Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 septembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol la Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, în ceea ce privește participarea Republicii Croația în calitate de parte contractantă, ca urmare a aderării sale la Uniunea Europeană (14381/2013 – C8-0120/2016 – 2013/0321(NLE))

P8_TA(2016)0339 A8-0216/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (14381/2013),

–  având în vedere Protocolul la Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor în ceea ce privește participarea Republicii Croația în calitate de parte contractantă, ca urmare a aderării sale la Uniunea Europeană (14382/2013),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217, articolul 218 alineatul (6) litera (a) și articolul 218 alineatul (8) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0120/2016),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0216/2016),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Confederației Elvețiene.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 septembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind o Reuniune socială tripartită la nivel înalt pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă și de abrogare a Deciziei 2003/174/CE (05820/2014 – C8-0164/2016 – 2013/0361(APP))

P8_TA(2016)0340 A8-0252/2016

(Procedura legislativă specială – aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05820/2014),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 352 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0164/2016),

–  având în vedere Rezoluția sa intermediară din 15 aprilie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind un Summit social tripartit pentru dezvoltare și ocuparea forței de muncă(1),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0252/2016),

1.  aprobă proiectul de decizie a Consiliului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0377.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 septembrie 2016 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a cerințelor tehnice pentru navele de navigație interioară, de modificare a Directivei 2009/100/CE și de abrogare a Directivei 2006/87/CE (07532/2/2016 – C8-0227/2016 – 2013/0302(COD))

P8_TA(2016)0341 A8-0256/2016

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (07532/2/2016 – C8-0227/2016),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 21 ianuarie 2014(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 31 ianuarie 2014(2),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(3) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0622),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 76 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și turism (A8-0256/2016),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 177, 11.6.2014, p. 58. (2) JO C 126, 26.4.2014, p. 48. (3) Texte adoptate la 15.4.2014, P7_TA(2014)0343.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 septembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de parteneriat economic între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și statele părți la APE din SADC, pe de altă parte. (10107/2016 – C8-0243/2016 – 2016/0005(NLE))

P8_TA(2016)0342 A8-0242/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (10107/2016),

–  având în vedere proiectul de Acord de parteneriat economic dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și statele părți la APE din SADC, pe de altă parte (05730/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatele (3) și (4), articolul 209 alineatul (2) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0243/2016),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0242/2016),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale statelor părți la APE din SADC (Botswana, Lesotho, Mozambic, Namibia, Africa de Sud și Swaziland).

Rezoluţia Parlamentului European din 14 septembrie 2016 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de punere în aplicare a Acordului încheiat între Confederația Generală a Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană (COGECA), Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi (ETF) și Asociația Organizațiilor Naționale ale Întreprinderilor de Pescuit din Uniunea Europeană („Europêche”) din 21 mai 2012, astfel cum a fost modificat la 8 mai 2013, referitor la punerea în aplicare a Convenției din 2007 privind munca în domeniul pescuitului a Organizației Internaționale a Muncii (2016/2794(RSP))

P8_TA(2016)0343 B8-0976/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului de punere în aplicare a Acordului încheiat între Confederația Generală a Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană (COGECA), Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi (ETF) și Asociația Organizațiilor Naționale ale Întreprinderilor de Pescuit din Uniunea Europeană („Europêche”) din 21 mai 2012, astfel cum a fost modificat la 8 mai 2013, referitor la punerea în aplicare a Convenției din 2007 privind munca în domeniul pescuitului a Organizației Internaționale a Muncii (COM(2016)0235),

–  având în vedere Acordul încheiat între Confederația Generală a Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană (COGECA), Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi (ETF) și Asociația Organizațiilor Naționale ale Întreprinderilor de Pescuit din Uniunea Europeană („Europêche”) din 21 mai 2012, astfel cum a fost modificat la 8 mai 2013, referitor la punerea în aplicare a Convenției din 2007 privind munca în domeniul pescuitului a Organizației Internaționale a Muncii,

–  având în vedere articolul 155 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 101 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât articolul 155 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene le oferă partenerilor sociali de la nivelul Uniunii posibilitatea de a demara, dacă doresc acest lucru, un dialog care poate conduce la raporturi contractuale, inclusiv acorduri;

B.  întrucât articolul 155 alineatul (2) din tratat prevede că punerea în aplicare a acordurilor încheiate la nivelul Uniunii se poate face, la cererea comună a părților semnatare, printr-o decizie a Consiliului, la propunerea Comisiei;

C.  întrucât lucrătorii în sectorul pescuitului necesită o protecție specială, având în vedere, printre altele, caracteristicile speciale ale muncii desfășurate la bordul navelor de pescuit; rata ridicată de accidente, mortale sau nu, precum și riscul și incidența bolilor profesionale, comparativ cu alte sectoare, într-un mediu de lucru periculos; distincția neclară între orele de lucru, de odihnă și de recreere și efectele asupra sănătății și securității ale oboselii cauzate, în parte, de nivelul insuficient de odihnă; prevalența relațiilor de muncă și acordurilor salariale informale și atipice, inclusiv sistemele de cote pentru echipaj;

D.  întrucât Convenția OIM privind munca în domeniul pescuitului (nr. 188), împreună cu recomandarea nr. 199, acoperă aspecte esențiale pentru asigurarea unor condiții de viață și de muncă decente la bordul navei, inclusiv responsabilitățile proprietarilor de nave de pescuit și a comandanților de nave privind sănătatea și securitatea lucrătorilor (articolul 8); stabilirea unui plafon minim de vârstă activă și protecția tinerilor lucrători (articolul 9); examinările și certificatele medicale obligatorii (articolele 10-12); perioadele de odihnă (articolele 13 și 14); liste ale echipajului (articolul 15); acordurile de lucru care prevăd drepturi și condiții de muncă (articolele 16-20); dreptul la repatriere (articolul 21); recrutarea și angajarea (articolul 22); plata regulată a pescarilor, precum și transferurile către familie (articolele 23 și 24); normele de cazare și alimentare (articolele 25-28); definirea normelor de siguranță și sănătate la locul de muncă și asigurarea de îngrijiri medicale la bord (articolele 29-33); protecția socială (articolele 34-37); protecția în cazul bolilor, vătămărilor sau deceselor profesionale (articolele 38-39); conformitate și aplicare (articolele 40-44);

E.  întrucât, până în prezent, numai opt țări au ratificat Convenția OIM privind munca în domeniul pescuitului (nr. 188); întrucât, în pofida deciziei Consiliului de a autoriza statele membre să ratifice Convenția OIM privind munca în domeniul pescuitului (nr. 188), până în prezent, numai două state, Franța și Estonia, au ratificat convenția; întrucât UE și statele sale membre ar trebui să joace un rol de frunte în promovarea unei remunerații decente și unor condiții decente de muncă în sectorul pescuitului;

F.  întrucât prezentul acord se aplică tuturor pescarilor care desfășoară o activitate salariată la bordul unei nave de pescuit înregistrată într-un stat membru al UE sau arborând pavilionul unui stat membru al UE și care desfășoară activități de pescuit comercial; întrucât, prin încorporarea acordului partenerilor sociali cu privire la Convenția OIM privind munca în domeniul pescuitului în legislația UE, Uniunea va fi într-o poziție mai bună pentru a promova punerea sa în aplicare în țările partenere din întreaga lume, contribuind astfel la condiții de concurență echitabile în sectorul pescuitului la nivel mondial și, de asemenea, la lupta împotriva celor mai grave forme de exploatare a pescarilor, inclusiv munca forțată, traficul de ființe umane și munca copiilor;

1.  ia act de propunerea Comisiei de directivă a Consiliului de punere în aplicare a Acordului încheiat între Confederația Generală a Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană (COGECA), Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi (ETF) și Asociația Organizațiilor Naționale ale Întreprinderilor de Pescuit din Uniunea Europeană („Europêche”) din 21 mai 2012, astfel cum a fost modificat la 8 mai 2013, referitor la punerea în aplicare a Convenției din 2007 privind munca în domeniul pescuitului a Organizației Internaționale a Muncii; regretă, cu toate acestea, întârzierea în prezentarea acordului partenerilor sociali, finalizat în 2013, către Consiliu; subliniază importanța dialogului social, inclusiv la nivel european;

2.  salută faptul că atât acordul, așa cum a fost încheiat de către partenerii sociali, cât și propunerea Comisiei, abordează doar cerințe minime, permițând statelor membre și/sau partenerilor sociali să adopte măsuri mai favorabile lucrătorilor din domeniu; ia act de faptul că acordul se aplică, de asemenea, pescarilor independenți care își desfășoară activitatea alături de lucrătorii angajați pe aceeași navă; subliniază necesitatea de a dezvolta aceste dispoziții legate de salarii, protecția socială și securitatea socială, pentru a asigura un venit adecvat și decent lucrătorilor și familiilor acestora, inclusiv în caz de vătămare, accident sau deces; subliniază importanța instituirii unor mecanisme de punere în aplicare a acordului, inclusiv stabilirea unor măsuri adecvate de control și de aplicare a legii;

3.  recomandă adoptarea fără întârziere a directivei Consiliului, conform solicitării partenerilor sociali;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și partenerilor sociali.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 septembrie 2016 referitoare la evoluțiile recente din Polonia și la impactul acestora asupra drepturilor fundamentale prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2016/2774(RSP))

P8_TA(2016)0344 B8-0977/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere tratatele, în special articolele 2, 3, 4 și 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Constituția Republicii Polonia,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO) și jurisprudența aferentă a Curții Europene a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2014 intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept” (COM(2014)0158),

–  având în vedere dezbaterea sa din 19 ianuarie 2016 privind situația din Polonia,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 aprilie 2016 referitoare la situația din Polonia(1),

–  având în vedere adoptarea de către Comisie la 1 iunie 2016 a unui aviz privind statul de drept în Polonia,

–  având în vedere recomandarea Comisiei din 27 iulie 2016 privind statul de drept în Polonia,

–  având în vedere avizul experților Consiliului Europei din 6 iunie 2016 referitor la trei proiecte de lege privind serviciile publice poloneze de mass-media,

–  având în vedere avizul Comisiei de la Veneția din 11 martie 2016 cu privire la modificările aduse legii din 25 iunie 2015 privind Curtea Constituțională din Polonia,

–  având în vedere avizul Comisiei de la Veneția din 13 iunie 2016 cu privire la legea din 15 ianuarie 2016 de modificare a Legii privind poliția și a altor legi specifice,

–  având în vedere raportul din 15 iunie 2016 al Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei, ca urmare a vizitei sale în Polonia în perioada 9-12 februarie 2016,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea Europeană a fost fondată pe valorile respectării demnității umane, a libertății, a democrației, a egalității, a statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparținând minorităților, întrucât aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate în care prevalează pluralismul, nediscriminarea, toleranța, dreptatea, solidaritatea și egalitatea între femei și bărbați și întrucât acestea au fost aprobate de poporul polonez cu ocazia referendumului organizat în 2003;

B.  întrucât articolul 6 alineatul (3) din TUE confirmă că drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin CEDO și astfel cum rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului UE;

C.  întrucât UE funcționează pe baza prezumției de încredere reciprocă că statele membre respectă democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, după cum prevede CEDO și Carta drepturilor fundamentale;

D.  întrucât articolul 9 din Constituția Poloniei statuează că Republica Polonă respectă legislația internațională a cărei aplicare este obligatorie în ceea ce o privește;

E.  întrucât statul de drept este una dintre valorile comune pe care este fondată UE și întrucât Comisia, împreună cu Parlamentul și cu Consiliul, sunt responsabile în temeiul tratatelor să respecte statul de drept ca valoare fundamentală a Uniunii noastre și să garanteze că se respectă legislația, valorile și principiile UE;

F.  întrucât independența sistemului judiciar este consacrată la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale și la articolul 6 din CEDO și reprezintă o cerință esențială a principiului democratic al separării puterilor în stat, care este reflectat și la articolul 10 din Constituția Poloniei;

G.  întrucât principiul separării puterilor și cel al independenței sistemului judiciar se află în centrul sistemului democratic și nu trebuie să fie subminate;

H.  întrucât evenimentele recente din Polonia, în special disputele referitoare la componența și la funcționarea Curții Constituționale, precum și nepublicarea unor hotărâri luate de Curtea Constituțională au dat naștere unor preocupări referitoare la garanțiile de respectare a statului de drept;

I.  întrucât Comisia de la Veneția, în avizul său referitor la modificările Legii privind Curtea Constituțională, a invitat organele de stat poloneze să publice, să respecte pe deplin și să pună în aplicare hotărârile Curții Constituționale, subliniind, în același timp, că modificările menționate anterior vor submina în mod grav munca Curții și o vor face ineficientă în calitate de gardian al Constituției;

J.  întrucât paralizarea Curții Constituționale a determinat Comisia să deschidă un dialog cu guvernul polonez în temeiul Cadrului pentru consolidarea statului de drept, pentru a asigura respectarea deplină a statului de drept; întrucât, în urma unui dialog intens cu autoritățile poloneze și în lumina faptului că guvernul polonez nu a reușit să realizeze progrese în vederea soluționării crizei constituționale, Comisia a considerat că este necesar să formalizeze într-un aviz analiza sa cu privire la situația actuală;

K.  întrucât, în pofida continuării discuțiilor purtate cu autoritățile poloneze, problemele care amenință statul de drept în Polonia nu au fost soluționate în mod satisfăcător, iar Comisia consideră că există o amenințare sistemică la adresa statului de drept în Polonia; întrucât, prin urmare, Comisia a făcut recomandări concrete autorităților poloneze cu privire la modul de abordare a preocupărilor sale în regim de urgență;

L.  întrucât Cadrul pentru consolidarea statului de drept a fost conceput pentru a face față amenințărilor sistemice la adresa statului de drept în oricare dintre statele membre ale UE, în special în situațiile care nu pot fi rezolvate în mod eficace prin proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și întrucât „mecanismele de protecție ale statului de drept” existente la nivel național nu par să mai fie în măsură să facă față cu succes acestor amenințări;

M.  întrucât UE s-a angajat să respecte libertatea și pluralismul mass-media, precum și dreptul la informare și libertatea de exprimare consacrate la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale și la articolul 10 din CEDO, acestea fiind reflectate și în articolul 14 din Constituția Poloniei;

