Index 
Texte adoptate
Joi, 24 noiembrie 2016 - StrasbourgEdiţie definitivă
Cazul lui Gui Minhai, editor din China aflat în închisoare
 Situația populației Guarani-Kaiowá din statul brazilian Mato Grosso do Sul
 Cazul lui Ildar Dadin, prizonier de conștiință din Rusia
 Asistență macrofinanciară pentru Iordania ***I
 Activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale ***I
 Situația din Siria
 Relațiile UE-Turcia
 Aderarea UE la Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor
 Activitățile Ombudsmanului European din 2015
 Către un sistem de TVA definitiv și combaterea fraudei în domeniul TVA
 Planul de acțiune al UE împotriva traficului cu specii sălbatice
 Noi oportunități pentru întreprinderile mici de transport, inclusiv modelele de afaceri cooperative
 Situația din Belarus

Cazul lui Gui Minhai, editor din China aflat în închisoare
PDF 262kWORD 52k
Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la cazul lui Gui Minhai, editor deținut în China (2016/2990(RSP))
P8_TA(2016)0444RC-B8-1256/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la situația din China, în special cea din 4 februarie 2016 referitoare la cazul editorilor de carte din Hong Kong dispăruți(1), cea din 16 decembrie 2015 referitoare la relațiile dintre UE și China(2) și cea din 13 martie 2014 referitoare la prioritățile UE pentru cea de a 25-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului(3),

–  având în vedere declarația din 7 ianuarie 2016 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) cu privire la dispariția unor persoane asociate cu editura Mighty Current din Hong Kong,

–  având în vedere al 18-lea raport anual al Comisiei Europene și al Serviciului European de Acțiune Externă privind Regiunea Administrativă Specială Hong Kong (RAS) din aprilie 2016,

–  având în vedere dialogul UE-China privind drepturile omului, lansat în 1995, precum și cea de a 34-a rundă organizată la Beijing la 30 noiembrie și 1 decembrie 2015,

–  având în vedere declarația din 16 februarie 2016 a Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului,

–  având în vedere Comunicarea comună din 22 iunie 2016 a Comisiei Europene și a SEAE către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Elemente ale unei noi strategii a UE privind China”,

–  având în vedere Legea fundamentală a Regiunii Administrative Speciale Hong Kong a Republicii Populare Chineze, în special articolele referitoare la libertățile individuale și la libertatea presei, precum și Legea din Hong Kong privind drepturile,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere adoptarea, la 1 iulie 2015, a unei noi legi privind securitatea națională de către Comitetul permanent al Congresului Național Popular Chinez, adoptarea, la 28 aprilie 2016, a unei noi legi privind administrarea ONG-urilor străine de către Congresul Național pentru Apărarea Poporului, precum și adoptarea, la 7 noiembrie 2016, a unei noi legi privind securitatea cibernetică,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Gui Minhai, editor de cărți și acționar al editurii și al unei librării care vinde opere literare critice față de Beijing, a dispărut fără urmă în Pattaya, Thailanda, la 17 octombrie 2015;

B.  întrucât, între octombrie și decembrie 2015, alți patru rezidenți din Hong Kong (Lui Bo, Zhang Zhiping, Lam Wing-Kee și Lee Bo), care lucrau pentru aceeași librărie, au dispărut la rândul lor;

C.  întrucât Gui Minhai este cetățean suedez de origine chineză și, prin urmare, este cetățean al UE;

D.  întrucât, la 17 ianuarie 2016, Gui Minhai a apărut într-o emisiune a unui canal de televiziune din China și aparent a recunoscut că s-a întors din proprie voință pe China continentală pentru a fi judecat pentru o presupusă infracțiune legată de un accident rutier din 2003; întrucât există motive bine întemeiate pentru a crede că apariția sa la televiziune a fost o punere în scenă, în cadrul căreia a fost obligat să citească un text pregătit de alții;

E.  întrucât Gui Minhai este în stare de arest de mai bine de un an, fără a avea dreptul de a comunica cu exteriorul, și întrucât nu se știe unde se află; întrucât Gui Minhai este singurul librar din grup care continuă să fie la închisoare;

F.  întrucât autoritățile suedeze au solicitat sprijinul deplin al autorităților chineze pentru protejarea drepturilor cetățeanului lor, precum și ale celorlalte persoane „dispărute”; întrucât nici familia lui Gui Minhai, nici guvernul suedez nu au fost informați cu privire la vreun capăt de acuzare adus împotriva lui și nici cu privire la locul oficial în este privat de libertate;

G.  întrucât Lui Bo și Zhang Zhiping au primit permisiunea de a se întoarce la Hong Kong la 4 martie și respectiv 8 martie 2016, după ce au fost privați de libertate în China continentală; întrucât aceștia au solicitat poliției să claseze cazurile lor și s-au întors în China continentală în aceeași zi în care au sosit; întrucât Lee Bo s-a întors în Hong Kong la 24 martie 2016 și neagă că ar fi fost răpit; întrucât Lam Wing-Kee s-a întors la Hong Kong la 16 iunie 2016;

H.  întrucât Lam Wing-Kee, unul dintre editori, s-a întors în iunie 2016 la Hong Kong pentru a clasa dosarul anchetei privind dispariția sa dar, în loc să se întoarcă în China continentală, a spus mass-media că a fost răpit de serviciile de securitate chineze, a fost menținut în izolare și forțat să recunoască în fața camerelor de televiziune infracțiuni pe care nu le-a comis;

I.  întrucât Hong Kongul susține și protejează libertatea de exprimare și de publicare; întrucât în Hong Kong este legală orice publicare de materiale critice la adresa autorităților chineze, deși astfel de publicații sunt interzise în China continentală; întrucât principiul „o țară, două sisteme” garantează autonomia Hong Kongului față de Beijing în ceea ce privește libertățile consacrate la articolul 27 din Legea fundamentală;

J.  întrucât în Raportul anual din 2015 privind Regiunea Administrativă Specială Hong Kong, SEAE și Comisia consideră că cazul celor cinci editori de cărți este cea mai importantă provocare cu care se confruntă Legea fundamentală a Hong Kongului și principiul „o țară, două sisteme” de la întoarcerea Hong Kongului la Republica Populară Chineză (RPC) în 1997; întrucât doar agențiile de aplicare a legii din Hong Kong dețin autoritatea juridică de a asigura aplicarea legii în Hong Kong;

K.  întrucât Comitetul contra torturii al ONU și-a exprimat îngrijorarea profundă cu privire la informațiile primite în mod repetat din surse diverse în legătură cu menținerea unei practici de privare ilegală de libertate, în locuri de detenție nerecunoscute și neoficiale, așa-numitele „închisori negre”; întrucât acesta și-a exprimat, de asemenea, profunda îngrijorare cu privire la informațiile primite în mod repetat ce indică faptul că practica torturii și a aplicării de rele tratamente este în continuare adânc înrădăcinată în sistemul judiciar penal, care se bazează în mod exagerat pe mărturii ca bază a condamnărilor;

L.  întrucât China a semnat, dar încă nu a ratificat Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP); întrucât China nu a semnat și nici nu a ratificat Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate;

M.  întrucât, în cadrul celui de al 17-lea summit UE-China din 29 iunie 2015, relațiile bilaterale au căpătat o nouă dimensiune și întrucât, în Cadrul său strategic privind drepturile omului și democrația, UE își asumă angajamentul de a pune drepturile omului în centrul relațiilor sale cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii săi strategici; întrucât cel de al 18-lea summit UE-China din 12-13 iulie 2016 s-a încheiat printr-o declarație potrivit căreia se va mai organiza o rundă a dialogului pe tema drepturilor omului între UE și China înainte de sfârșitul anului 2016,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că nu se știe unde se află Gui Minhai; solicită publicarea imediată a unor informații detaliate cu privire la locul unde se află acesta și solicită eliberarea sa imediată, în condiții de siguranță, precum și să i se acorde dreptul la comunicare;

2.  ia act cu îngrijorare de alegațiile potrivit cărora agențiile de aplicare a legii din China continentală operează în Hong Kong; reamintește autorităților chineze că orice intervenție a agențiilor lor de aplicare a legii în Hong Kong nu ar fi coerentă cu principiul „o țară, două sisteme”;

3.  îndeamnă autoritățile competente din Thailanda, China și Hong Kong să clarifice circumstanțele în care au avut loc disparițiile, în conformitate cu principiile statului de drept;

4.  condamnă cu fermitate toate cazurile de încălcare a drepturilor omului, în special arestările arbitrare, predările ilegale, mărturiile obținute forțat, ținerea ilegală în detenție, custodia incommunicado și încălcarea libertăților de publicare și de exprimare; amintește că trebuie să fie asigurată independența editorilor de cărți, a jurnaliștilor și a bloggerilor; solicită să înceteze imediat actele de încălcare a drepturilor omului și de intimidare politică;

5.  condamnă restricționarea și incriminarea libertății de exprimare și deplânge înăsprirea restricțiilor privind libertatea de exprimare; invită guvernul chinez să nu mai împiedice libera circulație a informațiilor, ce se petrece inclusiv prin restricționarea utilizării internetului;

6.  își exprimă preocuparea cu privire la noua lege privind securitatea cibernetică, adoptată la 7 noiembrie 2016, care ar consolida și ar instituționaliza și mai mult practicile de cenzură și monitorizare a spațiului cibernetic, precum și cu privire la legea adoptată în ceea ce privește securitatea națională și proiectul de lege privind combaterea terorismului; ia act de temerile avocaților reformatori și ale apărătorilor drepturilor civile din China, potrivit cărora aceste legi vor restricționa și mai mult libertatea de exprimare, iar autocenzura va crește;

7.  solicită Chinei să elibereze sau să renunțe la toate acuzațiile împotriva persoanelor care critică guvernul, activiștilor anti-corupție, avocaților și jurnaliștilor care își desfășoară activitatea în mod pașnic;

8.  își exprimă îngrijorarea legată de intrarea în vigoare în curând, la 1 ianuarie 2017, a noii legi privind reglementarea ONG-urilor străine, având în vedere că aceasta ar urma să limiteze în mod considerabil libertatea de asociere și de exprimare în țară, inclusiv prin interzicerea ONG-urile străine care nu sunt înregistrate la Ministerul Chinez al Securității Publice și prin interzicerea finanțării de către departamentele de securitate publică din provincii a oricărei organizații sau persoane fizice chineze, precum și prin interdicția aplicată grupurilor chineze de a desfășura „activități” în numele sau cu aprobarea ONG-urilor străine neînregistrate, inclusiv a celor cu sediul în Hong Kong și Macao; solicită autorităților chineze să asigure un mediu sigur și echitabil, precum și procese transparente, care să permită ONG-urilor să funcționeze liber și eficace în China;

9.  subliniază angajamentul Uniunii Europene de a consolida democrația, inclusiv statul de drept, independența sistemului judiciar, libertățile și drepturile fundamentale, transparența și libertatea de informare și de exprimare în Hong Kong;

10.  invită China să ratifice PIDCP și să semneze și să ratifice fără întârziere Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate;

11.  evidențiază angajamentul Uniunii Europene de a consolida statul de drept, independența sistemului judiciar și libertățile și drepturile fundamentale, în special transparența și libertatea de exprimare, în toate țările cu care are relații bilaterale; consideră că trebuie să se dezvolte un dialog substanțial și deschis privind drepturile omului, bazat pe respectul reciproc; consideră că actualele relații puternice dintre UE și China trebuie să constituie o platformă eficientă pentru desfășurarea unui dialog matur, substanțial și deschis privind drepturile omului, bazat pe respectul reciproc;

12.  insistă că relațiile comerciale și cele economice sunt importante pentru a impulsiona bunăstarea ambelor părți; reamintește că aceste relații pot evolua doar într-un climat caracterizat prin bună credință și încredere reciprocă; subliniază că respectarea drepturilor omului și a transparenței face parte din acordurile comerciale moderne;

13.  îndeamnă instituțiile UE competente să acționeze rapid și să introducă cazul lui Gui Minhai pe ordinea de zi a următorului dialog dintre UE și China privind drepturile omului;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului și parlamentului Republicii Populare Chineze, precum și șefului executivului și adunării parlamentare a Regiunii Administrative Speciale Hong Kong.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0045.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0458.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0252.


Situația populației Guarani-Kaiowá din statul brazilian Mato Grosso do Sul
PDF 261kWORD 51k
Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la situația populației Guarani-Kaiowá din statul Mato Grosso do Sul din Brazilia (2016/2991(RSP))
P8_TA(2016)0445RC-B8-1260/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la necesitatea de a proteja drepturile popoarelor indigene din Brazilia, în special rezoluția sa privind încălcarea drepturilor constituționale ale popoarelor indigene din Brazilia din 15 februarie 1996(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 octombrie 1995 referitoare la situația popoarelor indigene din Brazilia(2),

–  având în vedere Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene, adoptată de Adunarea Generală la 13 septembrie 2007,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948,

–  având în vedere Obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, adoptate în septembrie 2015,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și Pactul global al ONU,

–  având în vedere Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind populațiile indigene și tribale (Convenția nr. 169), astfel cum a fost adoptată la 27 iunie 1989 și semnată de Brazilia,

–  având în vedere declarația Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, cu ocazia Zilei internaționale a popoarelor indigene la nivel mondial, 9 august 2016,

–  având în vedere Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului din 1998, Orientările Uniunii Europene cu privire la apărătorii drepturilor omului și Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO),

–  având în vedere raportul realizat de Raportorul special al ONU privind drepturile popoarelor indigene, Victoria Tauli Corpuz, în urma misiunii sale în Brazilia în perioada 7-17 martie 2016 (A/HRC/33/42/Add.1),

–  având în vedere raportul din 2016 al Consiliului misionar pentru popoarele indigene,

–  având în vedere declarațiile făcute de Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului în cursul dialogului UE-Brazilia privind drepturile omului,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât actuala Constituție braziliană din 1988, care a fost negociată cu popoarele indigene, recunoaște drepturile acestora de a-și păstra tradițiile culturale și recunoaște dreptul lor strămoșesc la teritoriile lor ancestrale; întrucât este de datoria statului de a reglementa și de a proteja acest drept;

B.  întrucât, potrivit Raportorului special al ONU privind drepturile popoarelor indigene, în ultimii opt ani s-a înregistrat o absență îngrijorătoare de progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor ONU și rezolvării problemelor de interes deosebit și de lungă durată pentru populațiile indigene din Brazilia, precum recunoașterea teritoriilor lor și un regres îngrijorător în ceea ce privește protejarea drepturilor populațiilor indigene;

C.  întrucât, în ultimii 14 ani, potrivit datelor oficiale furnizate de Secretariatul special pentru probleme de sănătate a populației indigene și de serviciile locale de sănătate a populației indigene din statul Mato Grosso do Sul privind asasinarea populației indigene Guarani-Kaiowá în statul Mato Grosso do Sul, cel puțin 400 de persoane și 14 conducători ai populațiilor indigene au fost asasinate, printre care Simiao Vilharva și Clodiodi de Souza, în încercările lor de a-și recupera pământurile strămoșești prin proteste pașnice;

D.  întrucât, potrivit anchetei naționale privind sănătatea și alimentația populațiilor indigene din Brazilia, realizată în perioada 2008-2009, rata de malnutriție cronică în rândul copiilor aparținând populațiilor indigene a fost de 26 %, în comparație cu media de 5,9 % în rândul celorlalți copii; întrucât, în conformitate cu studiile recente efectuate de FIAN Brazil și de Consiliul misionar pentru popoarele indigene, 42 % din populația comunităților Kaiowá și Guaraní suferă de malnutriție cronică;

E.  întrucât gradul necorespunzător de furnizare a asistenței medicale, a educației și a serviciilor sociale, precum și lipsa marcării terenurilor populației indigene, au avut un impact asupra sinuciderilor în rândul tinerilor și a mortalității infantile; întrucât, în ultimii 15 de ani, cel puțin 750 de persoane, în mare parte tineri, s-au sinucis, iar peste 600 de copii cu vârsta mai mică de 5 ani au murit, dintre care cei mai mulți ca urmare a unor boli tratabile cu ușurință și care pot fi prevenite ;

F.  întrucât 98,33 % din terenurile populației indigene din Brazilia sunt situate în regiunea amazoniană, unde populațiile indigene contribuie la conservarea biodiversității în regiune și, prin urmare, joacă un rol important în prevenirea schimbărilor climatice; întrucât, potrivit studiului „Către un scenariu global de referință de stocare a dioxidului de carbon în terenuri colective: o analiză actualizată a contribuțiilor popoarelor indigene și a comunităților locale la atenuarea schimbărilor climatice”, efectuat de Inițiativa pentru drepturi și resurse, de Woods Hole Research Center și de World Resources Institute, publicat la 1 noiembrie 2016, extinderea drepturilor funciare ale populațiilor indigene poate juca un rol important în protejarea pădurilor, a biodiversității și a ecosistemelor;

G.  întrucât Ministerul public federal și Fundația națională pentru sprijinirea populațiilor indigene (FUNAI) au semnat în 2007 Acordul privind schimbarea conduitei (TAC) cu scopul de a identifica și delimita 36 de teritorii ale comunității Guarani-Kaiowá din Mato Grosso do Sul până în 2009;

H.  întrucât o serie de inițiative de reformă, interpretare și aplicare a Constituției federale a Braziliei sunt în curs de desfășurare, și întrucât aceste eventuale modificări ar putea pune în pericol drepturile populației indigene recunoscute prin Constituție,

1.  ia act de parteneriatul pe termen lung dintre UE și Brazilia, bazat pe încredere reciprocă și pe respectarea principiilor și valorilor democratice; felicită guvernul brazilian pentru progresele realizate, precum rolul constructiv al FUNAI, o serie de hotărâri ale Curții Supreme Federale de prevenire a evacuărilor forțate, eforturile de a pune în aplicare servicii diferențiate în materie de sănătate și educație, realizările semnificative în ceea ce privește delimitarea terenurilor din regiunea amazoniană, organizarea primei conferințe naționale privind politica în materie de populații indigene și instituirea Consiliului național pentru politici în materie de populații indigene;

2.  condamnă în mod ferm actele de violență comise împotriva comunităților indigene din Brazilia; își exprimă regretul cu privire la situația de sărăcie și la situația drepturilor omului în cazul populației Guarani-Kaiowá din Mato Grosso do Sul;

3.  invită autoritățile braziliene să ia măsuri imediate pentru a proteja securitatea populațiilor indigene și să asigure efectuarea unor anchete independente privind uciderea și agresarea populațiilor indigene în încercările lor de a-și apăra drepturile omului și drepturile funciare, astfel încât vinovații să fie aduși în fața justiției;

4.  reamintește autorităților braziliene responsabilitățile ce le revin în ceea ce privește menținerea și aplicarea integrală a dispozițiilor din Constituția Braziliei privind protecția drepturilor individuale și drepturile minorităților și grupurilor etnice vulnerabile, cu referire la populația Guarani-Kaiowá;

5.  reamintește autorităților braziliene obligația de a respecta standardele internaționale în materie de drepturile omului cu privire la popoarele indigene, astfel cum se prevede și în Constituția federală a Braziliei și în Legea 6.001/73 privind „Statutul populațiilor amerindiene”;

6.  recunoaște rolul Curții Supreme Federale braziliene în lupta continuă pentru a proteja drepturile constituționale și strămoșești ale populațiilor indigene și invită Consiliul național să elaboreze mecanisme și măsuri care să protejeze mai bine necesitățile populațiilor vulnerabile;

7.  invită autoritățile braziliene să pună în aplicare pe deplin recomandările Raportorului special al ONU privind drepturile popoarelor indigene ca urmare a misiunii acesteia în Brazilia în martie 2016;

8.  invită autoritățile braziliene să elaboreze un plan de lucru care să acorde prioritate finalizării demarcării tuturor teritoriilor pretinse de populațiile Guarani-Kaiowá și să creeze condiții tehnice și operaționale în acest sens, având în vedere faptul că numeroasele cazuri de omucidere sunt cauzate de represalii în contextul protestelor de recuperare a pământurilor strămoșești;

9.  recomandă ca autoritățile braziliene să asigure un buget suficient pentru FUNAI, consolidându-l cu resursele necesare pentru a furniza serviciile de bază indispensabile populațiilor indigene;

10.  își exprimă îngrijorarea cu privire la propunerea de modificare a Constituției 215/2000 (PSC 215), căreia popoarele indigene din Brazilia i se opun în mod acerb, având în vedere că, în cazul în care este aprobată, le va amenința drepturile de proprietate asupra terenurilor făcând posibil ca interesele anti-indiene legate de sectorul agriculturii, al industriei lemnului, al mineritului și al energiei să blocheze recunoașterea noilor teritorii indigene; consideră cu fermitate că întreprinderile ar trebui trase la răspundere pentru orice daune aduse mediului și orice abuzuri la adresa drepturilor omului de care sunt responsabile și că UE și statele membre ar trebui să susțină acest lucru ca pe un principiu de bază prin inserarea acestuia ca prevedere cu caracter obligatoriu în toate politicile comerciale;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, președintelui și guvernului Braziliei, președintelui Congresului Național din Brazilia, copreședinților Adunării parlamentare euro-latinoamericane și Forumului permanent al Organizației Națiunilor Unite privind problemele legate de populația indigenă.

(1) JO C 65, 4.3.1996, p. 164.
(2) JO C 287, 30.10.1995, p. 202.


Cazul lui Ildar Dadin, prizonier de conștiință din Rusia
PDF 258kWORD 51k
Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la cazul lui Ildar Dadin, încarcerat pentru delict de opinie în Rusia (2016/2992(RSP))
P8_TA(2016)0446RC-B8-1261/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rapoartele, recomandările și rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia, îndeosebi recomandarea sa din 23 octombrie 2012 adresată Consiliului referitoare la stabilirea unor restricții comune de acordare a vizelor pentru funcționarii ruși implicați în cazul Serghei Magnitsky(1), rezoluțiile sale din 13 iunie 2013 referitoare la statul de drept în Rusia(2) și din 13 martie 2014 referitoare la Rusia: condamnarea manifestanților implicați în evenimentele din Piața Bolotnaia(3), recomandarea sa din 2 aprilie 2014 adresată Consiliului privind restricțiile în ceea ce privește acordarea vizei funcționarilor ruși implicați în cazul Serghei Magnițki(4), precum și rezoluțiile sale din 23 octombrie 2014 referitoare la dizolvarea ONG-ului „Memorial” (laureat al premiului Saharov 2009) din Rusia(5), cea din 12 martie 2015 referitoare la uciderea liderului opoziției ruse, Boris Nemțov, și la starea democrației în Rusia(6), cea din 10 iunie 2015 referitoare la stadiul actual al relațiilor UE-Rusia(7), precum și cea din 10 septembrie 2015 referitoare la Rusia, îndeosebi la cazurile lui Eston Kohver, lui Oleg Sențsov și al lui Olexander Colcenko(8),

–  având în vedere rezultatele Summitului UE-Rusia din 3-4 iunie 2013 și consultările pe teme de drepturile omului din 19 mai 2013,

–  având în vedere Constituția Rusiei, în special articolul 29, care protejează libertatea de exprimare și articolul 31, care prevede dreptul la întrunire pașnică;

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la începutul lunii decembrie 2015, militantul opoziției ruse, Ildar Dadin, a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru organizarea mai multor proteste și întruniri pașnice împotriva războiului, fiind prima persoană din Rusia care a fost condamnată în temeiul legii dure privind întrunirile publice adoptată în 2014;

B.  întrucât Ildar Dadin a fost condamnat la trei ani de închisoare, mai mult decât pedeapsa de doi ani cerută de procurori; întrucât sentința a fost redusă ulterior în urma recursului la doi ani și jumătate;

C.  întrucât în timpul detenției, se pare dl Dadin a fost supus torturii, bătăilor repetate, tratamentelor inumane și amenințărilor cu moartea de către autorităților ruse în colonia penitenciară numărul 7 din Karelia;

D.  întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a aprobat cererea avocatului dlui Dadin și a obligat Federația Ruse să facă o anchetă veritabilă, să îl mute pe dl Dadin într-un alt penitenciar și să-i asigure comunicarea cu reprezentantul său legal;

E.  întrucât cazul lui Dadin Ildar nu este unul izolat, existând raporturi credibile privind drepturile omului care au relatat utilizarea sistematică a torturii, maltratării și a tratamentului inuman în sistemul penal rus; întrucât cei care comit și sunt răspunzători de acte de tortură și abuz împotriva persoanelor aflate în închisoare sau în centrele penitenciare și de detenție beneficiază adesea de impunitate;

F.  întrucât, la 3 noiembrie 2016, Thorbjørn Jagland, Secretarul General al Consiliului Europei, și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu acuzațiile de maltratare a dlui Dadin, față de Alexander Konovalov, ministrul justiției din Federația Rusă;

G.  întrucât numărul mare de deținuți politici din Rusia a crescut semnificativ în ultimii ani, ajungând la 102 persoane, conform Centrului pentru drepturile omului „Memorial”, printre aceștia numărându-se Alexander Costenko Fedorovici, Ivan Nepomniașcih, Dmitri Bucencov, Vladimir Ionov, Maxim Panfilov și alții; întrucât în 2015 Rusia a fost acuzată că a încălcat de 109 ori Convenția europeană a drepturilor omului, cu alte cuvinte, mai mult decât orice altă țară;

H.  întrucât în 2015 au fost înregistrate 197 de decese în arestul poliției, inclusiv 109 decese datorate „deteriorării bruște a sănătății”, și 62 de sinucideri, ceea ce reflectă practicarea pe scară largă a abuzurilor, torturii și maltratării deținuților în sistemul penitenciar din Federația Rusă;

I.  întrucât, la 26 octombrie 2016, un tribunal din Moscova a aplicat o amendă de 300 000 de ruble Centrului de analiză Iuri Levada (Centrul Levada), una dintre cele trei organizații importante de studiere a opiniei publice din Rusia, deoarece nu s-a înregistrat ca „agent străin”;

J.  întrucât Președintele Putin a semnat recent un ordin prin care Rusia refuză să participe la Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI); întrucât Ministrul Afacerilor Externe din Rusia a descris într-o declarație activitatea desfășurată de Curte ca fiind „ineficientă și părtinitoare” și și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu ancheta evenimentelor din august 2008 din Osetia de Sud făcută de CPI; întrucât procurorii CPI au publicat pe site-ul Curții un raport în care au afirmat că „ocupația rusească a hărțuit și și intimidat tătarii din Crimeea”;

K.  întrucât, în octombrie 2016, Consiliului pentru Drepturile Omului din cadrul ONU a decis să nu mai realeagă Rusia ca membru, după ce peste 80 organizații internaționale de drepturile omului și de ajutor au semnat o scrisoare în care solicitau membrilor ONU să blocheze alegerea Rusiei în Consiliul pentru Drepturile Omului,

1.  cere eliberarea imediată și necondiționată a lui Ildar Dadin și a tuturor persoanelor reținute în baza unor acuzații false și neîntemeiate sau pentru că și-au exercitat dreptul la libertatea de exprimare și de întrunire;

2.  este profund îngrijorat de faptul că în Codul penal al Federației Ruse s-a introdus un articol care impune noi restricții privind întrunirile publice și prevede ca acestea să fie considerate fapte penale;

3.  îndeamnă autoritățile ruse să facă o anchetă transparentă și detaliată a acuzațiilor făcute de Ildar Dadin privind tortura și de relele tratamente care i-au fost aplicate, anchetă la care să participe experți independenți în drepturile omului; cere o anchetă independentă cu privire la acuzațiile de tortură, abuzuri și tratament degradant și inuman aduse funcționarilor din centrele de detenție, lagărele de muncă și închisorile din Rusia;

4.  invită, în acest sens, Federația Rusă să facă o analiză profundă a sistemului său penitenciar cu scopul de a-l reforma din temelii și să aplice în totalitate standardele convenite în cadrul convențiilor internaționale relevante;

5.  își exprimă solidaritatea cu persoanele arestate în Rusia și din teritoriile temporar ocupate în Ucraina, inclusiv cu tătarii din Crimeea, în baza unor acuzații false și neîntemeiate și cere eliberarea lor imediată;

6.  reamintește Rusiei că este important să respecte pe deplin obligațiile juridice internaționale în calitate de membră a Consiliului Europei și a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, precum și drepturile fundamentale ale omului și statul de drept, astfel cum sunt consacrate în diversele tratate și acorduri internaționale pe care Rusia le-a semnat și la care este parte; subliniază că Federația Rusă poate fi considerată un partener de încredere în domeniul cooperării internaționale numai dacă își respectă obligațiile asumate în temeiul dreptului internațional; în acest sens, își exprimă îngrijorarea în legătură cu decretul președintelui Putin privind retragerea Rusiei din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale;

7.  invită guvernului Rusiei să ia măsuri imediate și concrete pentru a se conforma tuturor hotărârilor pronunțate de CEDO împotriva Rusiei; în acest sens, regretă faptul că Federația Rusă, în noua legislație adoptată în decembrie 2015, și-a abilitat Curtea Constituțională să anuleze hotărârile CEDO;

8.  îndeamnă Consiliul să elaboreze o politică unitară față de Rusia, care să angajeze cele 28 de state membre și instituțiile UE să trimită un mesaj comun ferm privind rolul drepturilor omului în relația UE cu Rusia și respectarea dreptului internațional; invită VP/ÎR ca împreună cu SEAE și Comisia să elaboreze o strategie substanțială și concretă de susținere a societății civile și a organizațiilor din Rusia, folosind Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului;

9.  invită Consiliul să adopte o serie de sancțiuni concrete pentru a pedepsi persoanele responsabile de maltratarea lui Ildar Dadin și a altor susținători ai drepturilor omului;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție SEAE, Vicepreședintei Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Consiliului Europei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, precum și președintelui, guvernului și parlamentului Federației Ruse.

