Index 
Texte adoptate
Joi, 7 iulie 2016 - Strasbourg
Situația persoanelor cu albinism din Africa, în special în Malawi
 Bahrain
 Myanmar, în special situația populației Rohingya
 Cea de-a 71-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite
 Punerea în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap
 Obiecțiune în legătură cu un act de punere în aplicare: Mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare

Situația persoanelor cu albinism din Africa, în special în Malawi
PDF 265kWORD 87k
Rezoluţia Parlamentului European din 7 iulie 2016 referitoare la situația persoanelor din Africa care suferă de albinism, în special în Malawi (2016/2807(RSP))
P8_TA(2016)0314RC-B8-0897/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluția sa din 4 septembrie 2008 privind uciderea albinoșilor în Tanzania(1),

–  având în vedere raportul din 18 ianuarie 2016 al expertului independent al ONU privind exercitarea drepturilor omului de către persoanele care suferă de albinism,

–  având în vedere comunicatul de presă al UE din 13 iunie 2015 referitor la Ziua internațională de sensibilizare cu privire la albinism,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU 69/170 din 18 decembrie 2014 referitoare la o zi internațională de sensibilizare cu privire la albinism,

–  având în vedere Rezoluția 263 din 5 noiembrie 2013 a Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor privind prevenirea atacurilor și a discriminării îndreptate împotriva persoanelor care suferă de albinism,

–  având în vedere Rezoluția 23/13 din 13 iunie 2013 a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU privind atacurile și discriminarea împotriva persoanelor care suferă de albinism,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap,

–  având în vedere Convenția internațională a ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială,

–  având în vedere Declarația ONU privind drepturile persoanelor care aparțin minorităților naționale, etnice, religioase sau lingvistice din 18 decembrie 1992,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Acordul de parteneriat de la Cotonou,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât albinismul este o afecțiune congenitală care afectează aproximativ o persoană din 20 000 în lume; întrucât acest procent este mult mai mare în țările din Africa sub-sahariană, Tanzania, Malawi și Burundi având una din cele mai mari concentrații de persoane care suferă de albinism (PWA);

B.  întrucât PWA se confruntă cu unele din cele mai extreme forme de persecuție și de încălcări ale drepturilor omului pe scară largă, variind de la discriminarea socială pe scară largă, insulte verbale și excludere de la serviciile publice, la asasinate, răpiri, violuri și mutilări; întrucât observatorii pentru drepturile omului au raportat 448 de atacuri asupra acestora numai în 2015, în 25 de țări africane; întrucât este foarte probabil că aceste cifre sunt subestimate, întrucât autoritățile nu monitorizează și nu documentează în mod sistematic astfel de infracțiuni sau nu dispun de capacitatea și resursele pentru a efectua anchete aprofundate;

C.  întrucât cea mai mare amenințare la adresa persoanelor care suferă de albinism în Africa o constituie superstițiile larg răspândite și sistemele de credințe înșelătoare cu privire la afecțiunea lor, inclusiv mitul potrivit căruia PWA au puteri magice, având ca rezultat faptul că PWA sunt uciși în mod regulat de bande criminale și traficanți pentru a le fi prelevate organele, care se crede că vor aduce noroc, sănătate și bogăție; întrucât, în mai multe țări, mormintele în care erau îngropate PWA au fost deschise și au fost furate părți ale corpului sau oase;

D.  întrucât, în Malawi, unde se estimează că trăiesc 10 000 de persoane care suferă de albinism, poliția a raportat 69 de atacuri din noiembrie 2014, dintre care 18 au fost asasinate; întrucât patru persoane au fost ucise în aprilie 2016, inclusiv un copil de doi ani, ceea ce a făcut că autoritățile să declare PWA o „specie pe cale de dispariție”;

E.  întrucât președintele Republicii Malawi, Peter Mutharika, a condamnat în mod public recentul val de atacuri;

F.  întrucât, pe lângă Malawi, au fost semnalate atacuri împotriva PWA și în alte țări din Africa de Est, în special în Tanzania, Burundi, Kenya și Mozambic;

G.  întrucât femeile și copiii care suferă de albinism sunt deosebit de vulnerabili la excluderea socială; întrucât femeile albino sunt adesea ținta violenței sexuale datorită convingerii răspândite că raporturile sexuale cu o femeie care suferă de albinism pot vindeca HIV/SIDA și întrucât femeile care dau naștere la copii albino sunt respinse și discriminate la locul de muncă; întrucât copiii reprezintă o mare parte din victimele atacurilor rituale și se confruntă cu un risc ridicat de abandon; întrucât teama de atacuri a avut drept consecință faptul că copiii de vârstă școlară nu pot beneficia de dreptul lor la instruire școlară;

H.  întrucât guvernul Tanzaniei s-a angajat în acțiuni serioase și concrete de combatere a vrăjitoriei în țară, inclusiv suspendarea licențelor pentru vracii tradiționali și numeroase arestări în rândul șamanilor; întrucât președintele Tanzaniei a numit în 2008 primul deputat în parlament care suferă de albinism, iar in decembrie 2015 a numit pentru prima oară un ministru adjunct albino;

I.  întrucât, în pofida creșterii vizibilității pe plan internațional și adoptarea unor noi acte legislative în țările afectate, numărul urmăririlor penale și al condamnărilor rămâne foarte scăzut, iar crimele și tortura continuă să fie comise cu impunitate totală în multe țări africane;

J.  întrucât, la 1 martie 2016, în sudul statului Malawi, o mulțime furioasă a linșat și a ars șapte presupuși „vânători de albino”; întrucât inspectorul general al poliției din Malawi a ordonat agenților săi să tragă și să ucidă pe oricine este prins răpind PWA;

K.  întrucât discriminarea, hărțuirea și stigmatizarea PWA a împins sute de persoane să își părăsească locuințele și să caute refugiu în adăposturi temporare; întrucât această situație a cauzat o mare precaritate și insecuritate pentru PWA, limitându-le accesul la serviciile de bază, cum ar fi îngrijirea medicală și educația, șansele lor de angajare, precum și participarea deplină în societate;

L.  întrucât această discriminare poate conduce la traume pe tot parcursul vieții și la probleme psihosociale și provoacă o mare îngrijorare și frică în rândul comunității albino, întrucât PWA au, în mod normal, dificultăți mai mari de acces la asistență medicală corespunzătoare, inclusiv la medicamente pentru prevenirea cancerului pielii,

M.  întrucât, în martie 2015, ONU a numit primul său expert independent pentru situația drepturilor omului în cazul persoanelor care suferă de albinism și a declarat oficial ziua de 13 iunie ca Zi internațională de sensibilizare cu privire la albinism;

N.  întrucât, în iunie 2016, ONU a sponsorizat primul forum regional de acțiune cu privire la albinism în Africa, care a stabilit o foaie de parcurs a măsurilor specifice, simple și eficiente pentru combaterea încălcărilor drepturilor omului îndreptate împotriva PWA;

O.  întrucât UE a desfășurat campanii de promovare pentru o sensibilizare pe scară largă cu privire la această temă și a sprijinit angajamentul organizațiilor societății civile și eforturile de consolidare a capacităților autorităților locale pentru a combate omorurile ale căror victime sunt persoanele cu albinism;

1.  reamintește că persoanele cu albinism au dreptul de a trăi ca oricine altcineva, fără niciun fel de teamă, astfel cum se menționează la articolele 2 și 3 din Declarația universală a drepturilor omului din 1948;

2.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la discriminarea și persecutarea continue și pe scară largă cu care se confruntă persoanele care suferă de albinism în Africa, în special după recenta intensificare a violenței în Malawi; condamnă ferm toate omorurile, răpirile, mutilările și alte tratamente inumane și degradante de care suferă PWA și își exprimă condoleanțele și solidaritatea cu familiile victimelor; condamnă, de asemenea, orice tranzacții speculative cu părți ale corpului provenind de la PWA;

3.  deplânge tăcerea și inerția din jurul acestor evenimente; reamintește că responsabilitatea principală a unui stat este protejarea cetățenilor, inclusiv a grupurilor vulnerabile, și îndeamnă guvernul din Malawi și autoritățile din toate țările afectate să ia toate măsurile necesare pentru eliminarea tuturor formelor de violență și discriminare îndreptate împotriva PWA și să protejeze demnitatea, drepturile omului și bunăstarea acestora, precum și cele ale membrilor lor de familie;

4.  îndeamnă autoritățile din Malawi să pună capăt impunității și să caute de urgență sprijin internațional pentru a desfășura anchete imparțiale și eficace ale tuturor atacurilor semnalate împotriva PWA pentru a-i aduce pe cei responsabili în fața justiției și a-i trage la răspundere;

5.  salută declarația președintelui Mutharika, prin care au fost condamnate atacurile, și solicită agențiilor de securitate să ofere protecție maximă persoanelor cu albinism; avertizează totuși cu privire la orice escaladare și reamintește că incitarea la ură și violență nu poate fi răspunsul la actuala discriminare îndreptată împotriva PWA; condamnă, în special, orice tentativă a unor anumiți cetățeni de a lua legea în propriile mâini;

6.  invită guvernul din Malawi să răspundă mai bine nevoilor medicale, psihologice și sociale ale PWA, garantându-le accesul egal la servicii de sănătate și educație, ca parte a politicilor de incluziune;

7.  salută planul de răspuns național din Malawi din martie 2015, care vizează sensibilizarea, sporirea securității interne și îmbunătățirea monitorizării drepturilor omului, administrarea justiției și legislației, precum și consolidarea capacităților persoanelor cu albinism; invită guvernul din Malawi să pună în aplicare planul de acțiune în cinci puncte și solicită ca un volum mai mare de resurse să fie alocate acestui proiect;

8.  salută eforturile depuse de guvernul Tanzaniei în vederea combaterii discriminării îndreptate împotriva PWA și decizia sa de a scoate în afara legii șamanii, în încercarea de a opri omorurile săvârșite împotriva PWA, recunoscând în același timp că prea puține cazuri sunt aduse în fața justiției; invită guvernul din Malawi, în consecință, să modifice normele existente pentru a reflecta gravitatea infracțiunilor săvârșite împotriva PWA;

9.  consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru abordarea cauzelor profunde ale acestui tip de discriminare și violență prin campanii de sensibilizare a publicului; subliniază rolul esențial al autorităților locale și al organizațiilor societății civile în promovarea drepturilor PWA, în informarea și educarea populației și distrugerea miturilor și prejudecăților cu privire la albinism;

10.  este preocupat de provocările specifice cu care se confruntă femeile și copiii cu albinism, ceea ce îi face mai expuși la sărăcie, insecuritate și izolare; insistă asupra faptului că toate victimele trebuie să aibă acces la asistență medicală și psihologică adecvată, și că ar trebui instituite politici adaptate pentru a facilita reintegrarea lor în comunitățile lor;

11.  invită autoritățile din țările afectate, în cooperare cu partenerii lor internaționali și regionali, să se angajeze să ia toate măsurile necesare pentru a preveni și a combate comerțul ilegal cu părți ale corpului provenite de la albinoși, să reexamineze cazurile de furturi grave suspectate, să urmărească și să identifice sursa cererii de astfel de părți ale corpului și să aducă „vânătorii de albinoși” în fața justiției;

12.  consideră că procurorii, anchetatorii și agenții de poliție ar trebui să beneficieze de formare profesională specială care să le ofere cunoștințele necesare pentru a se ocupa de cazuri care implică PWA;

13.  subliniază că lipsa generală de înțelegere și de informare sanitară cu privire la albinism tinde să agraveze starea de sănătate a PWA; subliniază necesitatea de a asigura accesul PWA la asistență medicală, în special în zonele rurale și îndepărtate; consideră că personalul medical ar trebui să beneficieze de formare în vederea sensibilizării cu privire la albinism;

14.  solicită o mai bună formare a cadrelor didactice și a administrațiilor cu privire la albinism, iar autoritățile din Malawi să faciliteze accesul și participarea PWA la educație;

15.  salută instituirea de către Consiliul ONU pentru drepturile omului, a postului de expert independent în exercitarea drepturilor omului de către persoanele care suferă de albinism în 2015, și lansarea ulterioară a primului forum regional de acțiune pentru albinism în Africa, la Dar es Salaam, care a avut loc între 17 și 19 iunie 2016;

16.  invită UE și statele sale membre să continue să se angajeze în țările afectate pentru a sprijini în mod eficient eforturile acestora de a elabora politici adaptate nevoilor specifice și drepturilor albinoșilor, bazate pe nediscriminare și includere socială, prin furnizarea de asistență financiară și tehnică necesară;

17.  încurajează toate statele afectate să facă schimb de cele mai bune practici în protejarea și promovarea drepturilor persoanelor cu albinism;

18.  solicită UE să monitorizeze îndeaproape situația drepturilor omului în ceea ce privește PWA din Africa, în special prin intermediul rapoartelor periodice și a activității de monitorizare a delegațiilor sale, și să promoveze în continuare îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește protecția și integrarea socială a acestora;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor din Malawi și Tanzania, Uniunii Africane, precum și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

(1) JO C 295 E, 4.12.2009, p. 94.


Bahrain
PDF 263kWORD 87k
Rezoluţia Parlamentului European din 7 iulie 2016 referitoare la Bahrain (2016/2808(RSP))
P8_TA(2016)0315RC-B8-0900/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Bahrain, îndeosebi Rezoluția din 9 iulie 2015 referitoare la Bahrain, în special la cazul lui Nabeel Rajab(1) și din 4 februarie 2016 referitoare la Bahrain: cazul lui Mohammed Ramadan(2),

–  având în vedere declarația din 5 iulie 2016 a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate referitoare la evoluțiile recente din Bahrain,

–  având în vedere orientările UE privind pedeapsa cu moartea, tortura, libertatea de exprimare și apărătorii drepturilor omului prevăzute de ONU,

–  având în vedere declarația din 31 mai 2016 a purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, referitoare la condamnarea lui Ali Salman, Secretar General al partidului Al-Wefaq din Bahrain,

–  având în vedere declarația din 1 iunie 2016 a Raportorului special al ONU privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare, David Kaye, referitoare la condamnarea liderului opoziției, șeicul Ali Salman, precum și declarația din 16 iunie 2016 a purtătorului de cuvânt al Secretarului General al ONU și declarația din 21 iunie 2016 a purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru drepturile omului, ambele referitoare la Bahrain,

–  având în vedere Cadrul strategic al UE și Planul de acțiune privind drepturile omului, care urmărește să pună protecția și monitorizarea drepturilor omului în centrul tuturor politicilor UE,

–  având în vedere Constituția Bahrainului adoptată în februarie 2002, în special capitolul 3 din cuprinsul său, articolul 364 din Codul penal din Bahrain și Legea din 1963 privind cetățenia statului Bahrain,

–  având în vedere raportul din noiembrie 2011 al Comisiei independente de anchetă din Bahrain (CIAB),

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, Convenția cu privire la drepturile copilului, precum și Carta arabă a drepturilor omului, la care Bahrainul este parte,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948, în special articolul 15,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Bahrainul este un partener-cheie al Uniunii Europene în regiunea Golfului Persic, inclusiv în domeniul relațiilor politice și economice, al energiei și al securității; întrucât este în interesul ambelor părți să continue aprofundarea acestui parteneriat, pentru a reacționa mai bine la provocările viitoare;

B.  întrucât, în ultima lună, guvernul din Bahrain și-a intensificat campania de reprimare și persecutare a apărătorilor drepturilor omului și a opoziției politice; întrucât libertatea de exprimare și libertatea de întrunire reprezintă piloni indispensabili ai unei societăți democratice și pluraliste; întrucât Constituția Bahrainului adoptată în 2002 consacră libertățile fundamentale, printre care libertatea de exprimare și cea de întrunire;

C.  întrucât, la 13 iunie 2016, poliția l-a arestat din nou pe apărătorul marcant al drepturilor omului Nabeel Rajab sub acuzația de „răspândire de zvonuri false pe timp de război” și de „insultare a autorităților publice” în legătură cu postările pe care le-a publicat pe Twitter în 2015, acesta fiind pasibil de o pedeapsă însumată de până la 13 ani; întrucât Nabeel Rajab a executat anterior o pedeapsă cu închisoarea de doi ani, între 2012 și 2014, în legătură cu exercitarea dreptului la libertatea de exprimare și de întrunire, iar Grupul de lucru al ONU privind detenția arbitrară a stabilit în 2013 că el a fost deținut în mod arbitrar;

D.  întrucât, după 15 zile de detenție în regim de izolare, condițiile proaste din închisoare au dus la o deteriorare a sănătății dlui Rajab, acesta fiind transferat la spital la 27 iunie 2016; întrucât a fost transferat înapoi în închisoare la 29 iunie 2016, în ciuda problemelor de sănătate persistente;

E.  întrucât guvernul din Bahrain l-a forțat pe Zainab Al-Khawaja să plece în exil, după ce l-a amenințat că îl va aresta din nou și că îl va plasa în detenție pe o perioadă nedeterminată, și a impus interdicții de călătorie în cazul unui grup de activiști pentru drepturi care doreau să meargă la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului din Geneva;

F.  întrucât dl Ramadan și dl Ali Moosa sunt încă în pericol de execuție iminentă;

G.  întrucât autoritățile din Bahrain continuă să utilizeze revocarea cetățeniei ca mijloc de represiune politică, culminând cu recenta denaturalizare a clericului ayatolah și șeic Isa Qassim; întrucât autoritățile din Bahrain au retras cetățenia în cazul a peste 300 de persoane, printre care se numără apărători ai drepturilor omului, politicieni, jurnaliști și autorități religioase de rang înalt, lăsându-i pe cei mai mulți apatrizi, cu încălcarea articolului 15 din Declarația universală a drepturilor omului;

H.  întrucât, la 14 iunie 2016, autoritățile din Bahrain au suspendat cel mai mare grup politic din regat, Societatea Islamică Națională Al-Wefaq, i-a înghețat activele și i-a confiscat sediul, prezentând unei instanțe o cerere de dizolvare accelerată a societății politice în luna iulie 2016;

I.  întrucât șeicul Ali Salman, șeful grupului de opoziție Al-Wefaq, este deținut din iulie 2015 fără a fi beneficiat de un proces echitabil, iar pedeapsa sa a fost chiar prelungită în apel în mai 2016, de la patru la nouă ani; întrucât protecția inexistentă a drepturilor unui acuzat reprezintă o încălcare directă a constituției naționale a Bahrainului și a dreptului internațional; întrucât, în septembrie 2015, Grupul de lucru al ONU privind detenția arbitrară a concluzionat că Ali Salman a fost deținut în mod arbitrar,

1.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu campania actuală de reprimare a apărătorilor drepturilor omului, a opoziției politice și a societății civile, precum și cu limitarea drepturilor democratice fundamentale, în special a libertății de exprimare, de asociere și de întrunire, a pluralismului politic și a statului de drept în Bahrain; solicită încetarea tuturor actelor de violență, hărțuire și intimidare, inclusiv la nivel judiciar, precum și a cenzurării apărătorilor drepturilor omului, a adversarilor politici, a manifestanților pașnici și a actorilor societății civile de către autoritățile de stat, precum și de către forțele și serviciile de securitate;

2.  respectă suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Bahrainului și încurajează continuarea dialogului dintre guvernul din Bahrain, Uniunea Europeană și statele membre ale UE;

3.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a lui Nabeel Rajab și a altor apărători ai drepturilor omului încarcerați pe motivul unor acuzații legate de drepturile lor la libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere, precum și retragerea tuturor acuzațiilor împotriva lor; solicită autorităților să garanteze integritatea fizică și psihologică a lui Nabeel Rajab și să-i asigure acestuia toate tratamentele medicale necesare;

4.  condamnă impunerea unor interdicții de călătorie delegației militanților pentru drepturile omului la cea de a 32-a sesiune a Consiliului ONU pentru drepturile omului de la Geneva și solicită guvernului să suspende aceste interdicții; subliniază că este inacceptabil ca reprezentanții societății civile și ai mass-mediei să fie împiedicați să participe la activitățile organismelor internaționale și insistă ca autoritățile din Bahrain să respecte drepturile fundamentale ale omului și drepturile politice ale reprezentanților societății civile din Bahrain;

5.  reamintește guvernului din Bahrain de responsabilitatea sa de a asigura securitatea și siguranța tuturor cetățenilor indiferent de opiniile sau afilierile lor politice sau de confesiunea acestora; consideră că doar prin construirea unei societăți cu adevărat pluraliste, care respectă diversitatea, se poate asigura stabilitatea și securitatea pe termen lung în Bahrain și, în acest sens, solicită eliberarea lui Sheikh Ali Salman și a altor activiști deținuți arbitrar în închisorile din Bahrain;

6.  consideră că trebuie permisă exprimarea liberă a plângerilor legitime și pașnice; ia act cu îngrijorare de reprimarea de către guvernul din Bahrain a opoziției politice legitime, inclusiv de extinderea sentinței lui Sheikh Ali Salman, de suspendarea Societății islamice naționale al-Wefaq și de înghețarea activelor acesteia; solicită mai multe libertăți fundamentale pentru toți cetățenii din Bahrain; insistă asupra încetării imediate a reprimării diferitelor opinii politice din țară și a reprezentanților de frunte ai acestora, indiferent de afilierea lor politică sau religioasă;

7.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la utilizarea abuzivă în Bahrain a legislației antiteroriste și, în special, cu privire la retragerea cetățeniei ca mijloc de presiune politică și instrument de pedeapsă; solicită cu fermitate autorităților din Bahrain să revoce decizia de denaturalizare a lui Ayatollah Sheikh Isa Qassim, să modifice legea națională privind cetățenia și să le confere din nou statutul de cetățeni ai Bahrainului persoanelor cărora li s-a retras în mod nedrept cetățenia, în așa fel încât să se respecte standardele internaționale și legislația internațională în domeniu;

8.  invită autoritățile din Bahrain să asigure punerea în aplicare deplină a Constituției din 2002 și să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale garantate de aceasta, precum și standardele internaționale privind drepturile omului și instrumentele internaționale ratificate de Bahrain; solicită în special punerea în aplicare efectivă a recomandărilor Comisiei independente de anchetă din Bahrain, ale evaluării periodice universale și ale instituției naționale a drepturilor omului, în vederea îmbunătățirii situației drepturilor omului;

9.  reamintește autorităților din Bahrain că articolul 15 din Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante interzice utilizarea ca probă în cadrul procedurilor judiciare a oricărei declarații făcute ca urmare a torturii; invită autoritățile din Bahrain să ratifice protocolul opțional la Convenția împotriva torturii;

10.  salută participarea Bahrainului la coaliția internațională împotriva Daesh;

11.  își exprimă îngrijorarea față de faptul că Bahrainul a revenit la pedeapsa cu moartea și solicită reintroducerea moratoriului privind pedeapsa cu moartea;

12.  salută măsurile de protecție a lucrătorilor introduse în legislația muncii din Bahrain din 2012 și consideră că acestea pot servi drept exemplu pentru alte țări din Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG);

13.  salută Bahrainul pentru respectarea în general a dreptului cetățenilor și rezidenților străini de a-și practica religia; invită autoritățile din Bahrain să respecte Constituția țării, care prevede că nu se face niciun fel de discriminare pe motive de religie în ceea ce privește drepturile și obligațiile cetățenilor și să înceteze orice discriminare împotriva populației șiite;

14.  ia act de eforturile continue depuse de guvernul din Bahrain pentru a reforma codul penal și procedurile judiciare și încurajează continuarea acestui proces; îndeamnă guvernul din Bahrain să respecte standardele internaționale privind dreptul la un proces echitabil; subliniază importanța sprijinului acordat Bahrainului, în special în ceea ce privește sistemul său judiciar, pentru a asigura respectarea standardelor internaționale privind drepturile omului; solicită consolidarea dialogului privind drepturile omului dintre UE și Bahrain;

15.  solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă și statelor membre să continue să își exprime preocuparea cu privire la atacurile împotriva libertății de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică din Bahrain și din alte state membre ale CCG, atât la nivel bilateral, cât și prin intermediul platformelor multilaterale, cum ar fi viitoarea reuniune ministerială UE-CCG din perioada 18-19 iulie 2016;

16.  condamnă acordurile privind comerțul cu arme și cu tehnologii utilizate pentru a încălca drepturile omului; solicită interzicerea exporturilor de gaze lacrimogene și de echipamente de intervenție împotriva demonstranților până când nu vor fi efectuate anchete privind utilizarea lor inadecvată, iar vinovații nu vor fi identificați și aduși în fața justiției;

17.  încurajează călduros înființarea unui grup de lucru UE-Bahrain pentru drepturile omului, dar constată că un dialog UE-Bahrain pe tema drepturilor omului nu poate înlocui un dialog cuprinzător între guvern, opoziție și societatea civilă din Bahrain în sine;

18.  încurajează guvernul din Bahrain să coopereze cu raportorii speciali ai ONU (în special în ceea ce privește tortura, libertatea de întrunire, independența judecătorilor și a avocaților și apărătorii drepturilor omului) și să le transmită acestora o invitație permanentă;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Parlamentului Regatului Bahrain, precum și membrilor Consiliul de Cooperare al Golfului.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0279.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0044.