N.  întrucât modificările sugerate recent și deja adoptate ale legislației poloneze privind mass-media, în special în ceea ce privește guvernanța, independența editorială și autonomia instituțională a serviciilor publice de mass-media, au ridicat preocupări legate de respectarea libertății de exprimare și a libertății și pluralismului mass-media;

O.  întrucât experți ai Consiliului Europei, după ce au susținut un dialog la nivel de experți cu autoritățile poloneze cu privire la pachetul de trei proiecte de lege privind serviciile publice de mass-media, au ajuns la concluzia că sunt necesare îmbunătățiri, în special în domeniul guvernanței, al conținutului și al misiunii publice și protecției jurnaliștilor;

P.  întrucât dreptul la libertate și securitate și dreptul la respectarea vieții private și la protejarea datelor personale sunt consacrate la articolele 6, 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale și la articolele 5 și 8 din CEDO, precum și la articolele 31 și 47 din Constituția Poloniei;

Q.  întrucât Comisia de la Veneția, în avizul său referitor la modificările Legii privind poliția și anumite alte legi, a conchis că garanțiile procedurale și condițiile materiale stabilite în Legea privind poliția pentru punerea în aplicare a supravegherii secrete nu sunt suficiente pentru a preveni utilizarea sa excesivă sau ingerințele nejustificate în protecția vieții private a persoanelor și protecția datelor acestora; reamintește, în acest context, că atât Curtea de Justiție, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au subliniat necesitatea de a introduce mecanisme eficace de supraveghere și, de preferință, controlul judiciar, pentru a garanta supravegherea acestui tip de activități;

R.  întrucât noua Lege privind combaterea terorismului ridică preocupări similare privind respectarea, în special, a articolelor 5, 8, 10 și 11 din CEDO și a Constituției Poloniei;

S.  întrucât Comisia Europeană consideră că, atât timp cât Curtea Constituțională este împiedicată să își exercite pe deplin asigurarea unui control al constituționalității eficient, nu va exista un control eficient al conformității cu Constituția, inclusiv cu dispozițiile acesteia referitoare la drepturile fundamentale, și al actelor legislative cum ar fi noile acte legislative deosebit de sensibile adoptate recent de Seim;

T.  întrucât Comisia de la Veneția este compusă din experți independenți în domeniul dreptului constituțional, numiți de toți membrii Consiliului Europei, inclusiv de Polonia, și întrucât avizul acesteia este interpretarea cu cea mai ridicată valoare de autoritate a obligațiilor statelor membre ale Consiliului Europei în ceea ce privește statul de drept și democrația; întrucât guvernul polonez actual a solicitat în mod direct avizul Comisiei de la Veneția;

U.  întrucât dreptul la un proces echitabil, prezumpția de nevinovăție și dreptul la apărare sunt consacrate la articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale și la articolul 6 din CEDO, precum și la articolele 41, 42 și 45 din Constituția Poloniei;

V.  întrucât Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei a concluzionat, în raportul pe care l-a redactat în urma vizitei sale din Polonia, că modificările adoptate recent ale Codului penal și a Legii privind urmărirea penală pot pune în pericol protejarea dreptului la un proces echitabil în procedurile penale, prezumpția de nevinovăție și dreptul la apărare (în special în cazurile în care s-au instituit garanții insuficiente pentru a evita abuzurile de putere) și principiul separării puterilor;

W.  întrucât, potrivit Cartei drepturilor fundamentale, CEDO și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, sănătatea sexuală și reproductivă a femeilor este legată de mai multe drepturi ale omului, inclusiv de dreptul la viață și la demnitate, dreptul de a nu fi supus unor tratamente sau pedepse inumane sau degradante, dreptul de acces la asistență medicală, dreptul la viață privată, dreptul la educație și interzicerea discriminării, așa cum se reflectă și în Constituția Poloniei;

X.  întrucât existența unei funcții publice eficiente, imparțiale, profesionale și neutre din punct de vedere politic constituie un element fundamental al guvernanței democratice, dar întrucât noua Lege a funcției publice pare să submineze acest principiu și articolul 153 din Constituția Poloniei;

Y.  întrucât Curtea Constituțională a Poloniei a declarat că mai multe dispoziții ale legii adoptate la 22 iulie 2016 sunt în continuare neconstituționale;

Z.  întrucât ministrul mediului din Polonia a aprobat un plan de accelerare a exploatărilor forestiere în pădurea Białowieża; întrucât, în momentul în care Consiliul național pentru conservarea naturii a obiectat cu privire la plan, guvernul a înlocuit 32 din cei 39 de membri ai săi; întrucât Comisia a inițiat, la 16 iunie 2016, o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor privind pădurea Białowieża,

1.  subliniază că este de importanță fundamentală să se asigure că valorile europene comune enumerate la articolul 2 din TUE și în Constituția Poloniei sunt respectate pe deplin și că drepturile fundamentale prevăzute de Carta drepturilor fundamentale sunt garantate;

2.  își reiterează poziția exprimată în cadrul Rezoluției sale din 13 aprilie 2016 referitoare la situația din Polonia, în special în ceea ce privește paralizarea Curții Constituționale, care pune în pericol democrația, drepturile fundamentale și statul de drept în Polonia;

3.  își exprimă regretul și îngrijorarea cu privire la faptul că, până acum, nu s-a găsit nicio soluție de compromis, iar recomandările Comisiei de la Veneția din 11 martie 2016 nu au fost puse în aplicare; regretă, de asemenea, refuzul guvernului polonez de a publica toate hotărârile Curții Constituționale, inclusiv cele din 9 martie 2016 și 11 august 2016;

4.  salută hotărârea Comisiei de a avea un dialog constructiv și productiv cu guvernul polonez, astfel încât să se identifice rapid soluții concrete la amenințările sistemice la adresa statului de drept care au fost descrise mai sus; subliniază că acest dialog trebuie să se desfășoare într-un mod imparțial și să se bazeze pe probe și pe cooperare, respectând, în același timp, competențele UE și ale statelor sale membre consacrate de tratate, precum și principiul subsidiarității;

5.  ia act de adoptarea avizului și a recomandării subsecvente a Comisiei în temeiul Cadrului pentru consolidarea statului de drept, în urma evaluării situației din Polonia; așteaptă din partea Comisiei să acorde Parlamentului acces la acest aviz, în conformitate cu anexa II la Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană;

6.  invită guvernul polonez să coopereze cu Comisia potrivit principiului cooperării loiale, astfel cum este prevăzut în tratat, și îl îndeamnă să folosească cele trei luni prevăzute de Comisie pentru a angaja toate partidele reprezentate în cadrul Seimului polonez pentru a găsi un compromis care ar rezolva criza constituțională în curs, respectând pe deplin avizul Comisiei de la Veneția și recomandarea Comisiei Europene;

7.  solicită Comisiei, în calitatea sa de gardian al tratatelor, să monitorizeze, ca etapă ulterioară, acțiunile întreprinse de autoritățile poloneze în urma recomandărilor, continuând, în același timp, să ofere Poloniei sprijinul său deplin pentru a identifica soluții adecvate pentru consolidarea statului de drept;

8.  este preocupat, în absența unei Curți Constituționale pe deplin funcționale, de evoluțiile legislative recente și rapide din alte domenii care au loc în lipsa oricăror consultări adecvate și îndeamnă Comisia să evalueze legislația adoptată din perspectiva compatibilității sale cu legislația primară și secundară a UE și cu valorile pe care este fondată Uniunea, ținând seama de recomandările Comisiei de la Veneția din 11 iunie 2016 și ale comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei la 15 iunie 2016, precum și de recomandarea Comisiei din 27 iulie 2016 privind statul de drept, în special:

9.  invită Comisia să informeze în mod transparent, regulat și temeinic Parlamentul cu privire la progresele realizate și la acțiunile întreprinse;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului Europei, precum și Președintelui Republicii Poloniei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0123.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 septembrie 2016 referitoare la relațiile UE cu Tunisia în actualul context regional (2015/2273(INI))

P8_TA(2016)0345 A8-0249/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere raportul final al misiunii UE de observare a alegerilor parlamentare și prezidențiale din Tunisia din 2014,

–  având în vedere raportul din martie 2014 al Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului, intitulat „Închisorile din Tunisia: standarde internaționale versus realitate”, precum și declarațiile oficialilor din Ministerul tunisian de Justiție,

–  având în vedere Cadrul unic de sprijin pentru sprijinul Uniunii Europene pentru Tunisia în perioada 2014-2015, prelungit prin modificarea Deciziei C(2014)5160 a Comisiei, până la sfârșitul anului 2016,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate(1),

–  având în vedere Comunicarea comună către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 18 noiembrie 2015 privind revizuirea politicii europene de vecinătate (JOIN(2015)0050),

–  având în vedere că Tunisia a semnat, la 1 decembrie 2015, un acord de asociere la programul Orizont 2020 în domeniul cercetării și inovării,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2016 referitoare la deschiderea negocierilor pentru un acord de liber schimb între Uniunea Europeană și Tunisia(2),

–  având în vedere poziția sa din 10 martie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea de măsuri comerciale autonome de urgență pentru RepublicaTunisia(3),

–  având în vedere intrarea în vigoare, la 19 aprilie 2016, a Regulamentului (UE) 2016/580 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2016 privind introducerea de măsuri comerciale autonome de urgență pentru Republica Tunisia(4),

–  având în vedere recomandarea Consiliului de asociere UE-Tunisia din 17 martie 2015 referitoare la punerea în aplicare a Planului de acțiune UE-Tunisia pentru perioada 2013-2017 și declarația comună a Consiliului de asociere UE-Tunisia din 18 aprilie 2016,

–  având în vedere Planul strategic de dezvoltare 2016-2020 al Tunisiei,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0249/2016),

A.  întrucât Tunisia este una dintre țările prioritare în cadrul politicii europene de vecinătate a UE;

B.  întrucât procesul de tranziție democratică pașnică din Tunisia reprezintă un exemplu de succes în lumea arabă, iar consolidarea acestuia este de o importanță capitală pentru stabilitatea întregii regiuni și are consecințe directe asupra securității în Europa;

C.  întrucât Premiul Nobel pentru Pace pe 2015 a fost acordat Cvartetului tunisian pentru dialog național, pentru „contribuția sa decisivă la construirea unei democrații pluraliste în Tunisia”;

D.  întrucât în prezent Tunisia se confruntă cu o situație socioeconomică dificilă, dar și cu provocări de securitate generate de situația din Libia; întrucât turismul, care constituie un element central al economiei tunisiene, este afectat grav de aceste circumstanțe și de atacurile teroriste îndreptate împotriva țării;

E.  întrucât economia Tunisiei este foarte dependentă de investițiile străine, de turism și de exportul produselor în UE și întrucât economia sa poate să prospere doar dacă democrația continuă să se dezvolte;

F.  întrucât lipsa locurilor de muncă și a oportunităților a fost unul dintre principalele motive pentru amplele proteste populare din 2011 și întrucât multe dintre aceste probleme sunt încă resimțite zilnic de populație, având în vedere nivelul ridicat al șomajului în rândul tinerilor;

G.  întrucât este necesar să se dezvolte un parteneriat real în care să fie luate în considerare interesele popoarelor de pe cele două maluri ale Mediteranei, în special pentru a reduce inegalitățile sociale și regionale în Tunisia;

H.  întrucât, odată cu înlăturarea regimului lui Ben Ali și consolidarea procesului democratic, Uniunea Europeană și-ar putea îmbunătăți dialogul politic cu Tunisia ținând seama într-o mai mare măsură de interesele și prioritățile acestui partener important, ca o modalitate de a-și îndeplini obiectivul de stabilitate;

I.  întrucât Uniunea Europeană și statele sale membre trebuie să își mențină angajamentul de a colabora cu poporul tunisian și cu guvernul acestuia pentru promovarea intereselor comune, inclusiv a comerțului, investitorilor, turismului, a culturii și a securității;

J.  întrucât, în contextul organizării subcomitetelor, a fost instituit un dialog tripartit între autorități, actorii societății civile și reprezentanții UE în Tunisia;

K.  întrucât libertatea presei și libertatea publicațiilor sunt elemente esențiale pentru o societate democratică deschisă și liberă;

L.  întrucât Tunisia a jucat un rol important în facilitarea încheierii unui acord între părțile aflate în conflict în Libia;

M.  întrucât instabilitatea din Libia și efectele externe ale acesteia constituie o amenințare serioasă la adresa stabilității Tunisiei și a întregii regiuni; întrucât Tunisia găzduiește în prezent un număr semnificativ de libieni strămutați, care au fugit din Libia din cauza instabilității și violențelor și întrucât acest lucru exercită o puternică presiune asupra situației interne și a infrastructurilor;

N.  întrucât Tunisia a fost ținta mai multor atacuri teroriste în ultimii ani; întrucât Tunisia este un partener esențial al Uniunii Europene în lupta împotriva terorismului;

O.  întrucât un număr alarmant de mare de tineri tunisieni sunt recrutați de SI/Da’esh și întrucât lipsa de speranță și stagnarea economică contribuie la creșterea vulnerabilității tinerilor în fața organizațiilor extremiste,

1.  își reînnoiește angajamentul față de poporul tunisian și procesul de tranziție politică început în 2011; subliniază provocările și amenințările cu care se confruntă țara în acțiunile sale de consolidare a procesului democratic, în aplicarea reformelor necesare pentru prosperitatea socială și economică și în garantarea securității sale; îndeamnă UE și statele membre să mobilizeze și să coordoneze mai bine resurse tehnice și financiare importante pentru a sprijini Tunisia; subliniază că, în lipsa unor măsuri de creștere a capacității de absorbție a Tunisiei și de consolidare a stabilității, democrației și a bunei guvernări în regiune, a combaterii corupției, a dezvoltării economice și a ocupării forței de muncă în regiune, orice perspectivă de reformă va fi pusă în pericol; cere, prin urmare, crearea unui veritabil parteneriat amplu și profund între UE și Tunisia;

