Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la Academia budistă tibetană din Larung Gar și la Ilham Tohti (2016/3026(RSP))

P8_TA(2016)0505 RC-B8-1346/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Tibetul, în special Rezoluția din 25 noiembrie 2010 referitoare la Tibet și la planurile de a transforma limba chineză în principala limbă de predare(1), Rezoluția din 27 octombrie 2011 referitoare la Tibet, în special la autoincendierea călugărițelor și călugărilor(2), și Rezoluția din 14 iunie 2012 referitoare la situația din Tibet(3),

–  având în vedere Rezoluția sa anterioară din 26 noiembrie 2009 referitoare la China: drepturile minorităților și aplicarea pedepsei cu moartea(4), și cea din 10 martie 2011 referitoare la situația și patrimoniul cultural din Kashgar (regiunea autonomă Xinjiang Uyghur, China)(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 privind relațiile dintre UE și China(6),

–  având în vedere cele nouă runde de negocieri care au avut loc între 2002 și 2010 între înalte oficialități ale guvernului chinez și Dalai Lama; având în vedere Cartea albă a Chinei referitoare la Tibet, intitulată „Drumul spre dezvoltare al Tibetului este condus de un flux istoric irezistibil” și publicată de Biroul de Informare al Consiliului de Stat chinez la 15 aprilie 2015; având în vedere Memorandumul privind o autonomie reală din 2008 și nota din 2009 la acest memorandum, ambele prezentate de reprezentanții celui de-al 14-lea Dalai Lama,

–  având în vedere articolul 36 din Constituția Republicii Populare Chineze, care garantează tuturor cetățenilor dreptul la libertatea credinței religioase, precum și articolul 4, care consacră drepturile „naționalităților minoritare”,

–  având în vedere precizările făcute de Donald Tusk, Președintele Consiliului European, la 29 iunie 2015, la conferința comună pe care a avut-o cu prim-ministrul chinez Li Keqiang în urma celui de-al 17-lea summit UE-China, în care și-a exprimat „preocupările privind libertatea de exprimare și de asociere în China, inclusiv privind situația persoanelor care aparțin minorităților, precum tibetanii și uigurii” și „a încurajat China să reia dialogul constructiv cu reprezentanții lui Dalai Lama”;

–  având în vedere cel de-al „Șaselea Forum de lucru pentru Tibet” organizat de Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez (PCC), care a avut loc în august 2015,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al SEAE din 23 septembrie 2014, în care condamnă sentința de închisoare pe viață pronunțată împotriva profesorului de economie Ilham Tohti și solicită eliberarea sa imediată și necondiționată,

–  având în vedere dialogul UE-China privind drepturile omului, lansat în 1995, precum și cea de a 34-a rundă organizată la Beijing, la 30 noiembrie și 1 decembrie 2015,

–  având în vedere faptul că, la 11 octombrie 2016, Ilham Tohti a primit premiul Martin Ennals pentru apărarea drepturilor omului, iar în septembrie 2016 a fost nominalizat pentru Premiul Saharov pentru libertatea de gândire,

–  având în vedere parteneriatul strategic dintre UE și China lansat în 2003, precum și Comunicarea comună din 22 iunie 2016 a Comisiei Europene și a SEAE către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Elemente ale unei noi strategii a UE privind China”,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât promovarea și respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept ar trebui să rămână în centrul parteneriatului pe termen lung între UE și China, în concordanță cu angajamentul UE de a promova aceste valori în acțiunea sa externă și cu interesul exprimat de China pentru a adera la aceste valori în propria dezvoltare și în cooperarea internațională;

B.  întrucât, în obiectivele sale de dezvoltare, guvernul chinez a indicat că dorește un rol mai important în afruntarea provocărilor globale, precum pacea și securitatea internațională și schimbările climatice, precum și o mai mare influență asupra guvernanței globale, atât la nivel politic, cât și economic, și s-a angajat să consolideze statul de drept;

C.  întrucât, în cadrul celui de al 17-lea summit UE-China din 29 iunie 2015, relațiile bilaterale au căpătat o nouă dimensiune și întrucât, în Cadrul său strategic privind drepturile omului și democrația, UE își asumă angajamentul de a pune drepturile omului în centrul relațiilor sale cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii săi strategici; întrucât la cel de al 18-lea summit UE-China din 12-13 iulie 2016 s-a stabilit că se va organiza o rundă a dialogului pe tema drepturilor omului între UE și China înainte de sfârșitul anului 2016;

D.  întrucât China a înregistrat progrese în ultimele decenii în privința materializării drepturilor economice și sociale, ceea ce reflectă prioritățile sale declarate privind dreptul populației la subzistență și dezvoltare, însă realizările din domeniul drepturilor politice și civile, precum și în promovarea drepturilor omului, sunt limitate;

E.  întrucât, în timpul celui de al 34-lea Dialog UE-China privind drepturile omului care a avut loc la Beijing, la 2 decembrie 2015, UE și-a exprimat îngrijorarea cu privire la respectarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, în special în Tibet și în Xinjiang, precum și cu privire la respectarea libertății de religie și de convingeri; întrucât cazul lui Ilham Tohti a fost discutat în timpul celui de al 34-lea Dialog UE-China privind drepturile omului;

F.  întrucât Institutul Larung Gar, cel mai mare centru budist tibetan din lume, înființat în 1980, se confruntă actualmente cu demolări extinse ordonate de guvernul chinez, al căror scop este diminuarea acestuia cu 50 %, evacuând forțat 4 600 de rezidenți și distrugând în jur de 1 500 de locuințe; întrucât, potrivit autorităților chineze, aceste demolări sunt necesare pentru a realiza „corectări și rectificări”;

G.  întrucât persoanele expulzate urmează să fie înrolate în așa-zise „exerciții patriotice”; întrucât trei călugărițe din academie s-au sinucis în semn de protest contra amplelor demolări în curs din Larung Gar;

H.  întrucât există informații că, din 2009, numeroși tibetani, în majoritate călugări și călugărițe, și-au dat foc pentru a protesta împotriva politicilor chineze restrictive din Tibet și a susține revenirea lui Dalai Lama și dreptul la libertate religioasă în regiunea Aba/Ngaba din provincia Sichuan și în alte regiuni ale platoului tibetan;

I.  întrucât emisarii Sfinției Sale Dalai Lama au abordat guvernul Republicii Populare Chineze pentru a găsi o soluție pașnică și reciproc benefică la problema Tibetului; întrucât nu s-a realizat niciun progres în soluționarea crizei Tibetului în ultimii ani, având în vedere că ultima rundă de negocieri a avut loc în 2010 și că acestea sunt în prezent înghețate;

J.  întrucât profesorul de economie Ilham Tohti a fost condamnat la detenție pe viață la 23 septembrie 2014 pentru acuzația de separatism, după ce fusese arestat în luna ianuarie a aceluiași an; întrucât șapte dintre foștii săi studenți au fost de asemenea arestați și condamnați la detenție de la trei la opt ani pentru presupusa colaborare cu dl Tohti;

K.  întrucât există acuzații că garanțiile procedurale nu au fost respectate, în special în ceea ce privește dreptul la o apărare adecvată;

L.  întrucât regiunea Xinjiang, care este locația principală a populației uigure, o minoritate etnică musulmană, s-a confruntat în mod repetat cu episoade de tulburări și violențe etnice; întrucât Ilham Tohti a respins întotdeauna separatismul și violența și a urmărit o reconciliere bazată pe respectarea culturii uigure;

1.  solicită insistent autorităților chineze să pună capăt demolărilor din Larung Gar și evacuării forțate a locuitorilor, respectând în acest mod libertatea religioasă, în conformitate cu angajamentele internaționale asumate în domeniul drepturilor omului;

2.  solicită autorităților chineze să deschidă dialogul și să se implice constructiv în evoluțiile din Larung Gar, alături de comunitatea locală și de liderii religioși, precum și să țină seama de preocupările legate de institutele religioase supraaglomerate, permițând tibetanilor să înființeze mai multe institute și să construiască mai multe clădiri; solicită acordarea unor compensații adecvate și a unor noi locuințe tibetanilor care au fost evacuați forțat în timpul demolărilor din Larung Gar, în locul pe care și-l aleg pentru a-și continua activitățile religioase;

3.  își exprimă dezaprobarea totală pentru condamnarea a zece tibetani de către Tribunalul Interimar al Poporului din Barkham la detenție de 5 până la 14 ani, pentru a fi participat la celebrarea celei de-a 80-a aniversări a Sfinției sale Dalai Lama în regiunea Ngaba;

4.  este profund îngrijorat de deteriorarea situației drepturilor omului în Tibet, care a condus la o multiplicare a cazurilor de autoincendiere; critică intensificarea desfășurărilor militare pe platoul tibetan, care nu vor conduce decât la escaladarea tensiunilor în regiune; condamnă extinderea utilizării sistemelor de supraveghere în casele tibetanilor;

5.  își exprimă îngrijorarea cu privire la regimul din ce în ce mai represiv la care sunt supuse diferitele minorități, în special tibetanii și uigurii, în măsura în care se impun restricții suplimentare asupra garanțiilor constituționale ale dreptului lor la libertatea de expresie culturală și de religie, la libertatea de exprimare, de întrunire pașnică și de asociere, ceea ce pune sub semnul întrebării angajamentul declarat al Chinei față de statul de drept și respectarea obligațiilor internaționale; solicită autorităților să respecte aceste libertăți fundamentale;

6.  își exprimă îngrijorarea cu privire la adoptarea pachetului legislativ privind securitatea și la impactul acestuia asupra minorităților din China, în special cu privire la legea privind combaterea terorismului, care ar putea conduce la sancționarea expresiilor pașnice ale culturii și religiei tibetane, precum și cu privire la legea privind managementul ONG-urilor internaționale, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2017 și care va plasa grupurile care militează pentru drepturile omului sub controlul strict al guvernului, aceasta fiind o abordare strict vertical descendentă, în locul încurajării parteneriatul între guvernul local și central și societatea civilă;

7.  solicită insistent guvernului chinez să modifice dispozițiile pachetului legislativ privind securitatea, care limitează spațiul de manevră al organizațiilor societății civile și crește controlul guvernului asupra practicilor religioase; invită guvernul chinez să creeze și să garanteze un mediu sigur și echitabil pentru toate ONG-urile și apărătorii drepturilor omului, pentru a-și desfășura liber activitatea în țară, ceea ce ar putea completa în mod semnificativ furnizarea de servicii sociale de stat cu o abordare vertical ascendentă și ar contribui la progresul drepturilor economice, sociale, civile și politice;

8.  solicită guvernului chinez să reia dialogul cu reprezentanții tibetani, care a fost întrerupt de China în 2010, pentru a găsi o soluție politică integratoare la criza din Tibet; solicită respectarea libertății de exprimare, de asociere și de religie a populației tibetane, consacrate în Constituție; consideră că respectarea drepturilor minorităților este un element esențial al democrației și al statului de drept, indispensabil pentru stabilitatea politică;

9.  condamnă categoric trimiterea lui Ilham Tohti în închisoare, care ispășește o pedeapsă de detenție pe viață pentru acuzații de separatism; își exprimă dezaprobarea totală pentru faptul că garanțiile procedurale nu au fost respectate și nu a beneficiat de o apărare adecvată; solicită insistent autorităților chineze să respecte regula acordării unei vizite pe lună pentru membrii familiei;

10.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a lui Ilham Tohti și a susținătorilor săi aflați în detenție ca urmare a legăturii cu cazul său; solicită, de asemenea, anularea retragerii autorizației de predare în învățământ și garantarea libertății de circulație a lui Ilham Tohti în interiorul și în afara Chinei;

11.  reamintește că este important ca Uniunea Europeană să ridice problema încălcării drepturilor omului în China, în special în cazul minorităților din Tibet și Xinjiang, în toate dialogurile politice și privind drepturile omului cu autoritățile chineze, în concordanță cu angajamentul UE de a avea un mesaj solid, clar și unitar în privința acestei țări, inclusiv în dialogurile anuale pe tema drepturilor omului; reamintește, de asemenea, că prin procesul său de reformă în curs și prin implicarea sa tot mai intensă la nivel mondial, China a aderat la cadrul internațional pentru drepturile omului, semnând numeroase tratate internaționale privind drepturile omului, și solicită, prin urmare, continuarea dialogului cu China în vederea îndeplinirii acestor angajamente;

12.  regretă faptul că cea de a 35-a rundă a dialogului UE-China privind drepturile omului nu va avea loc probabil înainte de sfârșitul anului 2016, după cum se convenise; solicită insistent guvernului chinez să își dea acordul cu privire la un dialog la nivel înalt în primele săptămâni ale anului 2017;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Republicii Populare Chineze.

(1) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 118. (2) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 121. (3) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 69. (4) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 80. (5) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 185. (6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0458.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la etnicii rohingya din Myanmar/Birmania (2016/3027(RSP))

P8_TA(2016)0506 RC-B8-1345/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Myanmar/Birmania și la situația etnicilor rohingya musulmani, în special cea din 7 iulie 2016(1),

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la strategia UE privind Myanmar/Birmania din 20 iunie 2016,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Elemente ale strategiei UE privind Myanmarul/Birmania: un parteneriat special pentru democrație, pace și prosperitate”,

–  având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, privind asumarea mandatului de către noul guvern al Myanmarului/Birmaniei,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al VP/ÎR privind recentele escaladări ale violențelor din Myanmar/Birmania din 2 decembrie 2016,

–  având în vedere comunicatul de presă comun cu privire la cel de al treilea dialog UE-Myanmar/Birmania pe tema drepturilor omului din 25 noiembrie 2016,

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la apatridie din 4 decembrie 2015,

–  având în vedere recentele informări ale Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) și ale Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Myanmar/Birmania, din 29 și 18 noiembrie 2016, cu privire la deteriorarea situației drepturilor omului în zona de nord a statului Rakhine,

–  având în vedere raportul Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului din 20 iunie 2016 intitulat „Situația drepturilor omului în cazul musulmanilor rohingya și al altor minorități din Myanmar/Birmania”,

–  având în vedere Rezoluția adoptată de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU la 24 martie 2016 (31/24), intitulată „Situația drepturilor omului în Myanmar/Birmania”,

–  având în vedere raportul Raportorului special al ONU din 18 martie 2016 privind situația drepturilor omului în Myanmar/Birmania,

–  având în vedere Convenția ONU din 1951 privind statutul refugiaților și Protocolul din 1967 la aceasta,

–  având în vedere Convenția privind statutul apatrizilor din 1954 și Convenția privind reducerea apatridiei din 1961,

–  având în vedere Planul de acțiune globală pentru 2014-2024 (ICNUR) de a pune capăt apatridiei, al Înaltului Comisar al ONU pentru refugiați,

–  având în vedere articolele 18-21 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice și Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, ambele din 1966,

