periodice universale;

8.  își reiterează apelurile la revizuirea unor articole din Codul penal vietnamez care sunt utilizate pentru a suprima libertatea de exprimare; regretă că niciunul dintre cei 18 000 de prizonieri amnistiați la 2 septembrie 2015 nu era deținut politic; condamnă condițiile de detenție și din închisori din Vietnam și solicită autorităților vietnameze să garanteze accesul liber la consiliere juridică;

9.  îndeamnă guvernul din Vietnam să instituie mecanisme efective de tragere la răspundere pentru forțele sale de poliție și agențiile de securitate, pentru a opri abuzurile împotriva prizonierilor sau a deținuților;

10.  solicită autorităților să pună capăt persecuțiilor religioase și să își modifice legislația cu privire la statutul comunităților religioase pentru a restabili statutul juridic al religiilor nerecunoscute; solicită Vietnamului să retragă cel de-al cincilea proiect de lege privind credința și religia, în curs de dezbatere în Adunarea Națională, și să pregătească un nou proiect care respectă obligațiile ce revin Vietnamului în temeiul articolului 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; solicită eliberarea liderilor religioși, inclusiv a pastorului Nguyễn Công Chính, a lui Trần Thị Hồng și a lui Ngô Hào;

11.  solicită Vietnamului să combată discriminarea împotriva femeilor prin adoptarea unor acte legislative îndreptate împotriva traficului de persoane și prin luarea de măsuri eficace pentru a reduce numărul cazurilor de violență domestică și de încălcare a drepturilor de reproducere;

12.  felicită Vietnamul pentru rolul său de lider în Asia cu privire la dezvoltarea drepturilor persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), în special pentru legea adoptată recent privind căsătoria și familia, care permite ceremoniile de căsătorie între persoane de același sex;

13.  invită Comisia interguvernamentală pentru drepturile omului a ASEAN să examineze situația drepturilor omului din Vietnam, acordând o atenție specială libertății de exprimare, și să prezinte recomandări Vietnamului;

14.  solicită guvernului vietnamez să adreseze o invitație permanentă Procedurilor speciale ale ONU, în special să adreseze invitații Raportorului special pentru libertatea de exprimare și Raportorului special pentru situația apărătorilor drepturilor omului;

15.  solicită UE să își intensifice dialogul politic privind drepturile omului purtat cu Vietnamul în temeiul Acordului global de parteneriat și de cooperare;

16.  solicită delegației UE să folosească toate metodele și instrumentele potrivite pentru a însoți guvernul Vietnamului în aceste etape și a sprijini și proteja apărătorii drepturilor omului; subliniază importanța dialogului privind drepturile omului dintre UE și autoritățile vietnameze, în special dacă acest dialog va fi urmat de o punere în aplicare efectivă; subliniază că acest dialog ar trebui să fie eficace și axat pe rezultate;

17.  recunoaște eforturile depuse de guvernul vietnamez în ceea ce privește consolidarea relațiilor UE-ASEAN și sprijinul său pentru aderarea UE la Summitul Asiei de Est;

18.  felicită Vietnamul pentru realizarea unui număr semnificativ de obiective de dezvoltare ale mileniului și invită Comisia și Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să ofere în continuare asistență autorităților vietnameze, precum și organizațiilor neguvernamentale și organizațiilor societății civile din țară, în cadrul Agendei de dezvoltare post-2015;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și Adunării Naționale din Vietnam, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale ASEAN, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Secretarului General al ONU.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 iunie 2016 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind promovarea liberei circulații a cetățenilor prin simplificarea cerințelor de prezentare a anumitor documente oficiale în Uniunea Europeană și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (14956/2/2015 – C8-0129/2016 – 2013/0119(COD))

P8_TA(2016)0277 A8-0156/2016

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (14956/2/2015 – C8-0129/2016),

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul României în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2013(1),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0228),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolele 76 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0156/2016),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 327, 12.11.2013, p. 52. (2) Texte adoptate, 4.2.2014, P7_TA(2014)0054.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 iunie 2016 referitoare la proiectul de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind transferul către Tribunalul Uniunii Europene al competenței de a se pronunța în primă instanță cu privire la litigiile dintre UE și agenții acesteia (N8-0110/2015 – C8-0367/2015 – 2015/0906(COD))

P8_TA(2016)0278 A8-0167/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere solicitarea Curții de Justiție adresată Parlamentului și Consiliului (N8-0110/2015),

–  având în vedere articolul 19 alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 256 alineatul (1), articolul 257 primul și al doilea paragraf și articolul 281 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și articolul 106a alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în temeiul căruia proiectul de act a fost supus atenției Parlamentului (C8-0367/2015),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatele (3) și (15) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 256 alineatul (1), articolul 257 primul și al doilea paragraf și articolul 281 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și articolul 106a alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 2015/2422 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2015 de modificare a Protocolului nr. 3 privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene(1) și, în particular, considerentul 9 din acesta,

–  având în vedere avizul Comisiei (COM(2016)0081)(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 mai 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0167/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  reamintește importanța echilibrului între genuri în rândul judecătorilor Curții de Justiție a Uniunii Europene;

3.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Curții de Justiție și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 9 iunie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE, Euratom) 2016/... al Parlamentului European și al Consiliului privind transferul către Tribunal al competenței de a se pronunța în primă instanță asupra litigiilor dintre Uniunea Europeană și agenții acesteia

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE, Euratom) 2016/1192.)

(1) JO L 341, 24.12.2015, p. 14. (2) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

Rezoluţia Parlamentului European din 9 iunie 2016 referitoare la o administrație transparentă, eficientă și independentă a Uniunii Europene (2016/2610(RSP))

P8_TA(2016)0279 B8-0685/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, conform căruia dreptul la bună administrare este un drept fundamental,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind o administrație transparentă, eficientă și independentă a Uniunii Europene (O-000079/2016 – B8-0705/2016),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind dreptul de procedură administrativă al Uniunii Europene(1),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5), articolul 123 alineatul (2) și articolul 46 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

1.  reamintește că, în rezoluția sa din 15 ianuarie 2013, Parlamentul a solicitat, în conformitate cu articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), adoptarea unui regulament al UE privind o administrație transparentă, eficientă și independentă a Uniunii Europene în temeiul articolul 298 din TFUE, dar că, în pofida faptului că rezoluția a fost adoptată cu o majoritate covârșitoare (572 de voturi pentru, 16 împotrivă, 12 abțineri), solicitarea Parlamentului nu a fost urmată de o propunere a Comisiei;

2.  invită Comisia să examineze propunerea de regulament anexată;

3.  invită Comisia să prezinte o propunere legislativă care să fie inclusă în programul său de lucru pe 2017;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

Propunere de
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
pentru o administrație transparentă, eficientă și independentă a Uniunii Europene

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 298,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Simultan cu dezvoltarea competențelor Uniunii Europene, cetățenii se confruntă din ce în ce mai mult cu instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, fără ca drepturile procedurale să le fie întotdeauna protejate în mod corespunzător.

(2)  Într-o Uniune guvernată de statul de drept, este necesar să se asigure definirea, dezvoltarea și respectarea în mod corespunzător a drepturilor și obligațiilor procedurale. Cetățenii au dreptul să se aștepte la un nivel ridicat de transparență, eficiență, soluționare rapidă și reacție din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. Cetățenii au, de asemenea, dreptul de a primi informații adecvate cu privire la posibilitatea de a întreprinde demersuri suplimentare în chestiunea respectivă.

(3)  Actualele norme și principii ale Uniunii în domeniul bunei administrări sunt răspândite într-o gamă largă de surse: drept primar, legislație secundară, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, instrumente juridice neobligatorii și angajamente unilaterale ale instituțiilor Uniunii.

(4)  În timp, Uniunea a dezvoltat un număr mare de proceduri administrative sectoriale, deopotrivă sub formă de dispoziții obligatorii și de instrumente juridice neobligatorii, fără a ține seama neapărat de coerența generală a sistemului. Această serie complexă de proceduri a dus la existența unor lacune și inconsecvențe în aceste proceduri.

(5)  Faptul că Uniunii îi lipsește un set coerent și cuprinzător de norme codificate de drept administrativ îngreunează înțelegerea de către cetățeni a drepturilor lor administrative în temeiul legislației Uniunii.

(6)  În aprilie 2000, Ombudsmanul European a propus instituțiilor un cod de bună conduită administrativă, având convingerea că acesta ar trebui să se aplice tuturor instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.

(7)  În rezoluția sa din 6 septembrie 2001, Parlamentul European a aprobat cu modificări proiectul de cod elaborat de Ombudsmanul European și a solicitat Comisiei să prezinte o propunere de regulament care să cuprindă un cod de bună conduită administrativă întemeiat pe articolul 308 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.

(8)  Actualele coduri de conduită interne adoptate ulterior de diferitele instituții, care sunt bazate în mare parte pe codul de conduită elaborat de Ombudsmanul European, au efecte limitate, diferă unele de altele și nu au caracter obligatoriu.

(9)  Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a oferit Uniunii temeiul juridic pentru adoptarea unui regulament privind procedura administrativă. Articolul 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că, în îndeplinirea misiunii lor, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt sprijinite de o administrație europeană transparentă, eficientă și independentă. Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a atribuit, de asemenea, Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”) aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor.