(1) JO C 68 E, 7.3.2014, p. 13.
(2) JO C 65, 19.2.2016, p. 150.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0253.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0258.
(5) JO C 274, 27.7.2016, p. 21.
(6) JO C 316, 30.8.2016, p. 126.
(7) JO C 407, 4.11.2016, p. 35.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0314.


Asistență macrofinanciară pentru Iordania ***I
PDF 332kWORD 49k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei noi asistențe macrofinanciare pentru Regatul Hașemit al Iordaniei (COM(2016)0431 – C8-0242/2016 – 2016/0197(COD))
P8_TA(2016)0447A8-0296/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0431),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 212 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0242/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului adoptată în același timp cu Decizia nr. 778/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 august 2013 de acordare a unei asistențe macrofinanciare suplimentare Georgiei(1),

–  având în vedere scrisoarea transmisă de Comisia pentru afaceri externe și scrisoarea transmisă de Comisia pentru bugete,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 4 noiembrie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0296/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei anexată prezentei rezoluții;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 noiembrie 2016 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2016/... a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei noi asistențe macrofinanciare pentru Regatul Hașemit al Iordaniei

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2016/2371)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei

Având în vedere provocările fiscale și circumstanțele extraordinare cu care se confruntă Iordania ca urmare a găzduirii a peste 1,3 milioane de sirieni, Comisia va prezenta, în 2017, dacă este cazul, o nouă propunere de prelungire și sporire a AMF acordată Iordaniei, în urma încheierii cu succes a celei de a doua AMF și cu condiția să fie îndeplinite condițiile prealabile obișnuite pentru acest tip de asistență, printre care se numără efectuarea de către Comisie a unei evaluări actualizate a nevoilor de finanțare externă ale Iordaniei. Această asistență critică pentru Iordania ar ajuta țara să își mențină stabilitatea macroeconomică și, totodată, progresele în materie de dezvoltare, continuând programul de reformă al țării.

(1) JO L 218, 14.8.2013, p. 15.


Activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale ***I
PDF 329kWORD 59k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (reformare) (COM(2014)0167 – C7-0112/2014 – 2014/0091(COD))
P8_TA(2016)0448A8-0011/2016

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2014)0167),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolele 53 și 62 și articolul 114 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0112/2014),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Camera Reprezentanților din Țările de Jos, în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, în care se susţine că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarităţii,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 iulie 2014(1),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(2),

–  având în vedere scrisoarea din 4 septembrie 2014 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru afaceri economice și monetare în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 30 iunie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 104 și articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0011/2016),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 noiembrie 2016 în vederea adoptării Directivei (UE) 2016/… a Parlamentului European și a Consiliului privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP) (reformare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2016/2341.)

(1) JO C 451, 16.12.2014, p. 109.
(2) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.


Situația din Siria
PDF 270kWORD 55k
Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la situația din Siria (2016/2933(RSP))
P8_TA(2016)0449RC-B8-1249/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria, inclusiv cea din 6 octombrie 2016(1),

–  având în vedere principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU referitoare la Daesh și la Frontul Al-Nusra, precum și cele referitoare la conflictul din Republica Arabă Siriană, în special Rezoluțiile 2118 (2013), 2139 (2014), 2165 (2014), 2191 (2014), 2199 (2015), 2254 (2015), 2258 (2015) și 2268 (2016),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 17 octombrie 2016 și concluziile Consiliului European din 18 și 19 februarie 2016 și din 20 și 21 octombrie 2016,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini și Comisarului pentru ajutor umanitar și protecție civilă, Christos Stylianidis din 16 septembrie 2016 referitoare la situația din Siria, din 20 septembrie 2016 referitoare la atacurile aeriene împotriva convoiului de ajutor umanitar al ONU/Semilunei Roșii siriene, din 24 septembrie 2016 referitoare la situația din Alep, din 2 octombrie 2016 referitoare la o inițiativă umanitară de urgență pentru Alep și din 25 octombrie 2016 referitoare la caracterul urgent al ajungerii ajutoarelor umanitare în Alep,

–  având în vedere rapoartele Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Republica Arabă Siriană, elaborate de Consiliul ONU pentru drepturile omului, precum și rezoluțiile Consiliul ONU pentru drepturile omului referitoare la Republica Arabă Siriană din 27 septembrie 2016 și 21 octombrie 2016,

–  având în vedere declarația din 17 noiembrie 2016 a Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă, Federica Mogherini, privind Rusia și Curtea Penală Internațională,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât cei șase ani de conflict, violență extremă și brutalitate în Siria au provocat moartea a peste 400 000 de persoane, și peste 13 milioane de persoane au nevoie de asistență umanitară; întrucât se estimează că 8,7 milioane de persoane vor fi strămutate intern în 2016, iar 4,8 milioane de persoane au părăsit țara;

B.  întrucât luptele și bombardamentele în Siria continuă fără încetare, iar situația umanitară s-a înrăutățit și mai mult; întrucât Alep rămâne epicentrul crizei siriene, însă luptele continuă, de asemenea, la Hama, la Idlib, în nord-vestul Siriei, în suburbiile Damascului și la Deir ez-Zor; întrucât peste patru milioane de persoane trăiesc în orașe asediate și în regiuni greu accesibile, unde infrastructura de bază de apă și electricitate a fost distrusă; întrucât, în pofida pauzelor umanitare unilaterale declarate de regimul Assad și Rusia, populația din Alep și din alte orașe ocupate de rebeli, cum ar fi orașul Zabadani, controlat de rebeli și satele controlate de forțele guvernamentale, Kefraya și Foua din provincia Idlib, este afectată de o criză gravă a aprovizionării cu alimente de bază și produse medicale; întrucât niciun fel de asistență umanitară nu a putut ajunge în zone asediate din estul Alepului din iulie 2016;

C.  întrucât există o criză sanitară cronică în Alep și în întreaga Sirie; întrucât, potrivit UNICEF, peste două treimi din sirienii din regiune nu au un acces permanent la apă potabilă și în jur de 6 milioane de copii au nevoie urgentă de asistență vitală;

D.  întrucât toate părțile implicate în conflict au comis încălcări grave ale drepturilor omului și ale dreptului umanitar, însă cele mai grave sunt cele din partea regimului Assad, susținut de Rusia și Iran, inclusiv utilizarea nediferențiată a armelor, a bombelor incendiare, bombelor-butoi și a bombelor care distrug buncăre în zonele civile, precum și a substanțelor declarate arme chimice de Convenția privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora; întrucât nu a existat niciun fel de respect pentru principiile precauției și proporționalității; întrucât au fost atacate deliberat zone civile, școli, spitale, personal umanitar și tabere de refugiați; întrucât crimele de război și crimele împotriva umanității nu trebuie să rămână nepedepsite;

E.  întrucât Comisiei internațională independentă de anchetă cu privire la Republica Arabă Siriană, mandatată de ONU, și grupurile de apărare a drepturilor omului au adunat dovezi că cel puțin 200 000 de persoane au fost reținute de către guvernul sirian în condiții de detenție inumane; întrucât, în ultimii ani, mii de sirieni au murit în închisoare după ce au fost arestați de guvernul sirian, în urma torturilor sau a bolilor; întrucât disparițiile forțate și abuzurile terifiante împotriva prizonierilor sunt larg răspândite; întrucât autoritățile siriene au încercat să păstreze secrete informațiile cu privire la centrele lor de detenție, refuzând accesul monitorilor recunoscuți la nivel internațional ai condițiilor de detenție; întrucât, din 2011, Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) a fost autorizat să viziteze doar câteva închisori;

F.  întrucât lumea este continuu îngrozită de atrocitățile comise de Daesh și de alte grupări jihadiste, de execuțiile brutale și de violența sexuală nedeclarată, de răpiri, tortură, convertiri forțate și de sclavia femeilor și a fetelor; întrucât au fost recrutați copii pentru a fi folosiți în atacuri teroriste; întrucât Daesh controlează încă o mare parte din Siria și Irak; întrucât Daesh comite un genocid împotriva minorităților etnice și religioase, practică acte extreme de tortură și distruge patrimoniul cultural; întrucât există îngrijorări serioase în legătură cu condițiile de viață ale populației aflate în prezent sub controlul Daesh și cu posibila folosire a oamenilor din zonă ca scuturi umane în cursul campaniei de eliberare;

G.  întrucât Jabhat Fateh al-Sham, cunoscut anterior sub denumirea de Frontul Al-Nusra, o organizație afiliată la Al-Qaida și activă în Siria, este o organizație teroristă ce respinge ideea unei tranziții politice negociate și a unui viitor democratic și incluziv al Siriei;

H.  întrucât Siria a semnat, dar nu a ratificat Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI); întrucât Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, a solicitat insistent, în repetate rânduri, Consiliului de Securitate al ONU să aducă situația din Siria în fața CPI; întrucât Rusia și China blochează orice progres în privința stabilirii răspunderii în Siria, folosindu-și dreptul de veto împotriva oricărei rezoluții a Consiliului de Securitate care ar conferi CPI mandatul de a ancheta crimele oribile comise în timpul conflictului din Siria; întrucât, la 16 noiembrie 2016, Rusia a decis să își retragă semnătura de pe Statutul de la Roma; întrucât absența tragerii la răspundere dă naștere la și mai multe atrocități și amplifică suferința victimelor,

I.  întrucât toate țările și părțile implicate în conflict trebuie să țină seama de angajamentele asumate în conformitate cu Rezoluția 2254 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU, și în special de obligația de a înceta toate atacurile împotriva civililor și a infrastructurilor civile și de a permite accesul umanitar pe întreg teritoriul țării; întrucât Uniunea Europeană trebuie să utilizeze toate instrumentele de care dispune, inclusiv impunerea unor măsuri restrictive, pentru a asigura respectarea deplină de către toate părțile a acestei rezoluți;

J.  întrucât UE este unul dintre principalii furnizori de ajutor umanitar pentru persoanele care fug din calea violenței și distrugerilor fără precedent din Siria; întrucât lipsa unui consens la nivel internațional face mult mai dificilă găsirea unei soluții negociate la războiul din Siria;

1.  își exprimă încă o dată îngrijorarea gravă în legătură cu continuarea luptelor, a bombardamentelor și a înrăutățirii situației umanitare din Siria; condamnă categoric toate atacurile împotriva civililor și a infrastructurilor civile, continuarea asediilor în Siria și blocarea accesului organizațiilor umanitare la sirienii care au nevoie de ajutor; solicită tuturor părților să permită un acces total și continuu al ajutorului umanitar, precum și furnizarea de bunuri imperios necesare în special în zonele asediate și în cele greu accesibile; subliniază că înfometarea deliberată a populației este interzisă de dreptul umanitar internațional și solicită insistent tuturor părților să permită imediat evacuările medicale în zona de est a Alepului și din toate celelalte zone asediate;

2.  condamnă în termenii cei mai duri atrocitățile și numeroasele încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar comise de forțele regimului Assad cu sprijinul Rusiei și al Iranului, precum și abuzurile împotriva drepturilor omului și încălcările dreptului internațional umanitar comise de grupările armate teroriste nestatale, în special de Daesh, Jabhat Fateh al-Sham/Frontul Al-Nusra și alte grupări jihadiste;

3.  solicită încetarea imediată a bombardamentelor și atacurilor fără discernământ asupra civililor; subliniază că este nevoie ca toate părțile să acorde o atenție maximă și să ia toate măsurile necesare pentru a proteja civilii, indiferent de identitatea lor etnică sau religioasă sau de convingerile lor confesionale; condamnă categoric lansarea fără discernământ a unui număr mare de rachete de către anumite grupări armate ale opoziției asupra suburbiilor civile din vestul Alepului; subliniază că, potrivit relatărilor, numeroși civili, inclusiv copii, au fost răniți sau uciși în urma acestor atacuri; solicită tuturor părților în conflict să ia toate măsurile adecvate pentru a proteja civilii, în conformitate cu dreptul internațional, inclusiv prin încetarea atacurilor împotriva dotărilor civile, cum ar fi centrele medicale, școlile și stațiile de apă, prin demilitarizarea imediată a acestor situri, prin neinstalarea unor poziții militare în zonele dens populate și prin permiterea evacuării răniților și a tuturor civililor care doresc să părăsească zonele asediate; subliniază că regimul sirian poartă responsabilitatea principală pentru protejarea populației siriene;

4.  salută eforturile depuse de personalul umanitar în încercarea de a aduce ajutorul atât de necesar, dar și alimente, apă și medicamente celor care se găsesc prinși la mijloc în acest conflict și invită insistent toate părțile implicate în conflict să asigure un accesul sigur și neîngrădit al agențiilor umanitare la civilii afectați de război;

5.  solicită instituțiilor UE și statelor membre să ofere un sprijin total ONU și Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) pentru a desfășura în continuare investigații cu privire la utilizarea și distrugerea armelor chimice de către toate părțile implicate în Siria; insistă ferm ca cei care sunt responsabili de utilizarea armelor chimice să fie trași la răspundere; sprijină prelungirea mandatului mecanismului de anchetă comun al OIAC, pentru a stabili răspunderea pentru folosirea armelor chimice în Siria;

6.  își exprimă îngrijorarea cu privire la detenția ilegală, tortura, relele tratamente, disparițiile forțate și uciderea deținuților din închisorile regimului și din centrele secrete de detenție ale milițiilor sprijinite de forțe străine; invită autoritățile siriene care gestionează aceste centre de detenție să înceteze toate execuțiile și tratamentele inumane;

7.  solicită eliberarea imediată a tuturor persoanelor private de libertate în mod arbitrar și încetarea utilizării torturii și a altor maltratări, precum și a practicii disparițiilor forțate, în conformitate cu Rezoluția 2139 din 22 februarie 2014 a Consiliului de Securitate al ONU; solicită un acces imediat și fără restricții al monitorilor internaționali ai condițiilor de detenție - cum ar fi CICR - pentru a monitoriza situația tuturor deținuților din Siria și a oferi informații și susținere familiilor lor;

8.  condamnă ferm, încă o dată, atrocitățile comise de regimul Assad, de Daesh, de Jabhat Fateh al-Sham/Al-Nusra și de alte organizații teroriste, care pot fi considerate crime grave de război și crime împotriva umanității; susține apelul celor Cinci Națiuni (Statele Unite, Franța, Germania, Italia și Regatul Unit) și al VP/ÎR către toate grupările armate care luptă în Siria de a înceta orice colaborare cu Jabhat Fateh al-Sham; subliniază că este important să se garanteze blocarea efectivă a accesului la finanțare pentru activitatea Daesh, să fie capturați combatanții străini și să se se înceteze furnizarea de arme pentru grupările jihadiste; solicită opoziției din Siria să se distanțeze în mod clar de astfel de elemente extremiste și de ideologia lor; reamintește că eforturile ar trebui să se concentreze asupra învingerii Daesh și a altor grupări teroriste desemnate ca atare de ONU; solicită luarea unor măsuri pentru ca sprijinul material și financiar să nu ajungă la persoane, grupuri, întreprinderi sau entități asociate cu grupurile teroriste desemnate ca atare de ONU;

9.  reiterează solicitarea sa ca cei vinovați de crime de război și crime împotriva umanității să suporte consecințele și să fie trași la răspundere; subliniază că persoanele care se fac vinovate de crime împotriva minorităților religioase, etnice și a altor grupuri și minorități ar trebui, de asemenea, aduse în fața justiției; este în continuare convins că nu poate exista o soluție reală a conflictului și o pace durabilă în Siria atât timp cât responsabilitatea pentru crimele comise nu a fost stabilită; consideră că problema răspunderii pentru crime de război și crime împotriva umanității nu trebuie politizată: obligația de a respecta dreptul umanitar internațional în orice situație privește toate părțile implicate în conflict și orice persoană care comite aceste crime trebuie să fie conștientă că va ajunge, mai devreme sau mai târziu, în fața justiției;

10.  invită insistent UE și statele membre să se asigure că toți cei responsabili de încălcări ale dreptului internațional în domeniul drepturilor omului și ale dreptului umanitar internațional sunt deferiți justiției prin mecanisme adecvate și imparțiale ale justiției penale internaționale sau în instanțe naționale imparțiale, în conformitate cu principiul jurisdicției universale; își reiterează sprijinul pentru trimiterea cazului Siriei în fața CPI, dar, având în vedere incapacitatea Consiliului de Securitate de a delibera cu privire la această chestiune, lansează din nou un apel către UE și statele sale membre pentru a conduce acțiunile în Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite pentru a examina posibilitatea creării unui tribunal pentru crimele de război din Siria, în așteptarea sesizării CPI; subliniază că, odată încheiat conflictul și în scopul promovării reconcilierii, este important ca Siria să-și aproprieze acest proces;

11.  salută și subliniază importanța deosebită a activității organizațiilor locale și internaționale ale societății civile în colectarea probelor privind crimele de război, crimele împotriva umanității și alte încălcări, printre care și distrugerea patrimoniului cultural; invită UE și statele sale membre să acorde o asistență suplimentară și completă acestor actori;

12.  regretă decizia președintelui rus Vladimir Putin de a se retrage din Curtea Penală Internațională, remarcând totodată că Federația Rusă nu a ratificat de fapt niciodată Statutul de la Roma și că momentul luării acestei decizii subminează credibilitatea țării și dă naștere la suspiciuni cu privire la angajamentul Rusiei față de justiția internațională;

13.  salută concluziile Consiliului referitoare la Siria din 17 octombrie 2016 și concluziile Consiliului European referitoare la Siria din 20 și 21 octombrie 2016; susține apelul lansat de UE pentru încetarea tuturor zborurilor militare deasupra Alepului, încetarea imediată a ostilităților și monitorizarea acesteia prin intermediul unui mecanism solid și transparent, ridicarea asediilor și garantarea, de către toate părțile, a unui acces umanitar total și fără restricții în întreaga țară;

14.  salută reanalizarea măsurilor restrictive adoptate de UE împotriva Siriei și a persoanelor răspunzătoare de represiunea populației civile din această țară; subliniază că UE trebuie să analizeze toate opțiunile disponibile, inclusiv încetarea oricărui zbor deasupra Alepului, pentru a impune asumarea consecințelor pentru cele mai atroce încălcări ale drepturilor omului și abuzuri săvârșite de toți autorii crimelor, dacă vor continua atrocitățile și încălcarea flagrantă a dreptului umanitar;

15.  solicită să fie respectat de către toți dreptul inalienabil al tuturor minorităților etnice și religioase din Siria, inclusiv a creștinilor, de a continua să trăiască în patria lor tradițională și istorică cu demnitate, în condiții de egalitate și siguranță, precum și de a-și putea practica religia pe deplin și în mod liber, fără a fi supuse vreunei forme de constrângere, violență ori discriminare; susține dialogul interreligios pentru promovarea înțelegerii reciproce și combaterea fundamentalismului;

16.  solicită insistent tuturor participanților la Grupul internațional de sprijin pentru Siria (GISS) să reia negocierile pentru a facilita încheierea unui armistițiu stabil și să își intensifice acțiunile pentru a ajunge la o soluție politică de durată în Siria; subliniază că actorii regionali, în special țările învecinate, poartă o responsabilitate specială;

17.  solicită din nou VP/ÎR să își intensifice eforturile pentru o strategie comună a UE pentru Siria; salută și susține întru totul inițiativele diplomatice recente ale VP/ÎR Federica Mogherini, în concordanță cu mandatul Consiliului European, menite să readucă părțile implicate în conflict la masa negocierilor și să relanseze procesul politic la Geneva; remarcă cu interes discuțiile regionale pe care Federica Mogherini le-a purtat cu Iranul și Arabia Saudită și consideră că activitățile sale aduc o valoare adăugată și contribuie concret la eforturile Trimisului special al Organizației Națiunilor Unite, Staffan de Mistura; invită insistent toate părțile implicate în conflict să reia și să intensifice negocierile cât mai curând, în perspectiva unui nou armistițiu stabil, care ar trebui să includă dispoziții privind instituirea unei justiții de tranziție post-conflict în Siria; subliniază că aceste negocieri de pace ar trebui să conducă la o încetare a focului și la o tranziție politică sub conducere și responsabilitate siriană; subliniază rolul pe care UE îl poate juca în reconstrucția post-conflict și în reconciliere;

18.  își reafirmă sprijinul total pentru inițiativa umanitară desfășurată în prezent de UE în Alep și invită insistent toate părțile să faciliteze realizarea acesteia;

19.  salută prioritățile parteneriatelor și pactelor cu Iordania pentru perioada 2016-2018 cu Libanul pentru perioada 2016-2020; remarcă că pactele reprezintă cadrul prin care se traduc în acțiuni angajamentele reciproce luate cu ocazia Conferinței de la Londra din 4 februarie 2016 privind „Sprijinul pentru Siria și pentru regiune”. constată necesitățile financiare din ce în ce mai mari și deficiențele persistente de finanțare în ceea ce privește ajutorul umanitar oferit țărilor din vecinătatea Siriei; solicită statelor membre ale UE să-și îndeplinească angajamentele și să ofere susținerea atât de necesară ONU, agențiilor sale specializate și altor actori umanitari pentru a furniza ajutor umanitar milioanelor de sirieni strămutați atât intern, cât și în țările și comunitățile gazdă;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Organizației Națiunilor Unite, membrilor Grupului internațional de sprijin pentru Siria și tuturor părților implicate în conflictul din Siria.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0382.