Myanmar, în special situația populației Rohingya
PDF 270kWORD 92k
Rezoluţia Parlamentului European din 7 iulie 2016 referitoare la Myanmar, în special la situația populației Rohingya (2016/2809(RSP))
P8_TA(2016)0316RC-B8-0910/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Myanmar/Birmania și populația rohingya, în special cele din 20 aprilie 2012(1), 13 septembrie 2012(2), 22 noiembrie 2012(3), 13 iunie 2013(4) și 21 mai 2015(5), și rezoluția sa din 23 mai 2013 referitoare la restabilirea accesului Myanmarului/Birmaniei la preferințele tarifare generalizate(6),

–  având în vedere raportul Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului din 20 iunie 2016 intitulat "Situația drepturilor omului în cazul musulmanilor rohingya și al altor minorități din Myanmar",

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului ONU pentru drepturile omului din 24 martie 2016 referitoare la situația drepturilor omului în Myanmar și din 3 iulie 2015 referitoare la situația drepturilor omului în cazul musulmanilor rohingya și al altor minorități din Myanmar,

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 1 iunie 2016, intitulată "Elemente ale strategiei UE privind Myanmarul/Birmania: un parteneriat special pentru democrație, pace și prosperitate" (JOIN(2016)0024),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20 iunie 2016 referitoare la o strategie a UE față de Myanmar/Birmania,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline,

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 18 mai 2015 intitulată "UE și ASEAN: un parteneriat cu un obiectiv strategic" (JOIN(2015)0022),

–  având în vedere evaluarea impactului asupra dezvoltării durabile în sprijinul unui acord privind protejarea investițiilor dintre Uniunea Europeană și Republica Uniunii Myanmar, publicată în aprilie 2016,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC) din 1966,

–  având în vedere Convenția ONU din 1951 privind statutul refugiaților și Protocolul din 1967 la aceasta,

–  având în vedere legea privind dreptul la întrunire pașnică și la procesiune pașnică din 2012 a Birmaniei/Myanmarului și modificările aduse acesteia în 2014, precum și noua lege privind dreptul la întrunire pașnică și la procesiuni pașnice din 31 mai 2016,

–  având în vedere raportul Parlamentarilor pentru Drepturile Omului din cadrul Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) intitulat „Criza rohingya și riscul comiterii unor atrocități în Myanmar: o provocare și un apel la acțiune pentru ASEAN”

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Myanmar a făcut pași semnificativi pentru reformarea economiei și a sistemului său politic și întrucât, din 2011, au fost inițiate reforme pe scară largă;

B.  întrucât, la 9 noiembrie 2015, Liga Națională pentru Democrație (NLD), sub conducerea laureatei premiului Nobel pentru pace și a premiului Saharov, Aung San Suu Kyi, a câștigat în mod covârșitor alegerile, iar Htin Kyaw a devenit primul președinte civil în 50 de ani; întrucât, în pofida popularității personale a dnei Suu Kyi, aceasta a fost împiedicată să devină președintă prin Constituția din 2008, elaborată pe baza unui proiect al militarilor, însă conduce în prezent de facto statul, cu titlul de consilier de stat;

C.  întrucât rohingya sunt o minoritate etno-religioasă musulmană care suferă de decenii de o opresiune brutală, persecuții sistematice, segregare, excludere, discriminare și alte încălcări grave ale drepturilor omului;

D.  întrucât populația rohingya este, procentual, populația musulmană cu ponderea cea mai mare din Myanmar, trăind în majoritate în statul Rakhine;

E.  întrucât aproximativ un milion de rohingya constituie una dintre minoritățile cel mai persecutate din lume și, oficial, din 1982, în conformitate cu legea birmaneză privind cetățenia sunt apatrizi; întrucât populația rohingya nu este dorită de autoritățile din Myanmar și din țările învecinate, cu toate că unele dintre acestea din urmă găzduiesc populații de refugiați importante; întrucât ciocnirile în curs de desfășurare din statul Rakhine au drept efect continuarea suferinței umane și subminează încrederea în procesul de pace;

F.  întrucât Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, în raportul său din 20 iunie 2016, a descris neîncetatele încălcări grave ale drepturilor omului îndreptate împotriva populației rohingya, printre care retragerea arbitrară a cetățeniei, care îi transformă în apatrizi, restrângerea severă a libertății de mișcare, amenințările care le periclitează viața și securitatea, negarea dreptului la sănătate și la educație, munca forțată, violența sexuală și limitarea drepturilor lor politice, "care ar putea constitui crime împotriva umanității"; întrucât dl Al Hussein a indicat că populația rohingya este exclusă de la numeroase profesiuni și trebuie să îndeplinească formalități speciale pentru a avea acces în spitale, ceea ce a condus la întârzieri și la decesul unor nou-născuți și al mamelor lor la naștere;

G.  întrucât, potrivit Parlamentarilor pentru Drepturile Omului din cadrul ASEAN, aproximativ 120 000 de rohingya continuă să rămână în peste 80 de tabere pentru persoane strămutate, cu acces limitat la ajutorul umanitar, în timp ce alți 100 000 au fugit, în ultimii ani, pe mare sau pe uscat, în alte țări, lăsându-se adesea pe mâinile traficanților de ființe umane; întrucât multe mii își riscă viața în fiecare an, încercând să fugă pe uscat sau pe mare și mulți au pierit pe drum;

H.  întrucât noul guvern a moștenit o situație în care sunt aplicate legi și politici concepute să priveze minoritățile de drepturile lor fundamentale și în care nepedepsirea încălcărilor grave săvârșite împotriva populației rohingya a încurajat alte violențe la care a fost supusă;

I.  întrucât dna Suu Kyi a anunțat, în cadrul unei întâlniri cu Raportorul special al ONU privind situația drepturilor omului în Myanmar, Yanghee Lee, că guvernul nu va utiliza cuvântul rohingya (o continuare a politicii practicate sub dictatura militară) deoarece îl consideră inflamator, la fel ca cuvântul "bengali", și că sugerează înlocuirea lui cu noua sintagmă "comunitatea musulmană din statul Rakhine"; întrucât Partidul Național Arakan (ANP), reprezentând linia dură a budiștilor rakhine, a respins noul termen, acuzând guvernul că acceptă indirect faptul că rohingya sunt nativi din statul Rakhine, fapt pe care ANP îl respinge, și întrucât, în ultimele zile, au ieșit cu miile în stradă, protestând împotriva guvernului; întrucât dna Suu Kyi a preluat funcțiile de consilier de stat, ministru de externe și ministru al cabinetului prezidențial într-un guvern civil;

J.  întrucât Myanmar se află în tranziție politică, dar continuă să fie, în practică, o redută a militarilor, cu unele ministere, posturi de judecător și locuri în parlament rezervate pentru cei desemnați de ei; întrucât nivelul corupției în rândul autorităților continuă să fie perceput ca foarte ridicat;

K.  întrucât există încă probleme grave legate de legislația Myanmar, mai multe legi esențiale încălcând convențiile internaționale privind drepturile omului, printre care codul penal, legea privind întrunirea pașnică și procesiunile pașnice, legea privind telecomunicațiile, noua lege privind media și cele patru proiecte de lege privind protejarea rasei și religiei;

L.  întrucât, într-o recentă explozie de violență împotriva comunității musulmane din Myanmar, două moschei au fost arse până la temelii în mai puțin de o săptămână;

M.  întrucât populația Rohingya (atât din cadrul statului Rakhine, cât și din afara acestuia) este ținta unor acțiuni violente și de propagandă agresive și discriminatorii, întreprinse de un număr de grupuri budiste radicale din Myanmar;

N.  întrucât, în ultimii ani, mulți prizonieri politici au fost eliberați, dar numeroși apărători ai drepturilor omului, jurnaliști, critici ai guvernului și ai aparatului militar, precum și alții au fost arestați în temeiul unor dispoziții generale și vag formulate, în timp ce își exercitau pașnic drepturile democratice;

O.  întrucât Myanmar/Birmania a făcut eforturi clare pentru a avansa procesul de pace, pe lângă pregătirile sale pentru o conferință de pace națională (Conferința pentru secolul 21 de la Panglong); întrucât este esențial să se mențină acordul național de încetare a focului și să se includă toate grupurile etnice armate pentru a asigura pacea, prosperitatea și unitatea țării,

1.  salută alegerile credibile și competitive din noiembrie 2015 și ia act cu satisfacție de transferul pașnic al puterii spre primul președinte al țării după 1962 care nu provine din aparatul militar;

2.  salută concluziile Consiliului din 20 iunie 2016 referitoare la o strategie a UE față de Myanmar/Birmania; subliniază că UE deține un interes strategic de a își consolida relația cu Myanmar/Birmania; consideră că noul guvern are ocazia istorică de a consolida democrația și a asigura pacea, reconcilierea națională și prosperitatea;

3.  salută decizia guvernului din Myanmar/Birmania de a stabili drept prioritate-cheie asigurarea păcii și reconcilierii naționale; subliniază că luptele trebuie să înceteze imediat, iar litigiile trebuie soluționate prin negocieri;

4.  înțelege că reformele iau timp, dar subliniază că gravitatea persecuției continue a anumitor minorități, așa cum este documentat în raportul recent al Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului întitulat „Situația drepturilor omului în cazul musulmanilor Rohingya și al altor minorități din Myanmar”, impune luarea de soluții imediate; de asemenea, solicită guvernului să ia măsuri pe marginea recomandărilor din raport, inclusiv a recomandărilor de a se aboli „ordinele locale” discriminatorii din statul Rakhine, de a se elimina măsurile restrictive referitoare la tratamentul medical de urgență și de a se ridica restricțiile cu privire la libera circulație;

5.  îndeamnă guvernul și autoritățile relevante ale tuturor țărilor din regiune să respecte pe deplin principiul nereturnării și să-i protejeze pe refugiații rohingya, în concordanță cu obligațiile lor internaționale și cu standardele internaționale în materia drepturilor omului;

6.  își reiterează preocupările cele mai profunde cu privire la situația dramatică a refugiaților Rohingya din Asia de Sud-Est și cheamă la o mobilizare regională și internațională pentru a li se acorda asistență de urgență în situația lor extrem de vulnerabilă; își exprimă condoleanțele față de familiile victimelor traficului de persoane, ale violenței și ale lipsei de protecție din partea autorităților oficiale din țările de destinație;

7.  subliniază că UE a luat act cu satisfacție de eforturile depuse de guvernul din Myanmar/Birmania pentru a începe lucrări în vederea soluționării dificultăților legate de statul Rakhine, inclusiv a situației populației Rohingya.

8.  insistă că autoritățile ar trebui să asigure urgent accesul liber și neîngrădit la statul Rakhine al actorilor din domeniul umanitar, al ONU, al organizațiilor internaționale din domeniul drepturilor omului, al jurnaliștilor și al altor observatori internaționali;

9.  solicită guvernului din Myanmar/Birmania să condamne fără echivoc orice incitare la ură pe temei rasial sau religios, să ia măsuri concrete pentru a pune capăt imediat acestei uri și să pună în aplicare măsuri și politici specifice pentru a preveni discriminarea directă și indirectă a populației Rohingya pe viitor;

10.  solicită, asemenea Consiliului European, construirea unor instituții democratice eficace, inclusiv a unui aparat judiciar independent și imparțial și a unei societăți civile puternice, precum și promovarea bunei guvernanțe pentru a transforma Myanmar/Birmania într-o democrație ce respectă pe deplin statul de drept și drepturile fundamentale;

11.  solicită guvernului ales să dezvolte o democrație deschisă, în care drepturile omului să fie respectate și în care să se garanteze tuturor libertatea de expresie, de întrunire și de circulație, fără nicio formă de discriminare;

12.  îndeamnă guvernul din Myanmar/Birmania să pună în aplicare imediat recomandările din rezoluția adoptată în cadrul celei de a 31-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (CDO) referitoare la situația drepturilor omului din Myanmar/Birmania;

13.  solicită guvernului din Myanmar/Birmania să protejeze populația Rohingya de orice formă de discriminare și să pună capăt impunității în cazul încălcărilor legii îndreptate împotriva acesteia; reamintește declarația îndelung așteptată din 18 mai 2015 a purtătorului de cuvânt al partidului de opoziție al dnei Suu Kyi, LND, potrivit căreia guvernul din Myanmar/Birmania ar trebui să acorde cetățenia minorității Rohingya; solicită dnei Suu Kyi ca, în calitate de câștigătoare a Premiului Saharov, să se folosească de pozițiile-cheie pe care le deține în cadrul guvernului din Myanmar/Birmania pentru a îmbunătăți situația minorității Rohingya;

14.  solicită guvernului din Myanmar/Birmania să își reformeze Legea din 1982 privind cetățenia și să reinstituie cetățenia minorității Rohingya; îndeamnă guvernul din Myanmar/Birmania și autoritățile statului Rakhine să înceapă imediat să înregistreze toți copiii din momentul nașterii; solicită guvernului din Myanmar/Birmania să abroge toate dispozițiile discriminatorii;

15.  solicită ca UE să continue să sprijine CDO în eforturile sale de a ajuta refugiații Rohyngia din regiunea Asiei de Sud și de Sud-Est;

16.  solicită ca UE și statele sale membre să sprijine Planul de acțiune global al CDO pentru 2014-24 menit să pună capăt apatridiei;

17.  îndeamnă guvernul din Myanmar/Birmania să elibereze de îndată toți prizonierii politici și toate persoanele arestate din motive care încalcă legislația și normele internaționale în materie de drepturi ale omului;

18.  solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să abordeze situația populației Rohingya la cel mai înalt nivel politic cu putință în cadrul contactelor sale cu Myanmar/Birmania și cu alte țări membre ale ASEAN;

19.  solicită să se adopte o abordare prudentă în ceea ce privește încheierea acordului de investiții planificat între UE și Myanmar/Birmania, dat fiind că acesta ar putea pune în pericol viitoarea dezvoltare echilibrată din punct de vedere social a Myanmarului/Birmaniei, atâta timp cât încă lipsește o mare parte din legislația necesară privind responsabilitățile sociale și de mediu ale întreprinderilor, drepturile lucrătorilor, proprietatea funciară și măsurile anticorupție; îndeamnă ambele părți să țină seama de aceste preocupări;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru politica externă și de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și parlamentului din Myanmar/Birmania, Secretarului general al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est, Comisiei Interguvernamentale a ASEAN privind Drepturile Omului, Raportorului special al ONU pentru situația drepturilor omului în Myanmar/Birmania, Înaltului comisar al ONU pentru refugiați, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și guvernelor și parlamentelor celorlalte state din regiune.

(1) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 79.
(2) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 145.
(3) JO C 419, 16.12.2015, p. 189.
(4) JO C 65, 19.2.2016, p. 157.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0211.
(6) JO C 55, 12.2.2016, p. 112.


Cea de-a 71-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite
PDF 383kWORD 148k
Recomandarea Parlamentului European adresată Consiliului din 7 iulie 2016 privind cea de a 71-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (2016/2020(INI))
P8_TA(2016)0317A8-0146/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului privind cea de a 71-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite de Andrey Kovatchev, în numele Grupului PPE (B8-1374/2015),

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 21, 34 și 36,

–  având în vedere cea de a 70-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 22 iunie 2015 privind prioritățile UE pentru cea de a 70-a Adunare Generală a Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, convențiile ONU privind drepturile omului și protocoalele opționale la acestea,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU referitoare la participarea Uniunii Europene la lucrările ONU(1), prin care se conferă Uniunii Europene dreptul de a interveni în cadrul Adunării Generale, de a prezenta propuneri și amendamente orale, care vor fi supuse la vot la cererea unui stat membru, precum și posibilitatea de a-și exercita dreptul la replică,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la cea de-a zecea aniversare a Rezoluției 1325(2000) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea(2),

–  având în vedere Recomandarea sa din 18 aprilie 2013 adresată Consiliului privind principiul responsabilității de a proteja al Organizației Națiunilor Unite(3),

–  având în vedere Recomandarea sa din 2 aprilie 2014 adresată Consiliului privind cea de a 69-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 noiembrie 2015 referitoare la rolul UE în cadrul ONU - cum pot fi realizate mai bine obiectivele de politică externă ale UE(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 ianuarie 2016 referitoare la prioritățile UE pentru sesiunile din 2016 ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului(6) și Rezoluția sa din 17 iulie 2014 referitoare la crima de agresiune(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2016 referitoare la uciderea sistematică în masă a minorităților religioase de către așa-numita grupare ISIS/Daesh(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2016 referitoare la situația refugiatelor și a solicitantelor de azil în UE(9),

–  având în vedere Acordul de la Paris încheiat la 12 decembrie 2015,

–  având în vedere Planul de acțiune din 13 iunie 2012 pentru consolidarea sprijinului acordat de UE prin PSAC pentru menținerea păcii de către ONU(10) și documentul din 23 martie 2015 intitulat „Consolidarea parteneriatului strategic ONU-UE în ceea ce privește gestionarea crizelor și menținerea păcii: priorități 2015-2018”(11),

–  având în vedere „Orientările de la Oslo” din noiembrie 2007 privind utilizarea resurselor militare și de protecție civilă străine în cadrul operațiunilor de ajutor în caz de dezastre,

–  având în vedere Rezoluția nr. 1325(2000) a Consiliului de Securitate al ONU și recenta Rezoluție nr. 2242 (2015) a Consiliului de Securitate privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere Raportul de evaluare al ONU din 15 mai 2015 privind punerea în executare și eforturile de asistență reparatorie pentru exploatarea și abuzurile sexuale comise de personalul Organizației Națiunilor Unite și cel asociat în cadrul operațiunilor de menținere a păcii,

–  având în vedere primul Raport al ONU privind rezistența la antibiotice, publicat de OMS în luna aprilie 2014, care califică rezistența antimicrobiană drept „o amenințare gravă” la adresa sănătății publice la nivel mondial,

–  având în vedere dezvăluirile recente privind activitățile firmei de avocatură Mossack Fonseca cu sediul în Panama și inițiativele aferente pentru o cooperare internațională mai strânsă în scopul combaterii evaziunii fiscale,

–  având în vedere articolul 134 alineatul (3) și articolul 113 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0146/2016),

A.  întrucât angajamentul UE pentru un multilateralism autentic și o bună guvernanță mondială, cu ONU ca pilon central, este parte integrantă a politicii externe a UE și se întemeiază pe convingerea că un sistem multilateral fondat pe valori și reguli universale, care trebuie respectat și susținut, este cel mai potrivit pentru soluționarea crizelor, a problemelor și a amenințărilor globale;

B.  întrucât UE ar trebui să joace un rol proactiv în construirea unei Organizații a Națiunilor Unite care să fie în măsură să contribuie în mod eficace la soluțiile mondiale, la pace și securitate, la dezvoltare, la drepturile omului, la democrație și la o ordine internațională bazată pe statul de drept;

C.  întrucât este necesar ca statele membre ale UE să depună toate eforturile pentru a-și coordona acțiunile în cadrul organelor și organismelor din sistemul Organizației Națiunilor Unite conform mandatului prevăzut la articolul 34 alineatul (1) din TUE;

D.  întrucât mediul de securitate la nivel mondial și regional trece printr-un proces accelerat de deteriorare, devenind mai complex și conducând la estomparea liniilor de separație dintre securitatea internă și cea externă; întrucât ONU își menține rolul principal în garantarea securității și stabilității la nivel mondial;

E.  întrucât este necesară o regândire atentă a instrumentelor multilateralismului eficace în cadrul ONU ca urmare a schimbărilor în materie de configurare și răspândire a puterii la nivel mondial; întrucât astfel de instrumente trebuie să implice toate părțile interesate, fie ele publice sau nu, inclusiv în procesele de prevenire a conflictelor și de gestionare a crizelor;