(10)  Titlul V („Drepturile cetățenilor”) din Cartă consacră dreptul la bună administrare la articolul 41, la care se prevede că orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. În plus, Articolul 41 din Cartă indică în mod neexhaustiv unele dintre elementele care intră în definiția dreptului la bună administrare, precum dreptul de a fi ascultat, dreptul oricărei persoane de a avea acces la propriul dosar, dreptul la comunicarea motivelor unei decizii a administrației, posibilitatea de a solicita repararea prejudiciilor cauzate de instituții și de agenții Uniunii în exercitarea funcțiilor lor și drepturile lingvistice.

(11)  O administrație eficientă a Uniunii este esențială pentru interesul public. Un număr excesiv de norme și proceduri, precum și lipsa acestora pot conduce la o administrare defectuoasă, care poate fi generată, de asemenea, de existența unor norme și proceduri contradictorii, incoerente sau neclare.

(12)  Procedurile administrative bine structurate și coerente sprijină atât gestionarea eficientă, cât și asigurarea respectării în mod corespunzător a dreptului la bună administrare, garantat ca principiu general de drept al Uniunii și în temeiul articolul 41 din Cartă.

(13)  În rezoluția sa din 15 ianuarie 2013, Parlamentul European a solicitat adoptarea unui regulament privind dreptul european de procedură administrativă, care să garanteze dreptul la bună administrare prin intermediul unei administrații europene transparente, eficiente și independente. Stabilirea unui set comun de norme de procedură administrativă la nivelul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii ar trebui să sporească securitatea juridică, să acopere lacunele din dreptul Uniunii și, astfel, să contribuie la respectarea statului de drept.

(14)  Scopul prezentului regulament este de a stabili un set de norme de procedură care ar trebui respectate de administrația Uniunii atunci când își desfășoară activitățile administrative. Aceste norme de procedură urmăresc să asigure atât o administrație transparentă, eficientă și independentă, cât și o respectare corespunzătoare a dreptului la bună administrare.

(15)  În conformitate cu articolul 298 din TFUE, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice administrațiilor statelor membre. În plus, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice procedurilor legislative, procedurilor judiciare și procedurilor care duc la adoptarea actelor fără caracter legislativ întemeiate direct pe tratate, a actelor delegate sau a actelor de punere în aplicare.

(16)  Prezentul regulament ar trebui să se aplice administrației Uniunii, fără a aduce atingere altor acte juridice ale Uniunii care prevăd norme specifice de procedură administrativă. Cu toate acestea, procedurile administrative specifice fiecărui sector nu sunt pe deplin coerente și complete. Pentru a asigura coerența globală a activităților administrative ale administrației Uniunii și respectarea deplină a dreptului la bună administrare, actele juridice care prevăd norme specifice de procedură administrativă ar trebui, prin urmare, să fie interpretate în conformitate cu prezentul regulament, iar lacunele pe care acestea le prezintă ar trebui să fie eliminate prin dispozițiile relevante ale prezentului regulament. Prezentul regulament stabilește drepturi și obligații aplicabile în general tuturor procedurilor administrative prevăzute de dreptul Uniunii și, prin urmare, reduce fragmentarea normelor de procedură aplicabile generată de legislația sectorială.

(17)  Normele de procedură administrativă prevăzute de prezentul regulament urmăresc punerea în aplicare a principiilor de bună administrare prevăzute de o largă serie de surse juridice, având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Aceste principii sunt prezentate mai jos, iar formularea acestora ar trebui să constituie o sursă de inspirație pentru interpretarea dispozițiilor prevăzute de prezentul regulament.

(18)  Principiul statului de drept, menționat la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), se află în centrul valorilor Uniunii și reprezintă spiritul acestora. În conformitate cu acest principiu, orice acțiune a Uniunii trebuie să se bazeze pe tratate, în conformitate cu principiul atribuirii competențelor. În plus, ca un corolar al statului de drept, principiul legalității impune ca activitățile administrației Uniunii să fie efectuate în deplină conformitate cu legislația.

(19)  Orice act juridic din dreptul Uniunii trebuie să fie în conformitate cu principiul proporționalității. În acest scop, orice măsură adoptată de administrația Uniunii trebuie să fie adecvată și necesară pentru atingerea obiectivelor urmărite în mod legitim prin măsura în cauză: atunci când se poate opta între mai multe măsuri potențial adecvate, trebuie să se adopte opțiunea cel mai puțin împovărătoare, iar tarifele impuse de administrație nu ar trebui să fie disproporționate în raport cu obiectivele urmărite.

(20)  Dreptul la bună administrare impune ca actele administrative să fie adoptate de administrația Uniunii în temeiul unor proceduri administrative care să garanteze imparțialitatea, corectitudinea și respectarea termenelor.

(21)  Dreptul la bună administrare impune ca orice decizie de a iniția o procedură administrativă să fie notificată părților și să furnizeze informațiile necesare care să le permită acestora să își exercite drepturile în cursul procedurii administrative. În cazuri excepționale și justificate în mod corespunzător, atunci când interesul public impune acest lucru, administrația poate amâna sau omite notificarea.

(22)  Atunci când procedura administrativă este inițiată la cererea unei părți, dreptul la bună administrare obligă administrația Uniunii să confirme în scris primirea cererii. Confirmarea de primire ar trebui să furnizeze informațiile necesare care să îi permită părții să își exercite dreptul la apărare în cursul procedurii administrative. Cu toate acestea, administrația Uniunii ar trebui să aibă dreptul de a refuza solicitările abuzive sau inutile, întrucât acestea ar putea periclita eficiența administrativă.

(23)  În scopuri de securitate juridică, o procedură administrativă ar trebui inițiată într-un termen rezonabil după producerea evenimentului. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să cuprindă dispoziții privind un termen de prescripție.

(24)  Dreptul la bună administrare impune administrației Uniunii să exercite obligația de diligență, potrivit căreia administrația trebuie să stabilească și să analizeze cu atenție și în mod imparțial toate elementele de fapt și de drept ale unei cauze, ținând seama de toate interesele relevante în fiecare etapă a procedurii. În acest scop, administrația Uniunii ar trebui să fie abilitată să examineze probele părților, martorilor și experților, să solicite documente și evidențe și să efectueze vizite sau inspecții. Atunci când alege experți, administrația Uniunii ar trebui să se asigure că aceștia sunt competenți din punct de vedere tehnic și că nu se află în conflict de interese.

(25)  În cursul anchetei realizate de administrația Uniunii, părțile ar trebui să aibă obligația de a coopera, sprijinind administrația în stabilirea faptelor și circumstanțelor specifice cauzei. Atunci când solicită părților să coopereze, administrația Uniunii ar trebui să le acorde acestora un termen rezonabil pentru a răspunde și să le reamintească dreptul de a nu se autoincrimina în cazul în care procedura administrativă poate duce la impunerea unei sancțiuni.

(26)  Dreptul de a fi tratat în mod imparțial de administrația Uniunii este un corolar al dreptului fundamental la bună administrare și presupune că membrii personalului sunt obligați să se abțină de la a lua parte la o procedură administrativă în cazul în care au, direct sau indirect, un interes personal, mai ales interese familiale sau financiare de natură a le afecta imparțialitatea.

(27)  Dreptul la bună administrare ar putea impune ca, în anumite circumstanțe, administrația să efectueze inspecții, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a îndeplini o obligație sau pentru a realiza un obiectiv în temeiul dreptului Uniunii. Pentru a se garanta drepturile părților, inspecțiile respective ar trebui să respecte anumite condiții și proceduri.

(28)  Dreptul de a fi ascultat ar trebui respectat în cadrul tuturor procedurilor inițiate împotriva unei persoane și care sunt susceptibile de a se încheia într-un mod care va afecta negativ persoana respectivă. Acest drept nu ar trebui exclus sau limitat prin nicio măsură legislativă. Dreptul de a fi ascultat impune ca persoanei în cauză să i se transmită o prezentare completă și exactă a revendicărilor sau obiecțiilor ridicate și să i se ofere posibilitatea de a formula observații cu privire la adevărul și relevanța faptelor și la documentele utilizate.

(29)  Dreptul la bună administrare include dreptul unei părți la procedura administrativă de a avea acces la propriul dosar, ceea ce constituie, de asemenea, o condiție esențială pentru a putea beneficia de dreptul de a fi ascultat. În cazul în care protejarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial nu permite accesul deplin la un dosar, părții respective ar trebui să i se furnizeze cel puțin un rezumat adecvat al conținutului dosarului. Pentru a facilita accesul la dosarele proprii și a asigura astfel gestionarea transparentă a informațiilor, administrația Uniunii ar trebui să țină evidența corespondenței primite și a celei trimise, a documentelor primite și a măsurilor pe care le adoptă și să întocmească un index al dosarelor aflate în evidență.

(30)  Administrația Uniunii ar trebui să adopte acte administrative într-un termen rezonabil. O administrație lentă se traduce printr-o administrare defectuoasă. Orice întârziere în adoptarea unui act administrativ ar trebui să fie justificată, iar părții la procedura administrativă ar trebui să i se notifice în mod corespunzător acest lucru și să i se furnizeze o estimare a datei preconizate pentru adoptarea actului administrativ.

