Index 
Texte adoptate
Marţi, 25 octombrie 2016 - Strasbourg
Schimbul automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Danemarca *
 Schimbul automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Danemarca *
 Acordul UE-China cu privire la exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere pentru titularii de pașapoarte diplomatice ***
 Anumite state membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară ***I
 Cererea de ridicare a imunității lui Jean-Marie Le Pen
 Cererea de apărare a privilegiilor și imunităților lui Jane Collins
 Cerere de apărare a privilegiilor și imunităților lui Mario Borghezio
 Statisticile din transportul feroviar, în ceea ce privește colectarea datelor privind mărfurile, călătorii și accidentele ***II
 Statistica transportului de mărfuri pe căi navigabile interioare (competențe delegate și de executare) ***II
 Cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente ***I
 Proiectul de buget rectificativ nr. 3/2016: securitatea instituțiilor
 Strategia UE față de Iran în urma încheierii acordului nuclear
 Combaterea corupției și acțiunile subsecvente rezoluției CRIM
 Drepturile omului și migrația în țările terțe
 Răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țări terțe
 Strategia UE pentru gazul natural lichefiat și pentru stocarea gazelor
 Uniformizarea controalelor în domeniul pescuitului în Europa
 Îmbunătățirea conectării și accesibilității infrastructurii de transport din Europa Centrală și de Est
 Crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale

Schimbul automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Danemarca *
PDF 244kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Danemarca (11219/2016 – C8-0340/2016 – 2016/0813(CNS))
P8_TA(2016)0391A8-0289/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (11219/2016),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0340/2016),

–  având în vedere Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere(1), în special articolul 33,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 octombrie 2013 referitoare la consolidarea cooperării transfrontaliere în domeniul asigurării respectării legii în UE: punerea în aplicare a „Deciziei Prüm” și modelul european de schimb de informații(2)

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la agenda europeană de securitate(3),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0289/2016),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

(1)JO L 210, 6.8.2008, p. 1.
(2)JO C 181, 19.5.2016, p. 67.
(3)Texte adoptate, P8_TA(2015)0269.


Schimbul automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Danemarca *
PDF 245kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Danemarca (11220/2016 – C8-0341/2016 – 2016/0814(CNS))
P8_TA(2016)0392A8-0288/2016

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (11220/2016),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0341/2016),

–  având în vedere Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere(1), în special articolul 33,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 octombrie 2013 referitoare la consolidarea cooperării transfrontaliere în domeniul asigurării respectării legii în UE: punerea în aplicare a „Deciziei Prüm” și modelul european de schimb de informații (EIXM)(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la agenda europeană de securitate(3),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0288/2016),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

(1)JO L 210, 6.8.2008, p. 1.
(2) JO C 181, 19.5.2016, p. 67.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0269.


Acordul UE-China cu privire la exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere pentru titularii de pașapoarte diplomatice ***
PDF 241kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Populară Chineză privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere pentru titularii de pașapoarte diplomatice (15470/2015 – C8-0110/2016 – 2015/0293(NLE))
P8_TA(2016)0393A8-0281/2016

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (15470/2015),

–  având în vedere proiectul de acord dintre Uniunea Europeană și Republica Populară Chineză cu privire la exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere pentru titularii de pașapoarte diplomatice (15469/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0110/2016),

–  având în vedere scrisoarea transmisă de Comisia pentru afaceri externe,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0281/2016),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Populare Chineze.


Anumite state membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară ***I
PDF 326kWORD 49k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestiunea financiară pentru anumite state membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară (COM(2016)0418 – C8-0238/2016 – 2016/0193(COD))
P8_TA(2016)0394A8-0292/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0418),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 177 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0238/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 21 septembrie 2016(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru bugete,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat în scrisoarea din 21 septembrie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0292/2016),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 octombrie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestiunea financiară pentru anumite state membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară

P8_TC1-COD(2016)0193


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2016/2135.)

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.


Cererea de ridicare a imunității lui Jean-Marie Le Pen
PDF 244kWORD 49k
Decizia Parlamentului European din 25 octombrie 2016 privind cererea de ridicare a imunității lui Jean-Marie Le Pen (2016/2108(IMM))
P8_TA(2016)0395A8-0301/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere cele două cereri de ridicare a imunității lui Jean-Marie Le Pen transmise de către Procurorul General din cadrul Curții de Apel Paris la 14 martie 2016 și comunicate în ședința plenară din 8 iunie 2016, în legătură cu două dosare, nr. 2211/15/21 și nr. 2226/15/9, pendinte pe rolul judecătorilor de instrucție din cadrul Tribunalului Paris pentru incitare la ură rasială, ambele privind aceleași fapte,

–  în urma audierii lui Jean-Marie Le Pen, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 26 din Constituția Republicii Franceze,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0301/2016),

Α.  întrucât doi judecători de instrucție de la Tribunalul Paris au solicitat ridicarea imunității lui Jean-Marie Le Pen, în legătură cu o presupusă infracțiune;

Β.  întrucât, potrivit articolului 9 din Protocolul nr. 7 privind imunitățile și privilegiile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 26 din Constituția Republicii Franceze, „niciun membru al Parlamentului [...] în exercitarea atribuțiilor care îi revin nu poate fi urmărit, cercetat, reținut, deținut sau judecat din cauza opiniilor sau a voturilor exprimate”, și că niciun membru al Parlamentului nu poate fi „arestat sau privat de libertate sau confruntat cu măsuri de restrângere a libertății pentru o infracțiune gravă sau altă infracțiune majoră fără aprobarea Parlamentului”;

D.  întrucât articolul 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene prevede că deputații în Parlamentul European nu pot fi nici cercetați, nici reținuți sau urmăriți datorită opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor;

E.  întrucât obiectivul prezentei dispoziții este de a asigura că, în principiu, deputații în Parlamentul European au dreptul la libertatea de exprimare, dar acesta nu-i îndrituiește să defăimeze, să calomnieze, să incite la ură sau să facă afirmații calomnioase sau orice altă declarație care poate contraveni articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

F.  întrucât dispozițiile privind imunitatea parlamentară trebuie interpretate având în vedere valorile, obiectivele și principiile din tratatele europene;

G.  întrucât, pentru un deputat în Parlamentul European, această imunitate se referă nu numai la opiniile exprimate de deputat în reuniunile oficiale ale Parlamentului, ci și la cele exprimate în afara acestuia din urmă, cum ar fi în media, atunci când există „o legătură între opinia formulată și funcțiile parlamentare”;

H.  întrucât Jean-Marie Le Pen este acuzat că, într-o înregistrare video publicată pe internet la 6 iunie 2014, a incitat în mod public la ură rasială;

I.  întrucât nu există legături între opinia controversată exprimată și activitatea parlamentară a lui Jean-Marie Le Pen și întrucât, prin urmare, acesta nu a acționat în exercitarea atribuțiilor sale de deputat în Parlamentul European;

J.  întrucât nu există nicio bază pentru o suspiciune de fumus persecutionis care ar constitui o încercare de a împiedica activitatea parlamentară a lui Jean-Marie Le Pen,

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Jean-Marie Le Pen,

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților competente ale Republicii Franceze.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.


Cererea de apărare a privilegiilor și imunităților lui Jane Collins
PDF 249kWORD 49k
Decizia Parlamentului European din 25 octombrie 2016 privind cererea de apărare a privilegiilor și imunităților lui Jane Collins (2016/2087(IMM))
P8_TA(2016)0396A8-0297/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea lui Jane Collins din 3 mai 2016, comunicată în ședința plenară din 11 mai 2016, pentru apărarea privilegiilor și imunităților sale în cadrul procedurii civile intentate împotriva sa, aflată pe rolul Queen’s Bench Division of the High Court din Londra (Cauza nr. HQ14DO4882),

–  având în vedere audierea lui James Carver, care a reprezentat-o pe Jane Collins în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 7, 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 7 și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0297/2016),

A.  întrucât Jane Collins a solicitat apărarea privilegiilor și imunităților sale în cadrul procedurii civile intentate împotriva sa, aflată pe rolul Queen’s Bench Division of the High Court din Londra (Cauza nr. HQ14DO4882);

B.  întrucât, în primul rând, cererea privește apărarea dreptului deputaților în Parlamentul European, în temeiul articolului 7 din protocol, de a nu fi supuși unor restricții administrative sau altor restricții privind libertatea lor de circulație în drumul către sau dinspre Parlamentul European;

C.  întrucât această parte a cererii are legătură cu faptul că Jane Collins ar fi fost împiedicată să se deplaseze pentru a participa la reuniuni parlamentare ca urmare a programului procedurilor judiciare intentate împotriva sa;

D.  întrucât, totuși, articolul 7 din protocol nu se aplică restricțiilor rezultate din proceduri judiciare, deoarece acestea sunt acoperite de dispozițiile specifice de la articolele 8 și 9 din protocol(2), iar cererea de apărare a privilegiului parlamentar nu poate fi, prin urmare, admisă în ceea ce privește articolul 7 din protocol;

E.  întrucât, în al doilea rând, cererea privește apărarea libertății deputaților în Parlamentul European, în temeiul articolului 8 din protocol, care stipulează că aceștia nu pot fi cercetați, reținuți sau urmăriți pentru opiniile sau voturile exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor;

F.  întrucât această parte din cerere privește faptul că împotriva lui Jane Collins a fost inițiată, în Regatul Unit, o acțiune civilă în despăgubire, incluzând pretenții în formă agravată, pentru calomnie și defăimare prezumtive, precum și o acțiune civilă în încetare pentru a i se interzice să repete declarațiile contestate;

G.  întrucât acuzația de calomnie și defăimare privește declarații pe care Jane Collins le-a făcut la o conferință de partid;

H.  întrucât imunitatea parlamentară prevăzută la articolul 8 din protocol se aplică opiniilor exprimate de deputații în Parlamentul European numai în cadrul exercitării funcțiilor lor;

I.  întrucât o declarație efectuată de un deputat european în afara incintei Parlamentului European nu constituie o opinie exprimată în cadrul exercitării funcțiilor parlamentare decât atunci când această declarație corespunde unei aprecieri subiective care prezintă o legătură directă și evidentă cu exercitarea unor asemenea funcții(3);

J.  întrucât nu există o legătură directă, evidentă, între declarațiile contestate și sarcinile lui Jane Collins în calitate de deputat în Parlamentul European, deoarece acestea nu se referă la activitatea sa ca deputat în Parlamentul European sau la politicile Uniunii Europene, ci au fost făcute în contextul unei dezbateri politice naționale;

K.  întrucât declarațiile contestate nu sunt, prin urmare, acoperite de articolul 8 din protocol,

1.  hotărăște să nu apere privilegiile și imunitățile lui Jane Collins;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților din Regatul Unit, inclusiv judecătorului Warby.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.
(2) Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, punctele 49 și 51.
(3) Hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543.


Cerere de apărare a privilegiilor și imunităților lui Mario Borghezio
PDF 250kWORD 50k
Decizia Parlamentului European din 25 octombrie 2016 privind cererea de apărare a privilegiilor și imunităților lui Mario Borghezio (2016/2028(IMM))
P8_TA(2016)0397A8-0312/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea lui Mario Borghezio din 5 ianuarie 2016, comunicată în ședința plenară din 1 februarie 2016, pentru apărarea privilegiilor și imunităților sale în cadrul procedurii penale aflate pe rolul Tribunalului Milano (RGNR No 41838/13, RG GIP No 12607/14),

–  în urma audierii lui Mario Borghezio, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 1 alineatul (1) litera (A) din Legea italiană nr. 205/1993,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 7 și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0312/2016),

A.  întrucât un deputat în Parlamentul European, Mario Borghezio, a solicitat apărarea imunității sale parlamentare în temeiul articolelor 8 și 9 din Protocolul nr. 7, în cadrul unei proceduri penale aflate pe rolul Tribunalului Milano, întrucât, potrivit notei transmise de parchet, dl Borghezio ar fi pledat, în cursul unei emisiuni radiofonice, pentru idei bazate pe superioritate și ură rasială sau etnică, comportament pasibil de a fi pedepsit în conformitate cu articolul 1 litera (a) din Legea italiană nr. 205/1993;

B.  întrucât articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene se exclud reciproc(2); întrucât speța de față privește exclusiv opiniile presupus discriminatorii exprimate de un deputat în Parlamentul European; întrucât, în consecință, aplicabilitatea exclusivă a articolului 8 din Protocol este de la sine înțeleasă;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 8 din Protocolul nr. 7, deputații în Parlamentul European nu pot fi cercetați, reținuți sau urmăriți pentru opiniile sau voturile exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor;

D.  întrucât Curtea de Justiție a statuat că, pentru a beneficia de imunitate, opiniile unui deputat în Parlamentul European trebuie să fie exprimate în exercitarea funcțiilor sale, ceea ce impune existența unei legături între opinia exprimată și îndatoririle parlamentare; întrucât această legătură trebuie să fie directă și evidentă(3);

E.  întrucât, în timpul emisiunii radiofonice în cauză, lui Mario Borghezio i s-a cerut să se exprime în legătură cu numirea și competența unui nou membru al guvernului italian, și anume noul Ministru pentru Integrare;

F.  întrucât faptele cauzei, astfel cum sunt prezentate în documentele furnizate Comisiei pentru afaceri juridice și în cadrul audierii desfășurate în fața acesteia, arată că declarațiile făcute în timpul interviului nu au o legătură directă și evidentă cu îndatoririle sale parlamentare;

G.  întrucât, în special, declarațiile de care este acuzat excedează tonul ce caracterizează în general dezbaterea politică și, mai mult, sunt profund anti-parlamentare ca natură; întrucât acestea sunt contrare articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, prin urmare, nu se poate considera că au fost făcute în exercițiul atribuțiilor unui deputat în Parlamentul European;

H.  întrucât, prin urmare, nu se poate considera că Mario Borghezio acționa în exercițiul funcțiilor sale de deputat în Parlamentul European,

I.  întrucât Curtea de Justiție a statuat că, atunci când pe rolul unei instanțe naționale este înregistrată o acțiune împotriva unui deputat în Parlamentul European, iar instanța este informată cu privire la inițierea unei proceduri de apărare a imunității și privilegiilor deputatului respectiv, în conformitate cu Regulamentul de procedură al Parlamentului, respectiva instanță națională trebuie să suspende procedura judiciară și să-i solicite Parlamentului să emită un aviz în cel mai scurt timp(4); întrucât Tribunalul Milano, la care a fost intentată procedura judiciară împotriva dlui Borghezio, a refuzat să suspende procedura și a dispus continuarea acesteia în pofida unei cereri formulate de dl Borghezio pe baza jurisprudenței pertinente a Curții de Justiție,

1.  hotărăște să nu apere privilegiile și imunitatea lui Mario Borghezio;

2.  deplânge faptul că Tribunalul Milano, în pofida jurisprudenței pertinente a Curții de Justiție, a refuzat să suspende procedura intentată împotriva dlui Borghezio;

3.  se așteaptă ca autoritățile italiene să se conformeze întotdeauna pe deplin principiului statuat de Curtea de Justiție în legătură cu obligația impusă instanței competente de a suspenda procedura judiciară odată cu depunerea unei cereri de apărare a privilegiilor și imunității unui deputat în Parlamentul European;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților competente ale Republicii Italiene și lui Mario Borghezio.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543; hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.
(2) Cauzele conexe C-200/07 și C-201/07 Marra, menționate mai sus, punctul 45.
(3) Cauza C-163/10 Patriciello, menționată mai sus, punctele 33 și 35.
(4) Cauzele conexate C-200/07 și C-201/07 Marra, menționate mai sus, punctul 43.


Statisticile din transportul feroviar, în ceea ce privește colectarea datelor privind mărfurile, călătorii și accidentele ***II
PDF 254kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 91/2003 privind statisticile din transportul feroviar, în ceea ce privește colectarea datelor privind mărfurile, călătorii și accidentele (10000/1/2016 – C8-0365/2016 – 2013/0297(COD))
P8_TA(2016)0398A8-0300/2016

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

—  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (10000/1/2016 - C8-0365/2016),

—  având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0611),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 76 din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și turism (A8-0300/2016),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) Texte adoptate la 11.3.2014, P7_TA(2014)0197.


Statistica transportului de mărfuri pe căi navigabile interioare (competențe delegate și de executare) ***II
PDF 254kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1365/2006 privind statistica transportului de mărfuri pe căi navigabile interioare în ceea ce privește acordarea de competențe delegate și de executare Comisiei pentru adoptarea anumitor măsuri (09878/1/2016 – C8-0358/2016 – 2013/0226(COD))
P8_TA(2016)0399A8-0298/2016

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

—  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (09878/1/2016 - C8-0358/2016),

—  având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0484),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 76 din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și turism (A8-0298/2016),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) Texte adoptate la 11.3.2014, P7_TA(2014)0180.


Cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente ***I
PDF 628kWORD 80k
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 25 octombrie 2016 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente (COM(2013)0884 – C8-0033/2014 – 2013/0432(COD))(1)
P8_TA(2016)0400A8-0239/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de directivă
Referirea 1
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 33,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 33 și 114,
Amendamentul 2
Propunere de directivă
Considerentul 1 a (nou)
(1a)   Prezenta directivă ar trebui să fie în concordanță cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului1.
___________________
1 Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).
Amendamentul 3
Propunere de directivă
Considerentul 2
(2)  În consecință, tipurile de încălcări ale normelor vamale și sancțiunile aplicate sunt prevăzute în 28 de norme juridice diferite. Prin urmare, o încălcare a legislației vamale a Uniunii nu este tratată în același fel în întreaga Uniune și sancțiunile care pot fi impuse în fiecare caz diferă, din punct de vedere al naturii și al gravității, în funcție de statul membru care impune sancțiunea.
(2)  Încălcările normelor vamale și sancțiunile aplicate sunt prevăzute în 28 de seturi diferite de norme juridice. Prin urmare, o încălcare a legislației vamale a Uniunii nu este tratată în același fel în întreaga Uniune și sancțiunile care pot fi impuse în fiecare caz diferă în ceea ce privește natura și gravitatea lor în funcție de statul membru care impune sancțiunea, ceea ce conduce la posibile pierderi de venituri pentru statele membre și la denaturări ale comerțului.
Amendamentul 4
Propunere de directivă
Considerentul 3
(3)  Această discrepanță între sistemele juridice ale statelor membre afectează nu numai gestionarea optimă a uniunii vamale, ci împiedică și îndeplinirea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii economici în cadrul uniunii vamale, din cauza impactului pe care îl are asupra accesului acestora la simplificări și la facilități vamale.
(3)  Această discrepanță dintre sistemele juridice ale statelor membre nu numai că afectează gestionarea optimă a uniunii vamale și transparența necesară asigurării unei bune funcționări a pieței interne în ceea ce privește modurile de abordare a încălcării normelor de diferite autorități vamale, ci și împiedică asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii economici în cadrul uniunii vamale, care trebuie deja să respecte diferite seturi de norme la nivelul întregii Uniuni, din cauza impactului pe care îl are asupra accesului acestora la simplificări și la facilități vamale.
Amendamentul 5
Propunere de directivă
Considerentul 6
(6)  Ar trebui să se stabilească o listă de comportamente care ar trebui să fie considerate drept o încălcare a legislației vamale a Uniunii și care atrag după sine sancțiuni. Aceste încălcări ale dispozițiilor vamale ar trebui să fie bazate în totalitate pe obligațiile care decurg din legislația vamală, cu trimitere directă la cod. Prezenta directivă nu stabilește dacă statele membre ar trebui să aplice sancțiuni administrative sau penale cu privire la acele încălcări ale dispozițiilor vamale.
(6)  Ar trebui să se stabilească în prezenta directivă o listă de comportamente care ar trebui să fie considerate drept o încălcare a legislației vamale a Uniunii și care atrag după sine sancțiuni. Aceste încălcări ale dispozițiilor vamale ar trebui să fie bazate în totalitate pe obligațiile care decurg din legislația vamală, cu trimitere directă la cod. Prezenta directivă prevede ca statele membre să aplice sancțiuni nepenale cu privire la astfel de încălcări ale dispozițiilor vamale. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată să prevadă impunerea unor sancțiuni penale, conform legilor naționale și dreptului Uniunii, în locul unor sancțiuni nepenale în cazurile în care natura și gravitatea încălcării impune acest lucru, pentru ca sancțiunea impusă să fie disuasivă, eficientă și proporțională.
Amendamentul 6
Propunere de directivă
Considerentul 7
(7)   Prima categorie de comportament ar trebui să includă încălcări ale dispozițiilor vamale pe baza răspunderii obiective, care nu necesită niciun element de culpă, având în vedere caracterul obiectiv al obligațiilor implicite, precum și faptul că persoanele responsabile de îndeplinirea acestor obligații nu pot ignora existența acestor dispoziții și caracterul lor obligatoriu.
eliminat
Amendamentul 7
Propunere de directivă
Considerentul 8
(8)   A doua și a treia categorie comportamentală ar trebui să includă încălcări ale normelor vamale săvârșite din neglijență sau, respectiv, cu intenție, atunci când trebuie să se stabilească un astfel de element subiectiv din care să rezulte răspunderea pentru actul săvârșit.
eliminat
Amendamentul 8
Propunere de directivă
Considerentul 10
(10)  Pentru a se asigura securitatea juridică, ar trebui să se prevadă că orice act sau omisiune care rezultă dintr-o eroare comisă de autoritățile vamale nu ar trebui să fie considerate o încălcare a legislației vamale.
(10)  Pentru a se asigura securitatea juridică, ar trebui să se prevadă că orice act sau omisiune care rezultă dintr-o eroare comisă de autoritățile vamale, astfel cum se prevede în cod, nu ar trebui să fie considerate o încălcare a legislației vamale;
Amendamentul 9
Propunere de directivă
Considerentul 12
(12)  În vederea apropierii sistemelor naționale de sancțiuni ale statelor membre, ar trebui să se stabilească niveluri de sancțiuni care să reflecte diversele categorii de încălcări ale normelor vamale și gravitatea acestora. Pentru a impune sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că autoritățile naționale competente țin seama de circumstanțele agravante sau atenuante specifice atunci când stabilesc tipul și nivelul sancțiunilor care urmează să fie aplicate.
(12)  În vederea apropierii sistemelor naționale de sancțiuni ale statelor membre, ar trebui să se stabilească niveluri de sancțiuni care să reflecte gravitatea încălcărilor dispozițiilor vamale. Pentru a impune sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că autoritățile naționale competente țin seama de circumstanțele agravante sau atenuante specifice atunci când stabilesc tipul și nivelul sancțiunilor care urmează să fie aplicate.
Amendamentul 10
Propunere de directivă
Considerentul 12 a (nou)
(12a)   Numai în cazurile în care încălcările grave au legătură nu cu taxele eludate, ci cu valoarea mărfurilor respective, de exemplu în cazul încălcărilor legate de drepturile de proprietate intelectuală sau al mărfurilor care fac obiectul unor interdicții sau restricții, autoritățile vamale ar trebui să stabilească sancțiunea impusă în funcție de valoarea mărfurilor.
Amendamentul 11
Propunere de directivă
Considerentul 13
(13)  Perioada de prescripție a procedurilor privind încălcarea normelor vamale ar trebui să fie stabilită la patru ani de la data la care s-a comis încălcarea normelor vamale sau, în cazul unei încălcări continue sau repetate, atunci când încetează comportamentul care constituie o încălcare. Statele membre ar trebui să se asigure că perioada de prescripție este întreruptă de o acțiune care implică cercetări sau proceduri judiciare legate de încălcarea normelor vamale. Statele membre pot stabili cazurile în care se suspendă perioada de prescripție. Începerea sau continuarea acestor proceduri ar trebui să fie interzisă după expirarea unei perioade de opt ani, în timp ce perioada de prescripție pentru executarea unei sancțiuni ar trebui să fie de trei ani.
(13)  Perioada de prescripție a procedurilor privind încălcarea normelor vamale ar trebui să fie stabilită la patru ani de la data la care s-a comis încălcarea normelor vamale sau, în cazul unei încălcări continue sau repetate, atunci când încetează comportamentul care constituie o încălcare. Statele membre ar trebui să se asigure că perioada de prescripție este întreruptă de o acțiune care implică cercetări sau proceduri judiciare legate de aceeași încălcare a normelor vamale sau de o acțiune a persoanei care se face responsabilă de încălcare. Statele membre ar trebui să poată stabili cazurile în care se suspendă perioada de prescripție. Toate procedurile ar trebui să fie prescrise, indiferent dacă perioada de prescripție este întreruptă, după expirarea unei perioade de opt ani, în timp ce perioada de prescripție pentru executarea unei sancțiuni ar trebui să fie de trei ani.
Amendamentul 12
Propunere de directivă
Considerentul 14
(14)  Ar trebui să se prevadă suspendarea procedurilor administrative privind încălcările normelor vamale, în cazul în care au fost inițiate procedurile penale împotriva aceleiași persoane și pentru aceleași fapte. Continuarea procedurilor administrative după finalizarea procedurilor penale ar trebui să fie posibilă numai în condiții de strictă conformitate cu principiul de drept ne bis in idem.
(14)  Ar trebui să se prevadă suspendarea procedurilor administrative privind încălcările normelor vamale, în cazul în care au fost inițiate procedurile penale împotriva aceleiași persoane și pentru aceleași fapte. Continuarea procedurilor administrative după finalizarea procedurilor penale ar trebui să fie posibilă numai în condiții de strictă conformitate cu principiul de drept ne bis in idem, în temeiul căruia este interzisă sancționarea de două ori a aceleiași încălcări.
Amendamentul 13
Propunere de directivă
Considerentul 15 a (nou)
(15a)   Obiectivul general al prezentei directive este acela de a asigura respectarea legislației vamale a Uniunii. Cu toate acestea, cadrul vamal prevăzut de prezenta directivă nu permite o abordare integrată privind asigurarea respectării legislației, care să includă supravegherea, controlul și efectuarea de anchete. Prin urmare, Comisia ar trebui să aibă obligația de a prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la aceste aspecte, inclusiv cu privire la aplicarea cadrului comun de gestionare a riscurilor, pentru a verifica dacă este nevoie și de alte acte legislative.
Amendamentul 14
Propunere de directivă
Considerentul 18 a (nou)
(18a)   Prezenta directivă are ca scop consolidarea cooperării vamale prin apropierea legislațiilor naționale în materie de sancțiuni vamale. Întrucât tradițiile juridice ale statelor membre sunt în prezent extrem de divergente, această armonizare nu poate fi totală.
Amendamentul 15
Propunere de directivă
Articolul 1 – alineatul 1
1.  Prezenta directivă stabilește un cadru privind încălcările legislației vamale a Uniunii și prevede sancțiuni pentru aceste încălcări.
1.  Prezenta directivă urmărește să contribuie la buna funcționare a pieței interne și să creeze cadrul privind încălcările legislației vamale a Uniunii și prevede impunerea unor sancțiuni nepenale pentru aceste încălcări prin apropierea dispozițiilor actelor cu putere de lege și ale actelor administrative din statele membre.
Amendamentul 16
Propunere de directivă
Articolul 1 – alineatul 2 a (nou)
2a.   Prezenta directivă se referă la obligațiile statelor membre față de partenerii comerciali ai Uniunii Europene, precum și de Organizația Mondială a Comerțului și Organizația Mondială a Vămilor, pentru a crea o piață internă omogenă și eficientă, facilitând, totodată, schimburile comerciale și asigurând securitate.
Amendamentul 17
Propunere de directivă
Articolul 2
Articolul 2
Articolul 2
Încălcări ale dispozițiilor vamale și sancțiuni
Principii generale
Statele membre stabilesc norme cu privire la sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor vamale prevăzute la articolele 3-6.
1.   Statele membre stabilesc norme cu privire la sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor vamale prevăzute la articolele 3 și 6, cu stricta respectare a principiului ne bis in idem.
Statele membre se asigură că actele sau omisiunile prevăzute la articolele 3 și 6 constituie încălcări ale dispozițiilor vamale atunci când sunt comise din neglijență sau cu intenție.
Statele membre pot să prevadă impunerea unor sancțiuni penale, conform legilor naționale și dreptului Uniunii, în locul unor sancțiuni nepenale în cazurile în care natura și gravitatea încălcării impune acest lucru, pentru ca sancțiunea impusă să fie disuasivă, eficientă și proporțională.
2.   În sensul prezentei directive:
(a)   autoritățile vamale stabilesc dacă încălcarea a fost comisă din neglijență, adică dacă persoana responsabilă nu a acordat atenția cuvenită controalelor efectuate cu privire la operațiunile desfășurate de aceasta sau dacă a luat măsuri evident insuficiente pentru a evita apariția situației care a dus la încălcarea respectivă, în cazul în care apariția situației poate fi prevăzută în mod rezonabil;
(b)   autoritățile vamale stabilesc dacă încălcarea a fost comisă cu intenție, adică dacă persoana responsabilă a acționat știind că actul sau omisiunea pe care o comite constituie o încălcare a dispozițiilor sau dacă a acționat în mod intenționat și conștient pentru a încălca dispozițiile vamale;
(c)   erorile materiale sau greșelile nu reprezintă încălcări ale dispozițiilor vamale, cu excepția cazului în care reiese în mod evident din întreaga situație că acestea au fost comise din neglijență sau cu intenție.
Amendamentul 18
Propunere de directivă
Articolul 2 a (nou)
Articolul 2 a
Facilitarea schimburilor comerciale
Pentru a respecta obligațiile Uniunii în temeiul Acordului OMC privind facilitarea comerțului, statele membre colaborează pentru crearea unui sistem de cooperare care să includă toate statele membre. Acest sistem are ca scop coordonarea indicatorilor -cheie de performanță privind sancțiunile vamale (analiza numărului de apeluri, rata de recidivă etc.); diseminarea celor mai bune practici între autoritățile vamale (eficiența controalelor și a sancțiunilor, reducerea costurilor administrative etc.); transmiterea experiențelor operatorilor economici și crearea de legături între aceștia; monitorizarea modului în care serviciile vamale își desfășoară activitățile; și realizarea unor statistici privind încălcările săvârșite de către întreprinderi din țări terțe. În cadrul sistemului de cooperare, toate statele membre sunt notificate fără întârziere cu privire la investigarea încălcărilor dispozițiilor vamale și la încălcările constatate, astfel încât să se faciliteze schimburile comerciale, să se împiedice intrarea mărfurilor ilegale pe piața internă și să se îmbunătățească eficacitatea controalelor.
Amendamentul 19
Propunere de directivă
Articolul 3
Articolul 3
Articolul 3
Răspunderea obiectivă privind încălcările dispozițiilor vamale
Încălcările dispozițiilor vamale
Statele membre se asigură că următoarele acte sau omisiuni constituie încălcări ale dispozițiilor vamale, indiferent de natura elementului de culpă:
Statele membre se asigură că următoarele acte sau omisiuni constituie încălcări ale dispozițiilor vamale:
(a)  nerespectarea de către persoana care depune o declarație vamală, o declarație de depozit temporar, o declarație sumară de intrare, o declarație sumară de ieșire, o declarație de reexport sau o notificare de reexport, a obligației de a asigura corectitudinea și caracterul complet al informațiilor furnizate în această declarație, notificare sau cerere, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) litera (a) din cod;
(a)  nerespectarea de către persoana care depune o declarație vamală, o declarație de depozit temporar, o declarație sumară de intrare, o declarație sumară de ieșire, o declarație de reexport sau o notificare de reexport, a obligației de a asigura corectitudinea și caracterul complet al informațiilor furnizate în această declarație, notificare sau cerere, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) litera (a) din cod;
(b)  nerespectarea de către persoana care depune o declarație vamală, o declarație de depozit temporar, o declarație sumară de intrare, o declarație sumară de ieșire, o declarație de reexport sau o notificare de reexport, a obligației de a asigura autenticitatea, corectitudinea și valabilitatea oricărui document de însoțire, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) litera (b) din cod;
(b)  nerespectarea de către persoana care depune o declarație vamală, o declarație de depozit temporar, o declarație sumară de intrare, o declarație sumară de ieșire, o declarație de reexport sau o notificare de reexport, a obligației de a asigura autenticitatea, corectitudinea și valabilitatea oricărui document de însoțire, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) litera (b) din cod;
(c)  nerespectarea de către persoana care depune o declarație sumară de intrare, în conformitate cu articolul 127 din cod, a obligației de a trimite o notificare privind sosirea unui vapor aflat pe mare sau a unei aeronave, în conformitate cu articolul 133 din cod, o declarație de depozit temporar, în conformitate cu articolul 145 din cod, o declarație vamală, în conformitate cu articolul 158 din cod, o notificare a activităților din zonele libere, în conformitate cu articolul 244 alineatul (2) din cod, o declarație prealabilă la ieșire, în conformitate cu articolul 263 din cod, o declarație de reexport, în conformitate cu articolul 270 din cod, o declarație sumară de ieșire, în conformitate cu articolul 271 din cod sau o notificare de reexport, în conformitate cu articolul 274 din cod;
(c)  nerespectarea de către o persoană care depune o declarație sumară de intrare, în conformitate cu articolul 127 din cod, a obligației de a trimite o notificare privind sosirea unui vapor aflat pe mare sau a unei aeronave, în conformitate cu articolul 133 din cod, o declarație de depozit temporar, în conformitate cu articolul 145 din cod, o declarație vamală, în conformitate cu articolul 158 din cod, o notificare a activităților din zonele libere, în conformitate cu articolul 244 alineatul (2) din cod, o declarație prealabilă la ieșire, în conformitate cu articolul 263 din cod, o declarație de reexport, în conformitate cu articolul 270 din cod, o declarație sumară de ieșire, în conformitate cu articolul 271 din cod sau o notificare de reexport, în conformitate cu articolul 274 din cod;
(d)  nerespectarea de către un operator economic a obligației de a păstra documentele și informațiile legate de îndeplinirea formalităților vamale prin orice mijloace accesibile pentru perioada de timp prevăzută de legislația vamală, în conformitate cu articolul 51 din cod;
(d)  nerespectarea de către un operator economic a obligației de a păstra documentele și informațiile legate de îndeplinirea formalităților vamale prin orice mijloace accesibile pentru perioada de timp prevăzută de legislația vamală, în conformitate cu articolul 51 din cod;
(e)  scoaterea mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Uniunii de sub supravegherea vamală fără permisiunea autorităților vamale, contrar dispozițiilor articolului 134 alineatul (1) primul și al doilea paragraf din cod;
(e)  scoaterea mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Uniunii de sub supravegherea vamală fără permisiunea autorităților vamale, contrar dispozițiilor articolului 134 alineatul (1) primul și al doilea paragraf din cod;
(f)  scoaterea mărfurilor de sub supravegherea vamală, contrar dispozițiilor articolului 134 alineatul (1) al patrulea paragraf, ale articolului 158 alineatul (3) și ale articolului 242 din cod;
(f)  scoaterea mărfurilor de sub supravegherea vamală, contrar dispozițiilor articolului 134 alineatul (1) al patrulea paragraf, ale articolului 158 alineatul (3) și ale articolului 242 din cod;
(g)  nerespectarea de către o persoană care introduce mărfuri pe teritoriul vamal al Uniunii a obligației de a transporta mărfurile la locul desemnat, în conformitate cu articolul 135 alineatul (1) din cod sau nerespectarea obligației de a informa autoritățile vamale atunci când aceste obligații nu pot fi respectate, în conformitate cu articolul 137 alineatele (1) și (2) din cod;
(g)  nerespectarea de către o persoană care introduce mărfuri pe teritoriul vamal al Uniunii a obligației de a transporta mărfurile la locul desemnat, în conformitate cu articolul 135 alineatul (1) din cod sau nerespectarea obligației de a informa fără întârziere autoritățile vamale atunci când aceste obligații nu pot fi respectate, în conformitate cu articolul 137 alineatele (1) și (2) din cod, și de a informa, de asemenea, cu privire la locul în care se află mărfurile;
(h)  nerespectarea de către o persoană care introduce mărfuri într-o zonă liberă, în cazul în care zona liberă se învecinează cu frontiera terestră dintre un stat membru și o țară terță, a obligației de a duce aceste mărfuri direct în zona liberă respectivă, fără a le trece printr-o altă parte a teritoriului vamal al Uniunii, în conformitate cu articolul 135 alineatul (2) din cod;
(h)  nerespectarea de către o persoană care introduce mărfuri într-o zonă liberă, în cazul în care zona liberă se învecinează cu frontiera terestră dintre un stat membru și o țară terță, a obligației de a duce aceste mărfuri direct în zona liberă respectivă, fără a le trece printr-o altă parte a teritoriului vamal al Uniunii, în conformitate cu articolul 135 alineatul (2) din cod;
(i)  nerespectarea de către declarantul unui depozit temporar sau al unui regim vamal a obligației de a furniza documente autorităților vamale în cazul în care legislația Uniunii prevede acest lucru sau în cazul în care este necesar pentru efectuarea controalelor vamale, în conformitate cu articolul 145 alineatul (2) și cu articolul 163 alineatul (2) din cod;
(i)  nerespectarea de către declarantul unui depozit temporar sau al unui regim vamal a obligației de a furniza documente autorităților vamale în cazul în care legislația Uniunii prevede acest lucru sau în cazul în care este necesar pentru efectuarea controalelor vamale, în conformitate cu articolul 145 alineatul (2) și cu articolul 163 alineatul (2) din cod;
(j)  nerespectarea de către operatorul economic responsabil de mărfurile din afara UE, aflate în depozit temporar, a obligației de a plasa aceste mărfuri sub un regim vamal sau de a le reexporta în termenul prevăzut, în conformitate cu articolul 149 din cod;
(j)  nerespectarea de către declarantul unui depozit temporar sau de către persoana care depozitează mărfuri în cazul în care acestea sunt depozitate în alte facilități desemnate sau aprobate de autoritățile vamale, responsabilă de mărfurile din afara UE, aflate în depozit temporar, a obligației de a plasa aceste mărfuri sub un regim vamal sau de a le reexporta în termenul prevăzut, în conformitate cu articolul 149 din cod;
(k)  nerespectarea de către declarantul unui regim vamal a obligației de a deține și de a pune la dispoziția autorităților vamale, în momentul în care prezintă declarația vamală sau o declarație suplimentară, documentele însoțitoare necesare pentru aplicarea procedurii în cauză, în conformitate cu dispozițiile articolului 163 alineatul (1) și ale articolului 167 alineatul (1) al doilea paragraf din cod;
(k)  nerespectarea de către declarantul unui regim vamal a obligației de a deține și de a pune la dispoziția autorităților vamale, în momentul în care prezintă declarația vamală sau o declarație suplimentară, documentele însoțitoare necesare pentru aplicarea procedurii în cauză, în conformitate cu dispozițiile articolului 163 alineatul (1) și ale articolului 167 alineatul (1) al doilea paragraf din cod;
(l)  nerespectarea de către declarantul unui regim vamal, în cazul unei declarații simplificate în temeiul articolului 166 din cod sau al unei intrări în registrele declarantului în temeiul articolului 182 din cod, a obligației de a depune o declarație suplimentară la biroul vamal competent, în termenul prevăzut în acest sens, în conformitate cu dispozițiile articolului 167 alineatul (1) din cod;
(l)  nerespectarea de către declarantul unui regim vamal, în cazul unei declarații simplificate în temeiul articolului 166 din cod sau al unei intrări în registrele declarantului în temeiul articolului 182 din cod, a obligației de a depune o declarație suplimentară la biroul vamal competent, în termenul prevăzut în acest sens, în conformitate cu dispozițiile articolului 167 alineatul (1) din cod;
(m)  eliminarea sau distrugerea mijloacelor de identificare aplicate de către autoritățile vamale pe mărfuri, ambalaje sau mijloace de transport, fără să existe autorizarea prealabilă din partea autorităților vamale, în conformitate cu articolul 192 alineatul (2) din cod;
(m)  eliminarea sau distrugerea mijloacelor de identificare aplicate de către autoritățile vamale pe mărfuri, ambalaje sau mijloace de transport, fără să existe autorizarea prealabilă din partea autorităților vamale, în conformitate cu articolul 192 alineatul (2) din cod;
(n)  nerespectarea de către titularul regimului de perfecționare activă a obligației de a îndeplini o procedură vamală în termenul specificat, în conformitate cu articolul 257 din cod;
(n)  nerespectarea de către titularul regimului de perfecționare activă a obligației de a îndeplini o procedură vamală în termenul specificat, în conformitate cu articolul 257 din cod;
(o)  nerespectarea de către titularul regimului de perfecționare pasivă a obligației de a exporta mărfurile defecte în termenul specificat, în conformitate cu articolul 262 din cod;
(o)  nerespectarea de către titularul regimului de perfecționare pasivă a obligației de a exporta mărfurile defecte în termenul specificat, în conformitate cu articolul 262 din cod;
(p)  construirea unei clădiri într-o zonă liberă fără aprobarea autorităților vamale, în conformitate cu articolul 244 alineatul (1) din cod;
(p)  construirea unei clădiri într-o zonă liberă fără aprobarea prealabilă a autorităților vamale, în conformitate cu articolul 244 alineatul (1) din cod;
(q)  neplata taxelor la import sau la export de către persoana plătitoare în termenul stabilit, în conformitate cu articolul 108 din cod.
(q)  neplata taxelor la import sau la export de către persoana plătitoare în termenul stabilit, în conformitate cu articolul 108 din cod;
(qa)  nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a furniza autorităților vamale, ca urmare a unei solicitări din partea acestora, documentele și informațiile solicitate într-o formă adecvată și într-un timp rezonabil și de a acorda tot sprijinul necesar pentru îndeplinirea formalităților vamale sau a controalelor menționate la articolul 15 alineatul (1) din cod;
(qb)   nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a se conforma obligațiilor care rezultă din respectiva decizie, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din cod;
(qc)   nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a informa autoritățile vamale fără întârziere cu privire la orice eveniment survenit după luarea deciziei de către autoritățile respective, care influențează menținerea sau conținutul acesteia, în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din cod;
(qd)   nerespectarea de către titularul regimului de tranzit al Uniunii a obligației de a prezenta mărfurile intacte la biroul vamal de destinație în termenul prevăzut, în conformitate cu articolul 233 alineatul (1) litera (a) din cod;
(qe)   descărcarea sau transbordarea mărfurilor de pe mijloacele de transport în care circulă, fără autorizație acordată de autoritățile vamale sau în locuri care nu sunt desemnate sau aprobate de aceste autorități, în conformitate cu articolul 140 din cod;
(qf)   depozitarea mărfurilor în spațiile de depozitare temporară sau în antrepozite fără autorizație acordată de către autoritățile vamale, în conformitate cu articolele 147 și 148 din cod;
(qg)   nerespectarea de către titularul autorizației sau de către titularul regimului vamal a obligațiilor care rezultă din stocarea mărfurilor aflate sub regimul de antrepozit vamal, în conformitate cu dispozițiile articolului 242 alineatul (1) literele (a) și (b) din cod;
(qh)   furnizarea către autoritățile vamale, la cererea acestora întemeiată pe articolul 15 sau 163 din cod, de informații sau documente false;
(qi)   utilizarea de către un operator economic de informații false sau incomplete sau de documente false, incorecte sau nevalabile, în scopul de a obține o autorizație din partea autorităților vamale;
(i)   pentru a deveni un operator economic autorizat, în conformitate cu articolul 38 din cod;
(ii)   pentru a face uz de o declarație simplificată, în conformitate cu articolul 166 din cod;
(iii)   pentru a face uz de alte instrumente simplificate, în conformitate cu articolele 177, 179, 182 și 185 din cod; sau
(iv)   pentru a plasa mărfurile în regim special, în conformitate cu articolul 211 din cod;
(qj)   introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii ori scoaterea lor fără a fi prezentate autorităților vamale, în conformitate cu articolele 139 și 245 sau cu articolul 267 alineatul (2) din cod;
(qk)   prelucrarea mărfurilor într-un antrepozit vamal fără să existe o autorizație acordată de către autoritățile vamale, în conformitate cu articolul 241 din cod;
(ql)   achiziționarea sau deținerea mărfurilor implicate în una din încălcările dispozițiilor vamale prevăzute la literele (qd) și (qj) de la prezentul articol.
Amendamentul 20
Propunere de directivă
Articolul 4
Articolul 4
eliminat
Încălcări ale dispozițiilor vamale comise din neglijență
Statele membre se asigură că următoarele acte sau omisiuni constituie încălcări ale dispozițiilor vamale atunci când sunt săvârșite din neglijență:
(a)   nerespectarea de către operatorul economic responsabil de mărfurile din afara UE, aflate în depozit temporar, a obligației de a plasa aceste mărfuri sub un regim vamal sau de a le reexporta în termenul prevăzut, în conformitate cu articolul 149 din cod;
(b)   nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a furniza autorităților vamale tot sprijinul necesar pentru îndeplinirea formalităților vamale sau a controalelor, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din cod;
(c)   nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a se conforma obligațiilor care rezultă din respectiva decizie, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din cod;
(d)   nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a informa autoritățile vamale fără întârziere cu privire la orice eveniment survenit după luarea deciziei de către autoritățile respective, care influențează menținerea sau conținutul acesteia, în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din cod;
(e)   nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a prezenta autorităților vamale mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, în conformitate cu articolul 139 din cod;
(f)   nerespectarea de către titularul regimului de tranzit al UE a obligației de a prezenta mărfurile intacte la biroul vamal de destinație în termenul prevăzut, în conformitate cu articolul 233 alineatul (1) litera (a) din cod;
(g)   nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a prezenta la vamă mărfurile introduse într-o zonă liberă, în conformitate cu articolul 245 din cod;
(h)   nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a prezenta autorităților vamale, la ieșire, mărfurile scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii, în conformitate cu articolul 267 alineatul (2) din cod;
(i)   descărcarea sau transbordarea mărfurilor de pe mijloacele de transport în care circulă, fără autorizație acordată de autoritățile vamale sau în locuri care nu sunt desemnate sau aprobate de aceste autorități, în conformitate cu articolul 140 din cod;
(j)   depozitarea mărfurilor în spațiile de depozitare temporară sau în antrepozite fără autorizație acordată de către autoritățile vamale, în conformitate cu articolele 147 și 148;
(k)   nerespectarea de către titularul autorizației sau de către titularul regimului vamal a obligațiilor care rezultă din stocarea mărfurilor aflate sub regimul de antrepozit vamal, în conformitate cu dispozițiile articolului 242 alineatul (1) literele (a) și (b) din cod.
Amendamentul 21
Propunere de directivă
Articolul 5
Articolul 5
eliminat
Încălcări ale dispozițiilor vamale săvârșite cu intenție
Statele membre se asigură că următoarele acte sau omisiuni constituie încălcări ale dispozițiilor vamale atunci când sunt săvârșite cu intenție:
(a)  furnizarea către autoritățile vamale, la cererea acestora întemeiată pe articolul 15 sau 163 din cod, de informații sau documente false;
(b)  utilizarea, de către un operator economic, de declarații false sau de orice alte mijloace care sunt contrare dispozițiilor legale, în scopul de a obține o autorizație din partea autorităților vamale:
(i)  pentru a deveni un operator economic autorizat, în conformitate cu articolul 38 din cod;
(ii)  pentru a face uz de o declarație simplificată, în conformitate cu articolul 166 din cod;
(iii)   pentru a face uz de alte instrumente simplificate, în conformitate cu articolele 177, 179, 182 și 185 din cod;
(iv)   pentru a plasa mărfurile în regim special, în conformitate cu articolul 211 din cod;
(c)  introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii ori scoaterea lor fără a fi prezentate autorităților vamale, în conformitate cu articolele 139 și 245 sau cu articolul 267 alineatul (2) din cod;
(d)  nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a se conforma obligațiilor care rezultă din respectiva decizie, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din cod;
(e)  nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a informa autoritățile vamale fără întârziere cu privire la orice eveniment survenit după luarea deciziei de către autoritățile respective, care influențează menținerea sau conținutul acesteia, în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din cod;
(f)  prelucrarea mărfurilor într-un antrepozit vamal fără să existe o autorizație acordată de către autoritățile vamale, în conformitate cu articolul 241 din cod;
(g)  achiziționarea sau deținerea mărfurilor implicate în oricare dintre tipurile de încălcare a dispozițiilor vamale prevăzute la articolul 4 litera (f) și la litera (c) din prezentul articol.
Amendamentul 22
Propunere de directivă
Articolul 6
Articolul 6
Articolul 6
Instigarea, complicitatea, favorizarea și tentativa
Instigarea, complicitatea, favorizarea și tentativa
1.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că instigarea sau complicitatea la un act, precum și favorizarea unui astfel de act sau omisiunea menționată la articolul 5 constituie o încălcare a legislației vamale.
1.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că instigarea sau complicitatea la un act, precum și favorizarea unui astfel de act sau omisiunea menționată la articolul 8b alineatul (2) constituie o încălcare a legislației vamale.
2.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că tentativa de a comite un act sau omisiunea prevăzută la articolul 5 literele (b) sau (c) constituie o încălcare a legislației vamale.
2.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că tentativa de a comite un act sau omisiunea prevăzută la articolul 3 literele (qi) sau (qj) constituie o încălcare a legislației vamale.
Amendamentul 23
Propunere de directivă
Articolul 7
Articolul 7
Articolul 7
Eroare comisă de autoritățile vamale
Eroare comisă de autoritățile vamale
Actele sau omisiunile menționate la articolele 3-6 nu constituie încălcări ale dispozițiilor vamale, în cazul în care acestea apar în urma unei erori comise de autoritățile vamale.
Actele sau omisiunile menționate la articolele 3 și 6 nu constituie încălcări ale dispozițiilor vamale, în cazul în care acestea apar în urma unei erori comise de autoritățile vamale, în conformitate cu articolul 119 din cod, dar autoritățile vamale răspund dacă erorile produc daune.
Amendamentul 24
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 1 – partea introductivă
1.  Statele membre se asigură că persoanele juridice sunt considerate răspunzătoare pentru actele de încălcare a legislației vamale săvârșite în beneficiul lor de către orice persoană care acționează fie individual, fie ca membru al unui organism al persoanei juridice și care deține o poziție de conducere în cadrul persoanei juridice, în baza oricăreia dintre următoarele:
1.  Statele membre se asigură că persoanele juridice sunt considerate răspunzătoare pentru actele de încălcare a legislației vamale menționate la articolele 3 și 6, săvârșite în beneficiul lor de către orice persoană care acționează fie individual, fie ca membru al unui organism al persoanei juridice și care deține o poziție de conducere în cadrul persoanei juridice, în baza oricăreia dintre următoarele:
Amendamentul 25
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 2
2.  Statele membre se asigură, de asemenea, că persoanele juridice sunt considerate răspunzătoare atunci când lipsa supravegherii sau a controlului din partea unei persoane menționate la alineatul (1) a făcut posibilă comiterea unei încălcări a legislației vamale în beneficiul acelei persoane juridice de către o persoană aflată sub autoritatea persoanei menționate la alineatul (1).
(Nu privește versiunea în limba română.)
Amendamentul 26
Propunere de directivă
Articolul 8 – alineatul 3 a (nou)
3a.   În sensul prezentei directive, „persoană juridică” înseamnă orice entitate care are personalitate juridică în temeiul legislației aplicabile, cu excepția statelor sau a organismelor publice în exercitarea prerogativelor lor de autoritate publică și a organizațiilor publice internaționale.
Amendamentul 27
Propunere de directivă
Articolul 8 a (nou)
Articolul 8 a
Factori care trebuie luați în considerare atunci când se stabilește dacă o încălcare este minoră
1.   Când stabilesc dacă o încălcare menționată la articolul 3 este minoră, statele membre se asigură de la începutul procesului, adică atunci când stabilesc dacă s-a comis o încălcare a dispozițiilor vamale, că autoritățile lor competente iau în considerare toate circumstanțele relevante posibile, inclusiv următoarele:
(a)   încălcarea dispozițiilor vamale a fost comisă din neglijență;
(b)   mărfurile vizate nu fac obiectul interzicerilor sau al restricțiilor prevăzute la articolul 134 alineatul (1) a doua teză din cod și la articolul 267 alineatul (3) litera (e) din cod;
(c)   încălcarea are un impact redus sau inexistent asupra valorii taxelor vamale datorate.
(d)   persoana responsabilă de încălcare cooperează efectiv cu autoritatea competentă în cadrul procedurilor;
(e)   persoana responsabilă de încălcare notifică în mod voluntar încălcarea, cu condiția ca încălcarea respectivă să nu facă încă obiectul unei anchete despre care persoana responsabilă de încălcare să aibă cunoștință;
(f)   persoana responsabilă de încălcare poate dovedi că depune eforturi majore să respecte legislația vamală a Uniunii, demonstrând că deține un nivel înalt de control asupra operațiunilor sale, de exemplu cu ajutorul unui sistem de conformitate;
(g)   persoana responsabilă de încălcare este o întreprindere mică sau medie fără experiență anterioară în chestiuni legate de domeniul vamal.
2.   Autoritățile competente consideră că o încălcare este minoră numai dacă nu există nicio circumstanță agravantă în legătură cu încălcarea, astfel cum se menționează la articolul 8b.
Amendamentul 28
Propunere de directivă
Articolul 8 b (nou)
Articolul 1b
Factori care trebuie luați în considerare atunci când se stabilește dacă o încălcare este gravă
1.   Când stabilesc dacă o încălcare menționată la articol 3 sau 6 este gravă, statele membre se asigură de la începutul procesului, adică atunci când stabilesc dacă s-a comis o încălcare a dispozițiilor vamale, că autoritățile lor competente iau în considerare toate circumstanțele următoare posibile:
(a)   încălcarea dispozițiilor vamale a fost comisă cu intenție;
(b)   încălcarea a fost comisă pe o perioadă de timp îndelungată, dovedind faptul că a fost comisă cu intenția de a continua încălcarea respectivă;
(c)   o încălcare similară sau conexă este continuată sau are caracter repetat, adică are loc mai mult decât o dată;
(d)   încălcarea are un efect major asupra valorii taxelor de import sau export eludate;
(e)   mărfurile vizate fac obiectul interzicerilor sau al restricțiilor prevăzute la articolul 134 alineatul (1) a doua teză din cod și la articolul 267 alineatul (3) litera (e) din cod;
(f)   persoana responsabilă de încălcare refuză să coopereze sau să coopereze pe deplin cu autoritatea competentă;
(g)   persoana responsabilă de încălcare a comis anterior și alte încălcări.
2.   Încălcările menționate la articolul 3 literele (f), (g), (p), (qi) și (qj) constituie, prin însăși natura lor, încălcări grave.
Amendamentul 29
Propunere de directivă
Articolul 9
Articolul 9
Articolul 9
Sancțiuni aplicabile în cazul încălcărilor legislației vamale prevăzute la articolul 3
Sancțiuni fără caracter penale aplicabile în cazul încălcărilor minore ale legislației vamale
Statele membre se asigură că se aplică sancțiuni eficace, proporționale și disuasive atunci când se comit încălcări ale legislației vamale, astfel cum sunt menționate la articolul 3, în conformitate cu următoarele praguri:
1.   Statele membre se asigură că se aplică sancțiuni eficace, proporționale, disuasive și fără caracter penal, pe lângă recuperarea taxelor eludate, atunci când se comit încălcările legislației vamale menționate la articolul 3 care sunt considerate minore în temeiul articolului 8a, în conformitate cu următoarele limite:
(a)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară de 1 % până la 5 % din valoarea mărfurilor;
(a)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la eludarea de taxe, o amendă pecuniară de cel mult 70 % din valoarea taxelor eludate;
(b)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară cuprinsă între 150 EUR și 7 500 EUR.
(b)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la eludarea de taxe, o amendă pecuniară de cel mult 7 500 de euro.
2.   Atunci când stabilesc nivelul sancțiunilor ce urmează a fi impuse în limitele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre se asigură că se iau în considerare toate circumstanțele relevante enumerate la articolul 8a.
Amendamentul 30
Propunere de directivă
Articolul 10
Articolul 10
eliminat
Sancțiuni aplicabile în cazul încălcărilor legislației vamale prevăzute la articolul 4
Statele membre se asigură că se aplică sancțiuni eficace, proporționale și disuasive atunci când se comit încălcări ale legislației vamale, astfel cum sunt menționate la articolul 4, în conformitate cu următoarele praguri:
(a)   în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară de cel mult 15 % din valoarea mărfurilor;
(b)   în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară de cel mult 22 500 EUR.
Amendamentul 31
Propunere de directivă
Articolul 11
Articolul 11
Articolul 11
Sancțiuni aplicabile în cazul încălcărilor legislației vamale prevăzute la articolele 5 și 6
Sancțiuni fără caracter penal aplicabile în cazul încălcărilor grave ale legislației vamale
Statele membre se asigură că se aplică sancțiuni eficace, proporționale și disuasive atunci când se comit încălcări ale legislației vamale, astfel cum sunt menționate la articolele 5 și 6, în conformitate cu următoarele praguri:
1.   Statele membre se asigură că se aplică sancțiuni eficace, proporționale, disuasive și fără caracter penal, pe lângă recuperarea taxelor eludate, atunci când se comit încălcări ale legislației vamale, astfel cum sunt menționate la articolele 3 și 6, care sunt considerate grave în temeiul articolului 8b, în conformitate cu următoarele limite:
(a)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară de cel mult 30 % din valoarea mărfurilor;
(a)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la eludarea de taxe, o amendă pecuniară cuprinsă între 70 % și 140% din valoarea taxelor eludate;
(aa)   în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la eludarea de taxe, dar se referă la valoarea mărfurilor, o amendă pecuniară între 15% și 30% din valoarea mărfurilor;
(b)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară de cel mult 45 000 EUR.
(b)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă nici la eludarea de taxe, nici la valoarea mărfurilor, o amendă pecuniară cuprinsă între 7 500 și 45 000 EUR.
2.   Atunci când stabilesc nivelul sancțiunilor ce urmează a fi impuse în limitele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre se asigură că se iau în considerare toate circumstanțele relevante enumerate la articolul 8a și la articolul 8b alineatul (1).
Amendamentul 32
Propunere de directivă
Articolul 11 a (nou)
Articolul 11 a
Alte sancțiuni fără caracter penal aplicabile în cazul încălcărilor grave
1.   În afară de sancțiunile enumerate la articolul 11, și conform codului, statele membre pot aplica următoarele sancțiuni nepecuniare în cazul comiterii unei încălcări grave:
(a)   confiscarea temporară sau permanentă a mărfurilor;
(b)   suspendarea autorizației acordate.
2.   Conform codului, statele membre prevăd ca deciziile de acordare a statutului de operator economic autorizat să fie anulate în cazul unei încălcări grave sau repetate a legislației vamale.
Amendamentul 33
Propunere de directivă
Articolul 11 b (nou)
Articolul 11 b
Revizuire
1.   Cuantumurile amenzilor aplicabile în conformitate cu articolele 9 și 11 fac obiectul unei revizuiri din partea Comisiei și a autorităților competente din statele membre, în termen de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentei directive]. Scopul acestei proceduri de revizuire este acela de a se asigura o convergență mai mare a cuantumurilor amenzilor aplicate în cadrul uniunii vamale, pentru a se armoniza funcționarea acesteia.
2.   În fiecare an, Comisia publică detaliile sancțiunilor impuse de statele membre pentru încălcările dispozițiilor vamale menționate la articolele 3 și 6.
3.   Statele membre asigură respectarea legislației vamale în sensul articolului 5 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, precum și a Regulamentului (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului1.
_______________
1Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (JO L 303, 31.10.2012, p. 1).
Amendamentul 34
Propunere de directivă
Articolul 11 c (nou)
Articolul 11 c
Soluționarea litigiilor
Statele membre asigură existența posibilității de soluționare a litigiilor ca procedură ce permite autorităților competente să ajungă la un acord cu persoana responsabilă de încălcare pentru ca aceasta să repare prejudiciul în cazul unei încălcări a dispozițiilor vamale, ca alternativă la inițierea sau la derularea procedurilor judiciare de aplicare a unei sancțiuni, persoana respectivă acceptând, în schimb, o sancțiune cu aplicare imediată.
Cu toate acestea, în cazul în care s-a inițiat o acțiune în justiție, autoritățile competente pot realiza compromisuri numai cu acordul autorității judiciare.
Comisia furnizează orientări privind procedurile de soluționare a litigiilor pentru a se asigura că o persoană responsabilă de o încălcare are posibilitatea de a soluționa un litigiu conform principiului egalității de tratament și într-un mod transparent și că soluționarea respectivă include publicarea rezultatului procedurii.
Amendamentul 35
Propunere de directivă
Articolul 12
Articolul 12
eliminat
Aplicarea efectivă a sancțiunilor și exercitarea de către autoritățile competente a prerogativelor de a impune sancțiuni
Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul și nivelul sancțiunilor în cazul încălcării dispozițiilor vamale menționate la articolele 3-6, autoritățile competente iau în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv, dacă este cazul:
(a)  gravitatea și durata încălcării;
(b)  faptul că persoana responsabilă de încălcare este un operator economic autorizat;
(c)  valoarea taxei de import sau de export eludate;
(d)  faptul că mărfurile vizate fac obiectul interzicerilor sau al restricțiilor prevăzute la articolul 134 alineatul (1) a doua teză din cod și la articolul 267 alineatul (3) litera (e) din cod sau pun în pericol siguranța publică;
(e)  nivelul de cooperare cu autoritatea competentă a persoanei responsabile de încălcare;
(f)  încălcările anterioare săvârșite de către persoana răspunzătoare pentru încălcare.
Amendamentul 36
Propunere de directivă
Articolul 12 a (nou)
Articolul 12 a
Conformitate
Statele membre se asigură că părților interesate le sunt puse la dispoziție, într-o formă ușor accesibilă, inteligibilă și actualizată, orientări și publicații privind modul de respectare sau de continuare a respectării legislației vamale a Uniunii.
Amendamentul 37
Propunere de directivă
Articolul 13
Articolul 13
Prescripția
Articolul 13
Prescripția
1.  Statele membre se asigură că termenul de prescripție a acțiunii privind o încălcare vamală menționată la articolele 3-6 este de patru ani și începe să curgă de la data la care s-a comis încălcarea dispozițiilor vamale.
1.  Statele membre se asigură că termenul de prescripție a începerii acțiunii privind o încălcare a dispozițiilor vamale menționată la articolele 3 și 6 este de patru ani și că acesta începe să curgă de la data la care s-a comis încălcarea dispozițiilor vamale.
2.  Statele membre se asigură că, în cazul unor infracțiuni vamale continue sau repetate, termenul de prescripție începe să curgă din ziua în care încetează actul sau omisiunea care constituie o încălcare a legislației vamale.
2.  Statele membre se asigură că, în cazul unor infracțiuni vamale continue sau repetate, termenul de prescripție începe să curgă din ziua în care încetează actul sau omisiunea care constituie o încălcare a legislației vamale.
3.  Statele membre se asigură că termenul de prescripție este întrerupt de orice act al autorității competente, este notificat persoanei în cauză, este legat de cercetarea sau urmărirea în justiție cu privire la același act de încălcare a dispozițiilor vamale. Termenul de prescripție începe să curgă din ziua în care autoritățile competente emit un act de întrerupere a perioadei de prescripție.
3.  Statele membre se asigură că termenul de prescripție este întrerupt de orice act al autorității competente, notificat persoanei în cauză, privind cercetarea sau procedurile judiciare legate de aceeași încălcare a dispozițiilor vamale sau de un act al persoanei responsabile de încălcare. Termenul de prescripție continuă să curgă din ziua în care actul care duce la întreruperea procedurilor încetează.
4.  Statele membre se asigură că începerea sau continuarea oricăror acțiuni legate de o încălcare a dispozițiilor vamale menționată la articolele 3-6 este interzisă după expirarea unei perioade de opt ani de la data menționată la alineatul (1) sau (2).
4.  Fără a aduce atingere articolului 14 alineatul (2), statele membre se asigură că procedurile legate de o încălcare a dispozițiilor vamale menționată la articolele 3 sau 6 sunt prescrise, indiferent dacă termenul de prescripție menționat la alineatul (3) al prezentului articol este întrerupt, după expirarea unei perioade de opt ani de la data menționată la alineatul (1) sau (2) al prezentului articol.
5.  Statele membre se asigură că perioada de prescripție pentru executarea unei decizii de impunere a unei sancțiuni este de trei ani. Acest termen începe să curgă de la data la care decizia devine definitivă.
5.  Statele membre se asigură că perioada de prescripție pentru executarea unei decizii de impunere a unei sancțiuni este de trei ani. Acest termen începe să curgă de la data la care decizia devine definitivă.
6.  Statele membre stabilesc cazurile în care termenele de prescripție prevăzute la alineatele (1), (4) și (5) se suspendă.
6.  Statele membre stabilesc cazurile în care termenele de prescripție prevăzute la alineatele (1), (4) și (5) se suspendă.
Amendamentul 38
Propunere de directivă
Articolul 16 – alineatul 1
Statele membre cooperează și schimbă orice informații necesare în cadrul procedurilor privind o acțiune sau o omisiune care constituie o încălcare a dispozițiilor vamale menționate la articolele 3-6, în special în cazul în care mai mult de un stat membru a inițiat procedurile împotriva aceleiași persoane în legătură cu aceleași fapte.
Statele membre cooperează și schimbă orice informații necesare în cadrul procedurilor privind o acțiune sau o omisiune care constituie o încălcare a dispozițiilor vamale menționate la articolele 3 și 6, în special în cazurile în care mai mult de un stat membru a inițiat procedurile împotriva aceleiași persoane în legătură cu aceleași fapte. Cooperarea dintre autoritățile competente din statele membre trebuie să vizeze consolidarea eficacității controalelor vamale ale mărfurilor și armonizarea procedurilor în cadrul Uniunii.
Amendamentul 39
Propunere de directivă
Articolul 16 – alineatul 1 a (nou)
Comisia supraveghează cooperarea dintre statele membre pentru crearea unor indicatori-cheie de performanță aplicabili controalelor și sancțiunilor vamale, diseminarea celor mai bune practici și coordonarea instruirii lucrătorilor vamali.
Amendamentul 40
Propunere de directivă
Articolul 17
Articolul 17
Articolul 17
Sechestru
Sechestru
Statele membre se asigură că autoritățile competente au posibilitatea de a sechestra temporar orice mărfuri, mijloace de transport și orice alt instrument utilizat pentru săvârșirea actelor de încălcare a dispozițiilor vamale menționate la articolele 3-6.
Statele membre se asigură că autoritățile competente au posibilitatea de a sechestra temporar orice mărfuri, mijloace de transport sau alt instrument utilizat pentru săvârșirea actelor de încălcare a dispozițiilor vamale menționate la articolele 3 și 6. Dacă, în urma aplicării unei sancțiuni, un stat membru confiscă permanent astfel de mărfuri, acesta poate opta pentru distrugerea, reutilizarea sau reciclarea acestora, după caz.
Amendamentul 41
Propunere de directivă
Articolul 18 – alineatul 1 a (nou)
Până la 31 decembrie 2017, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la celelalte elemente de asigurare a respectării legislației vamale a Uniunii, precum supravegherea, controlul și efectuarea unor anchete, însoțit, dacă e cazul, de o propunere legislativă de completare a prezentei directive.
Amendamentul 42
Propunere de directivă
Articolul 18 a (nou)
Articolul 18 a
Rapoarte prezentate de către statele membre
Statele membre transmit Comisiei statistici privind încălcările legislației vamale, în care prezintă sancțiunile aplicate în urma încălcărilor constatate, cu scopul de a permite Comisiei evaluarea aplicării prezentei directive. Astfel de informații sunt transmise anual în urma intrării în vigoare a prezentei directive. Comisia poate utiliza aceste date în contextul revizuirii prezentei directive în vederea unei mai bune apropieri a sistemelor naționale de sancțiuni.