F.  întrucât UE și statele sale membre constituie împreună cel mai important contribuitor financiar la sistemul ONU, asigurând circa o treime din bugetul obișnuit al ONU, aproape două cincimi din bugetul consacrat operațiunilor de menținere a păcii ale ONU și circa o jumătate din toate contribuțiile la fondurile și programele ONU;

G.  întrucât UE acționează pentru durabilitatea mediului, îndeosebi în domeniul luptei împotriva schimbărilor climatice, prin promovarea unor acțiuni și măsuri internaționale în vederea conservării și îmbunătățirii calității mediului și a gestionării durabile a resurselor naturale;

H.  întrucât UE este una dintre structurile care apără și promovează cu cel mai mare devotament drepturile omului, libertățile fundamentale, valorile culturale și diversitatea, democrația și statul de drept;

I.  întrucât mediul de securitate al UE este tot mai instabil și mai volatil din cauza unui număr mare de provocări noi sau de lungă durată, printre care se numără conflictele violente, terorismul, criminalitatea organizată, valurile migratorii fără precedent și schimbările climatice, care sunt imposibil de soluționat la nivel național și necesită răspunsuri la nivel regional și mondial;

J.  întrucât noile provocări, inclusiv războiul informațional, războiul hibrid, amenințările cibernetice, bioingineria, sistemele letale autonome, nanotehnologiile, miniaturizarea armelor, precum și proliferarea tehnologiilor cu dublă utilizare, necesită elaborarea unor acorduri multilaterale pentru care cadrul ONU este cel mai adecvat;

K.  întrucât evoluțiile recente în materie de proliferare a armelor de distrugere în masă și a vehiculelor acestora îngreunează tot mai mult controlul armamentului și dezarmarea și erodează securitatea și stabilitatea la nivel mondial; întrucât ONU este un cadru propice de promovare a eforturilor în direcția unei noi generații de măsuri de control al armamentului și de dezarmare în cooperare cu parteneri care împărtășesc aceeași viziune,

1.  adresează Consiliului următoarele recomandări:

Pacea și securitatea

Combaterea terorismului

Neproliferarea și dezarmarea

Migrația

Drepturile omului, democrație și statul de drept

Dezvoltarea

Schimbările climatice

UE și reforma sistemului ONU

   (a) să ia măsuri active pentru a se asigura că toate părțile implicate direct sau indirect în conflicte armate și organizațiile lor respectă pe deplin obligațiile și standardele internaționale prevăzute de dreptul internațional, precum și să depună eforturi pentru a asigura soluții pașnice și diplomatice la conflictele de toate tipurile; să solicite ca aceste măsuri să acopere și obligația de a acorda persoanelor aflate în dificultate acces la ajutor umanitar;
   (b) să continue să sprijine încercările multilaterale de a găsi soluții politice și pașnice de durată la conflictele în curs de desfășurare în Orientul Mijlociu și în Africa de Nord; să continue să sprijine activitatea trimisului special al Secretarului General al ONU pentru Siria, a reprezentantului special și șefului misiunii de sprijin a ONU în Libia, a trimisului special al Secretarului General al ONU pentru Yemen, a coordonatorului special al ONU pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu și a reprezentantului special al Secretarului General al ONU pentru Sahara Occidentală; să solicite asistență umanitară, financiară și politică continuă din partea comunității internaționale, în vederea soluționării situației umanitare, și să depună eforturi pentru încetarea imediată a violențelor; să condamne acțiunile unilaterale și necoordonate în orice zonă de criză;
   (c) să sprijine negocierile intrasiriene care se desfășoară sub îndrumarea Rezoluției nr. 2254 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU; să sprijine activitatea grupurilor operative înființate de Grupul internațional de sprijin pentru Siria, care supraveghează livrarea ajutorului umanitar atât de necesar pentru miile de sirieni care se găsesc în zone aflate sub asediu sau greu accesibile, precum și încetarea ostilităților sprijinită de Rezoluția nr. 2268(2016) a Consiliului de Securitate al ONU; să condamne ferm încălcările drepturilor omului larg răspândite și încălcările dreptului umanitar internațional din Siria și să sprijine activitatea organizațiilor societății civile care colectează probe ale crimelor de război, ale crimelor împotriva umanității și ale altor încălcări ale drepturilor omului; să sublinieze că este necesar să se găsească o soluție politică la conflict și să asigure că femeile sunt incluse în negocierile pentru pace; să îndemne toate statele membre ale ONU să pună la dispoziție toate resursele financiare și umane disponibile în vederea ajutării populației locale și a refugiaților;
   (d) să se asigure că Adunarea Generală a ONU oferă, în colaborare cu UE și cu SUA, toate instrumentele pentru a garanta sustenabilitatea și viabilitatea unei soluții care să presupună existența a două state, bazate pe frontierele din 1967, și cu orașul Ierusalim servind drept capitală pentru ambele state, respectiv un stat Israel sigur, cu frontiere sigure și recunoscute, și un stat Palestina independent, democratic, contiguu și viabil, care să coexiste în pace și securitate; să acționeze în conformitate cu concluziile Consiliului privind procesul de pace din Orientul Mijlociu adoptate la 18 ianuarie 2016, care consideră extinderea continuă a coloniilor drept un obstacol permanent în calea păcii;
   (e) să sublinieze că în Yemen este necesară o acțiune umanitară coordonată sub egida ONU; să ceară tuturor părților să permită intrarea și furnizarea de alimente, medicamente, combustibil și a altor tipuri de asistență necesare de urgență, prin intermediul canalelor umanitare ale ONU și internaționale, pentru a satisface necesitățile urgente ale civililor afectați de criză, în conformitate cu principiile imparțialității, neutralității și independenței; să solicite o încetare a focului din motive umanitare, care să permită acordarea urgentă de asistență vitală către populația yemenită; să solicite realizarea unei anchete imparțiale și independente a tuturor presupuselor încălcări ale dreptului internațional al drepturilor omului și ale dreptului umanitar internațional, inclusiv în ceea ce privește ultimele atacuri care au vizat infrastructura și personalul umanitar; să solicite tuturor părților să respecte drepturile omului și libertățile tuturor cetățenilor yemeniți și să sublinieze importanța creșterii securității tuturor celor care lucrează în misiuni de pace și în misiuni umanitare în această țară, inclusiv personalul umanitar, medici și jurnaliști; să încurajeze politica de apropiere dintre Arabia Saudită și Iran în vederea disipării tensiunilor regionale și ca o cale către soluționarea conflictului din Yemen și nu numai;
   (f) să facă în continuare apel la respectarea deplină a frontierelor recunoscute pe plan internațional și a integrității teritoriale a țărilor din Europa de Est și din Caucazul de Sud, inclusiv a Georgiei, Moldovei și Ucrainei, în contextul încălcărilor dreptului internațional în aceste zone, precum și a alegerii libere și suverane a acestor țări de a urma o cale europeană; să sprijine și să dea un nou impuls eforturilor diplomatice în vederea soluționării pașnice a acestor conflicte în desfășurare sau înghețate; să facă apel la comunitatea internațională să pună în aplicare pe deplin politica de a refuza recunoașterea anexării ilegale a Crimeii; să crească în mod activ presiunea exercitată asupra Rusiei, în calitatea sa de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, în vederea rezolvării conflictului din Ucraina;
   (g) să solicite sprijin sporit pentru eforturile comunității internaționale și ale organizațiilor regionale de gestionare a crizelor de securitate de pe continentul african, în special din Somalia, Sudan, Sudanul de Sud, Republica Centrafricană, Mali, Nigeria, Burundi și din regiunea Marilor Lacuri în general; să încurajeze statele membre ale ONU să își intensifice sprijinul pentru creșterea rolului și a capacităților proprii ale Uniunii Africane în medierea și de gestionarea crizelor, acționând în același timp în direcția completării eforturilor Biroului ONU de asistență pentru consolidarea păcii; să sprijine eforturile depuse de Uniunea Africană, Comunitatea Africii de Est și ONU pentru a împiedica escaladarea crizei din Burundi și să acționeze pentru promovarea unui dialog intern în Burundi, incluziv și veritabil, între guvern și opoziție; să sprijine desfășurarea unei anchete internaționale independente care a cercetat toate presupusele încălcări ale drepturilor omului și să contribuie la tragerea la răspundere și la deferirea în fața justiției a celor responsabili de aceste fapte;
   (h) să sprijine actualele eforturi ample în vederea consolidării operațiunilor de menținere a păcii ale ONU și a capacității organizației de a aplana conflictele; să exploreze noi perspective pentru o cooperare mai strânsă între UE și ONU în contextul reformării viziunilor lor strategice în materie de securitate, prin intermediul, pe de o parte, al noii Strategii globale a UE privind politica externă și de securitate și, pe de altă parte, al revizuirii de către ONU a operațiunilor sale de menținere a păcii, a arhitecturii de menținere a păcii și a agendei privind femeile, pacea și securitatea (Rezoluția nr. 1325 (2000) a Consiliului de Securitate) și a sinergiilor dintre acestea; să se asigure că procesul de reexaminare a arhitecturii ONU de consolidare a păcii promovează principiul responsabilității de a proteja și rolul femeilor în consolidarea păcii;
   (i) să salute adoptarea și să sprijine transpunerea în practică a recentei Rezoluții nr. 2242 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU care plasează femeile în centrul tuturor eforturilor de depășire a provocărilor mondiale și să solicite eforturi suplimentare pentru integrarea agendei privind femeile, pacea și securitatea în toate dimensiunile operațiunilor de menținere a păcii; să sublinieze importanța participării egale, depline și active a femeilor la prevenirea și soluționarea conflictelor , precum și la negocierile pentru pace și la procesul de consolidare a păcii; să asigure că se oferă întreaga asistență medicală femeilor victime ale violurilor pe timp de război;
   (j) să promoveze o cultură a prevenției în cadrul ONU, pentru a-i îmbunătăți capacitatea de a răspunde mai prompt la crizele emergente și la amenințările potențiale la adresa păcii și securității, în special printr-o diplomație preventivă mai eficace, prin consolidarea încrederii și prin eforturi de mediere; să depună eforturi pentru a consolida sistemele de alertă timpurie și comunicarea într-un stadiu precoce și să dezvolte în continuare proceduri pentru consultările de criză între UE, ONU și alte organizații regionale și subregionale, care joacă un rol tot mai important în pacea și securitatea la nivel internațional, în scopul de a coordona mai bine răspunsul acestora la criză, evitându-se suprapunerile nenecesare; să coopereze cu ONU în ceea ce privește consolidarea rolului și a capacității organizațiilor regionale și subregionale în menținerea păcii, în prevenirea conflictelor, în gestionarea crizelor civile și militare, precum și în soluționarea conflictelor;
   (k) să sporească sprijinul acordat de statele membre operațiunilor ONU de menținere și de consolidare a păcii care includ o componentă a drepturilor omului și strategii clare de ieșire, în special prin contribuții cu personal și echipamente, și să consolideze rolul de facilitator al UE în acest sens; să elaboreze în continuare proceduri pentru utilizarea politicii de securitate și apărare comune a UE în sprijinul operațiunilor ONU, inclusiv prin detașarea unor grupuri tactice de luptă ale UE sau prin consolidarea capacității și a inițiativelor de reformare a sectorului securității, acordând în același timp suficientă atenție unor chestiuni cum sunt drepturile omului, dezvoltarea durabilă și cauzele profunde ale migrației în masă;
   (l) să promoveze o definiție amplă a conceptului de securitate umană, apropiindu-l de drepturile omului, de egalitatea de gen și de principiul responsabilității de a proteja, și să sprijine în continuare eforturile pentru continuarea aplicării practice a acestui principiu; să sprijine ONU pentru a continua să joace un rol crucial în sprijinirea statelor care implementează principiul responsabilității de a proteja, cu scopul de a susține statul de drept și dreptul internațional umanitar; să promoveze Codul de conduită privind activitatea Consiliului de Securitate în domeniul combaterii genocidului, a crimelor împotriva umanității sau a crimelor de război, îndemnând în același timp statele membre ale ONU să sprijine acțiunile Consiliului de Securitate care vizează prevenirea și eradicarea acestor crime și să nu voteze împotriva unei rezoluții aferente a Consiliului de Securitate;
   (m) să își reafirme condamnarea fără echivoc a terorismului și sprijinul deplin pentru acțiunile menite să învingă și să elimine organizațiile teroriste, în special așa-numita organizație „ISIL/Daesh”, care reprezintă o amenințare clară la adresa securității regionale și internaționale, reamintind, în același timp, că aceste acțiuni ar trebui să respecte întotdeauna pe deplin dreptul internațional al drepturilor omului; să sprijine promovarea tuturor prevederilor Rezoluției nr. 2178 (2014) a Consiliului de Securitate privind combaterea amenințărilor pe care le reprezintă luptătorii teroriști străini, precum și promovarea Principiilor directoare de la Madrid privind sistarea fluxului de luptători teroriști străini;
   (n) să își intensifice eforturile pentru a pune capăt recrutării și a combate propaganda teroristă, prin intermediul platformelor de comunicare socială, dar și al rețelelor de persoane radicalizate care instigă la ură; să sprijine politicile de antiradicalizare și de deradicalizare, în conformitate cu Planul de acțiune al ONU pentru prevenirea extremismului violent;
   (o) să colaboreze în continuare cu ONU pentru combaterea finanțării terorismului, inclusiv prin mecanisme de identificare a persoanelor și organizațiilor teroriste, și să consolideze mecanismele de înghețare a activelor din întreaga lume, respectând, în același timp, normele internaționale privind garanțiile procedurale și statul de drept;
   (p) să acorde sprijin Grupului operativ pentru implementarea strategiei de combatere a terorismului al ONU, în scopul de a asigura coordonarea și coerența în punerea în aplicare a Strategia globală a ONU de combatere a terorismului, utilizând resursele și expertiza celor 25 de entități ale ONU și Interpol, reamintind întotdeauna că eforturile de combatere a terorismului nu trebuie să fie utilizate ca pretext pentru reprimarea rezistenței interne sau încălcarea drepturilor persoanelor;
   (q) să promoveze un efort internațional coordonat de combatere a amenințării tot mai prezente pe care o reprezintă dispozitivele explozive improvizate (IED), îndeosebi prin conștientizarea legăturii dintre protecția împotriva dispozitivelor explozive improvizate și combaterea terorismului, utilizând resursele și expertiza entităților din sistemul ONU și ale Interpol în vederea facilitării unei mai bune cooperări între forțele de apărare a legii și cele militare;
   (r) să reafirme, în acest context, necesitatea unei combinații adecvate de instrumente din domeniul securității, al aplicării legii, al drepturilor omului și al drepturilor socioeconomice, care să ofere opțiuni mai potrivite pentru a reacționa la caracterul schimbător al terorismului și extremismului violent pe care îl reprezintă Daesh, al-Qaeda, Al-Shabaab, Boko Haram și alții;
   (s) să sprijine o contribuție consolidată a UE la inițiativele ONU de consolidare a capacităților în materie de acțiune împotriva luptătorilor teroriști străini și a extremismului violent;
   (t) să sprijine eforturile ONU de a împiedica actorii nestatali și grupurile teroriste să își dezvolte, să confecționeze, să achiziționeze sau să transfere arme de distrugere în masă și vectori pentru acestea și să contribuie la reexaminarea cuprinzătoare a Rezoluției nr. 1540 (2004) a Consiliului de Securitate urmând să aibă loc în 2016; să insiste asupra respectării depline a Tratatului cu privire la neproliferarea armelor nucleare (TNP), a Convenției privind armele chimice și a Convenției privind armele biologice și asupra finalizării procesului de ratificare a Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare; să încurajeze toate statele membre ale ONU să semneze și să ratifice Convenția privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora; să salute înființarea unui Grup de lucru deschis (OEWP), ca organism subsidiar al Adunării Generale a ONU, menit să continue negocierile multilaterale privind dezarmarea nucleară, și să încurajeze toate statele membre ale UE să participe activ la lucrările sale; să solicite statelor membre ale ONU să adopte măsuri concrete în vederea dezarmării la nivel mondial, ținând cont în mod corespunzător atât de dimensiunea de securitate, cât și de dimensiunea umanitară a armelor nucleare;
   (u) să îndemne statele membre să sprijine Rezoluția Adunării Generale a ONU intitulată „Efectele utilizării de arme și muniții care conțin uraniu sărăcit” în cadrul celei de a 71-a sesiuni, și să dezvolte o poziție comună a UE care să reflecte mai bine apelurile repetate ale Parlamentului pentru un moratoriu mondial cautelar, realizarea unui consens la nivel mondial cu privire la posibilele riscuri pentru sănătatea civililor, la sarcina complexă de gestionare a deșeurilor radioactive în perioada de după conflicte și la costurile financiare asociate cu utilizarea unor astfel de arme; să includă proiecte de evaluare și eliminare ale uraniului sărăcit în cadrul instrumentelor de finanțare ale UE pentru acțiunea de luptă împotriva minelor;
   (v) să promoveze punerea deplină în aplicare a Tratatului privind comerțul cu arme (TCA) și să încurajeze toate statele membre ale ONU să semneze și să adere la TCA;
   (w) să întreprindă acțiuni mai eficiente împotriva deturnării și traficului ilicit de arme și muniție, inclusiv armament ușor și arme de calibru mic, în special prin dezvoltarea unui sistem de urmărire a armelor;
   (x) să promoveze o reacție politică la nivel mondial față de utilizarea dronelor dotate cu armament, care să vizeze menținerea utilizării acestora strict în limitele dreptului internațional al drepturilor omului și ale dreptului umanitar; să promoveze interzicerea dezvoltării, producerii și utilizării unor sisteme de arme pe deplin autonome care permit efectuarea de atacuri fără intervenție umană; să se asigure că drepturile omului fac parte din toate dialogurile cu țările terțe privind combaterea terorismului;
   (y) să sprijine în continuare eforturile în curs ale ONU de explorare a elaborării unor norme care să vizeze un comportament responsabil și sigur în spațiul cibernetic, inclusiv un cadru multilateral împotriva atacurilor cibernetice, cu scopul de a garanta aplicarea dreptului internațional existent și a legislației în vigoare în ceea ce privește drepturile omului;
   (z) să promoveze un sprijin sporit pentru activitățile desfășurate de UNHCR pentru transpunerea în practică a mandatului său internațional de protecție a refugiaților, acordând o atenție specială grupurilor vulnerabile cum sunt femeile și copiii; să sublinieze importantul decalaj financiar dintre nevoile bugetare ale UNHCR și fondurile primite și să solicite mai multă solidaritate la nivel mondial; să solicite majorarea finanțării alocate din bugetul curent al ONU pentru funcțiile esențiale ale UNHCR, pentru a garanta buna desfășurare a acestora;
   (aa) să reamintească faptul că este nevoie de mai multă coerență și coordonare între dimensiunile externă și internă ale politicii în materie de migrație și agendele pentru dezvoltare și afaceri externe;
   (ab) să solicite să se depună eforturi sporite pentru prevenirea migrației neregulamentare și pentru combaterea introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane, în special prin combaterea rețelelor infracționale prin schimbul rapid și eficace de informații pertinente, respectând totodată dreptul internațional al drepturilor omului; să îmbunătățească metodele de identificare și de protejare a victimelor și să consolideze cooperarea cu țările terțe, pentru a urmări, a confisca și a recupera profitul obținut din activitățile criminale din acest sector; să insiste la nivelul ONU asupra importanței ratificării și transpunerii integrale în practică a Convenției ONU împotriva criminalității transnaționale organizate și a Protocoalelor la aceasta împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare și privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special de femei și copii; să sprijine activitatea raportorului special al ONU pentru drepturile omului de care beneficiază migranții;
   (ac) să sprijine sesiunea plenară la nivel înalt a Adunării Generale a ONU consacrată fluxurilor importante de refugiați și migranți, prevăzută a avea loc la 19 septembrie 2016, și să solicite ca aceasta să se concentreze pe cauzele fundamentale ale migrației, acordând atenția cuvenită eliminării sărăciei și concretizării drepturilor omului și stabilității;
   (ad) să reafirme clar și ferm că toate drepturile omului convenite în cadrul convențiilor ONU sunt universale, indivizibile, interdependente și interconectate și că respectarea lor trebuie asigurată; să atragă atenția asupra încălcării drepturilor omului și a abuzurilor asupra acestora comise la nivel mondial; să solicite apărarea libertății de opinie și de exprimare; să sublinieze importanța libertății presei într-o societate funcțională, precum și rolul tuturor cetățenilor în cadrul acesteia, și să apere libertatea de întrunire și de asociere;
   (ae) să promoveze în continuare libertatea de religie sau de credință; să îndemne la eforturi mai mari pentru protejarea drepturilor minorităților religioase și ale altor minorități; să solicite o mai bună protejare a minorităților religioase împotriva persecuțiilor și a violenței; să solicite abrogarea legilor care incriminează blasfemia sau apostazia și care pot servi drept pretext pentru persecutarea minorităților religioase și a ateilor; să sprijine activitatea Raportorului special pentru libertatea de religie sau de credință; să militeze activ pentru recunoașterea de către ONU a genocidului împotriva minorităților comis de așa-numita grupare ISIS/Daesh și pentru sesizarea Curții Penale Internaționale (CPI) cu privire la crimele împotriva umanității, crimele de război și genocidul care ar fi putut fi comise;
   (af) să continue promovarea activă a egalității și a nediscriminării; să îndemne ONU să sprijine activ inițiativele de integrare a perspectivei de gen în activitățile și programele sale și să sprijine în continuare activitatea Entității Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Emanciparea Femeii (UN Women); să sprijine măsurile de consolidare a rolului de lider și a participării femeilor la toate nivelurile procesului decizional; să sprijine lupta împotriva violenței și discriminării față de persoane comise pe baza orientării lor sexuale, a identității sexuale sau a exprimării de gen; să solicite abrogarea legislației din statele membre ale ONU care încalcă drepturile persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI); să salute prima reuniune a Consiliului de Securitate al ONU consacrată drepturilor persoanelor LGBTI, care a avut loc în 2015; să invite statele membre ale ONU să pună în aplicare recomandările raportorului special al ONU privind formele contemporane de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță asociată acestora;
   (ag) să promoveze drepturile copiilor, în special contribuind la asigurarea accesului copiilor la apă, la servicii de salubritate, la asistență medicală și la educație, inclusiv în zonele de conflict și în taberele de refugiați, și eliminând munca copiilor, tortura, traficul, căsătoriile între copii și exploatarea sexuală; să sprijine și să consolideze eforturile internaționale prin intermediul ONU pentru a pune capăt utilizării copiilor în conflictele armate și, de asemenea, să trateze mai eficace impactul situațiilor de conflict și post-conflict asupra femeilor și fetelor; să susțină o abordare a handicapului bazată pe drepturile omului în situații de risc și de urgență în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap;
   (ah) să îndemne toate țările, inclusiv statele membre ale UE, să ratifice rapid Protocolul opțional la Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, care instituie mecanisme de depunere a plângerilor și de anchetă;
   (ai) să contribuie la un rezultat pozitiv al activității Grupului de lucru interguvernamental pentru întreprinderile transnaționale și alte întreprinderi comerciale în ceea ce privește drepturile omului; să sprijine transpunerea în continuare în practică de către statele membre ale ONU a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; să încurajeze statele membre ale ONU să elaboreze și să implementeze planuri de acțiune naționale; să sprijine proiectul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului privind răspunderea și măsurile reparatorii pentru a contribui la consolidarea căilor de atac legale de la nivel național, în special în cazurile de încălcare gravă a drepturilor omului în sectorul afacerilor; să facă apel la statele membre ale ONU să discute chestiunea drepturilor omului cu organismele sportive naționale și internaționale;
   (aj) să pledeze în continuare pentru toleranță zero în ceea ce privește pedeapsa cu moartea și să depună în continuare eforturi în vederea abolirii universale a pedepsei cu moartea, deschizând drumul spre adoptarea rezoluției următoarei Adunări Generale a ONU referitoare la un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea; să denunțe creșterea numărului sentințelor capitale pronunțate în cazul infracțiunilor legate de traficul cu droguri și să solicite excluderea posibilității de a recurge la pedeapsa cu moartea în cazul acestor infracțiuni;
   (ak) să reamintească obligația care îi revine Adunării Generale, atunci când alege membrii Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU (UNHRC), de a ține cont de respectul candidaților pentru promovarea și protejarea drepturilor omului, a statului de drept și a democrației; să solicite instituirea unor criterii clare bazate pe performanțele în materie de drepturi ale omului pentru apartenența la UNHRC și, în perspectiva celei de a zecea aniversări a UNHRC, să solicite o evaluare a metodelor de lucru ale Consiliului și a impactului acestora;
   (al) să consolideze activitatea Curții Penale Internaționale (CPI) în rolul său de a pune capăt impunității pentru autorii celor mai grave crime care preocupă comunitatea internațională și de a face dreptate victimelor crimelor de război, crimelor împotriva umanității și genocidului; să asigure sprijin politic, diplomatic, financiar și logistic operațiunilor curente ale CPI; să facă apel la toate statele membre ale ONU să se alăture Curții prin ratificarea Statutului de la Roma și să încurajeze ratificarea amendamentelor de la Kampala; să încurajeze o cooperare strânsă între ONU, organismele și agențiile sale, și Curte, precum și extinderea relațiilor acesteia cu Consiliul de Securitate; să solicite Consiliului de Securitate al ONU să sesizeze CPI cu privire la situația din Republica Populară Democrată Coreeană;
   (am) să comunice cu populația și să se implice într-o dezbatere cuprinzătoare cu toți membrii Adunării Generale a ONU privind importanța respectării limitelor constituționale ale mandatelor prezidențiale în toată lumea;
   (an) să facă apel la ONU să elimine carențele de natură juridică aferente termenului de „refugiat climatic”, inclusiv să definească acest termen, eventual la nivel internațional;
   (ao) să depună eforturi pentru transpunerea în practică a obiectivelor de dezvoltare durabilă din Agenda pentru dezvoltare durabilă 2030; să depună eforturi pentru îmbunătățirea vieții viitoarelor generații și să încurajeze și să sprijine țările să preia controlul și să stabilească cadre naționale pentru atingerea celor 17 obiective; să încurajeze statele membre ale ONU să își respecte angajamentele privind cheltuielile cu ajutorul pentru dezvoltare și să solicite adoptarea unui cadru de indicatori solid și utilizarea datelor statistice pentru a monitoriza progresele înregistrate și a garanta responsabilitatea tuturor; să insiste ca Forumul politic la nivel înalt (FPNI) pentru dezvoltare durabilă să devină principalul organ decizional competent pentru a asigura implementarea acțiunilor subsecvente și reevaluarea transpunerii în practică a ODD și să prezinte o poziție comună a UE privind implementarea Agendei 2030 înaintea FPNI din 2016;
   (ap) să asigure că nu este subminat „acquis-ul” Platformei de acțiune de la Beijing în ceea ce privește accesul la educație și la sănătate ca drept fundamental al omului; să asigure accesul la servicii de sănătate sexuală și reproductivă, întrucât astfel se poate contribui la reducerea mortalității infantile și materne; să promoveze planificarea familială, sănătatea mamelor, accesul facil la mijloace de contracepție și la întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă ca elemente importante pentru a salva viața femeilor și a le ajuta să își refacă viața în cazul în care au căzut victime violului; să plaseze aceste politici în centrul cooperării pentru dezvoltare cu țările terțe;
   (aq) să insiste asupra necesității de a consolida coerența politicilor în favoarea dezvoltării în cadrul structurilor de lucru ale ONU, cu scopul de a integra în mod eficace toate dimensiunile dezvoltării durabile; să sublinieze importanța unui sistem comercial multilateral universal, bazat pe norme, deschis, transparent, nediscriminatoriu, favorabil incluziunii și echitabil, precum și necesitatea de a încheia Runda de la Doha pentru dezvoltare a OMC; să reamintească că dezvoltarea nu este posibilă fără pace, nici pacea fără dezvoltare și să sublinieze importanța ODD 16 pentru pace, justiție și guvernare, care ar trebui să constituie una dintre prioritățile finanțării măsurilor de cooperare pentru dezvoltare; să invite ONU să integreze în mod sistematic consolidarea capacităților și buna guvernanță în strategiile sale de dezvoltare pe termen lung;
   (ar) să salute adoptarea de către Adunarea Generală a ONU a Rezoluției de referință nr. 68/304 din 9 septembrie 2014, care a recunoscut „dreptul suveran al fiecărui stat de a-și restructura datoria suverană, care nu ar trebui să fie împiedicat sau îngreunat de nicio măsură adoptată de un alt stat” și a constatat „cu îngrijorare că sistemul financiar internațional nu dispune de un cadru juridic solid pentru restructurarea ordonată și previzibilă a datoriei suverane” și a lansat un proces de adoptare a „unui cadru juridic multilateral pentru procesele de restructurare a datoriei suverane”; să invite ansamblul sistemului ONU să sprijine pe deplin acest proces; să invite UE și statele sale membre să se implice activ în acest proces;
   (as) să dezvolte o abordare mult mai eficientă și strategică a agențiilor ONU, în special în ceea ce privește programarea instrumentelor financiare externe, în vederea asigurării unei vizibilități sporite a ajutorului Uniunii Europene la fața locului;
   (at) să ia măsuri active pentru a îmbunătăți supravegherea politică în domeniul dezvoltării durabile, prin consolidarea Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), și să dea curs propunerii de creare a unei Curți Penale Internaționale pentru infracțiunile împotriva mediului, în vederea aplicării mai eficiente a dreptului de mediu la nivel mondial;
   (au) să depună eforturi pentru consolidarea cooperării fiscale internaționale, sprijinind înființarea unui organism fiscal internațional în cadrul sistemului ONU; să combată evaziunea fiscală și spălarea de bani prin schimbul automat de informații fiscale la nivel mondial și prin întocmirea unei liste mondiale comune a paradisurilor fiscale;
   (av) să lanseze un plan mondial de luptă împotriva rezistenței antimicrobiene, în vederea prevenirii unei răspândiri în continuare a superbacteriilor rezistente;
   (aw) să se asigure că UE rămâne în prima linie a luptei împotriva schimbărilor climatice și cooperează în continuare cu ONU în acest domeniu; să asigure aplicarea rapidă a deciziilor adoptate la Conferința ONU de la Paris privind schimbările climatice, care a avut loc în 2015;
   (ax) să sprijine o reformă în profunzime a Consiliului de Securitate al ONU, pe baza unui consens larg, cu scopul de a reflecta mai bine noile realități de la nivel mondial și de a asigura capacitatea Consiliului de a gestiona în mod eficace amenințările la adresa păcii și securității internaționale; să depună eforturi în vederea atingerii obiectivului pe termen lung al UE de a obține un loc în cadrul unui Consiliu de Securitate reformat; să îndemne membrii Consiliului de Securitate să se abțină de la a recurge la dreptul de veto în cazurile referitoare la comiterea de crime împotriva umanității;
   (ay) să promoveze revitalizarea activității Adunării Generale și coordonarea îmbunătățită și coerența acțiunilor tuturor instituțiilor ONU, care ar trebui să consolideze eficiența, eficacitatea, legitimitatea, transparența, răspunderea, capacitatea și reprezentativitatea sistemului; să sprijine și să fructifice transparența sporită în procesul de selecție a următorului Secretar General al ONU, candidații fiind prezentați în cadrul Adunării Generale; în cazul în care, la viitoarele alegeri, candidații vor avea calificări excepționale similare, să promoveze oportunitățile egale și echitabile în funcție de gen și de echilibrul geografic și să sprijine alegerea unei femei în funcția de Secretar General, în cursul procesului de identificare și de desemnare a celui mai bun candidat;
   (az) în perspectiva Raportului ONU pentru 2015 și a recentelor acuzații de abuz sexual asupra copiilor aduse trupelor franceze și trupelor ONU din Republica Centrafricană, să se asigure că ONU, statele membre ale UE și organismele PSAC cercetează, urmăresc penal și condamnă ferm și fără întârziere orice membru al personalului ONU, UE sau dintr-un stat membru care se face vinovat de comiterea unor acte de violență sexuală;
   (ba) să invite Curtea de Conturi Europeană să își consolideze cooperarea cu instituțiile de supraveghere circumscrise Secretariatului Națiunilor Unite, în special cu Oficiul pentru servicii de supraveghere internă (OIOS), Comitetul consultativ independent de audit (IAAC) și Consiliul auditorilor (BoA), în vederea creșterii transparenței și a înțelegerii reciproce a modului de finanțare și de funcționare;
   (bb) să instituie un sistem eficace de protecție pentru denunțătorii ONU;
   (bc) în contextul recentului caz de conflict de interese al Reprezentantului special al ONU pentru Libia, să inițieze un cod de conduită obligatoriu care să determine funcționarii în exercițiu să își mențină imparțialitatea, astfel cum prevede Recomandarea ONU privind medierea eficace;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului, Serviciului European de Acțiune Externă, Comisiei și, spre informare, Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