Relațiile UE-Turcia
PDF 251kWORD 49k
Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la relațiile UE-Turcia (2016/2993(RSP))
P8_TA(2016)0450RC-B8-1276/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special cea din 27 octombrie 2016 referitoare la situația jurnaliștilor în Turcia(1) și cea din 14 aprilie 2016 referitoare la Raportul pe 2015 privind Turcia(2),

–  având în vedere raportul anual pe 2016 privind Turcia, publicat de Comisie la 9 noiembrie 2016 (SWD(2016)0366),

–  având în vedere Cadrul UE de negociere cu Turcia, din 3 octombrie 2005,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 18 iulie 2016 privind Turcia,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA II)(3),

–  având în vedere dreptul la libertatea de exprimare consacrat în Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO) și în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care Turcia este parte,

–  având în vedere memorandumurile Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei,

–  având în vedere declarația din 26 iulie 2016 a Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei privind măsurile luate ca urmare a declarării stării de urgență în Turcia,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4),

A.  întrucât Uniunea Europeană și Parlamentul European au condamnat cu fermitate lovitura militară eșuată din Turcia și au recunoscut responsabilitatea legitimă a autorităților turce de a-i aduce în fața justiției pe toți cei responsabili de această tentativă și pe cei implicați în ea;

B.  întrucât Turcia este un partener important și se așteaptă ca această țară, în calitate de țară candidată, să susțină cele mai înalte standarde în materie de democrație, inclusiv respectarea drepturilor omului, statul de drept, libertățile fundamentale și dreptul universal la un proces corect; întrucât Turcia este membră a Consiliului Europei din 1950 și are, prin urmare, obligația de a respecta CEDO;

C.  întrucât măsurile represive ale guvernului turc în cursul stării de urgență sunt disproporționate și încalcă drepturile și libertățile de bază protejate de Constituția Turciei, valorile democratice pe care se întemeiază Uniunea Europeană, precum și PIDCP; întrucât, de la tentativa de lovitură de stat, autoritățile au arestat 10 membri ai Marii Adunări Naționale a Turciei, care aparțin partidului de opoziție HDP și aproximativ 150 de jurnaliști (cel mai mare număr de arestări de acest tip din lume); întrucât au fost deținuți 2 386 de judecători și procurori și alți 40 000 de cetățeni, dintre care peste 31 000 rămân arestați; întrucât 129 000 de funcționari publici au fost fie suspendați (66 000), fie concediați (63 000), potrivit raportului Comisiei pe 2016 privind Turcia, fără a face obiectul, în marea lor majoritate, vreunei acuzații;

D.  întrucât Președintele Erdogan și membrii guvernului turc au făcut numeroase declarații privind reintroducerea pedepsei cu moartea; întrucât, în concluziile sale din 18 iulie 2016 privind Turcia, Consiliul a reamintit că respingerea fără echivoc a pedepsei cu moartea constituie un element esențial al acquis-ului UE;

E.  întrucât s-au exprimat preocupări grave cu privire la condițiile în care se află persoanele deținute și arestate în urma tentativei de lovitură de stat și cu privire la restricțiile severe aplicate libertății de exprimare, precum și presei și mediei din Turcia;

F.  întrucât punctul 5 al Cadrului de negociere prevede că, în cazul unei încălcări grave și persistente în Turcia a principiilor care stau la baza Uniunii Europene, și anume a principiilor libertății, democrației, respectării drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a statului de drept, Comisia poate, din proprie inițiativă sau la solicitarea unei treimi dintre statele membre, recomanda suspendarea negocierilor și propune condițiile pentru eventuala reluare a acestora;

G.  întrucât, dacă s-ar înceta temporar negocierile, discuțiile în curs ar fi înghețate, nu s-ar mai deschide noi capitole și nu s-ar mai lansa noi inițiative în legătură cu Cadrul UE de negociere cu Turcia,

1.  condamnă cu fermitate măsurile represive disproporționate luate în Turcia după tentativa eșuată de lovitură militară din iulie 2016; își reafirmă angajamentul față de menținerea Turciei în strânsă legătură cu UE; invită Comisia și statele membre să suspende totuși temporar negocierile în curs privind aderarea Turciei;

2.  se angajează să își revizuiască poziția după anularea măsurilor disproporționate luate în contextul stării de urgență din Turcia; va examina în cadrul acestei revizuiri dacă statul de drept și drepturile omului au fost restabilite pe întreg teritoriul țării; consideră că momentul potrivit pentru a iniția o astfel de revizuire ar fi acela în care starea de urgență a fost anulată;

3.  reafirmă că reintroducerea pedepsei cu moartea de către guvernul turc ar trebui să conducă la suspendarea oficială a procesului de aderare;

4.  ia act de faptul că, până în prezent, Turcia nu și-a îndeplinit 7 din cele 72 de criterii de referință ale foii de parcurs privind liberalizarea vizelor, unele dintre acestea fiind deosebit de importante;

5.  ia act de faptul că consolidarea uniunii vamale este importantă pentru Turcia; subliniază că suspendarea lucrărilor pentru consolidarea uniunii vamale ar avea consecințe economice grave pentru țară;

6.  este profund preocupat de declarațiile care pun sub semnul întrebării Tratatul de la Lausanne, care definește frontierele Turciei moderne și a contribuit la garantarea păcii și stabilității în regiune timp de aproape un secol;

7.  invită Comisia ca, în raportul de evaluare la jumătatea perioadei privind IPA prevăzut pentru 2017, să analizeze ultimele evoluții din Turcia; solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a acorda un sprijin mai consistent societății civile turce prin Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului;

8.  încurajează Comisia Europeană, Consiliul Europei și Comisia de la Veneția să ofere asistență judiciară suplimentară autorităților turce;

9.  subliniază importanța strategică a relațiilor UE-Turcia pentru ambele părți; recunoaște că, deși Turcia este un partener important pentru UE, voința politică de a coopera trebuie să vină din ambele părți ale unui parteneriat; consideră că Turcia nu demonstrează voință politică în acest sens, deoarece acțiunile guvernului îndepărtează și mai mult Turcia de la calea sa europeană;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Turciei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0423.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0133.
(3) JO L 77, 15.3.2014, p. 11.


Aderarea UE la Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor
PDF 272kWORD 53k
Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (2016/2966(RSP))
P8_TA(2016)0451B8-1235/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 8, 19, 157 și 216 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 21, 23, 24 și 25 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing, adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale a ONU privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele finale rezultate, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite, Beijing +5 (2000), Beijing +10 (2005), Beijing +15 (2010) și Beijing +20 (2015),

–  având în vedere dispozițiile instrumentelor juridice ale Organizației Națiunilor Unite în domeniul drepturilor omului și, în special, cele referitoare la drepturile femeii, cum ar fi Carta ONU, Declarația universală a drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și cel cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Convenția pentru suprimarea traficului de persoane și a exploatării prostituirii semenilor, Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și protocolul său opțional, Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, Convenția din 1951 privind statutul refugiaților și principiul nereturnării și, de asemenea, Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități;

–  având în vedere articolul 11 alineatul (1) litera (d) din Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, adoptată prin Rezoluția 34/180 din 18 decembrie 1979 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2009 referitoare la eliminarea violenței împotriva femeilor(2), Rezoluția sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor(3) și Rezoluția sa din 6 februarie 2013 referitoare la a 57-a Sesiune a CSF a ONU: Eliminarea și prevenirea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 conținând recomandări adresate Comisiei privind combaterea violenței împotriva femeilor(5),

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați (2011-2020), adoptat de Consiliul Uniunii Europene în martie 2011,

–  având în vedere Liniile directoare ale UE privind violențele împotriva femeilor și combaterea tuturor formelor de discriminare la adresa femeilor,

–  având în vedere Evaluarea valorii adăugate europene(6),

–  având în vedere programul „Drepturi, egalitate și cetățenie” 2014-2020,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, din 3 decembrie 2015, intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD(2015)0278),

–  având în vedere Declarația din 7 decembrie 2015 a trioului de președinții UE privind egalitatea de gen, semnată de Țările de Jos, Slovacia și Malta,

–  având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene intitulat „Violența împotriva femeilor: un studiu la nivelul UE”, publicat în martie 2014,

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității(7),

–  având în vedere Directiva 2011/99/UE privind ordinul european de protecție(8) și Regulamentul (UE) nr. 606/2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă(9),

–  având în vedere Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia(10) și Directiva 2011/92/UE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului(11),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere Foaia de parcurs a Comisiei cu privire la eventuala aderare a UE la Convenția de la Istanbul, publicată în octombrie 2015,

–  având în vedere propunerile Comisiei de decizii ale Consiliului privind semnarea și încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (COM(2016)0111 și COM(2016)0109),

–  având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei cu privire la aderarea UE la Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (O-000121/2016 – B8-1805/2016 și O-000122/2016 – B8-1806/2016),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât egalitatea de gen este o valoare fundamentală a UE, recunoscută în tratate și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pe care UE s-a angajat să o integreze în toate activitățile sale și întrucât egalitatea de gen este, ca obiectiv strategic, esențială pentru realizarea obiectivelor generale vizând creșterea economică, ocuparea forței de muncă și incluziunea socială, din Strategia Europa 2020;

B.  întrucât dreptul la tratament egal și la nediscriminare reprezintă un drept fundamental definitoriu care este recunoscut în tratatele Uniunii Europene și care stă la baza societății europene, iar acest drept este crucial pentru dezvoltarea viitoare a societății și ar trebui aplicat în legislație, în practică, în jurisprudență și în viața cotidiană;

C.  întrucât în Directiva 2012/29/EU de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității, violența bazată pe gen este definită ca violență îndreptată împotriva unei persoane din cauza genului, a identității de gen sau a exprimării de gen a acesteia sau care afectează în mod disproporționat persoane aparținând unui anumit gen; întrucât acest lucru poate duce la vătămări de natură fizică, sexuală, emoțională sau psihologică, ori la prejudicii economice suferite de victime, având totodată un impact asupra familiilor și rudelor lor, precum și a societății în ansamblu; întrucât violența bazată pe gen constituie o formă extremă de discriminare și o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale ale victimei, reprezentând atât cauza, cât și consecința inegalităților de gen; întrucât violența împotriva femeilor și a fetelor include violența în cadrul relațiilor apropiate, violența sexuală (inclusiv violul, agresiunea sexuală și hărțuirea), traficul de ființe umane, sclavia, inclusiv noile forme de abuz împotriva femeilor și a fetelor pe internet, precum și diferite forme de practici nocive, cum ar fi căsătoriile forțate, mutilarea genitală a femeilor și așa-numitele „crime de onoare”;

D.  întrucât violența împotriva femeilor și violența bazată pe gen sunt în continuare fenomene larg răspândite în UE; întrucât, potrivit estimărilor din studiul Agenției pentru Drepturi Fundamentale din 2014 privind violența împotriva femeilor și în conformitate cu alte studii existente, o treime din totalul femeilor din Europa s-au confruntat cu acte de violență fizică sau sexuală cel puțin o dată în viața lor de adult, 20 % dintre tinere (cu vârsta între 18 și 29 de ani) au avut parte de hărțuiri sexuale în mediul online, o femeie din cinci (18 %) a fost urmărită, o femeie din douăzeci a fost violată și mai mult de o femeie din zece a suferit acte de violență sexuală care au implicat lipsa consimțământului și uzul de forță; întrucât acest studiu explică, de asemenea, că majoritatea actelor de violență nu sunt raportate către autorități, ceea ce demonstrează că studiile privind victimizarea sunt esențiale pe lângă statisticile administrative pentru a obține o imagine completă a diferitelor forme de violență împotriva femeilor; întrucât este nevoie de măsuri suplimentare pentru a încuraja femeile victime ale violenței să își raporteze experiențele și să solicite asistență, precum și pentru a asigura faptul că prestatorii de servicii pot să răspundă nevoilor victimelor și să le informeze cu privire la drepturile lor și la formele de sprijin existente;

E.  întrucât, conform Evaluării valorii adăugate europene, costul anual pentru UE al violenței împotriva femeilor și al violenței bazate pe gen a fost estimat la 228 de miliarde EUR în 2011 (echivalentul a 1,8 % din PIB-ul UE), din care 45 miliarde EUR anual sub forma cheltuielilor cu servicii publice și de stat și 24 miliarde EUR din cauza scăderii producției economice;

F.  întrucât Comisia a subliniat în angajamentul său strategic pentru egalitatea de gen 2016 2019 că violența împotriva femeilor și violența bazată pe gen, care dăunează sănătății și bunăstării femeilor, vieții lor profesionale, independenței financiare a acestora și economiei, reprezintă una dintre principalele probleme care trebuie soluționate în vederea unei egalități de gen veritabile;

G.  întrucât violența împotriva femeilor este considerată prea des o chestiune de natură privată și tolerată prea ușor; întrucât aceasta reprezintă, de fapt, o încălcare a drepturilor fundamentale și o infracțiune gravă care trebuie pedepsită ca atare; întrucât impunitatea autorilor trebuie să înceteze pentru a rupe cercul vicios al tăcerii și singurătății pentru femeile și fetele care sunt victime ale violenței;

H.  întrucât nicio intervenție izolată nu va elimina violența împotriva femeilor și violența bazată pe gen, ci doar o combinație de acțiuni legate de infrastructură, judiciare, de aplicare, culturale, educaționale, sociale și de sănătate, precum și de alte acțiuni legate de servicii poate crește semnificativ gradul de conștientizare și reduce violența și consecințele sale;

I.  întrucât, din cauza unor factori cum ar fi etnia, religia sau convingerile, sănătatea, starea civilă, locuința, statutul de migrant, vârsta, dizabilitatea, clasa, orientarea sexuală, identitatea de gen și exprimarea de gen, femeile pot avea nevoi specifice și pot fi mai vulnerabile la discriminarea multiplă, fiind necesar, prin urmare, să li se acorde o protecție specială;

J.  întrucât adoptarea Liniilor directoare ale UE privind violențele împotriva femeilor și combaterea tuturor formelor de discriminare la adresa femeilor, precum și capitolul special referitor la protecția femeilor împotriva violenței bazate pe gen din cadrul strategic și planul de acțiune al UE privind drepturile omului demonstrează voința politică clară a UE de a considera drepturile femeii o chestiune prioritară și de a lua măsuri pe termen lung în acest domeniu; întrucât coerența între dimensiunea internă și cea externă a politicilor referitoare la drepturile omului poate aduce uneori la lumină o discrepanță între retorică și comportament;

K.  întrucât cetățenii și rezidenții din Uniune nu beneficiază de același grad de protecție împotriva violenței bazate pe gen, din cauza absenței unui cadru coerent, precum și a diferențelor între politicile și legislațiile statelor membre în ceea ce privește, printre altele, definirea infracțiunilor și sfera de aplicare a legislației, ceea ce are drept rezultat protejarea lor în mai mică măsură împotriva violenței;

L.  întrucât, la 4 martie 2016, Comisia a propus aderarea UE la Convenția de la Istanbul, primul instrument obligatoriu din punct de vedere juridic privind prevenirea și combaterea la nivel internațional a violenței împotriva femeilor;

M.  întrucât toate statele membre ale UE au semnat Convenția, dar numai 14 au ratificat-o;

N.  întrucât ratificarea Convenției nu va duce la rezultate, cu excepția cazului în care se va asigura o aplicare adecvată și vor fi alocate resurse financiare și umane corespunzătoare pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței bazate pe gen și pentru protejarea victimelor;

O.  întrucât Convenția de la Istanbul urmează o abordare holistică, tratând problema violenței împotriva femeilor și a fetelor, precum și a violenței bazate pe gen dintr-o multitudine de perspective, cum ar fi prevenirea, combaterea discriminării, adoptarea de măsuri de drept penal pentru a combate impunitatea, protejarea și sprijinirea victimelor, protejarea copiilor, protejarea solicitantelor de azil și a refugiatelor sau colectarea mai bună a datelor; întrucât această abordare implică adoptarea unor politici integrate, care combină acțiuni din diferite domenii desfășurate de mai multe părți interesate (autorități judiciare, polițienești și sociale, ONG-uri, asociații locale și regionale, guverne etc.) la toate nivelurile de guvernanță;

P.  întrucât Convenția de la Istanbul este un acord mixt care permite aderarea UE în paralel cu aderarea statelor membre, deoarece UE are competențe în domenii cum ar fi drepturile victimelor și ordinele de protecție, azilul și migrația, precum și cooperarea judiciară în materie penală,

1.  reamintește că, prin articolul 2 din TUE și prin Carta drepturilor fundamentale, Comisia este obligată să garanteze și să promoveze egalitatea de gen, precum și să adopte măsuri în favoarea acesteia;

2.  salută propunerea Comisiei de a semna și a încheia aderarea UE la Convenția de la Istanbul, dar regretă faptul că negocierile din cadrul Consiliului nu avansează în același ritm;

3.  subliniază că aderarea UE va garanta un cadru juridic european coerent pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței bazate pe gen și pentru protejarea victimelor violenței; subliniază că aderarea va crește coerența și eficiența politicilor interne și externe ale UE, va asigura o mai bună monitorizare, interpretare și punere în aplicare a legislației, programelor și fondurilor UE relevante pentru Convenție, precum și o colectare mai adecvată și mai bună de date dezagregate comparabile referitoare la violența împotriva femeilor și la violența bazată pe gen la nivelul UE și va consolida răspunderea UE la nivel internațional; subliniază, de asemenea, că aderarea UE va exercita o presiune politică reînnoită asupra statelor membre pentru a ratifica acest instrument;

4.  solicită Consiliului și Comisiei să accelereze negocierile privind semnarea și încheierea Convenției de la Istanbul;

5.  sprijină larg și fără rezerve aderarea UE la Convenția de la Istanbul;

6.  invită Comisia și Consiliul să se asigure că Parlamentul va fi implicat pe deplin în procesul de monitorizare a Convenției după aderarea UE la Convenția de la Istanbul, astfel cum se prevede la articolul 218 din TFUE;

7.  reamintește că aderarea UE la Convenția de la Istanbul nu scutește statele membre de ratificarea la nivel național a Convenției; solicită, prin urmare, tuturor statelor membre care nu au făcut încă acest lucru să ratifice fără întârziere Convenția de la Istanbul;

8.  invită statele membre să asigure aplicarea adecvată a Convenției și să aloce resurse financiare și umane corespunzătoare pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței bazate pe gen, precum și pentru protejarea victimelor;

9.  consideră că eforturile depuse de UE pentru a eradica violența împotriva femeilor și a fetelor trebuie să se înscrie într-un plan cuprinzător de combatere a tuturor formelor inegalității de gen; solicită o strategie a UE privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței bazate pe gen;

10.  invită din nou Comisia, la fel ca în Rezoluția sa din 25 februarie 2014 conținând recomandări privind combaterea violenței împotriva femeilor, să prezinte un act legislativ care să prevadă un sistem coerent de colectare a datelor statistice, dar și o abordare consolidată a statelor membre pentru prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor și de violență bazată pe gen și, de asemenea, să permită un acces mai ușor la justiție;

11.  solicită Consiliului să activeze clauza-pasarelă, prin adoptarea unei decizii în unanimitate care să definească violența împotriva femeilor și a fetelor (și alte forme de violență bazată pe gen) ca domeniu al criminalității între cele enumerate la articolul 83 alineatul (1) din TFUE;

12.  recunoaște activitatea esențială desfășurată de organizațiile societății civile pentru a preveni și a combate violența împotriva femeilor și a fetelor, precum și pentru a proteja și a asista victimele violenței;

13.  invită statele membre și părțile interesate ca, în colaborare cu Comisia și ONG-urile pentru femei și organizațiile societății civile, să contribuie la diseminarea informațiilor referitoare la Convenție, la programele UE și la fondurile puse la dispoziție în temeiul acestora pentru a combate violența împotriva femeilor și a proteja victimele;

14.  invită Comisia și Consiliul să colaboreze cu Parlamentul pentru a identifica progresele realizate cu privire la egalitatea de gen și solicită trioului de președinții să depună eforturi substanțiale pentru a-și îndeplini angajamentele în această privință; solicită ca un summit al UE privind egalitatea de gen și drepturile femeilor și ale fetelor să își reînnoiască angajamentele;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre și Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(1) JO C 407, 4.11.2016, p. 2.
(2) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 53.
(3) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 26.
(4) JO C 24, 22.1.2016, p. 8.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2014)0126.
(6) PE 504.467.
(7) JO L 315, 14.11.2012, p. 57.
(8) JO L 338, 21.12.2011, p. 2.
(9) JO L 181, 29.6.2013, p. 4.
(10) JO L 101, 15.4.2011, p. 1.
(11) JO L 335, 17.12.2011, p. 1.


Activitățile Ombudsmanului European din 2015
PDF 274kWORD 53k
Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2015 (2016/2150(INI))
P8_TA(2016)0452A8-0331/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2015,

–  având în vedere articolul 15 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 228 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 43 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap,

–  având în vedere Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European, din 9 martie 1994, privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor de Ombudsman(1),

–  având în vedere Codul European al Bunei Conduite Administrative, astfel cum a fost adoptat de Parlamentul European la 6 septembrie 2001(2),

–  având în vedere Acordul-cadru de cooperare încheiat între Parlamentul European și Ombudsmanul European la 15 martie 2006, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2006,

–  având în vedere principiile de transparență și integritate în activitățile de lobby, publicate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE),

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la activitățile Ombudsmanului European,

–  având în vedere articolul 220 alineatul (2) a doua și a treia teză din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A8-0331/2016),

A.  întrucât raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2015 a fost prezentat oficial Președintelui Parlamentului la 3 mai 2016, iar Ombudsmanul, Emily O’Reilly, a prezentat raportul Comisiei pentru petiții la Bruxelles, la 20 iunie 2016;

B.  întrucât articolul 15 din TFUE prevede că, pentru promovarea unei bune guvernanțe și garantarea participării societății civile, instituțiile, organele, organismele și agențiile Uniunii să acționeze în spiritul celei mai stricte respectări a principiului deschiderii.

C.  întrucât articolul 24 din TFUE prevede că „orice cetățean al Uniunii se poate adresa Ombudsmanului instituit în conformitate cu dispozițiile articolului 228 din TFUE”;

D.  întrucât, în temeiul articolului 228 din TFUE, Ombudsmanul European este împuternicit să primească plângeri care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor jurisdicționale ale acesteia;

E.  întrucât articolul 258 din TFUE stabilește rolul Comisiei ca gardian al tratatelor; întrucât neexercitarea sau omisiunea de a exercita această responsabilitate ar putea fi considerată un caz de administrare defectuoasă;

F.  întrucât, în temeiul articolului 298 din TFUE, instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE „sunt susținute de o administrație europeană transparentă, eficientă și independentă” și întrucât același articol prevede, în acest scop, adoptarea unei legislații secundare specifice, sub forma regulamentelor, aplicabile tuturor domeniilor administrației UE;

G.  întrucât articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale prevede că „orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor și organelor Uniunii”;

H.  întrucât articolul 43 din Cartă prevede că „orice cetățean al Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau sediul social într-un stat membru au dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor sau organelor comunitare, cu excepția Curții de Justiție și a Tribunalului de Primă Instanță în exercitarea funcțiilor lor jurisdicționale”;

I.  întrucât Biroul Ombudsmanului European, instituit prin Tratatul de la Maastricht, și-a sărbătorit cea de-a 20-a aniversare în 2015 și a tratat 48 840 de plângeri din 2005;

J.  întrucât, potrivit sondajului Eurobarometru Flash din octombrie 2015 privind drepturile pe care le implică cetățenia UE, 83% dintre cetățenii europeni sunt la curent cu faptul că un cetățean al UE are dreptul de a adresa o plângere Comisiei Europene, Parlamentului European sau Ombudsmanului European;

K.  întrucât Ombudsmanul European definește administrarea defectuoasă ca administrarea necorespunzătoare sau incorectă, care apare atunci când o instituție sau un organism public nu acționează în conformitate cu legislația, cu o normă sau cu un principiu obligatorii, nu respectă principiile de bună administrare sau încalcă drepturile omului;

L.  întrucât Codul bunei conduite administrative are drept scop prevenirea apariției cazurilor de administrare defectuoasă; întrucât utilitatea acestui instrument este limitată, dat fiind caracterul său neobligatoriu;

M.  întrucât un nivel ridicat de transparență este esențial pentru a câștiga legitimitate și încredere în faptul că deciziile se bazează pe interesul public general;

N.  întrucât opacitatea în ceea ce privește dosarele care implică un impact major asupra modelului socioeconomic al UE și, de asemenea, adesea, au implicații majore în domeniul sănătății publice și mediului, tinde să genereze neîncredere în rândul cetățenilor și al opiniei publice, în general;

O.  întrucât avertizorii de integritate joacă un rol esențial în dezvăluirea cazurilor de administrare defectuoasă și, în anumite cazuri, chiar și a cazurilor de corupție politică; întrucât aceste cazuri subminează în mod grav calitatea democrației noastre; întrucât avertizorii de integritate se confruntă adesea cu probleme serioase după aceea și sunt prea adesea expuși unor consecințe personale negative la mai multe niveluri, nu numai pe plan profesional, dar și pe plan penal; întrucât, în lipsa unor garanții suplimentare, aceste experiențe cunoscute din trecut ar putea să descurajeze persoanele să urmeze calea etică a avertizării de integritate în viitor;

P.  întrucât, în 2014, Biroul Ombudsmanului European a atins un nivel de respectare de 90% a deciziilor și/sau recomandărilor sale, un nivel cu 10% mai ridicat decât în 2013;

Q.  întrucât, în ceea ce privește anchetele inițiate de Ombudsman în 2015, pot fi identificate următoarele teme principale: transparența în cadrul instituțiilor UE, chestiunile de ordin etic, participarea cetățenilor la procesul decizional al UE, normele UE privind concurența și drepturile fundamentale;

R.  întrucât Comisia pentru petiții este membru activ al Rețelei europene a Ombudsmanilor; întrucât, în această calitate, Comisia a primit 42 de plângeri de la Ombudsmanul european pentru tratament suplimentar sub formă de petiții;

1.  aprobă raportul anual pentru anul 2015 prezentat de Ombudsmanul European;

2.  o felicită pe dna Emily O’Reilly pentru excelenta sa activitate și pentru eforturile sale neobosite având ca scop să îmbunătățească calitatea serviciilor oferite cetățenilor de către administrațiile europene; recunoaște importanța transparenței ca element fundamental al câștigării încrederii și al bunei administrări, acest lucru fiind subliniat, de asemenea, de procentul ridicat de plângeri privind transparența (22,4 %), plasând această temă pe primul loc; recunoaște rolul anchetelor strategice în asigurarea unei bune administrații și sprijină pe cele efectuate de Biroul Ombudsmanului European în acest domeniu până în prezent;

3.  salută eforturile continue ale Ombudsmanului European de a spori transparența în cadrul negocierilor privind TTIP prin propuneri adresate Comisiei Europene; salută publicarea, drept rezultat, de către Comisie a numeroase documente legate de negocierile privind TTIP, promovând, astfel, transparența ca unul dintre cei trei piloni ai noii strategii comerciale a Comisiei; reafirmă necesitatea unei transparențe depline și ameliorate în acordurile internaționale precum TTIP, CETA și altele, conform solicitărilor a numeroși cetățeni preocupați care s-au adresat Comisiei pentru petiții; solicită eforturi mai susținute și mai ample în acest sens pentru a proteja încrederea cetățenilor europeni;

4.  invită Ombudsmanul European să analizeze în ce măsură crearea unor săli de lectură securizate respectă dreptul de acces la documente și principiile bunei administrări;

5.  reamintește că Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei se bazează pe principiul „celui mai larg acces posibil”; subliniază, prin urmare, că transparența și accesul deplin la documentele deținute de instituțiile UE trebuie să reprezinte norma, pentru a asigura că cetățenii își pot exercita pe deplin drepturile lor democratice; subliniază că, după cum a hotărât deja Curtea de Justiție a UE, excepțiile de la această regulă trebuie interpretate în mod corespunzător, ținând seama de interesul public major pentru dezvăluirea conținutului și cerințele democrației, pentru implicarea mai activă a cetățenilor în procesul decizional, pentru legitimitatea guvernării, pentru eficiență și pentru responsabilitatea față de cetățeni;

6.  încurajează Comisia Europeană și statele membre să capaciteze Ombudsmanul European cu competența de a emite o declarație de nerespectare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei de către diferite instituții UE, cu condiția ca aceste documente să nu intre în domeniul de aplicare al articolului 4 și al articolului 9 alineatul (1) din acest regulament; sprijină ideea ca Ombudsmanul să fie capacitat să ia o decizie cu privire la punerea la dispoziție a documentelor pertinente, în urma unei anchete în caz de nerespectare;

7.  regretă faptul că revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 este blocată; consideră că ar trebui realizate progrese fără întârziere, având în vedere că regulamentul nu mai reflectă situația juridică actuală sau practicile instituționale;

8.  recunoaște nevoia de transparență în procesul decizional al UE și sprijină inițierea unei anchete de către Ombudsmanul European în cazul negocierilor informale între cele trei instituții principale ale UE („trialoguri”) și lansarea unei consultări publice în materie; sprijină publicarea documentelor din cadrul trialogurilor, ținând seama în mod corespunzător de dispozițiile articolului 4 și ale articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001;

9.  regretă faptul că Comisia de anchetă a Parlamentului privind măsurarea emisiilor în sectorul autovehiculelor (EMIS) a primit numai o parte din documentație din partea Comisiei, documentație redactată în așa fel încât anumite informații considerate de către Comisie a nu fi pertinente lipseau; invită Comisia să asigure gradul cel mai înalt de precizie în activitatea sa și o transparență deplină cu privire la documentația furnizată, respectând pe deplin principiul cooperării loiale, pentru a garanta că comisia EMIS își poate exercita pe deplin și în mod eficace competențele sale de anchetă;

10.  sprijină Ombudsmanul European în hotărârea sa de a face în așa fel încât activitățile Băncii Centrale Europene să devină mai transparente și să respecte un standard ridicat al administrării, în special în calitate de membră a troicii și cvadripartidei care supraveghează programele de consolidare fiscală în statele membre ale UE; salută decizia BCE de a publica listele reuniunilor membrilor Comitetului său executiv; sprijină noile principii directoare pentru angajamentele de a susține cuvântări și stabilirea unei „perioade de acalmie” în ceea ce privește informațiile sensibile pentru piață înainte de reuniunile Consiliului guvernatorilor.