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 61 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0239/2016).


Proiectul de buget rectificativ nr. 3/2016: securitatea instituțiilor
PDF 246kWORD 48k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 3/2016 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016: securitatea instituțiilor (12600/2016 – C8-0409/2016 – 2016/2121(BUD))
P8_TA(2016)0401A8-0295/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002(1) al Consiliului, în special articolul 41,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016, adoptat definitiv la 25 noiembrie 2015(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(3),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(4),

–  având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 3/2016 adoptat de Comisie la 30 iunie 2016 (COM(2016)0310),

–  având în vedere poziția privind proiectul de buget rectificativ nr. 3/2016 adoptată de Consiliu la 11 octombrie 2016 și transmisă Parlamentului European la aceeași dată (12600/2016 – C8-0409/2016),

–  având în vedere scrisoarea Președintelui Parlamentului European din 7 iunie 2016, adresată Președintelui Comisiei Europene, în special punctul 3,

–  având în vedere declarația sa cu privire la aplicarea punctului 27 din Acordul interinstituțional, care face parte din concluziile comune formulate la 14 noiembrie 2015 în cadrul procesului de conciliere desfășurat în vederea adoptării bugetului pentru 2016,

–  având în vedere articolele 88 și 91 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0295/2016),

A.  întrucât atacurile teroriste recente au determinat instituțiile Uniunii să își revizuiască nevoile în materie de securitate, iar în urma acestui proces ele au constatat, în cursul exercițiului 2016, faptul că sunt necesare resurse suplimentare;

B.  întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 3/2016 propune, prin urmare, consolidarea bugetului pentru securitate prin mobilizarea unei sume suplimentare totale de 15,8 milioane EUR, care va fi utilizată pentru măsuri de securitate în Școlile Europene, Parlamentul European, Comisia Europeană, Curtea de Justiție, Curtea de Conturi Europeană, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și Serviciul European de Acțiune Externă;

C.  întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 3/2016 prevede, în special, crearea unui număr de 35 de posturi permanente suplimentare, pentru a permite recrutarea unui număr suplimentar de agenți de securitate în cadrul Parlamentului European; întrucât aceste posturi ar trebui menținute în bugetul pentru 2017 și nu ar trebui să intre sub incidența dispozițiilor care prevăd reducerea cu 5 % a efectivului de personal, deoarece ele corespund unei noi activități în cadrul instituției; întrucât Parlamentul își respectă pe deplin angajamentul referitor la reducerea cu 5 % a efectivului de personal, astfel cum este prevăzut în declarația sa anexată la concluziile comune privind bugetul pentru 2016,

1.  ia act de proiectul de buget rectificativ nr. 3/2016 prezentat de Comisie;

2.  aprobă poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 3/2016;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a constata adoptarea definitivă a bugetului rectificativ nr. 3/2016 și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și parlamentelor naționale.

(1) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(2) JO L 48, 24.2.2016.
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(4) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.


Strategia UE față de Iran în urma încheierii acordului nuclear
PDF 454kWORD 61k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la strategia UE față de Iran în urma încheierii acordului nuclear (2015/2274(INI))
P8_TA(2016)0402A8-0286/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere declarația comună făcută de Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, și de Ministrul iranian al Afacerilor Externe, Mohammad Javad Zarif, la 16 aprilie 2016, la Teheran,

–  având în vedere Rezoluția 2231 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată la 20 iulie 2015,

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la Acordul privind programul nuclear al Iranului din 20 iulie 2015,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Iran, în special Rezoluția din 10 martie 2011 referitoare la abordarea UE privind Iranul(1), Rezoluția din 14 iunie 2012 referitoare la situația minorităților etnice din Iran(2), Rezoluția din 17 noiembrie 2011 referitoare la Iran - cazuri recente de încălcare a drepturilor omului(3) și Rezoluția din 3 aprilie 2014 referitoare la strategia UE privind Iranul(4),

–  având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația; având în vedere rapoartele anuale ale UE privind drepturile omului,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la rapoartele anuale ale UE privind drepturile omului;

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la pedeapsa cu moartea(5),

–  având în vedere raportul prezentat de raportorul special al ONU pentru situația drepturilor omului din Republica Islamică Iran din 10 martie 2016, declarațiile sale recente din 20 mai și 8 iunie 2016 prin care își exprimă îngrijorarea în privința încarcerării apărătorilor drepturilor omului și în privința valului recent de incitare la ură împotriva comunității Baha'i, precum și raportul Secretarului General al ONU din 3 martie 2016 referitor la situația drepturilor omului din Republica Islamică Iran,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite nr. 70/173 referitoare la „Situația drepturilor omului în Republica Islamică Iran” (A/RES/70/173), adoptată la 17 decembrie 2015,

–  având în vedere declarația din 14 octombrie 2015 făcută de ÎR/VP, Federica Mogherini, referitoare la execuția unui infractor minor în Iran, și declarația din 20 mai 2016 referitoare la condamnarea apărătoarei iraniene a drepturilor omului, Narges Mohammadi,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0286/2016),

A.  întrucât, în urma Acordului nuclear iranian și a evoluțiilor politice interne din Iran, există, în prezent, oportunitatea de a demara reforme în țară și de a îmbunătăți relațiile Iranului cu Uniunea Europeană;

Relațiile dintre Iran și UE

Dialogul politic

1.  consideră că Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA), cunoscut și sub denumirea de Acordul nuclear iranian, a fost o realizare remarcabilă pentru diplomația multilaterală și pentru diplomația europeană în special, care ar trebui nu doar să facă posibilă o îmbunătățire importantă a relațiilor dintre UE și Iran, ci și să contribuie la promovarea stabilității în întreaga regiune; consideră că toate părțile sunt acum responsabile pentru asigurarea aplicării sale stricte și integrale; salută înființarea Comisiei comune alcătuite din reprezentanți ai Iranului și ai E3/UE+3 (China, Franța, Germania, Federația Rusă, Regatul Unit și Statele Unite, împreună cu ÎR/VP); îți exprimă sprijinul deplin pentru Înaltul reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate în rolul său de coordonator al Comisiei comune instituite în cadrul JCPOA și consideră că punerea strictă și deplină în aplicare a JCPOA continuă să fie deosebit de importantă;

2.  salută vizita în Iran, la 16 aprilie 2016, a ÎR/VP, Federica Mogherini, împreună cu șapte comisari europeni, aceasta fiind o etapă importantă în stabilirea unei agende ambițioase pentru relațiile bilaterale dintre UE și Iran în domeniile de interes comun; observă că mai multe declarații ale Comisiei și delegații ale UE în Iran, din ultima făcând parte Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant al UE și șapte comisari, s-au concentrat pe legăturile comerciale și economice;

3.  reamintește că decizia Consiliului de a ridica toate sancțiunile vizând activitățile nucleare impuse Republicii Islamice Iran, ca urmare a respectării angajamentelor sale luate în cadrul Planului comun de acțiune cuprinzător, permite relansarea cooperării cu Iran și va crea oportunități și beneficii pentru ambele părți, oferind posibilitatea de a redeschide piața iraniană pentru întreprinderile europene; reamintește că Iranul are o populație mare, în general foarte bine educată și tânără, are una dintre cele mai diverse compoziții ale PIB-ului în regiune, are nevoie de investiții și reprezintă o piață potențială pentru bunurile europene de înaltă calitate;

4.  salută deschiderea în relațiile cu Iranul; subliniază că relațiile UE-Iran trebuie să evolueze concomitent cu punerea în aplicare a acordului nuclear/JCPOA; reamintește că, potrivit prevederilor acordului, dacă Iranul nu pune în aplicare acordul, sancțiunile pot fi reintroduse; încurajează reînnoirea relației dintre UE și statele sale membre și Iran, ambele părți colaborând îndeaproape în chestiunile bilaterale și multilaterale pentru a asigura o mai mare stabilitate a regiunii și punerea în aplicare eficace a acordului nuclear; consideră că relațiile UE-Iran ar trebui dezvoltate printr-un dialog pe mai multe niveluri care să implice contacte politice, diplomatice, economice, academice, tehnice și interpersonale și la care să participe actori ai societății civile, ONG-uri și apărători ai drepturilor omului; sprijină deschiderea relațiilor UE-Iran în avantajul reciproc al ambelor părți, pe baza unei evaluări realiste a intereselor comune și a diferențelor, pentru a încuraja extinderea treptată a cooperării într-un climat de consolidare a încrederii, în primul rând în beneficiul populației Iranului și a UE; sprijină, în acest sens, angajamentul Uniunii Europene de a colabora din nou cu Iranul, pe baza „unui dialog al celor patru C”: un dialog cuprinzător, axat pe cooperare, în domeniile în care Iranul și UE au interese comune, critic, deschis și sincer în domeniile în care Iranul și UE nu sunt de acord, dar caută un numitor comun și constructiv în ansamblu din perspectiva tonului și a practicilor;

5.  salută modificările instituționale operate de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) pentru a reflecta rezultatele JCPOA, în special crearea grupului operativ pentru Iran în cadrul SEAE, cu scopul de a coordona diferitele fire de acțiune privind toate chestiunile legate de Iran; salută măsurile luate de SEAE pentru înființarea, după cum s-a solicitat în rezoluțiile anterioare ale PE, a unei delegații a UE la Teheran, permițând astfel UE să conlucreze cu autoritățile iraniene pentru a informa mai eficient publicul din această țară despre UE, pentru a contracara neînțelegerile și a consolida o cooperare tot mai strânsă între UE și Iran; subliniază, în acest sens, că comerțul și investițiile sunt competențe ale UE și că înființarea unei delegații a UE la Teheran ar facilita cooperarea UE-Iran în domeniile comerțului, educației, culturii, drepturilor omului și durabilității mediului, contribuind în mod considerabil la îndeplinirea așteptărilor ambelor părți; subliniază că, pe viitor, Euronews Farsi ar trebui să devină o punte de comunicare importantă între Uniunea Europeană și publicul vorbitor de persană;

6.  reamintește faptul că UE și Iran au decis să abordeze problemele de interes comun într-un mod constructiv; solicită ca strategia UE pentru reluarea colaborării cu Iranul să se bazeze, inițial, pe măsurile de consolidare a încrederii în domeniile tehnice care ar crea precedente pozitive de eforturi comune ale UE și ale Iranului și care pot deschide calea către o cooperare pe termen lung mai importantă;

7.  insistă asupra importanței de a dezvolta dimensiunea parlamentară a relațiilor UE-Iran ca parte a strategiei de restabilire a încrederii reciproce; își reiterează, în acest sens, sprijinul pentru propunerea discutată de Parlament și Majlis vizând un dialog interparlamentar privind combaterea terorismului, ca o recunoaștere a provocărilor comune în ceea ce privește radicalizarea în Iran, în Orientul Mijlociu și în UE însăși; salută dialogul politic reînnoit dintre UE și Iran, inclusiv în ceea ce privește drepturile omului; încurajează derularea unui dialog privind drepturile omului în viitor cu participarea unor reprezentanți ai autorităților judiciare, ai forțelor de securitate și ai societății civile; recunoaște că, deși există suspiciuni și neîncredere de ambele părți, multe state membre au relații istorice îndelungate cu Iranul, iar Iranul nutrește ambiția de a avea relații bune cu UE, existând astfel posibilitatea de a dezvolta o relație bazată pe încredere și respect reciproc; recunoaște complexitatea propriilor politici interne ale Iranului și reiterează faptul că UE nu urmărește să se amestece în opțiunile politice interne ale acestei țări sau ale oricărei alteia, ci vizează o cooperare bazată pe respectarea reciprocă a standardelor și principiilor internaționale; consideră că normalizarea deplină a relațiilor poate avea loc doar prin intermediul punerii în aplicare permanente a Planului comun de acțiune cuprinzător (JCPOA) și al unui dialog regulat și susținut și că prioritatea imediată ar trebui să o constituie extinderea sferei relațiilor dintre UE și Iran în domeniile în care ambele părți doresc acest lucru; consideră, totuși, că obiectivul final trebuie să îl reprezinte instituirea unui parteneriat între Iran și UE;

8.  reiterează opoziția fermă, îndelungată și bazată pe principii a Uniunii Europene față de pedeapsa cu moartea în toate cazurile și în toate circumstanțele și subliniază încă o dată că abolirea pedepsei cu moartea reprezintă un obiectiv-cheie în politica privind drepturile omului și politica externă ale UE; își menține o poziție foarte critică în ceea ce privește utilizarea frecventă a pedepsei cu moartea în Iran; consideră că reducerea aplicării pedepsei cu moartea este un obiectiv major în cadrul dialogului politic; solicită un moratoriu imediat asupra aplicării pedepsei cu moartea în Iran; ia act de faptul că majoritatea execuțiilor sunt pentru infracțiuni legate de droguri; înțelege provocările cu care se confruntă Iranul, ca una dintre principalele rute de tranzit pentru droguri din lume, întrucât 86 % din capturile de opiu la nivel mondial au avut loc pe teritoriul iranian; cu toate acestea, consideră că angajamentul privind chestiunile referitoare la pedeapsa cu moartea, cum ar fi aplicarea pedepsei cu moartea pentru infracțiunile legate de droguri și pentru persoanele cu vârsta sub 18 ani, ambele încălcând angajamentele internaționale acceptate în mod voluntar de Iran în temeiul drepturilor omului și al dreptului umanitar, ar putea sta la baza unei agende comune pentru a aborda acest aspect; invită membrii parlamentului iranian, ca un prim pas, să revizuiască articolul 91 din codul penal din 2013 pentru a aboli pedeapsa cu moartea în cazul persoanelor cu vârsta sub 18 ani; constată prezentarea în parlamentul iranian a unui proiect de lege care, dacă este aprobat, ar înlocui pedeapsa cu moartea pentru infracțiuni nonviolente legate de droguri cu închisoarea pe viață; ia act de faptul că, în cazul în care proiectul de lege este aprobat, numărul execuțiilor în Iran s-ar reduce în mod semnificativ;

9.  subliniază faptul că eliminarea pedepsei cu moartea în cazul infracțiunilor legate de droguri ar reduce drastic numărul execuțiilor (cu până la 80 % conform estimărilor iraniene); invită UE și Iranul să coopereze în lupta împotriva comerțului ilicit cu droguri ca o modalitate de a aborda chestiunea execuțiilor din această țară, respectând, în același timp, normele privind drepturile omului; invită Comisia să acorde asistență tehnică și sprijin pentru consolidarea capacității administrative, vizând întărirea statului de drept în Iran, inclusiv prin promovarea reformării sistemului de justiție pentru a îmbunătăți răspunderea și alternativele la pedeapsa cu închisoarea și la pedeapsa cu moartea; invită Comisia să se asigure că asistența tehnică sau alte tipuri de asistență acordată Iranului nu este utilizată pentru a comite încălcări ale drepturilor omului;

Aspecte comerciale și economice

10.  ia act de obiectivul declarat al Iranului de a avea o rată de creștere anuală de 8 %; consideră că investițiile europene sunt esențiale pentru ca Iranul să realizeze acest obiectiv; subliniază faptul că Uniunea Europeană nu se opune niciunei activități comerciale permise cu Iranul și nu se va opune colaborării dintre firmele internaționale sau instituțiile financiare cu Iranul, atât timp cât respectă întreaga legislație aplicabilă; subliniază că, pentru ca Iranul să își valorifice pe deplin potențialul economic, va trebui să ia măsuri pentru a crea un mediu economic transparent care să stimuleze investițiile internaționale și, de asemenea, să adopte măsuri de combatere a corupției la toate nivelurile, în special în ceea ce privește respectarea recomandărilor Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI), tratând aspecte cum ar fi întreruperea fluxurilor de capital către organizațiile teroriste; invită UE să sprijine pe deplin eforturile Iranului în acest proces, în special prin acordarea de sprijin pentru acțiuni care vizează încheierea unui tratat bilateral de investiții între UE și Iran;

11.  subliniază că schimburile comerciale și accesul reînnoit la sistemul comercial global bazat pe norme poate constitui o modalitate de a pune capăt izolării Iranului și că schimburile comerciale ar putea fi un instrument important de consolidare a dialogului politic și de stimulare a cooperării între țările din regiune, pentru a crește dezvoltarea regională, ocuparea forței de muncă și stabilitatea din întreaga regiune;

12.  remarcă faptul că Iranul este a doua cea mai mare economie din Orientul Mijlociu, cu un PIB nominal estimat la 397 miliarde USD în 2015; remarcă, de asemenea, că comerțul UE cu Iranul reprezintă, în prezent, aproximativ 8 miliarde USD, estimându-se că va crește de patru ori în următorii doi ani; reamintește că UE era în trecut principalul partener comercial al Iranului și consideră că ar trebui să vizeze recuperarea acestui statut; sprijină extinderea relațiilor comerciale ale UE cu Iranul și solicită UE să dezvolte cooperarea comercială, financiară și economică cu Iranul, în vederea îmbunătățirii condițiilor de viață și a ocupării forței de muncă în rândul cetățenilor iranieni, precum și în vederea stimulării dezvoltării regionale; consideră că extinderea comerțului și a investițiilor în Iran poate să contribuie, pe termen lung, la promovarea păcii și a stabilității în întreaga regiune, dacă UE poate găsi oportunități pentru sisteme regionale de investiții, de exemplu, în domeniul conectivității energetice și a transporturilor;

13.  consideră că, în ciuda încheierii a numeroase contracte cu companiile europene, Iranul nu este în măsură să își îndeplinească angajamentele din cauza unei lipse de lichidități, ceea ce înseamnă că procesul deschiderii Iranului este prins într-un cerc vicios;

14.  constată că Iranul este cea mai mare economie mondială care nu face parte din OMC; sprijină cererea Iranului de a adera la OMC; observă că actualul mandat al UE pentru negocierile privind un acord comercial și de cooperare cu Iranul nu mai este de actualitate; invită Comisia să exploreze opțiuni pentru consolidarea legăturilor comerciale și investiționale cu scopul de a asigura în mai mare măsură respectarea de către Iran a normelor OMC și de a proteja investițiile europene; subliniază că un cadru de negocieri oficiale i-ar permite UE să utilizeze pe deplin poziția sa ca cea mai mare piață integrată și cel mai mare bloc economic și să creeze un forum pentru schimburi și dialog; invită UE să analizeze posibilitatea de a relua discuțiile de aderare ale Iranului la Organizația Mondială a Comerțului, deoarece apartenența la OMC ar contribui la liberalizarea în și mai mare măsură a economiei Iranului, ceea ce ar stimula creșterea, ar încadra această țară în sistemul mondial bazat pe norme și ar oferi un mecanism de sprijinire a reformelor economice necesare în Iran și ar obliga Iranul să își asume responsabilitatea pentru angajamentele internaționale asumate; invită Comisia să profite de aceste negocieri pentru a insista asupra reformelor-cheie în domeniul drepturilor lucrătorilor, bazate pe convențiile fundamentale ale OIM; își exprimă îngrijorarea în legătură cu întârzierea numirii unui președinte al grupului de lucru al OMC pentru aderarea Iranului; invită Comisia să își exercite pe deplin influența pentru a elimina acest obstacol fără întârziere și pentru a demara procesul de aderare a Iranului la OMC; consideră că, pentru a încheia procesul de aderare, Iranul al trebui să fie eliminat de pe lista declarațiilor publice a Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI),

15.  consideră că lipsa libertății de exprimare în mediul online, supravegherea sistemică și monitorizarea traficului de internet, precum și lipsa libertăților digitale reprezintă un obstacol pentru comerțul cu Iranul, precum și o încălcare a drepturilor și libertăților cetățenilor; subliniază potențialul pe care îl reprezintă un internet deschis și sigur în Iran pentru economia digitală; cere din nou instituirea unui regim european eficient de control al exporturilor, care să împiedice folosirea abuzivă a produselor cu dublă utilizare și a anumitor tehnologii pentru încălcarea drepturilor omului și împotriva UE;

16.  subliniază, de asemenea, că este important ca Iranul să dezvolte relații economice și comerciale cu actori regionali pentru a constitui un ansamblu economic și comercial coerent, în conformitate cu normele Organizației Mondiale a Comerțului; subliniază că Uniunea Europeană poate pune la dispoziție cunoștințele sale de specialitate și poate oferi sprijin pentru dezvoltarea și consolidarea acestui dialog regional;

17.  consideră că ridicarea sancțiunilor economice și financiare legate de activitățile nucleare impuse de UE și de comunitatea internațională prevăzută în JCPOA reprezintă un element important, care demonstrează că UE și-a pus în aplicare angajamentele față de Iran și că există voința de a consolida cooperarea economică pentru a obține beneficii economice reciproce; cu toate acestea remarcă faptul că, deși majoritatea sancțiunilor economice și financiare au fost ridicate între timp, unele dintre ele rămân în vigoare și nu sunt afectate de acordul nuclear; invită UE să încurajeze întreprinderile stabilite în UE să asigure deplina transparență a activităților lor în Iran; solicită să se pună accentul pe calitatea și pe cantitatea investițiilor și să se lanseze o inițiativă care să evalueze dacă noile investiții respectă Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, similară celei desfășurate cu ocazia ridicării sancțiunilor impuse Myanmarului/Birmaniei; constată că implementarea efectivă a Orientărilor privind responsabilitatea socială a întreprinderilor este esențială dacă se urmărește ca intensificarea relațiilor comerciale dintre UE și Iran să aibă un efect pozitiv asupra întregii societății iraniene;

18.  reamintește că sancțiunile principale impuse de SUA și faptul că tranzacțiile sunt desfășurate în dolari americani creează incertitudine juridică pentru întreprinderile din UE care doresc să investească în Iran, ceea ce subminează obținerea de către poporul iranian a beneficiilor economice preconizate în JCPOA; insistă asupra necesității de a aborda această chestiune și alte aspecte financiare, în conformitate cu recomandările GAFI, cu scopul de a crea claritatea și certitudinea juridică necesare pentru ca întreprinderile din UE să își poată desfășura activitatea în Iran; invită la o schimbare de abordare în ceea ce privește comerțul cu Iranul; solicită ca euro să devină moneda utilizată pentru tranzacțiile cu Iranul pentru a împiedica autoritățile americane să impună sancțiuni, astfel cum s-a întâmplat în trecut, când au penalizat o serie de bănci europene; sprijină un dialog apropiat cu Statele Unite pentru a asigura continuitatea comerțului și investițiilor europene în Iran;

19.  subliniază, în același timp, că sunt esențiale eforturi mai mari pentru a asigura un mediu favorabil investițiilor internaționale, pentru ca Iranul să își valorifice pe deplin potențialul economic; în acest sens, invită Iranul să asigure transparența sectorului său financiar și să combată corupția și spălarea banilor, în conformitate cu recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI); salută planul de acțiune al guvernului iranian în ceea ce privește recomandările GAFI, precum și reuniunile tehnice organizate la 12 iulie între funcționarii UE și cei iranieni pentru a stabili reformele necesare în acest sens;

20.  salută faptul că JCPOA a avut deja rezultate pozitive, precum creșterea cu 43 % a schimburilor comerciale între Iran și UE în primele șase luni din 2016, comparativ cu aceeași perioadă din 2015, faptul că 30 de bănci iraniene s-au reconectat la SWIFT, precum și impactul pozitiv al JCPOA în consolidarea tendinței de diminuare a inflației și a ratelor dobânzii în Iran; salută faptul că un număr în creștere de mici bănci europene sunt, în prezent, active în Iran, facilitând creditarea IMM-urilor; solicită să se acorde o atenție deosebită rolului IMM-urilor din Europa și Iran în cadrul procesului de consolidare a relațiilor comerciale;

21.  salută faptul că guvernul iranian dorește să atragă investiții străine, fiind necesare investiții străine directe în cadrul tuturor sectoarelor economice majore; remarcă faptul că este probabil să fie nevoie de peste 1 000 de miliarde USD pentru investițiile în infrastructură pe parcursul următorilor 10 ani, oferind oportunități întreprinderilor europene, inclusiv în sectoarele energiei, automobilelor și producției pentru transportatorii aerieni; salută cele 180 de delegații comerciale care au vizitat Teheranul de la semnarea JCPOA, inclusiv din partea a 15 state membre ale UE, ca semn al interesului în creștere pentru relațiile economice cu Iranul; invită UE și statele sale membre să exploreze utilizarea garanțiilor pentru credit la export cu scopul de a stimula comerțul, finanțarea proiectelor și investițiile în Iran; sprijină încheierea pozitivă a acordurilor între guvernul iranian și Airbus și Boeing, ca măsură de consolidare a încrederii în continuare, în urma adoptării JCPOA;

Cooperarea sectorială

22.  remarcă faptul că Iranul deține a doua cea mai mare rezervă de gaze din lume și a patra cea mai mare rezervă de petrol din lume; consideră că cooperarea în domeniul energiei poate juca un rol semnificativ în diversificarea surselor de aprovizionare cu energie a UE și reducerea dependenței energetice a statelor membre de distribuitori unici, contribuind astfel la securitatea energetică a UE; consideră că ridicarea sancțiunilor economice are potențialul de a debloca cheltuieli importante în industria petrolului și a gazelor, precum și în alte sectoare ale economiei, care ar beneficia de investiții și de accesul la noi tehnologii; solicită întreprinderilor europene să investească în sectorul energetic iranian; solicită, în special, sprijinul UE în dezvoltarea tehnologiei pentru GNL în Iran; consideră că investițiile în Iran trebuie să respecte pe deplin angajamentele de decarbonizare pe termen lung ale UE;

23.  observă că, în prezent, peste jumătate din nevoile energetice ale gospodăriilor iraniene sunt acoperite de gazele naturale; subliniază potențialul important al dezvoltării energiilor regenerabile în Iran, o țară care beneficiază de 300 de zile însorite pe an, în medie, și dispune de o capacitate de producție estimată de 13 ori mai mare decât consumul total de energie al Iranului; invită Comisia să sprijine dezvoltarea surselor regenerabile de energie în Iran, ca o contribuție la diversificarea mixului energetic al țării;

24.  invită Iranul să adere la Inițiativa privind transparența în industriile extractive (EITI) și solicită ca, la baza cooperării UE-Iran în domeniul energiei, să stea în permanență obiectivul creșterii avantajelor de mediu și sociale, precum și a avantajelor economice atât pentru cetățenii Iranului, cât și pentru cetățenii UE;

25.  subliniază faptul că Iranul se confruntă cu multe provocări în domeniul mediului, inclusiv lipsa apei și degradarea solurilor și că, pe lângă valorificarea potențialului deplin al cooperării comerciale, UE ar trebui să se angajeze în dezbateri cu Iranul pentru a spori gradul de protecție a mediului și pentru a promova dezvoltarea durabilă din punctul de vedere al mediului; solicită o cooperare în domenii cum sunt gestionarea conservării apei, inclusiv sprijinirea Iranului pentru salvarea lacului Urmia, lupta împotriva deșertificării, monitorizarea seismică, precum și combaterea poluării aerului și gestionarea deșeurilor; își exprimă, în acest context, îngrijorarea deosebită în privința nivelurilor de poluare a Mării Caspice și îndeamnă UE și statele sale membre să sprijine în mod activ eforturile depuse de guvernul iranian pentru a stopa degradarea gravă a acesteia; salută faptul că ONG-urile iraniene de mediu au dezvoltat parteneriate cu alte ONG-uri din regiune; salută participarea lor la UICN și la Convenția Ramsar; invită Comisia să asiste ONG-urile iraniene în dezvoltarea de proiecte de management participativ;

26.  consideră că dialogul și cooperarea regionale pe probleme de mediu dintre Iran și vecinii săi sunt indispensabile pentru abordarea unor provocări precum poluarea aerului, deficitul de apă și deșertificarea; subliniază că UE ar trebui să faciliteze această cooperare regională, ca o măsură importantă de construire a încrederii, și să profite de dorința actorilor regionali de a beneficia de experiența europeană în acest domeniu;

27.  ia act de studiile care menționează că s-ar putea ca energia nucleară să nu fie competitivă în Iran din cauza rezervelor reduse de uraniu și a costurilor de extracție; invită totuși Comisia să examineze posibilitățile de cooperare civilă în domeniul nuclear cu Iranul, în conformitate cu angajamentul din JCPOA, și să încurajeze Iranul să semneze Convenția privind securitatea nucleară; salută propunerea unor oficiali iranieni de a se iniția un dialog regional privind siguranța și securitatea programelor nucleare civile;

28.  subliniază posibilitățile de cooperare în domeniul siguranței aviației, acordând asistență tehnică și acces la componentele necesare pentru ca firmele iraniene să fie înlăturate de pe lista neagră europeană;

29.  observă că Iranul găzduiește 3 milioane de cetățeni afgani, dintre care doar 950 000 au un statut juridic oficial de refugiați în Iran, ceea ce înseamnă că Iranul este una dintre țările principale care găzduiesc refugiați; salută acordarea de către UE de fonduri suplimentare în valoare de 6,5 milioane EUR pentru a sprijini Iranul să asigure acces la educație și asistență medicală pentru populația afgană din țară; subliniază necesitatea adoptării unor măsuri concrete care să garanteze drepturile omului în cazul migranților afgani și al refugiaților afgani din Iran, inclusiv dreptul lor la respectarea garanțiilor procedurale și la egalitate în fața legii; consideră că cooperarea dintre UE și Iran cu privire la gestionarea refugiaților poate să amelioreze înțelegerea reciprocă, să promoveze o mai bună respectare a dreptului internațional, precum și a drepturilor omului ale solicitanților de azil și ale refugiaților înșiși, precum și să contribuie la soluționarea conflictelor cu scopul de a reduce cauzele actualelor și viitoarelor deplasări ale refugiaților; consideră că cooperarea dintre UE și Iran cu privire la gestionarea refugiaților ar trebui să îmbunătățească situația refugiaților din Iran și să prevină traficul de persoane; consideră că cooperarea UE-Iran ar trebui să includă și un dialog cuprinzător privind migrația, în special în privința abordărilor și priorităților de politici și legislative referitoare la migrația legală și neregulamentară, la solicitanții de azil și la refugiați, atât la nivel național, cât și la nivel regional;

30.  recunoaște că, într-o țară unde se estimează că peste 60 % dintre persoane au vârsta sub 30 de ani, populația iraniană tânără, educată și dotată cu competențe tehnologice avansate și dinamismul societății iraniene pot oferi oportunități deosebite pentru promovarea contactelor interpersonale cu UE, pe baza principiilor reciprocității și respectului reciproc; consideră că programele de schimburi de tineri sunt printre activitățile care au cel mai mult succes în a apropia societățile și culturile; astfel, salută creșterea numărului studenților Erasmus Mundus proveniți din Iran în universitățile europene, ca modalitate de combatere a percepțiilor greșite și a stereotipurilor; solicită o cooperare aprofundată în domeniul educației, cercetării și inovării prin intensificarea schimburilor de studenți și de cercetători, inclusiv cooperarea între universități în domenii precum, printre altele, al mediului, al surselor regenerabile de energie, al justiției și al drepturilor omului, precum și al bunei guvernanțe; invită Comisia să mărească bugetul pentru studenții Erasmus Mundus din Iran; salută atelierele de lucru care au avut loc recent la universitatea din Teheran pentru a crește gradul de informare cu privire la posibilele beneficii pe care universitățile iraniene le pot obține prin participarea la Orizont 2020; invită guvernul iranian să numească un coordonator național pentru Orizont 2020, care să ofere asistență tehnică și consiliere privind candidatura universităților iraniene la proiecte Orizont 2020; invită Comisia să studieze posibilitatea de a facilita eliberarea vizelor pentru cadrele universitare și cercetătorii din Iran, pentru ca aceștia să studieze și să se formeze în universitățile europene; solicită instituirea unui program al UE pentru a reuni cercetători și studenți din Iran, din țările CCG și din Europa pentru a studia experiența și lecțiile învățate în privința integrării regionale în Europa;

31.  își exprimă profunda îngrijorare în privința arestării persoanelor cu dublă cetățenie UE-iraniană la intrarea lor în Iran și subliniază faptul că aceste arestări împiedică posibilitățile contactelor interumane; invită autoritățile iraniene să permită diasporei iraniene din Europa să călătorească în siguranță în țara ei de naștere;

Securitatea în regiune

32.  subliniază influența importantă pe care au exercitat-o diverse persoane și diverse culturi ale Iranului de-a lungul a mii de ani, inclusiv asupra Europei; observă că, date fiind poziția sa geostrategică, mărimea populației și a economiei, rezervele de petrol și de gaze naturale, precum și influența sa în regiune, Iranul este un actor important în Orientul Mijlociu și în regiunea Golfului; subliniază că interesele iraniene strategice sunt cel mai bine deservite prin restabilirea stabilității regionale și că pentru realizarea acestora nu există și nu ar trebui să existe o concurență cu interesele altor actori principali din regiune;

33.  consideră că acordul nuclear deschide posibilitatea de a coopera pentru soluționarea crizei de securitate din regiune; consideră că Iranul poate și ar trebui să joace un rol stabilizator în regiune; consideră că întreaga regiune poate beneficia de o normalizare a relațiilor cu Iranul; consideră că, în urma recunoașterii statutului Iranului ca actor regional major, acesta ar trebui să joace un rol stabilizator în regiune; subliniază că revizuirea politicii europene de vecinătate (PEV), instituită la 18 noiembrie 2015, include planuri de a implica țările terțe care sunt vecine țărilor partenere din vecinătatea UE, în contextul unui cadru extins de cooperare; îndeamnă, prin urmare, ca acest cadru tematic să fie instituit pentru a oferi cooperare între Uniune, țările partenere din vecinătatea sudică și actorii-cheie din regiune, cum ar fi Iranul, în privința problemelor regionale, precum securitatea, energia și gestionarea refugiaților;

34.  invită toate statele din regiune, în special Arabia Saudită și Iranul, să se abțină de la discursurile ostile care alimentează conflictele și de la acțiunile de susținere a grupărilor armate ostile din regiune, inclusiv a aripii militare a Hezbollah și a al-Nusra; își exprimă îngrijorarea cu privire la militarizarea crescândă din întreaga regiune și sprijină eforturile de consolidare a controlului armelor, de neproliferare și de combatere a terorismului, recunoscând în același timp preocupările legitime în materie de apărare, dar în contextul unei încercări de a promova respectarea deplină a suveranității tuturor țărilor din regiune; își exprimă îngrijorarea în legătură cu testările repetate ale rachetelor balistice efectuate de către Iran, care, deși nu încalcă JPCOA, vin în contradicție cu spiritul Rezoluției nr. 2231(2015) a Consiliului de Securitate al ONU;