(1) A/RES/65/276 din 3 mai 2011.
(2) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 56.
(3) JO C 45, 5.2.2016, p. 89.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0259.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0403.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0020.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2014)0013.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2016)0051.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2016)0073.
(10) SEAE 01024/12, Documentul Consiliului 11216/12.
(11) SEAE 458/15, Documentul Consiliului 7632/15.


Punerea în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap
PDF 481kWORD 284k
Rezoluţia Parlamentului European din 7 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, îndeosebi a observațiilor finale ale Comitetului UNCRPD (2015/2258(INI))
P8_TA(2016)0318A8-0203/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 9, 10, 19, 168 și articolul 216 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolele 2 și 21 din Tratatului privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 3, 15, 21, 23 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD) și intrarea sa în vigoare în UE la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap(1),

–  având în vedere observațiile finale ale Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap din 2 octombrie 2015 referitoare la raportul inițial al Uniunii Europene(2),

–  având în vedere lista de probleme a Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap din 15 mai 2015 în legătură cu raportul inițial al Uniunii Europene(3),

–  având în vedere Codul de conduită dintre Consiliu, statele membre și Comisie de stabilire a modalităților interne de punere în aplicare de către Uniunea Europeană și reprezentare a acesteia în privința Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, precum și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Orientările Organizației Națiunilor Unite pentru îngrijirea alternativă a copiilor(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(5),

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(6),

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție în cauzele conexate C-335/11 și C-337/11 HK Danmark și în cauzele C-363/12 Z și C-356/12 Glatzel,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate din 28 aprilie 2015, intitulată „Plan de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019: «Menținerea drepturilor omului în centrul agendei UE»” (JOIN(2015)0016),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 2 decembrie 2015 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (COM(2015)0615),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 19 iunie 2015 intitulat „Răspunsul Uniunii Europene la lista de probleme în legătură cu raportul inițial al Uniunii Europene referitor la punerea în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap” (SWD(2015)0127),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 5 iunie 2014 intitulat „Raport referitor la punerea în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD) de către Uniunea Europeană” (SWD(2014)0182),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011, intitulată „Inițiativă pentru antreprenoriatul social: Construirea unui ecosistem pentru promovarea întreprinderilor sociale în cadrul economiei și al inovării sociale” (COM(2011)0682),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2010 intitulată „Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere” (COM(2010)0636),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2016 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2016(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la crearea unei piețe a muncii competitive în UE pentru secolul XXI: corelarea competențelor și a calificărilor cu cererea și oportunitățile de angajare, ca mijloc de redresare în urma crizei(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la antreprenoriatul social și inovarea socială în combaterea șomajului(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2013-2014)(10),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură din 8 iulie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2015 referitoare la lista de probleme adoptată de Comitetul Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile persoanelor cu handicap în legătură cu raportul inițial al Uniunii Europene(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la impactul crizei asupra accesului grupurilor vulnerabile la îngrijire(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea persoanelor excluse de pe piața muncii(15),

–  având în vedere analiza aprofundată a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European intitulată „Punerea în aplicare de către UE a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap”,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltarea sustenabilă,

–  având în vedere Raportul anual pe 2014 privind activitățile Ombudsmanului European,

–  având în vedere decizia Ombudsmanului European prin care a închis ancheta sa din proprie inițiativă OI/8/2014/AN privind Comisia,

–  având în vedere următorul Raport anual pe 2015 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere studiul din decembrie 2015 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene intitulat „Violența împotriva copiilor cu dizabilități: legislația, politicile și programele din UE”,

–  având în vedere statisticile Eurostat pe 2014 privind persoanele cu dizabilități și accesul la piața forței de muncă, accesul la educație și formare și sărăcia și inegalitățile în materie de venituri,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru petiții, Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru afaceri juridice și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0203/2016),

A.  întrucât, în calitate de cetățeni cu drepturi depline, toate persoanele cu dizabilități au drepturi egale și sunt îndrituite să beneficieze de demnitate inalienabilă, tratament egal, viață independentă, autonomie, sprijin din partea sistemelor cu finanțare publică și participare deplină în societate;

B.  întrucât se estimează că, în Uniunea Europeană, există 80 de milioane de persoane cu dizabilități, 46 de milioane dintre acestea fiind femei și fete, ceea ce reprezintă aproximativ 16 % din totalul populației feminine din UE și ceea ce înseamnă că, în Uniunea Europeană, dizabilitățile afectează mai multe femei decât bărbați; întrucât femeile cu dizabilități sunt frecvent victime ale discriminării multiple, confruntându-se cu obstacole importante în exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale, cum ar fi dreptul de a avea acces la educație și la locuri de muncă, ele ajungând astfel să fie afectate de izolarea socială și de traume psihologice; întrucât femeile sunt afectate în mod disproporționat de dizabilități și pentru că ele sunt cele care oferă îngrijire membrilor de familie cu dizabilități;

C.  întrucât TFUE impune Uniunii să combată discriminarea pe motiv de dizabilități în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale (articolul 10) și îi conferă puterea de a adopta legislație în vederea combaterii acestui tip de discriminare (articolul 19);

D.  întrucât articolele 21 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzic explicit discriminarea pe criterii de dizabilitate și prevăd participarea egală a persoanelor cu dizabilități în societate;

E.  întrucât CRPD este primul tratat internațional privind drepturile omului care a fost ratificat de către UE și care a fost semnat de toate cele 28 de state membre UE și ratificat de 27 de state; întrucât statul membru care nu au făcut încă acest lucru ar trebui să își finalizeze reformele în vederea ratificării CRPD;

F.  întrucât este prima dată când UE a fost monitorizată de un organism al ONU în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor sale internaționale în domeniul drepturilor omului; întrucât observațiile finale ale Comitetului UNCRPD privind punerea în aplicare a convenției în UE, publicate în 2015, au transmis un semnal puternic privind angajamentul UE în favoarea egalității și respectării drepturilor omului și au oferit un set de orientări pentru măsurile legislative și de elaborare a politicilor care țin de competența UE;

G.  întrucât jurisprudența Curții de Justiție întărește ideea că CRPD are caracter obligatoriu pentru UE și statele sale membre atunci când pun în aplicare dreptul UE, deoarece „este parte integrantă din ordinea juridică a Uniunii Europene”, care are „prioritate față de instrumentele din legislația secundară”(16);

H.  întrucât principiile CRPD depășesc cu mult cadrul discriminării, deschizând calea pentru ca toate persoanele cu dizabilități și familiile lor să se bucure pe deplin de drepturile omului, într-o societate favorabilă incluziunii;

I.  întrucât persoanele cu dizabilități reprezintă un grup eterogen și întrucât femeile, copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu nevoi complexe de asistență se confruntă cu dificultăți suplimentare și cu multiple forme de discriminare;

J.  întrucât dizabilitatea poate fi cauzată de o degradare treptată și uneori invizibilă a stării de sănătate a unei persoane, cum este cazul persoanelor care suferă de maladii neurodegenerative sau rare, care ar putea avea un efect negativ asupra vieții independente a unei astfel de persoane;

K.  întrucât se estimează că aproximativ 80 % din persoanele cu dizabilități trăiesc în țările în curs de dezvoltare; întrucât UE susține promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități la nivel internațional și este cel mai mare donator la nivel mondial de asistență oficială pentru dezvoltare (AOD);

L.  întrucât probabilitatea de a locui într-un mediu instituționalizat este de 17 ori mai mare în cazul copiilor cu dizabilități decât al celor fără dizabilități, în astfel de medii riscul de violență, neglijență și abuz fiind mult mai mare decât atunci când copiii locuiesc acasă(17);

M.  întrucât copiii cu dizabilități au dreptul să locuiască cu familiile (lor) sau într-un mediu familial care corespunde interesului lor superior; întrucât membrii acestor familii sunt adesea obligați să-și reducă sau să-și înceteze activitatea profesională pentru a îngriji membrii de familie cu dizabilități;

N.  întrucât Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap subliniază necesitatea de a integra o perspectivă de gen în toate eforturile depuse și de a se asigura că persoanele cu dizabilități se bucură de toate drepturile omului și libertățile fundamentale;

O.  întrucât egalitatea de tratament și măsurile și politicile pozitive care vizează femeile cu dizabilități și mamele copiilor cu dizabilități reprezintă un drept fundamental al omului și o obligație etică;

P.  întrucât femeile și fetele cu dizabilități sunt expuse mai multor aspecte ale discriminării în viața lor de zi cu zi; întrucât aceasta poate lua diverse forme – fizică, emoțională, sexuală și economică – și include violența în cuplu, violența din partea îngrijitorilor, violența sexuală și violența instituțională,

Q.  întrucât în cazul femeilor cu dizabilități probabilitatea să fie victime ale violenței domestice și ale agresiunilor sexuale este mai ridicată, acestea fiind de durată mai îndelungată și mai puternice decât în cazul femeilor fără dizabilități(18);

R.  întrucât femeile cu dizabilități, în special cele din rândul migranților, sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie și de excluziune socială, făcând obiectul mai multor tipuri de discriminări;

S.  întrucât dizabilitățile reprezintă o cauză și pot fi o consecință a sărăciei și întrucât aproximativ 30 % din persoanele fără adăpost au o dizabilitate și sunt în pericol de a fi trecute cu vederea(19); întrucât în special protecția socială oferită de stat are un rol semnificativ pentru prevenirea sărăciei în rândul persoanelor cu dizabilități și întrucât, conform datelor din 2012, nu mai puțin de 68,5 % dintre persoanele cu dizabilități ar trăi în condiții de sărăcie dacă nu ar beneficia de transferuri sociale de la stat(20);

T.  întrucât este imperativ să se aplice legislația și instrumentele de politică existente la nivelul UE în vederea punerii în aplicare depline a CRPD;

U.  întrucât o serie de state membre care au ratificat CRPD nu au înființat sau desemnat încă organismele care să pună în aplicare convenția și să monitorizeze respectarea acesteia, astfel cum este prevăzut la articolul 33; întrucât activitatea organismelor care au fost înființate deja, în special cea legată de monitorizare în temeiul articolului 33 alineatul (2), este împiedicată de insuficiența resurselor umane și financiare și de lipsa unui temei juridic solid pentru desemnarea lor;

V.  întrucât unul din pilonii cei mai importanți pentru persoanele cu dizabilități este participarea și accesul la piața muncii, care continuă să constituie o problemă, situându-se la 58,5 % față de 80,5 % în cazul persoanelor fără dizabilități, acest lucru împiedicând multe persoane cu dizabilități să ducă o viață independentă și activă;

W.  întrucât rata de ocupare a femeilor fără dizabilități este de 65 %, în comparație cu 44 % în cazul femeilor cu dizabilități; întrucât femeile cu dizabilități sunt adesea discriminate în comparație cu bărbații cu dizabilități în ceea ce privește accesul la locuri de muncă și educație; întrucât rata ridicată a șomajului în rândul persoanelor cu dizabilități este în continuare inacceptabilă; întrucât femeile și fetele cu dizabilități se confruntă cu dificultăți mai mari când încearcă să intre pe piața forței de muncă; întrucât trebuie depășite barierele în calea mobilității și dependența foarte ridicată de membrii familiei și de îngrijitori, pentru a încuraja participarea activă a femeilor cu dizabilități la educație, la piața forței de muncă și la viața socială și economică a comunității;

X.  întrucât exercitarea unei activități profesionale remunerate este esențială pentru a le permite persoanelor cu dizabilități să aibă o viață independentă și să își susțină familia și gospodăria; întrucât femeile și fetele cu dizabilități sunt adesea plătite insuficient; întrucât este mai probabil ca acest grup vulnerabil de persoane să fie afectat de sărăcie și este un grup expus unui risc mai mare de excluziune socială;

Y.  întrucât UE, ca parte la CRPD, are obligația de a asigura implicarea puternică și participarea activă a persoanelor cu dizabilități și a organizațiilor ce le reprezintă în elaborarea și aplicarea legislației și a politicilor de punere în aplicare a convenției și în toate procesele decizionale privind chestiuni legate de persoanele cu dizabilități;