–  având în vedere Carta ASEAN,

–  având în vedere raportul Parlamentarilor pentru Drepturile Omului din cadrul Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) DIN APRILIE 2015, intitulat „Criza etnicilor rohingya și riscul comiterii unor atrocități în Myanmar: o provocare și un apel la acțiune pentru ASEAN”,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, în raportul său din 20 iunie 2016, a descris neîncetatele încălcări grave ale drepturilor omului îndreptate împotriva populației rohingya, printre care retragerea arbitrară a cetățeniei, care îi transformă în apatrizi, restrângerea severă a libertății de mișcare, amenințările care le periclitează viața și securitatea, negarea dreptului la sănătate și la educație, munca forțată, violența sexuală și limitarea drepturilor lor politice, „care ar putea constitui crime împotriva umanității”; întrucât dl Al Hussein a indicat că populația rohingya este exclusă de la numeroase profesiuni și trebuie să îndeplinească formalități speciale pentru a avea acces în spitale, ceea ce a condus la întârzieri și la decesul unor nou-născuți și al mamelor lor la naștere; întrucât John McKissick, șeful biroului Agenției pentru refugiați a ONU din orașul Cox’s Bazar (Bangladesh) a declarat recent în presă că Myanmar/Birmania încearcă o „purificare etnică a etnicilor rohingya musulmani de pe teritoriul său”; întrucât încălcările drepturilor omului comise împotriva minorității rohingya echivalează cu o pedepsire colectivă;

B.  întrucât, la 9 octombrie 2016, trei persoane înarmate au atacat avanposturi de poliție în apropierea frontierei Bangladeshului, ucigând nouă ofițeri de poliție subtilizând numeroase arme din dotare; întrucât guvernul din Myanmar a susținut că atacatorii înarmați erau minoritari rohingya, membri ai unor miliții și, ulterior, au declarat districtul Maungdaw drept „zonă operativă” sub stare de asediu și cu alte restricții severe, inclusiv pentru jurnaliști și observatorii externi, cărora nu le este permis accesul în zona respectivă;

C.  întrucât, conform organizațiilor pentru drepturile omului, surse locale au raportat abuzuri grave ale drepturilor omului de către forțele guvernamentale, în așa-numita „zonă operativă”; întrucât guvernul din Myanmar/Birmania a raportat moartea a 69 presupuși militanți și a 17 membri ai forțelor de securitate, o declarație care nu poate fi verificată în mod independent, din cauza restricțiilor de acces;

D.  întrucât, la 3 noiembrie 2016, un al doilea atac asupra unui post de poliție de frontieră s-a soldat cu moartea unui agent de poliție;

E.  întrucât organizațiile pentru apărarea drepturilor omului, în special Human Rights Watch, prin intermediul unor imagini transmise prin satelit, au raportat distrugerea pe scară largă a unor locuințe și a altor tipuri de clădiri, în zone din nordul statului Rakhine în prezent inaccesibile ONG-urilor și observatorilor independenți;

F.  întrucât guvernul din Myanmar/Birmania a efectuat o vizită organizată asupra unor zone afectate din districtual Maungdaw la 2 și 3 noiembrie 2016, cu o delegație de nouă membri, formată din ambasadori străini, printre care și coordonatorul rezident al ONU, care a confirmat faptul că au văzut ruine incendiate în mai multe orașe;

G.  întrucât în ultimele săptămâni cel puțin 25 000 de etnici rohingya s-au refugiat în țara învecinată, Bangladesh și un număr estimat de 30 000 de locuitori din statul Rakhine au fost strămutați din cauza violențelor; întrucât mai mult de 56 000 de refugiați de etnie rohingya, sunt în prezent înregistrați la ICNUR, în Malaysia;

H.  întrucât, începând din 2011, Myanmar/Birmania a luat măsuri pentru ca aceasta să își reformeze economia și sistemul politic; întrucât, cu toate acestea, armata continuă să dețină puteri disproporționate în această țară; întrucât, în noiembrie 2015, a fost ales un nou parlament național și, în martie 2016, un guvern național ales în mod democratic a venit la putere;

I.  întrucât, ca reacție, UE și alți actori internaționali au anulat sancțiunile și au permis Myanmarului/Birmaniei să se reintegreze în structurile economice și politice mondiale; întrucât UE și statele sale membre au jucat un rol semnificativ în procesul de reformă și de deschidere și au contribuit, printre altele, cu un important de ajutor pentru dezvoltare, formare și cooperare tehnică, promovarea unui acord național incluziv de încetare a focului și pentru promovând totodată și schimburile comerciale în temeiul inițiativei „Totul în afară de arme” (EBA); întrucât UE și Myanmar/Birmania întrețin dialoguri anuale privind drepturile omului;

J.  întrucât, cu toate acestea, numeroase probleme persistă, inclusiv în domeniul drepturilor omului și în special în ceea ce privește situația minorității musulmane rohingya; întrucât peste un milion de musulmani rohingya au trăit în Myanmar/Birmania, timp de generații, dar, în prezent, această minoritate este una dintre cele mai persecutate din lume; întrucât etnicii rohingya au fost declarați oficial apatrizi prin Legea privind cetățenia birmană din 1982; întrucât populația rohingya este indezirabilă pentru autoritățile din Myanmar/Birmania și din țările învecinate, cu toate că unele dintre țările vecine găzduiesc un număr mare de refugiați; întrucât cadrul juridic din Myanmar/Birmania instituționalizează discriminarea împotriva minorităților și în special a minorității rohingya, ai căror membri au fost declarați apatrizi, cărțile de identitate temporare (cărți albe) fiind declarate ca expirate în martie 2015, etnicii rohingya nemaifiind în măsură să obțină certificate de naștere pentru copiii lor, începând din 2012;

K.  întrucât autoritățile din Myanmar/Birmania continuă să nege drepturile cele mai elementare ale populației rohingya; întrucât, conform unui raport din aprilie 2015 elaborat de către Parlamentarii pentru Drepturile Omului din cadrul ASEAN, la momentul redactării aproximativ 120 000 de rohingya continuau să rămână în peste 80 de tabere pentru persoane strămutate în statul Rakhine, cu acces limitat la ajutorul umanitar, în timp ce alți 100 000 au fugit, în ultimii ani, pe mare sau pe uscat, în alte țări, lăsându-se adesea pe mâinile traficanților de ființe umane, iar mulți dintre ei mor în cursul acestor călătorii periculoase;

L.  întrucât se relatează că violul se utilizează pe scară largă în Myanmar/Birmania de către forțele armate ca armă de război pentru a intimida minoritățile etnice, cu consecințe devastatoare pentru victime; întrucât Reprezentantul special al Secretarului General al ONU pentru violența sexuală în perioadele de conflict, Zainab Hawa Bangura, și-a exprimat profunda îngrijorare în acest sens; întrucât Curtea Penală Internațională include violul și alte forme de violență sexuală pe lista sa a crimelor de război și a actelor care constituie crime împotriva umanității; întrucât ar trebui subliniat, în special, faptul că femeile rohingya sunt victime ale unor forme multiple de discriminare, inclusiv ale abuzurilor sexuale și ale sterilizării forțate;

M.  întrucât există îngrijorări serioase cu privire la situația comunității LGBTI din Myanmar/Birmania, inclusiv membri ai etniei rohingya, care sunt în continuare persecutați și urmăriți penal sub pretextul unor dispoziții din era colonială, secțiunea 377 din Codul penal, și care sunt în continuare confruntați cu arestări și detenție arbitrare, intimidări, violențe fizice și sexuale și negarea accesului la servicii de sănătate;

N.  întrucât Aung San Suu Kyi a anunțat, în cadrul unei întâlniri cu Raportorul special al ONU privind situația drepturilor omului în Myanmar/Birmania, Yanghee Lee, că guvernul nu va utiliza termenul „rohingya” (în continuarea politicii practicate sub dictatura militară) deoarece este considerat inflamator, la fel ca termenul „bengali”, și că sugerează înlocuirea lui cu o nouă sintagmă: „comunitatea musulmană din statul Rakhine”;

O.  întrucât Myanmar/Birmania a depus unele eforturi pentru a avansa procesul de pace, pe lângă pregătirile sale în vederea unei conferințe naționale pentru pace; întrucât este esențial să se mențină acordul național de încetare a focului și să se includă toate grupurile etnice armate pentru a asigura pacea, prosperitatea și unitatea țării,

1.  este extrem de îngrijorat cu privire la relatările referitoare la confruntări violente în nordul statului Rakhine și deplânge pierderea de vieți omenești, mijloace de subzistență și adăposturi, precum și utilizarea disproporționată a forței de către forțele armate din Myanmar/Birmania; confirmă faptul că autoritățile din Myanmar/Birmania au datoria de a investiga atacurile din 9 octombrie 2016 și de a pune sub urmărire vinovații, dar că aceasta trebuie să se realizeze în conformitate cu standardele și obligațiile în materie de drepturi ale omului;

2.  îndeamnă forțele armate și cele de securitate să pună capăt imediat asasinatelor, hărțuirilor și violurilor împotriva populației rohingya, precum și incendierii caselor acesteia;

3.  salută anunțul guvernului din Myanmar/Birmania referitor la înființarea unei comisii de anchetă privind actele recente de violență din statul Rakhine; solicită guvernului din Myanmar/Birmania să permită ONU și altor observatori externi să asiste la investigațiile cu privire la recentele evenimente din districtul Maungdaw, statul Rakhine, inclusiv cu privire la atacurile din 9 octombrie 2016 și la acțiunile ulterioare întreprinse de guvern; subliniază necesitatea de a urmări corespunzător în justiție persoanele responsabile și de a oferi despăgubiri adecvate victimelor încălcărilor;

4.  insistă asupra faptului că acest lucru ar constitui doar prima etapă a unui angajament mai larg de a pune capăt impunității pentru crimele săvârșite împotriva minorității rohingya; este în special îngrozit de relatările privind utilizarea violenței sexuale ca mijloc de intimidare și armă de război în reprimarea minorității rohingya și solicită urmărirea penală a autorilor acestor crime;

5.  solicită, de asemenea, ca guvernul din Myanmar/Birmania să permită imediat ca ajutoarele umanitare să ajungă în toate zonele de conflict și la persoanele strămutate;

6.  solicită ca guvernul și autoritățile civile din Myanmar/Birmania să pună capăt imediat discriminării și segregării teribile a minorității rohingya;

7.  solicită, prin urmare, guvernului din Myanmar/Birmania să își reformeze Legea din 1982 privind cetățenia și să restabilească cetățenia minorității rohingya; îndeamnă guvernul din Myanmar/Birmania și autoritățile statului Rakhine să înceapă imediat să înregistreze toți copiii la naștere;

8.  invită guvernul din Myanmar/Birmania să elimine toate restricțiile inutile, discriminatorii și disproporționate din statul Rakhine;

9.  invită guvernul din Myanmar/Birmania să combată traficul de persoane și criminalitatea organizată transnațională;

10.  invită guvernul din Myanmar/Birmania să își îmbunătățească cooperarea cu ONU, inclusiv cu UNHCR și cu deținătorii de mandate pentru proceduri speciale; îndeamnă guvernul din Myanmar/Birmania să pună în aplicare recomandările din Rezoluția 31/24 a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU privind situația drepturilor omului în Myanmar/Birmania; solicită guvernului din Myanmar/Birmania să invite Biroul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului să deschidă un cabinet în această țară, care să dispună de un mandat cuprinzător și de personal adecvat;

11.  invită guvernul din Myanmar/Birmania să condamne fără echivoc orice act de instigare la ură rasială sau religioasă, să ia măsuri pentru a pune capăt discursului de incitare la ură, inclusiv din partea grupărilor budiste radicale, și să combată discriminarea socială și ostilitățile împotriva minorității rohingya; solicită, de asemenea, guvernului din Myanmar/Birmania să respecte dreptul universal la libertatea de religie sau de convingere;

12.  solicită laureatei Premiului Saharov Aung San Suu Kyi să se folosească de poziția-cheie pe care o deține în cadrul guvernului din Myanmar/Birmania pentru a îmbunătăți situația minorității rohingya; reamintește declarația din 18 mai 2015 a purtătorului de cuvânt al partidului dnei Suu Kyi, potrivit căreia guvernul din Myanmar/Birmania ar trebui să restabilească cetățenia minorității rohingya;

13.  recomandă ca guvernele țărilor ce se confruntă cu un aflux de refugiați rohingya să coopereze îndeaproape cu UNHCR, care deține expertiza tehnică necesară pentru a evalua statutul de refugiat, precum și mandatul de a proteja refugiații și persoanele apatride; îndeamnă aceste țări să respecte principiul nereturnării și să nu respingă refugiații rohingya, cel puțin până la găsirea unei soluții satisfăcătoare și demne pentru situația lor; invită în special Bangladeshul să permită intrarea refugiaților rohingya, deși recunoaște eforturile depuse deja de Bangladesh pentru a găzdui mai multe sute de mii de refugiați;

14.  salută concluziile Consiliului din 20 iunie 2016 referitoare la o strategie a UE față de Myanmar/Birmania; crede că UE are, într-adevăr, un interes strategic de a își consolida relația cu Myanmar/Birmania; consideră că noul guvern are ocazia istorică și datoria de a consolida democrația și a asigura pacea, reconcilierea națională și prosperitatea; este de părere că aprofundarea în continuare a relațiilor UE-Myanmar/Birmania trebuie să fie condiționată de îmbunătățirea reală a situației drepturilor omului în această țară;

15.  reiterează, de asemenea, apelul din concluziile Consiliului de a edifica instituții democratice eficace și o societate civilă puternică, de a respecta drepturile și libertățile fundamentale, precum și de a promova buna guvernanță;

16.  invită Serviciul European de Acțiune Externă să continue dialogul bilateral regulat privind drepturile omului și să discute în detaliu situația legată de legislația problematică și discriminarea minorităților, în special a minorității rohingya, și să prezinte Parlamentului European un raport privind rezultatul acestor discuții;

17.  solicită UE și statelor sale membre să sprijine în continuare noua structură democratică din Myanmar/Birmania și să se concentreze în special pe cooperarea tehnică pentru a contribui la îmbunătățirea diferitelor funcții ale statului;

18.  solicită UE și statelor sale membre să mențină supravegherea Myanmarului/Birmaniei în cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului în temeiul punctului 4 de pe agendă;

19.  solicită ca UE să sprijine UNHCR în eforturile sale de a ajuta refugiații rohingya din regiunea Asiei de Sud și de Sud-Est;

20.  solicită ca UE și statele sale membre să sprijine Planul de acțiune global al UNHCR pentru 2014-24 menit să pună capăt apatridiei;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție guvernului și parlamentului din Myanmar/Birmania, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Secretarului General al ASEAN, Comisiei interguvernamentale pentru drepturile omului a ASEAN, raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Myanmar/Birmania, Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați și Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0316.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la gropile comune din Irak (2016/3028(RSP))

P8_TA(2016)0507 RC-B8-1344/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 octombrie 2016 referitoare la situația din Nordul Irakului/Mosul(1), Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la situația din Irak(2), Rezoluția sa din 18 septembrie 2014 referitoare la situația din Irak și Siria și la ofensiva grupării Statul Islamic, inclusiv la persecutarea minorităților(3), Rezoluția sa din 12 februarie 2015 referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, mai ales în contextul ISIS(4), Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la atacurile și răpirile recente comise de ISIS/Daesh în Orientul Mijlociu, în special asupra asirienilor(5) și Rezoluția sa din 4 februarie 2016 referitoare la uciderea sistematică în masă a minorităților religioase de către așa-numita grupare ISIS/Daesh(6),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 23 mai 2016 privind Strategia regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea reprezentată de Daesh, din 14 decembrie 2015 privind Irakul, din 16 martie 2015 privind Strategia regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea reprezentată de ISIL/Daesh, din 20 octombrie 2014 privind criza ISIL/Da’esh din Siria și Irak, din 14 aprilie 2014 și 12 octombrie 2015 privind Siria, din 15 august 2014 privind Irakul, și concluziile Consiliului European din 30 august 2014 privind Irakul și Siria,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la Irak și Siria,