35.  consideră că dialogul politic dintre UE și Iran ar trebui să solicite Iranului, precum și altor actori majori din regiune, să joace un rol constructiv în soluționarea crizelor politice din Irak, Yemen, Siria, Liban și Afganistan, pe baza respectării dreptului internațional și a suveranității acestor țări; solicită un model de diplomație a UE bazat pe priorități politice, mai degrabă decât pe priorități religioase, precum și pe principiul asigurării respectului, siguranței și securității popoarelor din toate țările Orientului Mijlociu, inclusiv a poporului din Israel și a poporului palestinian, cu scopul construirii unui Orient Mijlociu mai stabil și mai armonios; consideră că parteneriatul dintre UE și Iran în combaterea terorismului și a extremismului violent din regiune este un element important al dialogului politic;

36.  consideră că nu se poate găsi o soluție la conflictele din Orientul Mijlociu, Africa de Nord și regiunea Golfului fără prezența tuturor actorilor la masa negocierilor; astfel, salută implicarea Iranului în negocierile de pace privind Siria prin participarea sa la Grupul internațional de sprijin pentru Siria (ISSG); regretă, cu toate acestea, faptul că eforturile iraniene nu au dus până în prezent la o îmbunătățire semnificativă a situației și invită Iranul să contribuie cel puțin la facilitarea în mai mare măsură a furnizării ajutorului umanitar pentru a îmbunătăți gradul de protecție a populației civile împotriva atacurilor și la căutarea în continuare a unei soluții pe termen lung la conflict; în acest context, constată că supraviețuirea regimului Assad din Siria a ajuns să depindă din ce în ce mai mult de Iran și, prin urmare, invită autoritățile iraniene să se folosească de poziția Iranului pentru a soluționa pașnic conflictul sirian;

37.  salută disponibilitatea exprimată de Iran pentru a sprijini eforturile depuse în prezent pentru a aduce stabilitatea în Irak, îndeamnă Iranul să joace un rol semnificativ pentru a pune capăt violenței sectare și solicită eforturi suplimentare pentru a reuni toate milițiile care operează în țară sub autoritatea guvernului irakian, ținând astfel seama de toate interesele; subliniază că UE și Iranul se confruntă cu inamici comuni, și anume ISIS/Daesh, Al-Qaida, Al-Nusra și a alte organizații desemnate de CSONU ca fiind teroriste, inspirate de pervertirea extremistă a islamului; salută contribuția Iranului la lupta împotriva ISIS/Daesh, inclusiv sprijinul precoce acordat guvernului regional kurd din Arbil, și recunoaște contribuția decisivă a acestuia în Irak, prin care a stopat înaintarea ISIS/Daesh și a recuperat teritorii supuse terorismului jihadist; totuși, își exprimă îngrijorarea în legătură cu informațiile potrivit cărora diverși activiști ai Al-Qaida au fost eliberați; ia act de acordul dintre Iran și Australia de a face schimb de informații privind lupta împotriva ISIS/Daesh;

38.  consideră că rivalitățile regionale reprezintă un factor determinant în conflictele din câteva țări din regiune; este extrem de îngrijorat în legătură cu intensificarea violenței sectare în regiune și subliniază necesitatea unei implicări diplomatice susținute și ample a UE pentru a trata cauzele subiacente ale conflictului, prin acordarea de sprijin pe termen lung în scopul reconcilierii etno-sectare; constată cu îngrijorare accentuarea luptei dintre Iran și Arabia Saudită pentru influență politică și religioasă și avertizează cu privire la impactul acestei lupte asupra soluționării conflictelor și a securității în Orientul Mijlociu și în afara acestuia; consideră că apropierea și cooperarea constructivă dintre Iran și Arabia Saudită sunt esențiale pentru dezamorsarea tensiunilor regionale, ca o cale spre soluționarea conflictelor armate din Irak, Siria și Yemen, punând capăt fluxurilor migratorii generate de acestea, precum și pentru a aborda cauzele generatoare ale terorismului și extremismului care amenință regiunea, Uniunea Europeană și alte state; solicită UE să fie activă la nivel diplomatic pentru a dezamorsa tensiunile dintre Teheran și Riad, recurgând inclusiv la consolidarea încrederii, la diplomația informală și la măsuri de detensionare a situației, menite să contribuie la reluarea relațiilor diplomatice dintre Arabia Saudită și Iran ca o primă etapă în vederea normalizării relațiilor dintre cele două state; invită UE să colaboreze cu SUA și Rusia în acest scop și, în special, pentru a sprijini dezvoltarea unei noi infrastructuri regionale de securitate care să țină seama de percepțiile amenințărilor și de preocupările legitime în materie de securitate ale Iranului și ale Arabiei Saudite și care să ofere garanții de securitate atât Iranului, cât și țărilor din Consiliul de Cooperare al Golfului; subliniază că cooperarea privind securitatea maritimă în Golful Persic, inclusiv semnarea unei carte privind libertatea de navigație, ar putea fi o primă măsură de consolidare a încrederii pentru a dezvolta încrederea și cooperarea regională;

39.  condamnă cu tărie solicitările repetate ale regimului iranian privind distrugerea Israelului și politica acestuia de negare a Holocaustului;

Aspecte socioeconomice, statul de drept, democrația și drepturile omului

40.  consideră că moștenirea revoluționară a Iranului și constituirea acestuia ca stat islamic, precum și diferențele majore dintre Iran și UE în ceea ce privește sistemele politico-instituționale nu trebuie să reprezinte un impediment în calea deschiderii și a unui dialog sincer și direct și pentru găsirea unui numitor comun privind chestiunile legate de democrație, de statul de drept și de drepturile omului; solicită Republicii Islamice să extindă spațiul pentru pluralismul politic; subliniază că Parlamentul iranian (Majlis) este pro reforme și pro Europa și consideră că rezultatele alegerilor pentru Parlament și pentru Adunarea Experților din februarie 2016 reflectă voința poporului iranian, oferă ocazia extinderii cooperării cu Uniunea Europeană și cu statele sale membre, ducând astfel la relații constructive, precum și posibilitatea realizării unor reforme sociale, politice și economice pe plan intern; invită Iranul să permită fără restricții desfășurarea unor alegeri libere și corecte, cu respectarea standardelor internaționale;

41.  constată că Iranul s-a deschis, deoarece are nevoie de sprijin în satisfacerea nevoilor cetățenilor săi și în păstrarea în țară a cetățenilor tineri cu un nivel ridicat de educație, aspect important pentru stabilitatea statului;

42.  constată cu îngrijorare că Iranul înregistrează numărul cel mai mare de execuții în urma pedepsei cu moartea pe cap de locuitor din lume; subliniază că eliminarea pedepsei cu moartea în cazul infracțiunilor legate de droguri ar reduce drastic numărul execuțiilor; salută, în acest sens, posibilitatea ca parlamentul (Majlis) nou ales să aibă în vedere adoptarea unor acte legislative pentru a exclude unele infracțiuni legate de droguri de pe lista infracțiunilor pasibile de pedeapsa cu moartea;

43.  remarcă faptul că adoptarea Codului Penal Islamic din 2013 le acordă judecătorilor mai multă libertate de a decide și că ratificarea Convenției ONU cu privire la drepturile copilului interzice executarea copiilor și permite tuturor delincvenților minori condamnați la moarte înainte de 2013 să solicite rejudecarea cauzei; solicită Iranului să asigure punerea deplină în aplicare a interdicției respective și informarea tuturor delicvenților vizați cu privire la acest drept; invită Iranul să declare un moratoriu asupra pedepsei cu moartea;

44.  încurajează Iranul să coopereze pe deplin cu toate mecanismele ONU privind drepturile omului și să acționeze în sensul aplicării recomandărilor stabilite în acest context, inclusiv în privința evaluării periodice universale, permițând organizațiilor internaționale pentru drepturile omului să-și desfășoare misiunile; această evoluție va contribui în mod pozitiv la imaginea Iranului în ochii opiniei publice europene; subliniază că guvernul iranian s-a angajat într-un număr mai mare de proceduri speciale ale ONU, prin intermediul dialogului; solicită guvernului iranian să abordeze preocupările serioase subliniate în rapoartele raportorului special al ONU și ale Secretarului General al ONU privind situația drepturilor omului în Iran, precum și invitațiile specifice de a acționa, identificate în rezoluțiile Adunării Generale a ONU;

45.  solicită SEAE și Comisiei să sprijine crearea unui mediu care să permită funcționarea corespunzătoare și independentă a organizațiilor societății civile; subliniază importanța afirmării cu tărie a orientărilor UE referitoare la drepturile omului, inclusiv în cazul apărătorilor drepturilor omului, în contextul relațiilor dintre UE și Iran;

46.  invită Iranul să își respecte, să apere și să își îndeplinească angajamentele asumate în temeiul Constituției Republicii Islamice Iran, al Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, al Convenției cu privire la drepturile copilului și al Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, asigurând respectarea drepturilor la libertatea de exprimare (atât online, cât și offline), de opinie, de asociere și de întrunire pașnică, de gândire, de conștiință, de religie sau de credință și garantând, în drept și în fapt, faptul că cetățenii își exercită drepturile individuale, sociale și politice fără a fi discriminați sau persecutați pe motive de sex, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, naționalitate, origine etnică sau socială, gen, orientare sexuală ori alt statut, după cum se prevede în aceste instrumente; subliniază că acest lucru include un drept fundamental la egalitate în fața legii, precum și dreptul la acces egal la educație, asistență medicală și oportunități profesionale;

47.  salută reformele realizate în temeiul noului Cod de procedură penală, însă își exprimă îngrijorarea profundă în legătură cu faptul că acest cod nu asigură pe deplin mecanismele internaționale privind protejarea respectării garanțiilor procedurale; solicită Iranului să revizuiască Codul de procedură penală din 2014, cu scopul de a asigura includerea garanțiilor referitoare la un proces echitabil; solicită Iranului să revizuiască și să modifice legislația, astfel încât să se asigure că declarațiile obținute în urma torturii, a relelor tratamente sau a altor forme de constrângere să nu fie luate în considerare ca probe în cadrul procedurilor penale și că toate suspiciunile de tortură și alte rele tratament aduse în atenția autorităților sunt investigate automat;

48.  solicită eliberarea tuturor prizonierilor politici; solicită Iranului să elibereze cetățenii UE reținuți sau condamnați în urma unui proces judiciar care nu a respectat standardele internaționale, printre ei numărându-se: Nazak Afshar, în vârstă de 58 de ani, reținută din martie 2016, Kamal Foroughi, în vârstă de 76 de ani, reținut din mai 2011, Homa Hoodfar, în vârstă de 65 de ani, reținută din iunie 2016 și Nazanin Zaghari-Ratcliffe, în vârstă de 37 de ani, reținută din aprilie 2016;

49.  ia act că în Iran există o largă varietate de credințe și convingeri; constată că Constituția Republicii Islamice Iran apără în mod oficial o serie de minorități religioase și libertățile religioase fundamentale ale acestora; cu toate acestea, își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că numărul de cetățeni închiși aparținând comunităților minoritare religioase sau din cauza convingerilor lor a crescut; invită autoritățile iraniene să se asigure că drepturile minorităților religioase și etnice sunt respectate și protejate pe deplin prin lege și că libertatea de religie este extinsă;

50.  constată progresele înregistrate de femeile iraniene în domeniile educației, științei și cercetării, exemplificate prin faptul că majoritatea studenților din universitățile iraniene sunt femei; încurajează UE și statele sale membre să aducă în continuare în discuție problemele legate de egalitatea de gen în cadrul convorbirilor cu autoritățile iraniene; solicită să se asigure pe deplin egalitatea de gen prin adoptarea de măsuri pentru eliminarea discriminării existente a femeilor la nivel juridic și practic precum și participarea egală a femeilor la piața muncii și la toate domeniile vieții economice, culturale, sociale și politice; salută încercarea de a elabora un proiect de lege pentru protejarea femeilor împotriva violenței și speră că parlamentul nou ales va avea în vedere o legislație care să incrimineze pe deplin violența împotriva femeilor, inclusiv violența domestică și violul conjugal;

51.  salută promisiunea din campanie a președintelui Rohani de a prezenta o cartă a drepturilor cetățenilor, precum și declarațiile sale privind promovarea drepturilor minorităților etnice; consideră că această cartă ar trebui aibă la bază și să fie în deplină concordanță cu obligațiile internaționale asumate de Iran în domeniul drepturilor omului; subliniază că respectarea statului de drept și a independenței sistemului judiciar este importantă, deoarece oferă securitatea juridică necesară pentru investițiile străine directe și este, înainte de toate, în interesul poporului iranian; invită sistemul judiciar să respecte procesul echitabil și garanțiile procedurale și să acorde suspecților acces la un avocat; invită SEAE și Comisia să coopereze cu autoritățile iraniene în domenii precum reforma judiciară și reforma sistemului penitenciar, inclusiv a condițiilor de detenție, responsabilitatea guvernamentală, respectarea statului de drept, a libertăți de exprimare, a drepturilor universale ale omului și a libertăților fundamentale, precum și lupta împotriva corupției;

o
o   o

52.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Guvernului și Parlamentului Iranului, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și SEAE.

(1) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 163.
(2) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 102.
(3) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 157.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0339.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0348.


Combaterea corupției și acțiunile subsecvente rezoluției CRIM
PDF 489kWORD 70k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la combaterea corupției și acțiunile subsecvente rezoluției CRIM (2015/2110(INI))
P8_TA(2016)0403A8-0284/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 67 și articolele 82-89 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 5, 6, 8, 17, 32, 38 și 41, precum și articolele 47-50 și articolul 52,

–  având în vedere concluziile Consiliului JAI din 16 iunie 2015 privind elaborarea strategiei de securitate internă reînnoite a Uniunii Europene 2015-2020,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 25-26 iunie 2015 în materie de siguranță,

–  având în vedere convențiile pertinente ale Organizației Națiunilor Unite împotriva infracționalității organizate transnaționale și Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC),

–  având în vedere convențiile penale și civile ale Consiliului Europei privind corupția, deschise pentru semnare la Strasbourg, la 27 ianuarie 1999 și, respectiv, la 4 noiembrie 1999, precum și Rezoluțiile (98)7 și (99)5, adoptate de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei la 5 mai 1998 și 1 mai 1999, prin care se constituie Grupul de state împotriva corupției (GRECO),

–  având în vedere Recomandarea CM/Rec (2014) 7 privind protejarea demascatorilor, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 30 aprilie 2014,

–  având în vedere Convenția OCDE privind combaterea coruperii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale, deschisă spre semnare la Paris, la 17 decembrie 1997, precum și modificările care o completează și ultimele rapoarte de monitorizare pe țări,

–  având în vedere Directiva 2013/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 august 2013 privind atacurile împotriva sistemelor informatice și de înlocuire a Deciziei-cadru 2005/222/JAI a Consiliului(1),

–  având în vedere Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană(2),

–  având în vedere Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală(3),

–  având în vedere Directiva 2014/62/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind protecția prin măsuri de drept penal a monedei euro și a altor monede împotriva falsificării și de înlocuire a Deciziei-cadru 2000/383/JAI a Consiliului(4),

–  având în vedere Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei(5),

–  având în vedere Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1781/2006(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. Regulamentul (UE) nr. 513/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire, în cadrul Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor și de abrogare a Deciziei 2007/125/JAI a Consiliului(8),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/2219 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL) și de înlocuire și de abrogare a Deciziei 2005/681/JAI a Consiliului(9),

–  având în vedere Decizia 2007/845/JAI a Consiliului din 6 decembrie 2007 privind cooperarea dintre oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile(10),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1142/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 în ceea ce privește finanțarea partidelor politice europene(11),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului(12),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(13),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale(14),

–  având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (COM(2012)0363),

–  având în vedere propunerea de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European (COM(2013)0534),

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauza C-105/14 (Taricco și alții)(15), prin care aceasta a statuat că conceptul de „fraudă”, astfel cum este definit la articolul 1 din Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, acoperă veniturile provenind din TVA,

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) (COM(2013)0535),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 29 aprilie 2015 referitoare la propunerea de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European(16),

–  având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului privind combaterea terorismului (COM(2015)0625),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului(17),

–  având în vedere Raportul al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European - Raportul anticorupție al UE, COM(2014)0038 din 3 februarie 2014,

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulat "Agenda europeană privind securitatea", din 28 aprilie 2015 (COM(2015)0185),

–  având în vedere Raportul Europol SOCTA (evaluarea amenințării pe care o reprezintă infracționalitatea organizată) din martie 2013 și Raportul IOCTA (evaluarea amenințării pe care o reprezintă infracționalitatea organizată pe internet) din 30 septembrie 2015,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la agenda europeană privind securitatea(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun (raport final)(19),

–  având în vedere studiul Serviciului de cercetare al Parlamentului European privind costul neintervenției UE în legătură cu infracționalitatea organizată și corupția,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertățile civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru dezvoltare și al Comisiei pentru control bugetar (A8-0284/2016),

A.  A întrucât crima organizată este o amenințare globală, care necesită, prin urmare, un răspuns comun, coordonat de UE și de statele sale membre;

B.  întrucât încă nu înțelegem pe deplin aspectele complexe ale criminalității organizate și pericolele prezentate de infiltrarea unor organizații criminale în contextul social, economic, de afaceri, politic și instituțional din statele membre;

C.  întrucât grupurile infracționale organizate au demonstrat o tendință și o capacitate deosebită de a-și diversifica activitățile, adaptându-se la zone geografice și la contexte economice și sociale diferite, exploatând slăbiciunile și vulnerabilitățile acestora, acționând simultan pe piețe diferite și profitând de diferențele dintre dispozițiile legislative din sistemele juridice ale statelor membre, pentru a-și face să prospere afacerile și pentru a-și maximiza profiturile;

D.  întrucât organizațiile criminale și-au schimbat modul de operare, folosindu-se de sprijinul unor angajați, instituții bancare, funcționari și politicieni care, deși nu sunt membri ai organizațiilor criminale, le susțin activitățile la diferite niveluri;

E.  întrucât organizațiile criminale au demonstrat o capacitate mare de adaptare, inclusiv prin utilizarea în propriul avantaj a beneficiilor oferite de noile tehnologii;

F.  întrucât caracterul periculos al forței de intimidare care poate fi exercitată prin simplul fapt de a aparține unei organizații nu este o prioritate în raport cu obiectivul combaterii „infracțiunilor finale” (infracțiunile a căror comitere constituie scopul existenței unei organizații) și întrucât acest lucru a permis o lacună de reglementare și operațională la nivel european, facilitând operațiunile transfrontaliere ale grupurilor infracționale organizate;

G.  întrucât, pe lângă mai multe pericole evidente pentru ordinea publică și siguranța publică reprezentate de formele de violență care sunt tipice pentru organizațiile criminale, criminalitatea organizată provoacă, de asemenea, grave probleme sub forma pătrunderii în economia legală și a comportamentului aferent care corupe funcționarii publici, ceea ce duce la infiltrarea instituțiilor și a administrației publice;

H.  întrucât beneficiile ilicite obținute din infracțiunile comise de organizațiile criminale sunt reciclate pe scară largă în economia legală europeană; întrucât un astfel de capital, odată reinvestit în economia reală, constituie o amenințare serioasă la adresa liberei inițiative și a concurenței, deoarece are un puternic impact de denaturare;

I.  întrucât grupurile infracționale obțin acces la politicieni și administratori pentru a valorifica resursele financiare aflate la dispoziția administrației publice și a influența activitățile sale cu complicitatea politicienilor, funcționarilor și a oamenilor de afaceri; întrucât influența acestora asupra politicienilor și administratorilor se face simțită mai ales în sectoarele achizițiilor publice și al lucrărilor publice, al finanțării publice, al eliminării resturilor și deșeurilor și în ceea ce privește contractele directe pentru achiziționarea tuturor tipurilor de bunuri și gestionarea serviciilor;

J.  întrucât obiectivul principal al criminalității organizate este profitul; întrucât mecanismele de aplicare a legii trebuie, prin urmare, să aibă capacitatea de a se axa asupra finanțării criminalității organizate, deseori indisolubil legată de corupție, fraudă, contrafacere și contrabandă;

K.  întrucât avertizorilor le revine un rol important în combaterea corupției, deoarece aceștia pot scoate la iveală cazuri de fraudă care ar rămâne altfel necunoscute; întrucât demascarea este considerată drept una dintre cele mai eficace modalități de stopare și prevenire a infracțiunilor înainte ca acestea să aibă loc sau de dezvăluire a acestora atunci când s-au produs deja;

L.  întrucât nicio dispoziție legislativă de la nivel european nu ar trebui interpretată în sensul limitării activității de demascare;

M.  întrucât infracționalitatea organizată, corupția și spălarea banilor constituie amenințări grave pentru economia UE, reducând în mod semnificativ veniturile fiscale ale statelor membre și ale UE în ansamblu, precum și pentru dările de seamă în cazul proiectelor finanțate de la bugetul UE, deoarece organizațiile infracționale operează în sectoare diverse, multe dintre acestea fiind supuse controlului guvernamental;

N.  întrucât, în 2014, au fost semnalate, cu titlul de fraude în dauna bugetului european, un număr de 1 649 de nereguli, totalizând 538,2 milioane EUR, în legătură fie cu cheltuielile, fie cu veniturile, fără să existe, însă, date oficiale referitoare la procentul de fraude imputabile criminalității organizate;

Introducere

1.  își asumă încă o dată cuprinsul și recomandările formulate în Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la infracționalitatea organizată, corupție și spălarea de bani; își reiterează, în special, apelul privind adoptarea unui plan de acțiune european pentru eradicarea infracționalității organizate, corupției și spălării banilor care, pentru a fi eficace, trebuie să dispună de resurse financiare adecvate și personal calificat;

2.  salută programul de 18 luni al Consiliului UE pe perioada președințiilor olandeză, slovacă și malteză, în cadrul căruia figurează la loc de frunte pe ordinea de zi o abordare cuprinzătoare și integrată în ceea ce privește criminalitatea organizată; relevă faptul că lupta împotriva fraudei, corupției și spălării banilor trebuie să constituie o prioritate politică pentru instituțiile comunitare, iar pentru aceasta este fundamentală cooperarea polițienească și judiciară dintre statele membre;

3.  intenționează să-și concentreze atenția asupra domeniilor specifice de intervenție prioritare pentru actualul context istoric;

Crearea unui cadru pentru transpunerea corectă a normelor existente, monitorizarea aplicării lor și evaluarea eficacității lor

4.  reamintește că este oportun ca statele membre să transpună și să aplice instrumentele existente la nivel european și internațional în cadrul luptei împotriva infracționalității organizate, corupției și spălării banilor;

5.  îi solicită Comisiei să finalizeze cât mai urgent evaluarea măsurilor de transpunere a acestor instrumente, să informeze în mod detaliat Parlamentul cu privire la rezultate și, dacă este necesar, să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; îi solicită Comisiei, în special, să prezinte un raport de evaluare a transpunerii Deciziei-cadru 2008/841/JAI privind lupta împotriva crimei organizate și a Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal;

6.  invită statele membre să transpună în mod corect Directiva Parlamentului European și a Consiliului privind ordinul european de anchetă în materie penală, un instrument care va avea de jucat un rol esențial în consolidarea cooperării polițienești și judiciare în UE;

7.  încurajează statele membre să transpună cu promptitudine cea de a 4-a directivă privind combaterea spălării banilor;

8.  recomandă aderarea UE la GRECO, în calitate de membru de plin drept; Cere ca UE să participe la Parteneriatul pentru o guvernare deschisă, să-și îndeplinească obligațiile ce decurg din Convenția ONU împotriva corupției, care este parte, și că sprijine asistența tehnică acordată de ONU pentru combaterea traficului de droguri și prevenirea criminalității (UNODC) în temeiul convenției ONU amintite;; îndeamnă Comisia să prezinte Parlamentului, cât mai curând posibil, un raport privind progresele înregistrate în ceea ce privește pregătirile pentru aderarea la UE a GRECO, incluzând o analiză a provocărilor de natură juridică și a soluțiilor posibile în acest sens;

9.  regretă că Comisia nu și-a publicat încă al doilea raport anticorupție, care urma să fie publicat la începutul anului 2016; îi solicită Comisiei să-l prezinte cât mai curând posibil; reiterează faptul că raportul anticorupție nu trebuie să se limiteze la situația din statele membre, ci trebuie să includă o secțiune referitoare la instituțiile Uniunii Europene; îi solicită, în consecință, Comisiei să identifice o modalitate adecvată de monitorizare a corupției în instituțiile, organismele și agențiile UE;

10.  invită Comisia să analizeze posibilitatea de a combina diferitele mecanisme de supraveghere la nivelul Uniunii, inclusiv mecanismul de cooperare și verificare, Raportul anticorupție al UE, tabloul de bord al UE privind justiția, într-un cadru mai larg de monitorizare a statului de drept, care ar putea fi aplicat tuturor statelor membre și instituțiilor, organismelor și agențiilor Uniunii Europene; consideră, în această privință, că instituțiile Uniunii Europene ar trebui să constituie un exemplu, promovând cele mai ridicate standarde de transparență și garanteze existența unor sancțiuni disuasive și eficace pentru cei care nu le respectă; în solicită Comisiei să reglementeze lobbying-ul și să sancționeze conflictele de interese;

11.  subliniază necesitatea unei abordări multidisciplinare pentru prevenirea și combaterea eficace a criminalității organizate; subliniază, în acest sens, rolul Rețelei europene de prevenire a criminalității și necesitatea de a-i oferi sprijin financiar;

12.  recomandă realizarea de către Comisie a unui studiu referitor la organismele naționale de drept care sunt cele mai avansate în ceea ce privește combaterea infracționalității organizate și a corupției, pentru a elabora o legislație europeană care să fie eficace și inovatoare; îi solicită Comisiei să elaboreze un studiu privind practicile de anchetă folosite în statele membre pentru combaterea criminalității organizate, acordând o atenție deosebită folosirii unor instrumente cum ar fi interceptarea convorbirilor telefonice, localizarea zonală, procedurile de căutare, arestul cu întârziere, confiscarea cu întârziere, operațiunile sub acoperire și operațiunile de livrare controlată și supravegheată;

13.  le solicită statelor membre să investească mai mult în cultura legalității, luând în considerare în special faptul că prima și cea mai eficace formă de prevenire constă în educarea unor noi generații de cetățeni ai UE, în special prin promovarea unor acțiuni specifice în școli;

Prioritățile și structura operativă pentru lupta împotriva infracționalității organizate și a corupției

14.  consideră că actualul ciclu politic al UE de luptă împotriva infracționalității organizate trebuie să pună accentul pe combaterea asocierii în vederea săvârșirii de infracțiuni (i.e., a apartenenței la o organizație infracțională), și nu exclusiv pe așa-numitele infracțiuni comise în realizarea unui scop (i.e., infracțiunile pentru a căror comitere sunt constituite astfel de organizații); în special, consideră că este necesar ca apartenența la o organizație criminală să fie considerată drept infracțiune, separat de comiterea unor infracțiuni finale (infracțiuni comise în realizarea unui scop); reiterează faptul că acest ciclu politic trebuie să includă printre prioritățile sale și lupta împotriva spălării banilor, corupția și traficul de ființe umane, în cadrul unei adevărate Strategii europene anticorupție;

15.  cere ca prioritățile să fie definite în raport cu politicile europene de prevenire a infracționalității și cu cele economice, sociale, ocupaționale și din domeniul educației, garantând deplina implicare a Parlamentului;

16.  solicită înființarea în cadrul Europol a unei unități specializate de combatere a grupurilor infracționale organizate care operează simultan în mai multe sectoare diferite; consideră că statele membre trebuie să se doteze cu mecanisme sigure și eficiente în actualul cadru instituțional, care să asigure dezvoltarea coordonată a activităților de cercetare în materie de infracționalitate organizată și respectul reciproc între autoritățile de aplicare a legii din statele membre;

Un cadru legislativ mai ferm

17.  invită Comisia, pe baza evaluării transpunerii și aplicării normelor existente, să propună măsuri legislative care să umple orice lacune care ar putea exista în ceea ce privește lupta împotriva infracționalității organizate și a corupției și să îmbunătățească cooperarea judiciară transfrontalieră; îi solicită, în special:

   (a) să revizuiască legislația existentă pentru a introduce sancțiuni eficace, proporționale și disuasive și pentru a clarifica definițiile comune ale infracțiunilor, inclusiv cea a apartenenței la „organizații sau asociații infracționale”, care ar putea fi concepute ca grupuri structurate, constituite pentru o perioadă de timp, alcătuite din mai mult de două persoane care acționează concertat, cu scopul de a obține în mod ilicit, direct sau indirect, o formă oarecare de avantaj financiar și/sau câștig material și care subminează grav coeziunea economică și socială a UE și a statelor sale membre;
   (b) să prezinte o propunere legislativă urmărind combaterea infracțiunilor ambientale, pentru a răspunde mai ferm, în termeni penali, la incinerarea ilicită a deșeurilor și să considere evacuarea ilegală a „poluanților emergenți” drept o infracțiune penală susceptibilă să fie sancționată cu pedepse penale, în modul prevăzut în Directiva 2008/99/CE;

18.  invită Comisia să elaboreze norme minime cu privire la definirea infracțiunilor și a sancțiunilor; solicită, în special:

   (a) definiții generale privind „funcționarul public”, infracțiunea de fraudă și infracțiunea de corupție, aplicabile orizontal; Reamintește că, în contextul negocierilor privind Directiva PIF, sunt incluse definiții referitoare la acești termeni, dar numai în sensul directivei; constată că aceste negocieri sunt actualmente blocate la Consiliu și solicită reluarea lor fără întârziere;
   (b) O nouă propunere legislativă privind un tip special de organizație infracțională, ai cărei membrii profită de puterea de intimidare a asociației și de condițiile care rezultă din aceasta, de supunere și tăcere, pentru a manipula sau a ține sub control într-un fel oarecare, direct sau indirect, activități economice, concesionări, autorizări, contracte publice și servicii publice, sau să obțină profituri sau avantaje ilicite pentru ei înșiși sau pentru oricare alte persoane;
   (c) o propunere legislativă de instituire a unui program european dedicat protecției martorilor și a persoanelor care cooperează în cadrul procedurilor judiciare, prin raportarea organizațiilor infracționale și a organizațiilor descrise la litera (b);
   (d) o propunere legislativă care să definească și să instituie norme comune de protecție a avertizorilor; solicită ca această propunere să fie publicată înainte de sfârșitul lui 2017;
   (e) Inițiative legislative suplimentare pentru consolidarea drepturilor persoanelor suspectate sau puse sub acuzare în cadrul procedurilor penale, inter alia în ceea ce privește arestarea preventivă, pentru a garanta dreptul la un proces echitabil, astfel cum a fost recunoscut în Convenția europeană a drepturilor omului și Carta drepturilor fundamentale;
   (f) legislație specifică pentru combaterea exportului de materiale radioactive și de deșeuri periculoase, precum și a comerțului ilicit cu specii de faună și floră, dat fiind că, potrivit asociațiilor de protecție a mediului și ONG-urilor, atât infracționalitatea animalieră și forestieră, cât și traficul și exportul de materiale radioactive și periculoase către țările terțe joacă un rol important în finanțarea infracționalității organizate;

Eficientizarea cooperării judiciare și polițienești la nivel european

19.  observă faptul că fenomenul criminalității organizate, al corupției și spălării banilor are de obicei o dimensiune transfrontalieră care necesită o strânsă cooperare între autoritățile naționale competente și între autoritățile naționale și agențiile UE relevante;

20.  consideră că cooperarea polițienească și judiciară prin intermediul unui schimb de informații între autoritățile naționale este esențială pentru a lua măsuri eficace de combatere a corupției și a infracționalității organizate;

21.  invită Comisia să lanseze acțiuni specifice, menite să consolideze cooperarea europeană în lupta împotriva criminalității organizate, a corupției și a spălării de bani, precum și să sporească gradul de conștientizare cu privire la daunele umane, sociale și economice provocate de aceste activități;

22.  regretă că cooperarea transfrontalieră polițienească și judiciară se caracterizează prin proceduri excesiv de îndelungate și birocratice, care împiedică eficiența și periclitează eficacitatea luptei împotriva infracțiunii organizate, a corupției și a spălării de bani la nivel european; le solicită statelor membre să intensifice, îmbunătățească și eficientizeze cooperarea polițienească și judiciară transfrontalieră și utilizarea în comun a informațiilor între ele și prin intermediul Europol și Eurojust, să asigure o formare și un sprijin tehnic adecvat, inclusiv prin CEPOL și Rețeaua europeană de formare judiciară, să promoveze admisibilitatea reciprocă a materialului probator în statele membre și să asigure recurgerea în mai mare măsură la echipe de anchetatori mixte;

23.  le solicită statelor membre să introducă, să utilizeze și să facă sistematic schimb cu toate datele considerate pertinente referitoare la persoanele condamnate pentru o infracțiune legată de infracționalitatea organizată care figurează în bazele de date europene existente și să invite agențiile Europol și Eurojust ale UE să faciliteze acest schimb de informații; solicită, în acest sens, ca infrastructura să fie raționalizată în vederea asigurării de comunicații securizate și a utilizării eficiente a tuturor instrumentelor existente ale Europol, cu respectarea deplină a legislației europene în materia protecției datelor;

24.  subliniază că este stringent nevoie să fie creat un sistem mai eficient de comunicare și schimb de informații între autoritățile judiciare din UE, care să înlocuiască, dacă este necesar, instrumentele tradiționale de asistență juridică reciprocă în materie penală; invită Comisia să evalueze necesitatea unor măsuri legislative în acest domeniu, care să ducă la crearea unui sistem adecvat la nivelul UE pentru schimbul de informații între autoritățile judiciare din UE;

25.  invită statele membre să împărtășească în mod sistematic toate datele PNR considerate necesare și relevante privind persoanele legate de infracționalitatea organizată;

Confiscarea activelor organizațiilor infracționale și promovarea reutilizărilor în scopuri sociale

26.  consideră că folosirea unei metode comune pentru confiscarea activelor organizațiilor infracționale din UE ar constitui o măsură de descurajare a infractorilor; le cere statelor membre să transpună cu celeritate Directiva 2014/42/UE privind confiscarea activelor provenite din activități infracționale; invită Comisia să prezinte cât mai curând o propunere legislativă prin care să se garanteze recunoașterea reciprocă a ordonanțelor de sechestru și de confiscare, în legătură cu măsurile de protecție a activelor naționale;

27.  le solicită Comisiei și statelor membre să adopte măsuri UE mai ferme cu privire la:

   (a) depistarea, înghețarea și confiscarea produselor provenind din infracțiuni, inter alia prin incriminarea transferului de proprietate asupra capitalurilor sau altor bunuri cu scopul de a evita măsurile de înghețare sau confiscare și acceptarea proprietății sau disponibilității acestor capitaluri, sau procedând la confiscare în lipsa condamnării definitive;
   (b) promovarea administrării activelor înghețate și a bunurilor confiscate și reutilizarea lor în scopuri sociale și ca compensații pentru familiile victimelor și întreprinderile afectate negativ prin cămătărie și racketeering;
   (c) dezvoltarea cooperării administrative, polițienești și judiciare pentru a depista și confisca activele provenite din activități infracționale din întreaga Uniune și să îmbunătățească situația birourilor naționale de recuperare a activelor, care ar trebui dotate cu resurse adecvate;

28.  îndeamnă statele membre să-și intensifice cooperarea și schimbul de bune practici în acest domeniu în cadrul platformelor de întrunire existente, cum ar fi Comitetul consultativ pentru coordonarea în domeniul combaterii fraudei (COCOLAF) și altele;

Prevenirea infiltrării infracționalității organizate și a corupției în economia legală

29.  reamintește că corupția constituie elementul favorizant al infiltrării infracționalității organizate în economia legală, mai ales prin adjudecarea licitațiilor pentru achiziții publice sau prin parteneriatele de tip public-privat;

30.  solicită implementarea în întreaga UE a unui sistem complet de e-achiziții, cu scopul de a reduce riscul de corupție în cadrul achizițiilor publice;

31.  le solicită statelor membre și instituțiilor europene să implementeze instrumente de monitorizare a achizițiilor publice, să întocmească liste negre cu toate întreprinderile care întrețin legături dovedite cu infracționalitatea organizată și/sau sunt angajate în practici corupte și să le interzică intrarea în raporturi economice cu autoritățile publice și să beneficieze de fonduri UE; solicită statelor membre să creeze structuri specializate la nivel național pentru a descoperi organizațiile criminale și să excludă din achizițiile publice entitățile implicate în practici de corupție sau de spălare de bani; subliniază că includerea pe „lista neagră” ar putea fi un mijloc eficient de a descuraja societățile de la implicarea în activități de corupție și le-ar stimula să-și îmbunătățească și să-și consolideze procedurile interne de asigurare a integrității; le solicită statelor membre să introducă un certificat anti-infracționalitate organizată pentru întreprinderi și să procedeze la un schimb automat de informații de acest tip la nivelul UE;

32.  atrage atenția asupra faptului că 21 de state membre nu au transpus încă pachetul de directive ce vizează achizițiile publice; consideră că normele privind achizițiile publice sunt esențiale pentru a asigura transparența și răspunderea în unul dintre domeniile cele mai vulnerabile în fața corupției;

33.  subliniază că transparența regulilor de contabilitate, care să poată fi evaluate, trebuie asigurată nu numai la nivelul guvernelor centrale, ci și la nivel regional și local în toate statele membre;

34.  își exprimă preocuparea în legătură cu practica recurentă a societăților cu activități infracționale implicate în spălarea banilor de a prezenta oferte sub prețul de cost în cadrul licitațiilor pentru lucrări de mare amploare; îi solicită Comisiei să includă o evaluare economică a propunerilor prezentate de întreprinderile care beneficiază de contracte sau subcontracte de achiziții publice;

35.  subliniază faptul că spălarea banilor prin intermediul structurilor complexe ale întreprinderilor și integrarea acestora în activități economice legale poate reprezenta o amenințare pentru ordinea publică a statului; invită statele membre să instituie măsuri, fără a greva întreprinderile mici și mijlocii, pentru a crește transparența tranzacțiilor monetare și a îmbunătăți trasabilitatea tranzacțiilor către persoane fizice pentru a urmări finanțarea criminalității și a terorismului (principiul urmăririi banilor - „follow the money”); invită statele membre să ia măsuri care să facă mai dificilă crearea de structuri dense și complexe de întreprinderi interconectate care, prin faptul că au tendința de a fi lipsite de transparență, pot fi utilizate abuziv pentru finanțarea activităților criminale sau teroriste și alte infracțiuni grave;

36.  îndeamnă Comisia și statele membre să ceară contractanților să-și dezvăluie integral structura organizațională și beneficiarii reali înainte de a le atribui contracte, pentru a nu acorda sprijin întreprinderilor care practică planificarea fiscală agresivă, frauda fiscală, evaziunea fiscală și corupția;

37.  observă că achiziția de bunuri imobiliare în statele membre ale UE este una dintre metodele de spălare de bani proveniți din activități criminale, în cadrul căreia infractorii își maschează calitatea de beneficiar real prin intermediul unor societăți fictive străine; îndeamnă statele membre să garanteze că orice societate străină care intenționează să dețină un titlu de proprietate pe teritoriul lor să fie obligat să respecte aceleași standarde de transparență ca cele impuse companiilor înmatriculate în jurisdicția lor;

38.  subliniază faptul că criza financiară a contribuit la presiunea asupra guvernelor europene; având în vedere provocările economice actuale, solicită garanții mai mari privind integritatea și transparența în cheltuielile publice;

39.  îndeamnă statele membre să întreprindă măsurile necesare pentru asigurarea transparenței deciziilor privind licențele și autorizațiile de construcție de la nivel regional și local;

40.  ia act de faptul că statele membre și Comisia au sarcina legală de a combate frauda în conformitate cu articolul 325 din TFUE și salută includerea clauzelor antifraudă în propunerile legislative cu impact financiar;

41.  își exprimă preocuparea în legătură cu creșterea fraudelor privind TVA, în special a așa-numitelor fraude de tip carusel; invită toate statele membre să participe la EUROFISC în toate domeniile de activitate ale acestuia, pentru a facilita schimbul de informații utile în vederea combaterii acestor tipuri de fraudă;

42.  le solicită statelor membre să adopte acte legislative specifice și să ia măsuri corespunzătoare pentru prevenirea și combaterea activităților unor profesioniști, instituții bancare, funcționari și politicieni de orice nivel care, deși nu sunt afiliați la o organizație infracțională, sprijină, la diverse niveluri, activitatea acesteia; în acest sens:

   (a) le recomandă statelor membre și instituțiilor europene să încurajeze rotația funcționarilor publici pentru a preveni corupția și infiltrarea infracționalității organizate;
   (b) solicită norme obligatorii care să instituie neeligibilitatea persoanelor care au fost condamnate sau care au participat la activități infracționale organizate, de spălare a banilor, de corupție sau la alte infracțiuni grave, infracțiuni în dauna administrației publice, infracțiuni prin asociere sau corupție pentru desfășurarea oricăror activități în cadrul administrației publice, inclusiv în cadrul instituțiilor, organismelor și agențiilor UE;
   (c) solicită aplicarea unor pedepse penale personalului de conducere și băncilor implicate în cazuri dovedite de spălare a unor mari sume de bani; invită Comisia să formuleze o propunere cu scopul de a asigura transparența absolută a fluxurilor bancare, nu numai pentru persoanele fizice, ci și pentru persoanele juridice și fiduciari;

43.  consideră că sunt necesare norme paneuropene care să impună verificarea și monitorizarea tuturor surselor de finanțare a partidelor politice, pentru a se garanta legalitatea acestora;

44.  consideră că este esențial ca dispozițiile legale menite să garanteze o mai mare transparență și trasabilitate a fluxurilor financiare să aibă un caracter mai strict, inclusiv cu ajutorul unei investigații preliminare și a unui audit final, pentru a verifica utilizarea corectă a acestora; invită statele membre să prezinte declarații naționale cu privire la sistemele lor de control; invită Comisia:

   (a) să corecteze plățile în cazul neregulilor comise de statele membre în utilizarea fondurilor europene;
   (b) să interzică temporar accesul la finanțare UE a instituțiilor și întreprinderilor care au fost găsite vinovate de utilizarea abuzivă a fondurilor UE;
   (c) să monitorizeze îndeaproape utilizarea fondurilor UE și să raporteze periodic Parlamentului European;

45.  consideră că Comisia ar trebui să asigure cel mai înalt nivel de integritate în cadrul procedurilor de achiziții publice destinate realizării proiectelor finanțate din fondurile UE; reamintește că, pentru a determina dacă fondurile UE sunt utilizate în mod corespunzător și pentru a combate corupția, este esențial ca rezultatele proiectelor să fie monitorizate în cooperare cu organizațiile societății civile și să fie asigurată răspunderea autorităților locale;

46.  reamintește faptul că transparența este instrumentul cel mai eficace pentru combaterea abuzurilor și fraudelor; invită Comisia să îmbunătățească reglementările în acest domeniu, instituind obligativitatea publicării datelor referitoare la toți beneficiarii fondurilor europene, inclusiv a datelor referitoare la subcontractări;

47.  îi solicită Comisiei să inițieze o acțiune legislativă urmărind simplificarea procedurilor birocratice la nivel administrativ, astfel încât să garanteze o mai mare transparență și să combată corupția;

48.  îi solicită Comisiei Europene să monitorizeze și să-i raporteze Parlamentului cu privire la procentul contractelor de achiziții publice atribuite direct în statele membre, precum și cu privire la condițiile juridice în care administrațiile naționale recurg în cele mai multe cazuri la atribuirea directă a contractelor;

49.  recomandă statelor membre să depună eforturi pentru a institui mecanisme eficiente de asigurare a transparenței, de monitorizare și de răspundere în ceea ce privește modul în care utilizează fondurile UE; dat fiind că impactul pozitiv al fondurilor UE depinde de existența la nivel național și la nivelul UE a unor procese care să asigure transparența, monitorizarea eficientă și asumarea răspunderii, ar trebui să se analizeze modul în care monitorizarea și evaluarea pot deveni procese permanente și nu doar procese ex-post; în acest sens, ar trebui consolidat rolul Curții de Conturi;

50.  consideră că ar trebui stabiliți indicatori calitativi și cantitativi care să fie comparabili, pentru a măsura impactul fondurilor UE și a evalua dacă aceste fonduri și-au atins obiectivele, precum și că trebuie colectate și publicate sistematic date cuantificate;

Parchetul European (EPPO)

51.  consideră că Parchetul European (EPPO) ar trebui să constituie un element central în lupta împotriva corupției în Uniunea Europeană; își reiterează apelul pentru înființarea, cât mai curând posibil, cu participarea a cât mai multor state membre cu putință, a unui EPPO care să fie eficient și independent de guvernele naționale și instituțiile UE și protejat împotriva influențelor și presiunilor politice;

52.  reiterează importanța de a defini în mod clar responsabilitățile și competențele procurorilor naționali și ale viitorului Parchet European, precum și ale Eurojust și OLAF, în scopul de a evita orice conflict de competențe; solicită alocarea de resurse financiare și umane corespunzătoare pentru viitorul Parchet European, în conformitate cu atribuțiile sale; consideră că EPPO ar trebui să aibă competența de a urmări în instanță infracțiunile PIF, inclusiv fraudele în materie de TVA; în acest context, le solicită statelor membre să se conformeze hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza Taricco (C-105/14) și să deblocheze la Consiliu negocierile cu privire la Directiva PIF cât mai curând posibil;

53.  regretă că negocierile în curs la Consiliu sunt subminate de premisa fundamentală a unui EPPO independent și eficace;

54.  invită Comisia să evalueze necesitatea unei eventuale revizuiri a mandatului viitorului Parchet European pentru a include în competențele sale, odată creat, combaterea infracționalității organizate;

Domenii specifice de intervenție

Contrafacerea

55.  condamnă răspândirea fenomenului de contrafacere a mărfurilor, a produselor farmaceutice și agroalimentare în interiorul UE, implicând rețelele de distribuție administrate de infracționalitatea organizată transnațională; le solicită Comisiei și statelor membre să ia toate măsurile necesare pentru a preveni și combate contrafacerea bunurilor, medicamentelor și a produselor agro-alimentare; le solicită Comisiei și statelor membre să colecteze sistematic date referitoare la cazurile de fraudă și contrafacere, pentru a dispune de informații cu privire la amploarea și incidența lor și pentru a efectua schimburi de bune practici pentru identificarea și combaterea acestor fenomene;

56.  invită Comisia și statele membre să studieze alte metode urmărind prevenirea și descurajarea fraudelor alimentare, cum ar fi listarea și condamnarea, într-un registru european, a operatorilor dovediți care au comis fraude cu alimente și medicamente;

57.  solicită extinderea regimurilor actuale de trasabilitate și punerea sistematică în aplicare a trasabilității „continue” prevăzute în Regulamentul de bază (CE) nr. 178/2002 care vizează produsele alimentare, hrana pentru animale, animalele de la care se obțin produse alimentare și orice alte substanțe destinate sau prevăzute a fi încorporate într-un produs alimentar sau în hrana pentru animale;

Traficul de droguri

58.  reamintește că traficul de stupefiante constituie o afacere deosebit de bănoasă pentru grupurile infracționale ce trebuie combătută fie prin reprimare, fie prin activități de prevenire; invită statele membre și instituțiile competente să abordeze legăturile dintre piețele drogurilor și alte activități criminale, precum și efectul acestora asupra economiei legale și a comerțului legal, astfel cum se arată în raportul Europol și al OEDT din 2016 privind piața drogurilor;

59.  reamintește Comisiei că ar trebui să prezinte rapoarte cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a Planului de acțiune al UE în materie de droguri (2013-2016); invită Comisia să propună, pe această bază, un nou plan de acțiune pentru perioada 2017-2020;

60.  ia act de faptul că este prioritar să se evalueze noile politici privind drogurile ușoare și consideră că ar trebui avute în vedere strategii de depenalizare/legalizare pentru a combate în mod eficient organizațiile criminale; solicită UE să introducă această chestiune atât în politicile sale interne, cât și în cele externe, prin implicarea în dezbaterea politică a tuturor agențiilor UE și internaționale relevante și a instituțiilor tuturor țărilor implicate;

Jocurile de noroc și aranjarea meciurilor

61.  reamintește că organizațiile criminale recurg adesea la circuitele de jocuri de noroc legale și ilegale și la aranjarea meciurilor sportive în scopul spălării de bani; condamnă interesele infracționale care sunt asociate acestor fenomene și îndeamnă Comisia și statele membre să mențină sau să introducă o legislație prin care să le combată și să le prevină, incriminând penal aranjarea rezultatelor evenimentelor sportive; invită statele membre să coopereze în mod transparent și eficace cu organizațiile sportive și să-și intensifice comunicarea și cooperarea cu Eurojust și Europol pentru a combate aceste fenomene;

Paradisurile fiscale

62.  relevă faptul că, în fiecare an, în UE se pierde suma de o mie de miliarde EUR din cauza evaziunii și eludării fiscale; subliniază că trebuie să se acorde o atenție deosebită paradisurilor fiscale și țărilor care practică prețuri cu taxele incluse netransparente și cu efecte negative, care reprezintă o problemă uriașă ce afectează fiecare cetățean european;

63.  salută acordul internațional în cadrul G20 pentru aplicarea unui nou standard mondial în vederea unei mai mari transparențe fiscale, în conformitate cu standardele înalte aplicate deja de UE; solicită punerea sa rapidă în aplicare și monitorizarea eficace a fraudei și evaziunii fiscale la nivel internațional; salută faptul că, la nivelul UE, Comisia a semnat în februarie 2016 acorduri care implică schimbul de informații fiscale cu țări precum Andorra și Monaco, și că, în 2015, Comisia a semnat deja acorduri cu Elveția, Liechtenstein și San Marino;

64.  reamintește responsabilitatea UE de a combate normele fiscale care facilitează evitarea plății impozitelor de către corporații transnaționale și persoane fizice și de a ajuta țările terțe să repatrieze fondurile ilicite și să urmărească penal făptuitorii; subliniază că UE trebuie să promoveze lupta împotriva paradisurilor fiscale, a secretului bancar și a spălării de bani, anularea secretului profesional excesiv, raportarea publică pentru fiecare țară în parte de către companiile multinaționale și introducerea unor registre publice ale beneficiarilor reali ai întreprinderilor ca o prioritate în toate forurile internaționale relevante; relevă că paradisurile fiscale constituie locuri privilegiate de acumulare și albire a produselor realizate prin activități infracționale și, ca atare, insistă asupra necesității unei abordări coordonate la nivelul UE;

65.  prin urmare, Comisia este invitată să sporească gradul de sensibilizare cu privire la efectele grave ale susținerii corupției, să ia în calcul posibilitatea elaborării unui plan cuprinzător de descurajare a transferurilor de active către țări din afara UE care protejează anonimatul persoanelor corupte și să-și reevalueze relațiile economice și diplomatice cu aceste țări;