11.  ia act de statutul BCE, atât în calitate de autoritate monetară, cât și ca membru consultativ al troicii și al cvadripartidei și invită Ombudsmanul European să protejeze interesele unei bune administrări a uneia dintre cele mai importante autorități financiare;

12.  solicită o mai mare transparență în reuniunile Eurogrupului, dincolo de măsurile deja luate de președintele acestuia în urma unei intervenții a Ombudsmanului European;

13.  aprobă ancheta Ombudsmanului privind componența și transparența activității grupurilor de experți ale Comisiei; ia act de eforturile Comisiei de a deschide aceste grupuri publicului și subliniază faptul că este nevoie de mai multe măsuri pentru asigurarea unei transparențe depline; reiterează invitația sa adresată Consiliului, inclusiv organismelor sale pregătitoare, de a se alătura registrului lobby-iștilor mai curând posibil și să îmbunătățească transparența activității lor;

14.  sprijină eforturile Ombudsmanului de a face activitatea de lobbying mai transparentă; regretă reticența Comisiei de a publica informații detaliate cu privire la reuniunile cu reprezentanții lobbyiștilor care reprezintă industria tutunului; îndeamnă Comisia să mărească la maximum transparența activităților sale, astfel încât publicul să aibă mai multă încredere în activitatea sa;

15.  invită Comisia să pună la dispoziția publicului toate informațiile privind influența lobby-ului într-un format ușor accesibil, gratuit și pe deplin inteligibil pentru public, prin intermediul unei baze de date online centralizate unice;

16.  solicită Comisiei să prezinte, în anul 2017, o propunere privind un registru al lobbyiștilor, pe deplin obligatoriu și care să urmărească eliminarea tuturor lacunelor și realizarea unui registru pe deplin obligatoriu al tuturor lobbyiștilor;

17.  sprijină eforturile de a pune în aplicare orientările privind transparența activităților de lobbying care s-ar aplica nu numai instituțiilor UE, dar și administrațiilor naționale;

18.  evidențiază îngrijorarea cetățenilor în ceea ce privește gestionarea de către Comisie a procedurilor privind constatarea neîndeplinirii obligațiilor înaintea CEJ și lipsa de transparență în cadrul etapelor importante ale acestui proces; evidențiază faptul că dreptul la bună administrare, astfel cum este consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale, include obligația de a furniza o motivare suficientă în cazurile în care Comisia decide să nu inițieze o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în fața Curții de Justiție; salută ancheta strategică a Ombudsmanului European referitoare la chestiuni sistemice întâmpinate în cadrul proiectului Pilot UE;

19.  salută deschiderea anchetei Ombudsmanului (cauza OI/5/2016/AB) cu privire la tratarea de către Comisie a plângerilor legate de constatarea neîndeplinirii obligațiilor în cadrul procedurilor EU Pilot în rolul său de gardian al tratatelor; reamintește solicitările formulate anterior de Comisia pentru petiții privind asigurarea accesului la documente ale EU Pilot și din cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, deoarece petițiile duc în mod frecvent la inițierea unei astfel de proceduri;

20.  salută continuarea anchetelor Ombudsmanului European în cazurile de tip „ușă turnantă” în cadrul Comisiei; ia act de faptul că, în urma acestor anchete, Comisia a furnizat un volum mai mare de informații cu privire la numele înalților funcționari care au părăsit instituția pentru a lucra în sectorul privat; încurajează o publicare mai frecventă a numelor și a altor date privind astfel de persoane; își exprimă speranța că alte instituții și agenții europene vor urma acest exemplu; salută disponibilitatea Comisiei de a publica informații cu privire la activitățile profesionale ale foștilor comisari ulterioare mandatului acestora; își exprimă profunda preocupare cu privire la faptul că fostul președinte al Comisiei, dl Barroso, a fost numit consilier și președinte neexecutiv al Goldman Sachs International; invită Ombudsmanul să demareze o anchetă strategică cu privire la modul în care Comisia tratează cazul de tip „ușă turnantă” în care este implicat dl Barroso, care să includă și formularea unor recomandări privind modul în care ar trebui să fie realizată reforma Codului de conduită în conformitate cu principiile bunei administrări și cu cerințele din tratat de la articolul 245 din TFUE;

21.  reamintește că conflictul de interese are un domeniu de aplicare mai larg decât cazurile de tip „ușă turnantă”; subliniază că eliminarea în mod eficace a tuturor surselor de conflict de interese este esențială pentru realizarea unei bune administrații și pentru a asigura credibilitatea procesului decizional politic și tehnic; consideră că trebuie să se acorde o atenție deosebită la nivelul UE, pe baza unor standarde ridicate și a unor măsuri concrete care să nu lase nicio îndoială cu privire la vreun conflict de interese, în ce privește numirea candidaților pentru posturi în instituțiile, agențiile și organele Uniunii;

22.  salută faptul că, în 2015, toate instituțiile UE au introdus norme interne privind protecția avertizorilor de integritate, în conformitate cu articolul 22 literele (a)-(c) din Statutul funcționarilor, încurajând, astfel, o formă reglementată de avertizare de integritate; observă că protecția avertizorilor de integritate împotriva represaliilor ar putea fi mai eficace; solicită, în acest scop, adoptarea de norme comune pentru încurajarea avertizării de integritate și introducerea unor garanții și măsuri de protecție minime pentru avertizorii de integritate;

23.  solicită o directivă privind denunțarea în interes public, care să stabilească canalele și procedurile corespunzătoare de denunțare a tuturor formelor de fapte ilegale, precum și garanții și măsuri de protecție juridică minime adecvate pentru denunțătorii atât din sectorul public, cât și din cel privat;

24.  salută introducerea unui mecanism de depunere a plângerilor pentru cazurile de posibilă încălcare a drepturilor fundamentale în cadrul Frontex, în urma unei anchete în curs a Ombudsmanului privind practicile utilizate de Frontex și de statele membre în returnările comune forțate ale migranților aflați în situație neregulamentară; salută includerea unui astfel de mecanism în cadrul noului Regulament privind Paza europeană de frontieră și de coastă;

25.  felicită Ombudsmanul European pentru faptul că anchetează respectarea de către statele membre a Cartei drepturilor fundamentale atunci când pun în aplicare acțiuni finanțate din fonduri ale UE, cum ar fi proiectele care instituționalizează persoanele cu handicap în loc să le integreze în societate; îndeamnă Ombudsmanul European să continue anchetele pentru a asigura transparența și valoarea adăugată a proiectelor;

26.  salută cooperarea între Ombudsman și Parlamentul European în cadrul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, în special în ceea ce privește solicitarea de punere integrală în aplicare a convenției la nivelul UE și de alocare a unor resurse suficiente în acest sens; își reafirmă sprijinul deplin pentru punerea în aplicare a convenției și invită Comisia și statele membre să aplice punerea integrală în aplicare a convenției la nivelul UE;

27.  sprijină eforturile Ombudsmanului legate de tratarea cazurilor de discriminare, a drepturilor minorităților și a drepturilor persoanelor în vârstă la seminarul organizat de Rețeaua europeană a Ombudsmanilor pe tema „Ombudsmanii împotriva discriminării”;

28.  sprijină eforturile Ombudsmanului de a imprima un caracter imparțial procesului decizional al Comisiei în materie de concurență;

29.  ia act de faptul că dreptul cetățenilor de a avea un cuvânt de spus în procesul de elaborare a politicilor UE este acum mai important ca niciodată; salută orientările propuse de Ombudsman pentru o mai bună funcționare a inițiativei cetățenești europene (ICE), în special în cazul în care este vorba de o argumentație solidă a Comisiei în ce privește respingerea ICE; recunoaște, totuși, că există deficiențe semnificative care trebuie abordate și soluționate cu scopul de a spori eficiența ICE; afirmă că asocierea mai largă a cetățenilor la stabilirea politicilor UE va spori credibilitatea instituțiilor europene;

30.  ia act cu satisfacție de dialogul continuu și de relațiile strânse ale Ombudsmanului cu o întreagă serie de instituții ale UE, inclusiv cu Parlamentul European, precum și cu alte agenții, în vederea asigurării cooperării și coeziunii administrative; salută, de asemenea, eforturile Ombudsmanului de a asigura o comunicare continuă și deschisă cu Comisia pentru petiții;

31.  recunoaște necesitatea ca agențiile UE să respecte aceleași standarde ridicate de transparență, responsabilitate și etică, ca toate celelalte instituții; ia act cu satisfacție de activitatea importantă desfășurată de Ombudsmanul European în mai multe agenții din întreaga UE; sprijină propunerea înaintată Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) că solicitanții să demonstreze că au făcut tot posibilul pentru a evita testarea pe animale și să furnizeze informații privind modul de a evita testarea pe animale;

32.  sprijină recomandările Ombudsmanului potrivit cărora Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară ar trebui să își revizuiască normele și procedurile privind conflictele de interese pentru a asigura consultări și participare publice corespunzătoare;

33.  reamintește că Ombudsmanul are, de asemenea, atribuția, deci și datoria, de a controla activitatea Parlamentului în cadrul eforturilor sale de a asigura buna administrare pentru cetățenii UE;

34.  solicită o actualizare reală a Codului de bună conduită administrativă prin adoptarea unui regulament obligatoriu pe această temă în cursul prezentului mandat;

35.  invită Ombudsmanul European să adauge la viitoarele rapoarte anuale o clasificare a plângerilor care depășesc mandatul Biroului Ombudsmanului, deoarece acest lucru ar oferi deputaților în Parlamentul European o imagine de ansamblu a problemelor cu care se confruntă cetățenii UE.

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și raportul Comisiei pentru petiții Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și avocaților poporului sau organelor competente similare din statele membre.

(1) JO L 113, 4.5.1994, p. 15.
(2) JO C 72 E, 21.3.2002, p. 331.


Către un sistem de TVA definitiv și combaterea fraudei în domeniul TVA
PDF 368kWORD 61k
Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la tema „Către un sistem de TVA definitiv și combaterea fraudei în domeniul TVA” (2016/2033(INI))
P8_TA(2016)0453A8-0307/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere planul de acțiune privind TVA prezentat de Comisie la 7 aprilie 2016 (COM(2016)0148),

–   având în vedere Raportul special nr. 24/2015 al Curții de Conturi Europene din 3 martie 2016 intitulat „Combaterea fraudei intracomunitare în domeniul TVA: sunt necesare eforturi suplimentare”,

–  având în vedere Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată,

–   având în vedere Rezoluția sa din 13 octombrie 2011 referitoare la viitorul taxei pe valoarea adăugată(1),

–   având în vedere propunerea de Directivă privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (COM(2012)0363),

–  având în vedere propunerea de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European (COM(2013)0534),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la propunerea de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European(2),

–  având în vedere propunerea de regulament privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) (COM(2013)0535),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 29 aprilie 2015 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European(3),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru control bugetar și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0307/2016),

A.  întrucât piața unică, creată la 1 ianuarie 1993, a abolit controalele la frontieră pentru comerțul intracomunitar și întrucât, în conformitate cu articolele 402-404 din Directiva privind taxa pe valoare adăugată în vigoare, sistemul TVA al Uniunii Europene, înființat în 1993, are doar un caracter temporar și tranzitoriu;

B.  întrucât Consiliul trebuie, conform articolului 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), să adopte în unanimitate directive privind finalizarea sistemului comun al taxei pe valoarea adăugată și în special limitarea treptată sau eliminarea derogărilor de la acest sistem;

C.  întrucât Comisia are obligația de a prezenta Parlamentului European și Consiliului, o dată la patru ani, un raport referitor la funcționarea sistemului comun al taxei pe valoarea adăugată actual și în special la funcționarea reglementării tranzitorii;

D.  întrucât TVA-ul este o sursă de venituri importantă și din ce în ce mai valoroasă pentru statele membre, cu încasări de aproape 1 000 de miliarde de euro în anul 2014, și contribuie la veniturile proprii ale UE, veniturile totale ale UE din resursa proprie de TVA ridicându-se la 17 667 milioane de euro și fiind responsabile pentru 12,27 % din veniturile totale ale UE în 2014(4);

E.  întrucât actualul sistem TVA, în special astfel cum este aplicat tranzacțiilor transfrontaliere de către marile întreprinderi, este vulnerabil în fața fraudei, a strategiilor de evitare a obligațiilor fiscale, a necolectării TVA-ului din cauza insolvabilității sau a calculării greșite; întrucât pierderile legate de încasarea TVA-ului sunt estimate la aproximativ 170 de miliarde de euro pe an și încep să fie disponibile tehnologii digitale mai eficiente pentru a contribui la reducerea acestor pierderi;

F.  întrucât, conform unui studiu al Comisiei(5), numai frauda MTIC (frauda intracomunitară cu firme fantomă, denumită în general frauda de tip carusel) generează anual o pierdere a veniturilor din TVA de aproximativ 45 până la 53 de miliarde de euro;

G.  întrucât statele membre nu sunt la fel de eficiente în a aborda frauda în domeniul TVA și evitarea plății TVA, având în vedere că se estimează că pierderile legate de încasarea TVA variază între sub 5 % și peste 40 %, în funcție de țara analizată;

H.  întrucât, potrivit estimărilor Europol, între 40 și 60 de miliarde de euro din pierderile anuale de venituri din TVA înregistrate în statele membre sunt cauzate de grupuri infracționale organizate, iar 2 % din aceste grupuri sunt responsabile de 80 % din frauda MTIC;

I.  întrucât măsurarea pierderilor de venituri care rezultă din frauda transfrontalieră în domeniul TVA este o sarcină dificilă, având în vedere că doar două state membre, Regatul Unit și Belgia, colectează și comunică statistici în acest domeniu;

J.  întrucât mai multe state membre, sub coordonarea Eurojust și Europol, au desfășurat recent cu succes trei operațiuni Vertigo consecutive, care au demascat o schemă de fraudă de tip carusel care se ridică la 320 de milioane de euro;

K.  întrucât actualul sistem comun al TVA-ului implică, în special în cazul tranzacțiilor transfrontaliere, costuri administrative ridicate, care ar putea fi mult reduse, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, inclusiv prin intermediul unor măsuri de simplificare care să utilizeze instrumente de raportare digitală și baze de date comune;

L.  întrucât mai pot fi aduse multe îmbunătățiri pentru reducerea barierelor administrative și fiscale, care afectează în special proiectele de cooperare transfrontalieră;

M.  întrucât TVA-ul este o taxă pe consum bazată pe un sistem de plăți fracționate care permite autocontrolul plătitorilor de TVA și care ar trebui să fie plătită numai de consumatorul final, pentru a asigura neutralitatea pentru întreprinderi; întrucât sarcina de a organiza modalitățile practice de percepere a TVA-ului pentru a se asigura că este suportată de consumatorul final le revine statelor membre;

N.  Întrucât, la 23 de ani de la introducerea directivei privind taxa pe valoarea adăugată, așa-numitele derogări privind perioadele de menținere a statu-quo-ului nu mai corespund realității, în special având în vedere economia digitală modernă;

O.  întrucât Comisia a lansat în ultimele două decenii peste 40 de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a peste două treimi din statele membre pentru încălcarea dispozițiilor acestei directive;

P.  întrucât nu se poate atinge o majoritate în favoarea principiului țării de origine în ceea ce privește un sistem definitiv al TVA-ului, deoarece acest lucru ar necesita o armonizare mai pronunțată a ratelor taxei pentru a împiedica denaturarea puternică a concurenței;

Q.  întrucât combaterea fraudei fiscale este una dintre principalele provocări cu care se confruntă statele membre în domeniul fiscal;

R.  întrucât frauda în materie de TVA este o practică extrem de dăunătoare prin care se deturnează sume semnificative din bugetele statelor membre, zădărnicindu-se eforturile acestora de consolidare a finanțelor publice;

S.  întrucât frauda transfrontalieră în domeniul TVA costă statele membre și contribuabilii europeni aproape 50 de miliarde de euro anual;

T.  întrucât tipologiile fraudei în domeniul TVA prezintă numeroase fațete, evoluează și cuprind multe sectoare economice, necesitând astfel o adaptare rapidă a legislației aplicabile pentru a avansa în direcția unui sistem al TVA-ului sustenabil și simplu care să permită prevenirea fraudei și a pierderilor potențiale de venituri fiscale;

U.  întrucât niciun proiect-pilot de taxare inversă nu trebuie să provoace sau să conducă la întârzieri în ceea ce privește instituirea unui sistem de TVA definitiv, astfel cum este prevăzut în foaia de parcurs privind un plan de acțiune al Comisiei;

V.  întrucât cea mai utilizată tehnică de fraudă în domeniul TVA este cea de tip carusel; întrucât în acest tip de fraudă, foarte frecvent în domeniul comerțului cu componente electronice, telefoane mobile și textile, mărfurile sunt „plimbate” între mai multe societăți situate în diferite state membre, profitând de faptul că furnizarea intracomunitară de bunuri nu este supusă taxelor;

W.  întrucât sunt imperios necesare eforturi continue și mai susținute de cooperare între statele membre pentru a pune la punct strategii cuprinzătoare și integrate pentru combaterea fraudei, mai ales pe fondul actualelor constrângeri bugetare din UE și al dezvoltării comerțului electronic și a tranzacțiilor pe internet, în cazul cărora există un control teritorial mai puțin strict asupra colectării TVA-ului;

X.  întrucât protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene și ale statelor membre reprezintă un element-cheie al agendei de politici a Uniunii pentru consolidarea și creșterea încrederii cetățenilor și asigurarea faptului că banii lor sunt utilizați în mod corespunzător;

Y.  întrucât frauda în domeniul TVA duce la pierderea de venituri pentru statele membre și, astfel, pentru UE, creează perturbări ale mediului fiscal care afectează cu precădere întreprinderile mici și mijlocii și reprezintă o practică a grupurilor infracționale organizate, care profită de existența lacunelor legislative la nivelul statelor membre și al autorităților de supraveghere competente ale acestora;

Z.  întrucât Curtea de Conturi Europeană a concluzionat, în Raportul său special nr. 24/2015, că frauda în domeniul TVA constituie, în esență, o practică infracțională căreia trebuie să i se pună capăt;

AA.  întrucât, în cauza „Taricco și alții” (C105/14), Curtea de Justiție a UE a afirmat că și veniturile obținute din TVA pot face obiectul fraudei astfel cum este definit la articolul 1 din Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene,

1.  salută intenția Comisiei de a propune, până în 2017, un sistem definitiv al taxei pe valoarea adăugată care să fie simplu, corect, solid, eficient și mai puțin expus fraudelor;

2.  subliniază că pentru funcționarea adecvată a pieței unice digitale este nevoie de un sistem de TVA simplu, care să presupună mai puține scutiri;

3.  consideră că avizul de specialitate ce stă la baza propunerilor Comisiei privind programul de acțiune conține o serie de recomandări importante; subliniază că lista de propuneri a Comisiei, care vizează un sistem al taxei pe valoarea adăugată solid, simplu și mai puțin expus fraudelor, nu este exhaustivă;

4.  salută comunicarea recentă a Comisiei din 7 aprilie 2016 și măsurile suplimentare avute în vedere pentru a preveni fraudele și a contribui la îmbunătățirea sistemului actual al TVA-ului;

5.  consideră că îmbunătățirea sistemului existent este la fel de importantă și susține realizarea unor reforme fundamentale cu scopul de a elimina sau cel puțin de a reduce semnificativ problemele care afectează acest sistem și în special problema european a colectării TVA-ului;

6.  consideră că Comisia ar trebui să analizeze toate opțiunile posibile în mod egal și cu deschidere față de rezultate și ar trebui să le includă în procesul legislativ;

7.  constată că statele membre trebuie să depună eforturi concertate pentru a ajunge la un acord privind un sistem definitiv al TVA-ului;

8.  recunoaște că unanimitatea va fi o condiție prealabilă necesară pentru un acord privind îmbunătățirea funcționării sistemului de TVA și, prin urmare, solicită adoptarea unei viziuni clare în ceea ce privește simplificarea și reducerea numărului scutirilor, în combinație cu o abordare pragmatică care să respecte interesele economiei digitale care evoluează rapid;

9.  constată că este esențial ca statele membre să adopte o politică fiscală coordonată și să îmbunătățească viteza și frecvența schimbului de informații cu privire la comerțul intracomunitar, pentru a combate mai eficient evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale și pentru a elimina, în sfârșit, pierderile legate de încasarea TVA;

10.  încurajează Comisia și agențiile guvernamentale să analizeze și să testeze tehnologii noi, cum ar fi tehnologia registrelor distribuite și supravegherea în timp real, ca parte a agendei RegTech, pentru a reduce semnificativ actualele pierderi considerabile legate de încasarea TVA în Uniune;

11.  subliniază că autorităților fiscale din statele membre individuale le revine responsabilitatea de a se asigura că TVA-ul este plătit într-un mod simplu și favorabil IMM-urilor, care poate fi facilitat printr-o cooperare sporită între autoritățile naționale;

12.  consideră că, în trecut, colaborarea și schimburile de informații dintre autoritățile fiscale din statele membre au fost insuficiente și că activitățile Eurofisc nu au dus, până în prezent, la rezultate satisfăcătoare; consideră că informațiile schimbate prin Eurofisc ar trebui să fie mai bine orientate către fraudă; așteaptă cu interes viitoarea propunere a Comisiei, care vizează consolidarea funcționării Eurofisc;

13.  constată că sistemul de schimb de informații privind TVA (VIES) a demonstrat că este un instrument util pentru combaterea fraudei, întrucât le permite autorităților fiscale să coreleze date despre comercianți la nivel transfrontalier, dar că în continuare există deficiențe în ceea ce privește punerea sa în aplicare, în special în ceea ce privește actualitatea informațiilor furnizate, rapiditatea de răspuns la solicitări și viteza de reacție la erorile semnalate; recomandă, prin urmare, statelor membre să acorde o atenție adecvată soluționării acestor deficiențe;

14.  constată că datele furnizate Eurofisc de autoritățile naționale nu sunt filtrate pentru a transfera doar cazurile suspecte, fapt care împiedică funcționarea optimă a grupului; sprijină inițiativa mai multor state membre vizând instituirea unor instrumente naționale de analiză a riscului care ar permite o filtrare a datelor fără riscul eliminării cazurilor suspecte în fiecare stat membru și ar permite Eurofisc să reacționeze rapid la frauda transfrontalieră în domeniul TVA;

15.  subliniază că autorităților fiscale din fiecare stat membru le revine responsabilitatea de a se asigura că taxa pe valoarea adăugată este plătită într-un mod adecvat și simplu;

16.  reamintește că pentru a putea colecta TVA-ul pe teritoriul lor, statele membre depind în mare măsură de informațiile primite de la alte state membre cu privire la comerțul intracomunitar; invită autoritățile competente să facă automat schimb de informații privind în special TVA-ul și accizele și să folosească mijloace informatice fiabile și ușor de utilizat, cum ar fi formularele tipizate electronice, pentru a înregistra furnizarea transfrontalieră de bunuri și servicii către utilizatorii finali; consideră, în acest sens, că utilizarea unui sistem al numerelor de localizare a TVA-ului (VLN), în cadrul căruia clienții nu pot deduce taxa în amonte dacă TVA-ul este menționat pe o factură fără un număr VLN valid, ar putea fi un instrument util;

17.  consideră că lipsa unor date comparabile și a unor indicatori relevanți adecvați pentru a măsura performanțele statelor membre afectează eficiența sistemului UE în combaterea fraudei intracomunitare în domeniul TVA și, prin urmare, solicită autorităților fiscale să stabilească, în coordonare cu Comisia, un sistem comun pentru a estima amploarea fraudei intracomunitare și apoi să fixeze obiective pentru reducerea acesteia, astfel fiind posibilă evaluarea performanțelor statelor membre în ceea ce privește combaterea acestei probleme;

18.  invită statele membre să faciliteze și schimbul de informații cu autoritățile judiciare și de asigurare a respectării legii, cum ar fi Europol și OLAF, conform recomandărilor Curții de Conturi;

19.  constată că regimul vamal 42, care prevede o scutire de la plata TVA pentru bunurile importate într-un stat membru atunci când acestea urmează să fie expediate într-un alt stat membru, s-a dovedit a fi vulnerabil la abuzuri frauduloase; observă că verificările încrucișate eficace ale datelor deținute de autoritățile fiscale cu cele deținute de autoritățile vamale sunt esențiale pentru a detecta și a elimina acest tip de fraudă; invită, prin urmare, statele membre și Comisia să adopte măsuri pentru a facilita fluxul de informații între autoritățile fiscale și cele vamale cu privire la importurile realizate în baza regimului vamal 42, conform recomandărilor Curții de Conturi Europene;

20.  susține obiectivul planului de acțiune de a realiza un spațiu de TVA unic la nivel european pentru a susține aprofundarea și creșterea echității pieței interne și a contribui la promovarea justiției fiscale, consumului sustenabil, ocupării forței de muncă, creșterii economice, investițiilor și competitivității, limitând, totodată, posibilitatea fraudei în domeniul TVA;

21.  solicită, în acest sens, integrarea deplină și cât mai rapidă a serviciilor în noul sistem și solicită, în special, ca serviciile financiare să facă obiectul TVA;

22.  împărtășește punctul de vedere al Comisiei conform căruia sistemul TVA decis ar trebui să se bazeze pe principiul impozitării în țara care reprezintă destinația finală a bunurilor și serviciilor, deoarece aplicarea principiului țării de origine nu a fost posibilă;

23.  sprijină generalizarea principiului țării de destinație în cazul vânzărilor la distanță către consumatori, precum și introducerea unor măsuri armonizate pentru întreprinderile mici;

24.  solicită ca, atunci când se introduce sistemul decis al TVA-ului, modelele fiscale actuale să țină seama de progresele tehnologice din mediul digital, astfel încât acest sistem să fie adaptat secolului al XXI-lea;

25.  constată că existența multor rate diferite ale TVA-ului duce la incertitudine pentru întreprinderile care desfășoară activități transfrontaliere, în special în sectorul serviciilor și pentru IMM-uri; constată că incertitudinea este cauzată și de problema determinării persoanei responsabile pentru plata TVA, de dovada livrării intracomunitare, de riscul implicării în frauda cu firme fantomă, de problemele cu fluxurile de numerar și de ratele diferite ale TVA-ului pentru categorii de produse diferite din aceeași țară; invită, prin urmare, Comisia să analizeze, până la jumătatea anului 2017, impactul fraudei cu firme fantomă; solicită statelor membre să se pună de acord asupra creșterii convergenței ratelor TVA-ului;

26.  invită Comisia să evalueze impactul nearmonizării cotelor de impozitare la nivelul Uniunii, în special în ceea ce privește activitățile transfrontaliere, și posibilitățile eliminării acestor obstacole;