–  având în vedere raportul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și al Biroului pentru drepturile omului al misiunii ONU de asistență pentru Irak (UNAMI) intitulat: „Un apel la responsabilitate și protecție: supraviețuitorii yazidi ai atrocităților comise de ISIL” din august 2016,

–  având în vedere Statutul de la Roma din 1998 al Curții Penale Internaționale și prevederile acestuia referitoare la jurisdicția pentru crima de genocid, crimele împotriva umanității, crimele de război și crima de agresiune,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare dintre UE și Republica Irak;

–  având în vedere Rezoluția 2253 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere decizia sa de a acorda Premiul Saharov pe 2016 pentru libertatea de gândire activistelor yazidi irakiene care s-au aflat în captivitatea ISIS/Daesh Nadia Murad și Lamiya Aji Bashar,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în august 2014 ISIS/Daesh a atacat comunitățile Yazidi din jurul orașului Sinjar din provincia irakiană Ninive, omorând, potrivit relatărilor, mii de oameni; întrucât au fost găsite mai multe gropi comune după ce forțele kurde au recucerit zonele aflate la nord de Muntele Sinjar înainte de decembrie 2014; întrucât, după ce forțele kurde au recucerit orașul Sinjar la jumătatea lunii noiembrie 2015, au fost găsite și alte locuri de execuție și posibil alte gropi comune;

B.  întrucât atrocitățile săvârșite de ISIS/Daesh în mod sistematic și pe scară largă au avut drept țintă populația Yazidi, pe care au încercat să o distrugă; întrucât, conform dreptului internațional, mai ales în conformitate cu articolul articolul II din Convenția ONU din 1948 pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid, aceste crime reprezintă un genocid;

C.  întrucât Parlamentului, care, la 4 februarie 2016 a recunoscut că ISIS/Daesh comite acte de genocid împotriva creștinilor și yazidilor și împotriva persoanelor aparținând altor minorități religioase și etnice, i s-au alăturat Consiliul Europei, Departamentul de Stat al SUA, Congresul SUA, Parlamentul Regatului Unit, Parlamentul Australiei și alte instituții naționale și internaționale, care au recunoscut că atrocitățile comise de ISIS/Daesh împotriva minorităților etnice și religioase din Irak includ crime de război, crime împotriva umanității și acte de genocid;

D.  întrucât câmpia Ninive, Tal Afar și Sinjar, precum și regiunea în ansamblu, au constituit de multă vreme patria ancestrală a creștinilor (caldeeni/siriaci/asirieni), a comunității yazidi, a arabilor sunniți și șiiți, a kurzilor, a comunității shabak, a turkmenilor, a comunității kaka’i, a comunității sabiene-mandeene și a altora, unde au locuit vreme de secole într-un spirit general de pluralism, stabilitate și cooperare comunitară, în ciuda unor perioade de violență și de persecuție externe, până la începutul acestui secol și la ocuparea celei mai mari părți a regiunii de către ISIS/Daesh în 2014;

E.  întrucât din 27 octombrie 2016 încoace ISIS/Daesh a transferat femei, inclusiv femei Yazidi, în orașele Mosul și Tel Afar; întrucât se pare că unele dintre aceste femei au fost „distribuite” luptătorilor ISIS/Daesh, în timp ce altora li s-a spus că vor fi puse să însoțească convoaiele ISIS/Daesh;

F.  întrucât protejarea, conservarea și analizarea tuturor gropilor comune din Irak, ca și din Siria, sunt esențiale pentru conservarea și strângerea dovezilor de crime de război, crime împotriva umanității și genocid comise de ISIS/Daesh și pentru a-i trage la răspundere pe făptași; întrucât rudelor victimelor ar trebui să li se acorde sprijin psihologic și logistic;

G.  întrucât mai multe organizații locale au strâns date despre crimele ISIS/Daesh împotriva comunității Yazidi, numai că ele au o capacitate limitată; întrucât, potrivit organizațiilor internaționale pentru protecția drepturilor omului precum Human Rights Watch, niciun expert internațional în medicină legală nu a studiat situația din zonă, în ciuda susținerii politice pentru o asemenea misiune din partea mai multor țări, inclusiv SUA și Germania;

H.  întrucât la 11 noiembrie 2016 Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului a declarat că: „Dacă Curtea Penală Internațională este sesizată în legătură cu situația din Irak; dacă instanțele irakiene primesc jurisdicția asupra crimelor internaționale; dacă se reformează sistemul judiciar penal și se întărește capacitatea aparatului judiciar de a documenta, investiga și a urmări în justiție infracțiunile, guvernul Irakului poate asigura justiția și să pună temeliile unei păci durabile în această țară. În caz contrar, ar putea fi pusă în pericol pacea și securitatea pe termen lung pe care poporul irakian o merită”;

I.  întrucât, cu sprijinul coaliției internaționale împotriva ISIS/Daesh și al forțelor Peshmerga ale Guvernului Regional al Kurdistanului, armata irakiană a inițiat operațiunea de eliberare de sub controlul ISIS/Daesh a orașului Mosul, al doilea oraș ca mărime din Irak, și a celorlalte teritorii aflate încă sub ocupația ISIS/Daesh;

1.  condamnă fără rezerve atrocitățile continue și încălcările flagrante ale drepturilor umanitare internaționale și drepturilor omului de către ISIS/Daesh; ia act cu nespusă indignare de descoperirea în curs de noi gropi comune în Irak și Siria, mărturie a grozăviilor săvârșite de ISIS/Daesh; transmite condoleanțe tuturor irakienilor care și-au pierdut ființe apropiate ca urmare a crimelor împotriva umanității și a crimelor de război comise de ISIS/Daesh;

2.  face un apel ferm către comunitatea internațională, în special către Consiliul de Securitate al ONU, să considere gropile comune descoperite în Irak ca pe o nouă dovadă a genocidului și să aducă ISIS/Daesh în fața Curții Penale Internaționale (CPI);

3.  îndeamnă autoritățile irakiene, inclusiv GRK, să ia măsuri urgente pentru a proteja gropile comune din jurul Muntelui Sinjar care au devenit accesibile după ce zona a fost recucerită din mâinile ISIS/Daesh și să ia toate măsuri care se impun pentru a păstra dovezile crimelor de război și ale crimelor împotriva umanității comise de ISIS/Daesh pentru a-i putea trage la răspundere pe vinovați;

4.  îndeamnă autoritățile irakiene să invite experți internaționali în criminalistică, inclusiv dintre cei cu experiență în colaborarea cu tribunalele penale, pentru a cartografia toate gropile comune și ajuta la păstrarea și analizarea probelor găsite în gropile comune descoperite de curând, întrucât exhumările făcute fără ajutorul experților criminaliști pot distruge probe extrem de importante, complicând foarte mult identificarea cadavrelor;

5.  face un apel către UE, statele sale membre și alți potențiali donatori să faciliteze acordarea de sprijin și să acorde ei înșiși tot sprijinul disponibil guvernului Irakului de a constitui resursele umane și infrastructura necesare pentru păstrarea și analizarea probelor care ar putea fi vitale pentru procesele viitoare interne și internaționale de stabilire a răspunderii destinate să judece crimele de război, crimele împotriva umanității și genocidul;

6.  este deosebit de îngrijorat de soarta femeilor și copiilor prinși în conflict, mai ales a femeilor și copiilor Yazidi, care sunt victime ale persecuțiilor, execuțiilor, torturii, exploatării sexuale și altor atrocități; insistă asupra necesității de a pune la dispoziție o gamă completă de servicii medicale, îndeosebi pentru victimele violurilor; îndeamnă, în regim de urgență, UE și statele sale membre să coopereze strâns cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și să o sprijine în acest scop; cere eliberarea imediată a tuturor femeilor și copiilor ținuți încă în captivitate de ISIS/Daesh;

7.  își reiterează sprijinul total față de armata irakiană, armatele coaliției mondiale anti-ISIS/Daesh, forțelor Peshmerga ale GRK și ale aliaților lor și față de eforturile lor de a elibera Mosulul și alte părți ale țării de ISIS/Daesh, precum și sprijinul față de independența, integritatea teritorială și suveranitatea Irakului;

8.  reamintește că autoritățile irakiene trebuie să ia măsuri concrete pentru a proteja populația civilă pe durata acestei campanii, inclusiv prin luarea tuturor măsurilor de precauție posibile pentru a se evita pierderea de vieți omenești în rândul civililor și încălcarea drepturilor omului pe durata ofensivei; subliniază că forțele prezente pe teren au obligația de a respecta prevederile dreptului umanitar internațional și ale legislației în domeniul drepturilor omului pe durata desfășurării operațiunilor;

9.  își exprimă sprijinul pentru Republica Irak și poporul său în ceea ce privește recunoașterea unei provincii viabile și sustenabile din punct de vedere politic, social și economic în câmpia Ninive și în regiunile Tal Afar și Sinjar, în concordanță cu manifestările legitime de autonomie regională garantate de Constituția Irakului;

10.  subliniază că dreptul de întoarcere în regiunea de origine a populațiilor autohtone strămutate din Câmpia Ninive, din Tal Afar și din Sinjar – multe dintre acestea strămutate în interiorul Irakului – ar trebui să reprezinte o prioritate politică a guvernului irakian, cu sprijinul UE, inclusiv al statelor sale membre, precum și al comunității internaționale; subliniază că, cu sprijinul guvernului Irakului și al GRK, acestor populații ar trebui să li se garanteze pe deplin drepturile omului, precum și drepturile lor de proprietate, care ar trebui să aibă întâietate în fața oricăror pretenții exprimate de alții;

11.  îndeamnă Irakul să devină un membru al CPI pentru a putea încrimina ISIS/Daesh pentru crime de război, genocid și crime împotriva umanității;

12.  cere comunității internaționale, inclusiv statelor membre ale UE, să aducă în fața justiției pe membrii ISIS/Daesh aflați în jurisdicția lor, inclusiv prin aplicarea principiului jurisdicției universale;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și Consiliului Reprezentanților din Irak și guvernului regional din Kurdistan.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0422. (2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0171. (3) JO C 234, 28.6.2016, p. 25. (4) JO C 310, 25.8.2016, p. 35. (5) JO C 316, 30.8.2016, p. 113. (6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0051.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (revizuirea mecanismului de suspendare) (COM(2016)0290 – C8-0176/2016 – 2016/0142(COD))

P8_TA(2016)0508 A8-0235/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0290),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 77 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0176/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 7 decembrie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0235/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 15 decembrie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (revizuirea mecanismului de suspendare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/371.)

Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la proiectul de directivă de punere în aplicare a Comisiei, de modificare a anexelor I-V la Directiva 2000/29/CE a Consiliului privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (D047308/01 – 2016/3010(RSP))

P8_TA(2016)0509 B8-1334/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de directivă de punere în aplicare a Comisiei, de modificare a anexelor I-V la Directiva 2000/29/CE a Consiliului privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (D047308/01),

–  având în vedere Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate(1), în special articolul 14 al doilea paragraf literele (c) și (d) și articolul 18 alineatul (2),

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor(3),

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/715 a Comisiei din 11 mai 2016 de stabilire a unor măsuri privind anumite fructe originare din anumite țări terțe în vederea împiedicării introducerii și răspândirii în Uniune a organismului dăunător Phyllosticta citricarpa (McAlpine) Van der Aa(4);

–  având în vedere avizul științific al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) din 30 ianuarie 2014(5),

–  având în vedere propunerea de rezoluție prezentată de Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât proiectul de directivă de punere în aplicare a Comisiei urmărește modificarea anexelor I-V la Directiva 2000/29/CE; întrucât Directiva 2000/29/CE va fi abrogată și înlocuită cu Regulamentul (UE) 2016/2031 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor de îndată ce regulamentul respectiv intră în vigoare;

B.  întrucât proiectul de directivă de punere în aplicare a Comisiei contravine obiectivelor Regulamentului (UE) 2016/2031 deoarece subminează cerințele privind introducerea în Uniune a unor anumite fructe expuse dăunătorilor, în special în ceea ce privește Phyllosticta citricarpa și Xanthomonas citri;

1.  consideră că proiectul de directivă de punere în aplicare a Comisiei nu este conform cu legislația Uniunii deoarece nu este compatibil cu obiectivul Regulamentului (UE) 2016/2031, care este de a determina riscurile fitosanitare pe care le prezintă orice specie, sușă sau biotip de agenți patogeni, animale sau plante parazite dăunătoare plantelor sau produselor vegetale (denumite în continuare „organisme dăunătoare”) și măsurile pentru a reduce aceste riscuri la un nivel acceptabil; reamintește, în acest sens, că Regulamentul (UE) 2016/2031, de îndată ce intră în vigoare (și anume la 14 decembrie 2019), va abroga și înlocui Directiva 2000/29/CE;

2.  solicită Comisiei să își modifice proiectul de directivă de punere în aplicare(6) după cum urmează:

Proiectul de directivă de punere în aplicare   Modificarea Modificarea 1 Proiect de directivă de punere în aplicare Anexa – alineatul 4 litera (a) punctul (i) – punctul 6 – punctul 16.2 – litera (e) or eliminat (e)  in the case of fruits destined for processing, official inspections prior to export have shown that the fruits are free from symptoms of Xanthomonas citri pv. citri and Xanthomonas citri pv. aurantifolii, and transport and processing takes place under conditions, approved in accordance with the procedure referred to in Article 18(2). Modificarea 2 Proiect de directivă de punere în aplicare Anexa – alineatul 4 litera (a) punctul (i) – punctul 7 – punctul 16.4 – litera (d) – punctul 4a (nou) Introducerea în Uniune a fructelor specificate originare din țări terțe Fructele specificate originare din țări terțe trebuie să fie însoțite de un certificat fitosanitar, astfel cum se menționează la primul paragraf de la articolul 13 alineatul (1) punctul (ii) din Directiva 2000/29/CE, care indică la rubrica „Declarație suplimentară”, următoarele elemente: (i)  o declarație care să ateste că fructele specificate provin dintr-o zonă de producție care a fost supusă unor tratamente corespunzătoare împotriva Phyllosticta citricarpa și în care s-au folosit metode de cultivare efectuate la momentul oportun după începerea ultimului ciclu de vegetație, care urmează a fi adoptată în conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (2); (ii)  o declarație care să precizeze că s-a efectuat o inspecție oficială pe zona de producție în timpul perioadei de vegetație și că niciun simptom Phyllosticta citricarpa nu a fost detectat în fructele specificate, după începerea ultimului ciclu de vegetație; (iii)  o declarație conform căreia, între sosirea și ambalarea în unitățile de ambalare, s-a prelevat un eșantion de cel puțin 600 de fructe din fiecare specie la fiecare 30 de tone sau parte din această cantitate, selectate, pe cât posibil, pe baza tuturor simptomelor posibile ale Phyllosticta citricarpa și toate fructele eșantionate care prezentau simptome au fost testate și considerate indemne de acest organism dăunător; (iv)  În cazul Citrus sinensis (L.) Osbeck „Valencia”, pe lângă situațiile menționate la literele (a), (b) și (c): o declarație că un eșantion pentru fiecare 30 de tone sau parte din această cantitate a fost testat pentru detectarea infecțiilor latente și găsit indemn de Phyllosticta citricarpa. Cerințe privind inspecția fructelor specificate originare din țări terțe pe teritoriul Uniunii Fructele specificate originare din țări terțe trebuie să fie inspectate vizual la punctul de intrare sau la locul de destinație stabilit în conformitate cu Directiva 2004/103/CE a Comisiei. Aceste inspecții trebuie efectuate pe eșantioane de cel puțin 200 de fructe din fiecare specie de fructe specificate la fiecare lot de 30 de tone sau parte a acestuia, selectate pe baza oricărui simptom posibil al Phyllosticta citricarpa. În cazul în care un simptom Phyllosticta citricarpa este constatat cu ocazia inspecțiilor menționate la alineatul (1), prezența respectivului organism dăunător trebuie confirmată sau infirmată prin testarea fructelor care prezintă simptome. În cazul în care prezența Phyllosticta citricarpa este confirmată, lotului din care a fost prelevat eșantionul trebuie să i se refuze intrarea pe teritoriul Uniunii. Cerințe în materie de trasabilitate În scopuri de trasabilitate, fructele specificate trebuie să fie introduse în Uniune numai dacă îndeplinesc următoarele condiții: (i)  zona de producție, instalațiile de ambalare, exportatorii și orice alt operator implicat în manipularea fructelor specificate au fost înregistrați oficial în acest scop; (ii)  pe parcursul deplasărilor lor de la terenul de producție la punctul de intrare în Uniune, fructele specificate au fost însoțite de documente emise sub supravegherea Organizației naționale pentru protecția plantelor; (iii)  în cazul fructelor specificate originare din țări terțe, pe lângă literele (a) și (b), au fost păstrate informații detaliate privind tratamentele aplicate înainte și după recoltare. Modificarea 3 Proiect de directivă de punere în aplicare Anexa – alineatul (4) litera (a) punctul (i) – punctul 7 – punctul 16.4. –litera (e) or eliminat (e)  in the case of fruits destined for processing, official visual inspections prior to export have shown that the fruits are free from symptoms of Phyllosticta citricarpa (McAlpine) Van der Aa, and a statement that the specified fruits originate in a field of production subjected to appropriate treatments against Phyllosticta citricarpa carried out at the appropriate time is included in the certificates referred to in Article 13(1)(ii) under the rubric “Additional declaration”, and transport and processing takes place under conditions, approved in accordance with the procedure referred to in Article 18(2). Modificarea 4 Proiect de directivă de punere în aplicare Anexa – alineatul 4 litera (a) punctul (i) – punctul 8 – punctul 16.6 – litera (d) (d)  have been subjected to an effective treatment to ensure freedom from Thaumatotibia leucotreta (Meyrick). The treatment data to be indicated on the certificates referred to in Article 13(1) (ii). (d)  au fost supuse unui tratament eficient pentru a se asigura că sunt indemne de Thaumatotibia leucotreta (Meyrick). În cazul fructelor de Citrus L., altele decât Citrus limon (L.) Osbeck. și Citrus aurantifolia (Christm.) Swingle, o declarație oficială care să ateste că fructele au fost supuse unui tratament la rece (24 de zile la 0,55ºC cu trei zile de prerăcire) sau unui tratament alternativ, sustenabil și eficient care are același efect și care a fost validat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), pe baza evaluării EFSA, pentru a se asigura că sunt indemne de Thaumatotibia leucotreta (Meyrick). Datele privind tratamentul trebuie să fie indicate pe certificatele menționate la articolul 13 alineatul (1) punctul (ii).

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 169, 10.7.2000, p. 1. (2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13. (3) 3 JO L 317, 23.11.2016, p. 4. (4) JO L 125, 13.5.2016, p. 16. (5) Avizul științific, la cererea Comisiei Europene (întrebarea nr. EFSA-Q-2013-00334), privind riscul de Phyllosticta citricarpa (Guignardia citricarpa) pentru teritoriul UE cu identificarea și evaluarea opțiunilor de reducere a riscurilor. Jurnalul EFSA 2014; 12(2):3557. (6) Comisia a transmis Parlamentului doar versiunea în limba engleză a acestei directive de punere în aplicare, întrucât proiectul nu a fost tradus în celelalte limbi oficiale.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la sprijinirea supraviețuitorilor thalidomidei (2016/3029(RSP))

P8_TA(2016)0510 B8-1341/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere viitoarea modificare a actului de constituire a Fundației privind thalidomida, ce ar putea fi folosită de guvernul german pentru a permite acelor supraviețuitori ai thalidomidei care au fost recunoscuți ca atare de regimurile fiduciare desemnate de instanțe sau care sunt beneficiari ai programelor publice naționale să obțină acces colectiv la fondul special de sănătate al fundației germane „Conterganstiftung” (Fundația privind thalidomida);

–  având în vedere decretul regal spaniol 1006/2010 din 5 august 2010, care reglementează procedura de acordare a ajutorului pentru persoanele afectate de thalidomidă în Spania în perioada 1960-1965,

–  având în vedere numărul aproximativ al victimelor thalidomidei din UE [circa 2 700 în Germania (sursa: guvernul german), circa 500 în Italia (sursa: Vita – Associazione Vittime Italiane Thalidomide), 500 în Regatul Unit, 100 în Suedia (sursa: studiu DLA Piper) și 200 în Spania (sursa: Avite Spania)],

–  având în vedere raportul Universității din Heidelberg intitulat „Wiederholt durchzuführende Befragungen zu Problemen, speziellen Bedarfen und Versorgungsdefiziten von contergangeschädigten Menschen (2010-2013)” [Anchete care urmează să fie repetate cu privire la problemele, nevoile speciale și deficitele de îngrijire cu care se confruntă victimele thalidomidei (2010-2013)], care descrie în detaliu problemele de sănătate și nevoile specifice crescânde ale supraviețuitorilor thalidomidei, precum și lacunele asistenței acordate acestora,

–  având în vedere raportul Firefly din ianuarie 2015, care a subliniat deteriorarea sănătății fizice și emoționale a supraviețuitorilor thalidomidei și nevoile lor viitoare(1),

–  având în vedere raportul comandat de Departamentul Sănătății din landul german Renania de Nord-Westfalia în mai 2015, care a investigat calitatea vieții supraviețuitorilor thalidomidei, anticipând nevoile lor viitoare (raportul Universității din Köln)(2),

–  având în vedere scrisorile deschise din partea președinților grupurilor politice din Parlamentul European, care au subliniat că supraviețuitorii thalidomidei trăiesc cu dureri cronice invalidante și suferă din cauza nevoilor nesatisfăcute,

–  având în vedere conferința de presă care a avut loc la 27 mai 2015 la sediul Parlamentului European de la Bruxelles, în cursul căreia deputați din toate grupurile politice au subliniat necesitatea ca supraviețuitorii thalidomidei să beneficieze de asistență pentru problemele lor de sănătate(3),

–  având în vedere că UE a sărbătorit în septembrie 2015 aniversarea a 50 de ani de la adoptarea primelor reglementări farmaceutice în Europa, vizând să îi protejeze pe cetățenii UE, care reprezintă încă o confirmare a faptului că legislația farmaceutică eficace constituie o moștenire durabilă a miilor de decese infantile și malformații grave rezultate în urma consumului de thalidomidă în timpul sarcinii;

–  având în vedere întrebarea adresatăComisiei (O-000035/2016 – B8-0120/2016)și dezbaterea în cadrul plenului privind thalidomida din 9 martie 2016,

–  având în vedere scrisoarea din 5 martie 2015 din partea biroului internațional de avocatură Ince and Co, care descrie cum absența supravegherii farmaceutice și suprimarea dovezilor privind efectele thalidomidei au avut un impact asupra sănătății victimelor medicamentului(4),

–  având în vedere declarația din iunie 2016 a guvernului Republicii Federale Germania cu privire la necesitatea asumării responsabilității pentru supraviețuitorii thalidomidei și a furnizării de asistență nebirocratică(5),

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât thalidomida a fost comercializată de compania Chemie Grünenthal GmbH la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960 ca medicament sigur pentru tratarea grețurilor matinale, a migrenei, a tusei, a insomniei și a răcelii; întrucât acesta a condus la decese și la malformații în cazul a mii de bebeluși atunci când a fost utilizat de către femei însărcinate în multe țări europene;

B.  întrucât documentele din perioada scandalului thalidomidei, verificate în mod independent de către biroul internațional de avocatură Ince and Co, demonstrează absența gravă a supravegherii farmaceutice în Republica Federală Germania, spre deosebire de alte țări, precum SUA, Franța, Portugalia și Turcia;

C.  întrucât cercetarea verificată în mod independent(6) duce la concluzia inevitabilă că, în 1970, Republica Federală Germania a intervenit în procedura penală împotriva companiei Chemie Grünenthal GmbH, producătorul german de thalidomidă, și, în consecință, nu s-a putut stabili în mod adecvat vinovăția producătorului; întrucât, în plus, s-au luat măsuri pentru a preveni inițierea unor proceduri civile împotriva acestei companii, care se poate să fi împiedicat victimele să obțină dreptatea în instanță sau un sprijin financiar adecvat pentru problemele lor de sănătate curente și viitoare;

D.  întrucât, rapoartele independente publicate recent în Germania (raportul Universității din Heidelberg și cel al Universității din Köln) și în Regatul Unit (raportul Firefly) concluzionează că supraviețuitorii thalidomidei au nevoie de asistență sporită pentru nevoile lor de sănătate nesatisfăcute, pentru mobilitate și pentru un trai independent, deoarece organismele lor se deteriorează rapid din cauza naturii dizabilităților lor și a lipsei de sprijin pe parcursul timpului scurs de la nașterea lor;

E.  recunoscând că, deși Germaniei îi revine o responsabilitate deosebită, și alte guverne naționale au responsabilitatea de a asigura un tratament echitabil pentru proprii supraviețuitori ai thalidomidei;

F.  observând că, prin intermediul unor scrisori deschise, președinții grupurilor politice din Parlamentul European au sprijinit eforturile vizând asistarea supraviețuitorilor thalidomidei în ceea ce privește nevoile lor de sănătate;

G.  reamintind conferința de presă organizată la Bruxelles în mai 2015, susținută de toate grupurile politice din Parlamentul European, care a evidențiat nevoile de sănătate încă nesatisfăcute ale supraviețuitorilor thalidomidei;

H.  reamintind faptul că, în septembrie 2015, Comisia a sărbătorit la Bruxelles aniversarea a 50 de ani de la adoptarea primului act legislativ farmaceutic al UE, care a luat naștere în mare măsură din cauza scandalului thalidomidei; subliniind că, deși structurile de reglementare dezvoltate ulterior au fost esențiale în a proteja milioane de cetățeni ai UE de catastrofe similare în ultimii 50 de ani, supraviețuitorii thalidomidei trăiesc cu consecințele dureroase și invalidante ale medicamentului;

I.  reamintind că, la dezbaterea în plen de la Strasbourg din martie 2016, deputați din toate grupurile politice au subliniat necesitatea urgentă de a sprijini nevoile nesatisfăcute ale supraviețuitorilor thalidomidei, iar comisarul european pentru sănătate și siguranță alimentară, Vytenis Andriukaitis, a declarat că a constatat dorința de a se găsi o soluție adecvată pentru toți supraviețuitorii thalidomidei care să le îmbunătățească calitatea vieții;

J.  observând că, în momentul de față, există atât oportunitatea, cât și voința în cadrul Parlamentului European și al Comisiei, de a corecta, în conformitate cu standardele umanitare și etice, problemele provocate de controlul farmaceutic deficitar și de suprimarea dovezilor, care au condus la tragedia thalidomidei;

K.  reafirmând declarația din iunie 2016 a guvernului federal german(7) că trebuie să își asume responsabilitatea și să acorde sprijin financiar, fără proceduri administrative greoaie și testări individuale îndelungate;

L.  constatând că guvernul federal german a recunoscut, de asemenea, în iunie 2016 că este necesară și fezabilă o modificare a actului german de constituire a Fundației privind thalidomida, înainte de ianuarie 2017;

M.  observând că mulți dintre supraviețuitorii din întreaga UE deseori nu pot să solicite finanțare care să acopere costurile serviciilor sociale, fapt ce constituie în prezent cel mai important motiv de îngrijorare pentru supraviețuitorii thalidomidei, care, acum în vârstă de 50-60 de ani, vor avea nevoie de astfel de servicii din ce în ce mai frecvent în anii următori, întrucât îngrijitorii acestora, care sunt adesea partenerii sau rudele lor, pot ei înșiși să se îmbolnăvească sau să decedeze,

1.  îndeamnă statele membre și Comisia să coordoneze acțiunile și măsurile care vizează să îi recunoască în mod oficial pe supraviețuitorii thalidomidei și să le ofere despăgubiri;

2.  îndeamnă guvernul federal german să folosească ocazia oferită de viitoarea modificare a actului de constituire a Fundației privind thalidomida pentru a permite supraviețuitorilor thalidomidei care au fost recunoscuți ca atare de regimurile fiduciare desemnate de instanțe sau care sunt beneficiari ai programelor publice naționale să obțină acces la fondul special de sănătate al fundației germane „Conterganstiftung für Menschen” (Fundația privind thalidomida pentru persoane cu dizabilități);

3.  solicită ca supraviețuitorii thalidomidei din Regatul Unit, Spania, Italia, Suedia și alte state membre să fie admiși în cadrul sistemului, pe bază colectivă, atunci când statutul lor de persoane afectate de thalidomidă a fost acceptat ca autentic în propriile țări;

4.  solicită autorităților spaniole să revizuiască procesul inițiat de guvern în 2010 și să faciliteze identificarea și compensarea corespunzătoare a supraviețuitorilor spanioli ai thalidomidei în sistemul lor național, astfel cum se prevede în propunerea fără caracter legislativ privind protecția persoanelor afectate de thalidomidă (161/000331), aprobată în unanimitate de Congresul spaniol la 24 noiembrie 2016;

5.  îndeamnă Comisia să elaboreze un protocol-cadru la nivel european, în temeiul căruia toți cetățenii europeni afectați de thalidomidă să primească aceleași despăgubiri, indiferent de statul membru de origine, și să prezinte un program UE de asistență și sprijin (care să includă atât dispoziții financiare și de protecție socială) pentru victimele thalidomidei și familiile lor;

6.  solicită companiei Grünenthal să își asume responsabilitățile care îi revin, furnizând despăgubiri și îngrijiri adecvate acelor victime care trebuie să fie încă recunoscute, revizuind procedura de recunoaștere a statutului de victimă, precum și inițiind un dialog cu victimele pentru a remedia daunele produse;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului și statelor membre.