Z.  întrucât măsurile de austeritate aplicate de statele membre au dus la reduceri ale serviciilor sociale, ale ajutoarelor acordate familiilor și ale serviciilor comunitare și au avut efecte negative disproporționate asupra standardelor de viață ale persoanelor cu dizabilități, în special ale copiilor cu dizabilități și ale familiilor acestora;

AA.  întrucât Comisia și-a retras propunerea de directivă privind concediul de maternitate;

AB.  întrucât în Directiva 2011/24/UE privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere nu se interzice în mod explicit discriminarea pe bază de dizabilitate;

AC.  întrucât, ca urmare a schimbărilor demografice și societale, a crescut cererea de lucrători casnici și de persoane care asigură servicii de îngrijire, în special în cadrul familiilor; întrucât, în general, femeile din familie asigură îngrijirea necesară persoanelor cu dizabilități și a celor aflate în întreținere, fiind, prin urmare, de multe ori, excluse de pe piața muncii;

AD.  întrucât, în observațiile sale finale cu privire la raportul inițial al Uniunii Europene, Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap recomandă Uniunii Europene să integreze perspectiva legată de dizabilități în politicile și programele sale de gen, precum și perspectiva de gen în strategiile sale în materie de dizabilități, să elaboreze acțiuni de discriminare pozitivă, să stabilească un mecanism de monitorizare și să finanțeze colectarea de date și cercetarea cu privire la femeile și fetele cu dizabilități; întrucât recomandă în continuare ca Uniunea Europeană să asigure o protecție eficientă împotriva violenței, a abuzului și a exploatării, ca politica privind echilibrul dintre viața de familie și cea profesională să aibă în vedere nevoile copiilor și adulților cu dizabilități, inclusiv ale persoanelor care asigură îngrijirea acestora, precum și să se adopte măsuri pentru a reduce ratele ridicate ale șomajului în rândul persoanelor cu dizabilități, care sunt în majoritate femei;

AE.  întrucât, în răspunsul la rezoluția Parlamentului European din 27 septembrie 2011 referitoare la Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european(21), adoptat de către Comisie la 13 decembrie 2011, Comisia a recunoscut necesitatea de a asigura un lanț continuu de servicii accesibile tuturor (transport, cazare, masă, atracții) și, în acest scop, a început să întreprindă acțiuni pentru a sensibiliza opinia publică, a îmbunătăți competențele în sectorul turistic și, în cele din urmă, pentru a îmbunătăți calitatea dotărilor turistice pentru persoanele cu nevoi speciale sau cu dizabilități;

AF.  întrucât nevoile persoanelor cu dizabilități, diversități funcționale și mobilitate redusă în domeniul transportului, al mobilității și al turismului oferă oportunități de afaceri inovatoare în sectorul serviciilor legate de transport și mobilitate și pot conduce la situații reciproc avantajoase pentru persoanele cu orice tip de dizabilități (inclusiv, dar nu numai, pentru persoanele cu mobilitate redusă, pentru orbi, surzi sau persoane cu deficiențe de auz, persoane care suferă de autism și persoane cu dizabilități intelectuale sau psihosociale), precum și pentru toți ceilalți utilizatori ai acestor servicii, în spiritul principiului „proiectării universale“,

Principii și obligații generale

1.  reamintește că incluziunea deplină a persoanelor cu dizabilități nu este numai un drept și un beneficiu meritat al persoanelor vizate, ci și un avantaj pentru întreaga societate, deoarece aceasta poate beneficia de valorile și diversele aptitudini ale acestor persoane;

2.  subliniază că toate persoanele cu dizabilități au dreptul să trăiască într-o societate în care să se bucure de oportunități egale alături de ceilalți, astfel încât să li se asigure integrarea și participarea deplină;

3.  subliniază faptul că integrarea persoanelor cu dizabilități în societate, indiferent de situația socioeconomică, politică sau culturală a unei țări, nu este doar o problemă ce ține de dezvoltare, ci și o problemă legată de drepturile omului;

4.  subliniază că numărul persoanelor cu dizabilități e tot mai mare pe măsură ce vârsta medie a populației crește;

5.  consideră că UE ar trebui să își asume rolul de lider în ceea ce privește respectarea și promovarea drepturilor omului; salută faptul că un organism instituit prin tratatele ONU a analizat, pentru prima dată, modul în care UE își îndeplinește obligațiile internaționale din domeniul drepturilor omului; consideră că observațiile finale ale Comitetului UNCRPD privind punerea în aplicare a CRPD de către UE, publicate în 2015, reprezintă un semnal puternic privind angajamentul UE în favoarea egalității și respectării drepturilor omului și conțin orientări pentru măsuri legislative și de politică din întreaga sferă de competență a UE;

6.  susține concluziile și recomandările Comitetului pentru drepturile persoanelor cu handicap și subliniază că este necesar ca instituțiile UE și statele membre să integreze perspectiva femeilor și fetelor cu dizabilități în politicile, programele și strategiile lor vizând egalitatea de gen, precum și perspectiva de gen în strategiile lor dedicate persoanelor cu dizabilități; solicită, în plus, instituirea unor mecanisme de evaluare periodică a progreselor înregistrate;

7.  solicită Parlamentului, Consiliului și Comisiei să pună integral în aplicare recomandările Comitetului Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile persoanelor cu handicap și să asigure respectarea convenției în toate actele legislative viitoare;

8.  îndeamnă Comisia și statele membre să aloce resursele necesare pentru îndeplinirea obligațiilor lor în temeiul CRPD și al protocolul opțional la aceasta;

9.  regretă profund că UE nu a avut suficiente consultări oficiale cu organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități în cursul pregătirilor sale pentru procesul de revizuire din 2015 de către Comitetul UNCRPD și pentru elaborarea raportului privind progresele înregistrate; solicită organizațiilor care reprezintă persoanele cu dizabilități să contribuie activ la reuniunile CRPD ca parte independentă, participând inclusiv la delegațiile oficiale ale UE pentru revizuirile viitoare;

10.  invită Comisia să consolideze și să prezinte o propunere de dialog structurat real între UE și organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități, care să includă o finanțare corespunzătoare pentru a asigura participarea deplină și egală a persoanelor cu dizabilități și a organizațiilor care le reprezintă;

11.  subliniază importanța unei consultări sistematice și strânse între organizațiile reprezentative ale persoanelor cu dizabilități, factorii de decizie politică, întreprinderi și alte părți interesate relevante cu privire la toate inițiativele noi, la punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea politicilor și acțiunilor referitoare la educație, formare, cultură, sport și tineret;

12.  solicită consolidarea organismelor existente de promovare a egalității pentru ca acestea să contribuie la integrarea, promovarea și monitorizarea CRPD; reamintește UE și statelor membre cerința de a colabora în mod semnificativ cu societatea civilă și, în special, cu organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități;

13.  invită UE să ratifice protocolul opțional la CRPD;

14.  solicită efectuarea unei revizuiri și a unei evaluări cuprinzătoare și transversale a legislației și programelor de finanțare ale UE existente și viitoare, inclusiv pentru perioadele de programare viitoare, în vederea asigurării conformității depline cu CRPD, implicând în mod constructiv organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități și membrii Cadrului UE pentru CRPD (denumit în continuare „Cadrul UE”), inclusiv integrând aspectele legate de dizabilități în toate politicile și strategiile legislative; invită Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru a integra aspectele legate de dizabilități în toate actele legislative, politicile și strategiile;

15.  solicită includerea drepturilor persoanelor cu dizabilități în agenda socio-economică globală a UE, în special în Strategia Europa 2020 și în semestrul european; recomandă adoptarea unui pact pentru persoanele cu dizabilități pentru a asigura integrarea drepturilor persoanelor cu dizabilități în inițiativele UE;

16.  invită Comisia să se concentreze, în contextul semestrului european, atunci când evaluează situația socială din statele membre (rapoartele pe țară și recomandările specifice fiecărei țări) și pe monitorizarea situației persoanelor cu dizabilități ca parte a angajamentului comun al UE privind construirea unei Europe fără bariere;

17.  consideră că instituțiile UE, îndeosebi Parlamentul, Consiliul și Comisia ar trebui să garanteze că legislația existentă și cea viitoare respectă drepturile omului și respectă pe deplin CRPD;

18.  solicită Comisiei să pună la dispoziție o listă cu acte legislative pentru a propune, având în vedere observațiile finale, o actualizare a declarației de competență, care să se repete periodic cu implicarea oficială a organizațiilor care reprezintă persoanele cu dizabilități și a Parlamentului;

19.  invită Comisia să ia în considerare, în acest sens, nevoia de a dezvolta un cadru UE care să garanteze aplicarea efectivă a drepturilor persoanelor cu dizabilități, promovarea autonomiei personale, a accesibilității, a accesului la locuri de muncă, a incluziunii sociale și a vieții independente, precum și eliminarea tuturor formelor de discriminare;

20.  împărtășește îngrijorările Comitetului UNCRPD în legătură cu lipsa unei strategii clare a Uniunii Europene în ceea ce privește punerea în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap;

21.  invită instituțiile să ia măsuri exemplare în cadrul politicii de integrare;

22.  invită Comisia să elaboreze, cu ocazia revizuirii Strategiei europene pentru persoanele cu handicap, o strategie cuprinzătoare la nivelul UE privind CRPD, incluzând angajamente privind acțiunea externă cu un calendar clar de punere în aplicare și cu criterii de referință și indicatori specifici și exacți;

23.  regretă că, și în prezent, persoanele cu handicap mai sunt supuse discriminării și excluderii; invită Comisia să realizeze sinergii maxime între Strategia UE 2010-2020 pentru persoanele cu handicap și prevederile Convenției privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și ale Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, pentru a asigura, inclusiv prin armonizarea și punerea în aplicare a cadrului legislativ și prin acțiuni culturale și politice, faptul că beneficiarii drepturilor recunoscute se bucură pe larg de acestea și le exercită în mod efectiv;

24.  invită Comisia să clarifice definiția largă a dizabilității la nivelul UE;

25.  invită Comisia să revizuiască ghidul pentru luarea în considerare a aspectelor sociale în achizițiile publice pentru a sublinia obligațiile sociale, dar și oportunitățile și beneficiile investițiilor în servicii sociale de înaltă calitate pentru persoanele cu dizabilități;

26.  invită Comisia să revizuiască orientările privind evaluarea de impact și să le modifice astfel încât acestea să includă o listă mai largă a problemelor pentru a evalua mai bine conformitatea cu convenția;

Drepturi specifice

27.  invită statele membre și Comisia, pentru a preveni victimizarea, să ia măsuri pentru a combate orice formă de discriminare, inclusiv discriminarea multiplă, discriminarea prin asociere și discriminarea intersecțională pe motive de dizabilitate, acordându-se o atenție specială femeilor și copiilor cu dizabilități, persoanelor în vârstă și celor care au nevoi complexe de asistență, inclusiv persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale, precum și persoanelor a căror dizabilitate se schimbă de-a lungul timpului;

28.  regretă că Consiliul nu a adoptat încă propunerea din 2008 de directivă privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală; solicită din nou Consiliului să facă acest lucru cât mai curând posibil;

29.  invită instituțiile UE și statele membre să asigure integrarea drepturilor femeilor și copiilor cu dizabilități, inclusiv în următoarea agendă privind drepturile copilului, precum și să se asigure că fetele și băieții și organizațiile care îi reprezintă sunt consultați cu privire la toate chestiunile care îi privesc, acordându-li-se asistența corespunzătoare, în funcție de dizabilitate și de vârstă;

30.  subliniază că, pentru a proteja drepturile copiilor cu dizabilități, trebuie să se garanteze un nivel adecvat de sprijin pentru familiile acestora prin consolidarea și valorificarea instrumentelor legislative aflate la dispoziția UE, precum cel ce oferă un concediu prelungit pentru creșterea copilului în cazul părinților copiilor cu dizabilități;

31.  invită Comisia să se asigure că toate persoanele cu dizabilități se pot bucura de dreptul la liberă circulație pe care îl au toți cetățenii UE, prin includerea, în actele legislative actuale și viitoare, a garantării egalității de șanse, drepturilor fundamentale, accesului egal la servicii și la piața muncii, precum și a acelorași drepturi și obligații în ceea ce privește accesul la securitate socială în calitate de resortisanți ai statului membru în care sunt acoperite, în conformitate cu principiile egalității de tratament și nediscriminării; în plus invită statele membre să respecte pe deplin, în ceea ce privește egalitatea în muncă, dispozițiile Directivei 2006/54/CE privind egalitatea între femei și bărbați (reformată);

32.  subliniază necesitatea de a sprijini femeile și fetele migrante cu dizabilități să dezvolte competențe care să le ofere oportunități de angajare adecvate;

33.  subliniază că, pentru a li se asigura condiții de viață autonome și independente persoanelor cu dizabilități, în special femeilor, asistența (personală sau publică) reprezintă un mijloc care le-ar oferi sprijin atât lor, cât și familiilor lor, și le-ar da posibilitatea de a obține acces la locuri de muncă, la instituții de învățământ sau de formare profesională, oferindu-le totodată ajutor în cazul sarcinii și al maternității;

34.  reiterează necesitatea urgentă de a aborda problema violenței împotriva femeilor și fetelor cu dizabilități în mediile private și instituționale și invită statele membre să pună la dispoziție servicii de asistență care să fie accesibile femeilor și fetelor afectate de toate tipurile de dizabilități; pledează în sprijinul aderării UE la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) ca un nou pas în direcția combaterii violenței împotriva femeilor și a fetelor cu dizabilități;

35.  reamintește importanța dreptului fundamental al persoanelor cu dizabilități de a participa la procesele de elaborare a politicilor și la cele decizionale în materie de dizabilități la toate nivelurile, astfel cum se subliniază în CRPD; subliniază că femeilor și fetelor cu dizabilități, inclusiv celor din grupuri marginalizate și vulnerabile care se confruntă cu discriminare multiplă, trebuie să li se permită să participe și să li se asigure mijloacele necesare pentru a putea participa la procesele decizionale cu scopul de a se asigura că interesele și drepturile lor sunt exprimate, sprijinite și protejate, garantându-se totodată o perspectivă de gen fundamentală veritabilă; invită statele membre să ofere servicii și instalații adaptate în mod corespunzător, care să permită implicarea și participarea activă a acestora, precum și să investească în tehnologiile de sprijin și de adaptare și de incluziune digitală;

36.  invită instituțiile UE să ia măsuri eficace pentru a îmbunătăți viețile femeilor cu dizabilități, în conformitate cu recomandările Comitetului UNCRPD referitoare la revizuirea punerii în aplicare de către Uniunea Europeană a CRPD;

37.  este preocupat de faptul că responsabilitatea creșterii copiilor cu dizabilități le revine în special femeilor;

38.  invită Comisia și statele membre să continue sensibilizarea publicului cu privire la CRPD și să combată prejudecățile și să promoveze o mai bună înțelegere a tuturor persoanelor cu dizabilități, astfel încât deciziile să fie luate pe baza nevoilor lor reale;

39.  sprijină inițiativele care vizează să sensibilizeze societatea față de dificultățile întâmpinate de persoanele cu dizabilități și să facă persoanele cu dizabilități mai conștiente de potențialul lor și de contribuțiile pe care le pot aduce, printre altele, prin intermediul unor programe educaționale speciale în școli; subliniază că importanța CRPD constă, în esență, în schimbarea atitudinilor culturale, recunoscând că obstacolele din mediile social și economic sunt cele care afectează de fapt persoanele cu dizabilități, nu dizabilitatea în sine;

40.  solicită autorităților competente din statele membre să pregătească strategii de sensibilizare privind drepturile persoanelor cu dizabilități, să faciliteze formarea personalului din turism și transport în legătură cu sensibilizarea și privind egalitatea persoanelor cu dizabilități, precum și să încurajeze colaborarea și schimburile de bune practici între organizațiile europene active în domeniul persoanelor cu dizabilități și organismele publice și private responsabile de transport. solicită ca materialele utilizate pentru formare să fie disponibile și în formate accesibile;

41.  subliniază că personalul din transportul aerian trebuie să beneficieze de o formare riguroasă, astfel încât companiile aeriene să le poată oferi servicii adecvate persoanelor cu dizabilități; subliniază că trebuie să se acorde o atenție deosebită pentru a se asigura că personalul poate manevra scaunele cu rotile fără a le deteriora;

42.  salută propunerea pentru un act european privind accesibilitatea(22) și se angajează să îl adopte rapid pentru a asigura accesibilitatea bunurilor și a serviciilor, inclusiv a clădirilor în care sunt furnizate serviciile respective, precum și mecanisme naționale de aplicare a legislației și de depunere a plângerilor care să fie eficace și accesibile; reamintește necesitatea unei abordări cuprinzătoare a accesibilității și faptul că este nevoie de a măsuri care garantează persoanelor care sunt afectate de orice tip de dizabilitate dreptul la acces, astfel cum este prevăzut la articolul 9 din UNCRPD;

43.  subliniază necesitatea de a adopta Actul european privind accesibilitatea, care este esențial pentru soluționarea tuturor aspectelor legate de accesibilitate pentru persoanele cu mobilitate redusă în sectorul transporturilor, mobilității și turismului și pentru a asigura faptul că sunt deplin accesibile pentru persoanele cu dizabilități serviciile de transport de pasageri aeriene, rutiere, feroviare și navale, în special corespondențele și accesul fără obstacole la metrourile și la trenurile subterane publice, la site-urile internet, la serviciile adaptate dispozitivelor mobile, la serviciile inteligente de emitere a biletelor și de informare în timp real, la bornele de autoservire, la automatele de bilete și la bornele de înregistrare utilizate pentru serviciile de transport de pasageri;

44.  recunoaște faptul că pentru întreprinderile mici și mijlocii va fi mai avantajos să respecte cerințele privind standardele UE, decât să fie obligate să se adapteze unor norme naționale divergente; regretă, cu toate acestea, că produsele turistice și serviciile turistice transfrontaliere nu sunt reglementate de propunerea de act european privind accesibilitatea; subliniază că nu au fost întreprinse acțiuni suplimentare la nivelul UE în ceea ce privește facilitățile și serviciile turistice pentru a armoniza treptat clasificarea unităților de cazare în funcție de criteriile de accesibilitate;

45.  invită Comisia și statele membre să facă mai multe demersuri pentru a promova cercetarea și dezvoltarea, în special în ceea ce privește accesibilitatea tehnologiilor noi și inovatoare pentru persoanele cu dizabilități;

46.  invită Comisia să țină seama, atunci când pregătește viitoare acte legislative în domeniile relevante, de exemplu în legătură cu agenda digitală, de faptul că accesibilitatea este la fel de importantă în mediul fizic ca și în mediul TIC;

47.  încurajează statele membre ca, atunci când aplică principiul accesibilității, să se asigure că se aplică un „model universal” pentru proiectele de construcții noi și existente, pentru locul de muncă și în anumite clădiri publice, cum ar fi, de exemplu, clădirile școlilor finanțate din fonduri publice;

48.  invită statele membre și Comisia să colaboreze cu Parlamentul pentru a se adopta o directivă clară și eficientă privind accesibilitatea site-urilor web ale organismelor din sectorul public, cu o sferă largă și un mecanism solid de aplicare, în conformitate cu propunerea de Act european privind accesibilitatea și cu UNCRPD, asigurându-se că cele 80 de milioane de persoane cu dizabilități și cele 150 de milioane de vârstnici din UE se bucură de acces egal la site-uri web și la servicii publice online;

49.  invită Comisia să se asigure, împreună cu statele membre, că numărul pentru apeluri de urgență 112 valabil în toată Europa este în totalitate accesibil și fiabil, utilizând cele mai moderne tehnologii la nivel național și în roaming, în special pentru cetățenii surzi și cu deficiențe de auz, prevenind astfel decesele și rănirile inutile; subliniază că este necesar să se adopte măsuri de punere în aplicare la nivel național printre altele pentru a asigura compatibilitatea în toate statele membre, inclusiv puncte naționale de urgență accesibile;

50.  invită Comisia și statele membre să asigure că serviciile, aplicațiile și dispozitivele medicale electronice și mobile, în special numărul pentru apeluri de urgență 112, care trebuie să fie ușor de utilizat în întreaga Europă, și sistemul de localizare mobilă avansată de urgență (AML), le sunt pe deplin accesibile pacienților cu dizabilități și îngrijitorilor lor și să fructifice în continuare potențialul telemedicinei pentru a îmbunătăți accesul și îngrijirile în acest context.