(31)  Dreptul la bună administrare obligă administrația Uniunii să precizeze motivele pe care se întemeiază actele sale administrative. Expunerea de motive ar trebui să indice temeiul juridic al actului, situația de ansamblu care a condus la adoptarea acestuia și obiectivele generale pe care este destinat să le atingă. Aceasta ar trebui să comunice în mod clar și neechivoc raționamentul autorității competente care a adoptat actul, în așa fel încât să permită părților interesate să decidă dacă doresc să își apere drepturile prin intermediul unei cereri de control jurisdicțional.

(32)  În conformitate cu dreptul la o cale de atac eficientă, nici Uniunea, nici statele membre nu pot face imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de legislația Uniunii. În schimb, acestea sunt obligate să garanteze o protecție judiciară reală și eficace și le este interzis să aplice norme sau proceduri care ar putea împiedica, chiar și temporar, ca dreptul Uniunii să producă efecte depline.

(33)  Pentru a facilita exercitarea dreptului la o cale de atac eficientă, administrația Uniunii ar trebui să indice în actele sale administrative căile de atac care stau la dispoziția părților ale căror drepturi și interese sunt afectate de actele respective. Pe lângă posibilitatea de a iniția acțiuni în instanță sau de a depune o plângere la Ombudsmanul European, părții ar trebui să i se acorde dreptul de a solicita o reexaminare administrativă și ar trebui să i se comunice informații privind procedura și termenul pentru depunerea unei astfel de cereri.

(34)  Cererea de reexaminare administrativă nu aduce atingere dreptului pe care îl are partea la o cale de atac. În scopuri legate de termenul pentru prezentarea unei cereri de control jurisdicțional, un act administrativ este considerat definitiv dacă partea nu depune o cerere de reexaminare administrativă în termenul respectiv sau, dacă partea prezintă o cerere de reexaminare administrativă, actul administrativ definitiv este actul care încheie reexaminarea administrativă.

(35)  În conformitate cu principiul transparenței și cu principiul securității juridice, părțile la o procedură administrativă ar trebui să aibă posibilitatea de a înțelege în mod clar drepturile și obligațiile proprii care decurg dintr-un act administrativ care le este adresat. În acest scop, administrația Uniunii ar trebui să se asigure că actele sale administrative sunt redactate într-un limbaj clar, simplu și ușor de înțeles și că produc efecte de la data notificării către părți. În îndeplinirea acestei obligații este necesar ca administrația Uniunii să utilizeze în mod adecvat tehnologiile informației și comunicațiilor și să se adapteze la dezvoltarea acestora.

(36)  În scopul transparenței și al eficienței administrative, administrația Uniunii ar trebui să se asigure că erorile materiale, erorile de calcul sau erorile similare prezente în actele sale administrative sunt corectate de către autoritatea competentă.

(37)  Ca un corolar al statului de drept, principiul legalității obligă administrația Uniunii să rectifice sau să retragă actele administrative care nu sunt legale. Cu toate acestea, având în vedere că orice rectificare sau orice retragere a unui act administrativ poate intra în conflict cu protecția încrederii legitime și cu principiul securității juridice, administrația Uniunii ar trebui să evalueze cu atenție și cu imparțialitate efectele rectificării sau retragerii asupra celorlalte părți și să includă concluziile unei astfel de evaluări printre motivele rectificării sau retragerii actului.

(38)  Cetățenii Uniunii au dreptul de a se adresa în scris instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii în una dintre limbile tratatelor și de a primi răspuns în aceeași limbă. Administrația Uniunii ar trebui să respecte drepturile lingvistice ale părților, asigurând desfășurarea procedurii administrative în una dintre limbile tratatelor, aleasă de partea respectivă. În cazul unei proceduri administrative inițiate de administrația Uniunii, prima notificare ar trebui să fie redactată în una dintre limbile tratatului care corespunde statului membru în care se află partea.

(39)  Principiul transparenței și cel al dreptului de acces la documente au o importanță deosebită în cadrul unei proceduri administrative, fără a aduce atingere actelor legislative adoptate în temeiul articolului 15 alineatul (3) din TFUE. Orice limitare a principiilor respective ar trebui să fie interpretată în mod restrictiv, pentru a fi în conformitate cu criteriile enunțate la articolul 52 alineatul (1) din Cartă și, prin urmare, ar trebui să fie prevăzută de lege și ar trebui să respecte substanța acestor drepturi și libertăți și să se supună principiului proporționalității.

(40)  Dreptul la protecția datelor cu caracter personal presupune faptul că, fără a aduce atingere actelor legislative adoptate în temeiul articolul 16 din TFUE, datele utilizate de administrația Uniunii ar trebui să fie exacte, actualizate și înregistrate conform legii.

(41)  Principiul protecției încrederii legitime decurge din principiul statului de drept și presupune că acțiunile organelor publice nu ar trebui să afecteze drepturile dobândite și situațiile juridice definitive, cu excepția cazului în care acest lucru este imperativ necesar în interesul public. Încrederea legitimă ar trebui luată în considerare în mod corespunzător atunci când un act administrativ este rectificat sau retras.

(42)  Principiul securității juridice impune ca normele Uniunii să fie clare și precise. Acest principiu urmărește să garanteze previzibilitatea situațiilor și a raporturilor juridice cărora li se aplică dreptul Uniunii, în sensul că persoanele ar trebui să aibă posibilitatea de a-și cunoaște în mod neechivoc drepturile și obligațiile și de a putea acționa în consecință. În conformitate cu principiul securității juridice, nu ar trebui adoptate măsuri retroactive, cu excepția unor circumstanțe justificate din punct de vedere juridic.

(43)  Pentru a asigura coerența globală a activităților administrative ale administrației Uniunii, actele administrative cu domeniu de aplicare general ar trebui să respecte principiile bunei administrări menționate în prezentul regulament.

(44)  În interpretarea prezentului regulament, ar trebui să se țină seama în special de egalitatea de tratament și de nediscriminare, care se aplică activităților administrative ca un corolar important al principiului statului de drept și al principiilor unei administrații europene eficiente și independente,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul și obiectivul

(1)  Prezentul regulament stabilește normele procedurale care reglementează activitățile administrative ale administrației Uniunii.

(2)  Obiectivul prezentului regulament este de a garanta dreptul la bună administrare consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prin intermediul unei administrații transparente, eficiente și independente.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică activităților administrative ale instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii Europene.

(2)  Prezentul regulament nu se aplică activităților administrației Uniunii în cursul:

(a)  procedurilor legislative;

(b)  procedurilor judiciare;

(c)  procedurilor care duc la adoptarea actelor fără caracter legislativ întemeiate direct pe tratate, a actelor delegate sau a actelor de punere în aplicare.

(3)  Prezentul regulament nu se aplică administrației statelor membre.

Articolul 3

Relația dintre prezentul regulament și alte acte juridice ale Uniunii

Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere altor acte juridice ale Uniunii care prevăd norme specifice de procedură administrativă. Prezentul regulament completează astfel de acte juridice ale Uniunii, care se interpretează în conformitate cu dispozițiile relevante prevăzute de acesta.

Articolul 4

Definiții

În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

(a)  „administrația Uniunii” înseamnă administrația instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii Europene;

(b)  „activități administrative” înseamnă activități desfășurate de administrația Uniunii pentru punerea în aplicare a legislației Uniunii, cu excepția procedurilor menționate la articolul 2 alineatul (2);

(c)  „procedură administrativă” înseamnă procesul prin care administrația Uniunii elaborează, adoptă, pune în aplicare acte administrative și asigură respectarea acestora;

(d)  „membru al personalului” înseamnă funcționar în sensul articolului 1a din Statutul funcționarilor și agent în sensul articolului 1 liniuțele 1-3 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene;

(e)  „autoritate competentă” înseamnă instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii sau o entitate care face parte din acestea ori titularul unui post în administrația Uniunii, care, conform legislației aplicabile, răspunde de procedura administrativă;

(f)  „parte” înseamnă orice persoană fizică sau juridică a cărei situație juridică poate fi afectată de rezultatul unei proceduri administrative.

CAPITOLUL II

INIȚIEREA PROCEDURII ADMINISTRATIVE

Articolul 5

Inițierea procedurii administrative

Procedurile administrative pot fi inițiate de administrația Uniunii din proprie inițiativă sau la cererea unei părți.

Articolul 6

Inițierea de către administrația Uniunii

(1)  Procedurile administrative pot fi inițiate de administrația Uniunii din proprie inițiativă, în temeiul unei decizii a autorității competente. Înainte de a lua decizia de a iniția procedura, autoritatea competentă examinează circumstanțele specifice cauzei.

(2)  Decizia de a iniția o procedură administrativă este notificată părților. Nu se face publică decizia înainte de notificare.

(3)  Notificarea poate fi amânată sau omisă numai atunci când acest lucru este strict necesar în interesul public. Decizia de a amâna sau de a omite notificarea se justifică în mod corespunzător.

(4)  În decizia de a iniția o procedură administrativă se precizează:

(a)  un număr de referință și data;

(b)  obiectul și scopul procedurii;

(c)  descrierea principalelor etape ale procedurii;

(d)  numele și datele de contact ale membrului personalului responsabil;

(e)  autoritatea competentă;

(f)  termenul pentru adoptarea actului administrativ și consecințele neadoptării actului administrativ în termenul respectiv;

(g)  căile de atac disponibile;

(h)  adresa site-ului web menționat la articolul 28, în cazul în care există un astfel de site web.