(1) http://www.thalidomidetrust.org/wp-content/uploads/2014/01/Firefly-report-March-2015.pdf (2) http://www.thalidomidetrust.org/wp-content/uploads/2016/04/The-Cologne-Report.pdf (3) http://www.fiftyyearfight.org/latest/europe-speaks-loudly-with-one-voice:-press-conference (4) http://www.fiftyyearfight.org/images/Appendix_1._Ince_letter.pdf (5) http://www.bmfsfj.de/BMFSFJ/kinder-und-jugend,did=225796.html (6) http://www.fiftyyearfight.org/images/Appendix_1._Ince_letter.pdf (7) https://www.bmfsfj.de/bmfsfj/aktuelles/alle-meldungen/leistungen-sollen-gerechter-verteilt-werden/90418?view=DEFAULT

Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la regulamentul privind medicamentele de uz pediatric (2016/2902(RSP))

P8_TA(2016)0511 B8-1340/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1902/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1901/2006 privind medicamentele de uz pediatric(1) (denumit în continuare „Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric”),

–  având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulat „Medicamente mai bune pentru copii – de la concept la realitate - Raport general privind experiența acumulată ca urmare a aplicării Regulamentului (CE) nr. 1901/2006 privind medicamentele de uz pediatric” (COM(2013)0443),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 17 iunie 2016 privind consolidarea echilibrului în sistemele farmaceutice din UE și din statele membre,

–  având în vedere Raportul Grupului de lucru la nivel înalt al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite privind accesul la medicamente – Promovarea inovării și a accesului la tehnologiile medicale –, publicat în luna septembrie 2016,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind revizuirea regulamentului privind medicamentele de uz pediatric (O-000135/2016 – B8-1818/2016),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării medicamentelor de uz pediatric, având în vedere faptul că majoritatea întreprinderilor farmaceutice consideră că dezvoltarea în scop pediatric trebuie să facă parte integrantă din dezvoltarea generală a unui produs; întrucât numărul proiectelor de cercetare în domeniul pediatric a crescut în mod considerabil și întrucât cum există mai multe informații de calitate disponibile referitoare la uzul pediatric al medicamentelor aprobate; întrucât numărul relativ de studii clinice pediatrice a crescut, de asemenea;

B.  întrucât Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric a ajutat la îmbunătățirea situației generale și a adus beneficii concrete în lupta cu o serie de boli ale copilăriei; întrucât nu s-au înregistrat totuși progrese suficiente într-o serie de domenii, în special în oncologia pediatrică și neonatologie;

C.  întrucât cancerul pediatric rămâne prima cauză de deces a copiilor cu vârste de la un an în sus și întrucât în Europa 6 000 de tineri mor în fiecare an de cancer; întrucât două treimi din cei care supraviețuiesc suferă de pe urma efectelor secundare asociate cu tratamentele existente (despre care se afirmă că sunt severe la aproape 50 % dintre supraviețuitori) și întrucât este necesar să se îmbunătățească continuu calitatea vieții persoanelor care au supraviețuit cancerului în copilărie;

D.  întrucât Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric a stimulat intensificarea dialogului și cooperării între mai mulți factori interesați de dezvoltarea medicinii pediatrice;

E.  întrucât mai puțin de 10 % dintre copiii cu o recidivă incurabilă, potențial mortală, au acces la medicamente noi, experimentale, testate în cadrul studiilor clinice, de care ar putea beneficia;

F.  întrucât facilitarea semnificativă a accesului la terapii inovatoare poate salva viețile copiilor și adolescenților care suferă de boli potențial mortale, precum cancerul, concluzia fiind că aceste terapii trebuie cercetate, fără întârzieri nejustificate, prin intermediul unor studii corespunzătoare pe copii;

G.  întrucât utilizarea medicamentelor în afara indicațiilor terapeutice la copii este încă larg răspândită în UE, în mai multe domenii terapeutice; întrucât, deși studiile privind răspândirea utilizării medicamentelor în afara indicațiilor terapeutice la copii diferă în ceea ce privește domeniul de cercetare și numărul de pacienți, nu a fost înregistrată o scădere a numărului de prescrieri în afara indicațiilor terapeutice după introducerea Regulamentului privind medicamentele de uz pediatric; întrucât Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) i s‑a solicitat deja să elaboreze orientări privind utilizarea medicamentelor în afara indicațiilor terapeutice/fără prescripție în funcție de necesitățile medicale și să pună la punct o listă a medicamentelor administrate în afara indicațiilor terapeutice, în ciuda existenței unor alternative reglementate;

H.  întrucât Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric stabilește normele cu privire la dezvoltarea produselor medicamentoase pentru uzul uman, pentru a satisface nevoile terapeutice specifice ale populației pediatrice;

I.  întrucât de la intrarea în vigoare a Regulamentului privind medicamentele de uz pediatric au fost autorizate, în cazul cancerului pediatric, doar patru medicamente inovatoare contra cancerului, pe baza unui plan de investigație pediatrică (PIP) convenit;

J.  întrucât, deseori, în cadrul actual de reglementare, se acordă derogări de la obligația juridică de a urmări dezvoltarea medicamentelor de uz pediatric atunci când medicamentele sunt dezvoltate pentru afecțiuni specifice adulților, care nu apar la copii; întrucât această abordare normativă este nesatisfăcătoare în cazul anumitor boli care sunt detectate doar la copii; întrucât, de asemenea, numărul rapoartelor anuale privind măsurile amânate prezentate Agenției Europene pentru Medicamente în temeiul articolului 34 alineatul (4) din Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric crește de la an la an;

K.  întrucât numeroase tipuri de cancer al copiilor nu apar la adulți; întrucât, cu toate acestea, mecanismul de acțiune al medicamentelor pentru un tip de cancer întâlnit la adulți poate fi relevant pentru un tip de cancer care apare la copii;

L.  întrucât pentru acele boli care apar doar la copii, precum formele de cancer pediatric, piața oferă stimulente limitate pentru dezvoltarea unor medicamente specifice de uz pediatric;

M.  întrucât cel de al treilea program al UE în domeniul sănătății (2014-2020) cuprinde angajamentul de a îmbogăți resursele și expertiza pentru pacienții afectați de boli rare;

N.  întrucât există întârzieri majore la începerea testării clinice pediatrice a medicamentelor oncologice deoarece dezvoltatorii așteaptă mai întâi ca medicamentul să se dovedească promițător la pacienții adulți cu cancer;

O.  întrucât nimic nu împiedică un investigator să încheie mai devreme un studiu clinic pediatric promițător dacă un medicament nu produce rezultate pozitive la populația țintă adultă;

P.  întrucât recompensele și stimulentele financiare pentru dezvoltarea medicamentelor de uz pediatric, precum autorizația de introducere pe piață pentru uz pediatric (AIPUP), ajung târziu și au un efect limitat; întrucât, deși trebuie avut grijă ca recompensele și stimulentele să nu fie folosit abuziv sau greșit de societățile farmaceutice, sistemul existent de recompense trebuie evaluat pentru a determina cum poate fi îmbunătățit pentru a stimula mai bine cercetarea și dezvoltarea medicamentelor de uz pediatric, în special în oncologia pediatrică;

Q.  întrucât titularii autorizației de introducere pe piață sunt obligați să actualizeze informațiile referitoare la produs luând în considerare cele mai recente date științifice;

R.  întrucât PIP-urile sunt aprobate după negocieri complexe între autoritățile de reglementare și companiile farmaceutice și deseori se dovedesc nefezabile și/sau sunt începute prea târziu, deoarece se pune accentul în mod greșit pe ocurența rară a unui tip de cancer al adulților la copii, în loc să se concentreze asupra utilizării potențial mai largi a noului medicament la alte tipuri relevante de cancer la copii; întrucât nu toate planurile de investigație pediatrică aprobate sunt duse la bun sfârșit, dat fiind că cercetarea privind o substanță activă este deseori abandonată într-un stadiu mai avansat dacă speranțele inițiale privind siguranța și eficacitatea unui medicament nu sunt confirmate; întrucât, până în prezent, doar 12 % din planurile de investigație pediatrică aprobate au fost duse la bun sfârșit;

S.  întrucât prin Regulamentul (UE) nr. 536/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind studiile clinice intervenționale cu medicamente de uz uman se garantează înființarea unui portal unic prin care sponsorii să poată prezenta un singur dosar de cerere pentru studiile care se desfășoară în mai multe state membre; întrucât asemenea studii transfrontaliere sunt deosebit de importante în cazul bolilor rare, precum cancerul la copii, dat fiind că s-ar putea să nu existe suficienți pacienți într-o țară pentru ca studiul să fie viabil;

T.  întrucât PIP-urile suferă un număr mare de modificări; întrucât dacă modificările mai substanțiale ale PIP se discută cu Comitetul pediatric, în cazul modificărilor cu impact mai mic chestiunea este definită mai puțin clar;

U.  întrucât, în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric, statele membre trebuie să îi prezinte Comisiei dovezi detaliate ale angajamentului concret de a sprijini cercetarea, dezvoltarea și disponibilitatea medicamentelor de uz pediatric;

V.  întrucât, potrivit articolului 40 alineatul (1) din Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric, în bugetul comunitar trebuie prevăzute fonduri pentru cercetarea medicamentelor destinate populației pediatrice pentru a susține studiile referitoare la medicamente sau la substanțe active neprotejate printr-un brevet sau printr-un certificat suplimentar de protecție;

W.  întrucât, în conformitate cu articolul 50 din Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric, Comisiei i se cere prezinte, până la 26 ianuarie 2017, un raport către Parlamentul European și Consiliu cu privire la experiențele dobândite ca urmare a aplicării articolelor 36, 37 și 38, inclusiv o analiză a impactului economic al recompenselor și al stimulentelor, împreună cu o analiză a impactului estimat al prezentului regulament asupra sănătății publice, cu scopul de a propune orice amendament care se dovedește necesar,

1.  invită Comisia să prezinte în timp util raportul prevăzut la articolul 50 din Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric; subliniază că acest raport trebuie să cuprindă o identificare cuprinzătoare și o analiză aprofundată a obstacolelor ce împiedică în prezent inovarea în domeniul medicamentelor destinate populației pediatrice; subliniază importanța unor dovezi solide de acest tip la baza unui proces eficace de elaborare a politicilor;

2.  îndeamnă Comisia, pe baza acestor concluzii, să aibă în vedere modificări, inclusiv printr-o revizuire legislativă a Regulamentului privind medicamentele de uz pediatric care să acorde atenția cuvenită a) planurilor de dezvoltare pediatrică bazate pe mecanismul acțiunii și nu numai pe tipul de boală, b) modelelor de definire a priorităților în materie de boli și medicamente care țin cont de nevoile medicale pediatrice neacoperite și de fezabilitate, c) PIP mai din timp și mai fezabile și d) stimulentelor care să stimuleze mai bine cercetarea și să servească mai eficient necesitățile populației pediatrice, asigurând totodată evaluarea costurilor de cercetare și dezvoltare și transparența totală a rezultatelor clinice și (e) strategiilor de evitare a utilizării medicamentelor în afara indicațiilor terapeutice la copii atunci când există medicamente pediatrice autorizate;

3.  subliniază beneficiile în termeni de vieți salvate, în oncologia pediatrică, ale dezvoltării pediatrice obligatorii, bazate mai degrabă pe mecanismul de acțiune al unui medicament, în funcție de biologia unei tumori, decât pe o indicație care să limiteze utilizarea medicamentului la un tip specific de cancer;

4.  subliniază faptul că ar trebui acordată prioritate medicamentelor dezvoltate de companii diferite, pe baza unor studii științifice, pentru a răspunde nevoilor terapeutice ale copiilor, în special ale celor afectați de cancer, prin cele mai bune terapii disponibile, ceea ce ar permite optimizarea resurselor utilizate pentru cercetare;

5.  subliniază importanța testelor clinice transfrontaliere pentru cercetarea bolilor pediatrice și rare; de aceea, apreciază Regulamentul (UE) nr. 536/2014, care va înlesni recurgerea la aceste tipuri de studii și îi cere EMA să pună la punct infrastructura necesară cât mai curând posibil;

6.  subliniază că lansarea din timp a unor PIP și a unui dialog științific și pe teme de reglementare cu EMA, și interacțiunea din timp cu aceasta, le permite întreprinderilor să optimizeze dezvoltarea pediatrică la nivel global și, mai ales, să dezvolte PIP mai fezabile;

7.  solicită Comisiei să ia în considerare modificarea Regulamentului privind medicamentele de uz pediatric în așa fel încât studiile promițătoare pentru pediatrie să nu poată fi oprite înainte de termen din cauza unor rezultate dezamăgitoare obținute la grupul-țintă de adulți;

8.  subliniază necesitatea urgentă de a se evalua modul în care se pot utiliza într-o manieră optimă diferitele tipuri de finanțare și recompense – inclusiv numeroasele instrumente bazate pe mecanisme de decuplare – cu scopul de a stimula și a accelera dezvoltarea clinică a medicamentelor contra cancerului la copii și, în special, a acelor tipuri de cancer care apar exclusiv la copii; consideră că recompensele ar trebui să stimuleze dezvoltarea pediatrică a acestor medicamente de îndată ce sunt disponibile suficiente date științifice care să justifice utilizarea sa pentru populația pediatrică și date privind siguranța adulților și nu ar trebui să depindă de valoarea terapeutică dovedită pentru tratamentul cancerului la adulți;

9.  invită Comisia să lucreze de urgență la orice eventuală modificare a reglementărilor care ar putea îmbunătăți situația între timp;

10.  solicită Comisiei să reînnoiască în Orizont 2020 dispozițiile de finanțare dezvoltate pentru a sprijini cercetarea clinică pediatrică de înaltă calitate, ca urmare a unei analize critice a proiectelor finanțate în prezent;

11.  solicită Comisiei să dea mai multă greutate rolului rețelei europene pentru cercetare clinică pediatrică și să se asigure că statele membre adoptă măsuri menite a sprijini cercetarea, dezvoltarea și disponibilitatea medicamentelor de uz pediatric;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

(1) JO L 378, 27.12.2006, p. 20.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2015 (2016/2146(INI))

P8_TA(2016)0512 A8-0366/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind rezultatele deliberărilor Comisiei pentru petiții,

–  având în vedere articolele 10 și 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

–  având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere importanța dreptului de a adresa petiții și utilitatea, pentru Parlament, de a fi informat imediat cu privire la preocupările specifice ale cetățenilor și rezidenților Uniunii, în conformitate cu articolele 24 și 227 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 228 din TFUE,

–  având în vedere articolul 44 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la dreptul de a adresa petiții Parlamentului European,

–  având în vedere dispozițiile TFUE referitoare la procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în special articolele 258 și 260,

–   având în vedere articolul 52 și articolul 216 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A8-0366/2016),

A.  întrucât raportul anual privind activitățile Comisiei pentru petiții își propune să prezinte o analiză a petițiilor primite în 2015 și relațiile cu alte instituții, oferind o imagine fidelă a obiectivelor atinse pe parcursul anului 2015;

B.  întrucât în 2015 s-au primit 1 431 de petiții, ceea ce reprezintă o scădere de 47% față de anul 2014, în cursul căruia Parlamentul a primit 2 714 de petiții; întrucât 943 de petiții au fost considerate admisibile; întrucât, dintre acestea, 424 de petiții au fost supuse unei examinări rapide și au fost închise după ce petiționarul a fost informat în mod corespunzător cu privire la chestiunea adusă în discuție, iar 519 petiții sunt în continuare deschise pentru a fi discutate în cadrul Comisiei pentru petiții; întrucât 483 de petiții au fost declarate inadmisibile;

C.  întrucât numărul petițiilor primite rămâne modest în raport cu populația UE, ceea ce denotă că marea majoritate a cetățenilor și a rezidenților din UE nu au cunoștință încă de existența dreptului de a adresa petiții și de posibila lui utilitate, ca mijloc de a atrage atenția instituțiilor UE și a statelor membre asupra subiectelor care îi afectează și îi preocupă și care intră în domeniul de activitate al Uniunii;

D.  întrucât în 2015 au fost declarate inadmisibile 483 de petiții și întrucât încă există o confuzie la scară largă privind domeniile de activitate ale UE, fapt dovedit de numărul mare de petiții inadmisibile primite (33,8 %); întrucât, pentru a remedia situația, ar trebui stimulată și îmbunătățită comunicarea cu cetățenii și ar trebui explicate diferitele domenii de competență: european, național și local;