2.  invită participanții la Parteneriatul de la Deauville să își respecte angajamentele luate; consideră că situația din Tunisia justifică lansarea unui adevărat „plan Marshall”, cu finanțare adecvată pentru a sprijini consolidarea tranziției democratice și pentru a promova investițiile și dezvoltarea în toate sectoarele economiei și societății din țară, în special crearea de locuri de muncă și menținerea unor servicii publice de calitate, accesibile tuturor; solicită, de asemenea, consolidarea eforturilor de sprijinire a societății civile; își exprimă îngrijorarea cu privire la actualele dificultăți socioeconomice și bugetare inerente instabilității ce caracterizează perioada de tranziție și consideră că este imperativ necesar ca Tunisia să aplice reformele corespunzătoare menite să crească rata de ocupare a forței de muncă și să obțină o creștere sustenabilă și incluzivă; consideră esențial, prin urmare, ca autoritățile bugetare să cadă de acord asupra unei consolidări decisive a resurselor alocate Tunisiei în cadrul Instrumentului european de vecinătate (IEV);

3.  susține că tranziția democratică istorică a Tunisiei, în pofida unei situații sociale și economice sumbre, necesită un parteneriat între UE și Tunisia mult mai ambițios, care să depășească măsurile convenționale;

4.  felicită Tunisia pentru buna cooperare cu vecinii săi, ilustrată de semnarea unui acord comercial preferențial și de înființarea unor comitete locale transfrontaliere cu Algeria, care urmăresc încurajarea dezvoltării locale, precum și de interconexiunile dintre economia Tunisiei și cea a Libiei și de solidaritatea poporului tunisian cu refugiații libieni; salută, în acest sens, progresele înregistrate în procesul de reconciliere din Libia;

5.  reamintește importanța respectării drepturilor omului în aplicarea Politicii europene de vecinătate; cere să se creeze mecanisme de monitorizare a respectării libertăților fundamentale, a egalității de gen și a altor aspecte referitoare la drepturile omului, cu implicarea deplină a societății civile;

6.  subliniază că relansarea procesului politic de integrare în cadrul Uniunii Maghrebului Arab ar putea fi deosebit de oportună pentru a garanta securitatea și a consolida cooperarea în întreaga regiune;

I – Reforme politice și instituții

7.  își exprimă sprijinul pentru procesul de democratizare și subliniază necesitatea reformelor sociale și economice în Tunisia; subliniază că trebuie sprijinită Adunarea Reprezentanților Poporului (ARP), având în vedere obiectivul de consolidare a stabilității într-un context regional volatil, concomitent cu consolidarea democrației; își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de mijloace a ARP, ceea ce o împiedică să își exercite rolul legislativ și încetinește procesul de elaborare a noii legislații de care este urgentă nevoie, dar și procesul de reformă; sprijină ARP în eforturile sale de consolidare a capacităților, inclusiv în recrutarea de personal; sprijină o analiză a nevoilor ARP; cere ca serviciile Parlamentului să ofere APR mai multe activități de sprijinire a construirii de capacități; recomandă ca Parlamentul să organizeze o reuniune politică la cel mai înalt nivel politic, cum ar fi o „săptămână tunisiană”, la sediul său, pentru a promova cooperarea parlamentară;

8.  salută crearea unei comisii parlamentare mixte UE-Tunisia care va juca un rol central, permițându-le deputaților din PE și parlamentarilor tunisieni să se întâlnească periodic și să stabilească un dialog politic structurat privind democrația, drepturile omului, statul de drept și orice altă temă de interes comun; subliniază că, în contextul deschiderii negocierilor pentru acordurile comerciale, Comisia parlamentară mixtă UE- Tunisia are un rol important în monitorizarea eficientă a negocierilor în curs; solicită lansarea unor inițiative specifice de susținere a ARP cu alte comisii ale Parlamentului European, cum ar fi Comisia pentru libertăți civile, Comisia pentru justiție și afaceri interne (pentru sprijin în chestiunile de justiție și afaceri interne, de legislație privind migrația și măsuri legate de cooperarea polițienească și judiciară în materie penală, inclusiv în ceea ce privește terorismul);

9.  salută dialogul tripartit din Tunisia; cere continuarea acestui dialog și extinderea lui la toate aspectele care țin de relațiile bilaterale UE-Tunisia, îndeosebi cu scopul de a garanta implicarea societății civile în implementarea Politicii europene de vecinătate revizuite și în procesul de negociere a priorităților relației UE-Tunisia;

10.  observă că reforma administrației publice este una dintre principalele provocări pentru reformele pe care trebuie să le adopte Tunisia; salută faptul că guvernul tunisian ia în considerare noi metode de accelerare a aplicării politicilor prioritare; consideră că înfrățirea administrațiilor din Europa și din Tunisia reprezintă o contribuție pozitivă la reforma administrației publice; sprijină folosirea soluțiilor bazate pe TI pentru a crea și dezvolta un stat și o guvernare electronice;

11.  salută respectarea de către Tunisia a standardelor internaționale privind libertatea de asociere, fapt care a conferit Tunisiei poziția de lider în consolidarea unei societăți civile independente în lumea arabă; cere să se ofere mai mult sprijin tehnic și pentru dezvoltarea de capacități pentru societatea civilă, partidele politice, sindicate, acestea având un rol crucial în Tunisia și s-au dovedit extrem de importante pentru tranziția democratică și dezvoltarea generală, pentru responsabilitatea guvernamentală și pentru monitorizarea respectării drepturilor omului, inclusiv protecția femeilor și copiilor, egalitatea de gen și protecția tuturor victimelor persecuțiilor și discriminării; salută programele specifice finanțate de UE din acest domeniu, precum proiectul de sprijinire societății civile, și acordul semnat între Comitetul Economic și Social European și Cvartetul tunisian pentru dialog național în vederea consolidării legăturilor dintre societatea civilă tunisiană și cea europeană; încurajează dialogul și cooperarea dintre societatea civilă și autoritățile publice în ceea ce privește identificarea priorităților de dezvoltare locală, inclusiv a investițiilor locale; solicită să se promoveze educația civică și participarea democratică;

12.  subliniază importanța dezvoltării unei culturi a cetățeniei și solicită crearea unui mediu propice, dotat cu structurile necesare, care să permită implicarea organizațiilor societății civile în procesul decizional;

13.  consideră că este necesar ca SEAE și Comisia să ofere sprijinul necesar pentru alegerile locale (programate în octombrie 2016) și pentru o misiune a UE și a Parlamentului European de observare și de sprijinire a alegerilor, dacă va fi cerută de guvernul tunisian, după cum s-a întâmplat la alegerile parlamentare și prezidențiale din 2014; solicită, în acest context, să se sprijine mai mult municipalitățile în cadrul Adunării autorităților locale și regionale din zona euromediteraneană (ARLEM) și să se încurajeze dezvoltarea de proiecte de înfrățire, în coordonare cu statele membre;

14.  solicită să se sprijine politici echilibrate din perspectiva genului, inclusiv prin reforma statutului juridic al persoanelor, pentru a abroga legile discriminatorii împotriva femeilor, cum ar fi cele privind drepturile de succesiune și matrimoniale, și o mai mare participare a femeilor la viața publică și la sectorul privat, după cum prevede articolul 46 din Constituția Tunisiei; încurajează, totodată, dezvoltarea unor programe de mentorat destinate femeilor care se afirmă ca lideri, cu posibilitatea de a le sprijini accesul la funcții de decizie; recomandă revenirea asupra declarației generale a Tunisiei referitoare la Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei;

15.  cere incluziunea tinerilor în viața politică, mai ales în ceea ce privește promovarea participării tinerilor la alegerile locale; salută, în acest sens, proiectul finanțat de UE privind sensibilizarea tinerilor/educația civică; salută dispozițiile legislative vizând reprezentarea tinerilor la alegerile locale și regionale; consideră că alegerile municipale din 2016 constituie o oportunitate de a stimula tinerii să se reimplice activ în procesul de transformare politică;

16.  salută adoptarea legislației privind justiția tranzițională; reamintește marile speranțe pe care poporul tunisian le are în procesul de tranziție; regretă polarizarea profundă a Comisiei pentru adevăr și demnitate; observă că reconcilierea națională și creșterea nu ar trebui să fie priorități contradictorii;

17.  cere Comisiei și SEAE să continue să sprijine Tunisia în reformele sectorului judiciar și în domeniul statului de drept, respectând valorile Constituției Tunisiei, inclusiv prin sprijin tehnic și financiar destinat creării, acum în desfășurare, a Consiliului Suprem al Magistraturii și a Curții Constituționale; salută Programul UE privind reforma justiției (PARJI), adoptat în 2011, precum și programul PARJ2, adoptat în 2014, și care a fost finanțat cu numai 15 milioane de euro;

18.  invită guvernul să adopte rapid măsuri pentru a preveni folosirea torturii; încurajează Tunisia să abroge pedeapsa cu moartea; își exprimă îngrijorarea privind cazurile repetate de tortură aplicată de autoritățile tunisiene unor minori suspectați de intenția de a se alătura organizațiilor teroriste;

19.  solicită Tunisiei să își reformeze urgent legea din 1978 privind starea de urgență, ale cărui dispoziții se aplică în prezent în afara cadrului constituțional;

20.  își exprimă îngrijorarea privind supraaglomerarea, lipsa alimentelor și a condițiilor sanitare în închisorile din Tunisia, precum și efectele acestei situații asupra drepturilor fundamentale ale deținuților; salută proiectul euro-tunisian de reformare a instituțiilor penale din Tunisia, menit să consolideze sistemul pedepselor alternative la pedeapsa cu închisoarea pentru infracțiuni de o gravitate mai redusă;

21.  cere reformarea codului penal, în special abrogarea articolului 230, care prevede pedepse de trei ani de închisoare pentru homosexualitate și care este contrar principiilor constituționale ale nediscriminării și protecției vieții private; salută noua lege ce înlocuiește și modifică Legea 1992-52 privind substanțele stupefiante, ce dă prioritate prevenirii în locul descurajării și instituie sancțiuni alternative ce promovează reabilitarea și reintegrarea consumatorilor de droguri, ca un pas adecvat spre alinierea legislației tunisiene la standardele internaționale;

22.  cere o descentralizare mai mare a regiunilor și capacitarea lor prin întărirea autonomiilor locale; sprijină parteneriatele cu statele membre ale UE care încurajează abordările descentralizate (de exemplu, cele vizând formarea profesională și consolidarea capacităților), împreună cu proiectele de cooperare descentralizată desfășurate de autoritățile statelor membre, care contribuie la dezvoltarea administrațiilor regionale și locale în Tunisia, precum și parteneriatele și schimburile de bune practici cu orașele și comunitățile locale din UE; solicită un sprijin mai mare din partea UE pentru societatea civilă la nivel regional, plecând de la inițiativele de succes existente;

23.  este îngrijorat de faptul că s-au făcut progrese limitate în revizuirea codului de procedură penală și a codului penal din perspectiva respectării libertății de exprimare; este preocupat de faptul că mai mulți cetățeni au fost anchetați și închiși pentru presupuse infracțiuni de calomnie, insultare a funcționarilor de stat în cântece rap sau ultraj contra bunelor moravuri, inclusiv jurnaliști și bloggeri, pentru exprimarea opiniilor proprii; salută faptul că Tunisia a aderat la Coaliția privind libertatea online și invită Tunisia să participe mai activ la aceasta;

24.  reafirmă că libertatea presei și a mass-media, libertatea de exprimare online, inclusiv pentru bloggeri, dar și offline și libertatea de întrunire sunt elemente vitale și piloni indispensabili pentru democrație și pentru o societate deschisă și pluralistă; încurajează definirea unor standarde de bune practici în sectorul media care să reflecte un veritabil jurnalism de investigație și diferențiat; recunoaște efectele potențatoare ale accesului necenzurat la internet, ale mediilor digitale și ale platformelor de socializare; salută dinamismul și deschiderea peisajului mediatic online din Tunisia, dar invită autoritățile tunisiene să investească mai mult în infrastructurile tehnologice de bază și să promoveze conectivitatea și alfabetizarea digitală, în special în zonele cele mai sărace ale țării; salută adoptarea noii legi privind informațiile, în martie 2016, pentru protecția efectivă a dreptului la libertatea de informare în Tunisia, inclusiv drepturile denunțătorilor; salută faptul că Înalta autoritate pentru comunicații audiovizuale (HAICA) și succesoarea acesteia, Autoritatea pentru comunicații audiovizuale, vor beneficia de sprijin din partea UE în contextul actualului program de sprijinire a reformei mass-media, în valoare de 10 milioane de euro;

25.  invită Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei să acorde Tunisiei statutul de partener pentru democrație, ca un pas important în direcția consolidării democrației parlamentare și a statului de drept în Tunisia;

II -– Dezvoltarea economică și socială

26.  salută propunerea Comisiei de asistență macrofinanciară în valoare de 500 de milioane EUR, precum și adoptarea sa de către Consiliu și Parlament;

27.  ia act de demararea negocierilor pentru un acord de liber schimb (ZLSAC) ambițios între UE și Tunisia; reamintește că e nevoie ca UE să conducă aceste negocieri în paralel cu furnizarea de asistență tehnică și financiară adaptată; subliniază că acest acord, care urmărește îmbunătățirea accesului la piață și a mediului de investiții, vizează aspecte care depășesc dimensiunea comercială și trebuie să contribuie la extinderea standardelor europene din domeniul mediului, al protecției consumatorilor și al drepturilor lucrătorilor în Tunisia, ceea ce va încuraja consolidarea sistemului său democratic și revigorarea economiei sale; invită Comisia să adopte o abordare progresivă în timpul negocierilor și să se asigure că acest acord va fi reciproc avantajos, totodată luând în considerare disparitățile economice semnificative care există între cele două părți; reamintește recomandările sale adresate Comisiei și guvernului Tunisiei vizând desfășurarea unui proces clar și detaliat de implicare a societății civile din Tunisia și din UE pe tot parcursul negocierilor pentru acordul de liber schimb aprofundat și cuprinzător dintre UE și Tunisia; cere ca procesul de consultare să fie deschis și transparent și să țină seama într-o mai mare măsură de diversitatea societății civile tunisiene, bazându-se pe bunele practici utilizate în negocieri similare;