Infracțiunile împotriva mediului

66.  își exprimă îngrijorarea cu privire la intensificarea activităților ilegale legate de mediu, care au legătură cu activități infracționale organizate, de tip mafiot, sau reprezintă rezultatul acestor activități, cum ar fi traficul cu deșeuri și eliminarea ilegală a acestora, inclusiv a deșeurilor toxice, și distrugerea patrimoniului natural; reamintește recomandarea sa privind elaborarea unui plan de acțiune comun pentru prevenirea și combaterea acestor forme de infracționalitate; relevă necesitatea punerii în executare a normelor existente cu privire la conservarea naturii și protecția mediului, inclusiv prin efectuarea unor inspecții de combaterea a infracționalității la societățile contractante și subcontractante care beneficiază de contracte având ca obiect lucrări de infrastructură de amploare, finanțate de la bugetul UE;

67.  îi solicită Comisiei să monitorizeze și să evalueze punerea în aplicare a Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal, pentru a asigura că statele membre sancționează aplicând pedepse penale eficace, proporționale și disuasive pentru orice fel de comportament ilegal cu consecințe negative asupra sănătății umane sau a mediului; invită Rețeaua UE pentru punerea în aplicare și respectarea legislației din domeniul mediului (IMPEL) să informeze în mod periodic Parlamentul în legătură cu acțiunile întreprinse de statele membre în cadrul punerii în aplicare a Directivei 2008/99/CE;

68.  reamintește faptul că criminalitatea organizată se folosește de societățile de construcții specializate în lucrări de amenajare a teritoriului pentru spălarea banilor și evacuarea ilicită a substanțelor toxice care provoacă poluarea mediului; îi solicită Comisiei să facă controale de combaterea a infracționalității la societățile contractante și subcontractante care beneficiază de contracte având ca obiect lucrări de infrastructură de amploare, finanțate de la bugetul UE, cu scopul de a preveni astfel de practici;

Criminalitatea cibernetică

69.  reamintește că criminalitatea informatică este folosită pentru spălarea de bani și contrafacere; atrage atenția asupra faptului că aceasta reprezintă o sursă importantă de venit pentru multe organizații infracționale și că legislația Uniunii și cooperarea în acest sens dintre statele membre și cu agențiile Uniunii trebuie întărită; constată cu îngrijorare că, prin utilizarea frauduloasă a internetului în scopuri ilicite, ca promovarea traficului de droguri și de persoane, organizațiile infracționale au reușit să-și sporească volumul traficului ilicit;

Infracționalitatea organizată și terorismul

70.  reamintește faptul că convergența din ce în ce mai mare și legătura dintre infracționalitatea organizată și terorism, precum și legăturile dintre organizațiile infracționale și cele teroriste constituie o amenințare tot mai mare pentru Uniune; le solicită statelor membre să se asigure că finanțarea și sprijinirea terorismului prin intermediul infracționalității organizate sunt sancționate și că autoritățile din statele membre implicate în proceduri penale iau în considerare în mod mai explicit legăturile dintre infracționalitatea organizată și activitățile teroriste, pe de o parte, și finanțarea terorismului, pe de altă parte;

71.  subliniază că comerțul ilicit cu arme de foc, petrol, droguri și animale sălbatice, introducerea ilegală a migranților, comerțul cu țigări și mărfuri contrafăcute, cu opere de artă și cu alte obiecte culturale al rețelelor de infracționalitate organizată a devenit o modalitate foarte profitabilă pentru grupările teroriste de a obține finanțare; ia act de prezentarea de către Comisie a unui plan de acțiune împotriva traficului ilicit și utilizării de arme de foc și explozivi; insistă asupra necesității de a pune în aplicare acest plan de acțiune fără întârziere; le solicită statelor membre să ia măsurile necesare, evitând în același timp creșterea nejustificată a poverii administrative pentru actorii economici, pentru a se asigura că organizațiile teroriste și rețelele infracționale nu pot beneficia de niciun fel de tranzacții cu mărfuri;

72.  reamintește că participarea la activități infracționale poate fi legată de infracțiuni teroriste; reamintește că, potrivit Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC), traficul de droguri și de arme de foc ilegale, criminalitatea organizată transnațională și spălarea de bani au devenit părți integrante ale terorismului; consideră că combaterea cu eficacitate a terorismului reclamă consolidarea reglementărilor UE în materie de luptă împotriva infracționalității organizate și a spălării banilor, având în vedere și existența unor legături bazate pe avantaje reciproce între grupările teroriste și grupările infracționale organizate;

Infracționalitatea organizată, traficul cu ființe umane și introducerea ilegală a migranților

73.  este preocupat în legătură cu profesionalizarea în creștere a activităților de introducere ilegală de persoane și creșterea asociată a profiturilor realizate de rețelele de călăuze și de traficanți ca rezultat al fluxului neîntrerupt de refugiați către Europa; le solicită Comisiei și statelor membre să contribuie la intensificarea colaborării internaționale cu scopul de a combate traficul în vederea eradicării introducerii ilegale de persoane și a minimizării influenței rețelelor de traficanți;

74.  reamintește că, în ceea ce privește traficul de ființe umane, Uniunea Europeană a instituit un cadru juridic și politic specific, pentru a optimiza cooperarea și a face din trafic o prioritate pentru organisme și agenții precum Europol și Eurojust; salută concluziile primului raport privind progresele înregistrate în lupta împotriva traficului de ființe umane; invită Comisia să elaboreze, pe această bază și cât mai curând posibil, o strategie pentru perioada de după 2016;

75.  condamnă infiltrarea infracționalității organizate în gestionarea fondurilor destinate primirii migranților și îndeamnă la acțiuni punctuale de combatere a introducerii ilegale a migranților și a traficului de ființe umane, în mare parte gestionat de rețele complexe ale organizațiilor infracționale aflate în țările de origine, de tranzit și de destinație ale victimelor;

76.  subliniază nevoia urgentă de a combate formele grave de exploatare prin muncă a lucrătorilor migranți din Uniune; recunoaște faptul că lipsa unor căi legale de migrație și obstacolele din calea accesului la justiție sunt unele dintre cauzele de bază ale traficului de persoane; ia act de faptul că Directiva privind sancțiunile împotriva angajatorilor cuprinde dispoziții importante de combatere a exploatării prin muncă a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, dar aceste dispoziții depind de existența unor mecanisme de contestare echitabile, eficiente și accesibile la nivel național, iar punerea lor în aplicare se află încă la un nivel foarte redus;

Dimensiunea externă

77.  invită UE să sprijine în continuare consolidarea administrației publice și adoptarea unui cadru legislativ adecvat de combatere a corupției în toate țările, în special în țările în situație de post-conflict și de tranziție, în care instituțiile statului sunt fragile; insistă asupra necesității de consolidare a rețelelor polițienești și judiciare regionale și specializate în țările în curs de dezvoltare, care să respecte parametrii care garantează standarde adecvate de protecție a datelor și de confidențialitate, și să facă schimb de bune practici și de know-how între Europol, Eurojust și Rețeaua judiciară europeană; subliniază necesitatea de a îmbunătăți reglementarea și aplicarea legii și de a promova protecția denunțătorilor, cu scopul de a reține infractorii responsabili pentru crimele lor, și faptul că un sistem adecvat pentru a proteja denunțătorii ar trebui stabilit atât în interiorul, cât și în afara UE; subliniază, în special, că este necesar un mecanism de raportare directă pentru cetățenii din țările care beneficiază de ajutorul acordat de UE și care atrag atenția asupra neregulilor din programele de ajutor finanțate de UE;

78.  remarcă cu îngrijorare faptul că nici cele mai relevante convenții și inițiative internaționale care vizează combaterea corupției și a fluxurilor financiare ilicite nu reușesc să obțină rezultate concrete în faza de punere în aplicare; reamintește că elaborarea unei strategii anticorupție în cadrul politicii externe este esențială pentru a combate în mod eficient corupția și infracțiunile financiare; invită UE să promoveze ca o prioritate, în cadrul politicilor sale externe, transpunerea și punerea în aplicare corecte a Convenției Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate și a tuturor celorlalte instrumente internaționale relevante care vizează combaterea corupției și a spălării de bani;

79.  invită Comisia să se asigure prin monitorizare constantă că ajutorul acordat de UE nu contribuie în mod direct sau indirect la corupție; consideră că asistența în materie de ajutor ar trebui să fie mai bine corelată cu capacitatea de absorbție a țării gazdă și cu necesitățile generale de dezvoltare ale acesteia pentru a evita risipirea masivă a resurselor pentru ajutor și activitățile de corupție legate de acestea; invită UE să abordeze corupția în mod direct prin programare și prin documente de strategie de țară și să coreleze sprijinul bugetar cu obiective clare de combatere a corupției; în acest scop, subliniază necesitatea de a crea mecanisme solide pentru a monitoriza punerea în aplicare; invită Comisia să elaboreze o strategie puternică, globală și cuprinzătoare pentru gestionarea riscurilor asociate corupției în țările în curs de dezvoltare în scopul de a preveni situația în care ajutorul pentru dezvoltare ar contribui la corupție și să aplice pe deplin strategia antifraudă emisă în anul 2013, în special în contextul punerii în aplicare a ajutorului acordat de UE în toate modalitățile acestuia, inclusiv FED și fonduri fiduciare, și în contextul delegării proiectelor de dezvoltare către terțe părți; observă cu îngrijorare că abordarea UE privind corupția în țările ACP oferă prea puține orientări strategice cu privire la consolidarea sistemelor de care dispun țările pentru a o preveni și controla; consideră că este necesară o mai bună coordonare a abordărilor Serviciului European de Acțiune Externă și ale Direcției Generale Cooperare Internațională și Dezvoltare în ceea ce privește combaterea eficientă a corupției în țările în curs de dezvoltare;

80.  reamintește importanța coerenței dintre politicile interne și externe ale UE și indică necesitatea de a integra lupta împotriva criminalității organizate în strategiile de dezvoltare și de securitate ca modalitate de reinstaurare a stabilității în țările în curs de dezvoltare;

81.  subliniază că respectarea dreptului popoarelor și a guvernelor de a decide asupra propriilor sisteme economice, alimentare și agricole reprezintă soluția pentru combaterea activităților infracționale care provoacă foamete și sărăcie; îndeamnă comunitatea internațională să combată activ speculațiile financiare cu alimente, cum ar fi achizițiile la prețuri scăzute în zone agricole vaste și acapararea terenurilor de către mari întreprinderi agricole multinaționale, luând în considerare impactul negativ asupra micilor producători;

82.  invită țările în curs de dezvoltare ca, în contextul propriei agende pentru combaterea corupției, să crească transparența și responsabilitatea în contractele pentru resurse, în raportarea financiară și auditul întreprinderilor, precum și în colectarea veniturilor și alocarea acestora;

83.  invită UE să își intensifice sprijinul pentru a ajuta țările bogate în resurse naturale să pună în aplicare principiile Inițiativei privind transparența în industriile extractive (EITI) referitoare la îmbunătățirea transparenței și la răspunderea în sectoarele petrolului, gazelor și mineritului; încurajează călduros instituirea unui cadru juridic eficace care să susțină aplicarea corespunzătoare a EITI de către societățile implicate în lanțurile de aprovizionare din sectoarele petrolului, gazelor și mineritului.

84.  solicită Comisiei sale pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să monitorizeze recomandările formulate în rezoluțiile sale privind combaterea corupției; invită Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să evalueze, în curs de doi ani, măsurile legislative întreprinse de Comisia în acest domeniu, având în vedere recomandările menționate mai sus;

o
o   o

85.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 218, 14.8.2013, p. 8.
(2) JO L 127, 29.4.2014, p. 39.
(3) JO L 130, 1.5.2014, p. 1.
(4) JO L 151, 21.5.2014, p. 1.
(5) JO L 141, 5.6.2015, p. 73.
(6) JO L 328, 6.12.2008, p. 28.
(7) JO L 141, 5.6.2015, p. 1.
(8) JO L 150, 20.5.2014, p. 93.
(9) JO L 319, 4.12.2015, p. 1.
(10) JO L 332, 18.12.2007, p. 103.
(11) JO L 317, 4.11.2014, p. 28.
(12) JO L 119, 4.5.2016, p. 89.
(13) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.
(14) JO L 65, 11.3.2016, p. 1.
(15) ECLI:EU:C:2015:555.
(16) JO C 346, 21.9.2016, p. 27.
(17) JO L 135, 24.5.2016, p. 53.
(18) Texte adoptate, P8_TA(2015)0269.
(19) JO C 208, 10.6.2016, p. 89.


Drepturile omului și migrația în țările terțe
PDF 479kWORD 65k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la drepturile omului și migrația în țările terțe (2015/2316(INI))
P8_TA(2016)0404A8-0245/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului (DUDO) din 1948, în special articolul 13,

–  având în vedere Convenția privind statutul refugiaților din 1951 și protocolul adițional la aceasta,

–  având în vedere semnarea Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966 și a Pactului internațional privind drepturile economice, sociale și culturale din 1966 și a protocoalelor adiționale la acestea;

–  având în vedere Convenția privind statutul apatrizilor din 1954 și Convenția privind reducerea apatridiei din 1961,

–  având în vedere Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială din 1966,

–  având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei din 1979 și protocolul opțional la aceasta,

–  având în vedere Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din 1984 și Protocolul opțional la aceasta,

–  având în vedere Convenția cu privire la drepturile copilului din 1989 și protocoalele la aceasta,

–  având în vedere Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora din 1990,

–  având în vedere Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate din 2006,

–  având în vedere Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap din 2006 și protocolul adițional la aceasta,

–  având în vedere raportul Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite din 3 august 2015 intitulat „Promovarea și protecția drepturilor omului, inclusiv căi și mijloace de a promova drepturile omului în cazul migranților”,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 18 decembrie 2014 privind protecția migranților,

–  având în vedere activitatea din cadrul mecanismelor internaționale privind drepturile omului, inclusiv diferitele rapoarte ale Raportorului special al ONU pentru drepturile omului în cazul migranților, François Crépeau, precum și aceea a altor raportori speciali pertinenți ai ONU, mecanismul de revizuire periodică universală și activitatea altor organisme prevăzute în tratate,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului (OHCHR), inclusiv principiile și orientările recomandate privind drepturile omului la frontierele internaționale și Raportul privind situația migranților aflați în tranzit,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului,

–  având în vedere Principiile de la Dhaka referitoare la recrutarea și recurgerea în mod responsabil la lucrătorii migranți,

–  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere rapoartele Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 noiembrie 2011 intitulată „Abordarea globală în materie de migrație și mobilitate” (COM(2011)0743),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 mai 2015, intitulată „O Agendă europeană privind migrația” (COM(2015)0240),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015 intitulată „Gestionarea crizei refugiaților: stadiul de realizare a acțiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migrația” (COM(2015)0510),

–  având în vedere Decizia Comisiei din 20 octombrie 2015 de instituire a unui Fond fiduciar de urgență al UE pentru stabilitate și pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației nereglementare și ale strămutărilor de persoane în Africa (C(2015)7293),

–  având în vedere concluziile reuniunii Consiliului European din 25 și 26 iunie 2015 și ale reuniunii acestuia din 15 octombrie 2015,

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, adoptate la 20 iulie 2015,

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind măsuri de gestionare a crizei refugiaților și a migrației, adoptate la 9 noiembrie 2015,

–  având în vedere declarația politică și planul de acțiune adoptate în cadrul Summitului privind migrația, desfășurat la Valetta la 11-12 noiembrie 2015,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind aspectele legate de migrație, în special cea din 17 decembrie 2014 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE(1), cea din 29 aprilie 2015 referitoare la cele mai recente tragedii din Mediterana și politicile UE în materie de migrație și azil(2), precum și cea din 12 aprilie 2016 privind abordarea globală a migrației(3),

–   având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la autonomizarea fetelor prin educație în UE(4),

–   având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2016 referitoare la situația refugiatelor și a solicitantelor de azil în UE(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la combaterea traficului de ființe umane în contextul relațiilor externe ale Uniunii(6),

–  având în vedere declarația finală a celui de-al doilea summit al președinților Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana pe tema imigrației, azilului și drepturilor omului în regiunea Euromed, adoptată la 11 mai 2015(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 referitoare la Raportul anual 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(8),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 9 decembrie 2015 referitoare la migrație, drepturile omului și refugiații umanitari(9),

–  având în vedere diferitele rapoarte ale organizațiilor societății civile privind situația drepturilor omului în cazul migranților,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0245/2016),

A.  întrucât drepturile omului sunt inerente tuturor ființelor umane, fără nicio deosebire;

B.  întrucât migrația este un fenomen global și multidimensional cauzat de o serie de factori, cum ar fi condițiile economice (inclusiv evoluția distribuirii bogăției și a integrării economice la nivel regional și global), sociale și politice, situația în ceea ce privește condițiile de muncă, violența și securitatea, deteriorarea treptată a mediului și impactul negativ al dezastrelor naturale; întrucât acest fenomen trebuie să fie abordat într-o manieră coerentă și echilibrată, dintr-o perspectivă de ansamblu care ține seama de dimensiunea sa umană, inclusiv de aspectul său pozitiv asupra evoluției demografice și a dezvoltării economice;

C.  întrucât rutele migratorii sunt deosebit de complexe și pot apărea adesea atât în interiorul regiunilor, cât și între acestea, și întrucât migrația internațională este în creștere, în ciuda crizei economice mondiale; întrucât, potrivit ONU, fluxurile de migrație internaționale devin mai intense, în ciuda crizei economice mondiale; întrucât, în prezent, circa 244 de milioane de oameni sunt considerați a fi migranți internaționali;

D.  întrucât drepturile consacrate în Declarația universală a drepturilor omului (DUDO) și în alte convenții internaționale sunt universale și indivizibile;

E.  întrucât migrația este, de asemenea, rezultatul globalizării în creștere și al interdependenței piețelor;

F.  întrucât diferiții factori care influențează migrațiile prevestesc efectele acestora și impun elaborarea unor politici adecvate;

G.  întrucât schimbările la nivelul fluxurilor de migrație, mai ales în perioade de criză, au efecte importante de ordin economic, social și politic, atât pentru țările de origine, cât și pentru țările de destinație a migranților;

H.  întrucât este esențial să existe mecanisme efective de monitorizare și control ale intrării și ieșirii străinilor, precum și analize și proiecții despre efectele migrațiilor, ca bază necesară pentru elaborarea oricăror politici de gestionare a migrației;

I.  întrucât factorii din spatele migrației sunt din ce în ce mai diversificați, putând fi multidimensionali și bazându-se pe rațiuni de ordin economic, de mediu, culturale, politice, familiale sau personale; întrucât un număr crescând de migranți se confruntă cu strămutări forțate și au nevoie de protecție specială deoarece fug de fragilitatea statală, de conflicte, de persecuții politice sau religioase, printre altele;

J.  întrucât devine mai dificil să se facă deosebire între refugiați, solicitanți de azil și migranți, inclusiv datorită faptului că multe țări nu dispun de instrumentele și cadrele juridice și instituționale adecvate;

K.  întrucât autoritățile țărilor de tranzit și de destinație, precum și ale centrelor de cazare, trebuie să fie sensibilizate și pregătite pentru a acorda migranților și solicitanților de azil un tratament diferențiat și flexibil;

L.  întrucât mișcările migratorii au căpătat un caracter mondial și regional și întrucât fluxurile migratorii sud-sud, dintre care 80 % sunt între țări care au o frontieră comună și foarte puține diferențe în ceea ce privește veniturile, au depășit deja ușor fluxurile sud-nord;

M.  întrucât Europa a fost dintotdeauna o regiune de destinație pentru migranți, dar și una de origine a acestora; întrucât, pe lângă migranții expatriați din prezent, care provin din clasele sociale superioare, europenii au migrat în străinătate și din cauza dificultăților economice, a conflictelor sau persecuției politice; întrucât actuala criză economică și financiară i-a determinat pe mulți europeni să emigreze, inclusiv înspre economii emergente din zona sudică;

N.  întrucât femeile și copiii sunt din ce în ce mai numeroși în rândul migranților, tendință și mai accentuată în rândul refugiaților; întrucât tot mai mulți migranți și refugiați au studii superioare, iar „exodul de creiere” era deja estimat la 59 de milioane de persoane în 2010; întrucât Asia este continentul cel mai afectat, însă continentul african este cel care plătește cel mai mare preț, deoarece numără doar 4 % absolvenți, iar 31 % dintre aceștia migrează(10);

O.  întrucât, potrivit Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați, instabilitatea din anumite regiuni și conflictele generează o criză umanitară care afectează peste 65 de milioane de persoane refugiate și strămutate, în special în țările în curs de dezvoltare;

P.  întrucât Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați (ICNUR) estimează că există cel puțin zece milioane de apatrizi;

Q.  întrucât articolul 13 din Declarația universală a drepturilor omului (DUDO) prevede că orice persoană are dreptul de a circula în mod liber și de a-și alege reședința în interiorul granițelor unui stat, dar și de a părăsi orice țară, inclusiv a sa, și de a reveni în țara sa;

R.  întrucât colaborarea și schimbul de informații și bune practici între statele de origine, de tranzit și de destinație sunt esențiale în prevenirea și combaterea migrației ilegale și a traficului de persoane, pentru că permit identificarea intereselor și preocupărilor comune;

S.  întrucât o abordare holistică a migrației ar trebui să abordeze provocările globale privind dezvoltarea, pacea în lume, drepturile omului și schimbările climatice, acordând o atenție deosebită îmbunătățirii condițiilor umanitare din țările de origine pentru a permite populației locale să trăiască în zone mai sigure;

T.  întrucât drepturile refugiaților sunt stabilite în Convenția de la Geneva și în protocoalele la aceasta;

U.  întrucât condițiile de viață se deteriorează în numeroase tabere de refugiați din Orientul Mijlociu și Africa, inclusiv în ceea ce privește sănătatea, și întrucât adesea securitatea refugiaților nu este garantată în aceste tabere, în special în ceea ce privește persoanele vulnerabile și îndeosebi în cazul femeilor și al minorilor;

V.  întrucât, potrivit Băncii Mondiale, în 2013 transferurile de bani de la migranții internaționali se ridicau la peste 550 de miliarde de dolari, din care 414 miliarde de dolari au fost transferate către țările în curs de dezvoltare;

W.  întrucât xenofobia, discriminarea și violența care vizează migranții, sentimentele de respingere a migranților, discursul de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură au crescut în mod semnificativ în țările ACP;

X.  întrucât un răspuns concret, bine organizat și adecvat la problemele migrației reprezintă o oportunitate pentru indivizi și state; întrucât acest răspuns trebuie să fie bazat pe principiile combaterii sărăciei, promovării dezvoltării durabile și respectării drepturilor și demnității migranților și refugiaților; întrucât el trebuie să se bazeze pe o strânsă colaborare între țările de origine, de tranzit și de destinație;

Y.  întrucât migrația este un element dinamic relevant pentru contracararea crizei demografice și reducerea procentajului populației de vârstă activă din anumite țări;

Z.  întrucât numărul migranților în situație neregulamentară este dificil de estimat, fapt care nu înlesnește crearea unor indicatori privind condițiile lor de viață și de muncă, aceștia fiind cei care au cel mai mult nevoie de protecție, întrucât fără statut și fără recunoaștere juridică sunt deosebit de vulnerabili în fața abuzurilor, exploatării și refuzului respectării celor mai elementare drepturi ale omului,

AA.  întrucât migrația internațională poate fi folosită ca instrument pentru a rezolva probleme specifice de deficit de pe piața muncii;

AB.  întrucât migranții contribuie la creșterea diversității și a bogăției culturale a țărilor gazdă; întrucât pentru ca acest lucru să se întâmple este necesar ca ei să fie pe deplin integrați în comunitățile care îi primesc, astfel încât ele să poată beneficia de potențialul economic, social și cultural; întrucât factorii decizionali politici trebuie să informeze urgent opinia publică în legătură cu influența pozitivă a migranților asupra societății la nivel economic, cultural și social, astfel încât să prevină sentimentele xenofobe și discriminatorii;

AC.  întrucât politicile adecvate de primire și integrare garantează că efectele episoadelor traumatizante experimentate de migranți de-a lungul vieții nu vor fi exacerbate sau prelungite;

AD.  întrucât dezvoltarea socioculturală este posibilă doar prin integrare și întrucât acest lucru impune un angajament serios atât din partea migranților, care trebuie să fie receptivi la adaptarea în societatea gazdă, fără a renunța neapărat la identitatea lor culturală de origine, cât și din partea instituțiilor și a comunităților din țările gazdă, care trebuie să fie pregătite pentru a primi migranți și a le satisface nevoile;

Provocări și riscuri legate de respectarea drepturilor migranților

1.  își exprimă profunda solidaritate cu privire la persoanele obligate să-și părăsească țara din cauza conflictelor, a persecuțiilor, a încălcării drepturilor omului și a unei situații de mizerie, printre alți factori; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la încălcările grave ale drepturilor omului cu care se confruntă mulți migranți în numeroase țări de tranzit sau de destinație; subliniază că demnitatea și drepturile omului ale migranților trebuie respectate;

2.  evidențiază că UE și statele sale membre trebuie să ofere un exemplu de promovare și apărare a drepturilor omului în cazul migranților, în special pe propriul teritoriu, astfel încât să prezinte credibilitate în discuțiile pe tema migrației și a drepturilor omului în țările terțe;

3.  reamintește că majoritatea refugiaților și a migranților de la nivel mondial sunt găzduiți de țări în curs de dezvoltare; recunoaște eforturile depuse de țările terțe în ceea ce privește primirea migranților și a refugiaților; subliniază că sistemele de sprijin ale acestor țări se confruntă cu provocări critice care pot duce la apariția unor amenințări serioase la adresa protecției populației strămutate tot mai numeroase;

4.  reamintește că „orice persoană are dreptul de a părăsi orice țară, inclusiv propria sa țară” și de „a reveni în țara sa”(11); subliniază faptul că statutul social și naționalitatea persoanei în cauză nu ar trebui în niciun caz să afecteze acest drept și că fiecare individ are dreptul de a-și exercita cu demnitate opțiunea pentru migrație; solicită tuturor guvernelor să abordeze lipsa de protecție a drepturilor omului cu care se confruntă migranții; solicită guvernelor și parlamentelor naționale să elimine cadrele juridice punitive care caracterizează migrația ca infracțiune penală și să pună în aplicare soluții pe termen scurt, mediu și lung pentru a asigura siguranța migranților; denunță limitările sau interdicțiile de ieșire sau de întoarcere din anumite țări, precum și consecințele apatridiei asupra accesului la drepturi;

5.  constată că numărul tot mai mare de refugiați din întreaga lume este depășit de numărul și mai mare al persoanelor strămutate în interiorul țărilor; subliniază că acestea din urmă nu trebuie să fie discriminate doar pentru că au încercat să-și asigure siguranța fără a traversa frontiere internaționale și subliniază, prin urmare, că drepturile acestor persoane trebuie respectate, inclusiv accesul la sănătate și la educație;

6.  reamintește importanța identificării persoanelor apatride pentru a le acorda protecția prevăzută de dreptul internațional; îndeamnă statele, în acest sens, să instituie proceduri de determinare a statutului de apatrid și să facă schimburi de bune practici, inclusiv cu privire la legislație și la practicile de prevenire a noilor cazuri de copii apatrizi;

7.  atrage atenția asupra necesității permanente ca UE să ia în considerare chestiunea apatridiei în cadrul politicii sale de relații externe, în special având în vedere faptul că apatridia constituie o cauză majoră a strămutărilor forțate; reamintește angajamentul asumat în Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația, publicat în 2012, vizând „instituirea unui cadru comun la Comisie și la SEAE care să permită abordarea chestiunilor privind apatridia și detenția arbitrară a migranților cu țările terțe”;

8.  își exprimă îngrijorarea cu privire la detenția arbitrară și la maltratarea migranților și a refugiaților și reamintește că detenția trebuie să se limiteze la cazurile de necesitate absolută și că, în orice caz, trebuie garantate măsuri de protecție corespunzătoare, inclusiv accesul la procedurile judiciare adecvate;

9.  solicită statelor să își recunoască obligațiile prevăzute de dreptul internațional în materie de azil și migrație și să adopte la nivel național legile necesare pentru o punere în aplicare eficace a acestor obligații, inclusiv prin întrevederea posibilității de a solicita protecție internațională; solicită ca legislațiile să țină seama de gradul și natura persecuției și discriminării suferite de către migranți;

10.  reamintește că migranții au dreptul de a nu fi returnați în țări unde riscă să fie maltratați și torturați; reamintește că expulzările colective și returnările sunt interzise în temeiul dreptului internațional; își exprimă preocuparea cu privire la tratamentul aplicat migranților care sunt trimiși înapoi în țara de origine sau într-o țară terță fără o monitorizare adecvată a situației lor și solicită, în orice caz, să se țină seama de dificultățile întâmpinate la întoarcerea în aceste țări;

11.  recomandă crearea de programe de reintegrare pentru migranții care se reîntorc în țările de origine;

12.  subliniază importanța respectării dreptului migranților, indiferent de statutul acestora, de a avea acces la justiție și la căi de atac eficace, fără teama de a fi denunțați autorităților competente în materie de imigrație, plasați în detenție și deportați; este preocupat de lipsa unor mecanisme de control și monitorizare a procedurilor legate de încălcarea drepturilor migranților, precum și a unor garanții de calitate în ce privește informația și asistența juridică furnizate migranților și solicitanților de azil; recomandă ca personalul autorităților responsabile în materie de azil, personalul centrelor de azil, precum și alți lucrători și asistenți sociali care intră în contact cu persoanele care caută protecție internațională să fie formați în mod corespunzător pentru a lua în considerare circumstanțele generale și personale și chestiunile de gen pe care le implică cererile de protecție;

13.  invită Comisia Europeană și SEAE să îmbunătățească schimbul de bune practici cu țările terțe, în special prin instruirea lucrătorilor umanitari să identifice într-un mod mai eficient diferitele caracteristici, origini și experiențe ale migranților, în special ale celor mai vulnerabili, pentru a le oferi o protecție și o asistență mai bune, în funcție de nevoile acestora;

14.  subliniază faptul că noțiunile de țări sigure și de țări de origine sigure nu trebuie să împiedice examinarea individuală a cererilor de azil; solicită ca, în toate circumstanțele, migranții care au nevoie de protecție internațională să fie identificați și să-și vadă cererea luată în considerare, insistă ca aceștia să aibă garanții adecvate privind nereturnarea și să aibă acces la un mecanism de depunere a contestațiilor;

15.  atrage atenția asupra violenței fizice și psihologice și asupra necesității de a recunoaște formele specifice de violență și de persecuție la care sunt supuse femeile migrante și copiii migranți, cum ar fi traficul, disparițiile forțate, abuzurile sexuale, mutilarea genitală, căsătoriile timpurii sau forțate, violența domestică, sclavia, crimele de onoare și discriminarea sexuală; reamintește numărul fără precedent și în continuă creștere al victimelor violenței cu caracter sexual și violului, utilizat inclusiv ca armă de război;

16.  este preocupat de practicile de recrutare a copiilor în grupările armate; insistă asupra necesității de a promova politici de dezarmare, reabilitare și reintegrare a acestora;

17.  subliniază că separarea de membrii familiei, inclusiv în cazul detenției, expune femeile și copiii unor riscuri mai mari;

18.  reamintește că femeile și tinerele fete neînsoțite, femeile care sunt cap de familie, femeile însărcinate, persoanele cu dizabilități, precum și cele în vârstă sunt deosebit de vulnerabile; subliniază faptul că fetele tinere care fug de conflicte și de persecuție sunt supuse unui risc crescut de căsătorie forțată și timpurie și de a aduce copii pe lume timpuriu, de viol, de abuz sexual și fizic și de prostituție, chiar și atunci când au ajuns în așa-numitele locuri sigure; solicită, în acest sens, acordarea de protecție și asistență specializată în timpul șederii acestora în centrele de primire, îndeosebi în ceea ce privește aspectele de ordin sanitar;

19.  recomandă ca chestiunile de gen să fie integrate în politicile privind migrația, inclusiv pentru prevenirea și pedepsirea traficului, precum și a tuturor celorlalte forme de violență și discriminare care vizează femeile; solicită realizarea rea integrală, de iure și de facto, a egalității ca element cheie în prevenirea acestor acte de violență în scopul înlesnirii autonomiei și independenței acestora;

20.  este preocupat de rapoartele și mărturiile tot mai numeroase care atestă intensificarea violenței împotriva copiilor migranți, inclusiv tortura și detenția, precum și dispariția acestora; subliniază că, în conformitate cu avizul Comitetului ONU pentru drepturile copilului, detenția copiilor exclusiv din cauza statutului lor de migrant sau al statutului de migrant al părinților constituie o încălcare a drepturilor copilului și că nu este niciodată în interesul acestora;

21.  reamintește că copiii migranți sunt deosebit de vulnerabili, în special atunci când nu sunt însoțiți, și că au dreptul la o protecție specială bazată pe interesul superior al copilului, în conformitate cu normele de drept internațional; subliniază necesitatea de a include problema minorilor neînsoțiți în cooperarea pentru dezvoltare prin promovarea integrării acestora în țările în care sunt stabiliți, în special prin accesul acestora la educație și la îngrijiri medicale, prevenind riscurile de violență, abuz, exploatare și neglijență;

22.  își exprimă îngrijorarea cu privire la dificultățile privind înregistrarea copiilor născuți în afara țării lor de origine, fapt care poate duce la un risc sporit de apatridie; solicită, în acest sens, ca nașterea lor să fie declarată, indiferent de statutul de migrant al părinților;

23.  îndeamnă UE să coopereze îndeaproape cu UNICEF, cu ICNUR și cu toate organizațiile și instituțiile internaționale competente pentru a depune toate eforturile în vederea sporirii capacităților de protecție a copiilor de migranți și a familiilor acestora, indiferent de statutul lor în ceea ce privește migrația, pe tot parcursul călătoriei lor, prin finanțarea unor programe de protecție, îndeosebi în materie de instituții de învățământ și de îngrijire medicală, prin punerea la dispoziție a unor spații specifice pentru copii și a unui sprijin psihologic, asigurând identificarea legăturilor familiale și reîntregirea pentru copiii neînsoțiți sau separați de familiile lor și aplicând principiile nediscriminării, neincriminării, evitării detenției, neaplicării unor sancțiuni nejustificate, reîntregirii familiei, protecției fizice și juridice și dreptului la protecția identității;

24.  reamintește că rețelele criminale profită de lipsa căilor legale de migrație, de instabilitatea regională și de conflicte, precum și de vulnerabilitatea femeilor, a fetelor și a copiilor care încearcă să fugă, pentru a-i supune la trafic și la exploatare sexuală;

25.  atrage atenția asupra tipurilor specifice de violență și a formelor specifice de persecuție la care sunt supuși migranții LGBTI; solicită sprijin pentru instituirea unor mecanisme de protecție sociojuridice specifice pentru migranți și solicitanții de azil LGBTI pentru a asigura că se ține seama de vulnerabilitatea acestor persoane și a asigura că cererea lor de protecție este examinată în mod riguros, chiar și în cazul unui recurs;

26.  reamintește că drepturile economice, sociale și culturale și în special drepturile la sănătate, la instruire și la locuință sunt drepturi ale omului la care toți migranții și în special copiii, trebuie să poată avea acces, indiferent de statutul lor în ceea ce privește migrația;

27.  își exprimă îngrijorarea cu privire la încălcările dreptului muncii și la exploatarea migranților; recunoaște că educația, șansele de a găsi un loc de muncă și reîntregirea familiei reprezintă elemente importante ale procesului de integrare; sprijină necesitatea combaterii tuturor formelor de muncă forțată a migranților și, în special, condamnă toate formele de exploatare a copiilor;

28.  este preocupat de practicile discriminatorii care prea adesea afectează anumite minorități socioculturale, lingvistice și religioase, ceea ce contribuie la accesul inegal al migranților la drepturi;

29.  solicită statelor gazdă să protejeze dreptul de acces al femeilor migrante la sănătatea sexuală și reproductivă;

30.  atrage atenția asupra necesității de a evita crearea de cartiere izolate pentru migranți, prin promovarea incluziunii și a dreptului de a beneficia de toate oportunitățile vieții în societate;

31.  consideră că dreptul la instruire și dreptul la muncă favorizează autonomia și integrarea migranților, la fel ca și dreptul la viața de familie și la reîntregirea familiei; insistă asupra importanței de a garanta protecție socială pentru lucrătorii migranți și familiile acestora; observă că integrarea efectivă a migranților trebuie să se bazeze pe o evaluare riguroasă a pieței muncii și a potențialului său viitor, pe o protecție mai bună a drepturilor omului și a drepturilor la muncă în cazul lucrătorilor migranți, precum și pe un dialog constant cu actorii de pe piața muncii;

32.  observă că învățarea limbii țării gazde poate să îmbunătățească în mod semnificativ calitatea vieții migranților, precum și independența economică și culturală a acestora și chiar să ușureze accesul la informații cu privire la drepturile pe care aceștia le au în societatea gazdă; consideră că predarea limbilor străine trebuie să fie garantată de către autoritățile țării de primire; recomandă ca migranții să fie implicați în ansamblul proceselor decizionale politice și sociale;

33.  consideră că accesul la un loc de muncă, la formare profesională și la un statut independent sunt elemente esențiale pentru includerea și capacitarea migranților; solicită să se depună eforturi sporite în cazul femeilor migrante, adesea subreprezentate, pentru a depăși obstacolele din calea includerii și a capacitării lor;

34.  amintește că țările gazdă trebuie să promoveze capacitarea migranților, în principal a femeilor migrante, prin oferirea de cunoștințe și competențe sociale necesare, în special a celor legate de formarea profesională și de învățarea limbilor, în cadrul unei abordări ce vizează includerea socioculturală;

35.  consideră că toți lucrătorii ar trebui să primească un contract într-o limbă pe care o înțeleg și să fie protejați împotriva înlocuirii contractului; subliniază că acordurile bilaterale între țările de origine și de destinație ar trebui să consolideze protecția drepturilor omului;

36.  consideră că este important să se elaboreze politici naționale coerente și cuprinzătoare în materie de migrație, care să ia în considerare dimensiunea de gen, să abordeze toate etapele procesului de migrație să fie coordonate în cadrul guvernului și să fie dezvoltate în cadrul unor procese de ample consultări cu instituțiile naționale pentru drepturile omului, cu sectorul privat, cu organizațiile patronale și ale lucrătorilor, cu societatea civilă și cu migranții înșiși, precum și cu sprijinul organizațiilor internaționale;

37.  reamintește, în acest sens, că toate persoanele au dreptul la condiții de muncă sigure și echitabile și la respectarea deplină a drepturilor lucrătorilor, în conformitate cu standardele și instrumentele internaționale referitoare la drepturile omului și cu convențiile fundamentale ale OIM;

38.  evidențiază că munca precară din țările gazdă, de obicei rezervată migranților, și în special femeilor migrante, sporește vulnerabilitatea acestora; reamintește că exploatarea prin muncă este adesea o consecință a traficului, dar că poate apărea și în absența acestei infracțiuni; este preocupat, în acest sens, de impunitatea de care se bucură mulți angajatori din țările gazdă, deși sunt răspunzători de încălcarea normelor internaționale ale dreptului muncii în ceea ce privește lucrătorii migranți; este preocupat de faptul că, în unele țări, legislația muncii permite practici care încalcă normele internaționale; consideră că toate eforturile de eradicare a exploatării prin muncă a migranților trebuie să vizeze deopotrivă urmărirea penală eficace a angajatorilor abuzivi și protecția victimelor acestui tip de exploatare;

39.  atrage atenția asupra necesității de a se recunoaște calificările obținute de către migranți în țările lor de origine pentru a facilita independența și includerea socială a acestora în diferitele sectoare ale societății, îndeosebi pe piața muncii; subliniază necesitatea de a recunoaște dreptul tuturor migranților, inclusiv al celor care sunt în situație neregulamentară, de a forma organizații de apărare a drepturilor lucrătorilor și de adera la acestea, inclusiv la sindicate, și de a recunoaște aceste structuri;

40.  încurajează întreprinderile să pună în aplicare Principiile directoare ale ONU privind întreprinderile și drepturile omului pentru a evita ca activitățile lor să aibă consecințe negative asupra drepturilor omului și a răspunde la orice astfel de impact în momentul în care apare, precum și pentru a încerca să prevină sau să atenueze orice consecință negativă asupra drepturilor omului legată în mod direct de activitățile lor;

41.  invită Uniunea să-și continue eforturile diplomatice comune alături de SUA și de alți parteneri internaționali pentru a colabora în mod activ cu țările terțe cu scopul de a răspunde nevoii urgente de o strategie comună privind actuala provocare globală a migrației;

42.  solicită Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să întreprindă orice măsuri de ordin practic care sunt necesare pentru a se asigura un angajament eficient din partea țărilor terțe implicate;

43.  subliniază că este necesar ca UE să își intensifice politicile externe de instaurare a păcii și a stabilității în zonele în care războiul și conflictele declanșează fluxuri de migrație masive către Uniunea Europeană;

44.  reamintește că Uniunea Europeană și statele sale membre au datoria de a întreprinde acțiuni pozitive pentru a elimina cauzele de bază ale crizei, care conduc la aceste fenomene de migrație în masă;

45.  solicită îmbunătățirea condițiilor umanitare din țările de origine și de tranzit pentru a permite populației locale și refugiaților să trăiască în zone mai sigure;

46.  îndeamnă părțile beligerante să pună capăt atacurilor împotriva civililor, să îi protejeze și să le permită să părăsească în siguranță zonele afectate de violență sau să fie asistați de organizații umanitare;

47.  subliniază impactul pe care ISIS și evoluția acestei organizații îl au asupra afluxului masiv de solicitanți de azil legali și de migranți neregulamentari; recunoaște rolul crucial pe care îl au politicile în materie de securitate și de luptă împotriva terorismului în combaterea cauzelor profunde ale migrației;

48.  reiterează declarația recentă a Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați referitoare la faptul că foarte mulți migranți sunt victime ale terorismului și ale unor încălcări grave ale drepturilor omului și că, prin urmare, acești refugiați ar trebui să fie tratați în mod corespunzător;

49.  reamintește că programele de reinstalare sub egida ICNUR constituie un instrument util pentru a gestiona în mod ordonat sosirea persoanelor care au nevoie de protecție internațională în numeroase țări din lume; subliniază că, în măsura în care nu este posibilă reinstalarea, toate statele ar trebui încurajate să instituie și să pună în aplicare programe de admitere umanitară sau cel puțin să creeze condiții care să le permită refugiaților să rămână aproape de țara lor de origine;

50.  ia act de nevoia tot mai mare și de deficitul persistent de finanțare pentru ajutoarele umanitare trimise în țări din apropierea Siriei, care au impus Programului alimentar mondial să-și reducă rațiile alimentare pentru refugiați; le solicită statelor membre ale ONU, Uniunii Europene și statelor sale membre ca cel puțin să își onoreze angajamentele financiare asumate; subliniază importanța concentrării asistenței pentru refugiaților acordate în aceste țări asupra furnizării mijloacelor de trai, a securității refugiaților, a accesului acestora la drepturile de bază, și în special a accesului la servicii de sănătate și educație, în cooperare cu ICR, cu Programul Alimentar Mondial și cu organismele competente;

51.  reamintește că migrația și dezvoltarea sunt legate și că cooperarea pentru dezvoltare în domeniul educației, al sănătății, al dreptului muncii, al reducerii sărăciei, al drepturilor omului, al democratizării și al reconstrucției în urma unui conflict, precum și lupta împotriva inegalităților, a sărăciei, a consecințelor schimbărilor climatice și a corupției sunt factori-cheie în prevenirea migrației forțate; observă că acapararea terenurilor și a resurselor pot avea repercusiuni importante asupra crizelor umanitare și consideră că crizele sociale, politice și umanitare pot împinge oamenii să aleagă calea migrației; consideră că migrația este recunoscută la nivel mondial ca fiind un instrument puternic care favorizează dezvoltarea sustenabilă și integratoare;

52.  invită UE și comunitatea internațională să identifice măsuri specifice care pot fi luate de guverne pentru a mări potențialul migrației legale ca factor de stimulare a dezvoltării; subliniază că este nevoie de conducere politică și de o susținere puternică, mai ales în țările de destinație, pentru a combate xenofobia și pentru a facilita integrarea socială a migranților;

53.  consideră că migrația are cauze profunde (îndeosebi economice, politice, sociale și legate de mediu); consideră că ajutorul pentru dezvoltare ar trebui să aibă în vedere în mod eficient aceste cauze profunde, prin creșterea cooperării pentru dezvoltare, îmbunătățirea procesului de consolidare a capacităților, sprijinirea soluționării conflictelor și promovarea respectării drepturilor omului; subliniază că aceste cauze sunt legate de intensificarea conflictelor și a războaielor, de încălcările drepturilor omului și de lipsa unei bune guvernări;

54.  subliniază importanța gestionării migrațiilor prin intermediul unei cooperări locale și regionale, cu ajutorul societății civile;

O abordare bazată pe respectarea drepturilor omului

55.  solicită tuturor actorilor implicați în dezvoltarea politicilor și în luarea deciziilor în materie de azil și migrație să nu permită o contopire a termenilor de „migrant” și de „refugiat”; reamintește necesitatea de a acorda o atenție deosebită refugiaților care fug de conflicte sau de persecuții și ca atare au drept la azil atâta timp cât nu se pot întoarce în țările lor de origine; reamintește că majoritatea refugiaților caută adăpost în țările și regiunile învecinate țării lor de origine; consideră, prin urmare, că aceștia trebuie să facă obiectul unei abordări globale în contextul politicii externe a Uniunii;

56.  le solicită statelor să ratifice toate tratatele și convențiile internaționale privind drepturile omului și să aplice standardele privind drepturile migranților care se regăsesc în diferite instrumente juridice, inclusiv în principalele instrumente internaționale privind drepturile omului, precum și în alte instrumente care abordează chestiuni legate de migrație, cum ar fi Convenția ONU din 1951 privind statutul refugiaților și protocoalele la aceasta și Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora; în acest sens, consideră că neratificarea acesteia din urmă de către statele membre ale Uniunii subminează politica Uniunii în domeniul drepturilor omului și angajamentul pe care și l-a asumat cu privire la indivizibilitatea acestor drepturi;

57.  reamintește că deschiderea unor căi sigure și legale de migrație este cea mai bună modalitate de a preveni traficul de ființe umane și că strategiile de dezvoltare trebuie să recunoască migrația și mobilitatea ca factori de dezvoltare atât a țării de primire, cât și țării de origine, prin intermediul transferurilor de bani și a investițiilor; invită, în acest sens, UE și țările terțe cel mai dezvoltate să coopereze pentru a deschide canale legale de migrație, bazându-se pe bunele practici ale anumitor state, îndeosebi pentru a promova reunificarea familiei și mobilitatea, inclusiv din motive economice, pentru toate nivelurile de calificare, inclusiv pentru migranții cel mai puțin calificați, pentru a lupta împotriva muncii la negru;

58.  salută dispozițiile specifice privind migranții, solicitanții de azil, persoanele strămutate și apatride din cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) pentru perioada 2014-2020; solicită Comisiei să continue a lua în considerare protecția și promovarea drepturilor migranților ca o prioritate în evaluarea la jumătatea perioadei a instrumentului pentru drepturile omului în perioada 2017-2018; invită SEAE și statele membre să își onoreze angajamentele asumate în cadrul Planului de acțiune al UE pentru drepturile omului și democrație adoptat în iulie 2015 și să includă și să îmbunătățească garanțiile drepturilor omului în toate acordurile, procesele și programele legate de migrație cu țările terțe; consideră că orice acord sau program ar trebui să fie însoțit, de asemenea, de o evaluare independentă privind drepturile omului atunci când acest lucru este posibil și să facă obiectul unei evaluări periodice; recomandă să se elaboreze și să se desfășoare campanii de comunicare și de sensibilizare cu privire la oportunitățile pe care migrația și migranții le pot reprezenta pentru societate, atât în țările de origine, cât și în țările de primire; reamintește, în acest sens, că IEDDO ar trebui să continue să finanțeze proiecte menite să întărească combaterea rasismului, a discriminării, a xenofobiei și a altor forme de intoleranță, inclusiv intoleranța religioasă;

59.  invită UE să adopte orientări specifice privind drepturile migranților în plus față de orientările sale privind drepturile omului și, în acest context, să efectueze evaluări ale impactului și să instituie mecanisme de monitorizare a politicilor de dezvoltare și politicile în materie de migrație pentru a asigura eficacitatea politicilor publice în raport cu migranții; subliniază importanța integrării drepturilor omului în toate politicile legate de migrație în cadrul relațiilor externe ale UE, în special în ceea ce privește afacerile externe, dezvoltarea și ajutorul umanitar; reamintește necesitatea de a respecta drepturile omului în toate politicile externe ale UE, în special în politicile privind comerțul, dezvoltarea, mediul și migrația, de a urmări obiectivele prevăzute la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană și la punerea în aplicare a clauzelor privind drepturile omului în toate acordurile Uniunii, inclusiv în acordurile comerciale; solicită, în acest sens, ca orice cooperare cu țările terțe în domeniul migrației să fie însoțită de o evaluare a sistemelor lor de asistență pentru migranți și solicitanții de azil, a sprijinului acordat refugiaților și a capacității și angajamentului acestora de combatere a traficului de ființe umane; invită UE și statele sale membre să se apropie de țări care, precum Canada, pun în aplicare politici eficiente de relocare; subliniază că nu ar trebui să se aplice nicio politică în acest domeniu care ar fi în detrimentul politicilor de asistență pentru dezvoltare;

60.  încurajează includerea libertății de circulație și a dreptului la educație, sănătate și locuri de muncă ca priorități tematice în cadrul instrumentelor de finanțare pentru cooperarea externă a UE și solicită să se sprijine țările în curs de dezvoltare pentru a adopta politici pe termen lung care să respecte aceste drepturi; invită Comisia și SEAE să acorde o atenție deosebită drepturilor migranților în cadrul strategiilor de țară în materie de drepturile omului;

61.  dorește să vadă drepturile migranților și ale refugiaților incluse ca element separat pe ordinea de zi a dialogurilor Uniunii cu țările terțe pertinente și dorește ca finanțarea europeană a proiectelor ce au ca scop protejarea persoanelor vulnerabile, a ONG-urilor, a apărătorilor drepturilor omului, a ziariștilor și avocaților care militează pentru apărarea drepturilor migranților să constituie o prioritate;

62.  invită, în acest sens, statele să asigure accesul observatorilor independenți, ONG-urilor și instituțiilor și organizațiilor naționale și internaționale, precum și mass-mediei, în toate locurile de primire și de detenție a migranților; încurajează delegațiile Uniunii și ambasadele statelor membre, precum și delegațiile care vizitează Parlamentul European, să supravegheze situația migranților din aceste locuri și să intervină pe lângă autoritățile naționale competente pentru a garanta respectarea drepturilor migranților și transparența în fața publicului;

63.  afirmă că traficanții de persoane prezintă multor refugiați o imagine distorsionată; reiterează importanța combaterii traficului de persoane, a întreruperii fluxului de bani și a dezmembrării rețelelor de traficanți, deoarece aceste măsuri vor avea un efect pozitiv asupra situației drepturilor omului în cazul refugiaților din țările terțe care încearcă să fugă din calea războiului și a terorii;

64.  face apel la o cooperare strânsă în ceea ce privește apărarea drepturilor migranților cu organizațiile internaționale competente și cu alte instituții și organizații active în gestionarea migrației, în special în țările cele mai afectate, pentru a le ajuta să primească migranții cu demnitate și cu respectarea drepturilor acestora;

65.  subliniază necesitatea de a intensifica cooperarea cu aceste organizații în vederea prevenirii traficului de migranți și de persoane, prin consolidarea formării, a acțiunilor de întărire a capacităților și a mecanismelor de schimburi de informații, inclusiv printr-o evaluare a impactului „rețelelor de funcționari de legătură în materie de imigrare” și prin cooperarea pe care o instituie cu țările terțe, promovând cooperarea în materie penală și încurajând ratificarea Protocoalelor de la Palermo în acest domeniu pentru a favoriza cooperarea în materie penală, a identifica suspecții și a veni în ajutor anchetelor judiciare, în parteneriat cu autoritățile naționale;

66.  îi solicită Parlamentului European să fie implicat mai îndeaproape în elaborarea unei abordări orizontale, a drepturilor omului în politicile în domeniul migrației și ca aceste aspecte să fie integrate în raportul anual al Uniunii privind drepturile omului și democrația în lume, inclusiv în partea sa referitoare la abordarea de la țară la țară; solicită un control parlamentar mai strict al acordurilor de muncă încheiate cu țări terțe, precum și al activităților de cooperare externă ale agențiilor competente ale Uniunii; solicită să se țină seama mai bine de rapoartele experților și de datele colectate de Biroul European de Sprijin pentru Azil privind țările de origine ale refugiaților;

67.  recunoaște rolul și contribuția societății civile în cadrul dialogului politic; subliniază importanța consultării societății civile în toate politicile externe ale Uniunii, acordând o atenție deosebită participării depline, transparenței și diseminării corecte a informațiilor cu privire la toate politicile și procesele referitoare la migrație; reamintește necesitatea creșterii participării organizațiilor femeilor la soluționarea conflictelor la nivel decizional, precum și a necesității ca refugiatele, femeile strămutate și migrantele să ia parte la luarea deciziilor care le privesc; invită Comisia și SEAE să sprijine capacitatea instituțiilor naționale pentru drepturile omului în țările terțe pentru ca acestea să-și poată intensifica eforturile de protejare a drepturilor migranților și să lupte împotriva tratamentelor inumane și degradante, precum și a discursurilor de incitare la ură împotriva migranților, astfel cum se menționează în Declarația de la Belgrad adoptată de 32 de mediatori și instituții naționale pentru drepturile omului;

68.  invită țările gazdă să acorde mai multă importanță asociațiilor migranților care ar trebui să se implice în mod direct în programele de dezvoltare din cadrul comunităților;

69.  invită statelor membre să își onoreze angajamentul de a aloca 0,7% din venitul național brut (VNB) ajutorului pentru dezvoltare; solicită ca acest ajutor să nu fie condiționat de cooperarea în materie de migrație și le solicită UE și statelor membre ale acesteia să nu includă fondurile utilizate pentru primirea refugiaților în ajutorul pentru dezvoltare;

70.  subliniază că programele de asistență pentru dezvoltare nu ar trebui să fie folosite doar pentru gestionarea migrației și a frontierelor; îndeamnă ca proiectele de dezvoltare ale UE destinate migranților și solicitanților de azil să pună în aplicare principiul potrivit căruia nimeni nu este lăsat deoparte, punându-se accentul pe accesul la servicii sociale de bază, în special la sănătate și educație, și acordându-se o atenție specială persoanelor și grupurilor vulnerabile, precum femeile, copiii, minoritățile și popoarele indigene, persoanele LGBT și persoanele cu dizabilități;

71.  observă aspectele pozitive ale migrației pentru dezvoltarea țărilor de origine ale migranților, cum ar fi banii transferați de migranți, care pot reprezenta o contribuție importantă la dezvoltarea familiei și a comunității; invită statele să minimizeze costurile transferurilor de fonduri;

72.  solicită UE și statelor membre să asigure o coerență eficientă și efectivă a politicilor în favoarea dezvoltării și să acorde prioritate respectării drepturilor omului în politicile lor din domeniul migrației în ceea ce privește țările terțe;

73.  îndeamnă UE să integreze dimensiunea migrației în cadrul post-Cotonou, care va stabili relațiile viitoare dintre UE și țările ACP; constată că o mai mare implicare a țărilor terțe în proiectarea și negocierea instrumentelor AGMM (abordare globală în materie de migrație și mobilitate) ar consolida natura „partenerială” a acestor instrumente, îmbunătățind participarea locală la acestea și eficiența lor;

74.  solicită reducerea datoriilor țărilor sărace, pentru a le ajuta să elaboreze politici publice care să garanteze respectarea drepturilor omului; insistă că trebuie facilitată găsirea unor soluții sustenabile la problemele legate de datorii, inclusiv a unor standarde pentru realizarea în mod responsabil a activităților de creditare și împrumut, printr-un cadru juridic multilateral pentru procesele de restructurare a datoriei suverane, în vederea atenuării poverii datoriei și a evitării datoriilor nesustenabile, astfel încât să se creeze condițiile necesare pentru protecția drepturilor omului pe termen lung.