27.  sprijină posibilitatea, astfel cum a propus Comisia, unei revizuiri periodice a listei bunurilor și serviciilor eligibile pentru rate reduse, care să fie convenite de Consiliu; solicită ca această listă să țină seama de prioritățile politice, cum ar fi aspectele sociale, culturale și legate de gen, sănătate, mediu și alimentație;

28.  consideră că eliminarea completă a ratelor minime de TVA ca alternativă, astfel cum susține Comisia, ar putea duce la denaturarea puternică a concurenței și la probleme pe piața unică; consideră că necesitatea unei armonizări mai accentuate, utilă pentru buna funcționare a pieței unice, ar trebui avută în vedere;

29.  solicită să se examineze dacă elaborarea unei liste unice europene a bunurilor și serviciilor pentru care se aplică rate reduse ar putea reprezenta o alternativă la sistemul actual de rate TVA reduse, fapt care ar putea îmbunătăți semnificativ eficiența sistemului de TVA, permițând un sistem mai bine structurat decât cel din prezent;

30.  consideră că reducerea numărului de scutiri este importantă pentru a combate frauda în domeniul TVA și că cea mai bună și eficientă metodă de a combate frauda este un sistem de TVA simplu, cu o rată cât mai scăzută;

31.  consideră că sistemul actual complicat poate fi mult simplificat dacă bunurile și serviciile eligibile pentru rate reduse ale TVA-ului ar fi mai puține și câteva bunuri și servicii eligibile pentru reducerea taxelor ar fi stabilite de comun acord de statele membre la nivelul UE, permițându-li-se totodată statelor membre să ia decizii cu privire la ratele TVA, atât timp cât respectă ratele minime din Directiva privind TVA și cu condiția ca acest lucru să nu creeze riscuri de concurență neloială;

32.  solicită ca produsele să facă obiectul impozitării egale conform principiului țării de destinație, indiferent sub ce formă sunt achiziționate sau pe ce platformă sau dacă sunt furnizate în format digital sau material;

33.  constată că o problemă majoră pentru IMM-urile din ziua de azi este că statele membre interpretează în mod diferit ceea ce ar putea fi descris ca produs sau serviciu; invită, prin urmare, Comisia să prezinte definiții mai clare și mai distincte;

34.  solicită statelor membre să aplice același TVA întreprinderilor private și publice care concurează în același domeniu;

35.  reamintește că sistemul de plăți fracționate ale TVA-ului a fost ales ca referință în domeniul impozitării indirecte în cadrul proiectului privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor (acțiunea 1) al OCCD deoarece garantează eficiența colectării taxelor și, prin însăși natura sa, permite autocontrolul operatorilor;

36.  constată că articolele 199 și 199a din Directiva privind taxa pe valoarea adăugată permit aplicarea temporară și punctuală a procedurii de taxare inversă pentru tranzacțiile transfrontaliere și pentru anumite sectoare interne cu grad ridicat de risc în statele membre;

37.  invită Comisia să studieze cu atenție consecințele procedurii de taxare inversă și să analizeze dacă această procedură va simplifica situația pentru IMM-uri și va conduce la reducerea fraudei în domeniul TVA;

38.  invită Comisia să evalueze efectele procedurii de taxare inversă nu numai pentru sectoarele individuale care prezintă risc de fraudă, în ceea ce privește beneficiile, costurile de asigurare a conformității, frauda, eficacitatea și problemele legate de punerea în aplicare, precum și avantajele și dezavantajele pe termen lung, prin intermediul proiectelor pilot, astfel cum solicită anumite state membre și cum între timp Comisia a confirmat în mod explicit, cu toate că acest lucru nu a fost inclus până acum în planul său de acțiune; subliniază că niciun astfel de proiect-pilot nu trebuie însă să provoace sau să conducă la niciun fel de întârzieri în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a sistemului de TVA definitiv, astfel cum este prevăzut în foaia de parcurs privind un plan de acțiune al Comisiei;

39.  consideră că administrațiile fiscale naționale trebuie să își asume o responsabilitate mai mare în legătură cu asigurarea respectării obligațiilor fiscale și diminuarea posibilităților de evaziune în aplicarea generală a principiului țării de destinație; împărtășește părerea Comisiei că există spațiu suficient pentru o mai bună combatere a fraudei din domeniul TVA prin măsuri administrative convenționale și prin îmbunătățirea capacității și competențelor personalului din statele membre în ceea ce privește colectarea impozitelor și inspecțiile; subliniază necesitatea de a consolida inspecțiile fiscale și sancțiunile aplicate marilor evazioniști; invită Comisia să acorde sprijin financiar și tehnic adecvat în acest sens;

40.  consideră că Comisia ar trebui să monitorizeze îndeaproape performanța autorităților fiscale naționale și să îmbunătățească coordonarea dintre acestea;

41.  salută anunțul Comisiei de a extinde minighișeul unic într-un veritabil ghișeu unic; observă că este esențial ca acest ghișeu unic să fie ușor de utilizat și la fel de eficient în toate cele 28 de state membre; constată că crearea unui ghișeu unic ar ușura sarcinile administrative care împiedică întreprinderile să își desfășoare activitatea la nivel transfrontalier și ar reduce costurile pentru IMM-uri (COM(2016)0148);

42.  constată că este neapărat nevoie de un ghișeu unic dacă se dorește impunerea principiului țării de destinație și reducerea riscului de fraudă; solicită ca îmbunătățirea ghișeului unic să se facă pe baza experienței acumulate până în prezent privind minighișeul unic pentru produsele digitale; constată că chiar dacă există minighișeul unic, întreprinderile mici și microîntreprinderile se pot confrunta cu o sarcina administrativă semnificativă ca urmare a noului principiu al destinației; salută, prin urmare, propunerea din planul de acțiune al Comisiei cu privire la TVA de a introduce o măsură de simplificare comună la nivelul UE (pragul de TVA); solicită să se stabilească în mod clar care este statul membru responsabil cu realizarea inspecțiilor fiscale în cazul tranzacțiilor transfrontaliere; salută intenția Comisiei de a abroga scutirea transporturilor cu o valoare scăzută ca parte din planul său de acțiune privind TVA;

43.  recunoaște că regimurile diferite de TVA din Uniunea Europeană ar putea să fie percepute și ca o barieră netarifară pe piața unică și subliniază că minighișeul unic în domeniul TVA (VAT MOSS) reprezintă o bună metodă de a contribui la eliminarea acestei bariere și, în special, de a sprijini IMM-urile în activitatea lor transfrontalieră; recunoaște că încă există unele aspecte problematice minore cu privire la VAT MOSS; invită Comisia să faciliteze în continuare plata obligațiilor în materie de TVA de către întreprinderile din întreaga UE;

44.  ia act de hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-97/09 (Ingrid Schmelz/Finanzamt Waldviertel); ia act de cele 28 de praguri diferite pentru scutirea de la plata TVA; ia act de dificultățile financiare care rezultă și cu care se confruntă IMM-urile și microîntreprinderile, care, în baza sistemelor lor naționale, ar fi scutite; invită Comisia să efectueze studii suplimentare cu privire la stabilirea unui prag pentru scutirea microîntreprinderilor de la plata TVA;

45.  solicită verificarea tuturor propunerilor cu scopul de a reduce sarcina administrativă a impozitelor pe cifra de afaceri pentru microîntreprinderi și IMM-uri; încurajează, în acest sens, Comisia să analizeze și bunele practici internaționale, cum ar fi regimurile cardurilor aurii aplicabile în Singapore și Australia, recunoscând că riscul de fraudă din partea unor furnizori este foarte mic;

46.  salută anunțul Comisiei conform căruia aceasta va prezenta în 2017 un pachet destinat IMM-urilor în domeniul TVA-ului; recomandă, totuși, ca punerea în aplicare a noului cadru să se facă treptat, pentru că va genera costuri administrative suplimentare, cum ar fi cele pentru infrastructură informatică sau procese în materie de TVA;

47.  observă că sistemul de depunere a declarațiilor este complex și impune o sarcină majoră asupra IMM-urilor, descurajând astfel comerțul transfrontalier; invită Comisia să includă în pachetul său privind IMM-urile o propunere de introducere a unei declarații uniforme de TVA, precum și a unor cerințe și termene de raportare armonizate;

48.  subliniază necesitatea unui mediu TVA armonizat pentru vânzările la distanță între întreprinderi și între întreprinderi și consumatori; constată că pragul de TVA nu este pus în aplicare cu succes egal în diferitele state membre din cauza necoordonării;

49.  subliniază că trebuie conceput un nou sistem simplificat pentru TVA, astfel încât IMM-urile să poată respecta cu ușurință normele privind comerțul transfrontalier și să poată beneficia de sprijin în fiecare stat membru, nu doar cu privire la modul de adaptare la acestea, ci și cu privire la gestionarea procedurilor de TVA;

50.  solicită, pe termen scurt, înființarea unui portal internet cuprinzător și accesibil publicului, pe care întreprinderile și consumatorii finali să poată găsi în mod clar și cu ușurință informații detaliate privind ratele TVA aplicabile fiecărui produs și serviciu în statele membre; subliniază că portalul ar trebui să utilizeze un limbaj și o structură ușor de înțeles și de administrat; își reafirmă convingerea că sprijinirea întreprinderilor pentru a înțelege cu adevărat normele TVA aplicabile în statele membre va duce la consolidarea măsurilor de combatere a fraudei în domeniul TVA; constată, de asemenea, că utilizarea unui software fiscal certificat ar putea contribui la limitarea riscului anumitor tipuri de fraudă și a altor nereguli și ar putea oferi siguranță întreprinderilor oneste care desfășoară tranzacții naționale și transfrontaliere; invită, în plus, Comisia să ofere orientări autorităților fiscale naționale cu privire la clasificarea tranzacțiilor în ceea ce privește rata de TVA aplicată, pentru a reduce costurile de asigurare a conformității și incidența litigiilor; invită statele membre să creeze sisteme de informare publice, cum ar fi un portal de internet dedicat TVA, pentru a pune la dispoziție informații fiabile;

51.  invită Comisia să elaboreze o listă cu informații actualizate cu privire la normele din domeniul TVA din fiecare stat membru; subliniază, totodată, că statelor membre le revine responsabilitatea de a raporta Comisiei normele și ratele aplicate;

52.  constată că, în ceea ce privește vânzările electronice, lipsa unei armonizări a pragului de TVA are ca efect costuri ridicate de tranzacție pentru IMM-urile care desfășoară activități de comerț electronic atunci când depășesc pragul în mod accidental sau din greșeală;

53.  invită statele membre să ofere urgent Comisiei informații despre ratele, cerințele speciale și scutirile de TVA pe care le aplică; invită Comisia să colecteze aceste informații și să le pună la dispoziția întreprinderilor și consumatorilor;

54.  consideră că planurile de reformă a TVA-ului anunțate de Comisie în programul de acțiune trebuie să facă obiectul unor evaluări de impact cuprinzătoare și fiabile în ceea ce privește calitatea, cu contribuții din partea sectorului științific, a administrațiilor fiscale din statele membre ale UE, a IMM-urilor și întreprinderilor din UE;

55.  subliniază că legislația fiscală ține de competența exclusivă a statelor membre; subliniază că, în conformitate cu articolul 329 alineatul (1) din TFUE, un grup de cel puțin nouă state membre se pot implica într-o cooperare consolidată; invită Comisia să sprijine propunerile de cooperare consolidată al căror obiectiv este combaterea fraudei și reducerea sarcinilor administrative în domeniul TVA;

56.  consideră că o soluție în cadrul OCDE este de preferat măsurilor de sine stătătoare, care trebuie să fie armonizate cu recomandările OCDE și cu Planul de acțiune al OCDE privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor;

57.  salută comunicarea Comisiei intitulată „Planul de acțiune al UE privind guvernarea electronică 2016-2020: Accelerarea transformării digitale a guvernării” (COM(2016)0179);

58.  observă că noul plan de acțiune cuprinde și alți pași în direcția unui regim definitiv mai eficient, rezistent la fraudă și mai favorabil întreprinderilor în era economiei digitale și a comerțului electronic;

59.  sprijină propunerea Comisiei potrivit căreia TVA-ul pentru vânzările transfrontaliere (de bunuri sau servicii) ar urma să fie colectat de către autoritatea fiscală din țara de origine, la cota aplicabilă în țara de consum, și transferată în țara în care bunurile sau serviciile sunt consumate în cele din urmă;

60.  subliniază importanța prezentării unei propuneri legislative de extindere a mecanismului electronic unic (de înregistrare și plată a TVA-ului pentru întreprinderile transfrontaliere) la vânzarea online de bunuri fizice către consumatori, în scopul reducerii sarcinii administrative, una dintre principalele bariere cu care se confruntă întreprinderile care desfășoară activități transfrontaliere;

61.  solicită Comisiei să abordeze chestiunea sarcinii administrative cu care se confruntă întreprinderile care decurge din regimul fragmentat de TVA prin prezentarea unor propuneri legislative de extindere a actualului minighișeu unic pentru a include bunuri fizice vândute online, dând întreprinderilor posibilitatea să depună declarații unice și să plătească TVA-ul în propriile state membre;

62.  invită statele membre să își simplifice sistemele fiscale naționale, să le facă mai coerente și robuste, pentru a facilita conformitatea, a preveni, a descuraja și a sancționa frauda și evaziunea fiscală și a îmbunătăți eficiența colectării TVA-ului;

63.  este preocupat de faptul că obiectivul de simplificare a sistemului de contabilitate pentru TVA ca resursă proprie nu a fost îndeplinit în totalitate; reamintește necesitatea de a simplifica și mai mult sistemul de gestiune asociat resurselor proprii pentru a reduce posibilitățile de erori și fraudă; regretă că noul plan de acțiune nu analizează impactul asupra TVA-ului ca resursă proprie;

64.  subliniază că pierderile statelor membre legate de încasarea TVA-ului și pierderile estimate privind colectarea TVA-ului pe teritoriul Uniunii s-au ridicat la circa 170 de miliarde EUR în 2015 și subliniază că în 13 dintre cele 26 de state membre analizate în 2014, pierderea medie estimată în materie de TVA a depășit 15,2 %; invită Comisia să-și utilizeze pe deplin prerogativele executive atât pentru a controla, cât și pentru a ajuta statele membre; subliniază că succesul acțiunii de reducere a pierderilor legate de încasarea TVA-ului presupune o abordare concertată și multidisciplinară, deoarece aceste pierderi nu rezultă doar din fraudă, ci dintr-o combinație de factori, inclusiv falimentul și insolvabilitatea, erorile statistice, întârzierile la plată și evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale; și reiterează solicitarea adresată Comisiei de a promova rapid legislația privind nivelul minim de protecție a denunțătorilor de nereguli în UE, pentru a investiga mai bine și a descuraja frauda, precum și de a institui un sprijin financiar pentru jurnalismul de investigație transfrontalier, care și-a dovedit în mod clar eficacitatea în scandalurile Luxleaks, Dieselgate și Panama Papers;

65.  regretă că frauda în domeniul TVA, în special așa-numita fraudă de tip carusel sau fraudă cu firme-fantomă, denaturează concurența, privează bugetele naționale de resurse semnificative și aduce prejudicii bugetului Uniunii; este preocupat de faptul că Comisia nu dispune de date fiabile privind frauda în domeniul TVA de tip carusel; invită, prin urmare, Comisia să lanseze eforturi coordonate în statele membre pentru instituirea unui sistem comun de colectare a datelor statistice privind frauda de tip carusel în domeniul TVA; subliniază că acest sistem ar putea fi elaborat pe baza practicilor aplicate deja în anumite state membre;

66.  îndeamnă Comisia să inițieze introducerea unui sistem comun care să permită o estimare mai rafinată a volumului fraudei intracomunitare în domeniul TVA prin intermediul colectării de date statistice privind fraudele intracomunitare în domeniul TVA, care ar permite fiecărui stat membru să își evalueze performanțele în acest domeniu pe baza unor indicatori preciși și fiabili legați de reducerea fraudei intracomunitare în domeniul TVA și de creșterea nivelului de detectare a fraudei și de recuperare corelativă a taxelor; consideră că noile abordări în materie de audit, precum auditul unic și auditurile comune ar trebui extinse și mai mult pentru a cuprinde operațiunile transfrontaliere;

67.  subliniază importanța punerii în aplicare a unor noi strategii și a utilizării mai eficace a structurilor existente ale UE pentru a lupta cu mai multă vigoare împotriva fraudei în materie de TVA; subliniază că creșterea transparenței pentru a permite un control temeinic și adoptarea unei abordări mai structurate și bazate pe risc sunt esențiale pentru detectarea și prevenirea mecanismelor de fraudă și a corupției;

68.  regretă că cooperarea administrativă între statele membre privind combaterea fraudei în domeniul TVA tot nu este eficientă când se pune problema de a demonta mecanismele intracomunitare de evaziune și fraudă în domeniul TVA și de a gestiona tranzacțiile sau comerțul transfrontalier; subliniază necesitatea unui sistem de TVA simplificat, eficient și accesibil, care să le permită tuturor statelor membre să își reducă sarcinile aferente TVA-ului și să combată frauda în domeniul TVA; invită, prin urmare, Comisia să efectueze mai multe vizite de monitorizare în statele membre, selectate în funcție de nivelul de risc, cu ocazia evaluării acordurilor de cooperare administrativă; solicită, de asemenea, Comisiei să își îndrepte atenția, în contextul evaluării măsurilor administrative, asupra eliminării obstacolelor juridice care împiedică schimbul de informații între autoritățile administrative, judiciare și de asigurare a respectării legii la nivel național și la nivelul UE; invită, în plus, Comisia să le recomande statelor membre să introducă o analiză comună a riscurilor, care să includă și analiza rețelelor sociale, pentru a se asigura că schimbul de informații prin intermediul Eurofisc vizează în mod eficient frauda; invită statele membre să prevadă sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive și să îmbunătățească sistemul de schimb de informații utilizat în prezent;

69.  subliniază necesitatea de a întări Eurofisc pentru a accelera schimburile de informații; remarcă faptul că în ceea ce privește precizia, actualitatea și exhaustivitatea acestora, problemele persistă; consideră că este necesar să se grupeze acțiunile și să se coordoneze strategiile autorităților fiscale, judiciare și polițienești ale statelor membre și ale organismelor europene, precum Europol, Eurojust și OLAF, care se ocupă de combaterea fraudei, a criminalității organizate și a spălării banilor; încurajează toate părțile interesate să reflecteze în continuare asupra unor modele simple și cuprinzătoare de partajare a informațiilor în timp real pentru a permite reacții prompte sau măsuri de atenuare pentru combaterea mecanismelor existente sau noi, emergente de fraudă;

70.  consideră esențial ca toate statele membre să adere la Eurofisc, în toate domeniile sale de activitate, pentru a permite luarea de măsuri eficiente pentru combaterea fraudei în domeniul TVA;

71.  invită Comisia să facă propuneri care să permită verificări încrucișate eficiente între datele vamale și cele fiscale și să își axeze monitorizarea statelor membre pe măsuri care să indice o îmbunătățire a timpului lor de răspuns la cererile de informații și fiabilitatea sistemului de schimb de informații privind TVA (VIES);

72.  solicită Comisiei să încurajeze statele membre care nu au procedat încă astfel să pună în aplicare un sistem pe două niveluri de coduri de înregistrare în scopuri de TVA (cu un număr alocat comercianților care doresc să participe la comerțul intracomunitar diferit de codul de înregistrare în scopuri de TVA național) și să efectueze verificările prevăzute la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 904/2010, oferind în același timp consultanță gratuită comercianților;

73.  invită Comisia să se asigure că sistemele electronice de vămuire ale statelor membre permit verificarea automată a codurilor de înregistrare în scopuri de TVA și pun în practică această verificare;

74.  invită Comisia să propună o modificare a Directivei privind taxa pe valoare adăugată în vederea realizării unui grad mai mare de armonizare a cerințelor statelor membre privind raportarea în domeniul TVA pentru furnizarea de bunuri și servicii în interiorul UE;

75.  regretă că propunerea Comisiei cu privire la răspunderea solidară în cazul comerțului transfrontalier nu a fost adoptată de Consiliu; subliniază că acest lucru reduce efectul de descurajare a desfășurării de activități comerciale cu comercianții frauduloși; consideră că punerea în aplicare a Directivei privind taxa pe valoare adăugată în ceea ce privește perioada de depunere a declarațiilor recapitulative nu este uniformă în toate statele membre, mărind astfel sarcina administrativă a comercianților care își desfășoară activitatea în mai multe state membre; îndeamnă, prin urmare, Consiliul să aprobe propunerea Comisiei cu privire la răspunderea solidară;

76.  încurajează Comisia și statele membre să fie mai activi la nivel internațional, să intensifice cooperarea cu țările din afara UE și să asigure colectarea eficientă a TVA-ului prin măsuri de ordine publică pentru a stabili standarde și strategii de cooperare bazate preponderent pe principiile transparenței, bunei guvernanțe și schimbului de informații. încurajează statele membre să își comunice reciproc informațiile primite din țările terțe pentru a facilita măsurile de ordine publică în colectarea TVA-ului, în special în domeniul comerțului electronic;

77.  îndeamnă Consiliul să includă TVA-ul în domeniul de aplicare al Directivei privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (Directiva PIF) cu scopul de a ajunge la un acord în acest domeniu în cel mai scurt timp;

78.  invită Comisia să evalueze în continuare veniturile pe care grupurile infracționale organizate le obțin din fraude în domeniul TVA și să prezinte o strategie comună, cuprinzătoare și multidisciplinară privind combaterea modelelor de afaceri bazate pe fraude în domeniul TVA ale acestor grupuri infracționale, utilizând, dacă este necesar, și echipele comune de anchetă în cadrul acestei strategii;

79.  consideră că este esențial să se asigure instituirea unui Parchet European (EPPO) unic, puternic și independent, capabil să ancheteze, să urmărească penal și să trimită în judecată autorii infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv în cazul fraudelor în domeniul TVA, astfel cum sunt definite în Directiva PIF sus-menționată și consideră că orice soluție mai slabă ar reprezenta un cost pentru bugetul Uniunii; subliniază, în plus, că este necesar să se garanteze că partajarea competenței între EPPO și autoritățile de anchetă ale statelor membre nu determină excluderea din domeniul de competență al EPPO a infracțiunilor cu impact semnificativ asupra bugetului Uniunii;

80.  invită statele membre să publice estimări ale pierderilor cauzate de fraude în domeniul TVA care au loc în interiorul UE, să remedieze deficiențele existente la nivelul Eurofisc și să își coordoneze mai bine politicile în ceea ce privește taxarea inversă a TVA pe bunuri și servicii;

81.  consideră că este esențial ca statele membre să utilizeze controalele multilaterale (controale coordonate realizate de două sau mai multe state membre ale obligațiilor fiscale ale unui contribuabil sau ale mai multor contribuabili între care există o legătură) pentru a combate în mod eficient frauda în domeniul TVA;

82.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) JO C 94 E, 3.4.2013, p. 5.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0234.
(3) JO C 346, 21.9.2016, p. 27.
(4) Comisia Europeană, raport financiar pentru 2014.
(5) http://ec.europa.eu/taxation_customs/sites/taxation/files/resources/documents/common/publications/studies/ey_study_destination_principle.pdf


Planul de acțiune al UE împotriva traficului cu specii sălbatice
PDF 381kWORD 62k
Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la Planul de acțiune al UE împotriva traficului cu specii sălbatice (2016/2076(INI))
P8_TA(2016)0454A8-0303/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Planul de acțiune al UE în materie de combatere a traficului cu specii sălbatice de faună și floră” (COM(2016)0087),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 referitoare la infracțiunile legate de speciile sălbatice(1),

–  având în vedere Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES) pusă în aplicare în UE prin Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea și Regulamentul (CE) nr. 865/2006 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului,

–  având în vedere Decizia (UE) 2015/451 a Consiliului din 6 martie 2015 referitoare la aderarea Uniunii Europene la Convenția privind comerțul internațional cu specii pe cale de dispariție din fauna și flora sălbatică (CITES)(2),

–  având în vedere Convenția din 2003 a Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate din 2000,

–  având în vedere Convenția privind diversitatea biologică (CBD) și Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (Convenția de la Berna),

–  având în vedere World Wildlife Crime Report (Raportul privind infracțiunile legate de speciile sălbatice la nivel mondial) pentru 2016 al Biroului ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNODC),

–  având în vedere Rezoluția nr. 69/314 a Adunării Generale a ONU referitoare la combaterea traficului ilicit cu specii sălbatice de faună și floră din 30 iulie 2015,

–  având în vedere Rezoluția 2/14 a Adunării ONU pentru mediu referitoare la comerțul ilegal cu specii sălbatice de faună și floră, precum și cu produse derivate din acestea,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite (ODD) pentru perioada 2015-2030,

–  având în vedere Consorțiul internațional pentru combaterea infracțiunilor legate de speciile sălbatice, care cuprinde CITES, Interpol, Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNODC), Banca Mondială și Organizația Mondială a Vămilor,

–  având în vedere declarația semnată la Conferința de la Londra din 2014 privind comerțul ilegal cu specii ale faunei și florei sălbatice,

–  având în vedere Declarația din 2016 de la Palatul Buckingham referitoare la prevenirea traficului de specii ale faunei și florei sălbatice în sectorul transportului,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn(3) și raportul din 2016 al Comisiei privind punerea sa în aplicare,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN)(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 605/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 de modificare a Regulamentului(CE) nr. 1185/2003 privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor la bordul navelor(5) și Regulamentul (CE) nr. 206/2009 al Comisiei din 5 martie 2009(6), care permite importul a 20 de kilograme de produse piscicole pentru consum personal,

–  având în vedere importanța Agenției Europene pentru Controlul Pescuitului, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 768/2005 al Consiliului, pentru combaterea capturilor și vânzărilor ilegale de specii acvatice,

–  având în vedere Directiva 2008/99/CE din 19 noiembrie 2008 a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal(7),

–  având în vedere Directiva 1999/22/CE a Consiliului din 29 martie 1999 privind animalele sălbatice din grădini zoologice(8),

–  având în vedere Directiva 2009/147/CE Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice(9),

–  având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică(10),

–  având în vedere studiul privind infracțiunile legate de speciile sălbatice publicat de departamentul său tematic pentru Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară în martie 2016,

–  având în vedere rețeaua Natura 2000, care cuprinde arii de reproducere sau de odihnă pentru specii rare și amenințate, și câteva tipuri de habitate naturale rare, care beneficiază de protecție de sine stătătoare,

–  având în vedere raportul aferent proiectului de cercetare din 2014, Acțiunea UE pentru combaterea infracțiunilor împotriva mediului (EFFACE),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 12 februarie 2016 privind combaterea finanțării terorismului,

–  având în vedere raportul din 4 martie 2003 al Secretarului General al Comisiei ONU pentru prevenirea criminalității și justiția penală, intitulat „Traficul ilicit de specii protejate de floră și faună sălbatică și accesul ilicit la resurse genetice”,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20 iunie 2016 privind Planul de acțiune al UE împotriva traficului cu specii sălbatice,