51.  subliniază că este nevoie să se consolideze ajutorul și dispozițiile specifice destinate persoanelor dizabilități aflate în contexte umanitare, în special copiilor, și invită Comisia să creeze investiții și fonduri pentru persoanele cu dizabilități în situații de urgență, inclusiv să elaboreze date defalcate în funcție de gen și vârstă;

52.  subliniază că conflictele actuale și catastrofele naturale sunt factori care contribuie la numărul tot mai mare de persoane cu dizabilități;

53.  susține recomandările experților UNCRPD ca UE să fie mai accesibilă și mai incluzivă pentru a adopta o abordare bazată pe drepturile omului pentru persoanele cu dizabilități în situații de risc și de urgență, inclusiv prin implementarea cadrului Sendai pentru reducerea riscului de dezastre pentru perioada 2015-2030; solicită insistent ca drepturile omului pentru persoanele cu dizabilități, care sunt supuse unei duble discriminări, să fie integrate în politicile UE privind migrația și refugiații; subliniază că aceste măsuri ar trebui să răspundă în mod adecvat nevoilor specifice ale persoanelor cu dizabilități și să ia în considerare cerința adoptării unor măsuri de amenajare rezonabile în funcție de nevoi; încurajează integrarea mai mare a nevoilor persoanelor cu dizabilități în răspunsul umanitar oferit de statele membre și Uniunea Europeană ;

54.  invită UE să preia inițiativa în ceea ce privește promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități prin punerea în aplicare a cadrului de la Sendai și a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă împreună cu țările sale partenere, organizațiile regionale și la nivel mondial;

55.  invită Comisia să adopte un plan de implementare conform cu concluziile Consiliului din februarie 215 privind o gestionare a dezastrelor care să țină seama de incluziunea persoanelor cu dizabilități;

56.  reafirmă importanța concluziilor Consiliului privind integrarea unei gestionări a dezastrelor care să țină seama de incluziunea persoanelor cu dizabilități în mecanismul de protecție civilă al Uniunii și în toate statele membre; cere o mai bună sensibilizare și informare a persoanelor cu dizabilități și a serviciilor de protecție civilă și pentru situații de urgență în Europa în legătură cu inițiativele de reducere a riscurilor de dezastre; cere, de asemenea, să se acorde ajutor psihologic persoanelor cu dizabilități în perioada de recuperare după producerea dezastrului;

57.  subliniază că este important să se acorde un sprijin special persoanelor cu dizabilități în perioadele de după situațiile de urgență;

58.  recunoaște că membrii vulnerabili ai societății sunt marginalizați într-o măsură și mai mare dacă au o dizabilitate și subliniază că instituțiile UE și statele membre ar trebui să își dubleze eforturile pentru a le garanta pe deplin drepturile și serviciile tuturor persoanelor cu dizabilități, inclusiv persoanelor apatride, persoanelor fără adăpost, refugiaților și solicitanților de azil și persoanelor din grupuri minoritare; subliniază necesitatea de a se integra dizabilitatea în politicile UE în materie de migrație și refugiați;

59.  solicită Comisiei și Consiliului, în conformitate cu articolul 11 din UNCRPD, ca atunci când prezintă propuneri de soluționare a problemei legate de refugiați, privind finanțarea sau alte măsuri de susținere, să acorde o atenție deosebită persoanelor cu dizabilități;

60.  subliniază că UE ar trebui să adopte măsuri corespunzătoare pentru a garanta că toate persoanele cu dizabilități care sunt private de capacitate juridică pot exercita toate drepturile consacrate în tratatele și legislația UE, cum ar fi accesul la justiție, la bunuri și servicii, inclusiv la servicii bancare, la un loc de muncă, la servicii de sănătate, precum și dreptul la vot și drepturile lor în calitate de consumatori;

61.  recunoaște că UNCRPD s-a dovedit a fi un instrument util și esențial pentru a promova reforma legislativă și pentru a solicita statelor membre să revizuiască modul în care sunt percepute persoanele cu dizabilități; regretă, cu toate acestea, dificultățile serioase cu care se confruntă în continuare persoanele cu dizabilități în domenii strategice precum justiția penală și participarea politică; consideră că accesul deplin și integral al tuturor persoanelor cu dizabilități la sistemul politic constituie o prioritate; recunoaște că acest acces trebuie să depășească elementarul acces fizic la vot și că ar trebui să includă o gamă largă de inițiative care să deschidă procesul democratic pentru toți cetățenii; măsurile respective ar trebui să includă materiale electorale în limbajul semnelor, în limbajul Braille și ușor lizibile, furnizarea completă a asistenței necesare pentru persoanele cu dizabilități pe parcursul procedurii de vot, promovarea votului prin corespondență și a votului prin reprezentant, atunci când este posibil, și eliminarea obstacolelor din calea cetățenilor cu dizabilități care doresc să candideze la alegeri, precum și examinarea normelor în vigoare privind capacitatea juridică și impactul acestora asupra capacității persoanelor de a participa pe deplin la procesul democratic; invită Comisia și statele membre să garanteze că sunt puse în aplicare corect și pe deplin, îndeosebi în cazul persoanelor cu dizabilități, dispozițiile articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității, precum și ale Directivei 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale și ale Directivei 2012/13/UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, și în special ale Directivei 2013/48/UE privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate;

62.  regretă profund faptul că multe state continuă să respingă sau să limiteze, prin acțiuni în instanță, capacitatea juridică a persoanelor cu dificultăți intelectuale; invită statele membre să abordeze în mod pozitiv problema capacității juridice, orientându-se mai degrabă către o formă a incluziunii care să ofere sprijin, decât către excluderea automată;

63.  își exprimă îngrijorarea cu privire la dificultățile cu care continuă să se confrunte persoanele cu dizabilități în ceea ce privește accesul la justiție; reamintește că dreptul de acces la justiție este un drept fundamental și o componentă esențială a statului de drept; invită statele membre să ia măsuri pentru a asigura un acces complet la proceduri și pentru a adapta aceste proceduri la nevoile acestor persoane; consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a include programe de formare specifice cu privire la UNCRPD în programul UE privind justiția pentru perioada 2014-2020; sugerează ca instanțele Uniunii ar trebui să pună în aplicare propriile norme și instrucțiuni interne într-un mod care să faciliteze accesul persoanelor cu dizabilități la justiție și că în administrarea justiției ar trebui să se țină seama și de recomandările generale ale Comitetului UNCRPD;

64.  recunoaște numeroasele modalități prin care Convenția de la Haga privind protecția internațională a adulților poate contribui din punct de vedere funcțional la punerea în aplicare și la susținerea obligațiilor internaționale ale părților la UNCRPD; regretă, în acest context, eșecul Comisiei de a da curs Rezoluției Parlamentului din 18 decembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind implicațiile transfrontaliere ale protecției juridice a adulților(23);

65.  atrage atenția asupra faptului că copiii cu dizabilități sunt cei mai susceptibili de a deveni victime ale actelor de violență, de intimidare și de abuz sexual, la școală, acasă sau în cadrul instituțiilor; solicită Uniunii Europene și statelor membre să intervină într-un mod mai eficient și să combată actele de violență împotriva copiilor cu dizabilități prin intermediul unor măsuri specifice și al unor servicii de sprijin accesibile;

66.  invită Comisia să adopte măsuri eficace de prevenire a violenței împotriva copiilor cu dizabilități care să se axeze pe familii, comunități, profesioniști și instituții; constată că școala joacă un rol esențial în promovarea incluziunii sociale și subliniază necesitatea instituirii unor mecanisme adecvate, care să promoveze incluziunea în școlile obișnuite și care să garanteze pregătirea și formarea corespunzătoare ale cadrelor didactice, astfel încât să poată recunoaște și reacționa la actele de violență împotriva copiilor cu dizabilități;

67.  le solicită, de asemenea, statelor membre să garanteze că tratamentul și izolarea involuntară sunt interzise prin lege, în conformitate cu standardele internaționale cele mai recente;

68.  solicită insistent ca principiul liberei circulații a persoanelor cu dizabilități în cadrul Uniunii Europene să fie garantat prin eliminarea tuturor obstacolelor existente încă în prezent în calea exercitării acestei libertăți;

69.  subliniază că libertatea de circulație a cetățenilor europeni trebuie garantată și pentru persoanele cu dizabilități, iar pentru aceasta statele membre trebuie să asigure recunoașterea reciprocă a situației lor și a drepturilor lor sociale (articolul 18 din UNCRPD);

70.  regretă faptul că Consiliul nu a acceptat includerea documentelor referitoare la persoanele cu dizabilități în domeniul de aplicare al Regulamentului privind promovarea liberei circulații a cetățenilor și a întreprinderilor prin simplificarea acceptării anumitor documente oficiale în UE;

71.  salută proiectul-pilot „Cardul european de dizabilitate”; regretă participarea limitată a statelor membre la proiectul „Cardul european de dizabilitate”, care, printr-o serie de măsuri practice, facilitează mobilitatea și recunoașterea reciprocă a drepturilor cetățenilor cu dizabilități din statele membre;

72.  subliniază că, pentru a asigura respectarea deplină a drepturilor persoanelor cu dizabilități, este necesar ca acestor persoane să li se garanteze libertatea de a alege modul în care doresc să-și trăiască viața și în care să-și valorifice la maximum potențialul, cum ar fi, de exemplu, prin recurgerea în mai mare măsură la instrumente precum îngrijitorii;

73.  regretă profund condițiile dezastruoase în care se află persoanele cu dizabilități în anumite state membre și invită statele membre să depună toate eforturile necesare pentru a respecta Convenția europeană a drepturilor omului, în special articolul 3 din aceasta, care interzice tratamentele inumane și degradante;

74.  îndeamnă Comisia și Consiliul să răspundă mai eficient nevoilor persoanelor cu dizabilități și să țină cont de acestea în mod constant atunci când revizuiesc regulamentele UE, cum ar fi cele privind drepturile pasagerilor în diverse moduri de transport [Regulamentul (CE) nr. 1107/2006 și Regulamentul (CE) nr. 261/2004 privind transportul aerian, Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 privind transportul feroviar, Regulamentul (UE) nr. 1177/2010 privind transportul pe apă și Regulamentul (UE) nr. 181/2011 privind transportul cu autobuzul și autocarul], precum și atunci când elaborează acte legislative cu privire, de exemplu, la drepturile pasagerilor în contextul călătoriilor multimodale; subliniază faptul că, în cadrul Strategiei europene 2010-2020 pentru persoanele cu handicap, UE s-a angajat în favoarea unei Europe fără bariere în 2010;

75.  invită UE să consolideze monitorizarea punerii în aplicare a legislației privind drepturile călătorilor și să armonizeze activitatea organismelor naționale de asigurare a aplicării legii și invită statele membre să ia toate măsurile necesare în vederea punerii în aplicare a legislației UE care vizează îmbunătățirea accesibilității transportului la nivel local, regional și la nivel de stat în domeniul transporturilor și turismului (inclusiv în autobuze și taxiuri, transportul public urban, transportul feroviar, aerian și naval și, de asemenea, în gări, aeroporturi și porturi) și să elimine obstacolele din calea unei Europe fără bariere, de exemplu, prin consolidarea competențelor autorităților însărcinate cu asigurarea respectării legii în temeiul legislației privind drepturile călătorilor, pentru a garanta drepturi egale si aplicarea efectivă a acestora pentru toate persoanele cu dizabilități de pe întreg teritoriul UE, inclusiv în ceea ce privește accesibilitatea și standardizarea, armonizarea, cerințele tehnice, stimulentele pentru întreprinderi;

76.  solicită Comisiei să clarifice responsabilitățile fiecărui actor implicat în acordarea de asistență persoanelor cu mobilitate redusă, în special în ceea ce privește transferurile între diferitele moduri de transport, și să ofere informații Parlamentului cu privire la participarea asociațiilor persoanelor cu dizabilități și la rolul acestora în aplicarea normelor privind drepturile călătorilor;

77.  subliniază faptul că posibilitatea de acces fără obstacole la serviciile de transport, la vehicule, la infrastructură și la centrele de conexiuni intermodale, în special în zonele rurale, este esențială pentru a garanta sisteme de mobilitate fără discriminare inerentă; subliniază, în acest sens, că persoanele cu dizabilități trebuie să aibă acces la produse și servicii și că trebuie depuse mai multe eforturi pentru ca serviciile, vehiculele și infrastructurile de transport și cele turistice să fie accesibile; subliniază că Mecanismul pentru interconectarea Europei oferă posibilitatea de a finanța o serie de măsuri în zonele urbane, precum și măsuri de îmbunătățire a accesibilității pentru persoanele cu anumite tipuri de dizabilități, finanțare care poate ajunge până la 10 % din costurile de adaptare;

78.  invită Comisia să comunice în raportul său anual privind implementarea fondurilor TEN-T progresele înregistrate în privința măsurilor și a valorii ajutoarelor acordate pentru adaptarea infrastructurilor pentru persoanele cu dizabilități în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei și în privința altor tipuri de finanțare din partea UE; solicită, de asemenea, Comisiei să ia măsuri pentru a promova o implicare mai mare în proiectele care vizează adaptarea infrastructurii pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv, printre altele, reuniuni de informare și comunicare pentru potențialii dezvoltatori;

79.  subliniază, în acest sens, importanța măsurilor de finanțare în zonele urbane, unde populația schimbă mai frecvent diferitele moduri de transport, iar persoanele cu anumite tipuri de disfuncționalitate motorie întâmpină cele mai multe dificultăți;

80.  subliniază că asigurarea sistematică a unor formate accesibile ar trebui să constituie o prioritate pe ordinea de zi a politicilor privind piața mobilității digitalizate și ar trebui să faciliteze accesul tuturor persoanelor cu orice tip de dizabilitate, utilizând limbi și formate accesibile și tehnologii adaptate diferitelor tipuri de dizabilități, inclusiv limbajul semnelor, alfabetul Braille, sisteme de comunicare ameliorată și alternativă și alte mijloace accesibile, moduri și formate de comunicare la alegerea utilizatorului, inclusiv un limbaj ușor de citit sau pictograme, subtitrare și mesaje text personale pentru informațiile referitoare la deplasări, rezervarea și emiterea biletelor, fiind posibilă utilizarea mai multor canale senzoriale; invită insistent Comisia să creeze mecanisme de monitorizare și control adecvate pentru echipamentele și serviciile de transport, prin care să se asigure că și în serviciile de transport public din toate statele membre se pun la dispoziția persoanelor cu dizabilități dispozitive care să asigure accesibilitatea și asistența;

81.  subliniază că persoanele cu dizabilități ar trebui să aibă posibilitatea de a obține informații cu privire la serviciile transfrontaliere multimodale care oferă transport de la punctul exact de plecare până la destinația finală, astfel încât să poată alege serviciul cel mai durabil, mai ieftin și mai rapid și să-l poată rezerva și plăti online;

82.  solicită sa se pună la dispoziție informații în timp real privind călătoriile, astfel încât persoanele cu dizabilități să poată obține, înainte de plecare, date despre perturbări și despre modalitățile alternative de deplasare;

83.  subliniază că persoanele cu dizabilități trebuie să aibă acces la informații și comunicare prin formate și tehnologii accesibile adecvate diferitelor tipuri de dizabilități, inclusiv prin limbajul semnelor, limbajul Braille, comunicarea ameliorată și alternativă și alte mijloace, moduri și formate de comunicare accesibile la alegere, inclusiv formate ușor de citit și subtitrări; invită, prin urmare, Comisia să adopte măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a actelor legislative ale UE privind accesul la informații și comunicare; îndeamnă Consiliul să adopte fără alte amânări decizia privind încheierea Tratatului de la Marrakesh pentru facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate; invită Consiliul și statele membre să pună în aplicare măsuri consecvente și eficace, în conformitate cu prevederile tratatului;

84.  reamintește faptul că independența, integrarea și accesul la un sistem de învățământ și de formare deschis tuturor, la viața culturală și civică, la activitățile recreative și la sport sunt drepturi garantate la articolele 19, 24 și 30 din UNCRPD; reamintește că aceste drepturi sunt apărate în temeiul legislației UE, în special al articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a UE, care interzice discriminarea din motive legate de dizabilitate, și pe baza principiului participării depline și efective, inclusiv al participării democratice și al integrării în societate a persoanelor cu dizabilități (articolul 3 din UNCRPD); solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să consolideze măsurile menite să asigure accesul egal și efectiv al persoanelor cu dizabilități nu numai la domenii-cheie, precum educația de calitate și incluzivă, cultura și sportul, ci și la activități extracuriculare, precum teatrul, limbile străine și arta; invită Comisia să includă indicatori specifici cu privire la dizabilități în Strategia Europa 2020 în cadrul obiectivelor sale în materie de educație și formare;

85.  reamintește proiectul de comentariu general al Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități cu privire la articolul 24 (dreptul la o educație incluzivă), care prezintă în detaliu conținutul său normativ, obligațiile statelor, relația sa cu alte prevederi ale convenției și punerea sa în aplicare la nivel național;

86.  reamintește că programele care vizează tineretul ar trebui să acorde o atenție deosebită tinerilor cu dizabilități;

87.  constată că strategiile pentru tineret pentru perioada de după 2018 ar trebui să integreze nevoile tinerilor cu dizabilități;

88.  reamintește că persoanele cu dizabilități sunt excluse adesea sau nu dispun de un acces efectiv la serviciile educaționale și de formare, fiind necesare procese educaționale personalizate care să țină seama de nivelul lor de dizabilitate pentru a le ajuta să își atingă pe deplin potențialul social, economic și educațional; subliniază necesitatea de a adopta măsuri corespunzătoare pentru a garanta că toți elevii cu dizabilități beneficiază de amenajări rezonabile, astfel încât să se bucure de dreptul lor la o educație de calitate favorabilă incluziunii; încurajează statele membre și administrațiile regionale sau locale descentralizate competente să consolideze programele de formare și posibilitățile de dezvoltare profesională continuă pentru toate părțile interesate relevante implicate în mediile de învățare nonformală și informală, precum și accesul lor la infrastructuri TIC, pentru a sprijini activitatea acestora cu elevii cu dizabilități și pentru a combate prejudecățile față de persoanele cu dizabilități, în special față de persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale;

89.  invită Comisia și statele membre să aplice măsuri efective prin care să trateze problema segregării și respingerii elevilor cu dizabilități în școli și în contextele educaționale și să le asigure accesul la amenajările corespunzătoare și la sprijinul de care au nevoie pentru a le facilita atingerea potențialului lor complet; subliniază faptul că se poate ajunge la egalitate de șanse doar dacă dreptul la educație și formare incluzivă este garantat la toate nivelurile și pentru toate tipurile de educație și de formare, inclusiv în cazul învățării pe tot parcursul vieții, și, prin urmare, dacă se garantează recunoașterea calificărilor persoanelor cu dizabilități, în special a celor dobândite datorită mediilor educaționale favorabile, în care persoanele cu dizabilități pot obține în special competențe și aptitudini care le permit să-și depășească dizabilitățile; subliniază existența carențelor de ordin tehnic și financiar din cadrul programelor educaționale pentru persoanele cu nevoi speciale, îndeosebi în statele membre afectate de criză, și solicită Comisiei să analizeze modalitățile în care situația poate fi îmbunătățită;

90.  constată că s-au înregistrat progrese în ceea ce privește reglementarea programelor de schimb pentru studenți, în special a programului Erasmus+, prin includerea unui sprijin financiar suplimentar pentru mobilitatea studenților și a personalului didactic cu dizabilități, și insistă că este necesar să se prevadă în continuare dispoziții specifice în toate aspectele programului; recunoaște că, în practică, studenții cu dizabilități încă se confruntă cu numeroase bariere (de atitudine, comunicare, arhitecturale, informaționale etc.); invită Comisia și statele membre să se implice mai mult în susținerea participării persoanelor cu dizabilități la programele de schimb din UE și să crească vizibilitatea și transparența oportunităților de mobilitate; invită, prin urmare, Comisia să promoveze schimbul de bune practici cu privire la accesul la programele de schimb pentru studenții și cadrele didactice cu dizabilități;

91.  solicită sistemelor educaționale să evite crearea unor medii care etichetează elevii, cum ar fi gruparea acestora în funcție de ritmul de învățare și de nivelul de competențe, deoarece acestea afectează în mod negativ elevii cu dizabilități, în special elevii cu dificultăți de învățare;

92.  îndeamnă Comisia să includă o componentă specifică dizabilității în evaluarea sa a Directivei privind asistența medicală transfrontalieră și îndeamnă statele membre să continue aplicarea ei din perspectiva nevoilor persoanelor cu dizabilități și a dreptului lor de a cunoaște și de a se prevala efectiv, în condiții de egalitate cu ceilalți, de dispozițiile și instrumentele prevăzute de directivă, despre care chiar și populația în ansamblu este puțin informată;

93.  subliniază legătura puternică dintre dizabilități, care afectează aproximativ 15 % din populația UE, și problemele de sănătate, care implică dificultăți și piedici persistente în ceea ce privește accesul, care au ca rezultat furnizarea necorespunzătoare sau nefurnizarea serviciilor de sănătate pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv atunci când dizabilitatea este consecința unei reacții adverse la medicamente; remarcă faptul că lipsa accesului la servicii de sănătate de calitate afectează negativ capacitatea persoanelor cu dizabilități de a duce o viață independentă, de a se integra și de a trăi în condiții de egalitate cu ceilalți;

94.  observă cu îngrijorare că persoanele cu dizabilități raportează un număr semnificativ mai mare de cazuri în care li se furnizează îngrijiri necorespunzătoare sau li se refuză asistența și de cazuri de tratament forțat sau neadecvat, ceea ce evidențiază lipsa de formare a personalului medicosanitar în ceea ce privește nevoile de asistență medicală ale persoanelor cu dizabilități; le solicită statelor membre să investească în formarea personalului care tratează și asistă persoane cu dizabilități;

95.  subliniază că trebuie obținut consimțământul, în cunoștință de cauză, al persoanelor cu dizabilități pentru toate intervențiile medicale care impun acest lucru și că, prin urmare, trebuie să fie luate toate măsurile necesare pentru a se garanta că aceste persoane au acces la informațiile relevante și sunt în măsură să le înțeleagă; subliniază că acest consimțământ trebuie să fie acordat personal, din timp și în deplină cunoștință a faptelor, cu toate mecanismele necesare care să asigure respectarea acestor principii, precum și că trebuie luate măsuri similare și adecvate și în cazul persoanelor cu dizabilități psihosociale;

96.  invită Comisia să integreze abordările axate pe dizabilități în instrumentele și politicile sale de sănătate, astfel încât să contribuie la îmbunătățirea rezultatelor în materie de sănătate pentru persoanele cu dizabilități din statele membre, asigurând servicii de sănătate mai accesibile pe plan fizic, ambiental și senzorial, de mai bună calitate și cu cheltuieli mai abordabile și, în timp ce instrumentele și politicile sunt elaborate pe astfel de coordonate, să consulte pe larg persoanele cu dizabilități;

97.  reamintește că drepturile reproductive se numără printre libertățile fundamentale garantate în temeiul Declarației de la Viena din 1993 și al programului de acțiune al UNCRPD și includ: dreptul la egalitate și la nediscriminare, dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie; dreptul la asistență medicală reproductivă completă, inclusiv la servicii, educație și informare privind planificarea familială și sănătatea maternă; dreptul de a-și da consimțământul în cunoștință de cauză pentru toate procedurile medicale, inclusiv pentru sterilizare și avort; dreptul de a nu fi victime ale abuzului și exploatării sexuale;

98.  le solicită statelor membre să adopte măsuri pentru a garanta că toată asistența medicală și toate serviciile medicale furnizate femeilor cu dizabilități, inclusiv toată asistența și serviciile în materie de sănătate reproductivă și mintală, sunt accesibile și se bazează pe consimțământul liber și în cunoștință de cauză al persoanei respective;

99.  îndeamnă statele membre să adopte orientări pentru a garanta că toată educația, informația, asistența medicală și serviciile legate de sănătatea sexuală și reproductivă sunt disponibile femeilor și fetelor cu dizabilități în formate accesibile și adaptate vârstei, inclusiv în limbajul semnelor, în limbajul Braille, prin comunicare tactilă, caractere mărite și alte modalități, mijloace și formate alternative de comunicare;

100.  își reiterează opinia conform căreia trebuie să se răspundă necesității de a acorda asistență specializată – inclusiv în ceea ce privește îngrijirea copilului – femeilor și bărbaților cu dizabilități, precum și familiilor acestora, pentru a le permite să se bucure pe deplin de maternitate și de paternitate;