28.  ia act de adoptarea măsurilor comerciale autonome de urgență pentru Tunisia ca un pas concret de sprijinire a economiei tunisiene și ca element de stimulare a reformelor; cere o mărire a ajutorului acordat de UE pentru Tunisia prin IEV și coordonarea ajutorului internațional pentru Tunisia, pentru a permite țării să beneficieze pe deplin de asistența UE și pentru a stimula crearea de locuri de muncă, mai ales pentru tinerii absolvenți; încurajează parteneriatele cu alte țări și organizații donatoare interesate, la nivel global sau regional și, mai ales, măsuri de reducere a disparităților regionale și de promovare a formării profesionale și investițiilor în agricultură, ținând cont de elementele specifice ale agriculturii locale, TI, economia socială, sectorul de producție și IMM-urile care ar putea stimula ocuparea forței de muncă; observă că sectorul turismului a fost extrem de afectat de atacurile teroriste din 2015 și, în contextul măsurilor aplicate ulterior de autoritățile tunisiene, invită statele membre care încă nu au făcut acest lucru să reevalueze situația de securitate în cel mai scurt timp posibil astfel încât sectorul turistic tunisian să își poată reveni;

29.  solicită Uniunii Europene să implice societatea civilă, autoritățile locale și alți actori importanți în procesul de identificare a priorităților de finanțare în evaluarea la jumătatea perioadei a IEV;

30.  subliniază că trebuie analizată problema șomajului, mai ales în rândul tinerilor absolvenți de universitate, trebuie lansate reforme profunde care să urmărească promovarea creșterii economice, a calității educației și a ocupării forței de muncă (de exemplu, prin relaxarea restricțiilor monetare, facilitarea accesului la microcredite, reformarea legislației muncii, elaborarea de sisteme de formare care să corespundă nevoilor de pe piața muncii, precum și simplificarea proceselor administrative), precum și diversificarea economiei tunisiene; invită toate părțile să păstreze un climat de bună cooperare pentru a se concentra asupra reformelor, cu scopul realizării unei dezvoltări economice incluzive în toate teritoriile din această țară, inclusiv în regiunile mai puțin avansate și zonele sărace fără ieșire la mare, care necesită un plan de dezvoltare pe termen lung; invită autoritățile tunisiene să salute inițiativele prin care cetățenii își manifestă angajamentul pentru îmbunătățirea dialogului politic sau pentru inovațiile tehnologice; subliniază că este nevoie de sprijin internațional pentru aceste inițiative civice;

31.  salută inițiativa privind Planul strategic de dezvoltare al Tunisiei pentru 2016-2020 și cere implementarea sa rapidă prin adoptarea unor cadre de reglementare menite să promoveze absorbția sprijinului european și al celui oferit de toate instituțiile financiare internaționale; salută adoptarea noului cod de investiții, care ar crea stabilitate la nivelul reglementărilor și ar încuraja investițiile și reformele fiscale; solicită modernizarea administrației publice, care ar trebui să funcționeze în mod eficient și transparent, fapt care ar stimula foarte mult implementarea proiectelor și o mai bună utilizare a fondurilor;

32.  sprijină eforturile guvernului tunisian de modernizare și liberalizare a economiei menite să satisfacă noile cerințe interne, regionale și globale și consideră că o economie tunisiană solidă și diversificată va crea locuri de muncă, oportunități și prosperitate și va permite țării să își materializeze ambiții politice și sociale mai ample;

33.  reamintește importanța strategică a sectorului agricol din Tunisia și salută, în acest sens, măsurile prevăzute în bugetul Tunisiei pe 2016, inclusiv anularea datoriilor agricultorilor, precum și lansarea unei consultări naționale privind sectorul agricol; consideră că este esențial ca această consultare națională să implice societatea civilă și un număr cât mai mare de participanți, inclusiv micii agricultori din sudul țării, dar și agricultorii tineri; consideră că sectorul agricol are nevoie de o reformă profundă și de o serie de măsuri urgente și concrete, cum ar fi dezvoltarea capacităților instalațiilor de desalinizare pentru a rezolva problema deficitului de apă și alte probleme care apar ca urmare a schimbărilor climatice; invită autoritățile tunisiene să interzică folosirea oricărui pesticid care este deja interzis în UE;

34.  invită UE să își intensifice sprijinul pentru eforturile de stopare a deșertificării în Tunisia; observă că tunisienii se confruntă cu o gravă lipsă de apă; invită Tunisia să susțină agricultura și obiceiurile alimentare sustenabile; recomandă o reformă funciară care să determine fermierii să conserve pădurile și râurile; reamintește că dezvoltarea sustenabilă a turismului litoral din Tunisia necesită o reducere drastică a densității hotelurilor pentru a putea raționaliza investițiile și gestiona zona litorală;

35.  salută lansarea proiectului intitulat „Mobilitatea tinerilor, securitatea alimentară și reducerea sărăciei” de către APIA (Agence de promotion des investissements agricoles), pentru a combate șomajul tinerilor, oferind alternative în zonele rurale; invită Comisia și statele membre să sprijine acțiunile UE, angajându-se, în parteneriat cu autoritățile tunisiene, cu organizațiile societății civile și cu sectorul privat în proiecte tematice sau sectoriale care ar putea avea un impact direct și pozitiv asupra societății tunisiene;

36.  salută programele elaborate de Secretariatul Uniunii pentru Mediterana, precum Med4jobs, destinate creșterii capacității de inserție profesională a tinerilor din regiunea Mediteranei; solicită statelor membre ale Uniunii pentru Mediterana să solicite Secretariatului uniunii să se axeze asupra dezvoltării economice și sociale a Tunisiei, venind în sprijinul consolidării procesului de tranziție al acestui stat;

37.  solicită o combatere mai fermă a corupției, în special în contextul creșterii economiei subterane, pentru a realiza un proces decizional mai eficient și mai transparent și pentru a crea un climat mai bun pentru investiții și afaceri; salută crearea Agenției tunisiene împotriva corupției, dar regretă faptul că agenția dispune de un buget limitat; îndeamnă autoritățile tunisiene să îi consolideze capacitățile și eficacitatea și să îi ofere toate mijloacele financiare necesare și întreg sprijinul logistic pentru a asigura funcționarea adecvată a administrației publice, precum și regularitatea contractelor publice; invită autoritățile tunisiene să asigure o amplă vizibilitate a acțiunilor lor de combatere a corupției;

38.  solicită accelerarea înființării Consiliul național pentru dialog social, decisă în 2013;

39.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Tunisia nu și-a recuperat activele, în special din cauza proceselor îndelungate și greoaie de confiscare și repatriere a activelor; solicită să se ofere Tunisiei sprijin pentru capacitățile tehnice specifice, pentru a face investigații și pentru a colecta informațiile și elementele probatorii necesare pentru cazurile de recuperare a activelor;

40.  invită statele membre să-și demonstreze sprijinul și voința politică pentru a accelera recuperarea activelor tunisiene înghețate; salută decizia Consiliului din 28 ianuarie 2016 de a îngheța pentru un an activele a 48 de persoane;

41.  cere promovarea unor transferuri de remitențe mai rapide și mai sigure, precum și a potențialului de investiții al tunisienilor și nord-africanilor care își au deja reședința în Uniunea Europeană, în special în ceea ce privește dezvoltarea locală și regională;

42.  își exprimă îngrijorarea privind sustenabilitatea datoriei tunisiene și cere o evaluare a modalităților posibile de a o face mai sustenabilă având în vedere situația economică a țării; cere ca datoria Tunisiei să fie transformată în proiecte de investiții, în special pentru construirea de infrastructuri strategice și reducerea diferențelor regionale, și salută inițiativele în acest sens; încurajează Comisia și statele membre să mărească numărul de proiecte de acest tip; invită statele membre să analizeze posibilități de reeșalonare preferențială a datoriei Tunisiei și de diversificare a componentelor acestei datorii;

43.  salută proiectele UE de creare de locuri de muncă și de formare profesională, de tipul IRADA; recomandă folosirea fondurilor Politicii europene de vecinătate (PEV) pentru a oferi în continuare asistență IMM-urilor; subliniază că IMM-urile sunt esențiale pentru creșterea Tunisiei și că, în consecință, ar trebui să beneficieze de sprijinul UE; încurajează dezvoltarea de programe de înființare a unor întreprinderi destinate specific femeilor și tinerilor, cu scopul de a dezvolta formarea în managementul afacerilor și accesul la sprijin financiar pentru a consolida sectorul IMM-urilor; recomandă ca Tunisia să adopte măsurile adecvate pentru a putea beneficia pe deplin de programul COSME al UE (Competitivitatea întreprinderilor mici și mijlocii) cât mai rapid; încurajează sectorul privat să acorde împrumuturi pentru IMM-uri, inclusiv prin consolidarea capacității sectorului de garantare a creditelor și prin reformarea sectorului bancar subcapitalizat; salută programul recent de înfrățire al Băncii Centrale a Tunisiei, menit să sprijine modernizarea sectorului bancar;

44.  recomandă să se folosească expertiza UE în domeniul fondurilor regionale și în reducerea disparităților regionale pentru a promova dezvoltarea regională în Tunisia și pentru a reduce disparitățile; solicită ca partenerii internaționali și instituțiile de finanțare să acorde sprijin pentru a îmbunătăți și extinde infrastructurile naționale (cum ar fi autostrăzi, căi ferate, porturi, aeroporturi și rețele de telecomunicații) pentru a integra mai bine centrele rurale și cele din interiorul țării;

45.  încurajează integrarea Instrumentului european de vecinătate (IEV) cu inițiativele la nivelul UE, cum ar fi Uniunea energetică; încurajează, de asemenea, o mai mare cooperare regională în Africa de Nord în chestiuni punctuale precum împădurirea și gestionarea apei, precum și o mai mare integrare socioeconomică, cu mai multe schimburi comerciale în Africa de Nord; reamintește că Uniunea pentru Mediterana sprijină dezvoltarea unor proiecte specifice în regiune și ar trebui, în acest sens, să fie implicată în proiectele derulate de Uniunea Europeană în Tunisia;

46.  cere ca cooperarea UE să se concentreze mai mult pe economia verde și dezvoltarea sustenabilă și să mărească folosirea energiilor regenerabile, precum și o mai bună epurare a apelor și tratare a deșeurilor, având în vedere în special potențialul ridicat al Tunisiei în sursele regenerabile de energie; salută proiecte precum depoluarea lacului Bizerte, sprijinit de Uniunea pentru Mediterana, acoperișurile cu plante din Ghar el Melh și deșeurile organice utilizate pentru consum în Beja;

47.  salută integrarea piețelor euro-mediteraneene ale energiei electrice ca element important pentru cooperarea din domeniul energiei cu vecinii sudici; consideră că proiectul Elmed ar permite comerțul bidirecționale cu energie electrică între partea de nord și cea de sud a Mediteranei, generând beneficii de securitate, stabilitate și accesibilitate a aprovizionării cu energie electrică pentru toți partenerii;

III – Securitate și apărare

48.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la efectele indirecte pentru securitatea din Tunisia, generate, printre altele de instabilitatea din Libia; remarcă construirea unui zid pe o scurtă porțiune a graniței cu Libia; își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul ridicat de luptători străini tunisieni care s-au alăturat Da’esh și altor grupuri teroriste; subliniază că combaterea contrabandei cu arme reprezintă o parte importantă a luptei împotriva terorismului; subliniază necesitatea reformării serviciilor de informații naționale, respectând statul de drept și convențiile privind drepturile omului;

49.  este îngrijorat de atacul terorist comis în orașul de frontieră Ben Guerdane imediat după atacul cu bombă de la Sabratha, fapt care demonstrează că frontiera dintre Tunisia și Libia este încă foarte nesigură; își exprimă îngrijorarea cu privire la situația din Libia și face apel la toate părțile din Libia să se angajeze într-o colaborare constructivă cu guvernul de uniune națională; subliniază că UE este pregătită să ofere sprijin de securitate la cererea guvernului de uniune națională și că trebuie restabilită coordonarea în domeniul securității între Tunisia și Libia; sugerează ca, în parteneriat cu autoritățile tunisiene, să fie evaluată posibilitatea stabilirii unei misiuni UE de asistență la frontieră în Tunisia;

50.  recunoaște că sărăcia și excluziunea socială se numără printre cauzele majore ale radicalizării; cere, prin urmare, o mai bună incluziune socială a tinerilor pentru a le permite să își găsească locuri de muncă stabile și pentru a preveni ca aceștia să fie recrutați ca luptători de organizațiile teroriste; recomandă folosirea expertizei acumulate prin inițiativa unor organizații internaționale precum Hedayah pentru a elabora strategii locale și regionale vizând combaterea extremismului violent; cere o mai bună cunoaștere a rețelelor existente sau a inițiativelor similare în Tunisia;

51.  face apel la guvernul tunisian să stabilească o strategie pentru luptătorii străini care se întorc în țară, de exemplu combinând măsurile punitive și cele preventive cu programe de deradicalizare și reabilitare, cu scopul de a le oferi acestora posibilitatea reintegrării în societate, reducând astfel riscurile în viitor; solicită elaborarea unei strategii mai cuprinzătoare care să prevină radicalizarea în închisori și în centrele de detenție; cere să se pună accent pe o mai bună educație și pe combaterea radicalizării tinerilor;

52.  recunoaște că terorismul reprezintă o provocare comună care cere un răspuns comun și că cooperarea dintre UE și Tunisia în domeniul securității și al luptei împotriva terorismului s-a intensificat în ultima vreme, îndeosebi prin lansarea unui ambițios program de sprijin pentru reformarea sectorului securității;

53.  sprijină procesul de pace și reconciliere politică în Libia, coordonat de ONU, ca mijloc esențial de stabilizare a întregii regiuni și de consolidare a securității și a procesului de reforme din Tunisia;

54.  salută procesul de coordonare a asistenței pentru securitate lansat de Tunisia, în care UE joacă un rol activ; subliniază că UE ar trebui să sprijine Tunisia să creeze structuri de stat capabile să gestioneze problemele de securitate; salută rezultatele obținute de G7+3 în materie de cooperare în domeniul securității; solicită implementarea rapidă a programelor deja existente și consolidarea asistenței pentru securitate în Tunisia, cu accent pe securitatea frontierelor, protejarea infrastructurii turistice și combaterea amenințărilor teroriste comune; încurajează, totuși, autoritățile tunisiene să ofere un răspuns proporționat la aceste amenințări pentru a proteja libertățile democratice și drepturile fundamentale; solicită sprijinirea deplină a autorităților competente din Tunisia și înființarea poziției de consilier de securitate națională; de asemenea, cere statelor membre să facă schimb de bune practici în domeniul securității în Tunisia, în special în ceea ce privește pregătirea personalului de securitate și respectarea drepturilor omului; cere o evaluare sistematică din perspectiva drepturilor omului a sprijinului acordat Tunisiei de către UE în domeniul securității;