(5)  Decizia de a iniția o procedură administrativă se elaborează în limbile tratatelor care corespund statelor membre în care se află părțile.

(6)  O procedură administrativă se inițiază într-un termen rezonabil după producerea evenimentului considerat a fi la baza procedurii. Aceasta nu se inițiază în niciun caz mai târziu de zece ani de la data producerii acestui eveniment.

Articolul 7

Inițierea la cerere

(1)  Procedurile administrative pot fi inițiate de către o parte.

(2)  Cererile nu fac obiectul unor cerințe formale inutile. Acestea indică în mod clar numele părții, o adresă pentru notificare, obiectul cererii, faptele relevante și motivele cererii, data și locul, precum și autoritatea competentă căreia îi sunt adresate. Acestea se depun în scris, fie pe suport de hârtie, fie prin mijloace electronice. Ele sunt redactate în una dintre limbile tratatelor.

(3)  Primirea cererilor se confirmă în scris. Confirmarea de primire se elaborează în limba în care este redactată cererea și indică:

(a)  un număr de referință și data;

(b)  data primirii cererii;

(c)  o descriere a principalelor etape ale procedurii;

(d)  numele și datele de contact ale membrului personalului responsabil;

(e)  termenul pentru adoptarea actului administrativ și consecințele neadoptării actului administrativ în termenul respectiv;

(f)  adresa site-ului web menționat la articolul 28, în cazul în care există un astfel de site web.

(4)  În cazul în care o cerere nu îndeplinește una sau mai multe dintre cerințele stabilite la alineatul (2), confirmarea de primire indică un termen rezonabil pentru îndreptarea erorii sau pentru prezentarea unui document lipsă. Cererile inutile sau vădit nefondate pot fi respinse ca inadmisibile prin intermediul unei confirmări de primire motivate succint. Nu se trimit confirmări de primire în cazul în care același solicitant prezintă în mod abuziv cereri succesive.

(5)  În cazul în care cererea este adresată unei autorități care nu deține competența de a o trata, această autoritate o transmite autorității competente și indică în confirmarea de primire autoritatea competentă căreia i-a fost transmisă cererea sau faptul că subiectul nu se încadrează în domeniul de competență al administrației Uniunii.

(6)  În cazul în care autoritatea competentă inițiază o procedură administrativă, se aplică, după caz, articolul 6 alineatele (2)-(4).

CAPITOLUL III

GESTIONAREA PROCEDURII ADMINISTRATIVE

Articolul 8

Drepturi procedurale

Părțile au următoarele drepturi legate de gestionarea procedurii:

(a)  să primească toate informațiile relevante referitoare la procedură formulate clar și ușor de înțeles;

(b)  să comunice și să îndeplinească, atunci când acest lucru este posibil și după caz, toate formalitățile procedurale la distanță și prin mijloace electronice;

(c)  să utilizeze oricare dintre limbile tratatelor și să primească răspuns în limba tratatelor pe care au ales-o;

(d)  să fie notificate cu privire la toate etapele procedurii și la deciziile care ar putea să le afecteze;

(e)  să fie reprezentate de un avocat sau de o altă persoană aleasă de ele;

(f)  să plătească numai tarife care sunt rezonabile și proporționale cu costul procedurii în cauză.

Articolul 9

Obligația de a desfășura investigații cu atenție și în mod imparțial

(1)  Autoritatea competentă investighează cazul cu atenție și în mod imparțial. Aceasta ia în considerare toți factorii relevanți și colectează toate informațiile necesare pentru a adopta o decizie.

(2)  În scopul de a colecta informațiile necesare, autoritatea competentă poate, după caz:

(a)  să examineze probele părților, martorilor și experților;

(b)  să solicite documente și evidențe;

(c)  să efectueze vizite sau inspecții.

(3)  Părțile pot prezenta probe pe care le consideră adecvate.

Articolul 10

Obligația de a coopera

(1)  Părțile acordă asistență autorității competente la stabilirea faptelor și circumstanțelor specifice cauzei.

(2)  Părților li se acordă un termen rezonabil pentru a răspunde la cererile de cooperare, ținând seama de lungimea și complexitatea cererii și de cerințele investigației.

(3)  În cazul în care procedura administrativă poate duce la impunerea unei sancțiuni, părților li se reamintește dreptul de a nu se autoincrimina.

Articolul 11

Martori și experți

La inițiativa autorității competente sau la propunerea părților pot fi audiați martori și experți. Atunci când alege experți, autoritatea competentă se asigură că aceștia sunt competenți din punct de vedere tehnic și că nu se află în conflict de interese.

Articolul 12

Inspecții

(1)  În cazul în care un act legislativ al Uniunii stabilește competența de a efectua inspecții și în cazul în care acest lucru este necesar pentru a îndeplini o obligație sau pentru atingerea unui obiectiv în temeiul dreptului Uniunii, se pot efectua inspecții.

(2)  Inspecțiile se efectuează în conformitate cu specificațiile și în limitele prevăzute de actul prin care se dispune sau se autorizează inspecția în ceea ce privește măsurile care pot fi adoptate și clădirile care pot fi percheziționate. Inspectorii își exercită competențele numai după prezentarea unei autorizații scrise care le atestă identitatea și poziția.

(3)  Autoritatea responsabilă de inspecție transmite o notificare părții supuse inspecției cu privire la data și ora de începere a respectivei inspecții. Partea respectivă are dreptul de a fi prezentă în timpul inspecției și de a-și exprima opinii și a pune întrebări legate de inspecție. Autoritatea responsabilă de inspecție poate întârzia sau omite o astfel de notificare din motive justificate în mod corespunzător, în cazul în care acest lucru este strict necesar în interesul public.

(4)  În cursul inspecției, părțile prezente sunt informate în măsura posibilului cu privire la obiectul și scopul inspecției, precum și la procedura și normele care reglementează inspecția și la măsurile subsecvente și posibilele consecințe ale inspecției. Inspecția se efectuează fără a cauza inconveniente nejustificate obiectului inspecției sau persoanei care îl deține.

(5)  Inspectorii întocmesc fără întârziere un raport al inspecției în care se prezintă pe scurt contribuția inspecției la realizarea obiectivului investigației și se consemnează principalele observații formulate. Autoritatea responsabilă de inspecție trimite o copie a acestui raport al inspecției părților care au dreptul să fie prezente în timpul inspecției.

(6)  Autoritatea responsabilă de inspecție pregătește și desfășoară inspecția în strânsă cooperare cu autoritățile competente ale statului membru în care are loc inspecția, cu excepția cazului în care statul membru însuși este supus inspecției sau când acest lucru ar pune în pericol scopul inspecției.

(7)  La efectuarea unei inspecții, precum și atunci când se elaborează un raport al inspecției, autoritatea responsabilă de inspecție ia în considerare toate cerințele procedurale prevăzute de legislația națională a statului membru în cauză, care indică dovezile admisibile în cadrul procedurilor administrative sau judiciare ale statului membru în care se prevede să se utilizeze raportul de inspecție.

Articolul 13

Conflictul de interese

(1)  Un membru al personalului nu ia parte la o procedură administrativă în care are, direct sau indirect, un interes personal, inclusiv, în special, orice interes familial sau financiar de natură să îi afecteze imparțialitatea.

(2)  Orice conflict de interese este comunicat de către respectivul membru al personalului autorității competente, care ia decizia de a exclude respectiva persoană de la procedura administrativă, având în vedere circumstanțele specifice cauzei.

(3)  Oricare dintre părți poate solicita excluderea unui membru al personalului de la participarea la o procedură administrativă din motivul unui conflict de interese. În acest sens se adresează în scris o cerere motivată autorității competente, care ia o decizie după audierea respectivului membru al personalului.

Articolul 14

Dreptul de a fi ascultat

(1)  Părțile au dreptul de a fi ascultate înainte de adoptarea oricărei măsuri individuale care le-ar putea afecta negativ.

(2)  Părțile primesc informații suficiente și au suficient timp pentru a-și pregăti apărarea.

(3)  Părțile beneficiază de posibilitatea de a-și exprima opiniile în scris sau oral, dacă este necesar, sau, dacă aleg acest lucru, cu asistența unei persoane alese de acestea.

Articolul 15

Dreptul de acces la dosar

(1)  Părților în cauză li se acordă acces deplin la dosar, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial. Orice limitare a acestui drept se justifică în mod corespunzător.

(2)  În cazul în care nu se poate acorda acces deplin la întregul dosar, părților li se oferă un rezumat corespunzător al conținutului acestor documente.

Articolul 16

Obligația de a ține evidența

(1)  Pentru fiecare dosar, administrația Uniunii ține evidența corespondenței primite și a celei trimise, a documentelor primite și a măsurilor pe care le adoptă. Aceasta întocmește un index al dosarelor pe care le deține.

(2)  Evidențele se păstrează cu respectarea deplină a dreptului la protecția datelor cu caracter personal.