101.  subliniază că sistemele de asigurări de sănătate nu trebuie să discrimineze persoanele cu dizabilități;

102.  îndeamnă Comisia să elaboreze pentru punctele naționale de contact orientări la nivelul UE privind furnizarea de informații accesibile tuturor pacienților despre îngrijirile din alte state membre, ținând cont de rolul special al organizațiilor pacienților;

103.  încurajează Comisia să asiste statele membre și membrii rețelelor europene de referință să extindă resursele și competențele specializate ale rețelei la forme de dizabilități care, deși nu sunt neapărat rare, necesită, de asemenea, o asistență medicală înalt specializată, oferită de echipe de asistență medicală multidisciplinare și o concentrare a cunoștințelor și resurselor prin intermediul acestui cadru;

104.  susține că produsele și serviciile trebuie să devină mai accesibile persoanelor cu dizabilități; subliniază că existența barierelor economice și a celor legate de raportul dintre costuri și beneficii împiedică dezvoltarea și transpunerea în practică a accesibilității; consideră că o mai mare implicare a persoanelor cu dizabilități în elaborarea produselor și serviciilor din domeniul sănătății va contribui la mărirea siguranței și accesibilității;

105.  subliniază că persoanele cu dizabilități fizice se confruntă, de asemenea, cu probleme legate de piața mobilității digitalizate și solicită facilitarea accesului tuturor persoanelor cu orice tip de dizabilitate, în limbi și formate accesibile și cu tehnologii adaptate diferitelor tipuri de dizabilități, inclusiv limbajul semnelor, alfabetul Braille, sisteme de comunicare alternativă și ameliorată și alte mijloace, moduri și formate de comunicare accesibile, inclusiv un limbaj ușor lizibil, subtitrare și mesaje text personale, în special pentru informațiile referitoare la sănătate, utilizând mai mult de un singur canal senzorial;

106.  încurajează Comisia să depună eforturi susținute pentru a stimula promovarea sănătății și prevenirea riscurilor pentru sănătate cu scopul de a aborda diferențele importante privind accesul și sănătatea care le afectează pe cele mai vulnerabile persoane cu dizabilități;

107.  le solicită Comisiei și statelor membre să pledeze în favoarea clasificării bolilor care afectează memoria ca dizabilitate;

108.  îndeamnă Comisia și statele membre să acorde recunoașterea de cuviință rolului esențial al persoanelor care au în îngrijire membri de familie și să garanteze că și acestea au un acces corespunzător la servicii de sănătate, având în vedere impactul pe care îl are îngrijirea persoanelor cu dizabilități asupra sănătății lor fizice și psihice și asupra calității vieții lor;

109.  invită statele membre și Comisia să se asigure că drepturile și serviciile legate de ocuparea forței de muncă, inclusiv amenajările corespunzătoare în contextul Directivei privind egalitatea în muncă, sunt transferabile și în conformitate cu libertatea de circulație a persoanelor cu dizabilități; invită statele membre să introducă stimulente pentru angajatori și politici active privind piața forței de muncă pentru a sprijini ocuparea forței de muncă în rândul persoanelor cu dizabilități; recunoaște potențialul pe care îl are atât economia socială, cât și economia digitală emergentă privind crearea de locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilități;

110.  este preocupat de ratele ridicate ale șomajului în rândul persoanelor cu dizabilități și, în special, al femeilor cu dizabilități, comparativ cu alte grupuri de populație din Uniunea Europeană; invită statele membre să promoveze și să asigure un cadru politic pentru participarea femeilor cu dizabilități la piața muncii, inclusiv a femeilor cu dizabilități ascunse, condiții cronice sau dificultăți de învățare cauzate de dizabilități;

111.  este preocupat de faptul că Directiva privind egalitatea în muncă nu consideră în mod explicit neprevederea unor amenajări corespunzătoare pentru persoanele cu dizabilități o formă de discriminare; solicită Comisiei să furnizeze evidența actuală a tipurilor de reclamații primite și să examineze, în acest sens, necesitatea unei revizuiri a directivei;

112.  evidențiază avantajele depășirii cadrului de angajare în atelierele protejate și ale prevederii unor condiții de angajare pentru persoanele cu dizabilități care să le integreze pe piața liberă a forței de muncă; subliniază importanța schimbului de bune practici între autoritățile publice, organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități, furnizorii de servicii de sprijinire, angajatorii cu experiență și alți actori relevanți;

113.  invită Comisia și statele membre să continue promovarea angajării persoanelor cu dizabilități cu ajutorul întreprinderilor economice sociale și bazate pe solidaritate și să ajute astfel persoanele cu dizabilități să intre pe piața muncii; invită Comisia, în acest sens, să promoveze în continuare piața de investiții sociale nou apărută prin metode create ca parte a Inițiativei pentru antreprenoriatul social și să informeze Parlamentul despre rezultatele revizuirii sale intermediare;

114.  subliniază că, pentru a preveni concedierea persoanelor cu dizabilități, este crucial să li se permită acestora să își desfășoare activitatea în conformitate cu legislația specifică; recomandă, de asemenea, să fie introduse controale corespunzătoare, în afară de cooperarea cu centrele și societățile de ocupare a forței de muncă, pentru a împiedica marginalizarea de pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități și a valorifica întregul potențial al acestora;

115.  îndeamnă statele membre să adopte cadre de calitate pentru stagii și să încurajeze și să dezvolte oportunități de ucenicii și stagii de pregătire pentru persoanele cu dizabilități, garantând amenajări corespunzătoare și accesibilitate, care să asigure protecția socială și să faciliteze integrarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii;

116.  invită statele membre să ia măsuri urgente de prevenire și combatere a efectelor negative avute de măsurile de austeritate asupra protecției sociale a persoanelor cu dizabilități;

117.  invită statele membre să pună în aplicare mecanisme eficace de prevenire sau combatere a sărăciei, vulnerabilității și excluziunii sociale în rândul persoanelor cu dizabilități și al familiilor acestora, acordând o atenție deosebită copiilor și vârstnicilor cu dizabilități, în contextul unui pilon european al drepturilor sociale;

118.  invită statele membre să nu efectueze reduceri ale prestațiilor legate de dizabilități, ale serviciilor de la nivelul comunității, ale serviciilor de sănătate și ale programelor de formare și de educație pentru a nu submina UNCRPD și a nu accentua și mai mult sărăcia și excluziunea socială;

119.  îndeamnă încă o dată Comisia și statele membre să promoveze, în scopul combaterii excluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități și a familiilor acestora, pe baza unor norme comune, măsuri de combatere a sărăciei cu care se confruntă multe familii ale persoanelor defavorizate, stabilind o serie de indicatori clari care să stea la baza asistenței necesare;

120.  subliniază că articolul 7 și articolul 96 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 privind dispozițiile comune prevăd faptul că statele membre și Comisia trebuie să se asigure că egalitatea de șanse, nediscriminarea și integrarea persoanelor cu dizabilități sunt avute în vedere și promovate în cadrul implementării fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), în general, și al programelor operaționale, în special; solicită o abordare integrată pentru a răspunde nevoilor specifice ale persoanelor cu dizabilități; invită, prin urmare, Comisia să monitorizeze îndeaproape aplicarea condiționalităților ex-ante privind combaterea discriminării și dizabilitățile; subliniază că evaluarea acestora trebuie să stabilească capacitatea măsurilor planificate de a promova egalitatea de șanse între femei și bărbați și integrarea persoanelor cu dizabilități, în special în ceea ce privește accesibilitatea finanțării;

121.  îndeamnă factorii de decizie de la nivel local, regional, național și al UE să asigure monitorizarea eficientă a transpunerii dispozițiilor referitoare la nediscriminare, precum și accesibilitatea și utilizarea finanțării ESI, pentru a sprijini accesul în condiții egale la toate serviciile, inclusiv la internet, al persoanelor cu dizabilități și condiții egale și suficiente de trai în comunitățile locale din toate zonele (de ex. în zonele rurale și slab populate și zonele urbane), precum și al instituțiilor care se ocupă de îngrijirea acestora; constată totuși că statele membre dețin principala competență în ceea ce privește politicile sociale și finanțarea acestora;

122.  invită Comisia să monitorizeze îndeaproape respectarea principiului nediscriminării și a legislației conexe atunci când sunt utilizate fondurile ESI; subliniază că organismele responsabile de promovarea incluziunii sociale și a nediscriminării, inclusiv organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități, trebuie incluse în parteneriat în cursul etapei de programare și de punere în aplicare a programelor operaționale, pentru ca interesele și preocupările persoanelor cu dizabilități să fie luate în considerare efectiv; solicită ca utilizarea fondurilor ESI să respecte standardele minime referitoare la accesibilitate, mobilitate și asigurarea de locuințe pentru persoanele cu dizabilități și constată că aceasta reprezintă o sarcină importantă și dificilă, în special pentru autoritățile locale și regionale;

123.  invită Comisia și statele membre să utilizeze mai eficient fondurile structurale, în special Fondul social european și programul „Europa creativă“, implicând cât mai mult cu putință organizațiile naționale, regionale și locale care reprezintă persoanele cu dizabilități; subliniază, de asemenea, importanța garantării accesului deplin al persoanelor cu dizabilități la programe ale UE precum inițiativele Erasmus+, Garanția pentru tineret și EURES;

124.  invită statele membre să disemineze principiul conform căruia autoritățile care contractează fonduri ESI pot exclude de la acordarea de fonduri solicitanții care nu respectă angajamentul privind accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități;

125.  salută condiționalitățile ex ante privind incluziunea socială și prioritatea în materie de investiții legată de tranziția de la servicii instituționale la servicii orientate spre comunitate din Regulamentul privind dispozițiile comune; invită statele membre să utilizeze aceste fonduri pentru dezinstituționalizare și ca instrument de aplicare a UNCRPD;

126.  este preocupat de faptul că fondurile structurale și de investiții europene sunt utilizate în mod greșit pentru a promova instituționalizarea și invită statele membre și Comisia să își consolideze monitorizarea în conformitate cu UNCRPD și în consultare cu organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități; consideră că principiul transparenței ar trebui să se aplice întregii proceduri, de la alocarea fondurilor, până la utilizarea lor efectivă;

127.  invită Comisia și statele membre să ia măsurile necesare, inclusiv prin utilizarea fondurilor ESI și a altor fonduri relevante ale UE, pentru a dezvolta servicii de asistență de înaltă calitate și accesibile în comunitățile locale, destinate băieților și fetelor cu dizabilități și familiilor lor, inclusiv persoanelor care au nevoie de asistență la nivel ridicat, pentru a stimula dezinstituționalizarea și pentru a evita noi cazuri de instituționalizare și să promoveze comunitățile bazate pe incluziune și accesul la educație de calitate favorabilă incluziunii pentru băieții și fetele cu dizabilități;

128.  consideră că instituțiile europene ar trebui să analizeze posibilitatea accesului la mecanismele de finanțare existente și viitoare pentru organizațiile care reprezintă activ persoanele cu dizabilități;

129.  invită Comisia să lucreze în continuare la incluziunea persoanelor cu dizabilități prin acordarea de sprijin financiar pentru o serie de proiecte și organizații de la nivel local;

130.  solicită instituțiilor UE și statelor membre să asigure participarea activă a persoanelor cu dizabilități în cadrul proceselor decizionale, inclusiv prin intermediul organizațiilor lor reprezentative, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din UNCRPD; cere, de asemenea, să se țină seama în mod corespunzător de opiniile exprimate de persoanele cu dizabilități în cadrul acestor procese;

131.  reafirmă că este important ca persoanelor cu dizabilități să li se pună la dispoziție excepții și limitări referitoare la dreptul de autor; ia act de încheierea Tratatului de la Marrakesh care vizează facilitarea accesului la operele publicate de către persoanele nevăzătoare sau cu deficiențe de vedere și își reiterează convingerea că UE are competența de a încheia acest tratat fără ca ratificarea să fie condiționată de revizuirea cadrului juridic al UE sau de momentul pronunțării unei hotărâri de către Curtea de Justiție; tot în acest sens, subliniază necesitatea colaborării între Parlament, Comisie și statele membre, în vederea ratificării rapide a Tratatului de la Marrakesh;

132.  subliniază că orice schimbare de ordin legislativ în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe ar trebui să prevadă accesul persoanelor cu dizabilități la opere și servicii care sunt protejate prin drepturile respective în orice format; reamintește că Comisia trebuie să prezinte propuneri legislative privind excepțiile și limitările dreptului de autor și ale drepturilor conexe, în scopul de a garanta că persoanele cu diverse dizabilități au acces la opere și servicii care sunt protejate prin drepturile respective;

133.  insistă asupra importanței sistemelor digitale pentru persoanele cu dizabilități ca instrument care le facilitează participarea la toate aspectele societății și recomandă continuarea cercetărilor privind utilizarea tehnologiilor de asistență pentru autonomie în educație; recunoaște că un număr disproporționat de persoane cu dizabilități nu sunt încă prezente în mediul online, că nu au contact cu evoluțiile digitale și că, prin urmare, sunt private de informații, de oportunități, de dobândirea unor competențe noi și de accesarea unor servicii importante; solicită, prin urmare, legiuitorilor de la nivel național și de la nivelul UE să includă prevederi referitoare la accesibilitate atunci când pun în aplicare legislația privind piața unică digitală, să integreze aspectele referitoare la accesibilitatea conținutului digital în toate politicile relevante, să demareze la nivelul comunităților programe de formare pentru „campionii digitali”, pentru a încuraja mai multe persoane cu dizabilități să intre în mediul online, precum și să ia măsurile necesare pentru a combate criminalitatea și hărțuirea pe internet; invită Comisia și statele membre să se asigure că drepturile de proprietate intelectuală nu constituie o barieră abuzivă sau discriminatorie împotriva accesului persoanelor cu dizabilități la materialele culturale și să examineze posibilitatea unei excepții obligatorii de la drepturile de autor în cazul utilizării necomerciale în folosul persoanelor cu dizabilități, utilizare care are legătură directă cu respectiva dizabilitate și în măsura impusă de aceasta; solicită să se pună în aplicare o abordare transversală a drepturilor omului în cazul persoanelor cu dizabilități în cadrul tuturor politicilor UE;

134.  reamintește că sportul este un instrument extrem de important în contextul incluziunii sociale, deoarece creează oportunități de interacțiune și de dobândire a competențelor sociale; solicită Comisiei și statelor membre, în conformitate cu articolul 30 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, să demareze programe specifice menite să facă activitățile și evenimentele sportive mai accesibile persoanelor cu dizabilități; remarcă faptul că dreptul de a avea acces deplin la evenimentele culturale sau la activitățile recreative este un drept fundamental și invită, prin urmare, Comisia să îmbunătățească accesibilitatea la astfel de evenimente, amplasamente, bunuri și servicii, inclusiv în domeniul audiovizual; salută inițiativele care vizează punerea la dispoziție a subtitrărilor sau descrierilor audio adaptate ale operelor audiovizuale și de alt tip, pentru a le face accesibile persoanelor cu dizabilități;

135.  consideră că ar trebui dezvoltate instrumente digitale pentru persoanele cu dizabilități, care să contribuie la integrarea sportivilor și sportivelor cu dizabilități, precum și platforme de muncă la distanță, de utilizare flexibilă și în comun a spațiilor de lucru; consideră, în plus, că educația de calitate și infrastructura sportivă din școli ar trebui adaptate la nevoile copiilor cu dizabilități și că, în fiecare stat membru, ar trebui să se instituie un cadru strategic național și regional de politici pentru învățarea de-a lungul vieții, care să conțină măsuri concrete pentru dezvoltarea competențelor persoanelor cu dizabilități;

136.  reamintește că subprogramul MEDIA din cadrul programului Europa Creativă ar trebui să acorde o atenție specială proiectelor care includ tema dizabilităților și că ar trebui subliniată, în acest sens, puterea educațională a filmelor și a festivalurilor;

137.  susține că accesibilitatea este esențială pentru ca persoanele cu dizabilități să poată beneficia pe deplin de oferta turistică europeană;

138.  subliniază faptul că serviciile turistice trebuie să țină seama de nevoile speciale ale persoanelor cu dizabilități, cum ar fi accesul ușor la informații, comunicare și dotări precum camerele, băile, toaletele și alte spații interioare;

139.  susține că principiul „turismul pentru toți” ar trebui să reprezinte punctul de referință pentru toate acțiunile legate de turism de la nivel național, regional, local sau european; subliniază că furnizorii de servicii turistice ar trebui să țină seama de nevoile persoanelor cu dizabilități, promovând adaptarea echipamentelor și activități de formare a personalului;

Obligații specifice

140.  cere dezvoltarea unor indicatori care au la bază drepturile omului și solicită statelor membre să prezinte date cantitative și calitative comparabile, defalcate în funcție de diverși factori, inclusiv gen, vârstă, situație profesională și dizabilitate, pentru toate activitățile desfășurate în UE; invită Comisia să finanțeze cercetarea și colectarea de date relevante, de exemplu privind accesibilitatea la servicii turistice și medicale, violența, abuzurile și exploatarea tuturor persoanelor cu toate tipurile de dizabilități din comunitate și din instituții;

141.  solicită Comisiei să armonizeze colectarea de date privind dizabilitățile prin intermediul anchetelor sociale la nivelul UE, în conformitate cu articolul 31 din UNCRPD, pentru a identifica cu precizie evoluțiile din sector și a le face cunoscute; subliniază faptul că această colectare de date ar trebui să utilizeze metodologii care sunt favorabile incluziunii tuturor persoanelor cu dizabilități, inclusiv persoanelor cu dizabilități mai grave și celor care locuiesc în instituții; solicită ca toate datele colectate să respecte exigențele din domeniul drepturilor omului și al protecției datelor, inclusiv, dar nu numai, dispozițiile stabilite în Convenția europeană a drepturilor omului, în Carta europeană a drepturilor fundamentale și în Directiva europeană privind protecția datelor; subliniază că aceste anchete trebuie să fie cât mai specifice și mai focalizate și să fie urmate de studii adecvate și de ateliere în urma cărora să fie formulate măsuri corespunzătoare și eficiente;

142.  invită Comisia să integreze în mod sistematic drepturile persoanelor cu dizabilități în toate politicile și programele de cooperare internațională ale UE;

143.  subliniază importanța realizării tuturor obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) legate de dizabilități, în special a obiectivului 4 privind asigurarea unei educații favorabile incluziunii, echitabile și de calitate, și necesitatea de a crește numărul școlilor cu acces la infrastructură și materiale adaptate pentru elevii cu dizabilități și de a investi în dezvoltarea competențelor profesorilor cu privire la educația favorabilă incluziunii și la participarea copiilor la școală și în comunitate;

144.  subliniază angajamentul de a nu exclude pe nimeni și faptul că dizabilitățile sunt menționate în ODD în secțiunile privind educația, creșterea și ocuparea forței de muncă, inegalitatea și accesibilitatea așezărilor umane, precum și în ceea ce privește colectarea de date și monitorizarea ODD și recomandă UE să își asume rolul de lider în ceea ce privește punerea în aplicare a ODD ce vizează incluziunea persoanelor cu dizabilități; subliniază, de asemenea, trimiterile la Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre (DRR);

145.  recomandă ca UE să își asume rolul de lider în ceea ce privește includerea persoanelor cu dizabilități la punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și să stabilească un plan de lucru și o evaluare intermediară a planului de lucru pentru a garanta un sistem de monitorizare și de evaluare și pentru a asigura asumarea răspunderii de către UE;

146.  invită Comisia să elaboreze un plan de punere în aplicare a ODD și a inițiativelor ce vizează reducerea riscurilor de dezastre, în conformitate cu UNCRPD; subliniază faptul că acest plan ar trebui să aducă o contribuție importantă la definirea indicatorilor în domenii legate de dizabilități și de incluziunea socioeconomică; evidențiază că, la definirea indicatorilor ODD, sărăcia, protecția socială, asigurarea de sănătate, violența împotriva femeilor, sănătatea și drepturile sexuale și reproductive, accesul la apă și salubritate și la energie, reziliența în fața dezastrelor și înregistrarea nașterilor merită o atenție deosebită;

147.  subliniază faptul că toate politicile și programele UE, atât pe plan extern, cât și pe plan intern, trebuie să respecte dispozițiile UNCRPD și să stabilească măsuri specifice, care să garanteze că drepturile persoanelor cu dizabilități sunt integrate în toate domeniile, inclusiv în politicile și programele din domeniul umanitar și al dezvoltării; în acest sens, solicită UE să adopte o politică armonizată cu privire la dezvoltarea care acordă atenția cuvenită persoanelor cu dizabilități și să stabilească o abordare sistematică și instituționalizată pentru a integra drepturile persoanelor cu dizabilități în toate politicile și programele de cooperare internațională ale UE;

148.  recomandă ca delegațiile și agențiile UE să dovedească o înțelegere adecvată a strategiilor europene privind persoanele cu dizabilități și să acționeze într-un mod incluziv și accesibil; recomandă înființarea, în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă, a unui „punct de contact” privind UNCRPD; solicită introducerea urgentă a noțiunii de dizabilitate în toate cursurile de formare pe teme de drepturile omului oferite în cadrul misiunilor politicii de securitate și apărare comune (PSAC);

149.  invită, de asemenea, UE:

   să pună la punct mai multe proiecte de dezvoltare care vizează în mod specific persoanele cu dizabilități;
   să instituie un mecanism pentru consolidarea capacității și schimbul de bune practici între diferitele instituții ale UE și între UE și statele membre în ceea ce privește ajutorul umanitar accesibil și care ia în calcul persoanele cu dizabilități;
   să instituie puncte de contact pentru aspectele legate de dizabilități în delegațiile UE, numind agenți care au formarea adecvată și care își pot pune experiența și profesionalismul în slujba persoanelor cu dizabilități;
   să trateze aspectele legate de dizabilități în dialogurile cu țările partenere și să sprijine și să se implice în cooperarea strategică cu ONG-urile din domeniul dizabilităților din țările partenere;
   să revizuiască cadrul financiar multianual (CFM) și Fondul european de dezvoltare (FED) în conformitate cu UNCRPD;
   să includă în posibilul nou Consens european privind dezvoltarea o referire la integrarea aspectelor legate de persoanele cu dizabilități în toate politicile UE;
   să aibă în vedere alocarea de fonduri destinate tuturor politicilor și programelor de cooperare internațională ale UE în beneficiul programelor naționale pentru persoanele cu dizabilități;
   să garanteze îngrijire timpurie, adecvată și completă pentru copiii în situație de risc, având în vedere importanța intervenției precoce în astfel de cazuri;