55.  își exprimă cea mai profundă îngrijorare cu privire la Legea 22/2015 privind lupta împotriva terorismului, adoptată în iulie 2015 de Adunarea Reprezentanților din Tunisia, care impune pedeapsa cu moartea ca o sentință posibilă pentru o serie de infracțiuni de „terorism”; își exprimă îngrijorarea privind o serie de prevederi ale legii de combatere a terorismului; subliniază că această lege ar putea aduce o atingere gravă libertăților civile și ar putea submina respectarea drepturilor omului în Tunisia; invită autoritățile tunisiene să respecte în continuare moratoriul cu privire la aplicarea pedepsei cu moartea; reamintește că pedeapsa cu moartea există deja în legislația tunisiană pentru infracțiuni precum omorul și violul, deși nu a mai avut loc nicio execuție din 1991; subliniază că, deși Tunisia este printre cele mai vulnerabile țări la amenințările teroriste, statele au obligația de a respecta în totalitate drepturile omului în lupta împotriva terorismului; subliniază că PEV este strâns corelată cu respectarea drepturilor omului și a dreptului internațional și reamintește poziția fermă a UE împotriva pedepsei capitale;

56.  salută faptul că există acum prevederi legale, în Legea 22/2015 privind combaterea terorismului, pentru protecția juridică a surselor jurnalistice și pentru incriminarea supravegherii guvernamentale neautorizate;

57.  salută lansarea, în noiembrie 2015, a programului UE în sprijinul reformei sectorului de securitate din Tunisia, care pune un accent deosebit pe restructurarea serviciilor de securitate, pe controlul la frontiere și pe serviciile de informații, precum și angajamentul asumat de cele două părți în cadrul Consiliului de asociere UE-Tunisia din 18 aprilie 2016 de a implementa programul într-un eficient și rapid;

58.  cere promovarea unei logici a obiectivelor, nu doar furnizarea de asistență prin instrumente de politică, în cadrul unei viziuni strategice clare, axate pe prevenire, pe sprijin pentru elaborarea de legislație de către ARP, precum și înființarea unui parchet pentru combaterea terorismului;

59.  salută dialogul politic consolidat dintre UE și Tunisia în combaterea terorismului; subliniază că este important să se protejeze drepturile omului în contextul măsurilor împotriva terorismului;

60.  cere o mai mare cooperare cu agențiile UE, cum ar fi EUROPOL, remarcând totodată că Tunisia nu figurează în lista statelor terțe cu care Europol va încheia acorduri; cere Consiliului să ia în considerare includerea Tunisiei pe lista statelor terțe; solicită realizarea unui studiu de impact privind această cooperare și prezentarea sa la o reuniune comună a Comisiei pentru afaceri externe (AFET) și a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE), înainte de aprobarea acordului; salută crearea unui punct de contact cu Tunisia de către EUROJUST, precum și invitația pentru autorități adresată de EUROJUST de a-și intensifica cooperarea și de a numi un al doilea punct de contact responsabil specific de problematica terorismului; invită guvernul Tunisiei să ofere un răspuns adecvat la aceste propuneri cât mai curând;

IV – Mobilitate, cercetare, educație și cultură

61.  salută semnarea de către UE și Tunisia a Parteneriatului privind mobilitatea, în martie 2014, și cere implementarea sa rapidă; cere o nouă politică privind vizele acordate tunisienilor și încheierea acordului de readmisie; observă că, deși parteneriatele pentru mobilitate se bazează pe competențe naționale, ele sunt incluse în propunerea UE în cadrul PEV; recomandă ca statele membre să-și manifeste solidaritatea cu Tunisia înlesnind vizele pentru antreprenori, profesori, studenți, cercetători, artiști etc.;

62.  încurajează UE să semneze parteneriate pentru mobilitate cu țările partenere din vecinătatea sudică, pentru a permite relaxarea procedurilor de obținere a vizelor, împreună cu acorduri de readmisie; invită Comisia, în cooperare cu statele membre, să creeze posibilități pentru schemele de migrație circulară, ceea ce ar deschide rute sigure și legale pentru migranți; condamnă traficul cu ființe umane, majoritatea victimelor fiind femei, și subliniază că trebuie consolidată cooperarea cu țările partenere pentru a combate acest fenomen; observă că acordarea de vize pe termen lung cu intrări multiple, în locul vizelor pe termen scurt, constituie cea mai bună metodă de reducere a migrației neregulamentare, inclusiv cea care se produce prin introducerea ilegală de imigranți și prin traficul de ființe umane; recomandă Tunisiei să își modifice legea din 2004 privind incriminarea persoanelor care au părăsit teritoriul țării fără autorizație, în conformitate cu dreptul internațional;

63.  invită autoritățile tunisiene să coopereze îndeaproape cu statele membre pentru a combate formele organizate de imigrație ilegală;

64.  subliniază că misiunile de tipul EURONAVFOR MED constituie o modalitate de a combate eficient și concret traficul de ființe umane; invită UE să continue și să intensifice acest tip de operațiuni, precum și să implice țările partenere cum ar fi Tunisia;

65.  salută parteneriatul UE-Tunisia în domeniul cercetării și inovării și participarea Tunisiei la programul-cadru Orizont 2020; subliniază că o politică coerentă privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică ar constitui un stimulent pentru investițiile în domeniul cercetării și dezvoltării, pentru transferul cercetării și inovării în sectorul privat și pentru crearea de noi întreprinderi; subliniază că Tunisia ar trebui să devină un participant cu drepturi depline la programul Erasmus+ pentru a dezvolta și mai mult schimburile de studenți; își exprimă îngrijorarea cu privire la dificultățile tot mai mari întâmpinate de studenții tunisieni care doresc să studieze în Europa; cere implementarea unei „politici de discriminare pozitivă” în special pentru tinerii studenți care provin din regiuni mai puțin dezvoltate, oferind stimulente care să le permită participarea la aceste programe; invită Tunisia să își adapteze și să acorde prioritate parteneriatelor pentru dezvoltarea competențelor în limbi străine, inginerie, energii regenerabile, științe și informatică, domenii care asigură gradul cel mai ridicat de inserție pe piața muncii;

66.  invită Comisia să încurajeze elaborarea de parteneriate între școli, universități și centre de cercetare și să consolideze proiectele comune de învățare pe tot parcursul vieții, îndeosebi în ceea ce privește învățarea limbilor străine, noile tehnologii, promovarea educației în rândul femeilor și a spiritului antreprenorial;

67.  cere un parteneriat consolidat în industriile creative, culturale, în educația populară, viața comunității și sectoarele audiovizuale, prin consolidarea rețelelor, dar și prin inițiative care urmăresc un dialog intercultural mai amplu, reliefarea patrimoniului istoric și arheologic comun din epoca romană, mobilitatea participanților, promovarea și distribuția de conținuturi culturale și audiovizuale, inclusiv prin festivaluri și expoziții; încurajează Tunisia să participe la programul Europa creativă;

68.  recomandă folosirea limbii arabe de către instituțiile UE, îndeosebi de Delegația UE în Tunisia, atunci când se publică invitațiile de participare la procedurile de ofertare, la cererile de exprimare a interesului și, de asemenea, în comunicarea cu publicul; subliniază că este important ca guvernul tunisian să informeze cetățenii săi cu privire la acțiunile sale;

69.  consideră că utilizarea limbii arabe este necesară pentru a garanta implicarea societății civile în relațiile dintre UE și Tunisia, mai ales în contextul negocierilor pentru un acord de liber schimb;

o
o   o

70.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului Republicii Tunisia precum și președintelui Adunării Reprezentanților Poporului Tunisian.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0272. (2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0061. (3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0086. (4) JO L 102, 18.4.2016, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 septembrie 2016 referitoare la dumpingul social în Uniunea Europeană (2015/2255(INI))

P8_TA(2016)0346 A8-0255/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 56, articolul 153 alineatul (5) și articolul 154 din TFUE,

–  având în vedere libertatea fundamentală de circulație a lucrătorilor (articolul 45 din TFUE) și libera circulație a serviciilor (articolul 56 din TFUE),

–  având în vedere articolele 151 și 153 din TFUE și articolul 9 din TFUE, care garantează o protecție socială corespunzătoare,

–  având în vedere Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii(1),

–  având în vedere Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („Regulamentul IMI”)(2),

–  având în vedere punerea în aplicare în curs a Directivei 2014/67/UE,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială(3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială(4),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I)(5),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri(6),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului(7),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului(8) și având în vedere Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier(9);

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate(10),

–  având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 3577/92 al Consiliului din 7 decembrie 1992 de aplicare a principiului liberei circulații a serviciilor la transporturile maritime în interiorul statelor membre (cabotaj maritim)(11),

–  având în vedere Propunerea de directivă a Consiliului privind condițiile necesare pentru echipajele vaselor care furnizează servicii regulate de transport de pasageri și de transport cu feribotul între statele membre (COM(1998)0251),

–  având în vedere Directiva 1999/63/CE a Consiliului din 21 iunie 1999 privind Acordul de organizare a timpului de lucru al navigatorilor, încheiat între Asociația Proprietarilor de Nave din Comunitatea Europeană (ECSA) și Federația Sindicatelor Lucrătorilor din Transporturi din Uniunea Europeană (FST)(12), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/13/CE a Consiliului din 16 februarie 2009 de punere în aplicare a acordului încheiat între Asociația Armatorilor din Comunitatea Europeană (ECSA) și Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi (ETF) cu privire la Convenția din 2006 privind munca în domeniul maritim(13),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 privind inspecțiile eficace la locul de muncă ca strategie de îmbunătățire a condițiilor de muncă în Europa(14),

–  având în vedere Decizia (UE) 2016/344 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind instituirea unei platforme europene pentru intensificarea cooperării în materie de combatere a muncii nedeclarate(15),

–  având în vedere standardele fundamentale privind munca ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), precum și convențiile și recomandările acesteia referitoare la administrarea muncii și la inspecția muncii care constituie o referință internațională în ceea ce privește asigurarea aplicării dispozițiilor legale privind condițiile de muncă și protecția lucrătorilor,

–  având în vedere raportul Eurofound din 2010, intitulat „Posted workers in the European Union” („Lucrătorii detașați din Uniunea Europeană”)(16) și rapoartele naționale,

–  având în vedere dicționarul Eurofound privind relațiile industriale europene(17),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 mai 2015, intitulată „O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune – O agendă a UE”, (COM(2015)0215),

–  având în vedere studiul desfășurat de Parlamentul European în 2015, intitulat „EU Social and Labour Rights and EU Internal Market Law” („Drepturile sociale și de muncă din UE și legislația UE privind piața internă”),

–  având în vedere studiul realizat de Comisia Europeană în 2015, intitulat „Wage setting systems and minimum rates of pay applicable to posted workers in accordance with Directive 96/71/EC in a selected number of Member States and sectors” („Sisteme de stabilire a salariilor și remunerările minime aplicabile lucrătorilor detașați, în conformitate cu Directiva 96/71/CE, într-un serie de state membre și sectoare”),

–  având în vedere studiul realizat în 2015 de Universitatea din Gent și finanțat de Comisia Europeană, intitulat „Atypical Forms of Employment in the Aviation Sector” („Forme atipice de ocupare a forței de muncă în sectorul aviației”),

–  având în vedere discursul privind starea Uniunii din 2015 susținut la 9 septembrie 2015 de către Președintele Comisiei Europene în fața Parlamentului European,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru afaceri juridice și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0255/2016),

A.  întrucât munca nedeclarată și activitățile profesionale independente false ar trebui combătute, întrucât duc la denaturarea concurenței, fapt care afectează pe termen lung sistemul de asigurări sociale, sporește numărul de locuri de muncă precare, erodează nivelul de protecție a lucrătorilor și calitatea locurilor de muncă în general; întrucât tendința marcată către externalizare și subcontractare poate crea posibilități de eludare sau abuzare a dispozițiilor în materie de drept social și dreptul muncii; întrucât se impune depistarea acestor abuzuri pentru menținerea libertății de circulație pe piața internă și a solidarității în cadrul Uniunii;

B.  întrucât libertatea de mișcare a lucrătorilor, prevăzută la articolul 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii European, libertatea de stabilire și libertatea de prestare a serviciilor reprezintă principii fundamentale ale pieței interne;

C.  întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la care toate statele membre sunt semnatare, prevede că egalitatea între femei și bărbați trebuie asigurată în toate domeniile; întrucât în ceea ce privește dumpingul social, printre principalele provocări ale UE se numără creșterea gradului de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor, îmbunătățirea situației femeilor pe piața muncii și eliminarea decalajelor de gen;

D.  întrucât unul dintre principiile de bază ale politicilor UE este coeziunea socială, ceea ce înseamnă o apropiere constantă și în curs a salariilor și a protecției securității sociale garantată tuturor lucrătorilor, indiferent dacă este la nivel local sau la distanță; întrucât în Uniune persistă diferențe semnificative cu privire la condițiile de muncă și salarii și întrucât convergența socială ascendentă este esențială pentru a asigura prosperitatea și a consolida cererea internă la nivelul întregii Uniuni; întrucât diferențele între nivelurile de salarizare sunt motivul principal pentru care lucrătorii își părăsesc țara de origine;

E.  întrucât articolul 9 din TFUE consacră, ca principii fundamentale ale Uniunii, promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane; întrucât inegalitățile se accentuează ca urmare a crizei și a nivelurilor ridicate de șomaj din majoritatea statelor membre;

F.  întrucât decalajele de remunerare între bărbați și femei continuă să existe în pofida legislației UE și a recomandărilor pe această temă, iar progresele în acest domeniu sunt extrem de limitate; întrucât dumpingul social înrăutățește situația, alături de decalajele de remunerare între femei și bărbați, care determină diferențe în cuantumul pensiei între femei și bărbați, ceea ce amplifică riscul de sărăcie pentru femeile în vârstă;

G.  întrucât traficul de ființe umane, în special traficul de femei, nu numai din țări terțe către UE, dar și între țările UE, este de multe ori asociat cu practica unor contracte de muncă false;