75.  salută integrarea migrației în obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), și anume în ODD 10, care stabilește cadrul pentru politica de dezvoltare globală până în 2030; reamintește că statele s-au angajat să coopereze la nivel internațional pentru „asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și ordine, care să presupună respectarea deplină a drepturilor omului și aplicarea unui tratament uman migranților indiferent de statutul lor, refugiaților și persoanelor strămutate”; observă că strămutarea forțată nu reprezintă numai o problemă umanitară, ci și o provocare în ceea ce privește dezvoltarea și că, prin urmare, ar trebui să existe o mai bună coordonare între actorii umanitari și actorii din domeniul dezvoltării; consideră că punerea în aplicare a ODD reprezintă o ocazie de a consolida abordarea bazată pe drepturi în politicile din domeniul azilului și migrației și de a institui orientări în materie de migrație în strategiile de dezvoltare; invită comunitatea internațională să adopte indicatori cuantificabili ai ODD în ceea ce privește migrația, precum și să colecteze și să publice date defalcate privind accesul migranților la locuri de muncă decente, la asistență medicală și la educație, în special în țările de destinație aflate în curs de dezvoltare, pentru a îmbunătăți guvernanța în materie de migrație;

76.  subliniază necesitatea ca Uniunea și statele sale membre să sprijine țările cel mai puțin dezvoltate în lupta împotriva schimbărilor climatice, pentru a preveni agravarea mizeriei în aceste țări și creșterea numărului de persoane strămutate din motive de mediu;

77.  solicită participarea activă a Uniunii la dezbaterea privind termenul de „refugiat climatic”, precum și la posibila elaborare a unei definiții în conformitate cu dreptul internațional;

78.  atrage atenția asupra necesității de a coordona mai eficient și de a evalua punerea în aplicare, impactul și continuitatea diferitelor instrumente financiare disponibile în UE pentru țările terțe în materie de migrație, care cuprind domenii precum politica migrației, cooperarea pentru dezvoltarea internațională, politica externă, politica de vecinătate și ajutorul umanitar, și care, între 2004 și 2014, au mobilizat mai mult de un miliard de euro pentru mai mult de 400 de proiecte;

79.  subliniază impactul instrumentelor de cooperare ale UE în domeniul imigrației, azilului și protecției drepturilor omului; având în vedere crearea Fondului fiduciar de urgență pentru stabilitate și pentru combaterea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale fenomenului strămutărilor de persoane în Africa, solicită o evaluare și monitorizare a acestui fond și a acordurilor similare, cum ar fi Declarația UE-Turcia și procesele de la Khartoum și Rabat;

80.  subliniază că acordurile cu țările terțe trebuie să axeze sprijinul pe soluționarea crizelor sociale, economice și politice care duc la migrație;

81.  subliniază importanța unei colaborări mai strânse a Uniunii Europene cu țările terțe în cadrul abordării globale a chestiunii migrațiilor și mobilității (AGMM) pentru a consolida caracterul de parteneriat al acestor instrumente, eficiența și contribuția lor la soluționarea sfidărilor specifice migrației;

82.  consideră că este necesar să se îmbunătățească coerența abordării globale a chestiunii migrației și a mobilității, să se includă mecanisme riguroase de monitorizare și supraveghere a respectării drepturilor omului în toate acordurile externe și să se acorde prioritate proiectelor din țările de origine și de tranzit menite să îmbunătățească drepturile omului în cazul migranților;

83.  încurajează UE să semneze parteneriate de mobilitate cu partenerii săi cei mai apropiați;

84.  solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare politici de returnare a migraților numai către țările în care aceștia pot fi primiți în condiții de siguranță deplină, cu respectarea deplină a drepturilor lor fundamentale și procedurale și solicită, în acest sens, să se privilegieze returnarea voluntară în locul celei forțate; subliniază necesitatea ca acordurile încheiate cu țări terțe în cadrul acestor politici să cuprindă clauze de salvgardare care să garanteze că migranții care se întorc în țara de origine nu urmează a se confrunta cu încălcări ale drepturilor lor sau cu riscul de persecuții; recunoaște importanța evaluărilor periodice pentru a exclude astfel de acorduri cu țări care nu respectă normele internaționale în materie de drepturile omului;

85.  solicită inițierea de acțiuni care să vizeze rețelele de contrabandă și să pună capăt traficului de persoane; solicită crearea unor căi legale și sigure, inclusiv prin instituirea unor coridoare umanitare pentru persoanele care solicită protecție internațională; solicită instituirea unor programe permanente și obligatorii de reinstalare și acordarea de vize umanitare persoanelor care fug din zonele de conflict, inclusiv pentru ca acestea să aibă posibilitatea de a intra într-o țară terță pentru a solicita azil; solicită instituirea mai multor căi legale și elaborarea unor reguli generale care să reglementeze intrarea și șederea pentru a permite migranților să lucreze și să caute un loc de muncă;

86.  insistă asupra nevoii de a elabora și de a pune mai bine în aplicare cadre de protecție pentru migranții aflați în dificultate, în tranzit și la frontierele Uniunii;

87.  salută operațiunile de combatere a traficului de migranți și de persoane și sprijină consolidarea gestionării frontierelor externe ale UE; subliniază necesitatea unei foi de parcurs cuprinzătoare și concrete pentru o acțiune rapidă și pe termen lung care să includă cooperarea țărilor terțe în vederea combaterii rețelelor de crimă organizată formate din traficanți de migranți;

88.  subliniază că traficul de migranți este legat de traficul de ființe umane și constituie o încălcare majoră a drepturilor omului; reamintește că lansarea misiunilor, cum ar fi EURONAVFOR MED, este o modalitate de a lupta în mod eficient împotriva traficului de migranți; invită UE să continue și să intensifice astfel de operațiuni;

89.  consideră că este necesar să se reflecteze asupra întăririi securității și politicii frontierelor și asupra modului de îmbunătățire a viitorului rol al Frontex și al EASO; lansează un apel la solidaritate și la angajamente sub formă de contribuții suficiente la bugetele și activitățile acestor agenții;

90.  subliniază nevoia de a îmbunătăți funcționarea hotspot-urilor și a punctelor de intrare de la frontierele externe ale Uniunii;

91.  invită Uniunea Europeană să integreze protecția datelor în acordurile privind partajarea și schimbul de informații la frontiere și pe rutele de migrație;

92.  solicită Uniunii Europene și țărilor gazdă să creeze instrumente eficace pentru coordonarea, alinierea fluxurilor de informații, colectarea, încrucișarea și analiza datelor;

o
o   o

93.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, Uniunii Africane, Organizației Statelor Americane și Ligii Statelor Arabe.

(1) JO C 294, 12.8.2016, p. 18.
(2) JO C 346, 21.9.2016, p. 47.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0102.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0312.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0073.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0300.
(7) http://apum.parlement.ma/Future_Meetings/Docs/IISummit-of-Speakers_Lisbon-11MAY2015/DeclaracaoCimeira_EN.pdf
(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0470.
(9) JO C 179, 18.5.2016, p. 40.
(10) Raportul ONU privind migrația internațională pentru 2015, disponibil la: http://www.un.org/en/development/desa/population/migration/publications/migrationreport/docs/MigrationReport2015_Highlights.pdf
(11) Articolul 13 alineatul (2) al Declarației Universale a Drepturilor Omului (DUDO).


Răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țări terțe
PDF 374kWORD 61k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țări terțe (2015/2315(INI))
P8_TA(2016)0405A8-0243/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului ((DUDO) și alte tratate și instrumente ale Organizației Națiunilor Unite ((ONU), în special Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, adoptate la New York la 16 decembrie 1966,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

–  având în vedere articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 2, 3, 8, 21 și 23 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 81, 82, 83, 114, 208 și 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația, adoptat de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012(1), precum și Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015(2),

–  având în vedere orientările UE cu privire la drepturile omului,

–  având în vedere rezoluțiile sale privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 referitoare la Raportul anual 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2013 referitoare la corupția din sectorul public și sectorul privat: impactul asupra drepturilor omului în țările terțe(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2013 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor: un comportament responsabil și transparent al întreprinderilor și o creștere economică durabilă(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2013 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societății și a unei căi spre o redresare economică sustenabilă și cuprinzătoare(7),

–  având în vedere Rezoluția 26/9 a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 26 iunie 2014, prin care s-a decis crearea unui grup de lucru interguvernamental deschis, pentru a elabora un instrument internațional obligatoriu juridic privind societățile transnaționale și alte întreprinderi în ceea ce privește drepturile omului,

–  având în vedere principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului, orientările revizuite ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) pentru întreprinderile multinaționale, Declarația tripartită a Organizației Internaționale a Muncii (OIM), de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială, cadrul Consiliului internațional pentru raportare integrată (IIRC), cele zece principii ale inițiativei „Pactul global” a Organizației Națiunilor Unite, precum și standardul ISO 26000 intitulat „Orientări privind responsabilitatea socială” elaborat de Organizația Internațională pentru Standardizare și Manualul de utilizare pentru IMM-urile europene privind standardul ISO 26000 referitor la responsabilitatea socială, elaborat de Oficiul european pentru standardizare în domeniul artizanatului și al IMM-urilor,

–  având în vedere proiectul intitulat „Realizarea valorii pe termen lung pentru întreprinderi și investitori”, care este în curs de implementare în cadrul inițiativei principiilor ONU pentru investiții responsabile și al „Pactului global” al ONU,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului Europei adresată statelor membre cu privire la drepturile omului și mediul de afaceri, adoptată la 2 martie 2016,

–  având în vedere comunicarea Comisiei referitoare la o strategie UE 2011-2014 (COM(2011)0681) reînnoită și Cartea verde a Comisiei intitulată „Promovarea unui cadru european pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2001)0366) și definiția responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI) din cuprinsul acesteia, precum și comunicările sale subsecvente din 2006 și 2011,

–  având în vedere obligațiile extrateritoriale ale statelor care decurg din principiile convenite la Maastricht,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0243/2016),

A.  întrucât Uniunea se întemeiază pe valorile respectului pentru demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate, statul de drept, precum și pentru drepturile omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților; întrucât acțiunea sa pe scena internațională (inclusiv politica sa comercială) „se bazează pe [aceste] principii”;

B.  întrucât principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului se aplică tuturor statelor și tuturor întreprinderilor, transnaționale sau nu, indiferent de dimensiune, de sector, localizare, proprietate și structură, cu toate că mecanismele de control și sancționare efective constituie, în continuare, o provocare în ceea ce privește implementarea principiilor directoare ale ONU în lume; întrucât, în rezoluțiile sale din 6 februarie 2013, Parlamentul European a atras atenția asupra caracteristicilor speciale ale IMM-urilor de care politicile în materie de RSI ar trebui să țină seama în mod corespunzător și de nevoia unei abordări flexibile a RSI, adaptată la potențialul lor;

C.  întrucât Pactul global al ONU(8), cu cele zece principii, cere întreprinderilor să accepte, să sprijine și să aplice, în sfera lor de influență, un set de valori fundamentale în domeniul drepturilor omului, standardelor de muncă, mediului și combaterii corupției, angajându-se să respecte aceste valori și să le integreze din proprie inițiativă în operațiunile lor comerciale;

D.  întrucât corporațiile sunt unul dintre principalii actori ai mondializării economice, ai serviciilor financiare și ai schimburilor comerciale internaționale și trebuie să respecte toate legile aplicabile și tratatele internaționale în vigoare, precum și drepturile omului; întrucât comerțul și drepturile omului se pot consolida reciproc, iar comunitatea de afaceri, având obligația de a respecta drepturile omului, poate avea, de asemenea, un rol important de jucat prin oferirea de stimulente pozitive în promovarea drepturilor omului, a democrației, a standardelor de mediu și a răspunderii întreprinderilor;

E.  întrucât, însă, aceste întreprinderi pot uneori să provoace sau să contribuie la încălcări ale drepturilor omului și să afecteze drepturile grupurilor vulnerabile, precum minoritățile, populațiile indigene, femeile și copiii, sau să contribuie la problemele de mediu;

F.  întrucât încălcarea drepturilor omului de către corporații constituie o preocupare la nivel mondial și întrucât toate corporațiile din lume au datoria să respecte drepturile omului, iar instituțiile europene au, în același timp, sarcina primordială de a reglementa responsabilitatea corporațiilor care au legături cu UE;

G.  întrucât numeroase corporații care operează la nivel internațional, europene sau nu, care desfășoară activități în țări terțe, fac afaceri substanțiale sau își au sediul în Europa și/sau pot fi deținute de corporații europene, posedă active sau bunuri în Europa, controlează alte corporații din Europa, atrag investiții din partea unor instituții din Europa sau utilizează servicii financiare furnizate de instituții din Europa; întrucât mondializarea și dezvoltarea tehnologiei au determinat corporațiile să-și externalizeze unele activități către furnizorii locali sau să utilizeze bunuri ori servicii din lanțurile lor de aprovizionare și producție care sunt produse sau prestate de alte corporații, din numeroase țări diferite și, așadar, în mai multe jurisdicții, cu sisteme juridice, standarde și niveluri de protecție a drepturilor omului sau niveluri de transpunere în practică diferite;

H.  întrucât protejarea drepturilor omului trebuie să fie o prioritate pentru statele membre și pentru Uniunea însăși; întrucât Uniunea Europeană a jucat un rol esențial în negocierea și punerea în aplicare a unei serii de inițiative privind responsabilitatea globală, care merg mână în mână cu promovarea și respectarea standardelor internaționale; întrucât încălcarea drepturilor omului necesită căi de atac eficiente; întrucât este nevoie de un sistem de căi de atac mai eficient și mai echitabil atât în dreptul internațional, cât și în legislațiile naționale, pentru a trata cazurile de încălcare a drepturilor omului comise de întreprinderi;

I.  întrucât încă nu există o abordare holistică în ceea ce privește răspunderea corporațiilor pentru abuzurile din domeniul drepturilor omului; întrucât victimele abuzurilor în materia drepturilor omului în care sunt implicate companii internaționale se confruntă cu numeroase piedici în ceea ce privește accesarea căilor de atac judiciare, inclusiv cu obstacole procedurale sub aspectul admisibilității și al dezvăluirii elementelor de probă, al cheltuielilor judiciare adesea prohibitive, al lipsei unor standarde clare privind răspunderea corporațiilor implicate în abuzuri legate de drepturile omului;

Corporațiile și drepturile omului

1.  remarcă faptul că intensificarea fenomenului mondializării și a internaționalizării activităților comerciale și a lanțurilor de aprovizionare va mări importanța rolului jucat de corporații în privința asigurării respectării drepturilor omului și generează situații în care reglementările, normele internaționale și cooperarea sunt vitale pentru a preveni abuzurile în materie de drepturi ale omului comise în țări terțe; este profund îngrijorat de cazurile de încălcare a drepturilor omului în țări terțe, inclusiv ca rezultat al unor decizii manageriale ale unora dintre corporațiile și întreprinderile comerciale din UE, ca și ale unor persoane, actori ne-statali și state deopotrivă; le reamintește entităților corporative că le revine responsabilitatea de a respecta drepturile omului în cadrul tuturor activităților desfășurate la nivel mondial, indiferent de locul în care se află utilizatorii serviciilor sau produselor lor și indiferent dacă țara gazdă își respectă propriile obligații în domeniul drepturilor omului;

2.  remarcă faptul că progresul rapid a tehnologiei reclamă urgent atenție și un cadru juridic adecvat;

3.  reafirmă că trebuie urgent acționat în mod continuu, eficace și coerent la toate nivelurile, inclusiv la nivel național, european și internațional, pentru a găsi o soluție eficace la abuzurile comise de corporațiile internaționale în legătură cu drepturile omului, atunci când se produc, și pentru a aborda problemele juridice ce rezultă din dimensiunea extrateritorială a întreprinderilor și din comportamentul lor, precum și la incertitudinea privind atribuirea responsabilității pentru încălcarea drepturilor omului, legată de aceasta;

Contextul internațional

4.  salută adoptarea principiilor directoare ale ONU și sprijină ferm implementarea lor la scară mondială; subliniază că aceste principii directoare au fost aprobate în unanimitate de ONU, cu sprijinul deplin al statelor membre ale UE, al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și al Camerei Internaționale de Comerț și că s-a convenit să li se asocieze o „combinație inteligentă” de instrumente normative și acțiuni voluntare; solicită ca aceste principii și alte standarde internaționale de responsabilitate socială a întreprinderilor să fie în mod constant aduse în discuție de reprezentanții UE în cadrul dialogurilor privind drepturile omului cu țări terțe; mai mult decât atât, le solicită companiilor să implementeze principiile directoare ale ONU, inclusiv prin instituirea unor politici privind procesele de cuvenită diligență și a unor garanții în ceea ce privește gestionarea riscurilor și prin căi de atac eficace atunci când activitățile lor au generat un impact negativ asupra drepturilor omului sau au contribuit la un astfel de impact;

5.  recunoaște că Pactul global al ONU, standardul ISO 26000 privind responsabilitatea socială, Declarația tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială și orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale reprezintă instrumente ce pot stimula responsabilitatea în activitățile comerciale ale întreprinderilor;

Solicitări adresate corporațiilor și obligația lor de a respecta drepturile omului

6.  le solicită companiilor, europene sau nu, să depună diligențele cuvenite în legătură cu drepturile omului și să-și integreze constatările în politicile și procedurile interne, implementând și repartizând în mod corespunzător resurse și competențe; subliniază că pentru îndeplinirea acestui obiectiv este necesar să fie alocate resurse suficiente; subliniază că asigurarea transparenței și comunicarea privind măsurile adoptate pentru a preveni încălcările drepturilor omului în țările terțe sunt cruciale pentru a garanta un control democratic adecvat și pentru a permite consumatorilor să acționeze în cunoștință de cauză;

7.  recunoaște importanța majoră a RSI și salută utilizarea din ce în ce mai susținută a instrumentelor bazate pe RSI și angajamentul voluntar al întreprinderilor; subliniază, însă, cu fermitate, că respectarea drepturilor omului constituie o datorie morală și o obligație legală impusă corporațiilor și conducerii acestora și trebuie să fie integrată într-o perspectivă economică pe termen lung, indiferent de locul în care își desfășoară activitatea și oricare ar fi mărimea sau sectorul lor industrial; recunoaște că îndatoririle legale specifice ale corporațiilor trebuie adaptate corect la mărimea și capabilitățile lor și că UE și statele membre trebuie să urmărească obiectul realizării unei protecții optime a drepturilor omului prin cele mai eficace măsuri și nu doar printr-o inflație de reglementări administrative și birocratice formale;

8.  este încredințat că aplicarea orientărilor RSI trebuie să se desfășoare într-un cadru suficient de flexibil pentru cerințele specifice ale fiecărui stat membru și ale regiunilor și mai ales pentru capacitatea IMM-urilor; salută cooperarea activă a Comisiei, cu participarea Parlamentului și a Consiliului, împreună cu alte organisme internaționale, vizând să realizeze, pe termen lung, o convergență fundamentală a inițiativelor în materie de RSI, precum și schimbul și promovarea de bune practici ale întreprinderilor în materie de RSI, precum și să asigure progresul orientărilor oferite în cadrul standardului internațional ISO 26000, astfel încât să garanteze o definiție unică, coerentă și transparentă a RSI la nivel mondial; îndeamnă Comisia să contribuie în mod efectiv la îndrumarea și coordonarea politicilor statelor membre, reducând astfel riscul ca întreprinderile care funcționează în mai mult de un stat membru să suporte costuri suplimentare din cauza divergenței dispozițiilor;

9.  reiterează faptul că trebuie să se acorde atenție caracteristicilor specifice ale IMM-urilor, care își desfășoară activitatea preponderent la nivel local și regional, în cadrul unor sectoare specifice; consideră, așadar, că este fundamental ca politicile Uniunii în materie de RSI, inclusiv planurile naționale de acțiune privind RSI, să țină cont în mod corespunzător de exigențele specifice ale IMM-urilor și de principiul „a gândi mai întâi la scară mică” și să recunoască abordarea informală și intuitivă a IMM-urilor privind RSI; își exprimă încă o dată opoziția față de orice inițiativă care poate genera obligații administrative sau financiare suplimentare pentru IMM-uri; sprijină, în schimb, adoptarea de măsuri care să permită IMM-urilor să pună în practică acțiuni comune;

10.  reamintește că, dacă se constată că companiile au provocat un rău sau au contribuit la producerea lui, ele trebuie să fie răspunzătoare moral, dar și juridic, și trebuie să le ofere persoanelor sau comunităților afectate căi de atac eficiente sau să participe la acestea; relevă că aceste căi de atac includ măsuri de restituire, despăgubire, reabilitare, reparație și garanții privind nerepetarea;

11.  salută practica de a include răspunderea pentru respectarea drepturilor omului în cerințe contractuale cu caracter obligatoriu între întreprinderi și clienții și furnizorii lor, persoane juridice sau persoane fizice; observă că astfel de cerințe pot fi, în majoritatea cazurilor, puse în executare prin mijloace judiciare;

Solicitări adresate statelor membre și obligația lor de a proteja drepturile omului

12.  salută călduros pregătirea unui tratat ONU cu efecte obligatorii privind întreprinderile comerciale și drepturile omului; regretă orice comportament obstrucționist legat de acest proces și le solicită UE și statelor membre să se angajeze în mod constructiv în aceste negocieri;

13.  reamintește că statele și întreprinderile au roluri diferite, dar complementare în ceea ce privește protecția drepturilor omului; reamintește că statele, acționând în limitele propriei lor jurisdicții, au obligația de a proteja drepturile omului, inclusiv împotriva încălcărilor comise de întreprinderi, chiar dacă acestea operează în țările terțe; reamintește cu fermitate că, acolo unde survin abuzuri în legătură cu drepturile omului, statele trebuie să le acorde victimelor acces la o cale de atac eficientă; reamintește, în acest context, că respectarea drepturilor omului de către țările terțe, inclusiv prin garantarea unei căi de atac eficiente persoanelor aflate sub jurisdicția lor, constituie un element esențial al relațiilor externe ale UE cu țările respective;

14.  le cere Comisiei și statelor membre să garanteze coerența politicilor în ceea ce privește întreprinderile și drepturile omului la toate nivelurile: între diferitele instituții ale UE, între instituții și între UE și statele sale membre și, în special, în raport cu politica comercială a Uniunii; le solicită Comisiei și statelor membre să includă în mod explicit principiul menționat anterior în toate tratatele pe care le semnează, în concordanță cu angajamentele internaționale asumate în legătură cu drepturile omului; observă că realizarea acestui obiectiv necesită o cooperare intensă între diferitele direcții generale ale Comisiei și Serviciul European de Acțiune Externă;

15.  invită UE, statele membre, țările terțe și toate autoritățile naționale și internaționale să adopte în regim de urgență și pe scară cât mai largă instrumente obligatorii pentru protecția efectivă a drepturilor omului în acest domeniu și să se asigure că sunt respectate pe deplin toate obligațiile naționale și internaționale care decurg din normele internaționale menționate anterior; își exprimă speranța că eforturile depuse la nivel european în legătură cu RSI pot să constituie un exemplu pentru alte țări; își exprimă convingerea că băncile naționale de dezvoltare trebuie să constituie un exemplu în ceea ce privește standardele verificabile în materie de respectare a drepturilor omului pe care le aplică;

16.  invită toate statele, inclusiv UE și statele membre, să implementeze rapid și cu hotărâre principiile directoare ale ONU în toate domeniile lor de competență, inclusiv prin elaborarea unor planuri de acțiune; regretă faptul că, în pofida Comunicării Comisiei din 2011 privind RSI, nu toate statele membre au adoptat declarații sau măsuri legate de RSI care menționează drepturile omului și nici nu și-au publicat planurile privind întreprinderile și drepturile omului și îndeamnă UE să-și publice planul; invită statele membre să elaboreze sau să revizuiască planurile de acțiune naționale în conformitate cu orientările furnizate de Grupul de lucru al ONU privind drepturile omului și corporațiile; solicită ca aceste planuri să fie elaborate pe baza unor evaluări de referință care să identifice lacunele din legislație, să instituie mecanisme de monitorizare a implementării și eficacității planurilor, politicilor și practicilor cu participarea semnificativă părților interesate;

17.  le solicită statelor membre să legifereze într-un mod coerent, holistic, eficace și cu efecte obligatorii, astfel încât să-și îndeplinească îndatorirea de a preveni, investiga și sancționa încălcările drepturilor omului comise de corporațiile care funcționează sub jurisdicția lor, asigurând căi de atac eficiente, inclusiv în cazul celor comise în țările terțe;

18.  le solicită UE și statelor membre să stabilească norme clare potrivit cărora societățile înființate pe teritoriul lor sau aflate sub jurisdicția lor trebuie să respecte drepturile omului în cadrul tuturor operațiilor lor, în toate țările și în toate împrejurările în care acționează, precum și în raport cu relațiile de afaceri, inclusiv în afara UE; consideră că companiile, în funcție de mărimea și capabilitățile lor, alături de bănci și de celelalte instituții financiare și de creditare active în țări terțe, trebuie să se asigure că dispun de sisteme funcționale de evaluare a riscurilor și să diminueze efectele potențial negative legate de drepturile omului, condițiile de muncă, protejarea mediului și aspectele ținând de dezastrele naturale ale operațiilor și lanțurilor lor valorice; le solicită statelor membre să evalueze periodic cât de adecvate sunt aceste legi și să soluționeze toate neajunsurile;

19.  reamintește că recentele evoluții legislative la nivel național, de exemplu, Legea britanică privind sclavia modernă, cu prevederi privind transparența în lanțurile de aprovizionare și Legea franceză privind obligația de diligență reprezintă pași importanți în direcția obligației de diligență în materie de drepturi ale omului și că UE a luat deja astfel de măsuri în acest sens (Regulamentul UE privind lemnul, Directiva privind raportarea nefinanciară, propunerea Comisiei de regulament de instituire a unui sistem al Uniunii pentru autocertificarea cu privire la diligența necesară în cadrul lanțului de aprovizionare al importatorilor responsabili de staniu, tantal și tungsten, minereurile acestora și aur provenind din zone de conflict și zone cu risc ridicat); invită Comisia și statele membre, precum și toate statele, să ia act de acest model cu privire la introducerea obligației de diligență în materie de drepturi ale omului;

20.  subliniază că obligația de diligență în materie de drepturi ale omului ar trebui să urmeze pașii menționați în Principiile directoare ale ONU și ar trebui să fie ghidată de anumite principii generale legate de identificarea proactivă a riscurilor pentru drepturile omului, cum ar fi proiectarea unor planuri de acțiune riguroase și demonstrabile pentru a preveni sau a reduce aceste riscuri, reacții adecvate la abuzuri cunoscute, precum și transparență; subliniază că politicile trebuie să țină seama de mărimea companiilor și de capabilitățile funcționale ce rezultă din aceasta, acordând o atenție specială întreprinderilor mici și mijlocii; subliniază faptul că ar trebui garantată în toate etapele consultarea cu actorii relevanți, precum și dezvăluirea tuturor informațiilor relevante legate de proiect sau de investiții părților interesate implicate;

21.  invită toate statele, și îndeosebi UE și statele membre, să întreprindă prioritar o acțiune imediată, și anume să instituie obligația de diligență în materie de drepturi ale omului pentru întreprinderile care sunt deținute sau controlate de stat și/sau care beneficiază de sprijin substanțial și de servicii din partea agențiilor de stat sau a instituțiilor europene, precum și pentru întreprinderile care furnizează bunuri sau servicii prin contracte de achiziții publice,

22.  le solicită UE și statelor sale membre să oblige întreprinderile care utilizează materii prime sau produse de larg consum în cadrul prezentei legislaturi care ar putea proveni din zone afectate de conflicte să dezvăluie sursele și utilizarea acestor materiale prin etichetarea produselor, oferind informații complete privind conținutul și originea acestora și cerându-le furnizorilor lor, fie ei europeni sau nu, să dezvăluie aceste date; cere sprijin cu privire la așa-numita obligație de diligență în cazul așa-numitelor minereuri provenite din zone de conflict pentru importatorii de minereuri și metale 3TG pe baza Orientărilor OCDE privind diligența necesară referitoare la existența unui lanț de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone afectate de conflicte și cu risc ridicat; cere să se analizeze includerea în acest proces a diligenței necesare referitoare la existența unui lanț de aprovizionare;

23.  remarcă cu satisfacție că, în urma revizuirii Directivei contabile existente (2014/95/UE) în ceea ce privește dezvăluirea de informații nefinanciare și de informații despre diversitate, întreprinderile mari și grupurile de întreprinderi vor avea obligația, începând din 2017, să comunice informații despre politicile, riscurile și rezultatele legate de respectarea drepturilor omului și aspectele conexe; îndeamnă statele membre să implementeze pe deplin Directiva revizuită privind contabilitatea cu respectarea orizontului de timp adoptat, inclusiv crearea unor mecanisme adecvate, eficace, care să garanteze că companiile se conformează cerințelor în materie de raportare; îndeamnă Comisia să elaboreze orientări clare pentru companii cu privire la noile cerințe în materie de raportare nefinanciară; recomandă ca acestea să includă și să descrie în detaliu elementele esențiale minime care trebuie dezvăluite pentru a contribui la o înțelegere mai amplă și mai cuprinzătoare a principalelor riscuri și consecințe în materie de drepturi ale omului ale activităților unei întreprinderi și în cadrul lanțului valoric global;

Accesul la căi de atac eficiente

24.  invită Comisia să examineze în detaliu, cu consultarea tuturor părților interesate, inclusiv a societății civile și a corporațiilor, barierele existente în calea justiției în cauzele intentate la instanțele din statele membre pentru încălcarea prezumtivă în străinătate a drepturilor omului de către întreprinderile cu sediul UE; insistă asupra faptului că evaluarea ar trebui să vizeze identificarea de măsuri eficace care să elimine sau să reducă aceste bariere sau să promoveze adoptarea lor;

25.  le solicită statelor membre să ia toate măsurile adecvate, în cooperare cu partenerii internaționali, pentru a se asigura, prin mijloace legislative, judiciare, administrative sau prin alte mijloace adecvate, că dacă survin încălcări ale drepturilor omului, victimele au acces la o cale de atac eficientă, atunci când o corporație cu sediul în statele date deține, conduce sau controlează companii responsabile de încălcări ale drepturilor omului în alte țări; le solicită statelor menționate să adopte măsurile necesare pentru a elimina obstacolele juridice, practice și de altă natură care ar putea determina negarea accesului la o cale de atac și să stabilească mijloace procedurale adecvate cu ajutorul cărora persoanele afectate din țările terțe să aibă acces la justiție atât în instanțele civile, cât și în cele penale; în acest sens, invită statele membre să destrame vălul personalității juridice, care poate să-i ascundă pe proprietarii efectivi ai anumitor corporații;

26.  le cere UE și tuturor statelor, în special statelor membre ale UE, să ia măsuri în ceea ce privește povara financiară și sarcinile procedurale în litigiile civile; salută Recomandarea 2013/396/UE a Comisiei, adoptată la 11 iunie 2013(9), și încurajează toate statele membre să se conformeze; consideră că instrumentul oferit prin aceeași recomandare ar putea reduce cheltuielile de judecată pentru victimele încălcărilor drepturilor omului; încurajează aplicarea acestui tip de cale de atac pentru toate victimele abuzurilor în materie de drepturi ale omului și din țările terțe și solicită standarde care să le permită asociațiilor reprezentative să formuleze pretenții în numele victimelor prezumtive;

Solicitări adresate Comisiei

27.  este conștient că „responsabilitatea socială a întreprinderilor” nu este o chestiune independentă, ea cuprinzând o gamă largă de domenii politice și juridice diferite;

28.  salută inițiativele fără caracter obligatoriu din sectorul privat lansate de serviciile Comisiei, care vizează gestionarea responsabilă a lanțurilor de aprovizionare, dar subliniază că inițiativele fără caracter obligatoriu din sectorul privat sunt în sine insuficiente; solicită adoptarea urgentă a unor norme cu caracter obligatoriu și executoriu, a sancțiunilor conexe și a unor mecanisme independente de monitorizare;

29.  salută noul sistem de preferințe generalizate (SPG +), intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014(10), considerându-l un instrument de politică comercială a UE pentru promovarea drepturilor omului și a drepturilor muncii, a protecției mediului și a bunei guvernări în țările în curs de dezvoltare vulnerabile; salută, în special, mecanismul riguros și sistematic de monitorizare a SGP + și solicită să se pună accent pe aplicarea efectivă la nivel național a convențiilor enumerate în convenție;

30.  subliniază faptul că UE și statele sale membre trebuie să salvgardeze drepturile omului; ia act de faptul că, în general, acordurile comerciale pot contribui la consolidarea sistemului comercial mondial bazat pe norme și că comerțul trebuie să meargă mână în mână cu valorile, astfel cum a precizat Comisia în noua sa strategie comercială „Comerț pentru toți”; reamintește că este necesar să se evalueze posibilele consecințe în materie de drepturile omului ale acordurilor comerciale și de investiții și să se includă, pe această bază, toate clauzele și garanțiile privind drepturile omului necesare pentru a reduce și a lua măsuri legate de riscurile identificate de impact asupra drepturilor omului; cere ca Comisia să ia toate măsurile necesare și să facă pașii posibili pentru a acționa în mod holistic și coerent și solicită insistent includerea sistematică în acordurile comerciale și de investiții a unor norme privind răspunderea întreprinderilor în caz de încălcare a drepturilor omului, care să fie aplicate la nivel național, precum și includerea unor trimiteri la principiile și orientările recunoscute la nivel internațional;

31.  invită Comisia să prezinte de urgență o propunere legislativă privind controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare, întrucât tehnologiile produse de companiile europene generează încă încălcări ale drepturilor omului în întreaga lume;

32.  solicită crearea unui corpus legislativ coerent, care să includă normele privind accesul la justiție, jurisdicția, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, legislația aplicabilă, precum și asistența judiciară în situațiile transfrontaliere care implică țări terțe;

33.  încurajează reflecția asupra extinderii normelor jurisdicționale în temeiul Regulamentului Bruxelles I(11) la pârâții din țări terțe în cadrul acțiunilor intentate împotriva companiilor care au o legătură clară cu un stat membru oarecare, deoarece își au sediul sau fac afaceri substanțiale acolo, sau își au locul principal de desfășurare a activității în UE, ori a companiilor pentru care UE constituie debușeul principal;

34.  solicită ameliorarea accesului la probe prin proceduri consolidate privind dezvăluirea materialului probator;

35.  reamintește că, atunci când corporațiile comit încălcări grave ale drepturilor omului, aceste acțiuni pot implica o răspundere penală individuală și solicită urmărirea persoanelor responsabile de aceste infracțiuni la instanțele de nivelul adecvat; le solicită statelor membre să ia măsuri în ceea ce privește obstacolele juridice, procedurale și practice care împiedică autoritățile de urmărire judiciară să cerceteze și să urmărească în justiție companiile și/sau pe reprezentanții acestora implicați în infracțiuni legate de abuzuri în materie de drepturi ale omului;

36.  invită Consiliul și Comisia să acționeze în conformitate cu articolul 83 din TFUE, pentru a stabili norme minime cu privire la definirea infracțiunilor și a sancțiunilor penale în cazul infracțiunilor deosebit de grave cu o dimensiune transfrontalieră, care implică încălcări grave ale drepturilor omului comise de corporații în țări terțe, având în vedere natura și impactul unor astfel de infracțiuni și necesitatea particulară de a le combate pornind de la o bază comună;

37.  subliniază că respectarea integrală a drepturilor omului în cadrul lanțului de producție este fundamentală și nu este la alegerea consumatorilor; recomandă crearea unei etichete pentru „produse certificate ca fiind obținute fără abuzuri” la nivelul UE, la care participarea ar urma să fie voluntară și care să fie menită să sensibilizeze într-o mai mare măsură producătorii și consumatorii, care să fie monitorizată de un organism independent, reglementat prin norme stricte și cu atribuții de inspecție, pentru a putea verifica și certifica că nu s-au produs abuzuri în nicio etapă a lanțului respectiv de producție; consideră că UE și statele membre ar trebui să promoveze această etichetă care atestă lipsa auzurilor; recomandă ca produselor etichetate ca fiind „obținute fără abuzuri” să li se acorde beneficii;

38.  solicită cu fermitate Comisiei să lanseze o campanie la nivelul UE, prin introducerea și promovarea etichetei de „produs obținut fără abuzuri”, îndemnându-i pe consumatorii europeni să opteze pentru utilizarea produselor și companiilor care obțin această etichetă și, de asemenea, îndemnând toate corporațiile și întreprinderile să adopte cele mai bune practici cu privire la respectarea drepturilor omului și chestiunile legate de acestea;

39.  invită Comisia și statele membre să raporteze regulat cu privire la măsurile luate pentru a garanta protecția efectivă a drepturilor omului în contextul activităților comerciale, rezultatele obținute, lacunele existente încă în ceea ce privește protecția, precum și să recomande acțiuni viitoare pentru a soluționa aspectele problematice;

o
o   o

40.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului și Serviciului European de Acțiune Externă.

(1) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-11855-2012-INIT/en/pdf
(2) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10897-2015-INIT/en/pdf
(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0470.
(4) JO C 316, 30.8.2016, p. 141.
(5) JO C 181, 19.5.2016, p. 2.
(6) JO C 24, 22.1.2016, p. 28.
(7) JO C 24, 22.1.2016, p. 33.
(8) https://www.unglobalcompact.org/what-is-gc/mission/principles
(9) JO L 201, 26.7.2013, p. 60.
(10) http://ec.europa.eu/trade/policy/countries-and-regions/development/generalised-scheme-of-preferences/
(11) http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=URISERV:l33054&from=EN


Strategia UE pentru gazul natural lichefiat și pentru stocarea gazelor
PDF 462kWORD 62k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la o strategie a UE pentru gazul natural lichefiat și pentru stocarea gazelor (2016/2059(INI))
P8_TA(2016)0406A8-0278/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 februarie 2016 intitulată „O strategie a UE pentru gazul natural lichefiat și pentru stocarea gazelor” (COM(2016)0049),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015 intitulată „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice” (COM(2015)0080) și anexele la aceasta,

–  având în vedere Strategia energetică 2030 din 22 ianuarie 2014, intitulată „Un cadru pentru politica privind clima și energia în perioada 2020-2030” (COM(2014)0015),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 23 iulie 2014 intitulată „Eficiența energetică și contribuția sa la securitatea energetică și cadrul pentru politica privind schimbările climatice și energia pentru 2030” (COM(2014)0520),

–  având în vedere Al cincilea raport de evaluare al IPCC – Raportul Grupului de lucru I „Schimbările climatice 2013: bazele științelor fizice”,

–  având în vedere Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi(1),

–  având în vedere Acordul de la Paris din decembrie 2015 realizat cu ocazia celei de a 21-a Conferințe a părților (COP 21) la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 decembrie 2011, intitulată „Perspectiva energetică 2050” (COM(2011)0885),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2011, intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

–  având în vedere cel de-al treilea pachet legislativ privind energia,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 februarie 2016 intitulată „O strategie a UE pentru încălzire și răcire” (COM(2016)0051),

–  având în vedere Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE,

–  având în vedere Raportul special nr. 16/2015 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Sunt necesare eforturi suplimentare pentru îmbunătățirea securității aprovizionării cu energie, , prin dezvoltarea pieței interne a energiei” ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2015 intitulată „Către o uniune europeană a energiei”(2),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru afaceri externe, precum și cel al Comisiei pentru comerț internațional, al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și al Comisiei pentru transport și turism (A8-0278/2016),

A.  întrucât gazele pot juca un rol important în cadrul sistemului energetic al UE în următoarele decenii, în producția industrială și ca sursă de încălzire a clădirilor, precum și ca sprijin pentru energia din surse regenerabile, chiar dacă UE își îndeplinește obiectivele privind emisiile de gaze cu efect de seră, eficiența energetică și sursele regenerabile și face tranziția către o economie cu emisii reduse de CO2, în care rolul gazelor va scădea treptat în favoarea energiilor curate;

B.  întrucât gazul natural este un combustibil fosil care emite cantități semnificative de metan pe parcursul ciclului său de viață (producție, transport, consum), dacă nu este gestionat în mod adecvat; întrucât metanul are un potențial de încălzire globală semnificativ mai mare decât CO2 într-un interval de 20 de ani și, prin urmare, are un impact considerabil asupra schimbărilor climatice,

C.  întrucât Uniunea Europeană și-a luat angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 80-95 % sub nivelurile din 1990, până în anul 2050;

D.  întrucât se prevede că dependența Europei de importurile de gaze va crește în următorii ani, în anumite state membre ea atingând deja 100% în situațiile în care nu există sau există un număr limitat de furnizori alternativi sau de rute de aprovizionare alternative;

E.  întrucât gazele naturale lichefiate (GNL) reprezintă o oportunitate pentru Europa, atât din perspectiva creșterii competitivității, prin tragerea în jos a prețurilor gazelor naturale, cât și din cea a creșterii siguranței aprovizionării; întrucât gazele naturale sunt și o soluție de rezervă flexibilă în completarea surselor regenerabile în producția de energie electrică;

F.  întrucât utilizarea gazelor naturale în transporturi (GNC și GNL), astfel cum se prevede în Directiva 2014/94/UE privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi, ar genera mari beneficii pentru mediu;

G.  întrucât UE ar trebui să continue în mod activ dezvoltarea propriilor resurse convenționale interne de gaze, precum cele descoperite în Cipru;

H.  întrucât UE, al doilea importator de GNL din lume, ar trebui să joace un rol mai proactiv în diplomația internațională a energiei;

I.  întrucât este important să se promoveze o propunere integrată pentru utilizarea resurselor energetice interne, precum zăcămintele de gaze naturale din zona economică exclusivă a Ciprului, și să fie susținută crearea unui terminal pentru lichefierea GNL-ului în Cipru, pentru a exploata, de asemenea, zăcămintele din zonele învecinate;

J.  întrucât UE încă nu e în stare să exploateze la maximum beneficiile unei piețe interne integrate a energiei deoarece nu există suficiente interconexiuni, iar al treilea Pachet privind energia a fost implementat incomplet;

K.  întrucât strategia-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice definește cinci dimensiuni care se susțin reciproc și sunt strâns interconectate, și anume: securitatea energetică; integrarea completă a pieței europene a energiei electrice, eficiența energetică; decarbonizarea economiei; și cercetarea, inovarea și competitivitatea; întrucât strategia ar trebui să promoveze, de asemenea, prețuri la energie accesibile pentru toți;

Introducere

1.  salută Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie a UE pentru gazul natural lichefiat (GNL) și stocarea gazelor”; consideră că o piață a energiei care să integreze în totalitate GNL-ul și depozitele de stocare a gazelor va contribui în mod semnificativ la atingerea obiectivului primordial: o uniune energetică rezilientă;

2.  reamintește că strategia UE pentru GNL și stocarea gazelor reprezintă unul din elementele uniunii energetice, care își propune să concretizeze ambiția UE de a trece rapid la un sistem energetic sustenabil, sigur și competitiv, precum și să pună capăt dependenței de furnizorii externi de gaze naturale; subliniază că unul dintre obiectivele uniunii energetice este să facă din UE liderul mondial al energiilor din surse regenerabile;

3.  întrucât, în conformitate cu Acordul de la Paris COP 21, politica UE în privința gazelor trebuie să fie adaptată pentru a respecta obiectivul stabilit de a limita creșterea temperaturii globale la 1,5°C peste nivelurile din perioada preindustrială; întrucât se preconizează că gazele vor continua să joace un rol în cadrul sistemului energetic al UE până în anul 2050, atunci când, în conformitate cu Acordul de la Paris și cu Perspectiva energetică a UE, emisiile de gaze cu efect de seră vor trebui reduse cu 80-95% sub nivelurile din 1990, mai ales în producția industrială și ca sursă de încălzire a clădirilor; întrucât rolul gazului se va diminua și trebuie să fie eliminat treptat pe termen lung, pe măsură ce UE își îndeplinește obiectivele ambițioase privind emisiile de gaze cu efect de seră, eficiența energetică și energia din surse regenerabile și face tranziția către o economie sustenabilă;

4.  consideră că securitatea energetică poate fi asigurată cel mai eficient printr-o mai bună coordonare a politicilor energetice naționale, prin instituirea unei uniuni energetice reale, cu o piață unică a energiei și o politică energetică comună, precum și prin cooperarea între statele membre în acest domeniu, în conformitate cu principiul solidarității și cel al încrederii; consideră, în acest context, că o mai bună integrare a politicii energetice ar trebui să servească statelor membre, respectând țintele asumate de UE și obligațiile sale internaționale, precum și obiectivele declarate, și nu ar trebui să intre în conflict cu interesele statelor membre sau ale cetățenilor acestora; sprijină eforturile de a defini o poziție comună a UE în cadrul instituțiilor și cadrelor multilaterale din domeniul energiei;

5.  consideră că toți cetățenii UE trebuie să aibă acces la aprovizionarea cu energie sigură și la prețuri accesibile; subliniază, în acest context, evoluțiile actuale de pe piețele mondiale de GNL, unde o ofertă excedentară a condus la scăderea prețurilor, oferind o posibilitate de a impune costuri mai mici de energie consumatorilor UE printr-o aprovizionare cu gaze relativ mai ieftină; subliniază faptul că energia sigură, la prețuri abordabile, sustenabilă reprezintă o forță motrice esențială în economia europeană și este esențială pentru competitivitatea industrială; invită UE și statele sale membre, ca parte a strategiei sale energetice, să acorde prioritate eliminării sărăciei energetice și să optimizeze aprovizionarea cu energie prin schimbul de bune practici la nivelul UE;

6.  subliniază că o strategie a UE pentru GNL trebuie să fie în concordanță cu strategia-cadru pentru o uniune energetică rezilientă, astfel încât să contribuie la o mai mare siguranță a aprovizionării cu energie, la decarbonizare, la sustenabilitatea economiei pe termen lung și la asigurarea unor prețuri la energie accesibile și competitive;

7.  este de acord cu evaluarea Comisiei că statele membre din regiunea Mării Baltice și din Europa Centrală și de Est, precum și Irlanda – în ciuda eforturilor uriașe de dezvoltare a infrastructurii realizate de anumite state membre – se bazează încă, în mare măsură, pe un furnizor unic, fiind expuse la șocuri și întreruperi;

8.  recunoaște că disponibilitatea GNL-ului, inclusiv a infrastructurii de conducte aferente, în aceste state membre ar îmbunătăți considerabil situația actuală a securității aprovizionării, nu doar din punct de vedere fizic, ci și economic, contribuind la obținerea unor prețuri mai competitive;

9.  invită Comisia și statele membre să promoveze și să stimuleze o utilizare mai bună și mai eficientă a infrastructurii existente, inclusiv a celei de stocare a gazelor;

10.  atrage atenția asupra potențialului tehnologiei de transformare a energiei electrice în gaze pentru stocarea energiilor din surse regenerabile și posibilitatea utilizării acestora ca gaz neutru din punctul de vedere al emisiilor de dioxid carbon în transporturi, încălzire și producere a energiei electrice;

11.  subliniază necesitatea de a face sistemul de gaze al UE mai divers și mai flexibil, contribuind astfel la obiectivul fundamental al uniunii energetice: o aprovizionare cu gaze sigură, rezilientă și competitivă; solicită Comisiei să elaboreze o strategie care să vizeze reducerea dependenței de gaze a UE pe termen lung, reflectând angajamentele sale de a diminua emisiile de gaze cu efect de seră cu 80-95 % sub nivelurile din 1990, până în anul 2050 și subliniază, în acest sens, că abordarea eficienței energetice ca „prim combustibil” și eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibili fosili ar reduce în mod semnificativ dependența UE de combustibilii fosili importați;;

12.  reamintește că Parlamentul a solicitat în mod repetat stabilirea, pentru anul 2030, a unor ținte obligatorii în domeniul climei și al energiei de cel puțin 40 % pentru reducerea internă a emisiilor de gaze cu efect de seră, de cel puțin 30 % pentru energia din surse regenerabile și de 40 % la eficiența energetică, care să fie transpuse în practică prin ținte naționale individuale;

13.  subliniază necesitatea de a promova utilizarea cea mai eficientă a terminalelor de GNL existente dintr-o perspectivă transfrontalieră, înainte de a sprijini noile terminale de regazeificare pentru a evita riscul de blocaj tehnologic sau acumularea de active depreciate în infrastructura de combustibili fosili și a garanta că consumatorii nu vor fi nevoiți să suporte costurile niciunui nou proiect; consideră că Comisia trebuie să își revizuiască temeinic analiza privind cererea de gaze și evaluările riscurilor și nevoilor;

Completarea infrastructurii lipsă

Infrastructura de GNL

14.  reamintește că UE în ansamblu este aprovizionată suficient cu terminale de regazeificare GNL și recunoaște că, din cauza scăderii cererii interne de gaze în ultimii ani și a prețului global relativ ridicat al GNL, numeroase terminale de regazeificare GNL ale UE se confruntă cu rate de utilizare scăzute; subliniază că toate statele membre, în special cele dependente de un furnizor unic, ar trebui să aibă acces la GNL, fie direct, fie indirect, prin intermediul altor state membre;

15.  subliniază că, în majoritatea cazurilor, ar trebui să se dea prioritate soluțiilor generate de piață și utilizării infrastructurii existente de GNL la nivel regional; cu toate acestea, constată că soluțiile pot fi diferite, în funcție de caracteristicile naționale și ale pieței, precum gradul de interconectivitate, disponibilitatea soluțiilor de stocare și structura pieței;

16.  subliniază că, pentru a evita acumularea de active devalorizate, ar trebui efectuată o analiză temeinică a opțiunilor de aprovizionare cu GNL și a soluțiilor alternative din perspectivă regională, precum și din perspectiva sustenabilității ecologice, luând în considerare obiectivele Uniunii în materie de climă și energie, înainte de a decide construirea de noi infrastructuri, pentru a garanta utilizarea în cel mai eficient mod a infrastructurii existente;

17.  subliniază importanța cooperării regionale cu prilejul construirii de noi terminale și interconexiuni GNL și subliniază că statele membre cu ieșire la mare ar trebui să coopereze îndeaproape cu țările fără ieșire la mare, pentru a evita investițiile excesive în proiecte inutile și neeconomice; subliniază că, în acest sens, o utilizare optimă a coridoarelor vest-est și sud-nord, cu o capacitate îmbunătățită de flux inversat, ar înmulți opțiunile de aprovizionare cu GNL: consideră că informațiile și cunoștințele ar putea fi dezvoltate în comun, pe probleme cum ar fi instalațiile de stocare a energiei și procedurile de licitație pentru GNL și interconectori; crede cu tărie că strategia UE trebuie să garanteze accesibilitatea GNL la nivel regional pe întreg teritoriul Europei;

18.  îndeamnă Comisia și statele membre să pună în practică strategii pentru a sprijini facilitățile care pot fi folosite în viitor pentru a gestiona transferul și stocarea gazelor naturale din surse regenerabile.