–  având în vedere evaluarea din 2016 a răspunsului rapid realizată de Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu și de Interpol, intitulată „Creșterea criminalității împotriva mediului”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru pescuit, precum și cel al Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0303/2016),

A.  întrucât traficul cu specii sălbatice este o formă de criminalitate internațională organizată de o valoare estimată de aproximativ 20 miliarde EUR anual și care a crescut în întreaga lume în ultimii ani, devenind una dintre cele mai mari și mai profitabile forme de criminalitate organizată transfrontalieră; întrucât traficul cu specii sălbatice este strâns legat de alte forme de criminalitate gravă și organizată pe care le finanțează;

B.  întrucât pierderea biodiversității globale este gravă, deoarece corespunde celui de-al șaselea val de extincție în masă a speciilor;

C.  întrucât biodiversitatea și serviciile ecosistemice globale sunt amenințate de schimbările aduse utilizării terenului, exploatarea nesustenabilă a resurselor naturale, poluarea și schimbările climatice; întrucât, în special, multe specii pe cale de dispariție se confruntă cu dificultăți mai mari decât în trecut ca urmare a urbanizării rapide, a pierderii habitatelor și a comerțului ilegal cu specii sălbatice;

D.  întrucât traficul cu specii sălbatice are un impact negativ major asupra biodiversității, ecosistemelor existente, patrimoniului natural al țărilor de origine, resurselor naturale și conservării speciilor;

E.  întrucât traficul cu specii sălbatice constituie o amenințare tot mai gravă la adresa securității globale, stabilității politice, dezvoltării economice, mijloacelor de trai locale și statului de drept și, prin urmare, necesită o abordare strategică, coordonată la nivelul UE, cu participarea tuturor actorilor implicați;

F.  întrucât stoparea traficului cu specii de floră și faună pe cale de dispariție și cu produse derivate din acestea este esențială pentru a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU;

G.  întrucât CITES este un important acord internațional care acoperă 35 000 de specii de animale și plante, care a intrat în vigoare în 1975 și a fost semnat de către 183 de părți (printre care se numără și toate statele membre ale UE și, din iulie 2015, UE în sine);

H.  întrucât politicile comerciale și de dezvoltare ar trebui, printre altele, să constituie o modalitate de a îmbunătăți respectarea drepturilor omului, bunăstarea animalelor și protecția mediului;

I.  întrucât EU-TWIX (instrumentul pentru schimbul de informații privind comerțul cu specii sălbatice) monitorizează comerțul ilegal cu specii sălbatice, creând o bază de date a confiscărilor realizate și canale de comunicare între funcționari din domeniu din toate țările europene, încă din 2005;

J.  întrucât lipsa de sensibilizare și de angajament politic reprezintă un obstacol major în calea combaterii în mod eficient a traficului cu specii sălbatice;

K.  întrucât Agenda UE privind securitatea pentru 2015-2020 identifică criminalitatea legată de specii sălbatice ca fiind o formă de criminalitate organizată care trebuie combătută la nivelul UE, luând în considerare posibilitatea introducerii unor noi sancțiuni penale în întreaga UE prin intermediul revizuirii legislației existente privind criminalitatea împotriva mediului;

L.  întrucât operațiunea COBRA III, desfășurată în mai 2015, a fost cea mai mare operațiune internațională coordonată de asigurare a respectării legii vizând comerțul ilegal cu specii pe cale de dispariție care a avut loc vreodată, care a dus la 139 de arestări și peste 247 de confiscări, inclusiv de fildeș de elefant, plante medicinale, coarne de rinoceri, pangolini, palisandru, broaște țestoase de uscat și multe alte exemplare de plante și animale;

M.  întrucât cererea de produse ilegale de floră și faună sălbatică pe piețele de destinație încurajează corupția de-a lungul lanțului de aprovizionare al traficului cu specii sălbatice;

N.  întrucât UE este o importantă piață de destinație și o rută de tranzit pentru comerțul ilegal cu specii sălbatice, dar și o sursă de trafic a unor specii de floră și faună aflate în pericol de dispariție;

O.  întrucât rezoluția din aprilie 2013 a Comisiei Națiunilor Unite pentru Prevenirea Criminalității și Justiția Penală, aprobată de Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite la 25 iulie 2013, încurajează „statele membre să declare traficul ilicit cu specii sălbatice protejate de faună și floră în care sunt implicate grupuri infracționale organizate drept infracțiune gravă”, punându-l astfel pe picior de egalitate cu traficul de ființe umane și cu traficul de droguri;

Observații generale

1.  salută Planul de acțiune al Comisiei împotriva traficului cu specii sălbatice, care evidențiază necesitatea unor acțiuni coordonate, care să abordeze cauzele traficului cu specii sălbatice, pentru a pune în aplicare și a asigura respectarea eficientă a normelor existente, precum și a consolida cooperarea la nivel mondial între țările de origine, de tranzit și de destinație;

2.  invită Comisia, statele membre, Serviciul European de Acțiune Externă și agențiile UE Europol și Eurojust să recunoască faptul că infracțiunile legate de speciile sălbatice reprezintă o amenințare gravă și tot mai mare și să le abordeze ca pe o problemă politică foarte urgentă; subliniază necesitatea unor strategii cuprinzătoare și coordonate, în mai multe domenii de politică, inclusiv comerțul, dezvoltarea, afacerile externe, transporturile și turismul, precum și justiția și afacerile interne;

3.  subliniază că identificarea și alocarea resurselor financiare și umane corespunzătoare sunt esențiale pentru punerea în aplicare a planului de acțiune; subliniază necesitatea de a furniza resurse financiare adecvate în bugetul UE și bugetele naționale pentru a asigura punerea în aplicare eficace a acestui plan;

4.  recunoaște importanța planului de acțiune, dar subliniază deficiențele în ceea ce privește încadrarea speciilor acvatice;

5.  insistă asupra punerii în aplicare complete și la timp a tuturor elementelor din cadrul planului de acțiune pentru a reflecta nevoia urgentă de a stopa practicile nesustenabile și de a preveni dispariția în continuare a speciilor; invită Comisia să furnizeze în scris Parlamentului și Consiliului actualizări anuale de punere în aplicare și să elaboreze un mecanism detaliat și continuu de monitorizare și evaluare pentru a măsura progresele înregistrate, inclusiv măsurile luate de statele membre;

6.  invită Comisia și statele membre să asigure o mai bună creștere a gradului de protecție a habitatelor speciilor țintă și subliniază faptul că ar trebui să se asigure un nivel ridicat de protecție pentru zonele desemnate ca ecosisteme marine vulnerabile, zonele marine semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic și siturile care fac parte din rețeaua Natura 2000;

7.  solicită Comisiei crearea unui birou al coordonatorului pentru combaterea traficului cu specii sălbatice, care să reflecte modelul utilizat pentru combaterea traficului de ființe umane, în vederea asigurării unui efort comun din partea diferitelor servicii ale Comisiei și statelor membre;

8.  reamintește Comisiei că multe specii acvatice sunt, de asemenea, în pericol de dispariție, ceea ce va afecta sustenabilitatea multor ecosisteme;

9.  invită Comisia și statele membre să dezvolte în continuare studii științifice privind adaptările tehnologice ale uneltelor de pescuit, pentru evitarea capturilor accidentale, având în vedere că mai multe specii, inclusiv broaștele țestoase, sunt amenințate atât de fenomenul capturilor accidentale, cât și de traficul cu animale sălbatice;

Prevenirea traficului cu specii sălbatice și abordarea cauzelor fundamentale ale acestuia

10.  solicită organizarea de către UE, țările terțe, părțile interesate și societatea civilă a unei serii de campanii de sensibilizare clar orientate și coordonate, cu scopul de a reduce cererea legată de comerțul ilegal cu produse din specii sălbatice prin schimbări de comportament individual și colectiv reale și pe termen lung; recunoaște rolul pe care îl pot juca organizațiile societății civile în ceea ce privește sprijinirea planului de acțiune;

11.  solicită UE să sprijine inițiative care promovează dezvoltarea de mijloace de subzistență sustenabile și alternative pentru ca comunitățile locale aflate în vecinătatea speciilor sălbatice să contribuie la refacerea și conservarea populațiilor de specii sălbatice, să reducă la minimum conflictul dintre om și acestea și să promoveze speciile sălbatice ca o sursă valoroasă de câștig pentru comunitate; consideră că astfel de inițiative, atunci când sunt luate în consultare cu comunitățile în cauză, vor spori sprijinul acordat activităților de conservare și vor contribui la refacerea, conservarea și gestionarea durabilă a populațiilor de specii sălbatice și a habitatelor acestora;

12.  subliniază că protecția florei și faunei sălbatice trebuie să constituie un element central al strategiilor de reducere a sărăciei în UE la nivel mondial și solicită acțiuni care să permită comunităților locale să beneficieze direct de participarea la protecția faunei sălbatice, care urmează să fie incluse în diversele acorduri de cooperare negociate cu țări terțe;

13.  reamintește Comisiei că traficul ilegal cu specii acvatice afectează, de asemenea, dezvoltarea economică a comunităților costiere și calitatea ecologică a apelor noastre;

14.  solicită ca UE să abordeze urgent problema corupției și a deficiențelor în materie de guvernanță internațională din lanțul traficului cu specii sălbatice; solicită UE și statelor membre să coopereze cu țările partenere în cadrul Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC), precum și în cadrul altor foruri, pentru a aborda această problemă în țările de origine, de tranzit și de destinație; invită toate statele membre să respecte integral și efectiv dispozițiile ONU împotriva corupției (UNCAC); salută angajamentul internațional cu privire la combaterea corupției în conformitate cu articolul 10 din Rezoluția 69/314 a Adunării Generale a ONU din iulie 2015;

15.  recunoaște necesitatea de a oferi asistență, consiliere și formare autorităților din țările de origine, de tranzit și de destinație privind procedurile de anchetă, de executare și procedurile judiciare la nivel local, regional și național; subliniază necesitatea de a coordona aceste eforturi în mod eficient între toate agențiile implicate în această activitate; solicită UE să sprijine schimbul de bune practici și să facă posibilă punerea la dispoziție de echipamente specializate și expertiză, atunci când este necesar;

16.  ia act de Concluziile Consiliului privind Planul de acțiune al UE împotriva traficului cu specii sălbatice din 20 iunie 2016, recunoscând că infracțiunile legate de speciile sălbatice reprezintă o amenințare gravă tot mai extinsă pentru biodiversitate și mediu, dar și pentru securitatea mondială, statul de drept, drepturile omului și dezvoltarea sustenabilă; regretă profund lipsa unor angajamente clare din partea statelor membre; subliniază rolul decisiv al statelor membre pentru o implementare integrală și coerentă a planului de acțiune la nivel național, care să conducă la atingerea obiectivelor stabilite;

17.  îndeamnă guvernele din țările de origine: (i) să consolideze statul de drept și să creeze mecanisme eficiente de descurajare prin consolidarea proceselor de cercetare, urmărire și condamnare penală; (ii) să adopte acte legislative mai ferme care să trateze traficul ilicit cu specii sălbatice drept „infracțiune gravă”, care merită același nivel de atenție și trebuie tratat cu aceeași severitate ca alte forme de criminalitate transnațională organizată; (iii) să aloce mai multe resurse pentru combaterea infracțiunilor legate de speciile sălbatice, în special pentru a îmbunătăți aplicarea legislației privind protecția speciilor sălbatice, controlul schimburilor comerciale, monitorizarea, precum și depistarea și confiscarea de către autoritățile vamale; (iv) să adopte o politică de toleranță zero față de corupție;

Eficientizarea punerii în aplicare și a asigurării respectării normelor

18.  solicită statelor membre să implementeze planuri de acțiune împotriva traficului cu specii sălbatice care detaliază politicile de punere în aplicare a normelor și sancțiunilor, precum și să publice și să schimbe informații cu privire la confiscări și arestări legate de infracțiuni cu specii sălbatice, pentru a asigura coerența și armonizarea abordărilor diferitelor state membre; sprijină crearea unui mecanism care să furnizeze periodic Comisiei datele și informațiile actualizate referitoare la confiscări și arestări în statele membre și să promoveze schimbul de bune practici;

19.  insistă asupra importanței punerii depline în aplicare și asigurarea respectării reglementărilor UE privind comerțul cu specii sălbatice;

20.  propune ca sancțiunile pentru traficul cu specii sălbatice, în special în zonele cu ecosisteme marine vulnerabile sau care se încadrează în rețeaua Natura 2000, să fie suficient de severe pentru a-i descuraja pe potențialii infractori;

21.  îndeamnă statele membre să se asigure că agențiile de aplicare a legii, parchetele și autoritățile judiciare naționale dispun de resursele financiare și umane necesare și de expertiza corespunzătoare pentru a combate infracțiunile legate de speciile sălbatice; încurajează ferm Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de a pregăti și de a sensibiliza toate agențiile și instituțiile relevante;

22.  salută eforturile depuse de Rețeaua Uniunii Europene pentru aplicarea și respectarea dreptului mediului (IMPEL), de Rețeaua europeană a procurorilor pentru mediu (ENPE), de Forul UE al judecătorilor pentru mediu (EUFJE) și de Rețeaua ofițerilor de poliție care se ocupă de combaterea infracțiunilor împotriva mediului (EnviCrimeNet);

23.  ia act de includerea comerțului ilegal cu specii sălbatice pe Agenda UE pentru securitate 2015-2020, în care se recunoaște faptul că comerțul ilegal cu specii de faună și floră sălbatică periclitează biodiversitatea în regiunile sursă, dezvoltarea sustenabilă și stabilitatea regională;

24.  sugerează ca statele membre să investească veniturile provenite din amenzile aplicate pentru trafic în protecția și conservarea florei și faunei sălbatice;

25.  solicită o schimbare radicală în ceea ce privește colectarea de informații, legiferarea și punerea în aplicare a legii, precum și combaterea corupției în domeniul traficului cu specii sălbatice în statele membre, precum și în alte țări de tranzit și de destinație; invită, prin urmare, Comisia să acorde o mare atenție acestor aspecte legate de administrarea și monitorizarea activităților legate de punerea în aplicare a standardelor internaționale în domeniul traficului cu specii sălbatice;

26.  subliniază că armonizarea politicilor și a cadrelor juridice cu privire la infracțiunile legate de speciile sălbatice este deosebit de importantă pentru a evita „migrarea” rețelelor infracționale din domeniu;

27.  subliniază necesitatea îmbunătățirii cooperării dintre agenții și a unui schimb de date funcțional și prompt între agențiile responsabile de implementare și de asigurarea respectării normelor la nivel național și la nivelul UE; solicită crearea unor rețele strategice de asigurare a respectării normelor atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre, pentru a facilita și a îmbunătăți această cooperare; solicită statelor membre să instituie unități specializate în infracțiunile legate de speciile sălbatice pentru a facilita implementarea la nivelul diferitelor agenții de la nivel național;

28.  invită statele membre să furnizeze permanent Europol informații și date relevante; invită Europol să ia în considerare infracțiunile legate de speciile sălbatice în cadrul următoarei evaluări a riscurilor de criminalitate gravă și criminalitate organizată în UE (Serious and Organised Crime Threat Assessment - SOCTA), solicită înființarea unei unități specializate pentru infracțiunile legate de speciile sălbatice în cadrul Europol, cu competențe și responsabilități transnaționale și resurse financiare și umane suficiente, care să permită centralizarea informațiilor și analizelor și coordonarea strategiilor de aplicare a legislației și a anchetelor;

29.  îndeamnă Comisia să promoveze sistemul EU-TWIX, care s-a dovedit un instrument fiabil și performant pentru schimbul de informații între statele membre, și să-i asigure un angajament financiar pe termen lung; consideră că organizațiile societății civile pot juca un rol important în procesul de monitorizare a aplicării legii și de informare cu privire la infracțiunile legate de speciile sălbatice; solicită continuarea cooperării între UE și statele membre pentru a sprijini aceste eforturi ale ONG-urilor;

30.  ia act de legăturile dintre infracțiunile legate de speciile sălbatice și alte forme de criminalitate organizată, inclusiv spălarea banilor și finanțarea milițiilor și a grupurilor teroriste, și consideră că cooperarea internațională pentru combaterea fluxurilor financiare ilicite trebuie să fie o prioritate; solicită UE și statelor membre să utilizeze toate instrumentele relevante, inclusiv cooperarea cu sectorul financiar, precum și să monitorizeze și să efectueze cercetări privind efectele produselor și practicilor financiare emergente care sunt implicate în această activitate;

31.  îndeamnă statele membre să pună în aplicare pe deplin dispozițiile Directivei 2008/99/CE privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal și să stabilească niveluri adecvate de sancțiuni pentru infracțiunile legate de speciile sălbatice; este preocupat de faptul că unele state membre încă nu au transpus integral directiva și invită Comisia să evalueze punerea în aplicare în fiecare stat membru, în special în ceea ce privește pedepsele, și să ofere orientări; solicită Comisiei să revizuiască Directiva 2008/99/CE, în special în ceea ce privește eficiența sa în combaterea infracțiunilor legate de speciile sălbatice, în intervalul de timp prevăzut în Agenda UE privind securitatea, și să prezinte o propunere de revizuire a acesteia, după caz; invită Comisia să ia măsuri în vederea stabilirii și punerii în aplicare a unor norme minime cu privire la definirea infracțiunilor și a sancțiunilor legate de traficul cu specii sălbatice, în conformitate cu articolul 83 alineatul (1) din TFUE privind infracțiuni deosebit de grave cu o dimensiune transfrontalieră;

32.  consideră că ar trebui să se pună mai mult accentul pe dimensiunea vamală a planului de acțiune în ceea ce privește atât cooperarea cu țările partenere, cât și o mai bună și mai eficientă punere în aplicare în interiorul Uniunii; așteaptă, prin urmare, cu interes revizuirea Comisiei din 2016 a punerii în aplicare și a asigurării respectării actualului cadru juridic al UE și solicită ca această revizuire să includă și o evaluare a procedurilor vamale;

33.  îndeamnă statele membre să aplice efectiv și să respecte Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate (UNTOC) ca bază pentru acțiunea internațională și asistența juridică reciprocă, precum și ca un pas important către o abordare comună coordonată în combaterea infracțiunilor legate de speciile sălbatice; regretă profund, în acest sens, faptul că unsprezece state membre nu au pus încă în aplicare UNTOC;. invită statele membre în cauză să implementeze Convenția cât mai curând;

34.  consideră că combaterea infracțiunilor legate de speciile sălbatice necesită sancțiuni coerente, eficace și disuasive; îndeamnă statele membre să definească traficul cu specii sălbatice drept o formă gravă de infracțiune, în conformitate cu articolul 2 litera (b) din UNTOC;

35.  recunoaște necesitatea elaborării unor orientări privind urmărirea penală și condamnarea pentru autoritățile judiciare și procurorii din statele membre și necesitatea de a forma agenți din domeniul vamal și de punere în aplicare a legii la punctele de intrare în UE; consideră că programul mondial pentru judecători al UNEP și inițiativa de parteneriat „Green Customs Initiative” sunt modele de urmat;

36.  invită Comisia, agențiile relevante ale UE și statele membre să recunoască amploarea traficului cu specii sălbatice online și să consolideze capacitățile în cadrul unităților pentru infracțiuni împotriva mediului și unităților vamale, coordonarea cu unitățile cibercriminalistice și implicarea organizațiilor societății civile, pentru a garanta că există canale pentru a declanșa asistența din unitățile transfrontaliere specializate în criminalitatea informatică;

37.  solicită statelor membre și Comisiei să colaboreze cu operatorii platformelor de socializare online, motoarelor de căutare și platformelor de comerț electronic privind problema comerțului ilegal cu specii sălbatice pe internet; solicită Comisiei și statelor membre să consolideze măsurile de control și să pună la punct politici care să trateze problema potențialelor activități ilegale de pe internet; invită, în acest context, Comisia să elaboreze orientări privind modul de a trata problema infracțiunilor online legate de speciile sălbatice la nivelul UE;

38.  solicită UE și agențiilor de aplicare a legii din statele membre să identifice și să monitorizeze modelele altor forme de criminalitate gravă organizată, cum ar fi traficul de persoane, pentru a acorda asistență activităților preventive și anchetelor privind neregulile din lanțul de aprovizionare, în combaterea traficului cu specii sălbatice, de exemplu transporturi și tranzacții financiare suspecte;

39.  salută faptul că UE a participat la COP 17 pentru prima dată în calitate de parte la CITES și salută faptul că UE și statele membre au demonstrat un angajament ferm și furnizează CITES un sprijin financiar substanțial;

40.  salută procesul de revizuire la nivel de experți inițiat de UNEP, care își propune să întocmească o definiție universal recunoscută a infracțiunii în dauna mediului; observă, în această privință, că delimitările juridice între diferite tipuri de infracțiuni în dauna mediului sunt uneori neclare, ceea ce poate reduce posibilitățile de urmărire penală și pedepsire efectivă;

Consolidarea parteneriatului mondial

41.  invită Comisia și statele membre să intensifice dialogul și cooperarea cu țările de origine, țările de tranzit și de destinație din lanțul de aprovizionare al traficului cu specii sălbatice și să le furnizeze asistență tehnică și economică și sprijin diplomatic; consideră că UE trebuie să acționeze la nivel internațional pentru a sprijini țările terțe în combaterea traficului cu specii sălbatice și pentru a contribui la dezvoltarea în continuare a cadrelor juridice necesare, prin intermediul unor acorduri bilaterale și multilaterale;

42.  subliniază că fenomenul răspândit al corupției, deficiențele instituționale, erodarea statului, gestionarea defectuoasă și sancțiunile insuficiente pentru infracțiunile legate de speciile sălbatice constituie provocări majore, care trebuie soluționate dacă se dorește combaterea eficientă a traficului transnațional cu specii sălbatice; îndeamnă UE să sprijine țările în curs de dezvoltare în eforturile lor de a reduce stimulentele la braconaj prin îmbunătățirea oportunităților economice și promovarea bunei guvernanțe și a statului de drept;

43.  invită instituțiile UE, statele membre și toate statele în cauză să investigheze în mod mai sistematic legăturile dintre traficul cu specii sălbatice și conflictele regionale și terorismul;

44.  solicită Comisiei și statelor membre să înființeze un fond fiduciar sau un mecanism similar, în temeiul articolului 187 din regulamentul financiar revizuit aplicabil bugetului general al Uniunii, cu scopul de a asigura protecția zonelor protejate și de a combate traficul cu specii sălbatice și braconajul, ca parte a planului de acțiune împotriva traficului cu specii sălbatice;

45.  solicită UE să îmbunătățească asistența financiară și tehnică furnizată prin intermediul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) și Fondului european de dezvoltare (FED) și care vizează ajutarea țărilor în curs de dezvoltare să pună în aplicare la nivel național reglementări privind speciile sălbatice, în conformitate cu recomandările CITES, în special în țările care nu au suficiente resurse pentru a asigura respectarea legislației și a urmări penal traficanții;

46.  invită Comisia să analizeze posibilitatea finanțării din Instrumentul de parteneriat a inițiativelor menite să reducă cererea de produse ilegale din specii sălbatice pe principalele piețe, în conformitate cu Prioritatea 1 din planul de acțiune; subliniază că implicarea societății civile în structurile de monitorizare în temeiul capitolelor privind comerțul și dezvoltarea sustenabilă din acordurile comerciale ale UE poate aduce contribuții semnificative în această privință;

47.  subliniază importanța abordării, în contextul Parteneriatului strategic UE-China, a subiectului delicat al cererii tot mai mari de produse din specii sălbatice, cum ar fi fildeșul de elefant, cornul de rinocer și oasele de tigru, aceasta reprezentând o reală amenințare la adresa conservării speciilor în cauză, dar și a biodiversității în general;

48.  invită Comisia să introducă capitole obligatorii și executori referitoare la dezvoltarea durabilă în toate acordurile și negocierile comerciale ale UE, cu referire specifică la stoparea comerțului ilegal cu specii sălbatice în toate sectoarele economice și invită Comisia să includă analize ale acestor dispoziții în rapoartele sale privind punerea în aplicare; îndeamnă Comisia să intensifice punerea în aplicare a CITES și a măsurilor de combatere a infracțiunilor legate de speciile sălbatice în cadrul regimului comercial SGP +;

49.  ia act de faptul că corupția este unul dintre principalii factori care fac posibil și contribuie la comerțul ilegal cu specii sălbatice și produse obținute din acestea; salută angajamentul asumat în cadrul strategiei Comisiei intitulate „Comerț pentru toți” de a include dispoziții ambițioase anti-corupție, pentru combaterea impactului direct și indirect atât al corupției, cât și al traficului cu specii sălbatice în toate acordurile comerciale viitoare; solicită, prin urmare, ca Comisia să acorde cea mai mare atenție aspectelor de administrare și monitorizare a punerii în aplicare a standardelor internaționale în ceea ce privește traficul cu specii sălbatice;

50.  invită UE să examineze, în limitele cadrului oferit de OMC, în ce fel regimurile comerciale și ecologice globale se pot sprijini mai bine reciproc, în special în contextul lucrărilor curente vizând consolidarea coerenței dintre OMC și acordurile multilaterale de mediu, dar și în lumina acordului privind facilitarea comerțului, care deschide noi posibilități de cooperare între autoritățile din domeniul vămilor, speciilor sălbatice și comerțului, cu precădere în țările în curs de dezvoltare; consideră că ar trebui să se analizeze ce alte posibilități de cooperare există între OMC și CITES, în special în ceea ce privește acordarea de asistență tehnică și consolidarea capacităților în domeniul comerțului și al mediului la nivelul funcționarilor din țările în curs de dezvoltare;

51.  subliniază rolul esențial al cooperării internaționale între organizațiile implicate în asigurarea respectării legii; solicită UE și statelor membre să continue să sprijine Consorțiul internațional pentru combaterea infracțiunilor legate de speciile sălbatice (ICCWC); consideră binevenită orice suplimentare a acestui sprijin, inclusiv prin furnizarea de resurse financiare și de expertiză de specialitate, pentru a facilita consolidarea capacităților, promovarea schimbului de informații și note informative și a susține impunerea și respectarea dispozițiilor legale; solicită Comisiei să folosească indicatori ICCWC pentru a evalua eficacitatea finanțării acordate de UE țărilor terțe ca sprijin acordat acțiunilor de combatere a traficului cu specii sălbatice și a facilita evaluarea uniformă și credibilă a fondurilor pentru dezvoltare;

52.  salută operațiunile polițienești internaționale, precum COBRA III, care au ca rezultat confiscarea unor cantități semnificative de produse ilegale obținute din specii sălbatice, arestarea traficanților și atragerea atenției opiniei publice asupra faptului că traficul cu specii sălbatice reprezintă o formă gravă de criminalitate organizată;

53.  invită statele membre să suplimenteze bugetul CITES, astfel încât această organizație să își poată extinde activitatea de monitorizare și clasificare a speciilor; în această privință, regretă că șase state membre au încă plăți restante către CITES din perioada 1992-2015;