E.  întrucât fiecare petiție este examinată în mod riguros, eficient și transparent;

F.  întrucât petiționarii sunt, în general, cetățeni implicați în protecția drepturilor fundamentale și sunt preocupați de ameliorarea și de bunăstarea viitoare a societăților noastre; întrucât experiența acestor cetățeni cu privire la felul în care au fost tratate petițiile lor influențează puternic modul în care sunt percepute instituțiile europene și respectarea dreptului de a adresa petiții prevăzut în legislația Uniunii Europene;

G.  întrucât Parlamentul European este singura instituție a UE aleasă în mod direct de cetățeni și întrucât dreptul de a adresa petiții le oferă acestora posibilitatea de a atrage atenția reprezentanților lor aleși cu privire la chestiuni care îi preocupă;

H.  întrucât, în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, instituțiile, organele și organismele Uniunii Europene trebuie să acționeze într-un mod cât mai transparent posibil pentru a promova buna guvernanță și a asigura participarea societății civile;

I.  întrucât dreptul de a adresa petiții constituie un element esențial al democrației participative pentru protecția efectivă a dreptului fiecărui cetățean de a participa direct la viața democratică a Uniunii; întrucât o adevărată guvernanță democratică și participativă ar trebui să asigure o transparență deplină, o protecție eficientă a drepturilor fundamentale și implicarea efectivă a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor; întrucât, cu ajutorul petițiilor, Parlamentul European poate afla cu ce probleme se confruntă cetățenii săi, poate pune la dispoziție informații și poate contribui la soluționarea problemelor respective, invitând, de asemenea, și celelalte instituții ale UE și instituțiile statelor membre să depună toate eforturile în acest sens, în cadrul domeniilor lor de competență; întrucât petițiile trebuie să servească pentru a evalua impactul legislației Uniunii asupra vieții de zi cu zi a locuitorilor săi;

J.  întrucât criza umanitară a refugiaților, impactul social și economic grav al crizei financiare și intensificarea xenofobiei și a rasismului în întreaga Europă au afectat încrederea în sistem și în întregul proiect european; întrucât Comisia pentru petiții are responsabilitatea, care reprezintă totodată și o provocare majoră, de a menține și de a consolida dialogul constructiv cu cetățenii și rezidenții din UE privind probleme europene;

K.  întrucât Comisia pentru petiții este cea care poate să le arate cel mai bine cetățenilor ce anume face pentru ei Uniunea Europeană și ce soluții se pot aduce la nivel european, național sau local; întrucât Comisia pentru petiții poate contribui în mod semnificativ la explicarea și, eventual, dovedirea realizărilor și a avantajelor proiectului european;

L.  întrucât dreptul de a adresa petiții ar trebui să consolideze capacitatea de reacție a Parlamentului European la problemele legate de transpunerea și punerea în aplicare a legislației UE, precum și capacitatea sa de a contribui la soluționarea acestora; întrucât petițiile reprezintă o sursă valoroasă de informații din surse directe, bazate pe experiențe proprii ale cetățenilor, care contribuie la identificarea potențialelor încălcări și deficiențe la punerea în aplicare a dreptului UE la nivel național și, în cele din urmă, la monitorizarea realizată de către Comisie, în rolul său de gardian al tratatelor; întrucât petițiile care se referă la domeniile de activitate ale UE și care îndeplinesc criteriile de admisibilitate reprezintă un instrument de bază pentru depistarea timpurie a întârzierilor în ceea ce privește transpunerea și asigurarea aplicării dreptului Uniunii de către statele membre; întrucât, prin intermediul petițiilor, cetățenii UE pot adresa plângeri cu privire la nepunerea în aplicare a dreptului UE și pot contribui la identificarea încălcărilor dreptului UE;

M.  întrucât, așadar, petițiile au o importanță semnificativă în cadrul procesului legislativ, furnizând informații utile și directe altor comisii ale Parlamentului European, în cadrul lucrărilor lor legislative în domeniile lor respective de competență; întrucât petițiile nu sunt doar responsabilitatea Comisiei pentru petiții, ci ar trebui să constituie un subiect de interes pentru toate comisiile Parlamentului European;

N.  întrucât, prin petiții, cetățenii și rezidenții Uniunii pot face plângeri cu privire la aplicarea incorectă a dreptului UE; întrucât, astfel, cetățenii reprezintă o valoroasă sursă de informații pentru depistarea încălcărilor dreptului UE;

O.  întrucât, pe lângă faptul că furnizează feedback relevant cu privire la aplicarea legislației în vigoare, petițiile pot contribui, de asemenea, la identificarea lacunelor în cadrul dreptului UE și la evaluarea efectelor pe care le are absența reglementării în anumite domenii, determinând, în consecință, eforturi legislative suplimentare;

P.  întrucât Comisia pentru petiții a folosit într-o mai mare măsură instrumentele specifice pe care le are la dispoziție, precum întrebările cu solicitare de răspuns oral și rezoluțiile scurte, cu scopul de a oferi vizibilitate diferitelor chestiuni care îi preocupă pe cetățeni, și a transmis întrebări și rezoluții în plenul Parlamentului, precum rezoluțiile referitoare la legislația privind creditele ipotecare și la instrumentele financiare riscante în Spania sau la interesul superior al copilului în Europa;

Q.  întrucât, în 2015, petițiile adresate de cetățeni au fost prelucrate mai rapid și mai eficient, reducându-se timpul de corespondență cu petiționarii; întrucât secretariatul a depus eforturi remarcabile pentru a obține această îmbunătățire;

R.  întrucât petiționarii contribuie în mod activ la activitatea comisiei, furnizând informații suplimentare din surse directe membrilor acesteia, Comisiei și reprezentanților prezenți ai statelor membre; întrucât, participând la dezbateri și prezentându-și petiția însoțită de informații mai detaliate, aceștia contribuie la stabilirea unui dialog coerent și constructiv cu deputații în Parlamentul European și cu Comisia Europeană; întrucât, în 2015, au participat și au fost implicați în deliberările Comisiei pentru petiții 191 de petiționari; întrucât, deși acest număr poate părea relativ redus, nu trebuie să uităm că reuniunile Comisiei pentru petiții sunt înregistrate, iar petiționarii pot urmări dezbaterile, atât în timp real, cât și ulterior, grație transmisiei video pe internet;

S.  întrucât s-a adoptat o metodă specifică pentru tratarea petițiilor privind bunăstarea copiilor și s-a creat un grup de lucru special pentru această problemă, care a fost constituit la 17 septembrie 2015, președintă fiind aleasă Eleonora Evi; subliniază că orice grup de lucru ar trebui să aibă un mandat clar pentru a oferi rezultate concrete și a evita orice întârziere nejustificată în tratarea petițiilor;

T.  întrucât depunerea unei petiții coincide adeseori cu prezentarea simultană a unei plângeri adresate Comisiei, care se poate finaliza cu o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; întrucât, în 2015, Parlamentul European a informat Comisia, prin intermediul petițiilor și al întrebărilor, cu privire la modul deficitar în care unele state membre au pus în aplicare anumite acte legislative ale UE;

U.  întrucât aceste petiții au dat naștere unor reclamații în domeniul mediului; întrucât Comisia a transmis Finlandei o scrisoare de punere în întârziere în ceea ce privește transpunerea Directivei privind accesul publicului la informațiile despre mediu; întrucât, în alte cinci cazuri referitoare la mediul, Comisia a inițiat dialoguri bilaterale cu statele membre în cauză; întrucât cazurile respective se refereau la gazele de șist, la gestionarea populațiilor de lupi, la aplicarea incorectă a Directivei privind evaluarea strategică de mediu și la conformitatea legislației naționale cu cerințele Directivei privind accesul publicului la informațiile despre mediu;

V.  întrucât petițiile cetățenilor au abordat și probleme referitoare la justiție și la cooperarea judiciară, Comisia inițiind la un moment dat, ca urmare a unei petiții, un dialog bilateral cu un stat membru privind restricțiile în ceea ce privește schimbarea numelui după căsătorie;

W.  întrucât, ca urmare a mai multor petiții referitoare la impozitele pe bunurile imobile și taxa locală de rezidență plătită de studenți, Comisia a inițiat, se asemenea, discuții bilaterale cu mai multe state membre;

X.  întrucât Comisia intenționează să consolideze punerea în aplicare a legislației UE pe baza transpunerii și a controalelor sistematice privind conformitatea legislației naționale; întrucât Comisia a afirmat că va lua măsuri adecvate, inclusiv lansând noi cazuri EU Pilot și proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, atunci când va depista posibile încălcări ale legislației UE;

Y.  întrucât implicarea Parlamentului în aceste proceduri permite un control suplimentar asupra activității de cercetare desfășurată de instituțiile competente ale UE; întrucât nicio petiție nu ar trebui închisă în timp ce investigația derulată de către Comisie este în curs;

Z.  întrucât Comisia publică, prin intermediul raportului anual privind controlul aplicării dreptului Uniunii Europene, măsurile luate în ceea ce privește încălcarea dreptului Uniunii și dezvăluie informații privind procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sub formă de comunicate de presă; întrucât aceste decizii privind procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pot fi consultate în baza de date a Comisiei, disponibilă pe site-ul web Europa; întrucât furnizarea de către Comisie a unor informații mai detaliate Comisiei pentru petiții ar contribui la o mai mare transparență și la o cooperare mai bună între cele două instituții;

AA.  întrucât principalele subiecte abordate de petiții includ o gamă amplă de chestiuni precum, de exemplu, protecția mediului (în special tratarea apelor reziduale, gestionarea deșeurilor, gestionarea bazinelor hidrografice, prospectările și extracția de gaze și de hidrocarburi), încălcarea drepturilor consumatorilor, aplicarea justiției (în special drepturile de custodie asupra minorilor), drepturile fundamentale (în special drepturile copilului, ale persoanelor cu handicap și ale minorităților), libera circulație a persoanelor, discriminarea, imigrația, ocuparea forței de muncă și bunăstarea animalelor;

AB.  întrucât portalul web al Comisiei pentru petiții, care a început să funcționeze la finalul anului 2014, este operațional, dar nu este încă finalizat; întrucât acest portal este menit să ofere cetățenilor și rezidenților UE un instrument electronic care să le permită să depună petiții și să urmărească în orice moment tratarea lor, precum și să își semneze electronic propriile petiții și să le sprijine pe cele ale altor petiționari, ale căror subiecte îi interesează; întrucât deficiențele unor funcționalități de bază, cum ar fi motorul de căutare, au persistat pe tot parcursul anului 2015 și, până de curând, au subminat rolul portalului ca spațiu interactiv de schimb între cetățeni; întrucât această problemă a fost, în cele din urmă, rezolvată;

AC.  întrucât portalul a fost conceput pentru a determina creșterea gradului de transparență și de interactivitate al procesului de petiționare și asigură o mai mare eficiență administrativă în beneficiul petiționarilor, al deputaților și al publicului larg; întrucât cea de a doua etapă a proiectului este destinată, în principal, consolidării gestionării petițiilor;

AD.  întrucât întârzierile succesive în etapele ulterioare ale proiectului au generat un volum de muncă suplimentar în cadrul secretariatului Comisiei pentru petiții, din cauza necesității de a încărca manual dosarele relevante în diferite baze de date; întrucât există încă petiții care așteaptă să fie încărcate în sistem, având în vedere faptul că în acest portal au fost incluse până acum doar petițiile nesoluționate primite în 2013, 2014 și 2015 și întrucât, în prezent, se lucrează la încărcarea în sistem a petițiilor primite în 2016;

AE.  întrucât au fost remediate o serie de deficiențe, în special în ceea ce privește funcția de căutare și asigurarea confidențialității petiționarului, și întrucât, din a doua jumătate a anului 2016, se lucrează conform calendarului pentru ca serviciul să fie mai util și mai vizibil în rândul cetățenilor;

AF.  întrucât admisibilitatea petițiilor se bazează pe criteriile prevăzute la articolul 227 din TFUE; întrucât noțiunea de domeniu de activitate al Uniunii depășește cu mult lista lungă a competențelor; întrucât o declarație de inadmisibilitate poate face obiectul unui control jurisdicțional, dacă nu este justificată corespunzător în conformitate cu aceste criterii;

AG.  întrucât responsabilitatea principală în ceea ce privește asigurarea aplicării corecte a legislației UE în statele membre le revine instanțelor naționale; întrucât, în acest context, o decizie preliminară a Curții de Justiție a Uniunii Europene este un instrument util aflat la dispoziția sistemelor judiciare naționale; întrucât această procedură a fost utilizată foarte puțin sau deloc în unele state membre; întrucât această responsabilitate principală nu ar trebui să preîntâmpine un rol mai proactiv pentru Comisie în ceea ce privește asigurarea conformității cu legislația UE, în calitatea sa de gardian al Tratatelor; întrucât petițiile furnizează o cale alternativă și independentă de investigare și control în ceea ce privește respectarea legislației UE și întrucât aceste două proceduri alternative ar trebui, prin urmare, să nu se excludă reciproc;

AH.  întrucât inițiativa cetățenească europeană (ICE) ar trebui să fie un instrument important de facilitare a participării directe a cetățenilor la elaborarea politicilor UE, iar potențialul acesteia ar trebui exploatat la maximum, asigurând, în același timp, faptul că cetățenii sunt pe deplin informați cu privire la subiectele care țin de competența UE și cele care țin de competența națională; întrucât principalele diferențe dintre ICE și dreptul de a adresa petiții ar trebui explicate mai bine cetățenilor; întrucât Parlamentul are o responsabilitate specifică de a transforma acest instrument într-un real succes; întrucât, după cum a reieșit din intervențiile din cadrul audierii publice din 22 februarie 2015, organizațiile care au înregistrat o inițiativă cetățenească europeană consideră că ar trebui să se elimine barierele administrative pentru a obține cele mai bune rezultate posibile în ceea ce privește participarea cetățenilor;

AI.  întrucât, la mai mult de trei ani de la data aplicării Regulamentului (UE) nr. 211/2011 la 1 aprilie 2012, Comisia pentru petiții consideră că este necesară evaluarea aplicării sale pentru a detecta eventuale lacune și a propune soluții viabile pentru revizuirea sa rapidă în vederea ameliorării funcționării sale;

AJ.  întrucât în 2015, ca urmare a volumului de muncă al Comisiei pentru petiții, s-a efectuat o singură misiune de informare cu privire la petițiile examinate în 2015; întrucât misiunea de informare efectuată în Regatul Unit în 5 și 6 noiembrie 2015 privind problema adopției fără consimțământul părinților le-a permis membrilor delegației să înțeleagă mai bine situația, putând discuta problema cu reprezentanți ai diferitelor instituții ale Regatului Unit implicate în această chestiune;

AK.  întrucât vizitele reprezintă o prerogativă specială a comisiei și o parte fundamentală a activității sale, implicând interacțiunea cu petiționarii și cu autoritățile statelor membre implicate; întrucât membrii acestor delegații participă în egală măsură la toate activitățile, inclusiv la elaborarea raportului final;

AL.  întrucât Comisia pentru petiții este responsabilă de legăturile cu Ombudsmanul European, care este organul însărcinat cu anchetarea plângerilor adresate de cetățenii și de rezidenții UE cu privire la posibile cazuri de administrare defectuoasă în cadrul instituțiilor și al organismelor UE, elaborând și un raport anual cu privire la aceste cazuri, pe baza raportului anual propriu al Ombudsmanului European;

AM.  întrucât, la 26 mai 2015, Emily O’Reilly, Ombudsmanul European, i-a prezentat lui Martin Schulz, Președintele Parlamentului European, raportul său anual pentru 2014; întrucât, la 23 iunie 2015, Ombudsmanul și-a prezentat raportul în cadrul reuniunii Comisiei pentru petiții, care este organul competent în ceea ce privește relațiile cu acesta;