19.  subliniază că strategia ar trebui să includă, de asemenea, utilizarea GNL ca alternativă la dezvoltarea infrastructurii de distribuție și transport de gaze în zonele în care aceasta nu este rentabilă în prezent; constată că instalațiile de GNL mici pot asigura infrastructura optimă pentru a crește utilizarea gazelor naturale în zonele în care investițiile în infrastructura de gaze naturale sunt neprofitabile, inclusiv pentru creșterea utilizării gazului pentru a genera căldură și, prin urmare, a reduce așa-numitele emisii la scală redusă;

20.  îndeamnă Comisia și statele membre să implementeze integral proiectele cheie de interes comun (PIC) și să acorde prioritate în primul rând celor mai eficiente proiecte din punct de vedere economic și ecologic identificate de cele trei grupuri regionale la nivel înalt; afirmă răspicat că nu este de ajuns să se construiască terminale GNL necesare și compatibile cu cererea de gaze; o infrastructură de conducte de suport cu tarife corespunzătoare este indispensabilă pentru ca beneficiile să se extindă dincolo de granițele țărilor de destinație;

21.  salută faptul că proiectele importante privind GNL (de exemplu, coridorul nord-sud) sunt definite ca proiecte de interes comun; solicită Comisiei să includă pe deplin țările balcanice în planificarea reconstrucției viitoare a conductei de gaze și a rețelei TEN-E pentru a asigura un rol-cheie sectorului energiei al UE în regiunea respectivă;

22.  susține propunerea Comisiei făcută cu prilejul revizuirii Regulamentului privind securitatea aprovizionării de a revizui scutirile existente în materie de fluxuri inversate la interconexiuni și salută rolul tot mai important al Agenției pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energetic (ACER) în acest proces; semnalează personalul insuficient și lipsa resurselor cu care se confruntă ACER; subliniază nevoia de a dota ACER cu resursele necesare, în special personal suficient, pentru a-i permite agenției să își îndeplinească sarcinile care i-au fost atribuite prin legislație;

Infrastructuri de stocare

23.  reamintește că geologia este un factor determinant major în construirea de noi depozite de stocare a gazelor și ia act de capacitățile excedentare ale depozitelor europene de stocare a gazelor naturale; subliniază că gradul de utilizare al depozitelor existente ar putea fi mărit simțitor prin cooperare regională și printr-un nivel adecvat al interconexiunilor de gaze, precum și prin eliminarea blocajelor interne; subliniază necesitatea de a asigura aplicarea celor mai înalte standarde de mediu în planificarea, construirea și utilizarea infrastructurii de depozitare a GNL;

24.  reamintește că accesibilitatea transfrontalieră a depozitelor de gaze este unul dintre instrumentele esențiale pentru a implementa principiul solidarității energetice în perioadele în care există deficite de gaz și în situații de criză;

25.  scoate în evidență că o utilizare mai extensivă a capacității de stocare a Ucrainei nu va fi posibilă decât într-un cadru comercial și juridic corespunzător, stabil și în condițiile în care este garantată integritatea infrastructurii de aprovizionare în Ucraina, sub rezerva disponibilității unui nivel adecvat de interconexiuni de gaz, astfel încât energia să poată circula liber peste granițe, fără bariere fizice; în plus, subliniază că, întrucât sectorul industrial dependent de gaze al Ucrainei se redresează pe termen scurt, va fi nevoie de aprovizionări suplimentare cu gaz de import; consideră că UE ar trebui să sprijine Ucraina în tranziția de la dependența de gazele naturale rusești la GNL;

Conectarea la piețe a GNL și a capacităților de stocare

26.  subliniază importanța muncii depuse de grupurile la nivel înalt, precum Grupul la nivel înalt pentru conectarea rețelelor de gaze în Europa Centrală și de Sud-Est (CESEC), Planul de interconectare a pieței energiei din zona baltică (BEMIP) și grupul pentru Europa de Sud-Vest; consideră că acest tip de coordonare regională voluntară este extrem de eficient și salută rolul de facilitator al Comisiei în aceste acorduri;; subliniază necesitatea executării pragmatice și la timp a planurilor de acțiune aprobate și îndeamnă la o monitorizare atentă a implementării;

27.  subliniază importanța găsirii unor opțiuni de aprovizionare cu energie eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru a crește securitatea aprovizionării pentru Peninsula Iberică, regiunea de sud-sud-est, statele baltice și Irlanda, care nu sunt bine conectate și/sau integrate în piața internă a energiei și merită să beneficieze de tot sprijinul din partea UE în numele principiului solidarității; subliniază, de asemenea, necesitatea de a sprijini țările cele mai vulnerabile, care continuă să rămână insule energetice, precum Cipru și Malta, să își diversifice sursele și rutele de aprovizionare; în acest context, subliniază că stocarea GNL-ului și a gazelor trebuie să contribuie la încetarea izolării energetice de orice tip care afectează statele membre și regiunile UE;

28.  solicită producția de gaze în regiunile mediteraneeană, caspică și a Mării Negre, precum și interconectării țărilor fără ieșire la mare din Europa Centrală și de Sud-Est la aceste capacități noi, pentru a diversifica sursele de aprovizionare în aceste regiuni; observă că acest fapt va stimula concurența între mai multe surse de aprovizionare cu gaze și va înlocui importurile volumelor de gaze naturale aflate sub contracte de indexare în funcție de prețul petrolului, mărind astfel puterea de negociere a statelor membre; subliniază că nicio sursă unică de energie nu va satisface vreodată nevoile energetice ale UE, iar diversitatea este esențială, atât pe piețele interne, cât și pe cele internaționale; consideră, prin urmare, că dezvoltarea resurselor interne convenționale de gaz descoperite în Cipru ar trebui urmărită în mod activ;

29.  susține ambiția Comisiei de a furniza mai multe informații și asistență promotorilor de proiecte cu privire la diferitele opțiuni de finanțare a proiectelor, de exemplu, prin Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) și fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI), și cu privire la diverse soluții tehnice;

30.  observă că găsirea unor soluții rentabile economic și sustenabile ecologic ar trebui să fie un principiu de bază pentru optimizarea la nivelul UE și la nivel regional și invită Comisia, statele membre și autoritățile naționale de reglementare să aloce resursele limitate disponibile pentru dezvoltarea infrastructurii de importanță critică, astfel încât să atragă investiții private pentru infrastructura de GNL și interconectori;

31.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în 2015, importurile de gaze din Rusia au fost cu 7 % mai mari decât în 2014 și că 41 % din importurile de gaz din țări terțe în 2015 au provenit din Rusia; subliniază că GNL și stocarea gazelor, împreună cu o eficiență mărită și utilizarea energiei din surse regenerabile, joacă un rol vital în reducerea dependenței de gazul rusesc;

32.  își exprimă îngrijorarea cu privire la propunerea de dublare a capacității conductei Nord Stream și la efectele contraproductive pe care aceasta le-ar putea avea asupra securității energetice, diversificării surselor de aprovizionare și principiului solidarității între statele membre; evidențiază implicațiile geopolitice ale proiectului care contravine principiilor unei uniuni energetice complet integrate, sigure, competitive și sustenabile și, ca atare, nu ar trebui să beneficieze de sprijin financiar din partea UE sau de derogări de la legislația Uniunii; subliniază că o dublare a capacității conductei de gaze Nord Stream ar oferi unei singure companii o poziție dominantă pe piața europeană de gaze, ceea ce ar trebui evitat;

33.  consideră că dacă, contrar intereselor europene, Nord Stream 2 va fi totuși construită va fi necesară o evaluare temeinică a accesibilității terminalelor GNL și o situație detaliată a Coridorului de gaze Nord-Sud;

Finalizarea pieței interne a gazelor: aspecte comerciale, juridice și normative

Să facem UE să devină o piață atractivă pentru GNL

34.  îndeamnă statele membre să implementeze integral cel de-al treilea pachet privind energia și codurile de rețea de gaze;

35.  subliniază rolul important pe care îl joacă nodurile de rețea de gaze bine interconectate pe piețele de gaze, ceea ce ar asigura o piață unică integrată, unde gazul poate circula liber dincolo de frontiere, în conformitate cu semnalele prețului pieței;

36.  subliniază că rezervele semnificative de gaze din țările nord-africane și recentele descoperiri din zona est-mediteraneeană îi conferă regiunii o oportunitate de a se poziționa ca un centru dinamic pentru transportul gazului în Europa; consideră că dezvoltarea noii capacități de GNL în zona mediteraneeană ar putea constitui baza unui nod de rețea al infrastructurii;

37.  insistă asupra ideii că finalizarea pieței interne a gazelor și eliminarea obstacolelor normative va mări mult lichiditatea piețelor de gaze; îndeamnă părțile interesate să finalizeze codul de rețea privind normele referitoare la transmiterea armonizată a structurilor tarifare la gaze cât mai curând posibil;

38.  reamintește că este nevoie permanent de o cooperare activă între guverne, autoritățile naționale de reglementare și principalele părți interesate de investițiile transfrontaliere, având în vedere în permanență o perspectivă europeană, pe lângă interesele naționale;

Stocarea gazelor pe piața internă

39.  evidențiază necesitatea de a întocmi structuri tarifare armonizate pe tot teritoriul UE și de a crește transparența în definirea tarifelor pentru a atinge o rată de utilizare mai mare a depozitelor existente de stocare a gazelor; consideră că codul de rețea privind normele referitoare la transmiterea armonizată a structurilor tarifare la gaze ar trebui să țină seama de nevoia de armonizare;

40.  susține propunerea Comisiei de a permite introducerea în sistem a biometanului și a altor gaze regenerabile care corespund standardelor de calitate ale UE aplicabile în materie de transport, distribuție și stocare a gazelor; recomandă, în această privință, să se ia în considerare parametrii tehnici, calitatea gazelor, eficiența economică, economiile de scară și posibile soluții de rețea locale sau regionale;

41.  îndeamnă statele membre să transpună complet cel de al treilea pachet privind energia, în special în ceea ce privește dispozițiile referitoare la acordarea accesului pentru biometan la rețea și la spațiile de depozitare; evidențiază în acest sens Directiva 2009/73/CE, conform căreia statele membre ar trebui să asigure, ținând cont de cerințele de calitate necesare, accesul nediscriminatoriu al biogazului sau al gazului provenind din biomasă sau al altor tipuri de gaz la sistemul de gaze naturale, cu condiția ca acest acces să fie în permanență compatibil cu normele tehnice și normele de siguranță aplicabile;

42.  încurajează operatorii de GNL și de depozite, în cooperare cu autoritățile naționale de reglementare, să dezvolte noi produse și servicii flexibile, conforme cu legislația actuală a UE, pentru a crește atractivitatea regazeificării și a stocării și pentru a utiliza instalațiile de GNL și spațiile de stocare existente la nivel maxim;

Optimizarea rolului stocării pentru securitatea aprovizionării cu gaze

43.  subliniază rolul serviciilor imediate, de mare flexibilitate, oferite de înmagazinarea gazelor în unele state membre și subliniază rolul diferit pe care îl poate juca înmagazinarea într-o situație de întrerupere a aprovizionării în comparație cu GNL-ul, în cazul căruia logistica lanțului de aprovizionare ar putea să nu ofere aceeași capacitate de reacție;

44.  subliniază importanța eliminării barierelor normative din calea dezvoltării conceptelor regionale de depozitare; crede că unele depozite ar putea oferi servicii internaționale personalizate, adică servicii de stocare asociate cu transportul transfrontalier; propune ca grupurile regionale la nivel înalt să coopereze mai intens pentru a găsi soluții inovatoare cu privire la modalitatea de a folosi active valoroase din punct de vedere strategic în mod eficient la nivel regional și european;

Rolul UE pe piețele internaționale de GNL

45.  ia act de tendința globală apărută recent de a crește capacitatea de lichefiere și de potențialul impact al acesteia asupra piețelor europene de gaze naturale;

46.  consideră că, prin impunerea sa ca o piață importantă, UE poate contribui la evoluția normelor de comercializare a gazului în vederea îmbunătățirii flexibilității și convergenței piețelor gazelor naturale la nivel mondial;

47.  sprijină Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă și statele membre în angajamentul lor activ în cadrul diplomației în domeniul energiei pentru promovarea unei piețe a gazului bazate pe norme, transparentă și funcțională;

48.  subliniază că, pentru a respecta valorile fundamentale ale UE și eficacitatea acțiunii externe a UE, este foarte important să se reducă sau să se elimine dependența UE de importurile de gaze și petrol din regimuri autoritare care încalcă drepturile omului;

49.  solicită o mai mare convergență și sinergie la nivel instituțional, în special o mai bună integrare a priorităților externe în materie de securitate energetică în politicile urmărite de vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) și o mai bună coordonare dintre VP/ÎR și comisarii responsabili; invită VP/ÎR ca, împreună cu statele membre, să intensifice cooperarea existentă și să stabilească noi modalități de cooperare în domeniul energiei cu furnizorii actuali și potențiali, precum și cu statele de tranzit și cu alți actori cheie; invită, în acest context, VP/ÎR să informeze regulat Parlamentul cu privire la punerea în aplicare a Planului de acțiune al UE privind diplomația în domeniul energiei;

50.  subliniază necesitatea de a elimina barierele din calea comerțului mondial liber cu GNL, a cărui producție trebuie să fie sustenabilă; îndeamnă, în acest context, factorii de decizie politică americani să crească siguranța investițiilor prin introducerea unor criterii și termene clare în procesul de autorizare a exporturilor de gaze către țări cu care nu sunt semnate acorduri de liber schimb;

51.  subliniază necesitatea conștientizării impactului asupra mediului și climei și a impactului social al GNL-ului importat în cadrul forurilor mondiale de liber schimb; subliniază, în special, necesitatea de a garanta că sunt reduse la minimum emisiile fugitive de metan;

52.  subliniază că utilizarea GNL poate conduce, de asemenea, la o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din transportul maritim și rutier, cu condiția să se depună toate eforturile pentru reducerea la minimum a pierderilor de metan de-a lungul întregului ciclu de viață al combustibilului, inclusiv pe parcursul fazelor de producție, distribuție și combustie; solicită, prin urmare, să se adopte măsurile corespunzătoare pentru a reduce la minimum pierderile de metan în întregul lanț de GNL prin utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile și să se asigure o finanțare corespunzătoare a cercetării și dezvoltării în acest sens;

53.  subliniază că comerțul joacă un rol-cheie în securitatea energetică și că parteneriatele energetice puternice, consolidate prin includerea unor capitole privind energia în acordurile comerciale ale UE, constituie instrumente esențiale; consideră că este deosebit de important faptul ca politica comercială a UE să crească diversificarea energetică a statelor membre și a UE și să le reducă dependența de energia importată de la un număr prea mic de furnizori; subliniază că UE ar trebui să analizeze oportunitatea unor noi parteneriate, să le revizuiască pe cele existente și să desfășoare negocieri concrete privind energia cu alți parteneri în zone precum Asia Centrală, Africa de Nord și cele două Americi, fără a se limita la acestea; remarcă faptul că UE ar trebui să joace un rol mai proactiv în diplomația internațională din domeniul energiei; solicită o mai mare coerență între politica comercială și cea energetică ale UE; subliniază nevoia de a spori transparența în cadrul negocierilor internaționale privind GNL; consideră că negocierile actuale și viitoare cu parteneri precum SUA și Australia trebuie să includă o puternică componentă energetică; subliniază că UE ar trebui să colaboreze îndeaproape cu partenerii internaționali pentru crearea unei piețe globale a GNL competitivă și transparentă;

54.  reamintește că, pentru a înfrunta provocările curente și pentru a pune în aplicare obiectivele sale în materie de energie și de schimbări climatice în contextul constrângerilor globale în aceste domenii de politică, UE și statele membre trebuie, de asemenea, să ia măsuri comune pe scena internațională, în temeiul cadrelor juridice existente și al convențiilor multilaterale, prin prezentarea chestiunilor legate de securitatea energetică și de sustenabilitate în forurile comerciale internaționale, inclusiv cu țările partenere dependente de importurile de gaz; subliniază că, în același timp, UE ar trebui să sprijine și să promoveze eficiența energetică;

55.  consideră că a duce o politică comercială care să genereze oportunități semnificative pentru întreprinderile private și publice din statele membre ale UE în tehnologii energetice curate, sigure și eficiente este deosebit de important, în special în lumina creșterii cererii de energie la nivel mondial; solicită reduceri importante de tarife în ceea ce privește tehnologiile curate în cadrul Inițiativei privind produsele ecologice și, de asemenea, în cadrul acordurilor de liber schimb încheiate de UE, care trebuie să rezolve problema barierelor netarifare din calea comerțului în domeniul surselor de energie;

56.  subliniază importanța pentru securitatea energetică a UE a capitolului „Energie și materii prime” din acordul Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP); salută eforturile Comisiei de a elimina restricțiile la export în UE la gazul provenit din SUA;

57.  consideră că cei 12,2 miliarde de metri cubi pe an adăugați pe piață în 2016 prin intermediul Sabine Pass LNG pe coasta de est a Statelor Unite ale Americii, împreună cu, eventual, o capacitate de încă 74 miliarde de metri cubi adăugată prin intermediul diferitelor proiecte ale SUA înainte de 2020, reprezintă o oportunitate semnificativă pentru Europa de a crește legăturile comerciale cu SUA în domeniul energiei; consideră că încheierea lucrărilor cu privire la capitolul „Energia și materiile prime” din TTIP va stimula în mod semnificativ opțiunile de furnizare de gaze ale UE;

58.  este de părere că întreprinderile europene ar trebui să poată opera pe piețele energetice din țările terțe în aceleași condiții ca întreprinderile autohtone; subliniază că întreprinderile din țările terțe care își desfășoară activitatea pe piețele europene de energie trebuie să respecte legislația europeană; subliniază că astfel de entități trebuie să aibă o structură transparentă, care să permită identificarea acționarilor.

59.  subliniază nevoia de a asigura cele mai înalte standarde de mediu în ceea ce privește planificarea, construirea și folosirea infrastructurilor de GNL, precum și în exploatarea rezervelor și surselor autohtone, precum și de a respecta normele internaționale în domeniul muncii privind sănătatea și siguranța la locul de muncă; subliniază că este necesar să crească conștientizarea cu privire la impactul asupra mediului, climei și la impactul social al GNL-ului importat; reamintește nevoia de a implica comunitățile locale și de a se baza pe evaluări realiste ale consumului și - în cazul construcției - ale capacității preconizate a noilor infrastructuri; subliniază că tranziția la GNL oferă posibilitatea de a pune capăt dependenței de cărbune a transporturilor maritime; solicită Uniunii Europene să ofere sprijin financiar proiectelor europene în acest scop;

60.  subliniază că, date fiind perspectivele de creștere a ofertei de GNL în anii următori, această strategie ar putea fi completată cu o evaluare a nevoilor în ceea ce privește navele transportatoare de GNL și cu măsuri care să permită industriei navale a UE să beneficieze de această oportunitate, contribuind, astfel, la scopul de a crește procentul din PIB deținut de acest sector la 20 % în 2020; solicită să se monitorizeze standardele de siguranță pentru transportul de GNL și, dacă este necesar, ca acestea să devină mai stricte, în contextul măsurilor de prevenire a terorismului;

Sustenabilitatea și utilizarea GNL drept combustibil alternativ în transporturi și în producerea de energie termică și electrică

61.  recunoaște potențialul GNL ca combustibil alternativ, atât în transportul rutier, cât și în transportul maritim; subliniază că folosirea pe scară mai largă a GNL în transportul de mărfuri ar putea contribui la diminuarea emisiilor globale de CO2, SOx și NOx, în special prin cantitatea mai mare de motoare care utilizează GNL în transportul maritim;

62.  subliniază faptul că rețeaua densă a infrastructurii de alimentare este o premisă pentru dezvoltarea pe scară largă a infrastructurii de GNL ca un combustibil alternativ în sectorul transporturilor; invită în acest context Comisia și statele membre să asigure transpunerea integrală a Directivei 2014/94/UE privind combustibilii alternativi, inclusiv crearea de puncte de realimentare cu GNL de-a lungul coridoarelor TEN-T și în porturile maritime și interioare, înlocuind combustibilii convenționali, mai poluanți. subliniază totuși, în acest context, că GNL-ul nu ar trebui să ia locul surselor regenerabile de energie, pentru a rămâne consecvenți cu obiectivele în materie de sustenabilitate;

63.  solicită dezvoltarea unor rute maritime, în special în arhipelagul Azore, care, având în vedere poziția sa geografică, ar putea servi ca stație de alimentare cheie pentru rutele transatlantice de GNL; îndeamnă Comisia să aloce fonduri pentru sprijinirea proiectelor europene în acest sens;

64.  solicită Comisiei să creeze, împreună cu statele membre și cu regiunile lor, un proiect comun de „Coridoare albastre de GNL pentru insule” pentru sectorul maritim, inclusiv porturi în rețeaua globală TEN-T pentru a construi infrastructurile de GNL necesare și pentru a conecta respectiva rețea la rețeaua centrală TEN-T;

65.  solicită, de asemenea, statelor membre să garanteze transpunerea Directivei 2014/94/UE în ceea ce privește construirea de puncte de realimentare cu GNC pentru a garanta că autovehiculele alimentate cu acest carburant pot circula în aglomerațiile urbane/suburbane și în alte zone dens populate, cel puțin de-a lungul rețelei centrale TEN-T, garantând, astfel, că vehiculele respective pot circula în întreaga Uniune;

66.  subliniază nevoia de a stabili specificații tehnice comune pentru punctele de realimentare cu GNL pentru navele maritime, navele de navigație interioară și autovehicule, așa cum prevede Directiva 2014/94/UE; cere să se elaboreze norme armonizate riguroase în materie de siguranță pentru stocarea, buncherarea și utilizarea la bord a GNL în întreaga Uniune și să se facă formări în acest sens, prevăzând, de asemenea, posibilitatea de a realiza operațiuni simultane de buncherare și de manipulare a mărfurilor; remarcă faptul că această activitate ar trebui să se desfășoare în strânsă cooperare cu Organizația Maritimă Internațională (OMI) și cu Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA);

67.  subliniază necesitatea de a asigura o finanțare adecvată în materie de cercetare și dezvoltare pentru dezvoltarea unor tehnologii mai performante pentru navele de navigație interioară, navele maritime și autovehicule cu scopul de a asigura o tranziție rapidă spre o flotă cu emisii mai reduse de carbon, precum și pentru a dezvolta sisteme fără pilot de instalare a punctelor de realimentare cu GNL; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să creeze stimulente pentru proiectarea de nave și autovehicule alimentate cu GNL sau pentru conversia celor alimentate cu carburanți convenționali în vederea utilizării de GNL;

68.  invită Comisia și statele membre să creeze stimulente pentru transportul feroviar al GNL, deoarece, pe de o parte, acest lucru va reduce transportul rutier și, pe de altă parte, va contribui la transportul ecologic și în condiții de siguranță al unui combustibil cu emisii scăzute de poluanți;

69.  invită Comisia, după consultarea părților interesate, să analizeze dacă, în paralel cu Regulamentul (CE) nr. 443/2009 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru autoturismele noi, s-ar putea stabili un echivalent de CO2 pentru emisiile de hidrocarburi, nu în ultimul rând în vederea informării consumatorilor;

70.  observă că utilizarea tehnologiei GNL la scară mică în unele sectoare, precum transportul de cursă lungă sau aplicațiile industriale de înaltă performanță, ar putea nu doar contribui la atingerea obiectivelor climatice, ci ar putea aduce, de asemenea, avantaje economice notabile;

71.  ia act de faptul că GNL, în special GNC, este o soluție deja existentă, viabilă și pentru transportul în comun, care poate contribui la reducerea poluării atmosferice și sonore și care poate conduce la îmbunătățirea condițiilor de trai, în special în aglomerările urbane;

72.  ia act de faptul că, deși GNL și GNC pot prezenta soluții viabile de tranziție pentru a reduce impactul transportului asupra mediului, avantajele lor pe termen lung pot fi valorificate pe deplin doar dacă se promovează simultan și o tranziție lină spre folosirea biogazului lichefiat (BGL) și a altor forme regenerabile de energie, asigurând, de asemenea, interoperabilitatea sistemelor de GNL și BGL; subliniază că strategia UE pentru GNL trebuie să se încadreze în obiectivele și prioritățile europene mai ample în domeniul climei și al energiei și să fie în conformitate cu Acordul COP21, punând accentul pe reducerea cererii, pe îmbunătățirea eficienței energetice și pe eliminarea treptată a combustibililor fosili;

73.  subliniază că o rețea eficientă de infrastructuri de realimentare este o condiție prealabilă pentru utilizarea semnificativă a GNL drept combustibil alternativ în sectorul transporturilor; solicită Comisiei și statelor membre să creeze stimulente în vederea dezvoltării acestei infrastructuri pentru a elimina lacunele existente în domeniul aprovizionării și pentru a crea o rețea completă de alimentare;

74.  subliniază importanța infrastructurii de GNL în porturile maritime și în cele interioare pentru promovarea multimodalității, întrucât această infrastructură poate fi utilizată de navele maritime, de cele de navigație interioară și de camioane pentru a continua transportul carburantului pe cale terestră; îndeamnă operatorii naționali și regionali să coopereze îndeaproape, cu scopul de a spori multifuncționalitatea și exploatabilitatea acestei infrastructuri;

75.  consideră că încurajarea utilizării gazelor naturale ca un combustibil alternativ în transporturi este o provocare importantă la nivel mondial și pledează pentru obținerea unui angajament de a reduce emisiile prin intermediul Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) și al Organizației Maritime Internaționale (OMI);

o
o   o

76.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, Secretariatului Comunității Energiei și părților contractante ale Comunității Energiei.

(1) JO L 307, 28.10.2014, p. 1.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0444.


Uniformizarea controalelor în domeniul pescuitului în Europa
PDF 364kWORD 60k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la uniformizarea controalelor în domeniul pescuitului în Europa (2015/2093(INI))
P8_TA(2016)0407A8-0234/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, care prevede necesitatea asumării unui angajament „pentru dezvoltarea durabilă a Europei”, inclusiv pentru asigurarea unui „nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului”, precum și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 11, 43 și 191,

–  având în vedere articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului („Regulamentul privind controlul”),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind politica comună în domeniul pescuitului, în special articolele 15 și 36,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 768/2005 de instituire a Agenției Comunitare pentru Controlul Pescuitului,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1010/2009 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/812 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește obligația de debarcare, în special articolele 7 și 9,

–  având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 404/2011 al Comisiei de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului,

–  având în vedere poziția sa din 5 februarie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului(1),

–  având în vedere poziția sa din 6 iulie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 768/2005 de instituire a unei Agenții Comunitare pentru Controlul Pescuitului(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la trasabilitatea produselor pescărești și de acvacultură în restaurante și în comerțul cu amănuntul(3),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0234/2016),

A.  întrucât domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control este Uniunea Europeană;

B.  întrucât formularele de inspecție din diferitele modele de rapoarte de inspecție prevăzute de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 404/2011 nu sunt armonizate între ele, folosind diferite denumiri pentru aceleași subiecte, ceea ce, prin urmare, creează dificultăți operaționale în transferul de informații între autorități;

C.  întrucât ultimele protocoale privind schimbul de date, care sunt esențiale pentru punerea în aplicare a jurnalelor de bord electronice, au fost finalizate în iulie 2010, iar jurnalele de bord electronice sunt obligatorii din ianuarie 2010;

D.  întrucât există o reală inegalitate sau pescarii resimt o inegalitate în ceea ce privește regularitatea, frecvența, severitatea, rigurozitatea și eficiența cu care se realizează controalele din domeniul pescuitului în Europa, precum și în ceea ce privește durata acestora și metodele de control utilizate, fiind nevoie, prin urmare, de un tratament egal și nediscriminatoriu;

E.  întrucât eforturile în ceea ce privește controalele în domeniul pescuitului ar trebui să conteze în mod obligatoriu pe participarea deplină și activă a reprezentanților din domeniul pescuitului;

F.  întrucât un sistem pe bază de puncte penalizează navele de pescuit și nu proprietarii de nave, pescarii sau alte persoane din întregul lanț de producție;

G.  întrucât domeniul pescuitului este una dintre principalele părți interesate de o gestionare sustenabilă a mărilor și a oceanelor;

H.  întrucât, dincolo de posibilele variații regionale, la nivelul statelor membre, există diferențe semnificative de punere în aplicare a normelor europene, în special a celor care decurg din Regulamentul privind controlul, și întrucât fiecare stat membru are propriul sistem juridic și propriile structuri administrative și judiciare, care se reflectă în mod inevitabil în sistemele de sancționări administrative și/sau penale pentru nerespectarea normelor PCP și în faptul că aceste sisteme conduc la discrepanțe și nedreptăți între statele membre;

I.  întrucât au fost identificate riscuri care țin de faptul că autoritățile naționale de inspecție nu au întotdeauna acces la datele relevante pentru a realiza inspecții eficace ale vaselor străine și întrucât diferitele abordări privind controalele și sancțiunile pun probleme statelor membre atunci când urmăresc împreună cu statele de pavilion încălcările identificate;

J.  întrucât este necesară intensificarea controlului produselor care ajung în Uniunea Europeană, provenind din pescuitul ilegal nedeclarat și nereglementat, precum și garantarea unui nivel echivalent al controlului respectivelor produse pescărești în toate statele membre;

K.  întrucât punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 și a sancțiunilor aferente ține de responsabilitatea statelor membre;

L.  întrucât unele statele membre nu dispun de unități cu inspectori specializați în domeniul pescuitului;

M.  întrucât Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului (EFCA), care a fost înființată cu scopul de a promova cele mai înalte standarde comune de control în cadrul politicii comune privind pescuitul, are un rol eficient în punerea în aplicare uniformă a sistemului de control, în ciuda resurselor limitate pe care le are la dispoziție;

N.  întrucât Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) poate contribui la îmbunătățirea și modernizarea controlului în domeniul pescuitului, în special prin intermediul liniilor bugetare 11 06 62 02 [controlul și punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) și a politicii maritime integrate (PMI)] și 11 06 64 (EFCA);

O.  întrucât a fost pusă în aplicare obligația de debarcare, motiv pentru care operatorii din domeniul pescuitului sunt practic pedepsiți pe nedrept deoarece, în ciuda faptului că folosesc mijloace și instrumente admise în temeiul legislației Uniunii și că încearcă prin orice mijloace să evite captura accidentală, aceștia pot fi pedepsiți pentru simplul fapt că această captură depășește limita maximă admisă de legislația europeană și națională;

P.  întrucât tehnicile și echipamentele utilizate pentru pescuit s-au schimbat și au evoluat, iar sistemele și tehnicile utilizate pentru monitorizare trebuie de asemenea să fie actualizate pentru a fi eficiente; reamintește că FEPAM ar putea fi folosit în acest sens;

Q.  întrucât obligația de debarcare este o problemă fundamentală în ceea ce privește controlul, care necesită o atenție specială din partea legiuitorului și a autorităților responsabile cu efectuarea controalelor;

R.  întrucât tehnologiile de urmărire de la distanță ieftine, cum ar fi sistemul de identificare automată (AIS), permit controlul voluntar, facilitează monitorizarea și sporesc siguranța pescarilor;

S.  întrucât pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN), reprezintă, la fel ca și comerțul cu peștele prins în urma pescuitului INN, o activitate infracțională la scară mondială;

T.  întrucât piețele de licitație a peștelui au un rol esențial în sectorul peștelui și al fructelor de mare și un rol central în controlul peștelui debarcat;

U.  întrucât statele membre au sisteme juridice diferite și întrucât probele colectate trebuie să fie admisibile și utilizabile în aceste sisteme diferite, specifice fiecărui stat membru care efectuează urmărirea penală;

V.  întrucât cei mai buni aliați pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind controlul sunt pescarii cu o bună pregătire, care sunt încurajați, care înțeleg avantajele acestor controale și care le respectă în mod activ,

I – Obstacolele care stau în calea armonizării

1.  subliniază importanța asigurării unui control eficace al activităților de pescuit pentru a garanta o exploatare durabilă a resurselor marine vii și pentru a menține condiții de concurență echitabile pentru flotele UE; solicită statelor membre să asigure punerea efectivă în aplicare a Regulamentului privind controlul;

2.  subliniază că lupta ambițioasă a UE împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) la nivel mondial ar trebui corelată cu aplicarea efectivă a Regulamentului privind controlul în propriile ape;

3.  subliniază diversitatea domeniilor de aplicare ale controalelor, precum și a locurilor în care se efectuează acestea și, prin urmare, natura discriminatorie a controalelor în domeniul pescuitului, unele state membre organizând controale începând cu echipamentele de pescuit și până la consumator, iar altele numai în anumite segmente ale lanțului de aprovizionare, excluzând, de exemplu, aspectele care țin de transportul capturilor;

4.  recunoaște îmbunătățirea semnificativă a regimului de control instituit prin actualul Regulament privind controlul, în combinație cu Regulamentul privind pescuitul INN, în ceea ce privește consolidarea a numeroase regulamente care erau separate anterior, introducerea posibilității de a folosi noile tehnologii, etapele preliminare pentru armonizarea sancțiunilor, clarificarea rolurilor Comisiei și ale statelor membre, o mai bună trasabilitate și alte progrese;

5.  reamintește că acceptarea regulamentelor de către pescari este influențată de anumiți factori precum: dacă aceștia consideră că efectele punerii în aplicare sunt echitabile, dacă regulamentele impuse au sens și dacă există compatibilitate între regulamente și sistemele și practicile tradiționale de pescuit;

6.  consideră că este nevoie de clarificarea, clasificarea și reglementarea activităților de pescuit în diferitele spații maritime;

7.  ia act de diversitatea modurilor de organizare a controalelor, anumite state membre segmentându-le între diferite administrații, iar altele realizându-le cu ajutorul unui organism administrativ unic, precum și de diferențele existente între instrumentele, echipamentele și mijloacele umane, logistice și financiare utilizate pentru efectuarea controalelor; constată, de asemenea, că aceste circumstanțe împiedică gestionarea transparentă și accesul la informație;

8.  subliniază că eficacitatea controalelor variază și în funcție de diversitatea foarte mare a zonelor de pescuit din UE, care includ de la zone limitate și izolate, ale căror resurse piscicole sunt împărțite în general între statele membre învecinate, până la zone de pescuit foarte îndepărtate; în acest context, subliniază caracteristicile specifice ale regiunilor ultraperiferice (RUP), ale căror vaste zone economice exclusive (ZEE) preponderent oceanice, combinate cu tipul de resurse piscicole exploatate (în majoritate specii de adâncime și pelagice migratoare de talie mare) și cu lipsa de resurse alternative, justifică în mod clar o consolidare a acțiunilor de control în aceste regiuni foarte dependente de pescuit și extrem de vulnerabile în fața activităților devastatoare ale flotelor recunoscute pentru nerespectarea normelor PCP;

9.  îndeamnă statele membre să pună în aplicare pe deplin și în mod adecvat Regulamentul privind controlul, pentru a avea o imagine clară asupra componentelor care trebuie să fie îmbunătățite în cadrul viitoarei revizuiri și, prin urmare, pentru a asigura și pe viitor un Regulament privind controlul care să fie funcțional și ușor de aplicat;

10.  constată o diferență de abordare între controalele bazate pe evaluarea riscurilor și controalele aleatorii ale activității piscicole și ale circuitului de comercializare a capturilor;

11.  constată că actuala complexitate a măsurilor tehnice și numărul mare de dispoziții - posibil chiar contradictorii, cu multe derogări și excepții - care se regăsesc în diverse texte juridice îngreunează nu numai înțelegerea acestora, ci și controlul și aplicarea lor;

12.  reamintește că majoritatea controalelor aleatorii se efectuează în momentul debarcării, deși inspecțiile pe mare indică o rată de încălcare a normelor aparent mai mare decât în cazul celor efectuate pe uscat, deoarece se bazează pe evaluarea riscurilor;

13.  reamintește că, întrucât obligația de debarcare reprezintă o schimbare fundamentală pentru domeniul pescuitului, Regulamentul Omnibus (UE) 2015/812 prevede o perioadă de adaptare de doi ani înainte ca încălcările obligației de debarcare să fie considerate încălcări grave; solicită prelungirea acestui termen dacă este necesar;

14.  ia act de faptul că statele membre, și, uneori, chiar și regiunile, transpun normele în legislația națională și regională în mod diferit, din cauza numărului mare de dispoziții facultative existente în Regulamentul (CE) nr. 1224/2009; subliniază că unele dintre dispozițiile acestuia sunt dificil de aplicat în practică, fie din cauză că normele nu sunt adecvate în raport cu realitatea, de exemplu date fiind caracteristicile definitorii ale sectorului piscicol (flota, instalațiile de pescuit, zonele de pescuit și speciile-țintă), care diferă semnificativ de la un bazin maritim sau stat membru la altul sau de la o pescărie la alta, fie din cauza unor contradicții care pot conduce la interpretări diferite din partea inspectorilor;

15.  constată că nivelul încălcărilor diferă de la un stat membru la altul și că, pentru aceeași încălcare, sancțiunile pot fi de natură administrativă sau penală; subliniază că licența de pescuit bazată pe numărul de puncte și pe o penalizare ulterioară prin scăderea punctelor în cazul nerespectării este instrument european relevant deoarece poate asigura un cadru pentru sancționarea infracțiunilor grave, dar că, în lipsa armonizării necesare, aceasta agravează situația deja inechitabilă între diverșii operatori din statele membre; solicită să se elimine aceste diferențe la nivel de sancțiuni;

16.  constată că lipsa de încredere și de transparență între statele membre reprezintă unul dintre principalele elemente care explică lipsa schimbului de date în ceea ce privește regulamentul; încurajează soluționarea acestei situații pentru a asigura condiții de concurență echitabile în rândul tuturor pescarilor;

17.  reamintește că EFCA asigură aplicarea unor standarde comune în domeniul controlului, inspecției și supravegherii și facilitează cooperarea operațională între statele membre prin intermediul planurilor de desfășurare comune; reiterează importanța consolidării mandatului EFCA, în scopul stabilirii unor măsuri operaționale comune de control în domeniul pescuitului, care să permită coordonarea eficientă a activităților mai multor autorități locale, regionale și naționale și a agențiilor europene care desfășoară activități de pază de coastă la nivel european; solicită ca EFCA să își extindă eforturile în sprijinul acestei misiuni;

18.  consideră că punerea în aplicare de către EFCA a unui „trunchi comun” al planului de formare a inspectorilor din domeniul pescuitului este un punct esențial pentru standardizarea formării și a procedurilor de control și solicită utilizarea unui astfel de trunchi comun de către toate statele membre; ia act de faptul că statele membre nu dispun de același cadru de referință pentru formare - cu excepția cazului în care ele optează în mod voluntar pentru acest lucru -, ceea ce înseamnă că modalitățile de recrutare, calificările profesionale și obiectivele sunt diferite;

19.  constată că pescarii sunt formați și informați în mod diferit în statele membre și că nu s-a pus în aplicare niciunul dintre instrumentele de simplificare sau de accesibilitate cu privire la obiectivele și conținutul Regulamentului privind controlul; consideră că această situație conduce la o lipsă de conștientizare ce constituie un obstacol major în calea aplicării armonizate a legislației, care ar fi de dorit; încurajează ferm punerea în aplicare a acestor instrumente în cel mai scurt timp posibil;

20.  constată că, deși consumatorii au devenit în ultimii ani mai conștienți de originea și proveniența a ceea ce cumpără, datorită unui program eficient de sensibilizare a publicului elaborat de Comisia Europeană, aceștia nu pot obține informații adecvate despre produsele pescărești care sunt servite la restaurant, întrucât pentru această ultimă parte a lanțului comercial nu există cerințe obligatorii;

21.  subliniază că folosirea noilor tehnologii de monitorizare și de transmitere și comunicare a informației în timp real este esențială pentru îmbunătățirea supravegherii maritime; solicită adoptarea de măsuri pentru ca instrumentele utilizate de statele membre să fie compatibile din punct de vedere tehnic, precum și descurajarea partajării parțiale a bazelor de date privind controlul și, prin urmare, descurajarea inegalității și a pierderii eficacității;

22.  subliniază că lipsește o evaluare a imposibilității reale de a aplica anumite norme din cauza nivelului tehnologic diferit al navelor, al logisticii de pe uscat și al organizării sectorului în diverse porturi;

23.  subliniază rolul FEPAM, în special prin bugetul său dedicat revizuirii obiectivelor PCP, care se ridică la 580 de milioane EUR pentru perioada 2014-2020;

24.  subliniază necesitatea de a garanta că piața comunitară este uniformă și că cerințele de control sunt îndeplinite într-un mod echivalent în statele membre, cu un nivel uniform al calității în cadrul controalelor interne și externe la nivelul statelor membre și fără nicio variație în funcție de frontiera prin care intră produsele în UE;

II – Propuneri de remediere

25.  se declară în favoarea simplificării și îmbunătățirii legislației Uniunii, precum și a unei reduceri a sarcinii administrative pentru realizarea obiectivului privind „o mai bună legiferare”, în special prin revizuirea limitată și orientată a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului, prevăzută pentru 2017 și preconizată să aibă loc cel târziu în 2017, asigurându-se în același timp un regulament eficient și în măsură să prevină, să identifice și să sancționeze încălcările în domeniul PCP și punându-se accentul îndeosebi pe o mai bună aplicare a normelor între diferitele state membre, prin căutarea în special a unor soluții pentru o mai bună armonizare, cu condiția ca această simplificare să se bazeze pe cadrul de control solid existent și să nu aducă atingere celor mai înalte standarde de protecție a muncii, a mediului, a sindicatelor sau a societății;

26.  consideră că regionalizarea prevăzută de noua PCP trebuie să fie realizată în cadrul unui sistem de control solid și armonizat; se opune cu fermitate reducerii stricteții Regulamentului privind controlul și consideră că statele membre pot beneficia deja de flexibilitatea oferită de cadrul existent;

27.  solicită ca, la această revizuire, instituțiile europene să colaboreze cu reprezentanții domeniului pescuitului, în special cu cei din sectorul pescuitului de coastă, artizanal și tradițional, a cărui protecție și promovare trebuie să reprezinte obiectivul oricărei legislații noi;

28.  subliniază nevoia de a purta discuții cu diferitele autorități naționale, regionale și ale regiunilor ultraperiferice la elaborarea sau revizuirea instrumentelor juridice;

29.  susține că o cooperare mai strânsă între statele membre ar constitui un progres către o mai bună armonizare a controalelor; subliniază, în acest sens, importanța grupului de experți privind respectarea obligațiilor în cadrul sistemului Uniunii de control în domeniul pescuitului;

30.  reamintește Comisiei nevoia de a crea un mediu juridic și operativ înainte de a pune în aplicare normele obligatorii, evitându-se astfel situațiile paradoxale;

31.  consideră că Comisia trebuie să asigure transpunerea uniformă și exactă și să verifice condițiile de aplicare a legislației existente, de exemplu, prin stabilirea unui procent minim de loturi supuse verificării de către fiecare stat membru; consideră, de asemenea, că procedurile de control trebuie să fie transparente, imparțiale și standardizate, ceea ce ar plasa statele membre într-o poziție de egalitate în ceea ce privește controlul la care sunt supuși pescarii, precum și că normele privind controlul ar trebui să fie mai simple, mai cuprinzătoare și mai coerente;

32.  susține o intensificare a controalelor pentru a se evita importul de pește provenit din pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat, prin crearea, printre alte măsuri, a unor echipe naționale de inspectori specializați în domeniul pescuitului, care să aibă cea mai bună capacitate de detectare a riscurilor, precum și prin stabilirea unui procent minim de loturi care trebuie supuse verificării;

33.  consideră că este necesară colectarea, gestionarea și utilizarea unor date de bună calitate privind obligația de debarcare, în scopul de a controla și de a evalua eficacitatea punerii în aplicare a obligației de debarcare și de a asigura conformitatea colectării datelor cu cerințele rezultate în urma revizuirii PCP;

34.  invită statele membre și autoritățile de control în domeniul pescuitului maritim ale acestora să înființeze echipe de inspectori specializați în domeniul pescuitului; sprijină și solicită o cooperare mai strânsă între statele membre prin intermediul schimburilor între inspectori, al schimbului de metode și date legate de control și al partajării analizelor riscurilor și a informațiilor privind cotele navelor aflate sub pavilion;

35.  reamintește că statele membre sunt responsabile pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind controlul; solicită statelor membre să își respecte obligațiile și să colaboreze strâns unele cu celelalte pentru a face schimb de bune practici și de date și pentru a permite interoperabilitatea sistemelor de control;

36.  consideră că o aplicare uniformă și previzibilă a diferitelor tipuri de inspecții posibile, prin definirea completă, armonizarea și explicarea acestor inspecții, ar contribui la asigurarea condițiilor de concurență echitabile necesare în domeniul pescuitului din UE;

37.  subliniază că, în anumite regiuni, bazinele sunt administrate în comun cu țări terțe și solicită consolidarea cooperării dintre statele membre ale Uniunii și țările terțe;

38.  consideră că este necesară consolidarea colaborării și coordonării dintre statele membre, Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului și Comisie;

39.  solicită ca EFCA și instituțiile de formare din statele membre să pună în aplicare o programă de formare europeană uniformă pentru inspectorii din domeniul pescuitului, pe baza unei programe analitice comune și a unor norme standardizate, care ar putea fi finanțată parțial de FEPAM;

40.  solicită o traducere și o diseminare pe scară largă a „trunchiului comun” elaborat de EFCA, de exemplu prin organizarea de formări în domeniul aplicării pentru autoritățile naționale, cu sprijinul FEPAM; propune ca acest manual să conțină exemple de bune practici aplicate de către inspectori;

41.  subliniază importanța evaluării și certificării inițiativelor unor părți terțe privind formarea în domeniul controlului;