54.  salută, de asemenea, faptul că Planul de acțiune al UE reprezintă o contribuție majoră la obiectivele de dezvoltare durabilă stabilite prin Agenda pentru dezvoltare durabilă 2030, convenită de șefii de stat la reuniunea la nivel înalt a ONU din septembrie 2015;

UE ca piață de destinație, de origine și de tranzit

55.  ia act de faptul că CITES, Regulamentul UE privind lemnul și cadrul de reglementare al UE privind INN sunt instrumente importante pentru reglementarea comerțului internațional cu specii sălbatice; este totuși preocupat de lipsa implementarea și asigurarea respectării normelor și invită statele membre să-și intensifice eforturile comune și coordonate pentru a asigura aplicarea eficientă; își exprimă, de asemenea, preocuparea în ceea ce privește lacunele din cadrul de reglementare actual privind speciile și actorii; îndeamnă, prin urmare, UE să revizuiască cadrul legislativ actual cu scopul de a-l completa cu interdicția de a pune la dispoziție și a plasa pe piață, transporta, achiziționa și deține animale sălbatice obținute sau comercializate în mod ilegal în țări terțe; consideră că o astfel de legislație ar putea armoniza cadrul existent al UE și că impactul transnațional al unei astfel de legislații ar putea juca un rol fundamental în reducerea globală a traficului cu specii sălbatice; subliniază, în acest sens, că această legislație trebuie să asigure transparența completă în ceea ce privește toate interdicțiile de comercializare a speciilor pe baza statutului lor ilegal într-o țară terță pentru a asigura securitate juridică celor implicați în comerțul legal;

56.  subliniază că vânătoarea de trofee a contribuit la scăderea masivă a efectivelor de specii amenințate cu dispariția enumerate în anexele I și II la CITES și invită Comisia și statele membre să aibă o abordare preventivă în cazul importului de trofee de vânătoare din specii protejate în temeiul regulamentelor privind comerțul cu specii sălbatice și să înăsprească și mai mult dispozițiile legale ale UE care reglementează importul de trofee de vânătoare în statele membre UE și să introducă autorizații pentru importul de trofee din toate speciile enumerate în anexa B la Regulamentul (CE) nr. 338/97;

57.  salută Declarația de la Palatul Buckingham din 2016 în care semnatari din partea companiilor aeriene, maritime, a operatorilor portuari, organizațiilor interguvernamentale și fundațiilor pentru conservarea naturii se angajează să ridice standardele din sectorul transportului, cu accent pe schimbul de informații, formarea personalului, modernizările tehnologice și punerea în comun a resurselor între companiile și organizațiile din întreaga lume; solicită tuturor părților să pună în aplicare integral angajamentele din declarație; încurajează statele membre să promoveze angajamentele voluntare de tipul Declarației de la Palatul Buckingham și în alte domenii, îndeosebi în sectorul financiar și al comerțului electronic;

58.  cere interzicerea totală și imediată la nivel european a comerțului, exportului sau reexportului în UE și destinații din afara UE al fildeșului, inclusiv al fildeșului „anterior convenției” și al coarnelor de rinocer; cere înființarea unui mecanism care să evalueze necesitatea unor restricții similare și pentru alte specii amenințate cu dispariția;

59.  ia act de faptul că Regulamentul UE pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) a avut un oarecare impact, dar insistă că punerea sa în aplicare ar trebui să fie mai robustă pentru a se garanta că peștii pescuiți ilegal nu pătrund pe piața europeană; sugerează că statele membre ale UE ar trebui să fie mai coerente și mai eficace atunci când verifică documentația privind capturile (certificatele pentru capturi) și transporturile (în special din țările despre care se consideră că prezintă un risc ridicat) pentru a se asigura că peștii au fost capturați prin mijloace legale;

60.  subliniază importanța implicării sectorului privat în lupta împotriva traficului cu specii sălbatice prin intermediul autoreglementării și al responsabilității sociale a întreprinderilor; consideră că trasabilitatea în lanțul de distribuție este esențială pentru comerțul legal și sustenabil, fie el de natură comercială sau necomercială; subliniază necesitatea cooperării și coordonării la nivel internațional, precum și între sectorul public și privat, și invită UE să consolideze instrumentele de control existente, inclusiv utilizarea mecanismelor de trasabilitate; consideră că sectorul transporturilor ar trebui să joace un rol-cheie, de exemplu, prin punerea în aplicare a unui sistem de detectare și avertizare timpurie; remarcă rolul important pe care îl pot juca parteneriatele public-privat în această privință;

61.  solicită, în plus față de controalele la frontieră prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 338/97, ca statele membre să introducă la nivel național monitorizarea conformității cu controale periodice ale comercianților și deținătorilor de permise, cum ar fi magazinele de animale de companie, crescătorii de animale, centrele de cercetare și pepinierele, inclusiv monitorizarea activităților din domenii precum moda, artă, medicina și serviciile de catering, care pot utiliza ilegal părți de plante și animale;

62.  invită statele membre să asigure confiscarea imediată a exemplarelor sechestrate și îngrijirea și relocarea exemplarelor vii sechestrate sau confiscate în centre de salvare a animalelor corespunzătoare speciei; invită Comisia să ofere orientări care să garanteze că toate centrele de salvare a speciilor sălbatice folosite de statele membre se află la standarde adecvate; invită, de asemenea, UE și statele membre să asigure centrelor de salvare un sprijin financiar corespunzător;

63.  solicită statelor membre să adopte planuri naționale pentru manipularea specimenelor confiscate vii în concordanță cu anexa III la Conferința rezoluției CITES 10.7 (Rev. CoP15); subliniază că statele membre ar trebui să raporteze EU-TWI toate specimenele vii capturate și că ar trebui publicate rapoarte de sinteză anuale, iar că statele membre ar trebui să se asigure că formarea personalului implicat în asigurarea respectării legislației cuprinde elemente legate de calitatea vieții și siguranța animalelor vii manipulate; invită UE și statele membre să se angajeze să acorde un sprijin financiar corespunzător centrelor de salvare a speciilor sălbatice;

64.  invită statele membre să aibă în vedere întocmirea unor sisteme cu liste pozitive de specii, prin care speciile exotice să fie evaluate obiectiv, conform criteriilor științifice de siguranță și posibilitatea de a fi comercializate și ținute ca animale de companie;

o
o   o

65.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0031.
(2) JO L 75, 19.3.2015, p. 1.
(3) JO L 295, 12.11.2010, p. 23.
(4) JO L 286, 29.10.2008, p. 1.
(5) JO L 181, 29.6.2013, p. 1.
(6) JO L 77, 24.3.2009, p. 1.
(7) JO L 328, 6.12.2008, p. 28.
(8) JO L 94, 9.4.1999, p. 24.
(9) JO L 20, 26.1.2010, p. 7.
(10) JO L 206, 22.7.1992, p. 7.


Noi oportunități pentru întreprinderile mici de transport, inclusiv modelele de afaceri cooperative
PDF 362kWORD 59k
Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la noile oportunități pentru întreprinderile mici din sectorul transporturilor, inclusiv modelele de economie colaborativă (2015/2349(INI))
P8_TA(2016)0455A8-0304/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 5 alineatul (3),

–  având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la implementarea Cărții albe privind transporturile 2011: evaluarea situației actuale și calea de urmat pentru realizarea unei mobilități sustenabile(1),

–  având în vedere Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii,

–  având în vedere raportul anual pe 2014/2015 privind IMM-urile europene,

–  având în vedere comunicările Comisiei intitulate „«Gândiți mai întâi la scară mică» – Un «Small Business Act» pentru Europa” (COM(2008)0394) și „Revizuirea «Small Business Act» pentru Europa” (COM(2011)0078),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O agendă europeană pentru economia colaborativă” (COM(2016)0356),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind o strategie europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon (COM(2016)0501),

–  având în vedere rezoluția sa din 5 februarie 2013 referitoare la îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2015 referitoare la oportunitățile de creștere ecologică pentru IMM-uri(3),

–  având în vedere instrumentul pentru IMM-uri din cadrul programului Orizont 2020 și INNOSUP, COSME, portalul „Europa ta - întreprinderi”, proiectul pilot „Calea rapidă spre inovare” și oportunitățile de colaborare în rețea,

–  având în vedere Directiva privind comerțul electronic (2000/31/CE) și Directiva privind serviciile (2006/123/CE),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Ameliorarea pieței unice: mai multe oportunități pentru cetățeni și pentru întreprinderi” (COM(2015)0550),

–  având în vedere Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) creat prin Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013(4),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0304/2016),

A.  întrucât întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) constituie motorul principal al economiei europene, reprezentând, în 2014, 99,8 % din toate întreprinderile din sectorul nefinanciar și și asigurând două din totalul locurilor de muncă;

B.  întrucât, în ultimii ani, IMM-urile creatoare de locuri de muncă se găsesc în principal în sectorul serviciilor;

C.  întrucât întreprinderile mici de transport joacă un rol esențial în buna funcționare a mobilității în Europa, dar se confruntă adesea cu dificultăți în ceea ce privește accesul și menținerea pe piață, în special din cauza prezenței monopolurilor pe această piață;

D.  întrucât întreprinderile mici aduc valoare adăugată în special în zonele îndepărtate și în zonele dens populate, datorită unei cunoașteri excelente a pieței locale, apropierii de client și/sau agilității și capacității de inovare; întrucât, în plus, aceste întreprinderi pot furniza servicii adaptate și reprezintă instrumente de combatere a excluziunii sociale, creând locuri de muncă, generând activități economice, îmbunătățind gestionarea mobilității și contribuind la dezvoltarea turismului (în cadrul căruia serviciile de mobilitate sunt legate direct de cererea vizitatorului de noi produse și experiențe);

E.  întrucât, pentru persoane și bunuri, atât cererea de servicii de transport, cât și condițiile aplicabile furnizării acestora variază în mod considerabil și întrucât reducerea mobilității nu reprezintă o opțiune;

F.  întrucât organizarea transportului în marile orașe și pe șoselele spre marile orașe cauzează congestionarea traficului și blocaje rutiere, creând o povară semnificativă asupra economiei; întrucât IMM-urile din sectorul transporturilor reprezintă o completare importantă a rețelei de transport public în nodurile urbane, în special în momente ale zilei în care transportul public este foarte rar, precum și în zonele periferice care nu dispun de un serviciu de transport suburban bine dezvoltat;

G.  întrucât un studiu recent efectuat de Comisie arată că 17 % dintre consumatorii europeni au utilizat serviciile oferite de economia colaborativă, iar 52 % au cunoștință de serviciile oferite; întrucât așteptările consumatorilor sunt legate de modalități ușor accesibile și flexibile de utilizare a serviciilor de transport, prețurile fiind menținute la nivelul costurilor reale ale furnizării, precum și de un acces facil la rezervări și plăți securizate pentru serviciile prestate;

H.  întrucât economia colaborativă în sectorul transporturilor poate promova activ dezvoltarea unor forme sustenabile de mobilitate; întrucât autoreglementarea nu reprezintă întotdeauna o soluție și este nevoie de un cadru de reglementare adecvat;

I.  întrucât imperativul dezvoltării sustenabile și revoluția din domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor au creat posibilități și provocări fără precedent pentru întreprinderile de toate dimensiunile în ceea ce privește capacitatea de a răspunde cererii tot mai mari în materie de mobilitate sustenabilă în contextul constrângerilor impuse de infrastructura limitată;

J.  întrucât creșterea exponențială a introducerii dispozitivelor mobile inteligente, precum și acoperirea extinsă a rețelei în bandă largă de mare viteză au creat noi instrumente digitale atât pentru prestatorii de servicii de transport, cât și pentru clienți, reducând costurile tranzacțiilor și, de asemenea, diminuând importanța situării fizice a prestatorilor de servicii, ceea ce le permite să fie conectați pe scară largă pentru a presta serviciile, nu doar la nivel regional, ci și la nivel global, prin intermediul rețelelor digitale, de asemenea din zone îndepărtate;

K.  întrucât progresul tehnologic, noile modele de afaceri și digitalizarea au transformat în mod semnificativ sectorul transporturilor în ultimii ani, cu efecte majore asupra modelelor tradiționale de afaceri și asupra condițiilor de lucru și a locurilor de muncă din acest sector; întrucât, în timp ce, pe de o parte, sectorul transporturilor s-a deschis, pe de altă parte, condițiile de lucru s-au deteriorat în multe cazuri, din cauza crizei economice și, uneori, din cauza punerii insuficiente în aplicare a reglementărilor existente;

L.  întrucât sectorul transporturilor cuprinde nu doar furnizorii direcți de servicii de transport, ci și IMM-urile care oferă servicii cum ar fi mentenanța mijloacelor de transport, comercializarea de piese de schimb, instruirea personalului și închirierea de vehicule și de echipamente; întrucât potențialul creării de locuri de muncă legate de aceste activități, inclusiv a locurilor de muncă pentru lucrătorii cu înaltă calificare, este enorm; întrucât politicile care vizează sectorul transporturilor ar trebui să țină cont de interesele întregului lanț valoric;

M.  întrucât doar 1,7 % dintre întreprinderile din UE utilizează pe deplin tehnologiile digitale avansate, în timp ce 41 % nu le utilizează deloc; întrucât digitalizarea tuturor sectoarelor este esențială pentru a menține și a îmbunătăți competitivitatea UE;

N.  întrucât flexibilitatea și facilitarea accesului inerente economiei colaborative pot oferi șanse de angajare grupurilor excluse în mod tradițional de pe piața forței de muncă, în special femeilor, tinerilor și migranților;

O.  întrucât serviciile de transport pot oferi o modalitate bună de a deveni lucrător care desfășoară o activitate independentă și pot promova o cultură a antreprenoriatului;

P.  întrucât platformele online pentru serviciile de transport pot oferi posibilitatea unei corelări rapide între cererile de servicii din partea clienților, pe de o parte, și oferta de forță de muncă a întreprinderilor sau lucrătorilor înregistrați, pe de altă parte;

Q.  întrucât OCDE consideră că locurile de muncă de bună calitate sunt un factor esențial al eforturilor de combatere a nivelurilor ridicate de inegalitate și de promovare a coeziunii sociale,

I. Provocările pentru întreprinderile mici de transport

1.  consideră că întreprinderile de transport se confruntă cu provocări considerabile pentru a răspunde cererii tot mai mari în materie de mobilitate în contextul constrângerilor impuse de infrastructura limitată și de creșterea cerințelor de mediu; subliniază că toate întreprinderile de transport sunt supuse unor presiuni pentru a oferi soluții sigure, sustenabile și cu un nivel ridicat de competitivitate, care respectă mediul în temeiul COP21 și contribuie totodată la reducerea congestionării traficului, dar este mai dificil și mai costisitor pentru întreprinderile mici să facă față acestor provocări;

2.  subliniază faptul că schimbarea prea frecventă a standardelor privind emisiile provenite de la vehicule poate cauza dificultăți deosebite întreprinderilor mici de transport, având în vedere perioadele de amortizare pentru flotele de vehicule;

3.  subliniază caracterul complex al sectorului transporturilor, care se caracterizează prin guvernanța pe mai multe niveluri (local, național, european și mondial), încă foarte fragmentată în funcție de modul de transport; ia act de faptul că acest sector este supus unei puternice reglementări, în special în ceea ce privește accesul la profesie, activitățile în cauză și dezvoltarea, utilizarea și comercializarea serviciilor de transport (drepturi exclusive, plafonarea numărului de licențe), precum și subvenționarea; subliniază că siguranța și securitatea sunt esențiale pentru sectorul transporturilor, dar regretă că, alături de alți factori, sunt uneori utilizate ca pretext pentru instaurarea unor obstacole artificiale;

4.  invită statele membre să pună capăt fenomenului de suprareglementare, care este deseori corelat cu un reflex protecționist și corporatist și care duce la fragmentare, complexitate și rigiditate pe piața unică, sporind în același timp inegalitățile; consideră că este util ca statele membre să nu abordeze legalitatea platformelor online într-o multitudine de moduri și, prin urmare, să evite măsuri unilaterale restrictive nejustificate; invită statele membre să respecte și să pună în aplicare pe deplin Directiva privind comerțul electronic (Directiva 2000/31/CE) și Directiva privind serviciile (Directiva 2006/123/CE); susține că libera circulație a prestatorilor de servicii și libertatea de stabilire, astfel cum sunt prevăzute în articolele 56 și, respectiv, 49 din TFUE, sunt esențiale pentru a concretiza dimensiunea europeană a serviciilor și, prin urmare, a pieței interne;

5.  subliniază că, din cauza insecurității juridice în ceea ce privește definiția prestatorilor de servicii în sectorul transporturilor, nu se poate asigura o concurență loială și regretă dificultățile cu care se confruntă multe întreprinderi mici atunci când doresc să intre pe piața internă și internațională și să dezvolte și să ofere noi servicii; subliniază că cele de mai sus împiedică accesul IMM-urilor în sectorul respectiv;

6.  consideră că Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului trebuie să fie îmbunătățit pentru a rezolva perturbările grave care s-au produs pe piețele naționale de transport în mai multe state membre după introducerea sa;

7.  salută noile oportunități pe care le oferă întreprinderile mici de transport și noile modele de economie colaborativă, regretând totodată practicile anticoncurențiale care rezultă din aplicarea inegală a normelor UE în statele membre, în special în ceea ce privește salariile și sistemele de securitate socială, ceea ce poate da naștere la denaturări grave cum ar fi dumpingul social și la provocări în materie de securitate;

8.  invită Comisia și statele membre să intensifice acțiunile de asigurare a respectării legii; consideră că orice modificare a legislației referitoare la condițiile sociale și de muncă trebuie să respecte toate libertățile fundamentale ale UE, să nu restricționeze concurența loială bazată pe avantaje competitive obiective și să nu creeze sarcini birocratice suplimentare sau costuri adiționale pentru întreprinderile mici de transport;

9.  ia act de faptul că întreprinderile mici de transport trebuie să investească nu doar pentru a se conforma legislației aplicabile, ci și pentru a rămâne competitive (de exemplu, punând accentul pe noile tehnologii); regretă faptul că, pe de o parte, spre deosebire de marile companii, accesul acestor întreprinderi la credite și finanțare pe piețele monetare rămâne limitat, în ciuda măsurilor de relaxare cantitativă, în timp ce, pe de altă parte, sprijinul financiar public, în special cel de la nivel european, este foarte rar activat, din cauza procedurilor administrative prea complexe și prea lungi; subliniază importanța asigurării diseminării cunoștințelor și oferirii de asistență în favoarea micilor întreprinderi solicitante în cadrul Fondului european de investiții;

10.  ia act de faptul că, în contextul unei urbanizări tot mai accentuate, transportul trebuie să fie organizat într-un mod tot mai integrat, digitalizat și multimodal și că nodurile urbane joacă din ce în ce mai mult un rol central în organizarea mobilității sustenabile; subliniază impactul tot mai mare al aplicațiilor de planificare a călătoriilor multimodale și importanța includerii întreprinderilor mici pe lista aplicațiilor și portofoliilor de servicii de transport disponibile; subliniază că accesul universal la internet ar încuraja folosirea în comun transportului și o planificare îmbunătățită a călătoriilor;

11.  constată că, drept răspuns la dificultățile economice și la lipsa de resurse pentru menținerea rețelei de transport capilare, numeroase linii secundare se închid în mai multe regiuni, în special cele mai izolate și cel mai puțin populate; consideră că apariția modelor de economie colaborativă nu poate în niciun fel justifica abandonarea serviciilor de transport public în aceste regiuni;

12.  subliniază importanța pentru mobilitatea urbană a serviciilor de închiriere de vehicule ușoare, cum ar fi bicicletele sau scuterele; constată că marea majoritate a acestor operatori sunt IMM-uri; solicită ca potențialul acestor operatori să fie luat mai des în considerare în procesul de creștere a nivelului de mobilitate urbană și de dezvoltare a unui transport urban eficient din punct de vedere energetic și din punctul de vedere al utilizării resurselor;

13.  invită statele membre și Comisia să ia în considerare punerea în comun a întreprinderilor mici de transport, ceea ce ar facilita dezvoltarea de parteneriate între ele și ar ajuta clienții să localizeze serviciile dorite ale întreprinderilor mici de transport în conformitate cu nevoile lor;

14.  invită Comisia ca, atunci când elaborează orientări în acest domeniu, să țină seama de dificultățile cu care se confruntă noile modele de economie colaborativă când vor să pătrundă în mediul rural și neurban;

15.  remarcă faptul că dezvoltarea modelelor de economie colaborativă poate optimiza utilizarea vehiculelor și a infrastructurii, contribuind astfel la satisfacerea cererii în materie de mobilitate într-un mod mai sustenabil; ia act de faptul că utilizarea din ce în ce mai frecventă a datelor generate de utilizatori ar putea duce într-un final la crearea de valoare adăugată în lanțul de transport; subliniază, cu toate acestea, că o concentrare a datelor în mâinile unui număr restrâns de platforme de intermediere ar putea avea efecte adverse atât asupra distribuției echitabile a veniturilor, cât și asupra participării echilibrate la investiții în infrastructură și la alte cheltuieli relevante, toate acestea având un impact direct asupra IMM-urilor;

16.  salută faptul că platformele de intermediere au introdus ideea provocării reciproce, a operatorilor existenți și a structurilor corporatiste și ideea subminării monopolurilor existente și a evitării apariției unora noi; subliniază că acest lucru stimulează o piață care se concentrează mult mai mult pe cererea consumatorilor și le face pe statele membre să revizuiască structura pieței; observă, cu toate acestea, că dacă nu există un cadru juridic adecvat și clar, platformele de intermediere, cu mentalitatea lor de tipul „câștigătorul ia totul”, vor duce la apariția unor poziții dominate pe piață, afectând diversitatea structurii economice;

17.  atrage atenția asupra oportunităților și provocărilor (de exemplu, ar putea apărea și mici întreprinderi în aceste noi domenii) pe care le creează dezvoltarea vehiculelor conectate și autopilotate (autovehicule, ambarcațiuni, drone, circulația în pluton); îndeamnă, prin urmare, Comisia să prezinte o foaie de parcurs privind vehiculele conectate și automatizate și să analizeze efectele potențiale pe care utilizarea la scară largă a acestei tehnologii le-ar putea avea asupra sectorului european al transporturilor, în special asupra IMM-urilor;

II. Recomandări: cum pot fi transformate provocările în oportunități

18.  solicită continuarea eforturilor pentru a finaliza spațiul european unic al transporturilor; consideră că orice act legislativ care impune noi cerințe pentru întreprinderile mici, în special măsuri în domeniile fiscal, social și de mediu, ar trebui să fie proporțional, simplu și clar, să nu le împiedice dezvoltarea și să reflecte, după caz, caracteristicile regionale și naționale din diferitele state membre; consideră că astfel de acte legislative trebuie să fie însoțite de stimulentele necesare (de reglementare și/sau financiare);

19.  consideră că promovarea unui sistem european de mobilitate integrat și coordonat este cel mai bun mod de a integra în mod corespunzător toate întreprinderile care oferă toate modurile de transport într-un proces dinamic comun, în care digitalizarea și promovarea inovării din cadrul sectorului transporturilor este metoda cea mai eficientă de a asigura faptul că clienții au un sistem coerent unic și că profesioniștii sunt cel mai bine plasați pentru a adăuga valoare;

20.  observă că serviciile furnizate de IMM-uri în sectorul transporturilor nu sunt întotdeauna suficient adaptate la nevoile persoanelor cu dizabilități și ale persoanelor în vârstă; solicită ca toate instrumentele și programele care vizează sprijinirea acestor operatori să țină cont de necesitatea de a adapta serviciile de transport cât mai mult posibilul la nevoile persoanelor cu mobilitate redusă;

21.  ia act de faptul că, având în vedere lipsa investițiilor în infrastructură, toți operatorii care utilizează infrastructura respectivă ar trebui să contribuie, ținând seama pe deplin de toate impozitele, taxele și efectele negative asupra mediului și sănătății existente; subliniază importanța, în cazul transportului rutier, a internalizării externalităților negative și a alocării veniturilor pentru utilizarea infrastructurii de transport, inclusiv transfrontalier; recunoaște, cu toate acestea, că acest lucru ar putea da naștere unor probleme specifice pentru întreprinderile mici, inclusiv pentru cele din regiunile ultraperiferice, de care trebuie să se țină seama în mod prioritar;

22.  reamintește că FEIS a fost instituit pentru a contribui la proiecte cu un grad ridicat de inovare bazate pe piață și, prin urmare, consideră că este un instrument esențial pentru sprijinirea IMM-urilor din sectorul transporturilor în dezvoltarea de noi soluții privind mobilitatea; invită Comisia și statele membre să accelereze punerea în aplicare și să mărească asistența acordată IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate pentru întocmirea proiectelor;

23.  invită Comisia și statele membre să ia măsuri adecvate de combatere a practicilor anticoncurențiale ale marilor grupuri integrate pentru a combate discriminarea și restricțiile privind accesul pe piață, indiferent de dimensiunea sau tipul întreprinderii, în special în ceea ce privește noile modele de afaceri; solicită instituirea unui dialog și îmbunătățirea relațiilor, în special pe piețele noi și potențiale, între transportatori și clienți, precum și soluționarea problemei „falșilor independenți”;

24.  solicită includerea IMM-urilor în planurile privind sistemul european integrat de emitere a biletelor; constată că eficacitatea unui astfel de sistem va depinde de includerea unui număr cât mai mare posibil de întreprinderi și operatori care oferă servicii de transport; constată că schimbul de informații și de experiență între marii operatori și IMM-uri poate crea sinergii extrem de benefice pentru proiectarea unei rețele de transport eficiente în Europa;

25.  solicită, în vederea unei transparențe crescute, revizuirea și armonizarea normelor privind accesul la profesii și activități reglementate în Europa și a controalelor cu privire la aceste profesii, astfel încât să li se permită noilor operatori și servicii legate de platformele digitale și de economia colaborativă să se dezvolte într-un mediu favorabil afacerilor, inclusiv cu o mai mare transparență în ceea ce privește schimbările legislative, și să coexiste cu operatorii tradiționali într-un mediu competitiv sănătos; constată efectele pozitive pe care le aduc operatorii din sectorul economiei colaborative în ceea ce privește crearea de noi locuri de muncă pentru tinerii care intră pe piața muncii și pentru persoanele care desfășoară activități independente;

26.  invită Comisia să publice, fără întârziere, o foaie de parcurs privind eliberarea datelor referitoare la transportul finanțat din fonduri publice și pentru introducerea de standarde armonizate în ceea ce privește datele de transport și interfețele de programare, cu scopul de a stimula inovațiile care utilizează intensiv datele și furnizarea de noi servicii de transport;