Articolul 17

Termene

(1)  Actele administrative sunt adoptate și procedurile administrative sunt încheiate în termen rezonabil și fără întârzieri nejustificate. Termenul pentru adoptarea unui act administrativ nu trebuie să depășească trei luni de la:

(a)  data notificării deciziei de inițiere a procedurii administrative, dacă aceasta a fost inițiată de administrația Uniunii sau

(b)  data de confirmare a primirii cererii, în cazul în care procedura administrativă a fost inițiată la cerere.

(2)  În cazul în care niciun act administrativ nu poate fi adoptat în termenul stabilit, părțile în cauză sunt informate cu privire la aceasta și cu privire la motivele care justifică întârzierea și li se furnizează o estimare a datei preconizate de adoptare a actului administrativ. La cerere, autoritatea competentă răspunde la întrebările referitoare la progresele realizate în ceea ce privește examinarea chestiunii.

(3)  În cazul în care administrația Uniunii nu confirmă primirea cererii în termen de trei luni, se consideră că cererea a fost respinsă.

(4)  Termenele se calculează în conformitate cu Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului(2).

CAPITOLUL IV

ÎNCHEIEREA PROCEDURII ADMINISTRATIVE

Articolul 18

Forma actelor administrative

Actele administrative sunt prezentate în scris și sunt semnate de autoritatea competentă. Ele sunt elaborate în scris și au o formulare clară, simplă și ușor de înțeles.

Articolul 19

Obligația de motivare

(1)  Actele administrative prezintă în mod clar motivele pe care se întemeiază.

(2)  În actele administrative se precizează temeiul juridic al acestora, faptele relevante, precum și modul în care diferitele interese relevante au fost luate în considerare.

(3)  Actele administrative conțin o expunere de motive individuală care este relevantă pentru situația părților. În cazul în care acest lucru nu este posibil din cauza faptului că există numeroase persoane în cauză, este suficientă o expunere de motive generală. În acest caz, oricărei părți care solicită acest lucru în mod expres i se oferă totuși o expunere de motive individuală.

Articolul 20

Căi de atac

(1)  În actele administrative se precizează în mod clar că este posibilă o reexaminare administrativă.

(2)  Părțile au dreptul de a solicita o reexaminare administrativă a actelor administrative care aduc atingere drepturilor și intereselor proprii. Cererile de reexaminare administrativă se prezintă autorității ierarhice superioare, iar în cazul în care acest lucru nu este posibil, aceleiași autorități care a adoptat actul administrativ.

(3)  Actele administrative prezintă procedura care trebuie urmată pentru depunerea unei cereri de reexaminare administrativă și precizează numele și adresa administrativă ale autorității competente sau ale membrului personalului responsabil căruia (căreia) trebuie să i se transmită cererea de reexaminare. În actele administrative se precizează, de asemenea, termenul de depunere a acestor cereri. În cazul în care nu se depune nicio cerere în termenul respectiv, actul administrativ se consideră definitiv.

(4)  Actele administrative menționează în mod clar, atunci când legislația Uniunii prevede acest lucru, posibilitatea de a iniția proceduri judiciare sau de a depune o plângere la Ombudsmanul European.

Articolul 21

Notificarea actelor administrative

Actele administrative care afectează drepturile și interesele părților sunt notificate în scris persoanelor în cauză de îndată ce sunt adoptate. Actele administrative produc efecte pentru o parte de la data notificării către partea respectivă.

CAPITOLUL V

RECTIFICAREA ȘI RETRAGEREA ACTELOR

Articolul 22

Corectarea erorilor prezente în actele administrative

(1)  Erorile de redactare, de calcul sau cele similare sunt corectate de autoritatea competentă din proprie inițiativă sau în urma unei solicitări a părții în cauză.

(2)  Părțile sunt informate înainte de efectuarea oricărei corectări, iar corectarea produce efecte de la data notificării. În cazul în care acest lucru nu este posibil din cauza numărului mare de părți interesate, se iau măsurile necesare pentru a se asigura că toate părțile sunt informate fără întârzieri nejustificate.

Articolul 23

Rectificarea sau retragerea actelor administrative care afectează în mod negativ o parte

(1)  Autoritatea competentă rectifică sau retrage, din proprie inițiativă sau în urma unei cereri din partea părții interesate, un act administrativ care nu este în conformitate cu legislația și care afectează în mod negativ o parte. Rectificarea sau retragerea au efect retroactiv.

(2)  Autoritatea competentă rectifică sau retrage, din proprie inițiativă sau în urma unei cereri din partea părții interesate, un act administrativ care este în conformitate cu legislația și care afectează în mod negativ o parte dacă motivele care au condus la adoptarea respectivului act nu mai există. Rectificarea sau retragerea nu au efect retroactiv.

(3)  Rectificarea sau retragerea produc efecte de la data notificării către partea respectivă.

(4)  În cazul în care un act administrativ afectează în mod negativ una dintre părți și este, în același timp, benefic pentru alte părți, se realizează o evaluare a impactului posibil asupra tuturor părților, iar concluziile acesteia sunt incluse printre motivele de rectificare sau de retragere a actului.

Articolul 24

Rectificarea sau retragerea actelor administrative care sunt benefice pentru o parte

(1)  Autoritatea competentă rectifică sau retrage, din proprie inițiativă sau în urma unei cereri din partea altei părți, un act administrativ care nu este în conformitate cu legislația și care este benefic pentru una dintre părți.

(2)  Se ține seama în mod corespunzător de consecințele rectificării sau retragerii asupra unor părți care ar putea să se aștepte în mod legitim ca actul să fie în conformitate cu legislația. În cazul în care aceste părți ar suporta pierderi cauzate de încrederea în legalitatea deciziei, autoritatea competentă apreciază dacă aceste părți au dreptul la despăgubiri.

(3)  Rectificarea sau retragerea au efect retroactiv numai în cazul în care se realizează într-un termen rezonabil. În cazul în care una dintre părți s-ar putea aștepta în mod legitim ca actul să fie în conformitate cu legislația și a susținut că acesta ar trebui să fie menținut, rectificarea sau retragerea nu au efect retroactiv pentru partea respectivă.

(4)  Autoritatea competentă poate rectifica sau retrage, din proprie inițiativă sau în urma unei cereri din partea altei părți, un act administrativ care este în conformitate cu legislația și care este benefic pentru una dintre părți dacă motivele care au condus la adoptarea actului respectiv nu mai există. Se ține seama în mod corespunzător de așteptările legitime ale altor părți.

(5)  Rectificarea sau retragerea produc efecte de la data notificării către partea respectivă.

Articolul 25

Gestionarea corectărilor erorilor, a rectificărilor și a retragerilor

Dispozițiile relevante din capitolele III, IV și VI din prezentul regulament se aplică, de asemenea, corectării erorilor, rectificării sau retragerii actelor administrative.

CAPITOLUL VI

ACTE ADMINISTRATIVE CU APLICABILITATE GENERALĂ

Articolul 26

Respectarea drepturilor procedurale

Actele administrative cu aplicabilitate generală adoptate de administrația Uniunii respectă drepturile procedurale prevăzute de prezentul regulament.

Articolul 27

Temeiul juridic, expunerea de motive și publicarea

(1)  Actele administrative cu aplicabilitate generală adoptate de administrația Uniunii își precizează temeiul juridic și prezintă în mod clar motivele pe care se întemeiază.

(2)  Acestea intră în vigoare de la data publicării prin mijloace direct accesibile persoanelor în cauză.

CAPITOLUL VII

INFORMAȚII ȘI DIPOZIȚII FINALE

Articolul 28

Informații online cu privire la normele privind procedurile administrative

(1)  Administrația Uniunii promovează pe un site internet specific furnizarea de informații online actualizate referitoare la procedurile administrative existente, ori de câte ori acest lucru este posibil și rezonabil. Se acordă prioritate procedurilor de depunere a cererilor.

(2)  Informațiile online includ:

(a)  o legătură către legislația aplicabilă;

(b)  o explicație succintă a principalelor cerințe juridice și a interpretării administrative a acestora;

(c)  o descriere a principalelor etape ale procedurii;

(d)  indicarea autorității competente să adopte actul final;

(e)  indicarea termenului pentru adoptarea actului;

(f)  indicarea căilor de atac disponibile;

(g)  o legătură către formulare-tip care ar putea fi utilizate de către părți pentru a comunica cu administrația Uniunii în cadrul procedurii.

(3)  Informațiile online menționate la alineatul (2) sunt prezentate într-un mod clar și simplu. Accesul la aceste informații este gratuit.

Articolul 29

Evaluare

Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a funcționării prezentului regulament până la [xx ani de la data intrării în vigoare].

Articolul 30

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale.

Adoptat la,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 440, 30.12.2015, p. 17. (2) Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/1971 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor (JO L 124, 8.6.1971, p. 1).