H.  având în vedere accentuarea dimensiunii de dumping social, ca rezultat al multiplicării caracteristicilor extrateritoriale în relațiile de muncă;

I.  întrucât, în sectorul transporturilor, securitatea, siguranța pasagerilor și condițiile adecvate de muncă sunt interconectate în mare măsură;

J.  întrucât crearea unui Spațiu european unic al transporturilor a fost confirmată drept obiectivul final al Cărții albe privind transporturile din 2011;

K.  întrucât Comisia a anunțat că în anul 2016 intenționează să lanseze inițiative noi referitoare la transportul rutier, inclusiv referitoare la aspectele sociale;

L.  întrucât sectorul transportului rutier este esențial pentru societatea și economia Uniunii Europene și reprezintă aproape trei sferturi (72 %) din totalitatea transportului de marfă desfășurat în UE; întrucât acest sector transportă mai mulți călători decât calea ferată, tramvaiul și metroul împreună, și ocupă peste 2,2 % din întreaga forță de muncă a UE (5 milioane de persoane);

M.  întrucât a beneficia de condiții bune de muncă, care să protejeze sănătatea fizică și mintală, reprezintă un drept fundamental al lucrătorilor(18) și deține, în sine, o valoare pozitivă;

N.  întrucât, la 15 iulie 2014 și în discursul său privind starea Uniunii 2015, Jean-Claude Juncker, Președintele Comisiei, a subliniat necesitatea unei piețe a muncii mai echitabile și cu adevărat paneuropene, care poate fi realizată prin promovarea și protejarea dreptului cetățenilor la liberă circulație ca un drept fundamental al UE, evitându-se, totodată, apariția unor cazuri de abuz și a unor riscuri de dumping social;

O.  întrucât Curtea de Justiție a relevat, în hotărârea sa în cauza C-341/05 Laval din 18 decembrie 2007(19), dreptul de a lansa o acțiune colectivă împotriva unui posibil dumping social și a subliniat că o astfel de acțiune trebuie să fie proporțională, pentru a nu restricționa libertățile fundamentale ale UE, cum ar fi libertatea de a presta servicii;

P.  întrucât Carta socială europeană ar trebui să fie recunoscută drept expresie a consensului statelor membre în domeniul drepturilor sociale fundamentale;

Q.  întrucât multiplicarea practicilor abuzive și a cazurilor de dumping social slăbesc sprijinul pentru principiul pieței interne și competitivitatea întreprinderilor, în special a IMM-urilor, subminează drepturile lucrătorilor europeni și încrederea în integrarea europeană și determină caracterul esențial al realizării unei convergențe sociale adevărate; întrucât serviciile din domeniul agriculturii, al clădirilor, al construcțiilor, al cateringului și alimentației, al transporturilor, al sănătății și al îngrijirii, precum și serviciile interne sunt principalele sectoare vizate;

R.  întrucât principiul egalității de tratament al lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene și cel al convergenței sociale esențiale pe piața unică sunt importante; întrucât articolul 45 din TFUE prevede că libera circulație a lucrătorilor UE implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de naționalitate între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă și de angajare;

S.  întrucât dumpingul, fie că este social, fiscal sau de mediu, contravine valorilor europene, deoarece pune în pericol protecția drepturilor cetățenilor europeni(20);

T.  întrucât marea majoritate a statelor membre nu a transpus încă Directiva 2014/67/UE, deși termenul limită de transpunere a fost stabilit pentru 18 iunie 2016; întrucât este important să se evalueze impactul punerii în aplicare a directivei respective după ce aceasta va fi transpusă în toate statele membre, pentru a determina impactul său real asupra combaterii diverselor forme de fraudă identificate cu privire la regimul detașării lucrătorilor și la protejarea lucrătorilor detașați;

U.  întrucât lucrătorii detașați reprezintă aproximativ 0,7 % din întreaga forță de muncă a UE(21);

V.  întrucât numărul lucrătorilor detașați în cadrul Uniunii se ridică la 1,92 milioane, în principal în sectorul construcțiilor (43,7 % dintre toți lucrătorii detașați), precum și în sectoarele serviciilor, transporturilor, comunicațiilor și agriculturii;

W.  întrucât libera circulație a persoanelor este indispensabilă proiectului european, dar, în același timp, reprezintă o cerință prealabilă pentru atingerea obiectivelor de coeziune economică, socială și teritorială pentru a înregistra o competitivitate solidă și durabilă în ansamblul statelor membre;

X.  întrucât Curtea de Justiție a relevat, în hotărârea sa în cauza C-396/13, că Directiva 96/71/CE are ca scop, pe de o parte, asigurarea concurenței loiale între întreprinderile naționale și cele care prestează servicii transnaționale și, pe de altă parte, asigurarea aplicării în cazul lucrătorilor detașați a unui set central de norme imperative privind protecția minimă asigurată de statul membru gazdă;

Y.  întrucât detașarea lucrătorilor ar trebui să faciliteze schimbul de competențe și de experiențe profesionale, și nu să reprezinte o sursă de dumping social;

Z.  întrucât federațiile patronale și sindicale europene pot juca un rol important în lupta împotriva dumpingului social;

AA.  întrucât s-a luat angajamentul de a nu crește sarcina financiară pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri;

AB.  întrucât stabilirea salariilor ține de competența statelor membre;

AC.  întrucât Curtea de Justiție a relevat, în hotărârea sa în cauza C-396/13, că statul membru gazdă are competența de a stabili salariul minim și modul de calcul și de evaluare a criteriilor aplicabile;

AD.  întrucât președintele Comisiei a declarat că „aceeași muncă desfășurată în același loc ar trebui să fie remunerată în același mod”(22). întrucât este necesară clarificarea din punct de vedere juridic a acestei declarații și a aplicării sale,

I. Întărirea controalelor și a coordonării dintre statele membre și de către acestea

1.  consideră că, deși nu există o definiție universală recunoscută juridic a conceptului de dumping social, acesta acoperă o gamă largă de practici abuzive în mod intenționat și implică eludarea legislației europene și naționale existente (inclusiv a legilor și a acordurilor colective universal aplicabile), care permit dezvoltarea unei concurențe inechitabile prin reducerea la minimum în mod ilegal a cheltuielilor de operare și a celor cu personalul și care conduc la încălcări ale drepturilor lucrătorilor și la exploatarea acestora; consideră că consecințele acestor practici și situații poate avea un impact în următoarele trei dimensiuni principale:

2.  consideră că este crucial să se asigure condiții de concurență echitabile și concurența loială pe întreg teritoriul UE, precum și să se elimine dumpingul social; subliniază că inspectoratele de muncă și/sau partenerii sociali joacă un rol esențial în ceea ce privește asigurarea respectării drepturilor lucrătorilor, definirea unei remunerații decente în conformitate cu legislația și practicile statelor membre și acordarea de consultanță și îndrumare angajatorilor; subliniază că 28 de state membre au ratificat Convenția OIM nr. 81 privind inspecția muncii și solicită statelor membre să garanteze punerea în aplicare a dispozițiilor acesteia; invită Comisia să sprijine statele membre să creeze inspectorate de muncă eficiente și eficace și să elaboreze o recomandare întemeiată pe Convenția OIM nr. 81 privind inspecția muncii pentru a se asigura respectarea standardelor de muncă și protecția lucrătorilor, care să includă dispoziții referitoare la timpul de lucru, siguranță și sănătate; reamintește rolul important jucat de partenerii sociali pentru a asigura respectarea legislației existente;

3.  invită statele membre să îmbunătățească eficiența și să asigure un nivel adecvat al personalului și al resurselor puse la dispoziția organismelor lor de control (inclusiv inspectoratelor sociale și/sau de muncă, agențiilor și birourilor de legătură), inclusiv pentru interpretare și traducere, printre altele prin realizarea de schimburi de cele mai bune practici; îndeamnă statele membre să asigure existența a cel puțin un inspector de muncă pentru fiecare 10 000 de lucrători, astfel cum recomandă OIM, și să se asigure că aceștia sunt echipați în mod adecvat pentru a asigura aplicarea legislației europene în domeniul liberei circulații a lucrătorilor și a serviciilor;

4.  invită statele membre să îmbunătățească cooperarea transfrontalieră între serviciile de inspecție și schimbul electronic de informații și de date, pentru a stabili controale mai eficiente pentru a combate și a preveni frauda socială, activitățile profesionale independente false și munca nedeclarată, recunoscând în același timp importanța protecției datelor, și în vederea unei cooperări obligatorii și a unei asistențe reciproce între statele membre; încurajează statele membre să elaboreze programe de formare continuă la scară europeană pentru inspectori, pentru a identifica noile tehnici de eludare a normelor și pentru a stabili o cooperare transfrontalieră; recunoaște activitatea Comisiei pentru finanțarea programelor de învățare reciprocă pentru inspectorii de muncă din statele membre; subliniază că este important ca inspectoratelor naționale ale forțelor de muncă și/sau partenerilor sociali să li se asigure accesul la toate locurile de muncă și adresele efective furnizate de angajator, în cazul în care acest lucru este permis de legislația națională și respectând în mod corespunzător viața privată, dat fiind că aceasta este o condiție prealabilă pentru a le permite să își desfășoare activitatea și să verifice dacă există cazuri de dumping social; recomandă Comisiei să ia în considerare transformarea proiectelor privind eurodetașarea într-o platformă permanentă de schimb, de formare comună și de colaborare pentru inspectorii de muncă (și funcționarii publici ai birourilor de legătură pentru lucrătorii detașați) responsabili pentru control și monitorizare, care să fie inclusă în platforma europeană împotriva muncii nedeclarate sau care să lucreze în coordonare cu aceasta;

5.  încurajează statele membre să creeze, după caz, grupuri operative bilaterale ad-hoc și, atunci când este necesar, un grup operativ multilateral care să includă autoritățile naționale competente și inspectori de muncă, pentru a efectua, cu acordul tuturor statelor membre în cauză, controale transfrontaliere la fața locului, în conformitate cu dreptul intern al statului membru în care au loc controalele, în cazuri în care se suspectează existența dumpingului social, a muncii în condiții ilegale sau a fraudei, precum și pentru identificarea societăților de tip „cutie poștală”, a agențiilor de recrutare frauduloase și a încălcărilor normelor care conduc la exploatarea lucrătorilor; subliniază că aceste grupuri operative ar putea să lucreze în coordonare cu platforma europeană împotriva muncii nedeclarate și cu Comitetul inspectorilor de muncă principali pentru limitarea sarcinii financiare aferente și că acestea ar putea crea o rețea a serviciilor naționale de inspecție socială care să promoveze schimbul de informații; consideră, de asemenea, că un rol esențial pentru eliminarea dumpingului social și asigurarea concurenței loiale pe piața unică îl are buna colaborare dintre autoritățile naționale și partenerii sociali;

6.  invită Comisia și statele membre să asigure o aplicare mai eficientă a legislației existente și să consolideze cooperarea dintre entitățile statelor membre responsabile cu inspecțiile de muncă, în special cu inspecțiile de muncă transfrontaliere; salută lansarea platformei europene împotriva muncii nedeclarate și obiectivele acesteia pentru intensificarea cooperării în materie de prevenire și combatere a muncii nedeclarate; speră ca această platformă să ajute la identificarea și combaterea cauzelor care stau la baza încălcării dreptului național și al UE în materie de muncă și a prevederilor UE privind libera circulație a lucrătorilor, libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii;

7.  subliniază necesitatea de a completa măsurile luate împotriva încălcărilor drepturilor sociale prin combaterea fraudei fiscale și a evaziunii fiscale, pentru a garanta o concurență loială și condiții de concurență echitabilă pentru întreprinderi;

8.  ia act de faptul că nedeclararea sau neregulile privind declararea figurează printre cele mai frecvente practici de eludare a normelor privind detașarea; recomandă ca, în cazul detașării, să fie obligatorie în toate statele membre depunerea unei declarații, cel târziu la începerea prestării de servicii, și ca aceste declarații să fie înregistrate într-un registru european pentru facilitarea consultării lor, favorizarea coordonării între statele membre și limitarea incertitudinii juridice existente cauzate de diferențele de procedură și de documente de la un stat la altul;

9.  subliniază că autoritățile competente din statul membru-gazdă, împreună cu cele din statul de origine, ar trebui să fie în măsură să verifice fiabilitatea formularului A1 în caz de îndoieli grave cu privire la autenticitatea detașării; invită grupul de lucru administrativ ad-hoc pentru formularul A1 să-și intensifice eforturile prin îmbunătățirea fiabilității formularelor A1 și să exploreze posibilitatea de a facilita supravegherea prin colectarea formularelor A1 într-un sistem digital unic; invită Comisia și statele membre să adopte toate măsurile necesare pentru a asigura că schimbul electronic de informații în materie de securitate socială (EESSI) este pe deplin operațional, este folosit de toate statele membre și adaptat nevoilor IMM-urilor; subliniază că accesul îmbunătățit la informații pentru lucrători, angajatori și inspectorii de muncă, de exemplu printr-un site web național unic, reprezintă unul dintre instrumentele esențiale pentru combaterea încălcărilor normelor;

10.  invită statele membre să ratifice și să pună în aplicare Convenția OIM nr. 189 privind lucrătorii casnici; invită statele membre să instituie cadre juridice care să permită angajarea legală a lucrătorilor și îngrijitorilor interni, pentru a garanta securitatea juridică pentru angajatori și condiții echitabile de ocupare a forței de muncă și condiții decente de muncă pentru lucrători; invită Comisia și statele membre să evalueze termenii și condițiile de angajare a lucrătorilor casnici și, dacă este necesar, să prezinte recomandări de îmbunătățire în conformitate cu tratatele actuale [în special articolul 153 alineatul (1) din TFUE], inclusiv formarea adecvată și furnizarea de informații privind drepturile și obligațiile acestei categorii de lucrători;

11.  observă că, în anumite sectoare, femeile sunt cele mai afectate de dumpingul social, în special în sectorul serviciilor de menaj și de îngrijire (mai ales îngrijirea la domiciliu); invită Comisia ca, în cooperare cu statele membre, să evalueze toate situațiile în care femeile se confruntă cu dumpingul social și cel salarial sau în care efectuează muncă nedeclarată, precum și legislația națională existentă în acest domeniu;