27.  consideră că, având în vedere dezvoltarea economiei colaborative, soluția nu o reprezintă nici o reglementare sectorială, nici una vizând exclusiv platformele și că, pe viitor, sistemul de mobilitate trebuie abordat în ansamblul său; solicită instituirea unui cadru de reglementare multimodal modernizat care promovează inovarea și competitivitatea, precum și protecția consumatorilor și a datelor cu caracter personal ale acestora, protejând drepturile lucrătorilor și asigurând condiții de concurență echitabile pentru diferiți operatori; atrage atenția, ținând seama de aceste aspecte, asupra importanței interoperabilității în sectorul transporturilor, dat fiind faptul că oferă soluții unice întreprinderilor mici;

28.  invită statele membre să evalueze necesitatea de a-și adapta legislațiile naționale în domeniul muncii la era digitală, luând în considerare caracteristicile modelelor de economie colaborativă și legislația muncii din fiecare țară;

29.  consideră că un astfel de obiectiv necesită o convergență a modelelor, bazată pe o definiție clară, consecventă și fără suprapuneri a „intermediarilor” și a „prestatorilor de servicii”; solicită să se facă distincția între platformele de intermediere care nu generează profit pentru utilizatorii lor și platformele de intermediere care pun în legătură un prestator de servicii (cu scop lucrativ) și un client, cu sau fără un raport de tip angajator-angajat între prestatorul de servicii și platformă; propune ca, pentru a facilita respectarea de către toate părțile a obligațiilor fiscale și în materie de securitate socială și pentru a garanta faptul că prestatorii de servicii care folosesc platformele sunt competenți și au calificarea corespunzătoare (în vederea asigurării protecției consumatorilor), autoritățile naționale să poată solicita informațiile pe care le consideră necesare din partea platformelor de intermediere; subliniază că sistemele de feedback și de rating deja existente îi ajută, de asemenea, pe intermediari să construiască o relație de încredere cu consumatorii și că datele generate ar trebui procesate în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

30.  consideră că potențialul mare de transparență al economiei colaborative permite o bună trasabilitate a operațiunilor de transport, conformă obiectivului vizând asigurarea respectării legislației existente; invită Comisia să publice orientări privind modul în care legislația UE se aplică diverselor tipuri de modele economice colaborative pentru a acoperi, unde este cazul, lacunele normative din domeniul ocupării forței de muncă și al securității sociale într-o manieră care respectă competențele naționale;

31.  subliniază faptul că întreprinderile de transport includ, de asemenea, operatorii care nu furnizează direct servicii de transport, cum ar fi furnizorii de formare, companiile de închirieri de autovehicule, atelierele de reparații și centrele de întreținere; constată că marea majoritate a acestor operatori sunt IMM-uri; solicită să se ia în considerare nevoile acestor operatori atunci când se elaborează măsuri juridice și programe de investiții care vizează sprijinirea dezvoltării IMM-urilor;

32.  încurajează Comisia să sprijine IMM-urile din sectorul transporturilor în formarea de clustere în acest domeniu, la care să poată participa atât consumatorii, cât și alte părți interesate;

33.  remarcă faptul că majoritatea furnizorilor din economia colaborativă provin din afara UE; consideră că UE trebuie să dezvolte start-up-uri mai inovatoare în sectorul transporturilor și încurajează acordarea unui sprijin mai mare acestor întreprinderi, în special pentru formarea tinerilor antreprenori în acest domeniu;

34.  regretă că reacțiile statelor membre la dezvoltarea modelelor de economie colaborativă sunt fost, până în prezent, foarte fragmentate și, în unele cazuri, în contradicție totală cu potențialul și beneficiile dezvoltării acestui sector, precum și contrare așteptărilor consumatorilor și consideră că este de dorit o acțiune la nivel european cuprinzătoare și coordonată, care să abordeze chestiunile legate de un model de economie colaborativă sustenabil; ia act de abordarea rezonabilă a Comisiei cu privire la acest „nou model de economie”, astfel cum se menționează în comunicarea sa recentă care subliniază importanța economiei colaborative pentru creșterea economică în viitor (COM(2016)0356);

35.  ia act de potențialul uriaș al noilor tehnologii pentru apariția unor noi forme de furnizare a serviciilor în sectorul transporturilor de mărfuri; subliniază, în special, oportunitățile enorme oferite de drone, care sunt deja un instrument extrem de eficient pentru lucrul în condiții dificile; subliniază faptul că UE ar trebui să sprijine potențialul IMM-urilor implicate în proiectarea, producerea și utilizarea dronelor;

36.  consideră că modelele de economie colaborativă constituie o resursă importantă pentru dezvoltarea sustenabilă a conexiunilor în regiunile periferice, montane și rurale și aduc, de asemenea, beneficii indirecte sectorului turismului;

37.  consideră că cerințele legislative ar trebui să fie proporționale cu natura activității și cu dimensiunea întreprinderii; cu toate acestea, își exprimă preocuparea întrebându-se dacă mai există motive pentru exceptarea vehiculelor utilitare ușoare de la aplicarea mai multor norme europene, având în vedere utilizarea din ce în ce mai frecventă a acestor vehicule în transportul internațional de mărfuri și solicită Comisiei să prezinte un raport de analiză privind efectele pe plan economic, și asupra mediului și siguranței;

38.  solicită instituirea unor structuri de cooperare între întreprinderile mici de transport, institutele de cercetare științifică și autoritățile locale și regionale cu scopul de a organiza mai bine mobilitatea urbană și interurbană sustenabilă pentru a răspunde în mod eficient la apariția unor noi servicii și produse, inclusiv a celor oferite de IMM-uri (de exemplu, prima și ultima etapă a serviciilor de transport „de la expeditor la destinatar”), adaptând în același timp mai bine rețelele existente de transport public la nevoile și așteptările pasagerilor; solicită includerea informațiilor cu privire la serviciile de mobilitate oferite de întreprinderile mici în serviciile de informații de călătorie și planificare a călătoriilor;

39.  solicită crearea unor grupuri operative inovatoare pentru a exploata pe deplin conceptul de „orașe colaborative” și a ajuta instituțiile locale, regionale și naționale să răspundă în mod eficient la apariția unor noi servicii și produse;

40.  salută importanța unei formări specifice (de exemplu, privind volumele mari de date, serviciile integrate etc.) pentru a ajuta întreprinderile de transport să producă valoare adăugată din mediul digital; solicită, prin urmare, adaptarea modului în care sunt formați specialiștii, în conformitate cu competențele și calificările necesare pentru noile modele de afaceri, în special pentru a răspunde deficitului de personal, în special de șoferi;

41.  subliniază că IMM-urile din sectorul transporturilor deseori evită să se extindă din cauza riscurilor sporite pe care le implică activitățile transfrontaliere din cauza diferențelor existente între sistemele juridice ale diferitelor state (membre); solicită Comisiei, în colaborare cu autoritățile naționale, regionale și locale din statele membre, să dezvolte platforme de cooperare și comunicare pentru a consilia și forma IMM-urile în ceea ce privește diferitele sisteme de finanțare, subvențiile și internaționalizarea; solicită Comisiei să valorifice în continuare programele de sprijin existente pentru IMM-uri și să sporească vizibilitatea acestor programe în rândul actorilor din sectorul transporturilor, în contextul sinergiilor dintre diferite fonduri ale UE;

42.  încurajează autoritățile locale să se angajeze activ în respectarea principiilor de decarbonizare a transportului urban stabilite în Cartea albă privind transporturile și îndeamnă actorii de pe piață să acționeze în noul cadru de concurență și de activitate, beneficiind astfel de avantajele competitive ale ofertei de servicii cu emisii zero și de digitalizarea progresivă a gestionării, a activităților și a structurilor de comercializare;

43.  invită Comisia, statele membre și autoritățile locale să promoveze inovațiile în economia colaborativă, inovații facilitate, la rândul lor, de apariția modelelor de economie colaborativă, cum ar fi utilizarea în comun a autoturismelor sau a bicicletelor, transportul comun de marfă, taxiurile sau autoturismele partajate și autobuzele la cerere și interconexiunile acestor moduri de transport cu transportul public;

44.  invită Comisia să monitorizeze îndeaproape, printr-o cooperare accentuată între direcțiile sale generale, dezvoltarea economiei digitale și efectele inițiativelor legislative din cadrul „Agendei digitale” asupra sectorul transporturilor;

45.  invită Comisia și statele membre să evalueze în mod regulat, în cooperare cu partenerii sociali, impactul digitalizării asupra numărului și tipului de locuri de muncă din sectorul transporturilor și să se asigure că politicile sociale și cele privind ocuparea forței de muncă țin pasul cu digitalizarea pieței forței de muncă din sectorul transporturilor;

46.  recomandă ca întreprinderile din economia colaborativă, precum și persoanele care lucrează în sectorul transporturilor, să găsească modele de colaborare în vederea urmăririi intereselor comune, cum ar fi în domeniul asigurărilor;

47.  salută modelele programelor de lucru flexibile negociate de partenerii sociali în sectorul transporturilor, care le permit lucrătorilor să asigure un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală; subliniază însă importanța monitorizării respectării normelor obligatorii privind programul de lucru și perioadele obligatorii de condus a vehiculelor și de odihnă, care ar trebui să devină mai ușoară ca urmare a digitalizării sectorului transporturilor;

o
o   o

48.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0310.
(2) JO C 24, 22.1.2016, p. 2.
(3) JO C 353, 27.9.2016, p. 27.
(4) JO L 348, 20.12.2013, p. 129.


Situația din Belarus
PDF 270kWORD 50k
Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la situația din Belarus (2016/2934(RSP))
P8_TA(2016)0456RC-B8-1232/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile și recomandările sale anterioare referitoare la Belarus,

–  având în vedere alegerile parlamentare din 11 septembrie 2016 și alegerile prezidențiale din 11 octombrie 2015,

–  având în vedere declarația președintelui Delegației sale pentru relația cu Belarus din 13 septembrie 2016 referitoare la alegerile parlamentare recente din Belarus,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă din 12 septembrie 2016 cu privire la alegerile parlamentare din Belarus,

–  având în vedere declarația preliminară a OSCE/ODIHR, a Adunării Parlamentare a OSCE și a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) din 12 septembrie 2016 privind alegerile parlamentare din Belarus,

–  având în vedere concluziile Consiliului cu privire la Belarus, în special cele din 16 februarie 2016, prin care s-au ridicat măsurile restrictive împotriva a 170 de persoane și a trei companii din Belarus,

–  având în vedere raportul final al OSCE din 28 ianuarie 2016 referitor la alegerile prezidențiale din Belarus din 11 octombrie 2015,

–  având în vedere numeroasele declarații ale autorităților din Belarus, potrivit cărora unele dintre recomandările OSCE/ODIHR din urma alegerilor prezidențiale din 2015 vor fi puse în aplicare înainte de alegerile parlamentare din 2016,

–  având în vedere eliberarea, la 22 august 2015, a șase deținuți politici de către autoritățile din Belarus și, ca urmare a acestui fapt, declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, și a comisarului pentru politica europeană de vecinătate și negocierile privind extinderea, Johannes Hahn, referitoare la eliberarea deținuților politici din Belarus, survenită la 22 august 2015,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în raportul său final privind alegerile prezidențiale din 2015 din Belarus, OSCE/ODIHR, alături de Comisia de la Veneția a Consiliului Europei, a elaborat un set de recomandări pentru a fi puse în aplicare de către Belarus înainte de alegerile parlamentare din 2016;

B.  întrucât, pentru a construi relații mai bune cu Occidentul, autoritățile din Belarus au luat cu reticență măsuri care să permită partidelor de opoziție democratice să se înregistreze mai ușor decât în cazul alegerilor anterioare și care să acorde observatorilor străini un acces extins la numărarea voturilor;

C.  întrucât, la 6 iunie 2016, președintele Belarusului a solicitat alegeri pentru Camera Reprezentanților; întrucât aceste alegeri au avut loc la 11 septembrie 2016; întrucât peste 827 de observatori internaționali și 32 100 de observatori din rândul cetățenilor au fost acreditați pentru alegeri; întrucât, potrivit afirmațiilor formulate de OSCE/ODIHR în concluziile sale, majoritatea observatorilor proveniți din rândul cetățenilor reprezentau asociații publice subvenționate de stat care s-au implicat activ și în campanie în favoarea candidaților proguvernamentali; întrucât a fost desfășurată o misiune de observare a alegerilor din partea OSCE/ODIHR pentru a observa alegerile în urma unei invitații din partea Ministerului Afacerilor Externe din Belarus;

D.  întrucât, conform evaluării OSCE/ODIHR, alegerile parlamentare din 2016 au fost organizate în mod eficient, dar persistă o serie de deficiențe sistemice de lungă durată, inclusiv restricții ce țin de cadrul juridic în ceea ce privește drepturile politice și libertățile fundamentale; întrucât s-a înregistrat un număr semnificativ de nereguli procedurale și lipsă de transparență în ceea ce privește numărarea și înregistrarea voturilor;

E.  întrucât, după multă vreme, în Parlamentul din Belarus va fi reprezentată o opoziție democratică; întrucât, potrivit raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Belarus, sistemele juridice și administrative subiacente restricțiilor privind drepturile omului rămân neschimbate; întrucât se preconizează că doi membri independenți ai Parlamentului vor acționa ca o opoziție veritabilă;

F.  întrucât, din 1994 și până în prezent, în Belarus nu s-au desfășurat alegeri libere și echitabile în conformitate cu o legislație electorală care să respecte standardele OSCE/ODIHR recunoscute la nivel internațional;

G.  întrucât UE a ridicat cele mai multe dintre măsurile sale restrictive împotriva unor funcționari și entități juridice din Belarus în februarie 2016, ca gest de bunăvoință pentru a încuraja Belarus să își îmbunătățească măsurile din domeniul drepturilor omului, democrației și statului de drept; întrucât în Concluziile sale din 15 februarie 2016 referitoare la Belarus Consiliul a subliniat nevoia consolidării cooperării UE-Belarus într-o serie de domenii economice, comerciale și de asistență, ceea ce a deschis posibilitatea ca Belarus să solicite finanțare de la BEI și BERD; întrucât s-au observat unele eforturi vizând rezolvarea anumitor probleme mai vechi înainte de alegerile din 2016, în timp ce numeroase aspecte legate de cadrul electoral legal și procedural rămân nerezolvate;

H.  întrucât cele două grupuri de monitorizare a alegerilor din Belarus, Apărătorii drepturilor omului pentru alegeri libere (HRD) și Dreptul de a alege – 2016 (R2C), au acuzat că ultimele alegeri nu au îndeplinit o serie de standarde internaționale esențiale și că nu au reprezentat o reflectare credibilă a voinței cetățenilor din Belarus;

I.  întrucât grupurile de monitorizare din Belarus au colectat dovezi concrete ale eforturilor masive depuse la nivelul întregii țări pentru a crește artificial rata globală de participare pe parcursul celor cinci zile de vot anticipat (6-10 septembrie 2016) și în ziua alegerilor (11 septembrie 2016) și întrucât singurul institut independent de sondare a opiniei publice din Belarus (NISEPI) și-a suspendat activitatea în urma presiunilor exercitate de guvern, ceea ce îngreunează procesul de evaluare a preferințelor politice reale ale cetățenilor din Belarus;

J.  întrucât, la 18 noiembrie 2015, o parte a forțelor de opoziție din Belarus a prezentat pentru prima dată un acord comun de cooperare pentru a candida împreună la alegerile parlamentare din 2016;

K.  întrucât, la 18 și 19 iunie 2015, a avut loc la Minsk prima vizită din anul 2002 și până în prezent a Delegației Parlamentului pentru relațiile cu Belarus; întrucât, în prezent, Parlamentul European nu întreține relații oficiale cu Parlamentul din Belarus;

L.  întrucât Belarus a jucat un rol constructiv în facilitarea unui acord de încetare a focului în Ucraina;

M.  întrucât agresiunea Rusiei în Ucraina și anexarea ilegală a Crimeii au adâncit temerile societății belaruse cu privire la destabilizarea situației interne ca urmare a unei reorganizări a puterii; întrucât, cu toate acestea, poporul belarus nu a renunțat la speranțele legate de reforme substanțiale și de transformarea pașnică a țării sale;

N.  întrucât economia din Belarus stagnează de peste de 20 ani, sectoarele importante fiind în continuare în proprietatea statului și încadrate într-un sistem de comandă și control administrativ; întrucât dependența economică a Belarus de ajutorul economic din partea Rusiei este în continuă creștere și întrucât performanțele economice ale Belarus sunt printre cele mai scăzute în rândul țărilor din Uniunea Economică Eurasiatică – PIB-ul său, de exemplu, a scăzut cu peste 30 de miliarde USD în perioada 2015-2016;

O.  întrucât Belarus rămâne singura țară din Europa în care se aplică în continuare pedeapsa capitală; întrucât, la 4 octombrie 2016, Curtea Supremă din Belarus a menținut condamnarea la moarte pronunțată împotriva lui Siarhei Vostrykau, aceasta fiind a patra confirmare a unei sentințe capitale de către Curtea Supremă din Belarus în 2016;

P.  întrucât organizațiile din domeniul drepturilor omului au atras atenția asupra unor noi metode de hărțuire a opoziției; întrucât autoritățile din Belarus nu au renunțat la practicile represive împotriva adversarilor politici: protestatarii pașnici continuă să răspundă administrativ, alte drepturi civile și politice sunt limitate, iar în țară există noi prizonieri politici; întrucât autoritățile din Belarus nu au luat nicio măsură care să urmărească schimbări sistemice și calitative în domeniul drepturilor omului, în special la nivel legislativ;

Q.  întrucât îmbunătățirea semnificativă a libertății de exprimare și a libertății mass-mediei, respectarea în egală măsură a drepturilor politice ale cetățenilor de rând și ale activiștilor din opoziție, precum și respectarea statului de drept și a drepturilor fundamentale reprezintă toate premise ale unor relații mai bune între UE și Belarus; întrucât Uniunea Europeană rămâne ferm hotărâtă să apere în continuare drepturile omului în Belarus, inclusiv libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei;

R.  întrucât, la 25 octombrie 2016, Belarus a adoptat primul său plan de acțiune național privind drepturile omului, care a fost aprobat printr-o rezoluție a Consiliului de Miniștri; întrucât, potrivit autorităților din Belarus, acest plan definește principalele linii de acțiune pentru punerea în aplicare a angajamentelor țării în materie de drepturi ale omului;

S.  întrucât unul dintre obiectivele participării Belarusului la Parteneriatul estic și la componenta sa parlamentară, Euronest, îl reprezintă intensificarea cooperării cu UE; întrucât Parlamentul din Belarus nu deține un statut oficial în cadrul Adunării Parlamentare Euronest;

T.  întrucât Belarus construiește în prezent prima sa centrală nucleară la Ostroveț, la frontiera cu UE; întrucât orice țară care dezvoltă capacități nucleare trebuie să respecte cu strictețe cerințele și standardele internaționale în materie de siguranță nucleară și de mediu; întrucât guvernul din Belarus, care poartă răspunderea exclusivă a siguranței și securității instalațiilor nucleare de pe teritoriul său, trebuie să își îndeplinească obligațiile față de propriii cetățeni, precum și față de țările vecine; întrucât principiile deschiderii și transparenței trebuie să alcătuiască cadrul esențial al construcției, exploatării și dezafectării oricărei instalații nucleare;

U.  întrucât Belarus face parte din Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) și participă la manevrele militare „Zapad” alături de Rusia, acestea incluzând scenarii ce implică atacuri îndreptate împotriva vecinilor vestici, printre care se numără și utilizarea armelor nucleare împotriva Poloniei; întrucât Belarus urmează să participe anul viitor la „Zapad 2017”, fiind posibile alte scenarii agresive,

1.  rămâne profund preocupat de deficiențele constatate de observatorii internaționali independenți în timpul alegerilor prezidențiale din 2015 și al alegerilor parlamentare din 2016; recunoaște eforturile depuse în vederea înregistrării unor progrese, care sunt în continuare insuficiente; constată că în parlamentul nou ales va exista un reprezentant al partidului de opoziție și un reprezentant al sectorului neguvernamental; consideră, cu toate acestea, că este vorba mai degrabă despre numiri politice decât despre un rezultat al alegerilor; observă că evaluarea viitoarelor propuneri legislative prezentate de acești doi parlamentari va servi drept test revelator în ceea ce privește intențiile politice ale autorităților aflate în spatele numirii lor;

2.  solicită autorităților din Belarus să reînceapă de îndată să lucreze la elaborarea unei reforme electorale cuprinzătoare, în cadrul procesului mai amplu de democratizare și în cooperare cu partenerii internaționali; subliniază că este necesar ca recomandările OSCE/ODIHR să fie introduse în timp util înainte de alegerile locale din martie 2018 și să fie respectate atât de observatorii interni, cât și de cei internaționali; subliniază că aceste măsuri sunt esențiale pentru obținerea progresului dorit în relațiile UE-Belarus;

3.  își repetă apelul către autoritățile belaruse de a asigura, în toate circumstanțele, respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu instrumentele internaționale și regionale din domeniul drepturilor omului ratificate de Belarus;

4.  invită Guvernul din Belarus să îi reabiliteze pe deținuții politici eliberați și să le restabilească pe deplin drepturile civile și politice;

5.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că din anul 2000 până în prezent nu a fost înregistrat niciun partid politic nou în Belarus; solicită abandonarea tuturor restricțiilor în acest sens; subliniază că toate partidele politice trebuie să aibă dreptul la activități politice fără restricții, în special în perioada de campanie electorală;

6.  se așteaptă ca autoritățile să înceteze hărțuirea presei independente din motive politice; solicită insistent să se pună capăt practicii urmăririi administrative și a recurgerii arbitrare la articolul 22.9 alineatul (2) din Codul Administrativ împotriva jurnaliștilor independenți, pe motivul colaborării acestora cu organe de presă străine fără acreditare, care restricționează dreptul la liberă exprimare și difuzarea informației;

7.  invită Guvernul din Belarus să abroge fără întârziere articolul 193 alineatul (1) din Codul penal, care penalizează organizarea și participarea la activități ale asociațiilor și organizațiilor publice neînregistrate, și să permită funcționarea legală deplină, liberă și neîngrădită a asociațiilor și organizațiilor publice; atrage atenția Comisiei îndeosebi asupra faptului că, în prezent, ca rezultat al aplicării articolului 193 alineatul (1) și al altor măsuri restrictive, există peste 150 de ONG-uri belaruse înregistrate în Lituania, Polonia, Republica Cehă și în altă parte;

8.  îndeamnă autoritățile belaruse să reexamineze politica în temeiul căreia sprijinul financiar internațional oferit sectorului neguvernamental din Belarus este în continuare supus unei sarcini fiscale considerabile;

9.  condamnă ferm politica guvernului din Belarus de a utiliza forțele speciale pentru a interveni în afacerile interne ale organizațiilor societății civile, inclusiv ale celor care reprezintă minorități naționale cum ar fi ONG-ul independent „Uniunea polonezilor din Belarus”;

10.  îndeamnă Belarus, singura țară din Europa care încă mai aplică pedeapsa cu moartea și în care s-au reluat recent execuțiile, să se alăture unui moratoriu global privind executarea pedepsei cu moartea, ca un prim pas în direcția abolirii definitive a acesteia; reamintește că pedeapsa cu moartea reprezintă un tratament inuman și degradant, nu are efecte preventive demonstrate și face ca erorile judiciare să fie ireversibile; invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisia să acorde prioritate preocupărilor de mai sus formulate în cadrul dialogului privind drepturile omului UE-Belarus în curs; salută, în această privință, adoptarea de către Consiliul de Miniștri din Belarus a planului de acțiune pentru punerea în aplicare a recomandărilor formulate de Grupul de lucru privind evaluarea periodică universală al Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU și se așteaptă ca acesta să fie implementat integral;

11.  invită UE să susțină dinamica pentru normalizarea în continuare a relațiilor cu Belarus; își reiterează opinia conform căreia diferențele existente pot fi cel mai bine abordate prin îmbunătățirea canalelor de comunicare, iar implicarea în continuare a UE, și în special a Parlamentului European, într-un dialog cu Belarus și, în special, cu cetățenii săi și cu societatea civilă, precum și cu parlamentul și cu diferitele partide politice poate aduce rezultate reale și poate contribui la independența, suveranitatea și prosperitatea țării;

12.  invită SEAE și Comisia să continue și să își intensifice sprijinul acordat organizațiilor societății civile din Belarus și din străinătate; subliniază, în acest context, că este necesar să fie sprijinite toate sursele independente de informare a societății din Belarus, inclusiv difuzarea de emisiuni în limba belarusă și din străinătate;

13.  ia act de inițierea, în ianuarie 2014, a negocierilor privind facilitarea obținerii vizelor, cu scopul de a îmbunătăți contactele interpersonale și de a încuraja apariția societății civile; subliniază că Comisia și SEAE ar trebui să ia măsurile necesare pentru a accelera progresul în această privință;

14.  sprijină politica UE de „implicare cu menținerea unui punct de vedere criticˮ față de autoritățile din Belarus și își exprimă disponibilitatea de a contribui la aceasta prin intermediul Delegației pentru relațiile cu Belarus; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape inițiativele legislative și să verifice punerea lor în aplicare; reamintește că UE trebuie să se asigure că resursele sale nu sunt folosite pentru suprimarea organizațiilor societății civile, a apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor independenți și a liderilor opoziției;

15.  este preocupat de problemele de siguranță create de construirea centralei nucleare belaruse de la Ostroveț, la mai puțin de 50 de kilometri de Vilnius, capitala Lituaniei, și în apropierea graniței cu Polonia; subliniază necesitatea unei supravegheri internaționale extinse a punerii în aplicare a acestui proiect, pentru a se garanta că respectă cerințele și standardele internaționale în domeniul nuclear și cele cu privire la siguranța mediului, inclusiv Convențiile ONU de la Espoo și Aarhus; invită Comisia să includă chestiunea siguranței și transparenței acestei centrale nucleare aflate în construcție în dialogul său cu Belarusul și Rusia, dat fiind faptul că proiectul este finanțat de Rusia și se bazează pe tehnologia Rosatom, și să prezinte Parlamentului și statelor membre, în special celor care se învecinează cu Belarusul, rapoarte regulate; invită Consiliul și Comisia să facă uz de pârghiile de care dispun, inclusiv condiționarea oricărei asistențe macrofinanciare din partea UE, pentru a asigura că Belarus respectă standardele internaționale de siguranță în legătură cu centrala nucleară de la Ostroveț, îndeosebi în ceea ce privește testul de rezistență convenit cu Comisia la 23 iunie 2011;

16.  acordă deosebită importanță și așteaptă cu interese aderarea Republicii Belarus la Adunarea Parlamentară Euronest, în conformitate cu Actul constitutiv al acesteia, de îndată ce vor fi îndeplinite condițiile politice, deoarece această aderare ar reprezenta lărgirea firească a participării Belarusului la cadrul de cooperare multilaterală al Parteneriatului estic;

17.  își reafirmă angajamentul de a acționa în beneficiul poporului belarus, de a sprijini aspirațiile și inițiativele pro-democratice ale acestuia și de a contribui la un viitor stabil, democratic și prosper al acestei țări;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, Consiliului, Comisiei, statelor membre, OSCE/ODHIR, Consiliului Europei și autorităților din Belarus.

Notă juridică - Politica de confidențialitate