AN.  întrucât Comisia pentru petiții este membră a Rețelei Europene a Ombudsmanilor, care include ombudsmanii naționali și regionali, comisiile pentru petiții și organismele similare ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale țărilor candidate la aderarea la UE, precum și ale altor țări din Spațiul Economic European și/sau din Spațiul Schengen; întrucât Comisia pentru petiții a Parlamentului European este membră cu drepturi depline a acestei rețele, care are în prezent 94 de birouri în 36 de țări;

AO.  întrucât fiecare petiție este evaluată și tratată cu atenție, iar fiecare petiționar trebuie să primească un răspuns într-un termen rezonabil; întrucât fiecare petiționar trebuie informat cu privire la motivele închiderii unei petiții;

AP.  întrucât toți petiționarii ar trebui să aibă posibilitatea de a-și prezenta în mod direct cazurile Comisiei pentru petiții,

1.  subliniază că dreptul de a adresa petiții trebuie să consolideze capacitatea de reacție a Parlamentului European, contribuind în special la soluționarea problemelor legate de transpunerea și punerea în aplicare a legislației UE, având în vedere că petițiile care se încadrează în domeniile de activitate ale UE și îndeplinesc criteriile de admisibilitate reprezintă o sursă valoroasă de informații pentru identificarea potențialelor încălcări sau lacune la punerea în aplicare a dreptului UE; invită Comisia să-și utilizeze competențele într-o măsură mai mare atunci când trebuie să asigure punerea aplicare în mod eficace a legislației UE, de exemplu urmărind o aplicare mai rapidă a procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolelor 258 și 260 din TFUE;

2.  subliniază că activitatea Comisiei pentru petiții include ascultarea cetățenilor și oferirea de asistență pentru rezolvarea problemelor ce îi afectează pe aceștia; consideră că, prin intermediul petițiilor, care acționează ca o punte între cetățeni și instituții, se poate evalua impactul legislației UE asupra vieții cotidiene a oamenilor;

3.  subliniază că Comisia pentru petiții are posibilitatea, care reprezintă totodată și o provocare majoră, de a se angaja într-un dialog de încredere și fructuos cu cetățenii, precum și posibilitatea de a aduce instituțiile UE mai aproape de cetățenii acesteia; remarcă, de asemenea, faptul că aceasta ar trebui să contribuie la promovarea democrației participative; consideră că, în acest scop, furnizarea unui răspuns adecvat la petiții, atât din punctul de vedere al promptitudinii, cât și al calității răspunsului, este esențială;

4.  reamintește că ar trebui respectată reprezentarea egală și proporțională a cetățeniei petiționarilor în cadrul dezbaterilor publice ale comisiei; în vederea consolidării dimensiunii europene a comisiei, ar trebui încurajată reprezentarea corectă și echitabilă a tuturor statelor membre în cadrul dezbaterilor publice ale acesteia; subliniază că Comisia pentru petiții trebuie să trateze toate petițiile admisibile cu aceeași importanță și obiectivitate; subliniază că petițiile legate de campania electorală dintr-un stat membru nu ar trebui tratate în conformitate cu procedura de urgență;

5.  subliniază faptul că petițiile joacă un rol important și în cadrul procesului legislativ, depistând lacunele și deficiențele existente în transpunerea dreptului comunitar și furnizând informații utile și directe altor comisii ale Parlamentului European, în cadrul lucrărilor lor legislative în domeniile lor respective de competență; salută interacțiunea sporită a Comisiei pentru petiții cu celelalte comisii parlamentare, precum și prezența mai frecventă în plen a subiectelor care au legătură cu petițiile; consideră că petițiile nu reprezintă responsabilitatea exclusivă a Comisiei pentru petiții, ci ar trebui să implice eforturile comune ale tuturor comisiilor din Parlamentul European; salută intenția de a institui o rețea informală de depunere a petițiilor la nivelul Parlamentului, cu participarea reprezentanților tuturor comisiilor acestuia, pentru a garanta o coordonare coerentă și eficace a activităților privind petițiile; consideră că rețeaua trebuie să permită o mai bună înțelegere a rolului petițiilor în cadrul activității parlamentare și va consolida cooperarea între comisii cu privire la problemele ridicate de către petiționari; invită toate comisiile parlamentare competente să acorde atenția cuvenită petițiilor care le sunt transmise și să depună eforturile cuvenite pentru a furniza informațiile necesare pentru soluționarea corectă a acestora;

6.  recunoaște faptul că și Parlamentul are un rol esențial în cadrul acțiunilor Comisiei de asigurare a respectării legislației, prin examinarea rapoartelor anuale privind monitorizarea punerii în aplicare a dreptului UE și adoptarea rezoluțiilor parlamentare relevante; solicită Comisiei să țină seama de rezoluțiile depuse în Parlament de Comisia PETI, care identifică lacune specifice în aplicarea și implementarea dreptului UE pe baza petițiilor, și solicită Comisiei să ia măsurile adecvate și să informeze Parlamentul cu privire la acțiunile sale subsecvente; solicită, în plus, Consiliului și Parlamentului să întreprindă acțiuni specifice în ceea ce privește adoptarea Regulamentului (UE) .../... [procedura 2013(0140)COD] privind exceptarea muștelor de oțet (Drosophila melanogaster) de la controalele veterinare efectuate la frontierele externe ale UE, astfel cum au sugerat laureați ai premiului Nobel (profesori de biochimie) în petiția nr. 1358/2011;

7.  salută faptul că, în 2015, s-a redus timpul de soluționare a petițiilor, dar consideră totuși că, pentru a se asigura examinarea atentă a petițiilor și tratarea acestora într-un timp mai scurt și la un nivel de înaltă calitate, sunt necesare urgent mai multe resurse tehnice și umane în cadrul secretariatului Comisiei pentru petiții; solicită digitalizarea procesării petițiilor, mai ales prin introducerea de noi tehnologii ale informației și comunicării pentru a garanta procesarea eficientă și la timp și folosirea optimă a resurselor umane existente, menținând, totodată, dreptul cetățenilor de a trimite petiții prin poșta tradițională;

8.  consideră în continuare că inadmisibilitatea sau închiderea unei petiții din motive de fond trebuie justificată temeinic petiționarului, acest lucru reprezentând o obligație specială;

9.  salută faptul că Comisia este implicată și angajată în procesul de tratare a petițiilor și răspunde cât mai prompt noilor petiții ce îi sunt transmise de către Parlament; subliniază că răspunsurile Comisiei sunt adesea detaliate și acoperă toate petițiile care intră în domeniul său de competență; cu toate acestea, subliniază că, în multe cazuri, Comisia nu furnizează elemente noi în răspunsurile la petițiile în cazul cărora se solicită reexaminarea ca urmare a faptului că a avut loc o modificare a situației și contextului petițiilor respective; regretă ocaziile în care Comisia se concentrează cu precădere asupra aspectelor procedurale și nu intră în fondul problemei; reamintește Comisiei că petițiile care prezintă o potențială încălcare a dreptului UE pot fi soluționate doar după ce a fost încheiată analiza lor corespunzătoare; salută angajamentul Comisiei de a trimite la reuniunile Comisiei pentru petiții funcționari în general competenți, deoarece calitatea tratării generale a petițiilor crește atunci când Comisia este reprezentată în cadrul dezbaterilor de funcționarii de cel mai înalt rang disponibili; regretă faptul că, în cadrul reuniunilor comisiei, răspunsurile Comisiei se limitează, în general, la conținutul răspunsului oficial transmis comisiei și nu aduc informații noi sau pertinente, care să contribuie la soluționarea chestiunilor în discuție; constată că răspunsurile scrise și explicațiile furnizate pe parcursul dezbaterilor orale din cadrul Comisiei pentru petiții sunt luate în considerare în mod serios;

10.  consideră că, în rolul său de gardian al tratatelor și, în special, atunci când este vorba de chestiuni legate de mediu, Comisia ar trebui să depășească simpla examinare a conformității procedurale și să se concentreze mai mult asupra conținutului real al problemei esențiale; reamintește principiul precauției și spiritul esențial al legislației UE privind protecția mediului de a preveni pagubele ireversibile produse asupra zonelor sensibile din punct de vedere ecologic și îndeamnă Comisia să adopte o abordare care să-i permită să își utilizeze competențele și prerogativele în mod ex ante;

11.  își exprimă dezacordul față de interpretarea din ce în ce mai recurentă a Comisiei a celui de-al 27-lea Raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene (2009), conform căreia aceasta poate dispune clasarea acelor dosare pentru care nu au fost întreprinse măsuri concrete pentru procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sau să suspende astfel de proceduri pe rol într-o instanță juridică națională; reafirmă spiritul inițial al raportului susmenționat și solicită Comisiei să-și intensifice eforturile de asigurarea a unei aplicări consecvente a legislației UE, în limitele prerogativelor sale, recurgând la proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor indiferent de procedurile judiciare pe rol la nivel național;

12.  va insista ca, în viitor, Comisia să prezinte rapoarte periodice Parlamentului cu privire la evoluția procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor introduse împotriva statelor membre, cu scopul de a facilita o cooperare mai bună și pentru a putea informa din timp petiționarii implicați cu privire la evoluția acestor proceduri;

13.  consideră că, în scopul asigurării transparenței și în spiritul cooperării loiale între diferitele instituții ale UE, precum și conform Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, Comisia ar trebui să furnizeze Parlamentului , la cererea acestuia, o sinteză a cazurilor individuale asociate procedurilor EU Pilot; reamintește solicitările anterioare adresate de Comisia pentru petiții pentru a se asigura accesul la EU Pilot și la documentele procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, având în vedere faptul că petițiile conduc în mod frecvent la inițierea unor astfel de proceduri; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a informa Comisia pentru petiții cu privire la evoluțiile procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor care au o legătură directă cu petițiile; recunoaște necesitatea de a asigura o transparență maximă la divulgarea informațiilor privind procedurile EU Pilot și procedurile privind încălcarea dreptului comunitar deja încheiate;

14.  consideră că informațiile necesare cu privire la procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiate în urma investigațiilor legate de petiții ar trebui furnizate Parlamentului în timp util și, în special, la cererea Comisiei pentru petiții;

15.  consideră că este esențial să se îmbunătățească cooperarea cu parlamentele naționale și cu comisiile competente ale acestora, precum și cu guvernele statelor membre, în special pentru a garanta că petițiile sunt tratate de autoritățile relevante și competente; solicită din nou lansarea unui dialog structurat cu statele membre sub forma unor reuniuni periodice cu comisiile relevante ale parlamentelor naționale; salută faptul că o delegație a Comisiei pentru petiții a Bundestagului Germaniei a fost prezentă la reuniunea comisiei din 4 mai 2015; își exprimă speranța că un astfel de dialog poate contribui la cooperarea loială pentru identificarea unor soluții de succes la cazurile recurente identificate, precum petițiile la adresa Jugendamt; încurajează prezența reprezentanților statelor membre și ai autorităților locale și/sau regionale relevante la reuniunile Comisiei pentru petiții; reafirmă importanța participării reprezentanților Consiliului și ai Comisiei la reuniunile și audierile Comisiei pentru petiții;

16.  recunoaște impactul aplicării eficace a dreptului UE asupra consolidării credibilității instituțiilor UE; reamintește că dreptul de a adresa petiții, consacrat în Tratatul de la Lisabona, este un element important al cetățeniei europene și un barometru real pentru monitorizarea aplicării dreptului UE și pentru identificarea eventualelor lacune; solicită Comisiei pentru petiții să stabilească reuniuni periodice cu comisiile naționale pentru petiții pentru a contribui la o cunoaștere mai bună a preocupărilor cetățenilor europeni la nivelul UE și al statelor membre și pentru a consolida și mai mult drepturile acestora printr-o mai bună elaborare și punere în aplicare a dreptului european;

17.  își reiterează apelul făcut în cadrul rezoluției din 11 martie 2014 referitoare la activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2013(1) privind lansarea unui dialog structurat consolidat cu statele membre, de exemplu, prin organizarea periodică de reuniuni cu membrii comisiilor pentru petiții din cadrul parlamentelor naționale sau cu alte autorități competente; îndeamnă statele membre să ia act de recomandările formulate în rapoartele din misiunile de informare, precum și în timpul dialogurilor;

18.  salută faptul că, în 2015, 191 de cetățeni și-au prezentat petițiile direct în fața Comisiei pentru petiții; reamintește și sprijină utilizarea videoconferințelor sau a oricărui alt mijloc care le permite petiționarilor să participe în mod activ la lucrările Comisiei pentru petiții, dacă nu pot fi prezenți fizic la acestea;

19.  ia act de interpretarea strictă și restrictivă de către Comisie a articolului 51 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, care prevede, printre altele, că dispozițiile Cartei se aplică statelor membre „numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii”; ia act de faptul că articolul 51 alineatul (2) din Cartă prevede că aceasta „nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competențelor Uniunii”; reamintește că așteptările cetățenilor UE depășesc prevederile Cartei și invită Comisia să aibă în vedere a nouă abordare, mai armonizată cu acestea; îndeamnă la o interpretare mai largă a domeniului de aplicare a Cartei și, în ultimă instanță, la o reevaluare a pertinenței acestui articol în cadrul viitoarelor revizuiri ale Cartei și ale tratatelor; subliniază că nimic nu împiedică statele membre să se angajeze într-o aplicare deplină a dispozițiilor Cartei în legislația lor națională pentru a garanta protecția drepturilor fundamentale ale cetățenilor lor într-o măsură mai mare decât cea pe care o implică punerea în aplicare a dreptului Uniunii și reamintește statelor membre că sunt supuse și altor obligații internaționale;

20.  regretă că petiționarii nu sunt încă suficient de informați cu privire la motivele pentru care o petiție este declarată inadmisibilă;

21.  regretă interpretarea strictă și restrictivă de către Comisie a articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale, care prevede că dispozițiile Cartei „se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarității, precum și statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii”; reamintește că, având în vedere articolul 51 din Cartă, așteptările cetățenilor depășesc adeseori ceea ce este prevăzut în mod strict de dispozițiile juridice ale Cartei și rămân adesea neîndeplinite tocmai din cauza acestei interpretări stricte și restrictive; solicită Comisiei să adopte o nouă abordare, mai adaptată acestor așteptări;

22.  regretă faptul că cetățenii Poloniei și ai Regatului Unit nu sunt încă protejați de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