12.  invită statele membre să consolideze cooperarea transnațională și locală între instituțiile publice, sindicate și ONG-uri, cu scopul de a aborda problemele adesea foarte complexe cu care se confruntă lucrătorii migranți și de a lua în considerare condițiile de muncă, precum și alte elemente legate de calitatea vieții, inclusiv starea de sănătate generală, incluziunea socială și locuința;

13.  subliniază importanța dispozițiilor Directivei 2014/67/UE privind aplicarea, la nivel transfrontalier, a unor sancțiuni administrative financiare și/sau a unor amenzi, care vor contribui la eliminarea încălcărilor legislației; consideră că autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să impună sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, inclusiv posibilitatea de a suspenda prestarea de servicii în cazul unor încălcări grave ale legislației privind detașarea sau ale convențiilor colective aplicabile; consideră că cuantumul acestor amenzi ar trebui să funcționeze ca un factor de descurajare și că ar trebui îmbunătățită furnizarea de informații IMM-urilor cu privire la legislația aplicabilă în materie de detașare;

14.  solicită statelor membre să îmbunătățească considerabil schimbul de informații în materie de securitate socială cu privire la lucrătorii detașați, pentru consolidarea aplicării legislației în vigoare; reamintește apelul său către Comisie de a analiza beneficiile și caracterul oportun al introducerii unui card de securitate socială european, securizat, sau a unui alt document electronic la nivelul UE, pe care ar putea fi stocate toate datele necesare pentru verificarea statutului de securitate socială al purtătorului în funcție de relațiile sale de muncă(23), precum și informațiile necesare asociate cu detașările respectivului lucrător, în strictă conformitate cu respectarea normelor de protecție a datelor, mai ales în cazul prelucrării de date cu caracter personal și delicat; subliniază, totuși, că această prevedere nu trebuie să restricționeze sau să submineze în vreun fel dreptul autorităților și al partenerilor sociali din țările gazdă să examineze și să efectueze controale și verificări cu privire la conținutul de date de pe o astfel de carte, în conformitate cu dreptul național și practicile naționale;

15.  solicită stabilirea unui repertoriu european al întreprinderilor, inclusiv cele de tip „cutie poștală”, identificate pentru încălcări grave ale legislației sociale și ale dreptului muncii european (cu avertizarea prealabilă a respectivelor întreprinderi), repertoriu ce va putea fi consultat doar de autoritățile de inspecție a muncii competente; solicită să nu se permită acestor întreprinderi accesul la contracte publice, la subvenții publice sau la fonduri UE pentru o perioadă determinată;

16.  invită UE și statele membre să coopereze la nivel transfrontalier pentru schimbul de informații privind aplicarea legislației, să acorde autorităților de monitorizare un acces optimizat la datele înregistrate în registrele electronice ale statelor membre și în Registrul european al întreprinderilor de transport rutier (ERRU) și să consolideze lista de încălcări care conduc la pierderea bunei reputații a operatorilor de transport rutier, prin includerea actelor de nerespectare a legislației UE aplicabile; subliniază că răspunderea pentru încălcarea normelor trebuie să revină celor care dau ordine angajaților;

II. Eliminarea lacunelor în materie de reglementare pentru a asigura aplicarea dreptului muncii și dreptului social la nivel național și european și abordarea principiului egalității de tratament și nediscriminării

17.  invită Comisia să adopte măsuri pentru a elimina deficiențele identificate în normele actuale, pentru a combate în mod eficace dumpingul social și frauda socială și fiscală;

18.  invită Comisia să monitorizeze cu atenție punerea în aplicare a Directivei 2014/67/UE și eficacitatea platformei împotriva muncii nedeclarate de a combate societățile de tip „cutie poștală” prin generalizarea principiului conform căruia fiecare societate ar trebui să aibă un sediu social principal și prin asigurarea faptului că, în cazurile prestării gratuite de servicii cu lucrători detașați, fiecare furnizor de servicii implicat ar trebui să desfășoare o activitate „autentică” în statul membru de stabilire și, prin urmare, să fie o întreprindere autentică; reamintește importanța existenței unei „activități substanțiale” a întreprinderilor în statul membru de origine drept element esențial pentru calificarea detașării; reamintește că Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a PE a respins propunerea de directivă privind societățile comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic, deoarece unele dintre dispozițiile propuse ar putea facilita crearea unor entități care prestează activități sociale și economice fictive, care nu respectă obligațiile convenționale și legale și care conduc la pierderea unor venituri fiscale în valoare de miliarde de euro; invită Comisia să analizeze posibilitatea propunerii unui registru transparent și accesibil pentru toate societățile de la nivelul UE și a utilizării obligatorii a EESSI;

19.  invită Comisia să publice un nou raport cu privire la progresele statelor membre în ceea ce privește îmbunătățirile care trebuie aduse administrațiilor și sistemelor fiscale naționale, pentru a aborda frauda fiscală, în conformitate cu propunerea de comunicare a Comisiei intitulată „Un plan de acțiune în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale” (COM(2012)0722),

20.  ia act de faptul că Directiva 96/71/CE se referă doar la articolele 64 și 74 din TFUE referitoare la libertatea de prestare a serviciilor și la libertatea de stabilire, în timp ce unul dintre principalele scopuri ale directivei este protejarea lucrătorilor; reamintește, de altfel, importanța articolelor 151 și 153 din TFUE care stabilesc pentru UE și statele sale membre obiective privind promovarea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă, o protecție socială adecvată, promovarea dialogului social și combaterea excluziunii;

21.  recunoaște riscurile legate de lanțurile de subcontractare lungi; reamintește că statele membre pot înființa, după consultarea partenerilor sociali relevanți, mecanisme de răspundere solidară la nivel național care să se aplice întreprinderilor locale și străine, pentru a le da lucrătorilor locali și străini posibilitatea de a-și exercita drepturile; reamintește că Directiva 2014/67/UE a confirmat această posibilitate; invită Comisia să monitorizeze atent punerea în aplicare a obligației impuse statelor membre de această directivă, care prevede măsuri conform cărora, în sectorul construcțiilor, lucrătorii detașați din lanțurile de subcontractare pot să atribuie responsabilitatea respectării drepturilor lor contractantului al cărui subcontractant direct este angajatorul lor;

22.  constată problemele legate de Directiva 96/71/CE și de aplicarea sa; subliniază importanța soluționării acestor probleme pentru asigurarea unor condiții de muncă echitabile, a respectării drepturilor lucrătorilor și a unor condiții de concurență echitabile pentru societățile care detașează lucrători și pentru cele locale din țara-gazdă, ceea ce constituie un aspect deosebit de important pentru IMM-uri; solicită punerea în aplicare la timp a Directivei 2014/67/UE; ia act de propunerea Comisiei de revizuire a Directivei 96/71/CE prin includerea unei limitări a perioadelor de detașare, introducerea unor dispoziții privind remunerarea și definirea termenilor și condițiilor de încadrare în muncă, astfel încât să se asigure respectarea principiului egalității de tratament și interzicerea oricărei discriminări pe bază de naționalitate, așa cum sunt consacrate în legislația UE încă de la adoptarea tratatelor fondatoare; insistă asupra faptului că normele privind detașarea ar trebui să fie clare, proporționale și justificate; subliniază necesitatea de a respecta convențiile colective și sistemele de relații industriale din țara-gazdă;

Lucrătorii mobili: combaterea dumpingului social în domeniul transporturilor

23.  solicită intensificarea monitorizării aplicării normelor privind timpul de lucru și de odihnă în sectorul transportului rutier; solicită îmbunătățirea dispozitivelor de monitorizare și introducerea rapidă a tahografelor inteligente pentru uz profesional, în vederea unei aplicări corecte, eficiente și nediscriminatorii a legislației existente de către statele membre, fără crearea unor complicații birocratice inutile; solicită Comisiei să analizeze posibilitatea creării unui „fișier electronic integrat al operatorilor” pentru toți operatorii cu licență comunitară, cu scopul de a reuni toate informațiile relevante referitoare la transportator, vehicul și șofer colectate în timpul controalelor rutiere;

24.  solicită intensificarea controalelor privind respectarea timpului de lucru, a perioadelor de rezervă, de conducere și de odihnă în toate sectoarele relevante, cum ar fi în construcții, alimentație publică, medicină, transport, precum și sancționarea încălcărilor grave;

25.  invită Comisia să analizeze posibilitatea creării unei Agenții Europene pentru Transportul Rutier, care să asigure implementarea adecvată a legislației UE și să promoveze standardizarea și cooperarea între toate statele membre în sectorul transportului rutier;

26.  solicită Comisiei să coordoneze și să consolideze cooperarea dintre autoritățile naționale în ceea ce privește legislația în domeniul transportului rutier, inclusiv prin schimburi de informații și alte acțiuni de susținere a aplicării legislației și de asigurare a unor condiții de concurență echitabile pentru operatori; ia act de faptul că asigurarea aplicării legislației în acest domeniu este în primul rând responsabilitatea statelor membre; invită insistent statele membre să coopereze mai strâns cu Euro Contrôle Route și cu Organizația Europeană a Poliției Rutiere (TISPOL), pentru a îmbunătăți aplicarea legislației UE în domeniul transportului rutier în Europa, printr-o aplicare egală și corectă a acesteia;

27.  solicită Comisiei să aplice în mod colectiv personalului mobil din sectorul transportului rutier articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 (Regulamentul Roma I), astfel cum a fost interpretat în hotărârea Curții de Justiție pronunțată în cauza Koelzsch [C-29/10, Hotărârea Curții (Marea Cameră)] din 15 martie 2011;

28.  solicită Comisiei și statelor membre să facă schimb de opinii pentru a clarifica dispozițiile relevante care permit să se facă distincție între salariați și lucrători independenți în vederea combaterii „activității independente false” și solicită Comisiei să propună recomandări specifice bazate pe elemente care să indice existența unor relații de muncă conform Recomandării nr. 198 a OIM privind relațiile de muncă, fără a-i discrimina însă pe lucrătorii independenți autentici care au puțini clienți; subliniază nevoia de a monitoriza statutul profesional al lucrătorilor precum piloții de linie și mecanicii de locomotivă și relația lor de muncă cu întreprinderile pentru care își desfășoară activitatea; subliniază că problema activității independente false are consecințe importante în ceea ce privește protecția socială a lucrătorilor și siguranța și poate avea efecte asupra concurenței loiale;

29.  respinge orice liberalizare suplimentară a cabotajului până la consolidarea punerii în aplicare a actualului cadru juridic; încurajează Comisia să propună norme îmbunătățite, pentru a ameliora aplicarea lor și a facilita monitorizarea; solicită Comisiei să modifice Directiva 92/106/CEE privind transporturile combinate(24), pentru a elimina practicile neloiale, și solicită măsuri suplimentare pentru a asigura respectarea legislației sociale în privința transportului combinat;

30.  invită statele membre care au un sistem de taxare rutieră să pună datele astfel colectate la dispoziția autorităților de monitorizare pentru evaluare, astfel încât operațiunile de cabotaj să poată fi analizate într-un mod mai eficient;

31.  recomandă ca, în cazul achizițiilor sau al transferurilor de proprietate asupra societăților, să fie stabilite în mod clar cerințele a căror aplicabilitate subzistă în noile contracte, în sensul Directivei 2001/23/CE(25) privind drepturile lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi;

32.  solicită îmbunătățirea Regulamentului (CE) nr. 1008/2008 pentru a asigura aplicarea obligatorie a legislației naționale în domeniul muncii pentru companiile aeriene cu baze operaționale în UE și pentru a îmbunătăți definiția și concepția asupra termenului de „sediu principal al activității”, precum și în contextul coordonării sistemelor de securitate socială și a dreptului muncii, pentru alinierea definiției „bazei de reședință” a membrilor echipajului, conform Regulamentului (UE) nr. 83/2014(26) și Regulamentului (UE) nr. 465/2012(27);

33.  solicită insistent Comisiei și statelor membre, având în vedere Regulamentul privind Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA) și alte acte legislative relevante, să promoveze contractele de muncă directe ca model standard și să limiteze folosirea contractelor de muncă atipice;

34.  solicită protejarea drepturilor sociale ale personalului navigant și de cabină;

35.  solicită statelor membre să își revizuiască legislația pentru a se asigura că toate contractele din sectorul aviației asigură locuri de muncă de calitate și condiții bune de lucru; consideră că precaritatea condițiilor de muncă constituie un factor agravant al riscurilor în materie de securitate; subliniază că competitivitatea nu ar trebui să fie prețul pentru care se „renunță” la protecția socială a lucrătorilor și la calitatea serviciilor;

36.  subliniază că dimensiunea socială a Strategiei în materie de aviație pentru Europa publicate de Comisie la 7 decembrie 2015 ar trebui consolidată, deoarece condițiile de ocupare a forței de muncă de calitate și condițiile bune de lucru sunt direct legate de păstrarea securității și a siguranței atât pentru pasageri, cât și pentru personal; subliniază, în plus, că este necesar ca atât Comisia, cât și statele membre să monitorizeze și să asigure punerea corespunzătoare în aplicare a legislației naționale sociale și a contractelor colective de companiile aeriene care au baze operaționale pe teritoriul UE; reamintește, în această privință, legătura dintre standardele sociale și de mediu, calitatea serviciilor și siguranță; recunoaște importanța asigurării unei instruiri minime pentru personalul de întreținere în sectoarele aviației civile; solicită Comisiei să propună o revizuire a Regulamentului (CE) nr. 868/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind protecția împotriva subvenționării și practicilor tarifare neloiale ale țărilor nemembre, care cauzează prejudicii operatorilor de transport aerian comunitari prin furnizarea de servicii aeriene similare(28) și să analizeze cauzele care stau la baza neaplicării acestuia; invită Comisia și statele membre să revizuiască reglementările referitoare la formarea inițială și la acordarea de licențe echipajelor în vederea eliminării deficiențelor care conduc la exploatarea piloților, cum ar fi contractele de tipul „pay to fly” („plătește ca să zbori”);

37.  invită Comisia să examineze posibilitatea unei propuneri suplimentare privind condițiile de lucru aplicabile în industria navală, inclusiv cu privire la echipajele vaselor;

38.  consideră că, în sectorul maritim, Comisia ar trebui să asigure aplicarea completă a legislației sociale, inclusiv a Convenției din 2006 privind munca în domeniul maritim; invită Comisia și statele membre să reflecte asupra unor măsuri care să încurajeze recrutarea și păstrarea marinarilor calificați stabiliți în Europa;