Rezoluţia Parlamentului European din 9 iunie 2016 referitoare la competitivitatea industriei europene de echipament feroviar (2015/2887(RSP))

P8_TA(2016)0280 B8-0677/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei” (COM(2012)0582),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Pentru o renaștere industrială europeană” (COM(2014)0014),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

–  având în vedere studiul Comisiei intitulat „Sector Overview and Competitiveness Survey of the Railway Supply Industry” (Prezentarea sectorului industriei de echipament feroviar și studiu privind competitivitatea acestuia), (ENTR 06/054),

–  având în vedere studiul realizat de Parlamentul European intitulat „Transport rutier de marfă: de ce expeditorii UE preferă camionul în locul trenului”;

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind competitivitatea industriei europene de echipament feroviar (O-000067/2016 – B8-0704/2016),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

Specificitatea și importanța strategică a industriei europene de echipament feroviar pentru renașterea industrială europeană

1.  subliniază că în industria europeană de echipament feroviar, care cuprinde producția de locomotive și material rulant, șine, echipamente de electrificare, de semnalizare și de telecomunicații, precum și servicii de întreținere și furnizare de piese de schimb și care include numeroase IMM-uri, precum și lideri majori în sectorul industrial, lucrează 400 000 de angajați; subliniază că 2,7 % din venitul anual din acest sector este investit în cercetare și dezvoltare, iar industria europeană de echipament feroviar reprezintă 46 % din piața mondială de echipament feroviare; subliniază că sectorul feroviar, în ansamblul său, inclusiv operatorii și infrastructura, asigură la nivelul UE peste un milion de locuri de muncă directe și 1,2 milioane de locuri de muncă indirecte; subliniază că aceste cifre sunt o dovadă clară a importanței industriei de echipament feroviar pentru creșterea industrială, crearea de locuri de muncă și inovare în Europa, precum și o dovadă în ceea ce privește contribuția sa la atingerea obiectivului de 20 % în materie de reindustrializare;

2.  subliniază specificitatea acestui sector, caracterizat în special prin producția de elemente cu o durată de viață de până la 50 de ani, o utilizare intensivă a capitalurilor, o dependență semnificativă de achiziții publice și obligația de a se conforma unor standarde foarte ridicate de siguranță;

3.  reamintește contribuția esențială a sectorului feroviar în atenuarea schimbărilor climatice și în oferirea de soluții la alte tendințe foarte puternice, cum ar fi urbanizarea și schimbările demografice; îndeamnă, prin urmare, Comisia să sprijine obiectivele privind un transfer modal la transportul feroviar, atât pentru transportul de persoane, cât și de mărfuri, astfel cum au fost formulate în Cartea albă privind transporturile din 2011, cu măsuri de politică concrete și cu investiții specifice; subliniază că, în conformitate cu rezultatele de la COP 21 și cu obiectivele 2030 în materie de climă și energie ale UE, transferul către transportul feroviar și alte tipuri durabile și eficiente energetic de transport electrificat este necesar pentru a atinge obiectivul stabilit în materie de decarbonizare a transporturilor; solicită Comisiei ca, în acest context, să profite de viitoarea sa comunicare privind decarbonizarea transporturilor pentru a propune noi măsuri de sprijin pentru dezvoltarea tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic pentru industria de echipament feroviar;

4.  constată că, în calitate de lider de piață la nivel mondial în domeniul tehnologiei și al inovării, industria de echipament feroviar joacă un rol-cheie în realizarea obiectivului de industrializare de 20 % al Comisiei;

5.  remarcă faptul că industria europeană de echipament feroviar se poate baza pe o serie de factori favorabili, și anume pe buna performanță de mediu a acestui mijloc de transport, dar și pe piața vastă și pe capacitatea sa de a facilita transportul în comun; remarcă totuși faptul că sectorul se confruntă în prezent cu o competiție triplă: de natură intermodală, internațională și chiar la nivel de întreprinderi;

Menținerea competitivității mondiale a industriei europene de echipament feroviar

6.  subliniază că rata creșterii anuale a piețelor internaționale accesibile din industria de echipament feroviar va fi, conform estimărilor, de 2,8 % până în 2019; subliniază că deși UE este foarte deschisă pentru concurența provenind din țări terțe, în țările terțe există o serie de obstacole prin care industria europeană de echipament feroviar este discriminată; subliniază că întreprinderile concurente din țările terțe, în special din China, se extind în mod rapid și agresiv în Europa și în alte regiuni din lume, fiind adesea susținute puternic din punct de vedere politic și financiar de țara lor de origine (de ex., prin credite generoase la export în afara normelor OCDE); subliniază faptul că aceste practici pot constitui concurență neloială care pune în pericol locurile de muncă din Europa; subliniază, prin urmare, că, în ceea ce privește concurența mondială, este nevoie de condiții de concurență echitabile și de acces reciproc pe piață pentru a evita riscul pierderii locurilor de muncă și pentru a păstra know-how-ul industrial din Europa;

7.  subliniază că multor companii din UE, în special IMM-uri, li se pare dificil și costisitor să își desfășoare activitatea la nivel transfrontalier, chiar și pe piața feroviară europeană, din cauza fragmentării pieței, atât pe plan administrativ, cât și pe plan tehnic; consideră că atingerea obiectivului privind crearea unui spațiu feroviar unic european va fi esențială pentru menținerea supremației industriei europene de echipament feroviar la nivel mondial;

O agenda reînnoită privind industria europeană de echipament feroviar

8.  recunoaște că industria de echipament feroviar este o industrie cheie pentru competitivitatea Europei și pentru capacitatea de inovare a acesteia; solicită adoptarea unor măsuri pentru a se asigura că Europa își păstrează un avantaj tehnologic și în materie de inovare în acest sector;

9.  salută decizia de înființare a întreprinderii comune „Shift2Rail” (S2R) și lansarea recentă a primelor cereri de propuneri; solicită punerea în aplicare rapidă și la timp a tuturor activităților de cercetare și dezvoltare ale întreprinderii comune „S2R”, cât mai curând posibil; critică faptul că participarea IMM-urilor la S2R este redusă, aceasta datorându-se parțial costului ridicat și complexității instrumentului; cere consiliului de conducere să analize participarea IMM-urilor la a doua cerere de candidaturi de membri asociați, să o îmbunătățească și să aibă în vedere cereri de candidaturi specifice pentru IMM-uri; solicită Comisiei să se asigure că se respectă dispozițiile din regulamentul privind reprezentarea echilibrată a IMM-urilor și reprezentarea regiunilor;

10.  subliniază că investițiile în cercetare și dezvoltare, capacitatea de inovare, defragmentarea pieței și crearea unor clustere reprezintă fundamente esențiale pentru a păstra competitivitatea internațională a industriei europene de echipament feroviar;

11.  îndeamnă Comisia să mobilizeze integral diversele instrumente de finanțare ale UE, să exploreze și să exploateze surse de finanțare suplimentare pentru S2R, precum și să caute sinergii între diferitele fonduri UE și instrumente private; îndeamnă Comisia, în acest context, să exploateze instrumente de finanțare suplimentare din partea UE pentru tehnologia feroviară în afară de S2R (de exemplu, cereri de propuneri specifice pentru cercetare feroviară în cadrul programului Orizont 2020, în afară de S2R, InnovFin, MCE, fondurile structurale, FEIS), inclusiv prin intermediul unui sistem pilot S2R care să îmbine finanțarea din partea UE cu fondurile structurale și alte fonduri de inovare ale UE;

12.  solicită Comisiei să colaboreze cu sectorul pentru a asigura utilizarea optimă a fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), îndeosebi a Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), în vederea sprijinirii la nivel regional a proiectelor de cercetare și dezvoltare din domeniul feroviar; încurajează Comisia să acorde o atenție deosebită și viitorului industriei de echipament feroviar din perioada de după 2020;

13.  subliniază faptul că un instrument important pentru a reuni părțile interesate relevante de la nivel local și regional, inclusiv autoritățile publice, universități, institute de cercetare, industria de echipament feroviar, partenerii sociali și alte sectoare care țin de mobilitate este reprezentat de clustere; solicită Comisiei să elaboreze o strategie în materie de clusterele pentru creștere economică, până în decembrie 2016; cere Comisiei și statelor membre să își sporească sprijinul pentru proiectele de inovare dezvoltate de clusterele feroviare și pentru alte inițiative care reunesc IMM-uri din industria de echipament feroviar, companii mai mari și institute de cercetare de la nivel local, regional, național și european; constată că va fi necesar să existe posibilitatea de a acorda finanțare publică pentru crearea de clustere; ia act, în acest sens, de posibilitățile oferite de noile instrumente de finanțare (FEIS etc.);

14.  consideră că Comisia ar trebui să ia în calcul înființarea unui forum la nivel european, care să reunească întreprinderi consacrate, întreprinderi nou înființate și întreprinderi înființate prin desprinderi din companii mai mari, care au idei inovatoare pentru sectorul feroviar, în special în domeniul digitalizării, cu scopul de a face schimb de bune practici și de a facilita parteneriatele; consideră că Comisia ar trebui să caute modalități de a stimula colaborarea companiilor mari și a IMM-urilor în cadrul unor proiecte de cercetare relevante pentru industria de echipament feroviar;

15.  consideră că pe primul plan în cadrul activităților de cercetare ar trebui să se afle digitalizarea pentru a crește performanța transportului feroviar și pentru a reduce costurile operaționale (de ex., automatizare, senzori și instrumente de monitorizare, interoperabilitate, de exemplu prin intermediul ERTMS/ETCS, utilizarea tehnologiilor spațiale, inclusiv în cooperare cu ESA, utilizarea datelor mari și securitate cibernetică); consideră că pe planul al doilea ar trebui să se afle creșterea eficienței utilizării resurselor și a eficienței energetice, de exemplu prin utilizarea mai multor materiale ușoare și a combustibililor alternativi; consideră că pe planul al doilea ar trebui să se afle realizarea de progrese pentru a crește atractivitatea și gradul de acceptare a transportului feroviar (de exemplu, creșterea fiabilității și reducerea zgomotului, transportul modal neîntrerupt, sistemul integral de emitere a biletelor); subliniază că eforturile de inovare nu trebuie să neglijeze infrastructura, care este un element vital al competitivității feroviare;