150.  salută noul obiectiv 12 prevăzut de Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019; invită Comisia să se asigure că implementarea Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități este adusă în mod sistematic în discuție în dialogurile purtate cu țările terțe pe tema drepturilor omului; invită Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului să fie în prima linie și să monitorizeze progresele în domeniu, acordând o atenție specială eforturilor de standardizare legate de accesibilitate;

151.  sprijină includerea efectivă a persoanelor cu dizabilități în societate, și anume în comunitățile locale, precum și finanțarea serviciilor pentru persoanele care trăiesc independent, prin intermediul unor programe în cadrul instrumentelor de finanțare ale acțiunii externe; solicită o utilizare mai rațională a fondurilor structurale ale UE; cere o evaluare intermediară a instrumentelor de finanțare externă pentru a analiza cât de eficient au contribuit aceste instrumente la incluziunea persoanelor cu dizabilități în societate, la înlăturarea barierelor și la promovarea accesibilității; cere, totodată, ca toate cheltuielile aferente programelor UE care sprijină instituționalizarea să evite segregarea persoanelor cu dizabilități; solicită consolidarea și monitorizarea cheltuielilor în consultare cu organizațiile care se ocupă de problematica dizabilităților;

152.  propune ca întreg personalul angajat de UE în gestionarea frontierelor sale externe și a centrelor pentru primirea solicitanților de azil să urmeze o formare specifică, pertinentă pentru nevoile persoanelor cu dizabilități, pentru a se garanta că nevoile acestora sunt satisfăcute;

153.  salută retragerea Comisiei din cadrul independent de monitorizare (Cadrul UE); se angajează să găsească o structură optimă pentru Cadrul UE, astfel încât acesta să fie în deplină conformitate cu UNCRPD și cu Principiile de la Paris și recomandă revizuirea și modificarea Codului de conduită dintre Consiliu, statele membre și Comisie de stabilire a modalităților interne de punere în aplicare de către Uniunea Europeană și reprezentare a acesteia în privința Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități astfel încât să fie implicat și Parlamentul European;

154.  subliniază necesitatea unei cooperări politice mai intense în cadrul stabilit, inclusiv în ceea ce privește resursele financiare și umane, pentru a garanta că acesta poate să își îndeplinească obligațiile și să pună în aplicare recomandările din UNCRPD;

155.  acordă cea mai mare importanță articolului 33 din UNCRPD („Punerea în aplicare și monitorizarea la nivel național”), precum și observațiilor finale 76 și 77 ale Comitetului pentru UNCRPD și, prin urmare, salută aprobarea de către Comitetul pentru UNCRPD a prezenței Parlamentului în Cadrul UE;

156.  invită autoritățile bugetare să aloce resurse adecvate pentru a permite Cadrului UE să își îndeplinească funcțiile în mod independent;

157.  reamintește că Comisia pentru petiții asigură, în temeiul articolului 227 din TFUE, o protecție activă a cetățenilor europeni (persoane fizice sau juridice), permițându-le acestora să sesizeze, în legătură cu o încălcare a drepturilor lor, instituțiile europene, naționale și locale, inclusiv ca urmare a punerii în aplicare a politicilor europene al căror obiectiv este aplicarea CRPD, în contextul Declarației cu privire la delimitarea competențelor, anexată Actului final de adoptare a tratatului;

158.  subliniază recunoașterea Comisiei pentru petiții drept unul dintre instrumentele instituționale ale UE (împreună cu Ombudsmanul, care protejează cetățenii în cazurile de administrare defectuoasă) care poate asuma funcția de protecție în cadrul monitorizării independente, în conformitate cu principiile de funcționare a instituțiilor naționale de protecție și de promovare a drepturilor omului („Principiile de la Paris”), adoptate de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în cadrul rezoluției sale 48/134 din 1993;

159.  reamintește că, pentru îndeplinirea rolului său de protecție, Comisia pentru petiții pune în serviciul monitorizării independente funcțiile sale de investigare preliminară a încălcării dreptului UE, în conformitate cu UNCRPD, de transmitere a petițiilor altor comisii parlamentare pentru investigarea acestora și luarea măsurilor adecvate și cele de realizare a unor vizite la fața locului pentru a aduna informații și a intra în contact cu autoritățile naționale;

160.  reamintește că, în fiecare an, Comisia pentru petiții primește un număr semnificativ de petiții din partea persoanelor cu dizabilități, fapt care demonstrează că milioane de persoane din întreaga Europă se confruntă cu dificultăți cotidiene în ceea ce privește accesul la locuri de muncă, la educație și la mijloacele de transport sau participarea la viața politică, publică și culturală; atrage atenția asupra importanței articolului 29 din UNCRPD privind participarea fără discriminare a persoanelor cu dizabilități la viața politică și publică;

161.  reamintește că petițiile care s-au bucurat de cea mai mare atenție au fost adeseori sprijinite de organizații ale societății civile care reprezintă persoanele cu dizabilități, motiv pentru care este necesar să se promoveze și să se facă cunoscut rolul de protecție și eficiența petițiilor care privesc încălcarea acestor drepturi; salută rolul pe care îl au aceste organizații în promovarea incluziunii sociale și în îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități;

162.  ia act de petițiile care descriu cazuri de abuzuri în unele state membre legate de asigurarea unui nivel de subzistență pentru persoanele cu dizabilități, care nu se limitează numai la neplata subvențiilor asigurate prin lege, ci vizează și cazuri cum ar fi cel din petiția nr. 1062/2014 în care autoritățile se pare că au adoptat decizii administrative arbitrare, în baza unor evaluări medicale îndoielnice, pentru a reduce indemnizațiile acordate anterior, ceea ce are ca efect reducerea efectivă a gradului de dizabilitate; invită autoritățile naționale, regionale și locale vizate să fie mai sensibile față de implicațiile unor astfel de acțiuni pentru viața persoanelor afectate și pentru familiile lor și solicită Comisiei să monitorizeze cu atenție diferitele politici și măsuri conexe aplicate în diferitele state membre în ceea ce privește dizabilitățile;

163.  constată că unele dintre statele membre care au ratificat UNCRPD nu au înființat și nici nu au desemnat încă organismele care să pună în aplicare convenția și să monitorizeze respectarea acesteia, astfel cum se prevede la articolul 33; constată că activitatea organismelor care au fost înființate, în special a cadrelor de monitorizare instituite în temeiul articolului 33 alineatul (2), este împiedicată de insuficiența resurselor umane și financiare și de lipsa unui temei juridic solid pentru desemnarea lor;

164.  îndeamnă toate statele membre să aloce cadrelor de monitorizare înființate în temeiul articolului 33 alineatul (2) resurse financiare și umane suficiente și stabile pentru ca aceste cadre să-și poată îndeplini funcțiile; consideră că statele membre ar trebui, de asemenea, să garanteze independența cadrelor de monitorizare, asigurându-se că funcționarea și componența acestora țin seama de Principiile de la Paris privind funcționarea instituțiilor naționale ale drepturilor omului, astfel cum se prevede la articolul 33 alineatul (2), acest lucru putând fi sprijinit prin crearea unui temei juridic oficial, care să stabilească clar rolul și sfera de competență a cadrelor de monitorizare; îndeamnă statele membre care nu au făcut încă acest lucru să desemneze cât mai curând posibil organismele prevăzute la articolul 33 și să le atribuie resursele și mandatele necesare pentru punerea efectivă în aplicare și monitorizarea obligațiilor ce le revin conform UNCRPD;

165.  subliniază că rețeaua UNCRPD trebuie consolidată pentru a coordona în mod adecvat aplicarea UNCRPD la nivel intern, dar și interinstituțional, implicând, totodată, în mod activ și consultând temeinic persoanele cu dizabilități și organizațiile care le reprezintă în toate activitățile și reuniunile sale;

166.  îndeamnă toate instituțiile, agențiile și organele UE să stabilească puncte de contact și subliniază necesitatea unui mecanism orizontal de coordonare interinstituțională la nivelul direcțiilor generale și al instituțiilor UE; solicită ca măsurile necesare să facă parte dintr-o strategie privind punerea în aplicare a UNCRPD;

167.  solicită consolidarea coordonării interinstituționale dintre mecanismele de aplicare ale diferitelor instituții UE;

Respectarea convenției de către instituțiile UE (în calitate de administrații publice)

168.  consideră că este importantă organizarea de către Comisia pentru petiții a unor evenimente specifice, care să se bazeze pe petițiile din domeniul dizabilităților, și subliniază rolul important al dialogului cu diverse părți interesate, precum și al contribuțiilor din partea acestora, inclusiv al dialogului cu alte comisii relevante ale Parlamentului European, membri ai cadrului UE pentru UNCRPD, organizații ale societății civile care reprezintă persoanele cu dizabilități și membri ai mediului academic;

169.  salută faptul că audierea publică intitulată „Protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități din perspectiva petițiilor primite”, organizată de către Comisia pentru petiții la 15 octombrie 2015, a îndeplinit standarde înalte de accesibilitate și recomandă ca, în viitor, toate reuniunile comisiilor Parlamentului să fie accesibile persoanelor cu dizabilități;

170.  salută utilizarea scrierii Braille pentru comunicarea cu petiționarii și încurajează toate instituțiile UE să folosească limbajul semnelor, formate easy-to-read și scrierea Braille în cadrul comunicării lor cu cetățenii, pentru a continua și a consolida măsurile de includere a cetățenilor în instituțiile și proiectele europene;

171.  solicită statelor membre și instituțiilor UE să se asigure că oportunitățile de participare la procesele de consultare a publicului sunt făcute cunoscute în mod clar și pe scară largă prin intermediul mijloacelor de comunicare accesibile persoanelor cu dizabilități care folosesc limbaje precum alfabetul Braille sau versiunile easy-to-read;

172.  invită statele membre și instituțiile UE să aducă la cunoștință în mod clar și pe larg oportunitățile de participare la procesele consultative, folosind modalități de comunicare accesibile, să asigure posibilitatea efectuării de contribuții în alte formate, cum ar fi Braille sau formatele easy-to-read, precum și accesibilitatea deplină pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv pentru persoanele cu handicap intelectual și cognitiv, a audierilor publice și a reuniunilor în care se discută propunerile de legi și de politici;

173.  subliniază necesitatea de a facilita participarea și libertatea de exprimare efectivă a persoanelor cu handicap la evenimente și reuniuni publice găzduite de instituții sau organizate în incintele lor, punând la dispoziție subtitrări complexe și interpretare în limbajul semnelor, documente în limbaj Braille și în formate easy-to-read;

174.  solicită Consiliului superior al Școlilor Europene, inclusiv Comisiei, să asigure în școlile europene o educație de calitate, favorabilă incluziunii, în conformitate cu cerințele UNCRPD în ceea ce privește evaluările multidisciplinare, includerea copiilor cu dizabilități și punerea la dispoziție a unor amenajări corespunzătoare, garantând participarea părinților cu dizabilități;

175.  invită instituțiile să susțină și să promoveze activitatea Agenției europene pentru educația incluzivă și pentru nevoi speciale;

176.  solicită UE să revizuiască normele privind Sistemul comun de asigurări de sănătate, sistemul de pensii și măsurile de securitate și protecție socială legate de dizabilități, pentru a garanta nediscriminarea și acordarea de oportunități egale persoanelor cu dizabilități, printre altele prin recunoașterea faptului că nevoile de sănătate legate de dizabilități nu sunt echivalente unor boli și prin promovarea traiului și muncii independente prin rambursarea completă a costurilor suplimentare ale dotărilor sau serviciilor necesare pentru desfășurarea activității profesionale (de exemplu, imprimantă Braille, aparate auditive, interpretare în limbajul semnelor, servicii de subtitrare etc.);

177.  îndeamnă instituțiile, agențiile și organismele să se asigure că statutele funcționarilor în vigoare sunt puse în aplicare integral și eficient, în conformitate cu UNCRPD, și că normele interne și dispozițiile de aplicare sunt dezvoltate prin aplicarea deplină a dispozițiilor UNCRPD, în cadrul unui proces deschis, care acordă atenția cuvenită persoanelor cu dizabilități, pentru a da curs observațiilor finale;

178.  solicită asigurarea unor amenajări corespunzătoare, bazate pe necesități și compatibile cu UNCRPD, pentru persoanele cu dizabilități sau persoanele care au membri de familie cu dizabilități și care lucrează la instituțiile europene, acordând o atenție deosebită nevoilor părinților cu dizabilități;

179.  îndeamnă instituțiile să adopte politici cuprinzătoare de recrutare, păstrare și promovare, care să includă măsuri pozitive temporare, pentru a crește în mod activ și substanțial numărul funcționarilor sau personalului și stagiarilor cu dizabilități, inclusiv cu dizabilități psihosociale și intelectuale, în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2000/78/CE;

180.  recomandă ca, în consultare cu organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități, să se elaboreze module cuprinzătoare de formare a personalului cu privire la CNUDPH, punând accentul pe personalul din prima linie, pe cel de conducere și pe cel responsabil de achizițiile publice;

181.  îndeamnă instituțiile UE să asigure accesibilitatea conținuturilor și aplicațiilor aflate pe internet, inclusiv pe intranet, precum și a tuturor documentelor și a conținuturilor audiovizuale esențiale, asigurând, totodată, accesibilitatea fizică a clădirilor acestora;

182.  invită Comisia să coopereze strâns cu alte instituții, organisme și agenții ale UE, precum și cu statele membre, în vederea coordonării măsurilor de punere în practică efectivă și sistematică a observațiilor finale, eventual prin intermediul unei strategii privind aplicarea UNCRPD;

183.  solicită UE și statelor membre să asigure consultarea și participarea structurată și sistematică a organizațiilor care reprezintă persoanele cu dizabilități atunci când iau măsuri pentru a pune în aplicare observațiile finale;

184.  consideră, în ceea ce privește articolul 35 din UNCRPD, care obligă statele membre semnatare ale convenției să prezinte un raport inițial și rapoarte ulterioare privind modul în care pun în aplicare convenția, că este necesar ca aceste rapoarte să fie prezentate o dată la patru ani și să fie elaborate cu participarea organizațiilor persoanelor cu dizabilități;

o
o   o

185.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 23, 27.1.2010, p. 35.
(2) CRPD/C/EU/CO/1.
(3) CRPD/C/EU/Q/1.
(4) A/RES/64/142.
(5) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(6) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2016)0059.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0321.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2015)0320.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2015)0286.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2015)0261.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2015)0208.
(13) JO C 75, 26.2.2016, p. 130.
(14) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 9.
(15) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 23.
(16) CJUE, cauzele conexate C-335/11 și C-337/11 HK Danmark, 11 aprilie 2013, punctele 29-30; CJUE, cauza C-363/12 Z, 18 martie 2014, punctul 73; CJUE, cauza C-356/12 Glatzel, 22 mai 2014, punctul 68.
(17) Raportul FRA: Violența împotriva copiilor cu dizabilități: legislația, politicile și programele din UE”, http://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2015-violence-against-children-with-disabilities_en.pdf
(18) Raportul FRA, Violența împotriva femeilor: o anchetă la nivelul UE. Principalele rezultate: http://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-2014-vaw-survey-main-results-apr14_en.pdf
(19) Van Straaten et al. (2015). „Self-reported care needs of Dutch homeless people with and without a suspected intellectual disability: a 1.5-year follow-up study” (Nevoi de îngrijire raportate de persoanele fără adăpost din Olanda cu și fără un handicap intelectul suspectat: studiu de monitorizare după 1,5 ani), publicat în „Health Soc Care Community”, 1 octombrie 2015. Epub 1 octombrie 2015.
(20) EU-SILC 2012.
(21) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 41.
(22) COM(2015)0615.
(23) JO C 45 E, 23.2.2010, p. 71.


Obiecțiune în legătură cu un act de punere în aplicare: Mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare
PDF 263kWORD 79k
Rezoluţia Parlamentului European din 7 iulie 2016 referitoare la proiectul de regulament al Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) nr. 432/2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor (D44599/02 – 2016/2708(RPS))
P8_TA(2016)0319B8-0842/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de regulament al Comisiei (D44599/02),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare(1), în special articolul 13 alineatul (3),

–  având în vedere avizul prezentat la 12 aprilie 2016 de comitetul menționat la articolul 25 alineatul (1) din regulamentul menționat mai sus,

–  având în vedere articolul 5a alineatul (3) litera (b) din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei(2),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) și alineatul (4) litera (c) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 impune Comisiei să stabilească, până în 19 ianuarie 2009, profiluri nutritive specifice pe care alimentele sau anumite categorii de alimente trebuie să le respecte pentru a purta declarații nutriționale și de sănătate, precum și condițiile de utilizare a declarațiilor nutriționale și de sănătate pentru alimente sau categorii de alimente în ceea ce privește profilurile nutritive;

B.  întrucât, potrivit articolului 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, „mențiune de sănătate” înseamnă orice mențiune care declară, sugerează sau implică că există o relație între o categorie de produse alimentare, un produs alimentar sau unul din constituenții săi și sănătate;

C.  întrucât există preocupări legitime că mențiunile conform cărora cofeina contribuie la creșterea vigilenței și la îmbunătățirea concentrării nu demonstrează o legătură între consumul de cofeină și „sănătate”;

D.  întrucât Comisia nu a stabilit încă aceste profiluri nutriționale;

E.  întrucât o băutură energizantă de 250 ml poate conține până la 27 g de zahăr și 80 mg de cofeină;

F.  întrucât Organizația Mondială a Sănătății(3) recomandă ca, în cazul adulților și copiilor, aportul zilnic de energie să provină în proporție de cel mult 10 % din zaharuri libere, iar o reducere suplimentară la o valoare sub 5 % (aproximativ 25 g) pe zi ar prezenta avantaje în plus pentru sănătate;

G.  întrucât EFSA a găsit dovezi că un aport ridicat de zahăr sub formă de băuturi îndulcite cu zahăr ar putea contribui la creșterea în greutate;

H.  întrucât utilizarea mențiunilor de sănătate propuse va favoriza probabil consumul de băuturi energizante și, drept consecință, poate fi legitimă așteptarea că aportul zilnic de zahăr și cofeină va crește peste aportul zilnic maxim recomandat;

I.  întrucât articolul 3 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 interzice utilizarea mențiunilor de sănătate care încurajează consumul în exces al unui produs alimentar;

J.  întrucât, în temeiul proiectului de regulament al Comisiei, mențiunea conform cărora cofeina contribuie la creșterea vigilenței și la îmbunătățirea concentrării nu poate fi utilizată pentru produsele alimentare destinate copiilor și adolescenților;

K.  întrucât adolescenții reprezintă cel mai mare grup de consumatori de băuturi energizante;

L.  întrucât 68 % dintre adolescenți și 18 % dintre copiii consumă în mod frecvent băuturi energetice;

M.  întrucât codul voluntar de bune practici pentru introducerea pe piață și etichetarea băuturilor energizante ale industriei băuturilor energizante se angajează doar să nu comercializeze băuturi energizante copiilor sub 12 ani(4);

N.  întrucât în practică este dificil să se controleze ca băuturile energizante conținând mențiunile propuse să nu fie vândute copiilor, independent de faptul dacă acestea sunt destinate copiilor sau adolescenților, urmarea fiind aceea că condițiile de utilizare aferente mențiunilor propuse să își piardă efectul; întrucât, în orice caz, nimic nu împiedică comercializarea acestor băuturi adolescenților;

O.  întrucât, astfel cum se prevede la articolul 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, folosirea mențiunilor nutriționale și de sănătate nu trebuie să fie ambiguă sau înșelătoare;

P.  întrucât condiția sau restricția ca mențiunile propuse să nu fie folosite pentru alimente destinate copiilor sau adolescenților ar crea ambiguitate în ceea ce privește potențialele efecte negative ale unor astfel de alimente asupra sănătății umane;

Q.  întrucât Comisia a refuzat în trecut (după cum confirmă Tribunalul în cazul dextrozei(5)) să autorizeze mențiunile de sănătate care au transmis un mesaj contradictoriu sau ambiguu consumatorilor, chiar dacă acestea urmau să fie autorizate în anumite condiții specifice de utilizare și/sau urmau să fie însoțite de mesaje sau avertismente suplimentare;

R.  întrucât, în avizul său științific privind caracterul inofensiv al cofeinei, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a concluzionat că nu sunt disponibile informații suficiente care să permită stabilirea unui nivel de consum de cofeină fără risc pentru copii, dar un consum de cofeină care corespunde la 3 mg per kg de greutate corporală pe zi nu ar prezenta probabil riscuri pentru copii și adolescenți(6);

S.  întrucât, așa cum se menționează la articolul 3 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, „utilizarea mențiunilor nutriționale și de sănătate nu trebuie să [...] încurajeze sau să tolereze consumul în exces al unui produs alimentar”;

T.  întrucât 25 % dintre adolescenții consumatori de băuturi energizante beau trei sau mai multe cutii o singură dată, iar mențiunile propuse ar putea încuraja consumul unor cantități și mai mari de astfel de băuturi energizante;

U.  întrucât eticheta de avertizare propusă (condiții de utilizare) nu oferă niciun avertisment în privința consumului maxim cu o singură ocazie, ci se referă doar la aportul maxim zilnic;

V.  întrucât băuturile energizante au fost legate de probleme de somn, dureri de cap și probleme de comportament în rândul copiilor și adolescenților care le consumă frecvent,

1.  se opune adoptării proiectului de regulament al Comisiei ;

2.  consideră că proiectul de regulament al Comisiei nu este compatibil cu scopul și conținutul Regulamentului (CE) nr. 1924/2006;

3.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de regulament;

4.  invită statele membre să aibă în vedere introducerea unor reguli de comercializare a băuturilor cu un conținut ridicat de cofeină sau a produselor alimentare cu adaos de cofeină către copii și adolescenți;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 404, 30.12.2006, p. 9.
(2) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(3) http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/149782/1/9789241549028_eng.pdf?ua=1
(4) http://www.energydrinkseurope.org/wp-content/uploads/2015/01/FINAL_EDE-Code-of-Practice_clean_250914.pdf
(5) A se vedea hotărârea Tribunalului din 16 martie 2016, Dextro Energy/Comisia Europeană, T-100/15, ECLI:EU:T:2016:150, punctul 74.
(6) http://www.efsa.europa.eu/sites/default/files/consultation/150115.pdf

Aviz juridic - Politica de confidențialitate