Anticiparea provocărilor legate de digitizarea economiei

39.  reamintește că este important să se combine dezvoltarea economiei digitale și a economiei colaborative cu protecția lucrătorilor din acest sector nou, unde practicile de lucru mai flexibile pot genera forme de ocupare a forței de muncă cu standarde inferioare în ceea ce privește securitatea socială, timpul de lucru, locul de desfășurare a activității, formarea, participarea lucrătorilor și garantarea locului de muncă; subliniază că libertatea de asociere și dreptul la negociere colectivă trebuie să se aplice în contextul acestor noi forme de ocupare a forței de muncă, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a UE și cu practicile naționale; subliniază că statele membre trebuie să își adapteze legislațiile la economia digitală și economia colaborativă și solicită Comisiei, statelor membre și partenerilor sociali să evalueze rapid dispozițiile legislației europene aplicabile în acest sector și, dacă este nevoie, să elaboreze propuneri pentru reglementarea economiei digitale, partajate și colaborative pentru a asigura o concurență loială și protejarea drepturilor lucrătorilor;

40.  constată faptul că digitizarea are un impact esențial asupra piețelor muncii din UE; subliniază că, pe de o parte, digitizarea poate genera noi modele de afaceri și noi locuri de muncă (în special pentru lucrătorii cu înalte calificări, dar și pentru lucrătorii cu competențe reduse), dar că, pe de altă parte, poate, de asemenea, să genereze forme nesigure de ocupare a forței de muncă; subliniază că Strategia privind piața unică digitală trebuie să includă și dimensiunea socială, pentru a folosi pe deplin potențialul conex de ocupare a forței de muncă și de creștere, asigurând totodată un nivel ridicat de protecție a locurilor de muncă; invită Comisia să modeleze piața unică digitală într-un mod echitabil și durabil din punct de vedere social; consideră că sistemele de protecție socială existente ar trebui să fie adaptate la nevoile lucrătorilor în economia digitală și colaborativă, pentru a le garanta o protecție socială adecvată lucrătorilor în cauză;

41.  reamintește că în unele sectoare economice, cum ar fi agricultura, orele de lucru variază în funcție de constrângerile sezoniere;

III. Către convergența socială în sens ascendent

42.  subliniază că drepturile fundamentale primează; invită Comisia și statele membre să sprijine și să consolideze dialogul social, care joacă un rol central în garantarea unor condiții de muncă de nivel înalt; subliniază că legislația muncii și standardele ridicate în domeniul social joacă un rol central în reechilibrarea economiilor, sprijinirea veniturilor și încurajarea investițiilor în capacitate; subliniază, în acest context, că legislația UE și documentele privind politicile trebuie să respecte drepturile și libertățile sindicatelor, convențiile colective și egalitatea de tratament pentru lucrători;

43.  invită Comisia să adopte măsuri specifice pentru a ajuta femeile afectate de dumpingul social prin mobilizarea tuturor politicilor generale și a măsurilor pentru realizarea egalității, luând în considerare inegalitățile din contractele de muncă și segregarea de pe piața muncii care se dovedesc a fi persistente, acest lucru fiind reflectat printr-un decalaj salarial semnificativ și constant între femei și bărbați;

44.  subliniază că, în Europa, inegalitățile se accentuează, ceea ce subminează atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 privind sărăcia și ocuparea forței de muncă;

45.  subliniază importanța punerii în aplicare, pe teritoriul Uniunii și/sau în zona euro, a unor mecanisme economice, fiscale și sociale care să îmbunătățească nivelurile de trai ale cetățenilor Uniunii prin reducerea dezechilibrelor economice și sociale; îndeamnă, în plus, Comisia, să țină seama de avizele de ordin social, pentru a crește protecția lucrătorilor prin intermediul convergenței;

46.  reamintește de angajamentul Comisiei de a stabili un pilon al drepturilor sociale și subliniază că este nevoie de o convergență socială în sens ascendent pentru a atinge obiectivele stabilite la articolul 151 din TFUE; subliniază că stabilirea unor criterii pentru compararea diferitelor sisteme sociale naționale nu poate constitui un astfel de pilon, ci poate fi doar un cadru analitic preliminar; subliniază că adoptarea unui pilon al drepturilor sociale nu ar trebui să conducă la reducerea standardelor de muncă și sociale existente;

47.  constată că în statele membre există diferențe între nivelul contribuțiilor la asigurările sociale ale angajaților și nivelul contribuțiilor angajatorilor; solicită Comisiei să evalueze impactul economic și social al acestor diferențe în contextul pieței unice;

48.  consideră că niște salarii care să le permită lucrătorilor un trai decent sunt importante pentru coeziunea socială și pentru menținerea unei economii productive; solicită respectarea și promovarea negocierii colective; recomandă, de asemenea, instituirea unor niveluri minime de salarizare sub forma unui salariu minim național, după caz, respectând în mod corespunzător practicile fiecărui stat membru și după consultarea partenerilor sociali, având drept obiectiv atingerea în mod treptat a cel puțin 60 % din salariul mediu național în cauză, dacă este posibil, pentru a evita diferențele de remunerare excesive, a sprijini cererea globală și redresarea economică și a susține convergența socială în sens ascendent;

49.  ia act de valoarea potențială a stabilizatorilor automați; subliniază că este nevoie ca acești stabilizatori să fie însoțiți de politici eficiente de ocupare a forței de muncă având ca scop principal crearea de locuri de muncă de calitate;

50.  invită Comisia ca, împreună cu statele membre, să analizeze nevoia de a adopta acțiuni la nivelul UE pentru a soluționa diferite aspecte ale externalizării, printre care extinderea responsabilității solidare de-a lungul lanțului de subcontractare;

51.  subliniază că toți subcontractanții, printre care agențiile de muncă temporară care trimit de cele mai multe ori femei în alte state membre pentru activități casnice și de îngrijire la domiciliu, trebuie să își asume responsabilitatea în caz de neplată a salariilor, a contribuțiilor la asigurările sociale, a asigurărilor împotriva accidentelor și a indemnizațiilor în caz de boală și accident; subliniază că subcontractanții trebuie să aibă, de asemenea, posibilitatea de a ajuta angajații în caz de maltratare și abuz din partea clienților, precum și cu repatrierea;

52.  invită Comisia să examineze posibilitatea înființării unui instrument prin care întreprinderile să poată fi supuse unei obligații de diligență mai mari pentru care pot fi răspunzătoare, în ceea ce privește atât filialele, cât și subcontractanții lor care își desfășoară activitatea într-o țară terță, pentru a preveni încălcări ale drepturilor omului, acte de corupție, vătămări corporale sau daune ambientale grave și încălcarea convențiilor OIM;

53.  consideră că Directiva 96/71/CE și normele de coordonare a sistemelor de securitate socială trebuie să se aplice încadrării în muncă a lucrătorilor detașați dintr-o țară terță, pe baza reglementării în temeiul Modului 4 al OMC și în cadrul acordurilor comerciale, pentru a împiedica un tratament mai favorabil al întreprinderilor și lucrătorilor din țările terțe decât al celor din statele membre;

54.  solicită Comisiei, în măsura în care acest lucru este posibil, să ia în considerare recomandările prezentei rezoluții;

55.  subliniază nevoia unei mai bune coordonări a diferitelor politici europene;

o
o   o

56.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 18, 21.1.1997, p. 1. (2) JO L 159, 28.5.2014, p. 11. (3) JO L 166, 30.4.2004, p. 1. (4) JO L 284, 30.10.2009, p. 1. (5) JO L 177, 4.7.2008, p. 6. (6) JO L 300, 14.11.2009, p. 72. (7) JO L 300, 14.11.2009, p. 51. (8) JO L 102, 11.4.2006, p. 1. (9) JO L 80, 23.3.2002, p. 35. (10) JO L 293, 31.10.2008, p. 3. (11) JO L 364, 12.12.1992, p. 7. (12) JO L 167, 2.7.1999, p. 33. (13) JO L 124, 20.5.2009, p. 30. (14) Texte adoptate, P7_TA(2014)0012. (15) JO L 65, 11.3.2016, p. 12. (16) http://www.eurofound.europa.eu/publications/report/2010/working-conditions-industrial-relations/posted-workers-in-the-european-union (17) https://www.eurofound.europa.eu/observatories/eurwork/industrial-relations-dictionary (18) Articolul 31 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene: „Orice lucrător are dreptul la condiții de muncă care să respecte sănătatea, securitatea și demnitatea sa.” (19) EU:C:2007:809 (20) A se vedea texte adoptate, P8_TA(2015)0252. (21) A se vedea Pacolet, Jozef, și De Wispelaere, Frederic, „Posting of workers: Report on A1 portable documents („Detașarea lucrătorilor: raportul Departamentului tematic A1 privind documentele portabile emise în 2012 și 2013”, p. 15. Conform datelor EUROSTAT, în 2013, întreaga forță de muncă din UE s-a ridicat la 243 milioane de persoane (Labour force survey overview 2013 - „Rezumat al anchetei privind forța de muncă pentru 2013”, Eurostat (http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Labour_force_survey_overview_2013#Labour_force_in_the_EU) (22) https://ec.europa.eu/priorities/sites/beta-political/files/juncker-political-guidelines_en.pdf (23) Rezoluția Parlamentului European din 14 ianuarie 2014 privind inspecțiile eficiente la locul de muncă ca strategii de îmbunătățire a condițiilor de muncă în Europa (Texte adoptate, P7_TA(2014)0012). (24) Directiva 92/106/CEE a Consiliului din 7 decembrie 1992 privind stabilirea de norme comune pentru anumite tipuri de transporturi combinate de mărfuri între state membre (JO L 368, 17.12.1992, p. 38). (25) Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, 22.3.2001, p. 16). (26) Regulamentul (UE) nr. 83/2014 al Comisiei din 29 ianuarie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 965/2012 de stabilire a cerințelor tehnice și a procedurilor administrative referitoare la operațiunile aeriene în temeiul Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 28, 31.1.2014, p. 17). (27) Regulamentul (UE) nr. 465/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 (JO L 149, 8.6.2012, p. 4). (28) JO L 162, 30.4.2004, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 septembrie 2016 referitoare la Regulamentul delegat al Comisiei din 30 iunie 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind documentele cu informații esențiale referitoare la produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări (PRIIP), prin stabilirea unor standarde tehnice de reglementare privind modul de prezentare, conținutul, revizuirea și modificarea documentelor cu informații esențiale, precum și condițiile de îndeplinire a cerinței de a furniza astfel de documente (C(2016)03999 – 2016/2816(DEA))

P8_TA(2016)0347 B8-0974/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei (C(2016)03999) („Regulamentul delegat”),

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind documentele cu informații esențiale referitoare la produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări (PRIIP), în special articolul 8 alineatul (5), articolul 10 alineatul (2) și articolul 13 alineatul (5),

–  având în vedere articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei, precum și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei,

–  având în vedere proiectul de standard tehnic de reglementare (RTS), prezentat la 6 aprilie 2016 de Comitetul comun al autorităților europene de supraveghere, în conformitate cu articolul 10 și articolul 56 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010,

–  având în vedere scrisoarea adresată Comisiei Europene, transmisă de președintele Comisiei pentru afaceri economice și monetare la 30 iunie 2016, precum și scrisoarea transmisă de președintele Comisiei pentru afaceri economice și monetare la 12 iulie 2016,

–  având în vedere propunerea de rezoluție prezentată de Comisia pentru afaceri economice și monetare,

–  având în vedere articolul 105 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât este esențial ca informațiile destinate consumatorilor cu privire la produsele de investiții să fie comparabile, pentru a promova condiții competitive egale pe piață, indiferent de tipul de intermediar financiar care le produce sau le comercializează;

B.  întrucât eliminarea riscului de credit din calculul categoriei de risc pentru produsele de asigurare ar induce în eroare investitorii;

C.  întrucât încă mai trebuie clarificat tratamentul produselor cu multiple opțiuni, în special în legătură cu scutirea explicită acordată fondurilor OPCVM, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1286/2014;

D.  întrucât actul delegat în forma sa adoptată de Comisie conține defecte în metodologia de calcul al viitoarelor scenarii de performanță și, prin urmare, nu îndeplinește cerința prevăzută de Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 de a furniza informații care sunt „corecte, clare și nu induc în eroare” și, în special, nu arată că, în cazul anumitor PRIIP, chiar într-un scenariu negativ și chiar pentru produsele care au cauzat periodic pierderi în perioada minimă recomandată de deținere, investitorii ar putea pierde bani;

E.  întrucât lipsa unor orientări detaliate în regulamentul delegat cu privire la „alerta de inteligibilitate” dă naștere unui grav risc de aplicare incoerentă a acestui element în documentul cu informații esențiale, în toată piața unică;

F.  întrucât Parlamentul își menține opinia că ar trebui introdusă o standardizare suplimentară a momentului în care se va utiliza alerta de inteligibilitate, cu titlu de mandat suplimentar al standardului tehnic de reglementare;

G.  întrucât, în forma sa nemodificată, există riscul ca normele stabilite de regulamentul delegat să intre în contradicție cu spiritul și scopul legislației, care este de a furniza investitorilor individuali informații clare, comparabile, inteligibile și care nu induc în eroare cu privire la PRIIP;

H.  întrucât în scrisoarea din 30 iunie 2016 transmisă Comisiei Europene de președintele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, echipa de negocieri a Parlamentului a solicitat Comisiei Europene să evalueze posibilitatea amânării punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1286/2014,

1.  formulează obiecțiuni la regulamentul delegat al Comisiei;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și de a o informa că regulamentul delegat nu poate intra în vigoare;

3.  invită Comisia să prezinte un nou act delegat care să țină cont de preocupările menționate mai sus;

4.  invită Comisia să aibă în vedere o propunere care să amâne data de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1286/2014, fără a schimba vreo altă dispoziție de la nivelul 1, pentru a asigura punerea în aplicare în bune condiții a cerințelor prevăzute de regulament și de regulamentul delegat, precum și să evite aplicarea nivelului 1 înainte de intrarea prealabilă în vigoare a standardului tehnic de reglementare;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și guvernelor și parlamentelor statelor membre.