16.  solicită implementarea promptă a sistemului electronic integrat de emitere a biletelor, care să fie coordonat cu alte modalități de transport și cu alte servicii posibile, furnizate de operatori de emitere a biletelor unice;

17.  atrage atenția asupra nevoii stringente de a fabrica în cadrul pieței unice trenuri, tramvaie și alte mijloace moderne de transport pe șine, împreună cu toate echipamentele auxiliare necesare;

18.  solicită Comisiei să asigure protejarea la nivel internațional a drepturilor de proprietate intelectuală ale furnizorilor europeni din sectorul feroviar, în conformitate cu recomandările formulate în Rezoluția Parlamentului European din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia pentru protecția și punerea în aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală în țări terțe(1);

Dobândirea competențelor necesare pentru o industrie de echipament feroviar orientată către viitor

19.  solicită elaborarea unei strategii de formare și educare europene la care să participe companii din industria de echipament feroviar, institute de cercetare și parteneri sociali, care să analizeze împreună de ce competențe este nevoie pentru o industrie de echipament feroviar sustenabilă și inovatoare; consideră că, în acest context, ar trebui realizat un studiu de fezabilitate cu privire la posibila înființare a unui Consiliu sectorial european pentru competențe în domeniul feroviar; invită statele membre sau organismele regionale competente să creeze un cadru de formare continuă, sub forma unui drept individual la formare, prin care să se garanteze că seria de competențe deținute corespunde cererii din ce în ce mai mare din acest sector și că se poate adapta la o nouă piață sau, în caz de disponibilizări, se poate transfera către un alt sector industrial;

20.  subliniază că, din cauza faptul că forța de muncă din acest sector îmbătrânește, industria de echipament feroviar duce lipsă de forță de muncă calificată; salută, prin urmare, toate eforturile de promovare a învățării continue și a competențelor tehnice; solicită să se realizeze o campanie de creștere a vizibilității și a atractivității industriei de echipament feroviar în rândul tinerilor ingineri (de ex., prin finanțare în cadrul FSE); subliniază faptul că sectorul are o rată de încadrare în muncă a femeilor deosebit de scăzută și subliniază, prin urmare, că o astfel de campanie ar trebui să acorde o atenție deosebită redresării acestui dezechilibru; invită Comisia să încurajeze dialogul social pentru a facilita inovarea socială, precum și să încurajeze ocuparea forței de muncă prin locuri de muncă de calitate și pe termen lung, pentru a contribui la creșterea atractivității acestui sector pentru personalul calificat;

21.  consideră că predarea competențelor atent selectate reprezintă o investiție indispensabilă pentru menținerea poziției de lider global în tehnologie și a capacității de inovare a industriei europene de echipament feroviar pe termen lung;

Susținerea IMM-urilor

22.  consideră că accesul la finanțare reprezintă una dintre principalele provocări pentru IMM-urile din industria de echipament feroviar; subliniază valoarea adăugată a programului COSME și a fondurilor structurale, care contribuie la creșterea accesului IMM-urilor la finanțare, inclusiv sub formă de garanții și facilități de capital, și subliniază necesitatea de a consolida promovarea acestor instrumente; salută atenția acordată de FEIS IMM-urilor și întreprinderilor cu capitalizare medie, dar subliniază faptul că fondul trebuie acum să dea rezultate; subliniază că ar trebui explorate și surse alternative de finanțare; salută instrumentul dedicat IMM-urilor din cadrul programului Orizont 2020, dar evidențiază problema legată de numărul foarte mare de cereri de finanțare și de rata scăzută a eficienței; solicită Comisiei să abordeze această problemă în cursul revizuirii la jumătatea perioadei a programului Orizont 2020; îndeamnă Comisia să promoveze o mai bună absorbție a instrumentelor financiare și fondurilor UE disponibile pentru IMM-uri;

23.  subliniază că IMM-urile din industria de echipament feroviar depind adesea de o singură companie; subliniază că IMM-urile nu se extind din cauza lipsei de resurse și a riscurilor crescute implicate de activitățile transfrontaliere; invită Comisia să creeze grupuri sectoriale pentru sectorul feroviar în cadrul Rețelei întreprinderilor europene, care ar putea consilia și instrui IMM-urile din industria de echipament feroviar cu privire la diferitele mecanisme de finanțare a inovației, granturi, internaționalizare și la modalități de identificare și cooptare a unor potențiali parteneri de afaceri și colaboratori care să participe la proiecte comune de cercetare finanțate de UE;

24.  solicită Comisiei să valorifice în continuare programele de sprijin existente pentru internaționalizarea IMM-urilor și să sporească vizibilitatea acestor programe în rândul IMM-urilor din industria europeană de echipament feroviar, în contextul sinergiilor dintre diferite fonduri ale UE; îndeamnă Comisia să dezvolte în continuare programe de formare privind accesul pe piețe externe specifice și să popularizeze aceste programe la scară largă în rândul IMM-urilor din industria de echipament feroviar;

25.  îndeamnă Comisia și statele membre să aibă în vedere toate opțiunile pentru sprijinirea IMM-urilor din industria de echipament feroviar, inclusiv în cadrul unei posibile revizuiri specifice a inițiativei în favoarea întreprinderilor mici (Small Business Act), acordând o atenție deosebită nevoilor sub-sectoarelor industriale cum ar fi industria de echipament feroviar, în care implicarea IMM-urilor cu o valoare adăugată ridicată este deosebit de importantă;

26.  își exprimă îngrijorarea cu privire la ritmul lent de efectuare a plăților către IMM-urile din industria de echipament feroviar; solicită Comisiei să monitorizeze punerea în aplicare corectă a Directivei privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților (2011/7/UE);

Îmbunătățirea climatului de pe piețele europene în favoarea furnizorilor și încurajarea cererii de produse feroviare

27.  salută adoptarea pilonului tehnic pentru cel de-al patrulea pachet feroviar și solicită implementarea rapidă a acestuia, ca factor esențial de stimulare a unei piețe unice reale a produselor feroviare; subliniază că creșterea interoperabilității și consolidarea rolului Agenției Europene a Căilor Ferate (AEF) vor facilita armonizarea rețelei și, prin urmare, au potențialul de a reduce costurile de dezvoltare și de autorizare a materialului rulant și costurile implementării Sistemului european de management al traficului feroviar (ERTMS) la sol; subliniază că AEF trebuie dotată cu suficiente resurse umane și financiare pentru a face față noilor sale atribuții extinse; consideră că pilonul politic din cel de-al patrulea pachet feroviar va determina competitivitatea operatorilor de transport și în general, a clienților;

28.  subliniază nevoia de a implementa rețeaua feroviară în mod integral, eficace și uniform, în vederea reglementării unui transport de marfă competitiv care să aducă beneficii atât pasagerilor, cât și industriei;

29.  solicită Comisiei să reevalueze definițiile referitoare la piață, precum și setul actual de norme ale UE în materie de concurență, pentru a ține seama de evoluția pieței mondiale de echipament feroviar; invită Comisia să identifice modul în care aceste definiții și norme ar trebui actualizate pentru a aborda problemele fuziunilor de pe piața mondială, cum ar fi fuziunea CNR-CSR, și pentru a permite parteneriate și alianțe strategice în cadrul industriei europene de echipament feroviar;

30.  solicită o mai bună standardizare la nivel european în sectorul feroviar, care să fie generată de părțile interesate (inclusiv de industria europeană de echipament feroviar), sub coordonarea CEN/CENELEC; speră ca noua Inițiativă comună privind standardizarea propusă de Comisie să îndeplinească un rol-cheie în acest sens; subliniază importanța implicării unui număr mai mare de IMM-uri în standardizarea europeană;

31.  solicită punerea rapidă în aplicare rapidă a directivelor UE privind achizițiile publice adoptate în 2014; reamintește statelor membre și Comisiei că aceste directive obligă autoritățile contractante să își bazeze deciziile de atribuire a contractelor pe principiul ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, concentrându-se pe costurile pe ciclu de viață și pe produse durabile din punct de vedere ecologic și social, contribuind astfel la prevenirea dumpingul salarial și social, precum și, eventual, la consolidarea structurii economice regionale; îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze în general analiza costurilor pe ciclu de viață ca practică standard în investițiile pe termen lung, să ofere consiliere autorităților contractante și să monitorizeze aplicarea acesteia; invită Comisia și statele membre să reamintească autorităților contractante că, în cadrul european revizuit pentru achizițiile publice, există o dispoziție care permite respingerea ofertelor în cazul în care proporția produselor originare din țări terțe depășește 50 % din valoarea totală a produselor care constituie oferta (articolul 85 din Directiva 2014/25/UE);

32.  solicită Comisiei să monitorizeze investițiile feroviare ale țărilor terțe efectuate în statele membre ale UE și să asigure respectarea reglementărilor europene în domeniul achizițiilor publice, de exemplu, reglementările privind ofertele anormal de scăzute și concurența neloială; invită Comisia să realizeze investigații cu privire la potențialii candidați din țări terțe care depun oferte în UE în timp ce primesc ajutoare de stat din țări terțe;