42.  propune îmbunătățirea acțiunilor de formare și de informare a pescarilor, care ar putea fi integrate în cadrul organizațiilor lor profesionale și în cadrul grupurilor de acțiune costieră (GAC), pentru a îmbunătăți înțelegerea obiectivului și a importanței generale a normelor și a consolida astfel cultura înțelegerii și respectării lor; recomandă, în acest sens, consultarea efectivă cu comisiile consultative; propune crearea unor baze de date online pentru informații și documente relevante pentru pescuit (inclusiv sistemul de puncte de penalizare), în măsura în care normele aplicabile privind protecția datelor permit acest lucru, oferind astfel tuturor acces la norme și posibilitatea de a le citi și înțelege; solicită Comisiei să efectueze o evaluare a cursurilor de formare disponibile în Europa pentru cei care doresc să devină pescari, precum și să își exprime concluziile prin intermediul unei comunicări;

43.  sugerează examinarea ideii privind crearea unui registru electronic al EFCA (un ghișeu unic al EFCA), care să pună la dispoziție formulare-tip gata de imprimat sau electronice pentru inspecții sau pentru centralizarea rapoartelor de inspecție; constată că acest registru electronic al EFCA ar putea, de asemenea, să fie folosit pentru primirea și centralizarea certificatelor de captură eliberate de statele membre și de țările terțe;

44.  propune îmbunătățirea sistemelor publice de comunicații ale agențiilor de control și subliniază importanța diseminării periodice a activităților desfășurate și a rezultatelor obținute, precum și a furnizării în permanență de informații în legătură cu normele aplicate resurselor piscicole, cum ar fi dimensiunile minime, precum și zonele și perioadele în care activitățile de pescuit sunt închise;

45.  subliniază necesitatea de consolidare a rolului EFCA, în special a bugetului, a competențelor și a resurselor sale umane; sugerează să se revizuiască criteriile de intervenție a acesteia prevăzute la articolele 94 și 95 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 și, în special, să i se acorde dreptul de a interveni în cazul resurselor piscicole supra-exploatate și care nu ating nivelul producției maxime durabile (MSY);

46.  subliniază importanța consolidării și intensificării controalelor, în special în statele membre în care punerea în aplicare a Regulamentului privind controlul s-a dovedit a fi deficitară până în prezent, cu scopul de a combate pescuitul ilegal, de a respecta normele prevăzute de PCP și de a spori calitatea datelor obținute;

47.  reamintește importanța capacității de a face schimb de informații în timp real, în special în timpul operațiunii de control efectuate de agenție, în colaborare cu statele membre și coordonate de agenție cu ajutorul unor planuri de acțiune comune;

48.  subliniază că este important ca prezența EFCA alături de statele membre să crească, inclusiv în regiunile ultraperiferice;

49.  sugerează ca cel puțin doi reprezentanți ai Parlamentului European să facă parte din Consiliul de administrație al agenției, care este alcătuit deja din șase reprezentanți ai Comisiei și câte unul din partea fiecărui stat membru, și ca această reprezentare să fie paritară (număr egal de femei și bărbați) și să fie propusă de Comisia pentru pescuit din Parlamentul European dintre membrii săi;

50.  recomandă extinderea controalelor - de exemplu, extinderea monitorizării - la nivelul întregului lanț de producție și alocarea responsabilităților de control pe mare unui singur organism administrativ, pentru a evita suprapunerea controalelor, cu risipa implicită de resurse umane, logistice și financiare, și care creează confuzie și presiuni inutile asupra diverșilor operatori din sectorul pescuitului; solicită, de asemenea, o colaborare oficială între instituțiile statelor membre, astfel încât întregul lanț de producție din domeniul pescuitului să poată fi controlat în mod eficace;

51.  solicită Comisiei să evalueze dacă este adecvată asocierea punctelor de penalizare cu autorizațiile de pescuit; subliniază că acest sistem conduce la transferarea punctelor împreună cu autorizația în cazul vânzării navei, ceea ce poate devaloriza anumite nave și astfel poate împiedica eventuala revânzare a acestora, de exemplu, către tinerii pescari care doresc să își înființeze propriile afaceri;

52.  recomandă adoptarea unor măsuri specifice în vederea unui consum mai conștient și responsabil în restaurante, fără a exclude obligativitatea restaurantelor de a furniza informații minime despre produse, permițând, în același timp, un control indirect din partea consumatorului;

53.  propune inspecții autonome sau regionale pentru apele interioare, inspecții de stat pentru pescuitul maritim de până la 12 mile marine și inspecții comunitare pentru restul apelor maritime;

54.  consideră că controalele bazate pe evaluarea riscurilor ar trebui să se întemeieze pe o listă de criterii minime transparente, concrete și măsurabile definite la nivel european;

55.  solicită armonizarea sancțiunilor, menținându-le, în același timp, la un nivel proporțional, nediscriminatoriu și cu efect de descurajare; preferă sancțiuni economice, inclusiv suspendarea temporară a activității, mai degrabă decât sancțiuni penale, însă este de părere că, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, ar trebui să se acorde prioritate stimulentelor pentru pescarii care respectă normele PCP, pentru prevenirea încălcărilor;

56.  reamintește că sancțiunile se încadrează în sfera de competență a statelor membre și că Uniunea nu are din punct de vedere juridic posibilitatea de a impune o armonizare prin intermediul Regulamentului (CE) nr. 1224/2009; cu toate acestea, subliniază importanța sistemului de puncte pentru încadrarea sancțiunilor și solicită statelor membre să inițieze o mai bună armonizare a sancțiunilor, în special a sancțiunilor penale, pentru a elimina inegalitățile existente;

57.  consideră că sistemul capturilor accidentale duce, de fapt, la o responsabilitate obiectivă și absolută pentru operatorii din domeniul pescuitului, care vor fi trași la răspundere chiar dacă au acționat în mod absolut legal și au fost foarte atenți să evite capturile accidentale;

58.  afirmă că principiile generale ale dreptului Uniunii Europene sunt incompatibile cu un sistem în care unei persoane îi este atribuită o răspundere obiectivă cu privire la o situație pe care nu a provocat-o, nici cu intenție, nici din neglijență;

59.  încurajează Comisia și statele membre să ia în considerare dezvoltarea unei sancțiuni minime armonizate, aplicabilă în cazul încălcărilor grave și/sau al infracțiunilor repetate;

60.  sprijină impunerea unor sancțiuni mai severe în cazul pescuitului ilegal nedeclarat și nereglementat;

61.  solicită crearea unor mecanisme care să evidențieze bunele practici pentru a încuraja respectarea normelor;

62.  consideră că interpretarea anumitor dispoziții care conduce la o pedeapsă pentru depășirea limitei admise de captură accidentală, fără a lua măcar în calcul absența neglijenței sau a intenției în practicarea unor activități legale, contravine, în mod evident, principiilor fundamentale ale Uniunii Europene, garantate în temeiul dreptului primar prin articolul 6 din TUE;

63.  solicită Comisiei să stabilească orientările privind criteriile de aplicare și de interpretare, pentru a evita tratamentul inegal dintre un stat membru și altul, în special în cazul unor capturi accidentale în legătură cu care operatorii din domeniul pescuitului, dovedind bună-credință și caracterul total accidental al capturii, se autodenunță;

64.  consideră că, dacă actorii din domeniul pescuitului primesc sprijin pentru a investi în tehnologii și echipamente moderne compatibile între statele membre și ușor de actualizat, controalele vor deveni mai corecte, mai echitabile și mai eficiente;

65.  încurajează instituirea unor mecanisme de finanțare care să intensifice utilizarea tehnologiilor ieftine cu scopul de a permite controlul voluntar și de a spori monitorizarea și siguranța pescarilor, în special în domeniul pescuitului artizanal la scară mică;

66.  subliniază importanța tehnologiilor electronice (raportare electronică și sisteme electronice de monitorizare) care reprezintă un mijloc potențial eficient din punct de vedere al costurilor pentru a extinde observarea activităților pe mare;

67.  își exprimă dezacordul cu privire la instalarea la bord de sisteme obligatorii de supraveghere video;

68.  atrage atenția Comisiei în legătură cu faptul că utilizarea noilor tehnologii de observare a Pământului, cum ar fi sateliții Sentinel, ar fi un avantaj pentru controlul în domeniul pescuitului;

69.  recomandă efectuarea unor controale echivalente produselor pescărești importate, pescuitului de pe mal și pescuitului recreativ, precum și flotei europene care pescuiește în apele din afara UE și flotelor țărilor terțe care pescuiesc în apele europene, astfel încât să existe un nivel echivalent de acces pentru întreaga piață europeană; propune obligativitatea schimbului de date cu privire la pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN);

70.  susține că resursele bugetare disponibile, în special în cadrul FEPAM, trebuie să fie realiste, coerente și suficiente pentru atingerea obiectivelor controalelor;

71.  recomandă să se asigure, în special prin acordarea de finanțare din partea FEPAM, continuitatea piețelor de licitație a peștelui care sunt vitale pentru teritorii, deoarece acestea contribuie la transparență și la trasabilitate și facilitează controlul activităților de pescuit;

72.  sprijină includerea impactului pescuitului de agrement în Regulamentul revizuit privind controlul;

73.  solicită stabilirea unui sistem de monitorizare, de transmitere a informațiilor și de analiză a datelor, care să fie compatibil în întreaga Uniune; solicită, de asemenea, Comisiei să elaboreze cadrul pentru schimbul de informații și de date, în conformitate cu normele aplicabile privind protecția datelor; subliniază faptul că un cadru transparent pentru schimbul de date și de informații este esențial pentru garantarea existenței unor condiții de concurență echitabile;

74.  subliniază că punerea în aplicare a obligației de debarcare trebuie să fie însoțită de o flexibilitate adecvată în ceea ce privește controlul acesteia, deoarece ar trebui luate în considerare schimbările fundamentale pe care această obligație le impune activităților de pescuit, în special în ceea ce privește pescuitul mai multor specii; reamintește importanța aplicării progresive a sancțiunilor și a sistemului de puncte în cazul încălcărilor grave legate de nerespectarea obligației de debarcare, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/812 în ceea ce privește obligația de debarcare;

75.  subliniază că informațiile referitoare la aplicarea și la modul de aplicare a sancțiunilor de către statele membre în cazul diferitelor tipuri de încălcări, precum și la aplicarea coerentă a acestor sancțiuni, indiferent de statul de pavilion al navei, trebuie să fie disponibile pentru actorii implicați și publicul larg, respectând totodată viața privată a celor implicați;

o
o   o

76.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0083.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0307.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0222.


Îmbunătățirea conectării și accesibilității infrastructurii de transport din Europa Centrală și de Est
PDF 411kWORD 60k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la îmbunătățirea conectării și accesibilității infrastructurii de transport din Europa Centrală și de Est (2015/2347(INI))
P8_TA(2016)0408A8-0282/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la implementarea Cărții albe privind transporturile 2011: evaluarea situației actuale și calea de urmat pentru realizarea unei mobilități sustenabile(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 decembrie 2015 referitoare la mobilitatea urbană durabilă(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2012 referitoare la viitorul aeroporturilor și al serviciilor aeriene regionale în UE(3),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 170 din acesta,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1315/2013(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1316/2013(5),

–  având în vedere raportul publicat de Comisie în martie 2015 și intitulat „Siguranța rutieră în Uniunea Europeană”(6),

–  având în vedere concluziile Reuniunii miniștrilor din țările dunărene din 3 decembrie 2014 privind refacerea și întreținerea eficientă a infrastructurii căilor navigabile dunărene și ale afluenților săi navigabili(7),

–  având în vedere declarația de la Łańcut din 3 martie 2016 privind consolidarea cooperării în sectorul transportului în Carpați și continuarea proiectului de dezvoltare Via Carpatia(8),

–   având în vedere „Procesul de la Berlin” și Conferința statelor din Balcanii de Vest din 2014, Summitul de la Viena din 2015 și Conferința de la Paris din 2016,

–  având în vedere Planul de acțiune pentru o strategie a Uniunii Europene pentru regiunea Dunării (SEC(2010)1489),

–  având în vedere Planul de acțiune pentru o strategie a Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice (SWD(2015)0177),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0282/2016),

A.  întrucât conectivitatea și accesibilitatea infrastructurii de transport au un impact major asupra creșterii și competitivității economice, ocupării forței de muncă și a coeziunii teritoriale a UE și a regiunilor sale; întrucât Europa Centrală și de Est este o parte esențială a pieței unice europene, cu potențial de a atrage investiții și de a contribui la creșterea economică în întreaga UE; întrucât toate modurile de transport, fără nicio excepție, ar trebui să contribuie la creșterea competitivității, intermodalitate și tranziția ecologică, în scopul de a deservi mai bine dezvoltarea pieței unice;

B.  întrucât îmbunătățirea conectivității și accesibilității infrastructurii de transport din Europa Centrală și de Est constituie un mijloc de realizare a obiectivelor politicii de coeziune, în special în ceea ce privește dezvoltarea economică dorită a regiunilor de frontieră;

C.  întrucât infrastructura de transport în majoritatea regiunilor din centrul și estul UE a rămas insuficient dezvoltată, în comparație cu cea a altor regiuni europene; întrucât infrastructura de transport slab dezvoltată din Europa Centrală și de Est coexistă cu cele mai dense și mai dezvoltate rețele din întreaga lume, aflate în centrul Europei; întrucât cetățenii se așteaptă ca statele membre, cu sprijinul UE, să coopereze pentru îmbunătățirea acesteia;

D.  întrucât fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) au fost principala sursă de investiții în transportul public în Europa Centrală și de Est și întrucât Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) reprezintă un instrument important de finanțare pentru dezvoltarea în continuare a infrastructurii de transport din regiune ca parte a coridoarelor rețelei centrale TEN-T; întrucât lipsa capacității administrative în administrațiile naționale, regionale și locale poate conduce la o absorbție scăzută a fondurilor UE și, astfel, statele membre din Europa Centrală și de Est, la fel ca în alte părți ale UE, nu au folosit întotdeauna la maximum fondurile UE din diferite motive, inclusiv din cauza pregătirii și eficienței insuficiente; întrucât ar trebui mobilizate consolidarea capacității și asistența tehnică pentru a stimula apariția mai multor proiecte bune și pentru a sprijini administrațiile publice în gestionarea fondurilor UE;

E.  întrucât intensificarea activității la proiecte importante, cum ar fi Via Carpatia și Rail Baltica, precum și dezvoltarea coridoarelor rețelei centrale Orient/Est-mediteraneean și Baltic-Adriatic, a coridorului adriatico-ionic și a TRACECA ar oferi un stimulent important pentru îmbunătățirea conectivității și accesibilității infrastructurii de transport în această parte a UE; întrucât sprijinul acordat unor comunicații mai strânse între țările terțe învecinate și statele membre ale UE din Europa Centrală și de Est, inclusiv în sectorul transportului și infrastructurii feroviare, va contribui la îmbunătățirea legăturilor feroviare dintre Uniunea Europeană, țările și regiunile învecinate și Asia;

F.  întrucât conexiunile de transport transfrontaliere bine dezvoltate sunt esențiale pentru competitivitatea regională și pentru promovarea dezvoltării IMM-urilor în zonele de frontieră și, în ceea ce privește, în special, transportul public, pentru sprijinirea incluziunii sociale a populațiilor vulnerabile din punct de vedere economic; întrucât multe state membre din Europa Centrală și de Est nu au încă legături bune de transport, în special legături feroviare, care să traverseze granițele naționale; întrucât legăturile ineficiente între diferitele moduri de transport și lipsa facilităților rețelei între transportul de bază și cel general înseamnă că există un nivel insuficient de interoperabilitate între diferitele moduri de transport, deși aceasta nu doar ar reduce prețurile pentru pasageri și pentru transportatorii de mărfuri și ar îmbunătăți flexibilitatea serviciilor de transport, ci, de asemenea, ar contribui la soluționarea preocupărilor ecologice și sociale;

G.  întrucât îmbunătățirea coordonată a infrastructurii de transport poate avea un impact pozitiv asupra mediului și a eficienței energetice a transportului,

Aspecte orizontale

1.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți conectivitatea și accesibilitatea infrastructurii de transport către, dinspre și în centrul și estul UE, luând în considerare nevoile economiei și principiile dezvoltării sustenabile; reamintește obiectivele TEN-T de a elimina legăturile lipsă și blocajele, precum și de a asigura conexiuni fără discontinuități pentru transportul pe distanțe lungi și transportul regional, în special în regiunile transfrontaliere, atât pentru călători, cât și pentru mărfuri; consideră că utilizarea fondurilor UE trebuie să reflecte nevoile reale de investiții pentru finalizarea rețelei centrale TEN-T în regiune până în 2030; subliniază că, în afară de crearea noilor infrastructuri, UE trebuie să investească în modernizarea și finalizarea infrastructurilor de transport existente;

2.  subliniază importanța planificării coordonate a proiectelor de către și între statele membre, ținând cont cât se poate de mult de planurile generale naționale de transport și de coordonarea cu țările candidate, odată cu realizarea unor evaluări realiste ale necesităților de transport, în concordanță cu Cartea albă a UE privind politica în domeniul transporturilor, și includerea analizei costuri-beneficii și a consultării părților interesate; subliniază faptul că condiționalitatea ex ante de a elabora planuri generale de transport a ajutat statele membre să își stabilească prioritățile investiționale în domeniul transporturilor; consideră că serviciile responsabile ale Comisiei trebuie să evalueze și să monitorizeze planurile generale respective pentru a se asigura că acestea respectă, de asemenea, obiectivele și prioritățile UE;

3.  recomandă insistent o mai bună utilizare a politicilor și instrumentelor existente de cooperare regională, cum ar fi cooperarea teritorială europeană (CTE), Interreg și, în special, grupările europene de cooperare teritorială (GECT), pentru a îmbunătăți transportul transfrontalier între regiuni și a elimina blocajele;

4.  consideră că strategiile macroregionale ale UE, precum cele deja create pentru regiunea Mării Baltice, regiunea Dunării și regiunea adriatico-ionică și o posibilă viitoare strategie pentru regiunea carpatică și regiunea Mării Negre, oferă un cadru inovator de guvernanță pentru abordarea provocărilor politicii în domeniul transporturilor care nu pot fi rezolvate de către statele membre singure, pentru a asigura condiții de transport mai bune;

5.  salută finalizarea planurilor de lucru inițiale pentru coridoarele rețelei centrale TEN-T din 2015, precum și adoptarea hărților noi care extind și mai mult rețeaua TEN-T către țările din Balcanii de Vest; subliniază că implementarea rețelei centrale ar trebui, de asemenea, să stimuleze dezvoltarea rețelei globale, în special în ceea ce privește conexiunile care au relevanță transfrontalieră și impact asupra consolidării coridoarelor; subliniază importanța nodurilor urbane și rolul acestora în creșterea fluxurilor de transport, atât de pasageri, cât și de mărfuri;

6.  subliniază faptul că disparitățile în materie de dezvoltare și calitate a infrastructurii între regiunea Europei Centrale și de Est (ECE) și restul Europei pot fi reduse doar printr-o strategie clară, concretă și integrată la nivelul UE;

7.  reamintește Comisiei de obligația sa, prevăzută de Cartea Albă din 2011 privind transportul până în 2020, în care a adoptat un plan de aplicare a 40 de măsuri concrete privind dezvoltarea unui sistem european de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor; reamintește că unul dintre obiectivele sale pe termen lung este de a transfera 30 % din transportul rutier pe distanțe mai mari de 300 km către transportul feroviar sau pe căi navigabile până în 2030, și mai mult de 50 % până în 2050, reducând astfel semnificativ traficul în Europa Centrală și de Est;

8.  consideră că dezvoltarea unor noduri de transport reprezintă un element esențial pentru interconectarea transporturilor pe distanțe lungi, regionale și urbane, promovând astfel eficiența, intermodalitatea și dezvoltarea mediului de afaceri regional, având în vedere și oportunitățile vaste pe care digitalizarea le poate oferi pentru a crește performanța întregului lanț logistic, inclusiv punerea la dispoziție a datelor disponibile pentru toate părțile interesate (schimbul de date) în scopul dezvoltării de noi servicii și practici;

9.  subliniază că la construirea și modernizarea infrastructurii rutiere din Europa Centrală și de Est ar trebui să se țină seama de nevoile cicliștilor, după caz; evidențiază importanța dezvoltării infrastructurii pentru biciclete în țările din Europa Centrală și de Est, ceea ce va crește gradul de siguranță, va reduce numărul de victime în accidente rutiere și va îmbunătăți calitatea vieții și starea de sănătate a populației din Uniunea Europeană; subliniază faptul că rețeaua de ciclism EuroVelo și în special Ruta nr. 13 (traseul „Cortina de fier”), Ruta est-europeană și Ruta Atlantic-Marea Neagră, combinată cu legăturile feroviare, oferă un potențial interesant pentru IMM-urile din turism din cadrul macroregiunilor din Europa de Est și Centrală și, prin urmare, ar trebui promovate;

10.  subliniază că creșterea coerenței dezvoltării economice a statelor membre în vestul, centrul și estul UE necesită investiții mari; subliniază necesitatea unei mai bune coordonări între autoritățile europene și naționale, în special în ceea ce privește realizarea părții centrale a rețelei TEN-T; reamintește totuși că coordonarea necesară la nivel european trebuie să țină seama de provocările specifice din statele membre și de diferențele dintre economiile, sistemele de asigurări sociale, calitatea infrastructurii și schimbările demografice; subliniază potențialul de locuri de muncă într-un sector feroviar care funcționează mai bine; solicită eliminarea oricăror bariere arbitrare din calea liberei circulații a bunurilor și serviciilor și insistă ca țările să se abțină de la introducerea unor astfel de obstacole;

11.  invită statele membre și Comisia să asigure sinergiile și complementaritatea reciprocă a finanțării în cadrul MIE, fondurilor ESI, instrumentului de asistență pentru preaderare și al instrumentelor BEI și BERD în momentul implementării proiectelor de infrastructură de transport în regiunile centrale și de est ale UE pentru a îmbunătăți în mod semnificativ utilizarea și diversificarea acestora; subliniază necesitatea schimbului și a diseminării experienței și cunoștințelor pentru pregătirea și utilizarea proiectelor atunci când finanțarea se face prin intermediul unor instrumente diferite (așa-numita combinare de fonduri); reamintește importanța de a utiliza mijloacele Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) în timp util pentru a promova proiecte viabile din punct de vedere comercial și bazate pe piață; îndeamnă Comisia , BEI și Platforma europeană de consiliere în materie de investiții să își intensifice activitatea cu promotorii de proiecte din Europa Centrală și de Est, pentru a se asigura că FEIS va fi utilizat pentru proiecte de infrastructură de calitate în moduri de transport inovatoare și sustenabile; subliniază importanța FEIS în dezvoltarea proiectelor de infrastructură de transport de toate tipurile; subliniază faptul că, până în prezent, majoritatea proiectelor de infrastructură care sunt planificate pentru a fi finanțate de FEIS sunt în Europa de Vest; în ceea ce privește FEIS, invită, așadar, Comisia să încurajeze investitorii să sprijine platformele de proiecte axate pe proiectele de infrastructură de transport din Europa Centrală și de Est; subliniază importanța finanțării aferente politicii de coeziune pentru dezvoltarea infrastructurii de transport în țările din Europa Centrală și de Est, calitatea acesteia fiind adeseori mult inferioară celei a rețelelor de transport din Europa Occidentală; solicită, în acest sens, garantarea resurselor și a nivelului de finanțare necesare în următorul cadru financiar multianual;

12.  reamintește că 11 305 500 000 EUR au fost transferați din Fondul de coeziune în MIE, pentru a fi utilizați în sectorul transportului în statele membre care beneficiază de sprijinul Fondului de coeziune; subliniază faptul că ar trebui să se acorde prioritate utilizării acestor fonduri disponibile imediat, mai ales în contextul actualei rate de absorbție, față de participarea investițională a unor părți terțe în cazurile în care investițiile respective se bazează pe considerente politice, mai degrabă decât pe interese economice;

13.  invită statele membre din Europa Centrală și de Est să asigure un nivel ridicat de transparență și un control strict al utilizării fondurilor UE și să publice informații detaliate privind alocarea lor cât de curând posibil;

14.  atrage atenția asupra posibilităților pe care le oferă proiectele hibride de parteneriat public-privat prin conectarea surselor de finanțare a investițiilor în infrastructură care provin din granturi ale UE (până la 85 % din costurile eligibile totale), din finanțarea publică sub forma cofinanțării cu care beneficiarul trebuie să contribuie, precum și din fonduri ale întreprinderilor private; subliniază, în același timp, că fondurile și resursele bugetare ale UE sunt un factor care contribuie la consolidarea credibilității investițiilor, întrucât reduc riscurile pentru sectorul privat; evidențiază, în același timp, că sectorul privat beneficiază de contracte stabile, pe termen lung, care nu depind de fluctuațiile economice, politice și bugetare de la nivel național; încurajează statele membre, așadar, să utilizeze parteneriatele de tip public-privat (PPP), după caz, care pot fi o modalitate extrem de avantajoasă de a investi în infrastructură, îndeosebi în ceea ce privește punerea în aplicare a unor proiecte de infrastructură complexe care, pe de o parte, necesită o cheltuială considerabilă și generează profituri reduse, iar pe de altă parte, reprezintă dorința de a garanta furnizarea efectivă a unui serviciu public de înaltă calitate; în acest context, invită Comisia Europeană să furnizeze asistență tehnică statelor membre din regiunea ECE, având în vedere faptul că unele dintre aceste țări au o experiență redusă în folosirea instrumentelor financiare și în implicarea sectorului privat în proiecte de mare anvergură; în plus, solicită Comisiei să prezinte, în cooperare cu administrațiile naționale, regionale și locale, o imagine de ansamblu generală regulată a proiectelor de transport cu sumele aferente, cofinanțate din diverse fonduri ale UE;

15.  invită Comisia și statele membre să eficientizeze și să simplifice procedurile de achiziții publice, să elaboreze linii directoare privind PPP, să asigure un cadru adecvat pentru ajutoarele de stat și să simplifice procedurile de acordare a autorizațiilor, pentru a facilita implementarea proiectelor de transport, în special a proiectelor transfrontaliere;

16.  subliniază că fondurile ESI pot fi folosite pentru dezvoltarea legăturilor lipsă în zonele de frontieră din Europa Centrală și de Est și pentru consolidarea infrastructurilor existente, pentru a asigura accesul neîngrădit la piața unică și a promova mai mult creșterea economică; subliniază, în acest sens, dat fiind că transportul este un factor cheie al dezvoltării regionale, că infrastructura adecvată și finanțată corespunzător este o cerință de bază și indispensabilă pentru crearea coeziunii economice, sociale și teritoriale;

17.  reamintește că fondurile ESI pot fi utilizate, de asemenea, pentru a mări capacitatea administrativă a organismelor intermediare și a beneficiarilor pentru că, altfel, ar putea fi subminat sprijinul UE acordat investițiilor în domeniul transporturilor din regiune; ia act de faptul că, până în prezent, în special mecanismul de asistență JASPERS s-a dovedit util în acest sens și ar putea, așadar, să i se confere un caracter mai permanent, instituțional, mai curând decât să fie doar prelungit; subliniază că asistența tehnică oferită prin Platforma europeană de consiliere în materie de investiții ar trebui să vină în sprijinul promotorilor de proiecte publice și private, în vederea creării unei rezerve stabile de proiecte mature și bine structurate, pentru a beneficia de instrumentele financiare pe o perioadă îndelungată; reamintește faptul că coordonatorii europeni pentru coridoarele rețelei centrale au un mandat politic, dar nu au suficiente capacități administrative; invită Comisia și statele membre să ia măsuri de simplificare a gestionării publice a acestor resurse pentru a evita birocrația inutilă;

18.  invită Comisia și BEI să-și îmbunătățească cooperarea și să-și coordoneze eforturile pentru a asigura o consultare largă cu toți factorii interesați cu privire la finanțarea infrastructurii de transport, schimbul de bune practici, promovarea instrumentelor financiare, identificarea din timp a proiectelor potențiale și furnizarea de informații în mod periodic Parlamentului în legătură cu acestea; subliniază faptul că toate măsurile privind proiectele destinate îmbunătățirii conectivității și accesibilității infrastructurii de transport ar trebui să fie adoptate în regim de maximă urgență;

19.  încurajează regiunile și statele membre să adopte sau să continue măsurile de trecere la opțiuni de transport mai ecologic; încurajează utilizarea fondurilor ESI pentru proiectele destinate creării cererii pentru opțiuni de transport public și mai sustenabil, de exemplu prin emiterea simplificată de bilete transfrontaliere și investiții în sisteme de puncte de reîncărcare cu electricitate;

20.  subliniază că ar trebui să se acorde o atenție egală coridoarelor de transport est-vest și nord-sud în cadrul rețelei europene TEN-T, care poate contribui la dezvoltarea economică a țărilor participante, prin crearea unor noi oportunități pentru crearea de locuri de muncă în IMM-uri, înființarea de întreprinderi inovatoare noi, schimburi comerciale, știință, cercetare și tehnologii, precum și pentru a spori siguranța rutieră și a reduce costurile cu transportul; subliniază importanța multimodalității și a inovării în domeniul transportului pentru dezvoltarea comerțului și a turismului, precum și pentru protecția mediului și sprijină integrarea căilor navigabile interioare în cadrul lanțului logistic multimodal, având în vedere faptul că legăturile dintre toate modurile de transport ar asigura dezvoltarea economică a zonei și ar reduce, de asemenea, blocajele din sistemul de transport;

21.  salută extinderea rețelei TEN-T în țările din Balcanii de Vest; solicită Comisiei să asigure integrarea țărilor din Balcanii de Vest candidate la aderare în rețeaua TEN-T și cooperarea în domeniul legăturilor de transport cu Ucraina, Moldova și cu alte țări învecinate, inclusiv cele care fac parte din coridorul TRACECA; subliniază importanța adoptării criteriilor financiare, astfel încât țările în curs de aderare și cele candidate să poată beneficia de instrumentele financiare ale UE pe o scară mai largă, în special în cazul proiectelor transfrontaliere; subliniază faptul că, pentru a contribui la extinderea rețelei centrale în regiune, investițiile, în special prin Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) și Cadrul de investiții pentru Balcanii de Vest, și măsurile de optimizare a traficului ar trebui să fie coordonate la nivel regional;

22.  consideră că îmbunătățirea infrastructurii de transport și a conectivității în Europa Centrală și de Est este un instrument important de consolidare a stabilității, dezvoltării economice, cooperării regionale și a securității la granița de est a Uniunii și în Balcanii de Vest și de creștere a convergenței ascendente a condițiilor de transport pe piața internă; subliniază, în acest sens, importanța coridorului Orient/Est-mediteraneean;

23.  subliniază necesitatea absolută a menținerii zonei Schengen pentru un sistem de transport eficient și rentabil în UE, bazat pe libera circulație a mărfurilor, serviciilor și persoanelor între frontierele interne deschise; reamintește că, încă din iunie 2011, Comisia a îndemnat toate statele membre să ia decizia privind extinderea spațiului Schengen pentru a include Bulgaria și România;

24.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți conectivitatea și accesibilitatea infrastructurii de transport, astfel încât să se promoveze dezvoltarea sectorului turismului în UE; subliniază că o rețea de transport extinsă și eficientă constituie un atu important pentru sectorul turismului, contribuind la creșterea atractivității turistice a regiunilor; consideră că țările din Europa Centrală și de Est au un potențial enorm de dezvoltare a sectorului lor turistic, care ar putea fi valorificat mai bine cu ajutorul dezvoltării în continuare a infrastructurii de transport;

25.  subliniază aspectele favorabile de mediu și economice ale sinergiilor interconectării diferitelor moduri de transport în vederea unei mai bune utilizări a avantajelor inerente fiecărui mod;

26.  subliniază faptul că dezvoltarea transporturilor combinate în Europa Centrală și de Est necesită îmbunătățirea coridoarelor de transport feroviar de mărfuri și sprijin pentru construirea de terminale intermodale cu acces public;

27.  constată potențialul enorm al proiectelor internaționale de infrastructură, cum este „Noul Drum al mătăsii”, în sensul sprijinirii Europei Centrale și de Est să valorifice mai bine posibilitățile oferite de economia globală; consideră că datorită situării sale geografice favorabile, Europa Centrală și de Est poate deveni un important centru logistic și un hub de comunicații între Europa și Asia;

28.  subliniază faptul că o accesibilitate tot mai bună a transporturilor în Europa Centrală și de Est și investițiile necesare în acest scop ar trebui să dea un impuls dezvoltării de întreprinderi și afaceri locale; subliniază că procedurile de achiziții și implementarea proiectelor ar trebui să fie adaptate IMM-urilor; solicită Comisiei să acorde o atenție sporită problemei contractanților și subcontractanților majori implicați în proiecte, care se folosesc practici de cooperare neloiale, victimele lor fiind de cele mai multe ori lucrătorii necalificați;

29.  susține că, la planificarea soluțiilor de infrastructură pentru Europa Centrală și de Est, este necesar să se țină seama de nevoile celor care locuiesc în regiuni slab populate și greu accesibile, cum sunt zonele montane; susține că lipsa accesului la transport poate conduce la excluziune socială și solicită Comisiei să ia în considerare nevoile celor care utilizează rute locale de transport; subliniază că profitabilitatea legăturilor de transport nu poate fi unicul criteriu de evaluare a utilității acestora;

Transportul rutier

30.  reamintește că dezvoltarea unor drumuri transfrontaliere este esențială pentru a facilita cooperarea între populații și întreprinderi în regiunile de frontieră; invită statele membre să continue modernizarea drumurilor, să continue dezvoltarea legăturilor care lipsesc, să construiască spații de parcare sigure și accesibile și să consolideze conectivitatea regională și locală cu rețeaua TEN-T, întrucât includerea în rețeaua TEN-T constituie o bază importantă pentru creșterea economică a centrelor regionale;

31.  subliniază necesitatea de a asigura sisteme echitabile de taxare rutieră în UE; subliniază că, având în vedere caracteristicile deosebite ale statelor membre, acestea ar trebui să continue să dispună de o anumită flexibilitate la crearea acestor sisteme, menținând totuși interoperabilitatea tehnică la un nivel adecvat; susține că aceste sisteme ar trebui concepute în cooperare cu comunitatea oamenilor de afaceri și cu utilizatorii rutelor comerciale și că acestora din urmă ar trebui să nu li se solicite să achite tarife suplimentare sau disproporționate care le-ar reduce gradul de profitabilitate al activității desfășurate;

32.  invită Comisia și statele membre să răspundă nevoii urgente de consolidare a infrastructurii rutiere de-a lungul frontierei estice a UE, care pornește din Estonia, trece prin Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria și se termină în Grecia; consideră că aceste eforturi ar trebui să se bazeze pe planificarea deja realizată de mult timp în cadrul proiectului Via Carpatia, referitor la care reprezentanții țărilor vizate au semnat o declarație la Varșovia, la 3 martie 2016, privind continuarea cooperării pentru dezvoltarea coridorului și modernizarea rutei; consideră că, odată cu construirea Via Carpatia, regiunile periferice ale UE vor avea posibilitatea unei dezvoltări accelerate și vor putea recupera mult mai repede decalajul față de regiunile dezvoltate ale Uniunii; evidențiază faptul că, prin construirea rutei, vor fi stimulate investițiile și dezvoltarea afacerilor și, de asemenea, va fi îmbunătățită securitatea la nivelul întregii Uniuni, în special în contextul conflictului armat din Ucraina; consideră că ar trebui valorificată posibilitatea de a deschide coridorul Rin-Dunăre către nordul UE prin Via Carpatia și consideră că Via Carpatia ar trebui să primească o alocare bugetară corespunzătoare; solicită, prin urmare, includerea proiectului Via Carpatia în rețeaua centrală TEN-T pentru a-i asigura o finanțare corespunzătoare din partea Uniunii; încurajează, în același timp, statele membre să aloce finanțare acestui proiect, făcând uz de orice instrument financiar posibil, cum ar fi Mecanismul pentru interconectarea Europei și Fondul european pentru investiții strategice ;

33.  reafirmă că un impact direct asupra siguranței rutiere îl are calitatea infrastructurii rutiere; consideră, așadar, că și siguranța rutieră ar trebui evaluată la construirea infrastructurii rutiere; își exprimă preocuparea legată de faptul că numărul accidentelor rutiere mortale și al vătămărilor corporale grave se menține la un nivel relativ ridicat în multe state membre din Europa Centrală și de Est; subliniază că măsurile de îmbunătățire a siguranței rutiere ar trebui să fie promovate și mai mult la nivelul statelor membre și la nivelul UE; consideră că ar trebui să se prevadă o finanțare adecvată pentru proiectele de reabilitare a infrastructurii din statele membre din Europa Centrală și de Est;

34.  subliniază faptul că siguranța și sustenabilitatea sectorului transporturilor sunt priorități-cheie în dezvoltarea infrastructurii; prin urmare, invită Comisia și statele membre să continue să încurajeze digitalizarea și automatizarea în toate modurile de transport; solicită ca proiectele de investiții în infrastructură să cuprindă soluții de transport care să reducă riscul de deces sau de vătămare corporală gravă în accidente rutiere și, de asemenea, să se țină seama de nevoile persoanelor care locuiesc în apropierea rutelor cu un trafic rutier intens;

Transportul feroviar

35.  subliniază importanța construirii, modernizării și întreținerii liniilor de cale ferată pentru o creștere sustenabilă și coerentă a transportului feroviar și pentru coeziune în regiunile din centrul și estul UE; subliniază rolul important pe care îl au de jucat căile ferate în reducerea impactului asupra climei, a poluării aerului și a accidentelor rutiere și se așteaptă ca aceste eforturi să aibă un impact pozitiv asupra dezvoltării industriale, a logisticii transportului de mărfuri, a calității serviciilor publice și a mobilității fiabile a călătorilor; invită statele membre să elimine blocajele la nivel național și transfrontalier și să-și dezvolte capacitățile operaționale cu scopul de a îndeplini obiectivele privind transferul modal prevăzute pentru 2030 și 2050 în Cartea albă privind transporturile din 2011;

36.  subliniază că unele regiuni din Europa Centrală și de Est dispun de o rețea feroviară semnificativă care totuși necesită de urgență o modernizare a infrastructurii efectuată în timp util pentru a preveni o deteriorare viitoare ce i-ar putea împiedica funcționarea; critică insuficiența investițiilor în linii de cale ferată transfrontaliere și nivelul scăzut al serviciilor de transport feroviar de călători în numeroase zone de frontieră; invită statele membre să stabilească sau să restabilească legăturile lipsă și să elimine blocajele existente; sugerează să se efectueze un control al rețelei feroviare, cu ajutorul metodologiei de planificare a rețelei globale și sa rețelei centrale TEN-T, pentru a identifica posibilele legături suplimentare lipsă, în special la nivel transfrontalier, atât între statele membre ale UE, cât și între acestea și țările terțe vecine; Încurajează statele membre să dezvolte o cooperare strânsă și constructivă pentru a elimina aceste lacune și a îmbunătăți integrarea teritorială și coeziunea; solicită Comisiei să asigure sprijin financiar efectiv pentru toate eforturile de acest fel;

37.  își reiterează sprijinul pentru implementarea cu prioritate a Sistemului european de management al traficului feroviar (ERTMS) pe toate coridoarele rețelei centrale TEN-T; consideră că implementarea completă și rapidă a sistemului ERTMS trebuie să fie o prioritate absolută a UE, în scopul de a crea un spațiu feroviar european pe deplin interoperabil, funcțional, eficient și atractiv, capabil să concureze cu alte moduri de transport;

38.  solicită statelor membre să adopte strategii de dezvoltare a transportului feroviar clare și pe termen lung și să elimine barierele din calea proiectelor feroviare puse în practică cu finanțare din partea UE;

39.  subliniază că este necesar să se intensifice ritmul investițiilor în îmbunătățirea calității căilor ferate, pentru a le face mai accesibile și atractive pentru transportul de călători și pentru cel de marfă, și să se mărească ponderea acestora în repartizarea modală, ceea ce corespunde obiectivului nr. 3 privind transferul către alte moduri de transport, astfel cum este formulat în Cartea albă a UE privind transporturile;

40.  constată lipsa legăturilor rutiere-feroviare spre și dinspre porturi; subliniază că cele mai multe dintre aeroporturile din Europa de Est sunt situate în proximitatea infrastructurii feroviare și că integrarea este încă posibilă din punct de vedere tehnic; invită Comisia să sprijine pe deplin continuarea integrării legăturilor de transport multimodal (rutier-feroviar-aeroportuar) în Europa Centrală și de Est;

41.  invită Comisia să continue să sprijine investițiile în material rulant în țările din Europa Centrală și de Est, dat fiind că astfel va fi posibilă recuperarea potențialului rețelei feroviare din sistemele de transport public din țările respective;

42.  evidențiază că dezvoltarea sustenabilă a unei infrastructuri europene de transport feroviar nu trebuie să se încheie odată cu simpla construcție a rețelei, ci trebuie să cuprindă și măsuri de întreținere, astfel încât să fie rentabilă pe termen lung; consideră că, dată fiind importanța activităților de întreținere, o parte semnificativă a resurselor financiare ar trebui dedicată acestor măsuri;

43.  subliniază avantajele comune ale legăturii Rail Baltica („Calea ferată Baltica”), unul dintre proiectele prioritare în coridorul Marea Nordului-Marea Baltică, și importanța sa strategică deosebită pentru toate statele membre implicate, precum și pentru întreaga regiune, care pornește din Finlanda (cu posibila extindere în Golful Botnic), continuă în Estonia, Letonia, Lituania, Polonia și merge mai departe până în Germania, Țările de Jos și Europa de Sud; salută progresele înregistrate în construcția și pregătirea proiectului Rail Baltica și și subliniază că o bună cooperare între statele interesate și implicate este crucială pentru a avansa cu proiectul, fără alte întârzieri și regrese, și pentru a evita orice risc de neutilizare a resurselor financiare alocate pentru acest proiect; subliniază că, dacă normele Comisiei Europene nu sunt respectate, cofinanțarea UE reprezentând circa 85 % va fi pierdută, iar condițiile de finanțare viitoare nu vor mai fi niciodată la fel de favorabile cum sunt acum; îndeamnă statele implicate să recunoască și să consolideze întreprinderea comună „RB Rail”, aceasta fiind organismul cel mai potrivit pentru a gestiona un proiect transnațional de asemenea amploare, pentru a adresa cereri comune de finanțare către UE, pentru a continua atât achizițiile publice comune, cât și achizițiile publice naționale, pentru a coordona lucrările proiectului și, de asemenea, pentru a demonstra că sunt capabile să coopereze;

44.  având în vedere stagnarea ponderii transportului feroviar pe piețele europene de transport de marfă și călători, subliniază importanța inițiativei „Shift2Rail”, în special în domeniul transportului de marfă, în scopul creșterii competitivității și a eficienței; consideră că ar trebui să existe investiții și pentru îmbunătățirea calității serviciilor de transport feroviar în domeniul transportului de mărfuri; salută inițiativele internaționale comune ale statelor membre din regiune în vederea dezvoltării și modernizării infrastructurii feroviare, cum ar fi crearea unui nou coridor, nr. 11, pentru transportul feroviar de mărfuri (așa-numitul „Coridor al chihlimbarului”), care să lege centrele comerciale și industriale din Polonia, Slovacia, Ungaria și Slovenia prin intermediul unei acțiuni comune de alocare a capacității de trafic pentru trenurile internaționale de marfă; subliniază că astfel de proiecte promovează căile ferate ca mijloc de transport internațional de mărfuri, stimulează competitivitatea transportului feroviar și asigură o mai bună utilizare a capacității existente de trafic internațional de mărfuri;

45.  constată că există multe surse de finanțare disponibile pentru sectorul feroviar în cadrul a diferite programe ale UE; consideră că absorbția și utilizarea eficace a acestor surse de finanțare sunt esențiale din cauză că constrângerile financiare limitează drastic cuantumul fondurilor publice pe care guvernele naționale le pot investi în căile ferate;

46.  atrage atenția asupra suplimentelor tarifare care se utilizează de regulă în Europa Centrală și de Est în transportul feroviar de călători la nivel regional transfrontalier, suplimente impuse adesea de companiile feroviare ca parte a tarifelor feroviare internaționale și care determină o scădere a atractivității utilizării legăturilor feroviare transfrontaliere;

47.  subliniază că este necesar să se asigure că statele din Europa Centrală și de Est sunt interconectate cu rețeaua feroviară de mare viteză din Europa de Vest pentru a crește competitivitatea sectorului transportului feroviar și a sprijini creșterea economică în regiunile respective; invită Comisia și statele membre să încurajeze proiectele transfrontaliere de legături feroviare de mare viteză de-a lungul coridoarelor TEN-T;

48.  subliniază necesitatea de a sprijini proiectele și investițiile realizate în comun cu țări terțe, pregătind terenul pentru exploatarea suplimentară a potențialului coridoarelor de transport feroviar care au fost modernizate cu ajutorul fondurilor UE, de exemplu, în legăturile dintre UE și țări din Asia;

Căi navigabile interioare

49.  subliniază importanța transportului pe căile navigabile interioare ca mijloc rentabil și sustenabil de transport multimodal și de logistică pe întreg teritoriul UE; consideră, prin urmare, că este necesară modernizarea infrastructurii de transport pe căile navigabile interioare în vederea transportului de călători și de mărfuri, precum și îmbunătățirea interoperabilității cu alte moduri de transport;

50.  ia act de faptul că țările din Europa Centrală și de Est au un potențial ridicat de dezvoltare a căilor navigabile interioare și a porturilor fluviale și maritime; consideră că acest potențial poate fi exploatat doar în condițiile respectării acquis-ului Uniunii privind protecția mediului, biodiversității și apei și că utilizarea mai intensă a porturilor și a căilor ferate ar putea contribui la susținerea obiectivului de intensificare a transportului multimodal din regiune;

51.  salută crearea programului NAIADES, precum și continuarea acestuia cu NAIADES II până în 2020, și subliniază importanța unei strategii și a unui plan de acțiune europene pentru căile navigabile interioare;

52.  consideră că exploatarea multimodalității în porturile interioare este crucială pentru potențialul economic al acestora; subliniază rolul pe care îl joacă accesul adecvat pe „ultima porțiune” și legăturile feroviare corespunzătoare cu infrastructura feroviară de interconectare la terminalele de navigație interioară și cu nodurile de transport din zonele portuare pentru atragerea utilizatorilor;

53.  subliniază rolul de principală cale navigabilă de transport al fluviului Dunărea pentru macroregiunea Dunării; remarcă faptul că potențialul de transport pe căi navigabile interioare al acestei regiuni ar trebui să fie exploatat în mai mare măsură și, prin urmare, reamintește necesitatea ca statele membre să mențină operabilitatea căilor navigabile interioare care se află sub responsabilitatea lor; invită statele riverane să asigure continuitatea navigabilității pe Dunăre și să pună în aplicare Planul general pentru refacerea și întreținerea șenalului navigabil adoptat în 2014, ținând, totodată, seama de aspectele de mediu și având grijă deosebită să conserve habitatele naturale, mediul, a biodiversitatea și apa și, prin urmare, păstrând și promovând astfel IMM-urile sustenabile din domeniile agriculturii, pescuitului și turismului; subliniază că legăturile dintre Oder, Elba și Dunăre ar putea să mărească capacitățile de transport și comunicare ale întregii regiuni pe axa nord-sud, ceea ce ar duce la crearea de locuri de muncă și la dezvoltarea IMM-urilor;

54.  încurajează statele membre să își intensifice eforturile pentru a îmbunătăți alte căi navigabile interioare și a le încadra în clasa a IV-a de navigabilitate, în special tronsoanele fluviale care fac parte din rețeaua centrală TEN-T; subliniază că este necesară o adaptare substanțială a fluviului Elba care să îl facă în întregime navigabil, element esențial pentru coridorul Orient-Estul Mediteranei; subliniază că este necesar să se îmbunătățească navigabilitatea pe fluviul Oder, astfel încât acesta să fie încadrat în clasa a IV-a; evidențiază, de asemenea, importanța deosebită a căilor navigabile internaționale E40 și E70 în ceea ce privește mai buna integrare a țărilor din Europa Centrală și de Est pe rutele paneuropene de transport intern; subliniază că stabilirea unor legături multimodale bune între aceste căi navigabile și coridorul baltic-adriatic al rețelei centrale TEN-T ar atrage o creștere vertiginoasă a potențialului de investiții în regiunile estice ale Uniunii Europene;

Porturi maritime și aeroporturi

55.  subliniază potențialul de a dezvolta în mai mare măsură un transport maritim atractiv către porturile din Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Adriatică legat de conceptul „autostrăzilor maritime”; subliniază că este important să se mărească capacitățile din sectorul energetic, inclusiv combustibilii sustenabili pentru transport, și să se asigure legături feroviare eficiente cu hinterlandurile porturilor;

56.  subliniază că dezvoltarea porturilor de la Marea Baltică, de la Marea Adriatică și de la Marea Neagră nu trebuie să fie împiedicată de alte infrastructuri submarine; este îngrijorat că realizarea unor proiecte precum Nord Stream poate compromite și bloca investițiile în regiune, în special în regiunea Mării Baltice; insistă asupra faptului că toate conductele submarine trebuie să respecte cerințele de pescaj la intrarea în porturi;

57.  consideră că porturile maritime și aeroporturile servesc cel mai bine dezvoltării economice din partea centrală și estică a UE atunci când sunt noduri ale unui sistem de transport multimodal integrat și sunt interconectate cu o infrastructură feroviară performantă;

58.  subliniază faptul că porturile din nordul Mării Adriatice trebuie să-și consolideze cooperarea, printr-o coordonare regională, pentru a promova în comun fluxurile de trafic pentru comerțul maritim din nordul Mării Adriatice și pentru a integra pe deplin porturile italiene cu cele din Slovenia (Koper) și Croația (Rijeka); în acest sens, invită Comisia să includă portul Rijeka în coridorul baltic-adriatic, pentru a permite conectarea completă în materie de transport a porturilor maritime din nordul Mării Adriatice cu Europa Centrală și Marea Baltică;

59.  reamintește că Comisia Europeană a identificat problema lacunelor în materie de conectivitate în recent elaborata Strategie în domeniul aviației pentru Europa; constată totuși că soluțiile propuse au un potențial limitat și încurajează Comisia Europeană să monitorizeze legăturile aeriene în interiorul UE, în special în regiunea ECE, și să elaboreze propuneri suplimentare menite să reducă decalajele în accesul la serviciile de transport aerian; consideră că trebuie să se dezvolte mai mult legăturile aeriene în interiorul acestei părți a UE, deoarece conectivitatea în cadrul UE13 este de 7,5 ori mai mică decât conectivitatea din interiorul UE15(9); este preocupat că, deși infrastructura aeroportuară din regiune este modernizată constant, marea majoritate a noilor rute aeriene sunt orientate numai spre vest; invită Comisia să analizeze dacă legislația relevantă este adecvată scopului urmărit și, dacă este necesar, să propună noi inițiative pentru a garanta un grad suficient de conectivitate între zonele periferice și centrul Europei;

60.  subliniază că regiunea Europei Centrale și de Est se caracterizează printr-un număr mai mic și o calitate mai slabă a legăturilor aeriene în comparație cu partea de vest a UE; evidențiază că aceste lacune de conectivitate au fost identificate într-o analiză independentă efectuată la solicitarea Comisiei Europene;

61.  invită Comisia să examineze conectivitatea aeriană între statele membre și în interiorul acestora și să instituie măsuri pentru îmbunătățirea serviciilor de transport aerian în ceea ce privește calitatea serviciilor pentru consumatori;

62.  constată potențialul enorm al aeroporturilor de dimensiuni mici și mijlocii în ceea ce privește accesibilitatea transporturilor în Europa Centrală și de Est, în special pentru oamenii de afaceri și pentru turiști; reafirmă că, în ultimii ani, au fost construite și modernizate numeroase aeroporturi regionale în Europa Centrală și de Est, dar că potențialul acestora nu este valorificat îndeajuns din cauza inexistenței unor legături corespunzătoare între aceste aeroporturi și rutele majore de transport; evidențiază nevoia ca aceste aeroporturi să fie utilizate mai eficace cu ajutorul construirii de noi legături rutiere și feroviare;

63.  recunoaște diferitele roluri ale aeroporturilor locale și regionale în dezvoltarea regiunilor din partea centrală și estică a UE și în facilitarea creșterii economice, a comerțului, a competitivității, a mobilității incluzive și turismului și a accesului neobstrucționat al persoanelor cu un handicap, precum și al persoanelor cu mobilitate redusă; subliniază contribuția aeroporturilor regionale la creșterea atractivității regiunilor în care se află acestea; susține că pentru orice nouă infrastructură cererea și potențialul de trafic trebuie să fie evaluate în mod corespunzător, iar utilizarea fondurilor UE trebuie să fie limitată strict la proiecte economic viabile și sustenabile; accentuează că sprijinul financiar pentru dezvoltarea capacităților existente ar trebui acordat în consecință; consideră că rolul aeroporturilor regionale va crește dacă acestea vor dispune de o infrastructură modernă și de o rețea de legături de transport (în special legături feroviare) care să fie bine corelate cu regiunea și cu țara, făcând posibil accesul rapid la aeroport din diferite zone ale orașelor aflate în apropiere; subliniază importanța dezvoltării aeroporturilor regionale și locale existente și a unora noi, care să contribuie la creșterea economică, inclusiv în sectorul turismului, în regiunile subdezvoltate și izolate, prin îmbunătățirea accesibilității și a conectivității, făcând aceste regiuni mai atractive pentru investiții și competitivitate și, prin urmare, accelerând dezvoltarea lor socioeconomică; Recomandă Comisiei să aibă în vedere dezvoltarea unei rețele de aeroporturi la nivel regional, astfel încât să se asigure o mai bună conectivitate în interiorul statelor membre și între acestea;

o
o   o

64.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Comitetului Regiunilor.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0310.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0423.
(3) JO C 261 E, 10.9.2013, p. 1.
(4) JO L 348, 20.12.2013, p. 1.
(5) JO L 348, 20.12.2013, p. 129.
(6) http://ec.europa.eu/transport/road_safety/pdf/vademecum_2015.pdf
(7) http://ec.europa.eu/transport/modes/inland/news/2014-12-04-danube-ministrial-meeting/conclusions.pdf
(8) http://mib.gov.pl/files/0/1796967/deklaracjalancucka.pdf
(9) Document de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie în domeniul aviației pentru Europa” (SWD(2015)0261).


Crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale
PDF 418kWORD 71k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentalePe (2015/2254(INL))
P8_TA(2016)0409A8-0283/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere preambulul la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special al doilea, al patrulea, al cincilea și al șaptelea considerent,

–  având în vedere îndeosebi articolul 2, articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf și articolele 6, 7 și 11 din TUE,

–  având în vedere articolele din TFUE legate de respectarea, promovarea și protecția democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale în Uniune, printre care articolele 70, 258, 259, 260, 263 și 265,

–  având în vedere articolul 4 alineatul (3) și articolul 5 din TUE, articolul 295 din TFUE, și Protocoalele nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană și nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității anexate la TUE și TFUE,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (carta),

–  având în vedere Carta socială europeană a Consiliului Europei, în special articolul E,

–  având în vedere criteriile de la Copenhaga și ansamblul de norme ale Uniunii pe care o țară candidată trebuie să le respecte dacă dorește să adere la UE (acquis-ul), în special capitolele 23 și 24,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, convențiile, recomandările, rezoluțiile și rapoartele Adunării Parlamentare, ale Comitetului de miniștri, ale Comisarului pentru drepturile omului și ale Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului Europei nr. R(2000)21 din 25 octombrie 2000 și Principiile de bază ale Organizației Națiunilor Unite privind rolul barourilor din 1990, care solicită statelor să garanteze o profesie juridică liberă și independentă;

–  având în vedere „Memorandumul de înțelegere între Consiliul Europei și Uniunea Europeană” din 23 mai 2007,

–  având în vedere Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale,

–  având în vedere Carta pentru limbile regionale și minoritare a Consiliului Europei,

–  având în vedere Criteriile statului de drept adoptate de Comisia de la Veneția în cadrul celei de-a 106-a Sesiuni plenare, la 18 martie 2016,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului,

–  având în vedere tratatele ONU privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența organismelor instituite prin aceste tratate,

–  având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor,

–  având în vedere Abordarea ONU din aprilie 2008 referitoare la asistența pentru statul de drept,

–  având în vedere Obiectivele ONU pentru dezvoltarea sustenabilă, în special Obiectivul nr. 16,

–  având în vedere cel de-al 25-lea Raport semestrial al COSAC din 18 mai 2016: Evoluțiile în procedurile și practicile Uniunii Europene relevante pentru controlul parlamentar,

–  având în vedere publicațiile Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (ADF), inclusiv propunerea de înființare a unui Sistem de informații pentru drepturi fundamentale al Uniunii Europene (SEIDF), prezentată în documentul său intitulat „Viitorul drepturilor fundamentale în sistemul justiției și afacerilor interne al Uniunii Europene”, din 31 decembrie 2013,

–  având în vedere avizul ADF din 8 aprilie 2016 privind dezvoltarea unui instrument integrat de indicatori obiectivi privind drepturile fundamentale, capabili să măsoare conformitatea cu valorile comune enumerate la articolul 2 din TUE, pe baza surselor de informații existente,

–  având în vedere scrisoarea din 6 martie 2013 a miniștrilor afacerilor externe din Germania, Danemarca, Finlanda și Țările de Jos către Preşedintele Comisiei,

–  având în vedere nota Președinției italiene din 15 noiembrie 2014 privind „Asigurarea respectării statului de drept în Uniunea Europeană”,

–  având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene și ale reuniunii statelor membre în cadrul Consiliului din 16 decembrie 2014 referitoare la asigurarea respectării statului de drept,

–  având în vedere primul și al doilea dialog al Consiliului privind statul de drept din timpul Președințiilor neerlandeze și luxemburgheze ale Consiliului UE, din 17 noiembrie 2015 și respectiv din 24 mai 2016,

–  având în vedere „Orientările privind acțiunile metodologice de întreprins pentru verificarea compatibilității cu drepturile fundamentale la nivelul grupurilor de pregătire ale Consiliului” din 19 decembrie 2014,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2010, intitulată „O strategie pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană”,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 6 mai 2011, intitulat „Orientări operaționale privind luarea în considerare a drepturilor fundamentale în cadrul analizelor de impact ale Comisiei”,

–  având în vedere actualul mecanism de monitorizare și instrumentele de evaluare periodică ale Comisiei, inclusiv Mecanismul de cooperare și verificare, Tabloul de bord pentru Justiție, rapoartele anticorupție și Monitorul Media,

–  având în vedere Colocviul anual al Comisiei privind drepturile fundamentale,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2014 intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept” (COM(2014)0158),

–  având în vedere Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016,

–  având în vedere Codul de bune practici pentru participarea civilă la procesul de luare a deciziilor al Consiliului Europei din 1 octombrie 2009,

–  având în vedere Tabloul de bord al UE privind justiția pentru anul 2016 și Raportul Comisiei din 15 iulie 2016 intitulat „Monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene - Raport anual pe 2015”,

–  având în vedere evaluarea realizată de Unitatea pentru valoarea adăugată europeană din cadrul Parlamentului, intitulată „Un mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale”,

–  având în vedere articolul 46 și articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0283/2016),

A.  întrucât Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, consacrate în principiile și obiectivele sale fundamentale enunțate în primele articole din TUE și în criteriile de aderare la UE;

B.  întrucât instituțiile și organismele Uniunii și statele membre ar trebui să dea un exemplu, îndeplinindu-și cu adevărat obligațiile, și să evolueze către un consens și o cultură comună a statului de drept ca valoare universală în cele 28 de state membre și în instituțiile Uniunii, care să fie aplicată în mod egal de către toți cei implicați; întrucât respectarea deplină și promovarea acestor principii este o premisă esențială pentru legitimitatea proiectului european în ansamblu și o condiție fundamentală pentru a edifica încrederea cetățenilor în Uniune;

C.  întrucât, în conformitate cu Avizul 2/13 al Curții de Justiție a Uniunii Europene (Curtea de Justiție) din 18 decembrie 2014(1) și cu jurisprudența sa din domeniu, drepturile fundamentale recunoscute de cartă constituie elementul central al structurii juridice a Uniunii, iar respectarea acestora constituie o condiție a legalității actelor sale, astfel încât nu pot fi admise în Uniune măsuri incompatibile cu aceste drepturi;

D.  întrucât, în conformitate cu articolul 2, articolul 3 alineatul (1) și articolul 7 din TUE, Uniunea are posibilitatea de a acționa pentru a-și proteja „fundamentul constituțional” și valorile pe care se întemeiază;

E.  întrucât statul de drept este coloana vertebrală a democrației liberale europene și unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii, care decurge din tradițiile constituționale comune ale tuturor statelor membre;

F.  întrucât toate statele membre, organismele instituțiilor, birourile și agențiile Uniunii și țările candidate au obligația de a respecta, proteja și promova aceste principii și valori, precum și datoria de a coopera loial;

G.  întrucât în conformitate, printre altele, cu Protocolul nr. 24 privind azilul pentru resortisanții din statele membre ale Uniunii Europene anexat la TUE și TFUE, cu considerentul 10 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului(2) și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (precum M.S.S. împotriva Belgiei și a Greciei, hotărârea din 21 ianuarie 2011) și a Curții de Justiție (precum N.S. și M.E., hotărârea din 21 decembrie 2011(3) şi Aranyosi și Căldăraru, hotărârea din 5 aprilie 2016(4)), statele membre, inclusiv instanțele naționale, au obligația de a nu aplica dreptul UE în raport cu alte state membre în cazul în care există un risc clar de încălcare gravă sau o încălcare gravă și persistentă a statului de drept și a drepturilor fundamentale în statele membre respective;

H.  întrucât respectarea statului de drept în Uniune este o condiție necesară pentru protecția drepturilor fundamentale, pentru conformitatea cu toate drepturile și obligațiile derivate din tratate și din dreptul internațional, precum și pentru recunoașterea și încrederea reciprocă, constituind un factor esențial pentru domenii de politică precum piața internă, creșterea economică și ocuparea forței de muncă, combaterea discriminării, incluziunea socială, cooperarea polițienească și judiciară, Spațiul Schengen și politicile în materie de azil și migrație; în consecință, eroziunea statului de drept, a guvernării democratice și a drepturilor fundamentale reprezintă un pericol major pentru stabilitatea Uniunii, a Uniunii monetare și a Spațiului comun de libertate, securitate și justiție, precum și pentru prosperitatea sa;

I.  întrucât modul în care este implementat statul de drept în statele membre are un rol esențial în edificarea încrederii reciproce între acestea și în sistemele lor juridice și, prin urmare, este esențial să se construiască un spațiu de libertate, securitate și justiție fără frontiere interne;

J.  întrucât Uniunea se bazează pe un set comun de valori și principii, iar definirea acestor valori și principii fundamentale, care permite înflorirea democrației și protecția drepturilor fundamentale, este un proces concret și permanent; deși pot evolua în timp, aceste valori și principii trebuie protejate și trebuie să stea la baza deciziilor politice, indiferent de diferitele majorități politice, rezistând variațiilor temporare; în consecință, independența și imparțialitatea sistemului judiciar, care are responsabilitatea de a interpreta aceste valori și principii, sunt vitale;

K.  întrucât cetățenii și rezidenții Uniunii nu sunt întotdeauna suficient de conștienți de toate drepturile pe care le au în calitate de cetățeni europeni; întrucât ei ar trebui să poată modela împreună valorile și principiile fundamentale ale Uniunii și, în primul rând, ar trebui să și le aproprieze;

L.  întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din TUE, Uniunea trebuie să respecte egalitatea statelor membre în fața tratatelor și întrucât respectarea diversității culturale și a tradițiilor naționale, în interiorul în între statele membre, nu trebuie să împiedice un nivel uniform ridicat de protecție a democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale în întreaga Uniune; întrucât principiul egalității și al nediscriminării este un principiu universal și reprezintă un pilon comun al tuturor politicilor și activităților Uniunii;

M.  întrucât protejarea statului de drept și o independență reală a sistemelor judiciare constituie factori esențiali pentru crearea unui mediu politic pozitiv, capabil să recâștige încrederea în instituții, precum și, în consecință, pentru crearea unui mediu favorabil investițiilor, creșterea predictibilității normative și pentru o creștere sustenabilă;

N.  întrucât creșterea eficienței sistemelor de justiție din statele membre este un aspect fundamental al statului de drept și este esențială pentru asigurarea unui tratament egal, sancționarea abuzurilor guvernelor și eliminarea arbitrariului, fiind considerată de către Comisie o componentă indispensabilă a reformelor structurale în cadrul Semestrului european, ciclul anual de coordonare a politicilor economice la nivelul Uniunii; întrucât independența profesiilor juridice este una dintre pietrele de temelie ale unei societăți libere și democrate;

O.  întrucât Nota orientativă a Secretarului General al ONU, intitulată „Abordarea ONU a asistenței pentru statul de drept”, recomandă ca statul de drept să includă cetățeni și o societate civilă care să contribuie la consolidarea acestuia și la responsabilizarea funcționarilor publici și a instituțiilor;

P.  întrucât studiul Serviciului european de cercetare parlamentară din cadrul Parlamentului intitulat „Costurile non-Europei în domeniul criminalității organizate și al corupției” evidențiază faptul că integrarea mecanismelor existente de monitorizare ale UE, cum ar fi Mecanismul de cooperare și de verificare, Tabloul de bord al UE privind justiția și rapoartele privind combaterea corupției, într-un cadru mai larg de monitorizare a statului de drept ar genera economii de 70 miliarde EUR pe an;

Q.  întrucât guvernanța democratică și juridică a Uniunii nu are o bază legislativă atât de solidă precum guvernanța sa economică, în sensul că Uniunea nu este la fel de intransigentă și fermă în apărarea valorilor sale fundamentale ca atunci când acționează pentru a se asigura că reglementările sale economice și fiscale sunt implementate corespunzător;

R.  întrucât nerespectarea de către o țară candidată a standardelor, valorilor și principiilor democratice stabilite conduce la amânarea aderării la Uniune până la îndeplinirea completă a cerințelor, însă nerespectarea de către un stat membru sau o instituție a Uniunii a acelorași standarde are, în practică, consecințe reduse;

S.  întrucât obligațiile care le revin țărilor candidate în conformitate cu criteriile de la Copenhaga continuă să se aplice statelor membre și după aderarea lor la Uniune, în temeiul articolului 2 din TUE și al principiului cooperării loiale stabilit la articolul 4 din TUE, și întrucât nu doar noile state membre, ci și cele vechi ar trebui, prin urmare, evaluate regulat pentru a verifica dacă legislațiile și practicile lor continuă să respecte criteriile respective și valorile comune ale Uniunii;

T.  întrucât aproximativ 8 % din cetățenii Uniunii aparțin unei minorități naționale și aproximativ 10 % vorbesc o limbă regională sau minoritară; întrucât nu există niciun cadru juridic al UE care să le garanteze drepturile ca minoritate; întrucât înființarea unui mecanism eficace pentru a monitoriza drepturile acestora în UE este foarte importantă; întrucât există o diferență între protejarea minorităților și politicile de combatere a discriminării; întrucât egalitatea de tratament este un drept de bază al tuturor cetățenilor, și nu un privilegiu;

U.  întrucât coerența și consecvența politicii interne și externe în materie de democrație, stat de drept și drepturi fundamentale sunt esențiale pentru credibilitatea Uniunii;

V.  întrucât există puține instrumente pentru asigurarea conformității deciziilor legislative și executive de politică ale instituțiilor Uniunii cu principiile fundamentale și valorile acesteia;

W.  întrucât Curtea de Justiție a pronunțat recent mai multe hotărâri care invalidau o serie de acte legislative ale Uniunii, decizii ale Comisiei și practici legislative, pentru faptul că încălcau carta sau contraveneau principiilor tratatului privind transparența și accesul la documente, dar, în unele cazuri, instituțiile Uniunii nu s-au conformat întru totul literei și spiritului acestor hotărâri;

X.  întrucât aderarea Uniunii la CEDO reprezintă o obligație impusă prin tratat, în temeiul articolul 6 alineatul (2) din TUE;

Y.  întrucât promovarea și protejarea democrației pluraliste, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, statul de drept, cooperarea politică și juridică, coeziunea socială și schimburile culturale se află în centrul cooperării dintre Consiliul Europei și Uniune;

Z.  întrucât necesitatea unor mecanisme mai eficiente și obligatorii pentru a asigura aplicarea integrală a principiilor și valorilor din tratate a fost recunoscută de Consiliu şi de Comisie și a fost transpusă în practică prin crearea unui Dialog privind statul de drept, de către Consiliu şi a unui Cadru UE pentru statul de drept de către Comisie;

AA.  întrucât Uniunea dispune de numeroase instrumente și procese pentru a asigura aplicarea corectă și integrală a principiilor și valorilor tratatelor, dar încă nu există o reacție rapidă și eficace din partea instituțiilor Uniunii; întrucât instrumentele existente ar trebui aplicate, evaluate și completate în cadrul unui mecanism pentru statul de drept pentru a fi adecvate și eficiente și a nu fi percepute ca fiind motivate politic sau arbitrare și vizând inechitabil doar anumite țări;

AB.  întrucât numărul de hotărâri ale Curții de Justiție care fac trimitere la cartă a crescut de la 43 în 2011 la 210 în 2014;

AC.  întrucât coerența între instituții și statele membre în respectarea democrației, statului de drept și a drepturilor fundamentale ar oferi avantaje evidente, cum ar fi mai cauze în instanță puțin costisitoare, o mai mare claritate pentru cetățenii Uniunii și drepturile lor, precum și o mai mare securitate juridică pentru statele membre în ceea ce privește implementarea;

AD.  întrucât unele guverne ale stator membre neagă faptul că respectarea principiilor și valorilor Uniunii este o obligație prevăzută de tratate și că Uniunea are autoritatea de a asigura îndeplinirea acesteia;

AE.  întrucât în situația în care un stat membru nu mai garantează respectarea democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale sau în cazul unei încălcări a statului de drept, Uniunea și statele sale membre au datoria de a proteja integritatea și aplicarea tratatelor, precum și drepturile tuturor în jurisdicțiile lor respective;

AF.  întrucât societatea civilă joacă un rol important în clădirea și consolidarea democrației, în monitorizarea și limitarea puterii statului, precum și în promovarea bunei guvernanțe, a transparenței, a eficacității, a deschiderii, a reactivității și a responsabilității;

AG.  întrucât principiul subsidiarității nu poate fi invocat pentru respingerea oricărei intervenții a Uniunii pentru asigurarea respectării principiilor și valorilor din tratat de către statele membre;

AH.  întrucât acțiunea UE pentru a asigura respectarea de către statele membre și instituții a valorilor pe care se întemeiază și din care decurg drepturile europenilor este o condiție esențială pentru a aceștia să ia parte la proiectul european;

AI.  întrucât procesul continuu de integrare europeană și evoluțiile recente din anumite state membre au demonstrat că nerespectarea statului de drept și a valorilor fundamentale nu este prevenită corespunzător și că este necesară revizuirea și integrarea mecanismelor existente, precum și crearea unui mecanism eficace pentru a remedia deficiențele restante și a asigura respectarea, protecția și promovarea principiilor și valorilor tratatelor în întreaga Uniune;

AJ.  întrucât ar trebui să fie stabilit un nou Pact al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (DSF) şi întrucât Pactul UE pentru DSF ar trebui să fie bazat pe date verificate, ar trebui să fie obiectiv, independent de influențele externe, în special politice, ar trebui să fie nediscriminatoriu și să evalueze imparțial, ar trebui să respecte principiul subsidiarității, necesității și proporționalității, ar trebui să vizeze atât statele membre, cât și instituțiile Uniunii și ar trebui să se bazeze pe o abordare treptată, incluzând atât o componentă preventivă, cât și una corectivă;

AK.  întrucât Pactul UE pentru DSF ar trebui să urmărească oferirea unui cadru unic și coerent, bazându-se pe instrumentele și mecanismele existente, pe care să le integreze, și remediind toate lacunele rămase;

AL.  întrucât instituirea unui Pact al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale nu ar trebui să aducă atingere aplicării directe a articolul 7 alineatele (1) și (2) din TUE;

1.  recomandă, până la o eventuală modificare a tratatului, crearea unui mecanism cuprinzător al Uniunii pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale, care să includă toți actorii relevanți și solicită, prin urmare, Comisiei să prezinte, până în septembrie 2017, în temeiul articolului 295 din TFUE, o propunere în vederea încheierii unui Pact al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (Pactul UE pentru DSF), în forma unui acord interinstituțional care să stabilească o serie de măsuri de facilitare a cooperării dintre instituțiile Uniunii și statele sale membre, în cadrul articolului 7 din TUE, integrând, aliniind și completând mecanismele existente, pe baza recomandărilor detaliate prezentate în anexă și incluzând opțiunea de a subscrie Pactului UE pentru DSF pentru toate instituțiile și organismele Uniunii care doresc să facă acest lucru;

2.  solicită Comisiei să se angajeze într-un dialog de substanță cu societatea civilă și să ia în considerare contribuția și rolul acesteia în elaborarea propunerii de acord interinstituțional;

3.  recomandă, în special, ca mecanismele Pactului UE pentru DSF să includă elemente preventive și corective și să se aplice în mod egal tuturor statelor membre și celor trei instituții principale ale Uniunii, cu respectarea principiilor subsidiarității, necesității și proporționalității;

4.  consideră că, deși scopul principal al Pactului UE pentru DSF este prevenirea și corectarea încălcărilor valorilor Uniunii, acesta ar putea eventual include și sancțiuni cu efecte disuasive concrete;

5.  consideră că concluziile și avizele ADF și jurisprudența Curții de Justiție reprezintă o bază adecvată pentru interpretarea articolului 2 din TUE și a sferei drepturilor consacrate în cartă;

6.  reamintește că, în calitate de gardian al tratatelor, Comisia are datoria de a monitoriza și de a evalua punerea corectă în aplicare a dreptului Uniunii și respectarea principiilor și obiectivelor consacrate în tratate de către statele membre și toate instituțiile și organismele UE; recomandă, prin urmare, să se ia în considerare această sarcină a Comisiei în evaluarea respectării democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale, în cadrul Ciclului de politică pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (Ciclul de politică pentru DSF);

7.  solicită Comisiei să reunească, începând cu anul 2018, rapoartele sale tematice anuale, precum și rezultatele mecanismelor existente de monitorizare și ale instrumentelor de evaluare periodică, pentru a fi prezentate concomitent în cadrul Ciclului de politică pentru DSF;

8.  consideră că este important să se promoveze un dialog continuu și să se acționeze în direcția unui consens mai puternic între Uniune și statele sale membre pentru a promova și proteja democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, în vederea apărării valorilor comune consacrate în tratate și în cartă într-un mod total transparent și obiectiv; își exprimă convingerea că nu poate exista niciun fel de compromis referitor la drepturile fundamentale și la valorile consacrate în tratate și în cartă;

9.  subliniază rolul esențial pe care Parlamentul și parlamentele naționale ar trebui să îl joace în evaluarea progreselor și monitorizarea respectării valorilor comune ale Uniunii, consacrate la articolul 2 din TUE; remarcă rolul esențial al Parlamentului în menținerea dezbaterii continue necesare în cadrul consensului comun al Uniunii referitor la democrație, statul de drept și drepturile fundamentale, ținând seama de schimbările din societatea noastră; consideră că implementarea acestor valori și principii trebuie să se bazeze, de asemenea, pe monitorizarea efectivă a respectării drepturilor fundamentale garantate în cartă;

10.  recomandă ca orice dezbatere interparlamentară privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale să includă societatea civilă și consideră că participarea civică și forța societății civile ar trebui să fie luate în considerare ca indicatori pentru democrație;

11.  solicită Comisiei să prezinte, până în iunie 2017, o nouă versiune a proiectului de acord de aderare a Uniunii la CEDO, pentru a respecta obligațiile stabilite la articolul 6 din TUE, luând în considerare Avizul 2/13 al Curţii de Justiţie; solicită, prin urmare Consiliului Europei să deschidă semnarea Cartei Sociale Europene părților terțe, astfel încât Comisia să poată începe negocierile pentru aderarea Uniunii la aceasta;

12.  invită Ombudsmanul European, ținând seama de opinia societății, să evidențieze și să consolideze într-un capitol special, în cadrul raportului său anual, cauze, recomandări și decizii referitoare la drepturile fundamentale ale cetățenilor, precum și principiile democrației și statului de drept; invită Comisia să analizeze aceste recomandări specifice;

13.  solicită Comisiei să ia măsuri pentru a asigura, în conformitate cu articolul 47 din cartă, accesul general la asistență juridică pentru persoanele și organizațiile care deschid cauze legate de încălcarea democrației, a statului de drept sau a drepturilor fundamentale de către guvernele naționale sau instituțiile Uniunii, completând, dacă este necesar, sistemele naționale și Directiva Parlamentului European și al Consiliului privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în procedurile penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor mandatului european de arestare;

14.  salută reformarea Curții de Justiție, prin creșterea treptată a numărului de judecători pentru a face față volumului de muncă și a reduce durata procedurilor;

15.  recomandă ca grupul de experți pentru democrație, statul de drept și drepturi fundamentale (Grupul de experți DSF), conform dispozițiilor acordului interinstituțional, să realizeze și o evaluare a accesului la justiție la nivelul Uniunii, incluzând aspecte precum independența și imparțialitatea instanțelor și judecătorilor, independența profesiei juridice, normele privind calitatea procesuală, durata și costurile litigiilor, adecvarea și eficacitatea sistemului de asistență judiciară, precum și existența fondurilor necesare pentru acesta, executarea hotărârilor instanțelor, sfera de aplicare a controlului jurisdicțional și căile de atac aflate la dispoziția cetățenilor, precum și posibilitatea unor acțiuni colective transfrontaliere; consideră, în acest sens, că atenția ar trebui concentrată asupra articolului 298 alineatul (1) din TFUE privind dreptul cetățenilor Uniunii de a dispune de o administrație europeană transparentă, eficientă și independentă;

16.  invită Comisia să colaboreze cu societatea civilă și să elaboreze și să realizeze o campanie de conștientizare, pentru a permite cetățenilor și rezidenților Uniunii să își aproprieze pe deplin drepturile care decurg din tratate și din cartă (cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea de întrunire şi dreptul de vot), oferind informații despre dreptul cetățenilor la utilizarea unei căi de atac judiciare și despre procedurile litigioase în cauzele legate de încălcarea democraţiei, a statului de drept sau a drepturilor fundamentale de către guvernele naționale sau instituțiile Uniunii;

17.  solicită crearea unei fundații pentru democrație care să acorde granturi pentru susținerea actorilor locali care militează pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale în Uniune;

18.  subliniază că, dacă Uniunea stabilește în acordurile sale internaționale cerințe privind protecția și promovarea drepturilor omului, atunci aceasta trebuie să garanteze, totodată, că instituțiile și toate statele membre respectă statul de drept și drepturile fundamentale;

19.   recomandă, de asemenea, ca Pactul UE pentru DSF să includă monitorizarea regulată a compatibilității acordurilor internaționale ratificate de statele membre și de Uniune cu dreptul primar și secundar al Uniunii;

20.  consideră în plus că, dacă în viitor s-ar preconiza revizuirea tratatului, ar trebui introduse următoarele modificări:

   ar trebui să se prevadă ca articolul 2 din TUE și carta să devină un temei juridic pentru măsurile legislative adoptate prin procedura legislativă ordinară;
   ar trebui să se permită instanțelor naționale, în temeiul articolului 2 din TUE și al cartei, să introducă acțiuni în fața Curții de Justiție cu privire la legalitatea acțiunilor întreprinse de statele membre;
   ar trebui modificat articolul 7 din TUE pentru a prevedea sancțiuni împotriva statelor membre relevante și aplicabile, identificând drepturile statelor membre în culpă (pe lângă dreptul de a vota în Consiliu) care pot fi suspendate, cum ar fi sancțiunile financiare sau suspendarea finanțărilor Uniunii;
   ar trebui să fie posibil ca, după adoptare și înainte de aplicare, legislația Uniunii să fie înaintată Curții de Justiție de către o treime din numărul de deputați în Parlamentul European;
   ar trebui să se ofere persoanelor fizice și juridice direct și individual afectate de o anumită acțiune posibilitatea de a introduce o acțiune în fața Curții de Justiție pentru suspiciuni de încălcare a cartei fie de către instituțiile Uniunii, fie de către un stat membru, prin modificarea articolelor 258 și 259 din TFUE;
   ar trebui să se elimine articolul 51 din cartă și să se transforme carta într-o Declarație a Drepturilor a Uniunii;
   ar trebui să se modifice cerința de unanimitate în domeniile legate de respectarea, protecția și promovarea drepturilor fundamentale, cum ar fi egalitatea și nediscriminarea;

21.  confirmă că aceste recomandări respectă drepturile fundamentale și principiul subsidiarității;

22.  consideră că orice implicație financiară a propunerilor solicitate pentru bugetul Uniunii ar trebui să fie acoperită de alocările bugetare existente; subliniază că, atât pentru Uniune și statele sale membre, cât și pentru cetățeni, adoptarea și materializarea acestor propuneri ar determina economii substanțiale de costuri și timp și ar promova încrederea și recunoașterea reciprocă a deciziilor și a acțiunilor statelor membre și ale Uniunii, fiind astfel benefice din punct de vedere economic și social;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Comisiei și Consiliului, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre prezenta rezoluție și recomandările detaliate în anexă, precum și Comitetului Regiunilor pentru distribuirea către parlamentele și consiliile subnaționale.

ANEXĂ

Recomandări detaliate pentru un proiect de Acord interinstituțional cu privire la o serie de dispoziții privind procedurile de monitorizare și procedurile subsecvente legate de situația democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale în statele membre și în instituțiile UE

PROIECT DE ACORD INTERINSTITUȚIONAL

PACTUL UNIUNII EUROPENE PRIVIND DEMOCRAȚIA, STATUL DE DREPT ȘI DREPTURILE FUNDAMENTALE

Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană:

având în vedere preambulul la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special al doilea, al patrulea, al cincilea și al șaptelea considerent,

având în vedere în special articolul 2, articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf și articolele 6, 7 și 11 din TUE,

având în vedere articolele din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) legate de respectarea, promovarea și protecția democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale în Uniune, printre care articolele 70, 258, 259, 260, 263 și 265,

având în vedere articolul 4 alineatul (3) și articolul 5 din TUE, articolul 295 din TFUE și Protocoalele nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeanăși nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (carta),

având în vedere Carta Socială Europeană a Consiliului Europei, în special articolul E privind nediscriminarea,

având în vedere criteriile de la Copenhaga și ansamblul de norme ale Uniunii pe care o țară candidată trebuie să le respecte dacă dorește să adere la UE (acquis-ul), în special capitolele 23 și 24,

având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, convențiile, recomandările, rezoluțiile și rapoartele Adunării Parlamentare, ale Comitetului de miniștri, ale Comisarului pentru drepturile omului și ale Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei,

având în vedere Criteriile statului de drept adoptate de Comisia de la Veneția în cadrul celei de-a 106-a Sesiuni plenare, la 18 martie 2016,

având în vedere „Memorandumul de înțelegere între Consiliul Europei și Uniunea Europeană” din 23 mai 2007,

având în vedere Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale,

având în vedere Carta pentru limbile regionale și minoritare a Consiliului Europei,

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului,

având în vedere tratatele ONU privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența organismelor instituite prin aceste tratate,

având în vedere publicațiile Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (ADF), inclusiv propunerea de înființare a unui Sistem european de informații pentru drepturi fundamentale (SEIDF), prezentată în documentul din 31 decembrie 2013 intitulat „Viitorul drepturilor fundamentale în sistemul justiției și afacerilor interne al Uniunii Europene”,

având în vedere Abordarea ONU din aprilie 2008 referitoare la asistența pentru statul de drept,

având în vedere Obiectivele ONU pentru dezvoltarea sustenabilă, în special Obiectivul nr. 16,

având în vedere cel de-al 25-lea Raport semestrial al COSAC din 18 mai 2016: „Evoluții ale procedurilor și practicilor Uniunii Europene relevante pentru controlul parlamentar”,

având în vedere scrisoarea din 6 martie 2013 din partea miniștrilor afacerilor externe din Germania, Danemarca, Finlanda și Țările de Jos către Preşedintele Comisiei,

având în vedere avizul ADF din 8 aprilie 2016 privind crearea unui instrument integrat de indicatori obiectivi privind drepturile fundamentale, capabili să măsoare conformitatea cu valorile comune enumerate la articolul 2 din TUE, pe baza surselor de informații existente,

având în vedere nota Președinției italiene privind „Asigurarea respectării statului de drept în Uniunea Europeană” din 15 noiembrie 2014,

având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene și ale reuniunii statelor membre în cadrul Consiliului din 16 decembrie 2014 referitoare la asigurarea respectării statului de drept,

având în vedere „Orientările privind acțiunile metodologice de întreprins pentru verificarea compatibilității cu drepturile fundamentale la nivelul grupurilor de pregătire ale Consiliului” din 19 decembrie 2014,

având în vedere primul și al doilea dialog al Consiliului privind statul de drept din timpul Președințiilor neerlandeze și luxemburgheze ale Consiliului UE, din 17 noiembrie 2015 și respectiv din 24 mai 2016,

având în vedere actualul mecanism de monitorizare și instrumentele de evaluare periodică ale Comisiei, inclusiv Mecanismul de cooperare și verificare, Tabloul de bord privind justiția, rapoartele anticorupție și Monitorul Media,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2010 intitulată „O strategie pentru implementarea efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană”,

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 6 mai 2011, intitulat „Orientări operaționale privind luarea în considerare a drepturilor fundamentale în cadrul analizelor de impact ale Comisiei”,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 martie 2014 intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept”,

având în vedere Colocviul anual al Comisiei privind drepturile fundamentale,

având în vedere Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016,

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 27 februarie 2014 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2012)(5),

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 8 septembrie 2015 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2013-2014)(6),

(1)  întrucât este necesar un mecanism pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale, care să fie obiectiv, imparțial, bazat pe date concrete și aplicat în mod egal și echitabil tuturor statelor membre, precum și instituțiilor Uniunii, și care să includă atât o dimensiune preventivă, cât și una corectivă;

(2)  întrucât obiectivul principal al unui astfel de mecanism trebuie să fie prevenirea încălcărilor și a nerespectării democraţiei, a statului de drept şi a drepturilor fundamentale, oferind, în același timp, instrumentele necesare pentru a face operaționale în practică atât componenta preventivă, cât și cea corectivă a articolului 7 din TUE, precum și celelalte instrumente prevăzute în tratate;

(3)  întrucât trebuie evitată crearea de noi structuri și suprapunerea acestora, fiind preferabilă integrarea și încorporarea instrumentelor existente;

(4)  întrucât elaborarea definițiilor, standardelor și reperelor legate de democraţie, statul de drept şi drepturile fundamentale nu este o decizie unică, ci un proces permanent interactiv, bazat pe ample dezbateri și consultări publice, pe analize și modificări periodice și pe schimburi de bune practici;

(5)  întrucât numai un mecanism care se bucură de o largă susținere a cetățenilor Uniunii și le permite să își aproprieze procesul poate fi eficace;

(6)  întrucât statele membre sunt principalele responsabile pentru respectarea standardelor comune, însă, în cazul în care nu le respectă, Uniunea are datoria de a interveni pentru a-și proteja fundamentul constituțional și pentru a se asigura că valorile prevăzute la articolul 2 din TUE sunt garantate pentru toți cetățenii și rezidenții Uniunii , pe întreg teritoriul său;

(7)  întrucât este important ca toate nivelurile de guvernare să colaboreze îndeaproape, pe baza competențelor și responsabilităților lor, pentru a identifica într-un stadiu incipient posibilele amenințări sistemice la adresa statului de drept și pentru a consolida protejarea statului de drept;

(8)  întrucât există mai multe instrumente pentru a reacționa în cazul unui risc de încălcare gravă a valorilor Uniunii, însă trebuie stabilite pentru acestea criterii clare și obiective, pentru a le face suficient de puternice și de disuasive încât să împiedice încălcarea statului de drept și a drepturilor fundamentale; întrucât Uniunea nu dispune de un mecanism juridic obligatoriu prin care să monitorizeze cu regularitate respectarea valorilor și a drepturilor fundamentale de către statele membre și instituțiile Uniunii;

(9)  întrucât, în conformitate cu articolul 295 din TFUE, acest acord interinstituțional stabilește măsuri doar pentru facilitarea cooperării între Parlamentul European, Consiliul și Comisie și, în conformitate cu articolul 13 alineatul 92) din TUE, aceste instituții trebuie să acționeze în limitele competențelor care le sunt conferite prin tratate și în conformitate cu procedurile, condițiile și obiectivele prevăzute în acestea; întrucât acest acord interinstituțional nu aduce atingere prerogativelor Curții de Justiție în interpretarea autentică a dreptului Uniunii;

CONVIN URMĂTOARELE:

Articolul 1

Valorile și principiile fundamentale ale Uniunii, și anume democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, sunt susținute în întreaga Uniune prin Pactul Uniunii pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (Pactul UE pentru DSF), care constă în definirea, elaborarea, monitorizarea și asigurarea respectării acestor valori și principii și care se aplică atât statelor membre, cât și instituțiilor Uniunii;

Articolul 2

Pactul UE pentru DSF constă în:

–  un Raport anual privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale (Raportul european privind DSF), cu recomandări specifice fiecărei țări care să includă informațiile oferite de ADF, de Consiliul Europei și de alte autorități relevante în acest domeniu;

–  o dezbatere interparlamentară pe baza Raportului european privind DSF;

–  măsuri pentru contracararea riscurilor și încălcărilor posibile, conform tratatelor, incluzând activarea componentei preventive sau a celei corective a articolului 7 din TUE;

–  un ciclu de politică pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (Ciclul de politică privind DSF) în cadrul instituțiilor Uniunii.

Articolul 3

Pactul UE pentru DSF se extinde pentru a include Cadrul pentru statul de drept al Comisiei și Dialogul privind statul de drept al Consiliului într-un singur instrument al Uniunii.

Articolul 4

Raportul european privind DSF, referitor la situația democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale în statele membre, este elaborat de către Comisie, în consultare cu grupul experților independenți (grupul de experți DSF) menționat la articolul 8. Comisia transmite Raportul european privind DSF Parlamentului European, Consiliului și parlamentelor naționale. Raportul european privind DSF este pus la dispoziția publicului.

Raportul european privind DSF conține o parte generală și recomandări de țară.

În cazul în care Comisia nu adoptă în timp util Raportul european privind DSF, inclusiv recomandările de țară, comisia competentă a Parlamentului European îi poate solicita oficial Comisiei să explice motivele întârzierii și să le adopte imediat, pentru a se evita agravarea întârzierii.

Articolul 5

Raportul european privind DSF integrează și completează instrumentele existente, în special Tabloul de bord al Justiției, Organismul de monitorizare a pluralismului mass-media, raportul anticorupție și procedurile de evaluare inter pares întemeiate pe articolul 70 din TFUE, și înlocuiește Mecanismul de cooperare și de verificare pentru Bulgaria și România.

Articolul 6

Raportul european privind DSF se elaborează utilizând o varietate de surse, precum și instrumentele existente pentru evaluarea, raportarea și monitorizarea activităților statelor membre, printre care:

–  contribuții din partea autorităților competente ale statelor membre în materie de respectare a democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale;

–  ADF, în special instrumentul SEIDF;

–  alte agenții specializate ale Uniunii, în special Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD), Institutul European pentru Egalitatea de Gen (IEEG), Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) și Eurostat;

–  experți, cadre universitare, organizații ale societății civile, asociații profesionale și sectoriale, cum ar fi cele ale judecătorilor, avocaților sau jurnaliștilor;

–  indicatorii și reperele existente elaborate de organizații internaționale și ONG-uri;

–  Consiliul Europei, în special Comisia de la Veneția, Grupul de state împotriva corupției (GRECO) și Congresul Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei, precum și Comisia Europeană pentru Eficacitatea Justiției (CEPEJ);

–  organizațiile internaționale, cum ar fi Organizaţia Naţiunilor Unite, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) şi Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)

–  jurisprudența Curții de Justiție, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a altor instanțe, tribunale și organisme statutare internaționale;

–  toate rezoluțiile și contribuțiile relevante ale Parlamentului European, inclusiv raportul său anual cu privire la situația drepturilor omului în Uniune;

–  contribuții din partea instituțiilor Uniunii.

Toate contribuțiile din sursele menționate în prezentul articol, precum și proiectul de Raport european privind DSF elaborat de grupul de experți DSF, inclusiv recomandările de țară, sunt puse la dispoziția publicului pe site-ul internat al Comisiei.

Articolul 7

Raportul european privind DSF este prezentat într-un format armonizat, este însoțit de recomandări de țară și se axează cu precădere asupra următoarelor aspecte:

–  separarea puterilor;

–  natura imparțială a statului;

–  reversibilitatea deciziilor politice după alegeri;

–  existența unor controale și echilibrări instituționale, care garantează că imparțialitatea statului nu este pusă sub semnul întrebării;

–  perenitatea statului și a instituțiilor, bazată pe imuabilitatea Constituției;

–  libertatea și pluralismul media;

–  libertatea de exprimare și libertatea de întrunire;

–  promovarea spațiului civic și a unor mecanisme eficace pentru dialogul civic;

–  dreptul la participare democratică activă și pasivă la alegeri și democrația participativă;

–  integritatea și absența corupției;

–  transparența și asumarea răspunderii;

–  legalitatea;

–  securitatea juridică;

–  prevenirea abuzului de putere și a deturnării puterii;

–  egalitatea în fața legii și nediscriminarea;

–  accesul la justiție: independența și imparțialitatea, echitabilitatea proceselor, justiția constituțională (dacă este cazul), independența profesiei juridice;

–  aspectele cu precădere problematice pentru statul de drept: corupția, conflictele de interese, colectarea datelor cu caracter personal și supravegherea;

–  titlurile I și VI din Cartă;

–  CEDO și protocoalele conexe.

Articolul 8

Evaluarea situației democrației, statului de drept și a drepturilor fundamentale în statele membre și elaborarea unor proiecte de recomandări specifice pentru fiecare țară se efectuează de către un grup de experți independenți (denumit în continuare „Grupul de experți DSF”), pe baza unei evaluări cantitative și calitative a datelor și informațiilor disponibile.

8.1.  Grupul de experți DSF este alcătuit din următorii membri:

–  un expert independent desemnat de parlamentul național al fiecărui stat membru, care este un judecător calificat al curții constituționale sau curții supreme și care nu mai este în activitate;

–  alți zece experți numiți de Parlamentul European cu o majoritate de două treimi, selecționați de pe o listă de experți nominalizați de:

(i)  federația „All European Academies” (ALLEA);

(ii)  Rețeaua europeană a instituțiilor naționale din domeniul drepturilor omului (REINDO);

(iii)  Consiliul Europei, inclusiv Comisia de la Veneția, GRECO și Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei;

(iv)  CEPEJ și Consiliul Barourilor Europene (CCBE);

(v)  ONU, OSCE și OCDE.

8.2.  Grupul de experți DSF alege un președinte dintre membrii săi.

8.3.  Pentru a facilita redactarea proiectul de Raport european privind DSF și a proiectelor de recomandări de țară, Comisia asigură secretariatul grupului de experți DSF, dându-i posibilitatea de a funcționa eficient, în special prin colectarea surselor de date și informații ce urmează a fi analizate și evaluate, precum și prin oferirea de sprijin administrativ în cursul elaborării.

Articolul 9

Grupul de experți DSF evaluează fiecare stat membru cu privire la aspectele enumerate la articolul 7 și identifică eventualele riscuri și încălcări. Evaluarea se efectuează în mod anonim și independent de către fiecare membru al grupului, astfel încât să fie asigurată independența grupului de experți DSF și obiectivitatea Raportului european privind DSF. Cu toate acestea, membrii grupului de experți DSF se pot consulta între ei pentru a discuta metodele și standardele convenite.

Metodele de evaluare se reanalizează anual de către grupul de experți DSF și, dacă este necesar, sunt completate, perfecționate, extinse sau modificate, dacă este cazul printr-un acord comun între Parlamentul European, Consiliu și Comisie, în urma consultării cu parlamentele naționale, experți și societatea civilă.

Articolul 10

Adoptarea Raportului european privind DSF de către Comisie inițiază dezbateri interparlamentare și dezbateri în cadrul Consiliului, în vederea prelucrării rezultatelor Raportului european privind DSF și recomandărilor de țară, în următoarele etape:

–  Parlamentul European organizează o dezbatere interparlamentară pe baza Raportului european privind DSF și adoptă o rezoluție Dezbaterea ar trebui organizată astfel încât să se stabilească criterii de referință și obiective de îndeplinit și să se prevadă mijloace pentru evaluarea schimbărilor de la un an la altul în cadrul consensului existent al Uniunii privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale Procedurile relevante ar trebui accelerate pentru crearea acestor mijloace, care vor permite nu doar o monitorizare imediată și eficace a schimbărilor anuale, ci vor asigura și respectarea angajamentelor asumate de toți actorii implicați.

–  Dezbaterea interparlamentară anuală este parte a unui dialog structurat multianual între Parlamentul European, Consiliu, Comisie și parlamentele naționale, care include societatea civilă, Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale și Consiliul Europei;

–  Consiliul organizează anual o dezbatere, pornind de la Dialogul privind statul de drept și bazându-se pe Raportul european privind DSF, după care adoptă o serie de concluzii, invitând parlamentele naționale să prezinte un răspuns la rapoartele DSF, precum și propuneri sau reforme;

–  pe baza Raportului european privind DSF, Comisia poate decide să inițieze o acțiune pentru „nerespectarea sistemică a obligațiilor” în temeiul articolului 2 din TUE și al articolului 258 din TFUE, grupând mai multe cauze legate de nerespectarea obligațiilor;

–  pe baza Raportul european privind DSF, după consultarea Parlamentului European și a Consiliului, Comisia poate decide să prezinte o propunere de evaluare a implementării politicilor Uniunii de către statele membre în Spațiul de libertate, securitate și justiție, în temeiul articolului 70 din TFUE.

10.1.  Pe baza Raportului European privind DSF, în cazul în care un stat membru respectă toate aspectele enumerate la articolul 7, nu mai este necesară nicio acțiune.

10.2.  Pe baza Raportului anual privind DSF, în cazul în care un stat membru este deficitar într-unul dintre aspectele enumerate la articolul 7, Comisia inițiază imediat un dialog cu statul membru respectiv, ținând seama de recomandările de țară.

10.2.1.  Dacă recomandările de țară referitoare la un stat membru includ, din partea grupului de experți, opinia că există un risc clar de încălcare gravă a valorilor menționate la articolul 2 din TUE și dacă există motive suficiente pentru invocarea articolului 7 alineatul (1) din TUE, Parlamentul European, Consiliul și Comisia discută imediat, fiecare în parte, problema și iau o decizie motivată, care este făcută publică.

10.3.  Pe baza Raportului european privind DSF, dacă recomandările de țară referitoare la un stat membru includ, din partea grupului de experți, opinia că există o încălcare gravă și persistentă (rămasă neschimbată în decurs de cel puțin doi ani sau în curs de agravare) a valorilor menționate la articolul 2 din TUE și dacă există motive suficiente pentru invocarea articolului 7 alineatul (2) din TUE, Parlamentul European, Consiliul și Comisia discută imediat, fiecare în parte, problema și iau fiecare o decizie motivată, care este făcută publică.

Articolul 11

Comisia include drepturile fundamentale în evaluările de impact ale tuturor propunerilor legislative, în conformitate cu articolul 25 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare.

Grupul de experți DSF, creat în conformitate cu articolul 8, evaluează respectarea democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale de către Parlamentul European, Consiliu și Comisie.

Articolul 12

Se înființează un grup de lucru interinstituțional pentru evaluările de impact („grupul de lucru”), în vederea îmbunătățirii cooperării interinstituționale în privința evaluărilor de impact și a creării unei culturi a respectării drepturilor fundamentale și statului de drept. Grupul de lucru se consultă cu experți naționali încă din stadiile incipiente, pentru a putea prevedea cu mai mare acuratețe provocările legate de implementare în statele membre, precum și pentru a contribui la depășirea diferențelor de interpretare și înțelegere dintre diferitele instituții ale Uniunii în ceea ce privește impactul drepturilor fundamentale și statul de drept asupra actelor legislative ale Uniunii. Pentru a asigura respectarea și promovarea democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale, grupul de lucru se bazează pe „Orientările privind acțiunile metodologice de întreprins pentru verificarea compatibilității cu drepturile fundamentale de către grupurile de pregătire ale Consiliului”, elaborate de Consiliu, pe „Strategia pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană”, elaborată de Comisie, pe „Orientările operaționale privind luarea în considerare a drepturilor fundamentale în cadrul evaluărilor de impact ale Comisiei”, elaborate de Comisie, pe instrumentul #24 din setul de instrumente pentru o mai bună legiferare și pe articolul 38 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European.

Articolul 13

Rapoartele anuale ulterioare ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei cu privire la impunerea respectării și conformitatea cu statul de drept și drepturile fundamentale în instituțiile Uniunii se prezintă împreună cu Ciclul anual de politică al Raportului european privind DSF:

—  Raportul anual privind aplicarea cartei;

—  Raportul anual privind aplicarea dreptului Uniunii;

—  Raportul anual privind aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(7).

Articolul 14

Prezentul acord intră în vigoare la ….

Încheiat la …

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliul Uniunii Europene

Președintele

Pentru Comisia Europeană

Președintele

(1) ECLI:EU:C:2014:2454.
(2) Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, 18.7.2002, p. 1).
(3) ECLI:EU:C:2011:865.
(4) ECLI:EU:C:2016:198.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2014)0173.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0286.
(7) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

Aviz juridic - Politica de confidențialitate