Stimularea investițiilor în proiecte feroviare

33.  se așteaptă ca instrumentele de finanțare ale UE (de exemplu, MCE, fonduri structurale) să fie folosite la maximum pentru a stimula cererea de proiecte feroviare, inclusiv instrumentele de finanțare ale UE destinate investițiilor în afara Uniunii, cum ar fi Instrumentul de asistență pentru preaderare și Instrumentul european de vecinătate; subliniază importanța implementării cu succes a Fondului european pentru investiții strategice (FEIS), ca instrument de mobilizare a capitalului privat pentru sectorul feroviar și, prin urmare, invită să se analizeze în continuare modul în care pot fi stimulate investiții private pentru proiecte din sectorul feroviar; observă rolul semnificativ al băncilor publice de dezvoltare de la nivel național și european pentru susținerea industriei de echipament feroviar; solicită Comisiei să colaboreze cu băncile multilaterale de dezvoltare pentru a ajuta autoritățile publice și agențiile private să investească în întreaga lume în echipamentele feroviare cele mai sustenabile și mai eficiente din punct de vedere energetic; îndeamnă Comisia și BEI să își intensifice sprijinul în materie de consiliere pentru proiectele feroviare, prin intermediul Platformei europene de consiliere în materie de investiții, nou înființată în cadrul FEIS, pentru a le ajuta să atragă investiții; consideră că sectorul feroviar din Europa va depinde în continuare foarte mult de investițiile publice; îndeamnă, prin urmare, statele membre și autoritățile publice să investească semnificativ în sistemul lor feroviar principal și în cel urban și, acolo unde este posibil, să crească ratele de absorbție a fondurilor de coeziune pentru proiectele feroviare; cu toate acestea, având în vedere această dependență și presiunea exercitată asupra finanțelor publice din numeroase țări europene, solicită utilizarea oricărui mijloc, de reglementare sau de ordin bugetar, pentru a mobiliza capital privat pentru sectorul feroviar;

34.  subliniază că aspectele complexe ale sectorului feroviar îngreunează înțelegerea riscurilor de către creditori și deci acordarea de împrumuturi avantajoase; solicită Comisiei să creeze un forum financiar al industriei de echipament feroviar, cu scopul de a crește gradul de implicare și de partajare a informațiilor între această industrie și sectorul financiar, îmbunătățind înțelegerea sectorului feroviar de către bănci și, în consecință, înțelegerea riscurilor și reducerea costurilor finanțării;

35.  consideră că nu ar trebui neglijată întreținerea și modernizarea echipamentelor feroviare existente; solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze înlocuirea echipamentelor vechi cu produse moderne și durabile la scară largă;

36.  salută susținerea acordată de UE pentru platforma online „Observatorul mobilității urbane” (Eltis), destinată schimbului de bune practici în legătură cu sistemele urbane din zonele metropolitane; solicită Comisiei să consolideze schimbul de bune practici privind diferite opțiuni de finanțare pentru sisteme de mobilitate urbană durabile și să le promoveze în cadrul viitoarei sale Platforme europene a planurilor de mobilitate urbană durabilă;

37.  solicită Comisiei să contribuie în continuare la aplicarea armonizată în UE a Sistemului european de management al traficului feroviar (ERTMS), în colaborare cu AEF, și să promoveze ERTMS în afara UE;

38.  salută eforturile depuse pentru aplicarea serviciilor și soluțiilor programului Galileo și ale Serviciului european geostaționar mixt de navigare (EGNOS) în sectorul feroviar; recunoaște, în acest sens, rolul Agenției GNSS European și gestionarea cu succes de către agenție a proiectelor lansate în cadrul celui de-al șaptelea program-cadru și al programului Orizont 2020;

Creșterea competitivității mondiale a industriei de echipament feroviar

39.  invită Comisia să se asigure că viitoarele acorduri comerciale (printre care se numără negocierile în curs cu Japonia, China și SUA), precum și revizuirile acordurilor comerciale existente includ dispoziții specifice care îmbunătățesc mult accesul la piață pentru industria europeană de echipament feroviar, în special în ceea ce privește achizițiile publice, și care implică inclusiv abordarea problemei legate de numărul din ce în ce mai mare de cerințe privind localizarea și asigurând industriei de echipament feroviar acces reciproc la piețele străine; invită Comisia să asigure condiții de concurență echitabile pentru operatorii de pe piață, atât din cadrul UE, cât și din exteriorul acesteia;

40.  invită Comisia să se asigure că politica comercială a UE este mai consecventă cu politica industrială, astfel încât politica comercială să ia în considerare nevoile industriei europene și noua generație de acorduri comerciale să nu conducă la noi relocalizări și la dezindustrializare în UE;

41.  solicită Comisiei să se implice în mod ferm în ridicarea principalelor bariere netarifare care împiedică accesul industriei feroviare europene pe piețele externe, printre acestea numărându-se barierele în calea investițiilor (în special, obligațiile legate de asocierile în participație) și discriminarea și lipsa de transparență în cadrul procedurilor de achiziții publice (în special înăsprirea cerințelor oneroase în materie de conținut local);

42.  subliniază importanța negocierilor privind „instrumentul pentru achiziții publice internaționale” și a revizuirii regulamentelor privind instrumentele de apărare comercială și impactul acestora asupra industriei europene de echipament feroviar și invită Consiliul și Comisia să aibă în vedere aceste aspecte și să colaboreze îndeaproape cu Parlamentul European pentru obținerea unui acord rapid cu privire la aceste instrumente; solicită Comisiei să aibă în vedere impact pe care recunoașterea statutului de economie de piață în cazul economiilor centralizate sau al altor economii planificate l-ar putea avea asupra funcționării instrumentelor de protecție comercială și asupra competitivității industriei europene de echipament feroviar;

43.  solicită Comisiei să elaboreze o strategie comercială europeană coerentă, care să asigure respectarea principiului reciprocității, în special în relația cu Japonia, China și SUA, și să susțină continuarea internaționalizării industriei de echipament feroviar, în special la nivelul IMM-urilor, inclusiv prin promovarea la nivel internațional a standardelor și tehnologiilor europene cum ar fi ERTMS (Sistemul european de management al traficului feroviar) și prin analizarea unor modalități pentru o mai bună protecție a drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) ale industriei europene de echipament feroviar (de ex., printr-o promovare mai amplă a Serviciul de asistență pentru DPI);

44.  solicită Comisiei să contribuie la eliminarea tuturor barierelor tarifare și netarifare, să simplifice procedurile comerciale pentru IMM-urile din sectorul echipamentelor feroviare, și să se asigure că toate practicile comerciale restrictive pe piețele terțe dispar treptat; solicită Comisiei să ia măsuri pentru a facilita eliberarea vizelor de muncă pentru angajații IMM-urilor europene detașați temporar în țări terțe, precum și pentru a reduce numărul de tranzacții comerciale pe care IMM-urile trebuie să le realizeze;

45.  subliniază faptul că anumite țări terțe creează distorsiuni comerciale inacceptabile prin sprijinirea disproporționată a exportatorilor lor naționali, prin intermediul condițiilor financiare acordate potențialilor clienți; invită, în acest sens, Comisia să convingă guvernul chinez să adere la Acordul OCDE privind creditele la export care beneficiază de sprijin public și la capitolul specific referitor la transportul feroviar; solicită totodată Comisiei să își intensifice activitatea cu privire la noile orientări globale privind creditele la export în cadrul Grupului de lucru internațional privind creditele la export;

Creșterea susținerii politice strategice pentru acest sector

46.  invită Comisia să publice o comunicare privind o strategie industrială coerentă a UE care să vizeze reindustrializarea Europei și care să fie bazată, printre altele, pe sustenabilitate și pe eficiența energetică și eficiența resurselor; solicită Comisiei să sublinieze în respectiva comunicare strategia sa privind sectoarele industriale importante, inclusiv industria de echipament feroviar; consideră că este important să se includă idei legate de modalitatea de a menține un nivel ridicat de producție verticală în UE;

47.  solicită Comisiei să organizeze un dialog industrial la nivel înalt cu privire la industria de echipament feroviar, la care să participe comisarii responsabili, deputați din Parlamentul European, Consiliul, statele membre, reprezentanți ai industriei feroviare, sindicate, instituții de cercetare, Agenția Europeană a Căilor Ferate și organisme europene de standardizare; subliniază că un dialog industrial privind industria de echipament feroviar care s-ar desfășura periodic ar permite discuții structurate la nivel european cu privire la provocările orizontale pentru acest sector și la efectele politicilor UE asupra competitivității industriei de echipament feroviar;

48.  solicită Comisiei să se asigure că politica ce are efecte asupra competitivității industriei de echipament feroviar din UE este rezultatul unei comunicări și coordonări efective între administrațiile diferitelor domenii de acțiune implicate;

49.  consideră că este necesar sprijin politic din partea Consiliului pentru consolidarea și dezvoltarea industriei europene de echipament feroviar; invită, prin urmare, Consiliul Competitivitate să înscrie în mod concret industria europeană de echipament feroviar pe agenda sa;

o
o   o

50.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0219.