23.  subliniază că, în ianuarie 2015, doi deputați au fost numiți reprezentanți ai Comisiei pentru petiții în cadrul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; subliniază că aceștia au participat la analiza raportului preliminar al Uniunii Europene și al Comitetului ONU privind drepturile persoanelor cu handicap la Geneva, în Elveția, în perioada 27-28 august 2015 ; subliniază activitatea remarcabilă și constantă desfășurată de Comisia pentru petiții în contextul punerii în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; ia act de faptul că 2015 a fost un an foarte important, întrucât, pentru prima dată, un organism al Organizației Națiunilor Unite a examinat îndeplinirea obligațiilor UE în domeniul drepturilor omului; salută faptul că un comitet al ONU a avut ocazia de a primi detalii privind funcția de protecție a Comisiei pentru petiții; subliniază faptul că comisia a început să integreze în procesul de tratare a petițiilor observațiile finale ale Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap(2); salută faptul că audierea publică intitulată „Apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități din perspectiva petițiilor primite”, organizată de către Comisia pentru petiții la 15 octombrie 2015, a oferit un nivel înalt de accesibilitate; atrage atenția asupra importanței concluziilor studiului comandat de Departamentul tematic C, intitulat „Rolul de protecție al Comisiei pentru petiții în contextul punerii în aplicare a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap”; consideră că este important ca, în continuare, Comisia pentru petiții să organizeze evenimente centrate pe petițiile adresate în ceea ce privește dizabilitățile; solicită consolidarea capacității Comisiei pentru petiții și a secretariatului său, pentru ca aceasta să-și poată îndeplini în mod adecvat funcția de protecție; solicită desemnarea unui funcționar responsabil cu tratarea problemelor asociate dizabilităților; ia act de măsurile semnificative de monitorizare ale Comisiei din 2015 în ceea ce privește chestiuni mai specifice legate de dizabilități, precum ratificarea Tratatului de la Marrakech, deblocarea directivei privind combaterea discriminării, scutirea de la plata taxelor vamale în cazul anumitor articole create pentru a promova dezvoltarea educațională, științifică sau culturală a persoanelor cu handicap sau sprijinirea îngrijitorilor familiali;

24.  îndeamnă la ratificarea promptă la nivelul UE a Tratatului de la Marrakech, pentru facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate, indiferent de conflictul de competențe în fața CJUE; reamintește că, în observațiile sale finale din septembrie 2015, Comitetul ONU privind drepturile persoanelor cu handicap a evidențiat unele deficiențe în cadrul UE în ceea ce privește respectarea deplină a Convenției; remarcă faptul că i se solicită UE să adopte rapid un act european privind accesibilitatea modificat, care să includă mecanisme eficace și accesibile de aplicare și de tratare a plângerilor; remarcă cerința de separare a rolurilor Comisiei, prin eliminarea acesteia din cadrul independent de monitorizare, pentru a asigura faptul că în cadru există resurse adecvate pentru ca acesta să-și îndeplinească funcțiile;

25.  subliniază varietatea domeniilor tematice vizate de petițiile cetățenilor, cum ar fi drepturile fundamentale, bunăstarea copiilor, drepturile persoanelor cu handicap, drepturile persoanelor care aparțin minorităților, drepturile copiilor, piața internă, legislația în domeniul mediului, relațiile de muncă, politicile din domeniul migrației, acordurile comerciale, sănătatea publică, transporturile, drepturile animalelor și discriminarea;

26.  regretă abordarea foarte restrictivă a Comisiei în răspunsurile sale la petițiile legate de diverse aspecte ale bunului tratament aplicat animalelor, în ceea ce privește interpretarea responsabilităților sale în temeiul articolului 13 din TFUE; solicită insistent Comisiei să reanalizeze abordarea actuală și să își analizeze o dată în plus temeiul juridic pentru a juca un rol în asigurarea unei mai bune protecții a drepturilor animalelor în întreaga UE;

27.  subliniază caracterul sensibil al petițiilor legate de drepturile copiilor, deoarece în astfel de cazuri este nevoie să se ofere un răspuns rapid și adecvat la preocupările petiționarilor, asigurând, în același timp, interesul superior al copilului, în contextul vizitelor de informare pe care Comisia PETI le poate organiza în cadrul procesului de examinare a petițiilor;

28.  consideră că organizarea de audieri publice reprezintă un mod foarte util de a examina mai în detaliu problemele ridicate de către petiționari care intră în domeniile de activitate ale UE, precum și aspecte generale ale funcționării UE, subliniind deficiențele care pot exista în cadrul acesteia; atrage atenția asupra audierilor publice organizate la 26 februarie 2015 împreună cu Comisia pentru afaceri constituționale privind inițiativa cetățenească europeană (ICE), la 23 iunie 2015 privind dreptul de a adresa petiții, la 15 octombrie 2015 privind protecția drepturilor persoanelor cu handicap, la 11 mai 2015, împreună cu alte trei comisii, privind ICE „Stop vivisecției” și consideră, de asemenea, util seminarul organizat la 1 decembrie 2015 împreună cu Comisia pentru afaceri juridice privind adopțiile transfrontaliere;

29.  consideră că ICE reprezintă un nou drept politic al cetățenilor și un instrument util pentru definirea priorităților în ceea ce privește democrația participativă în Uniunea Europeană, care le permite cetățenilor să se implice activ și în mod direct în proiectele și procesele care au un impact asupra lor, potențialul acestora trebuind să fie, în mod neîndoielnic, exploatat pe deplin și îmbunătățit într-o mare măsură pentru a obține cele mai bune rezultate și pentru a încuraja cât mai mulți cetățeni ai Uniunii să participe la dezvoltarea în continuare a procesului de integrare europeană; consideră, de asemenea, că printre obiectivele prioritare ale Uniunii Europene trebuie să se afle consolidarea protecției drepturilor fundamentale, a legitimității democratice și a transparenței instituțiilor; reamintește Comisiei că este necesar să urmeze recomandările din Rezoluția Parlamentului European din 28 octombrie 2015 referitoare la ICE(3), pentru a garanta efectiv dreptul de a lansa o inițiativă cetățenească europeană; își reconfirmă angajamentul de a participa proactiv la organizarea de audieri publice pentru inițiativele de succes; se angajează să acorde prioritate, la nivel instituțional, eficacității acestui proces de participare și să asigure luarea unor măsuri legislative subsecvente adecvate;

30.  regretă faptul că Comisia consideră că este prea devreme să se revizuiască Regulamentul (UE) nr. 211/2011, care a fost pusă în aplicare în urmă cu mai mult de trei ani la 1 aprilie 2012; consideră că este necesar să se evalueze în mod exhaustiv punerea sa în practică, pentru a rezolva toate deficiențele întâlnite și pentru a propune soluții viabile pentru revizuirea sa în viitorul apropiat, garantând faptul că procedurile și condițiile necesare pentru inițiativa cetățenească europeană sunt foarte clare, simple, ușor de aplicat și proporționale; salută raportul Comisiei din 31 martie 2015 privind ICE și decizia Ombudsmanului European OI/9/2013/TN și îndeamnă Comisia să prevadă, în cadrul revizuirii acestui instrument, că ICE aduce o reală contribuție în cadrul Uniunii în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și că, atunci când se consideră că o ICE a fost încheiată cu succes, sunt puse în aplicare toate măsurile juridice relevante pentru a asigura desfășurarea unor acțiuni adecvate în urma acesteia; solicită Comisiei, având în vedere diferitele deficiențe depistate, să prezinte cât mai curând o propunere de reformare a Regulamentului (UE) nr. 211/2011;

31.  atrage atenția asupra Rezoluției sale din 8 octombrie 2015 referitoare la legislația privind creditele ipotecare și la instrumentele financiare riscante în Spania(4), bazată pe petițiile primite, în care Parlamentul a formulat o serie de recomandări pentru aplicarea corectă a legislației UE privind creditele ipotecare și pentru combaterea abuzurilor bancare; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare în toate statele membre a Directivei 2014/17/UE privind contractele de credit și a Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și să facă schimb de bune practici pentru a oferi mai multă protecție cetățenilor care se confruntă cu dificultăți financiare;

32.  este îngrijorat de dovada deficiențelor privind accesul corespunzător la justiție în anumite state membre, dezvăluite în urma tratării unor petiții; consideră că aceasta este o chestiune esențială care trebuie abordată fără întârziere pentru a garanta o funcționare democratică corespunzătoare a Uniunii și exercitarea drepturilor fundamentale de către cetățenii și rezidenții săi; consideră că Uniunea ar trebui să dea un exemplu prin lansarea pilonului Convenției de la Aarhus privind accesul la justiție în probleme de mediu;

33.  atrage atenția asupra Rezoluției sale din 21 ianuarie 2016 referitoare la activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2014(5), precum și asupra Rezoluției sale din 25 februarie 2016 referitoare la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2014(6);

34.  salută reluarea unui nivel mai normal de activitate în domeniul misiunilor de informare și se așteaptă ca potențialul deplin al acestei prerogative specifice a Comisiei pentru petiții să fie exploatat în următorii ani, până la finalul perioadei legislative; subliniază importanța documentelor de lucru elaborate după fiecare misiune, inclusiv a recomandărilor specifice, și îndeamnă diferitele autorități vizate să le ia în considerare în mod corespunzător; consideră că gradul de conformitate cu aceste recomandări ar trebui evaluat periodic;

35.  subliniază activitățile desfășurate de Comisia pentru petiții pe parcursul anului 2015 pentru a pune la dispoziția petiționarilor un portal web prin intermediul căruia aceștia se pot înregistra, pot adresa o petiție, pot descărca documentele însoțitoare și pot sprijini petiții deja declarate admisibile; subliniază actualizarea acestui portal, în care s-au încărcat petițiile înregistrate în anii 2013, 2014 și 2015; salută reînnoirea și îmbunătățirea noilor funcții de căutare, de sprijinire a unor petiții și de confidențialitate a petiționarului;

36.  reamintește măsurile necesare pentru a încheia fazele restante ale proiectului portalului web pentru petiții, în urma cărora petiționarul va putea primi în timp real informații privind stadiul petiției sale, va putea fi anunțat în mod automat cu privire la modificările din cadrul procesului de tratare a petiției, precum declararea admisibilității, primirea unui răspuns din partea Comisiei sau includerea petiției pe agenda unei reuniuni a comisiei și punerea la dispoziție a unui link pentru accesul la transmiterea pe internet, și se vor transmite informații clare și directe din partea secretariatului Comisiei pentru petiții; subliniază faptul că portalul web reprezintă o sursă de informații esențială pentru cetățenii UE și că, prin urmare, ar trebui furnizate informații privind ciclul de viață al petiției;

37.  atrage atenția asupra adoptării Regulamentului (UE) nr. 910/2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă; îndeamnă ca documentele de depunere, semnate în mod electronic de toate cele 28 de state membre, să fie acceptate de către Comisia pentru petiții, precum și de către toate instituțiile Uniunii Europene;

38.  subliniază rolul important al rețelei SOLVIT, care este o rețea de soluționare a problemelor între statele membre și care ar trebui să fie dezvoltată și valorificată pe deplin, în colaborare cu statele și cu centrele naționale SOLVIT ce depind de administrațiile naționale; solicită ca rețeaua SOLVIT să fie dotată cu mai multe resurse și să se efectueze o analiză mai sistematică a problemelor depistate cu ajutorul SOLVIT, întrucât această rețea contribuie la furnizarea unei imagini fidele privind disfuncțiile pieței unice;

39.  solicită Regatului Unit să ia act de recomandările formulate în raportul misiunii de informare ce s-a desfășurat la Londra în zilele de 5 și 6 noiembrie 2015, care au fost aprobate de comisie la 19 aprilie 2016;

40.  subliniază importanța cooperării cu Ombudsmanul European și a participării Parlamentului European în cadrul Rețelei Europene a Ombudsmanilor; salută bunele relații interinstituționale dintre Ombudsmanul European și Comisia pentru petiții; salută activitatea Ombudsmanului în vederea consolidării bunei administrări în cadrul UE și apreciază în mod deosebit contribuțiile periodice ale acestuia la lucrările Comisiei pentru petiții pe întreaga durată a anului;

41.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și raportul Comisiei pentru petiții, Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor și parlamentelor statelor membre, comisiilor pentru petiții ale acestora și ombudsmanilor lor sau organelor competente similare.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0204. (2) Adoptate de Comitetul ONU la cea de-a 14-a sesiune a sa (17 august - 4 septembrie 2015); a se vedea: http://tbinternet.ohchr.org/_layouts/treatybodyexternal/Download.aspx?symbolno=CRPD%2fC%2fEU%2fCO%2f1&Lang=en (3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0382. (4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0347. (5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0021. (6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0062.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la acordurile internaționale în domeniul aviației (2016/2961(RSP))

P8_TA(2016)0513 B8-1337/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere deciziile Consiliului din 8 martie 2016 de a autoriza Comisia să deschidă negocieri privind acordurile în domeniul siguranței aviației cu Japonia și cu China,

–  având în vedere deciziile Consiliului din 7 iunie 2016 de a autoriza Comisia să deschidă negocieri privind încheierea unor acorduri referitoare la serviciile aeriene la nivelul UE cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Turcia, Qatar și Emiratele Arabe Unite,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 septembrie 2012 intitulată „Politica externă a UE în domeniul aviației – abordarea provocărilor viitoare” (COM(2012)0556),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2015 intitulată „O strategie în domeniul aviației pentru Europa” (COM(2015)0598),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2015 referitoare la aviație(1),

–  având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(2) („Acordul-cadru), în special punctele 23-29, anexa II și anexa III,

–  având în vedere jurisprudența Curții de Justiție, în special hotărârile din 24 iunie 2014 în cauza Mauritius (C-658/11) și din 14 iunie 2016 în cauza Tanzania (C-263/14),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 12 martie 2014 între Parlamentul European și Consiliu privind transmiterea către Parlamentul European și prelucrarea de către acesta a informațiilor clasificate deținute de Consiliu în alte chestiuni decât cele vizate de domeniul politicii externe și de securitate comune(3),

–  având în vedere decizia Biroului Parlamentului European din 15 aprilie 2013 referitoare la normele de reglementare a tratamentului informațiilor confidențiale de către Parlamentul European,

–  având în vedere modalitățile practice pentru furnizarea de informații privind negocierile internaționale în domeniul aviației, inclusiv accesul la informații confidențiale, astfel cum au fost convenite între președintele Comisiei pentru transport și turism și comisarul pentru transporturi sub forma unui schimb de scrisori la 19 ianuarie 2016 și 18 martie 2016,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 218,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la acordurile internaționale în domeniul aviației (O-000128/2016 – B8-1807/2016),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Comisia a propus, în cadrul strategiei în domeniul aviației pentru Europa, să deschidă negocieri privind siguranța aviației civile cu Japonia și cu China, și privind acorduri în domeniul serviciilor aeriene la nivelul UE cu China, Turcia, Mexic, șase state membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului, Armenia și ASEAN;

B.  întrucât Consiliul a autorizat Comisia să deschidă negocieri privind acorduri în domeniul siguranței aviației cu China și Japonia și privind acorduri în domeniul serviciilor aeriene la nivelul UE cu ASEAN, Turcia, Qatar și Emiratele Arabe Unite;

C.  întrucât este necesară aprobarea Parlamentului pentru încheierea acordurilor internaționale în domeniile în care se aplică procedura legislativă ordinară;

D.  întrucât, atunci când Comisia negociază acorduri între Uniune și țări terțe sau organizații internaționale, Parlamentul trebuie să fie „informat de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii”(Articolul 218 alineatul (10) din TFUE),

E.  întrucât Acordul-cadru ar trebui să garanteze că competențele și prerogativele instituțiilor sunt exercitate într-un mod cât mai eficient și mai transparent posibil;

F.  întrucât, în respectivul acord-cadru, Comisia s-a angajat să respecte principiul tratamentului egal între Parlament și Consiliu în chestiunile legislative și bugetare, în special în ceea ce privește accesul la reuniuni și transmiterea contribuțiilor sau a altor informații,

1.  subliniază că, pentru a fi în măsură să ia o decizie dacă să își dea sau nu aprobarea la sfârșitul negocierilor, Parlamentul trebuie să urmărească procesul de la început; consideră că este, de asemenea, în interesul celorlalte instituții ca orice preocupări suficient de importante care pun în discuție disponibilitatea Parlamentului de a acorda aprobarea să fie identificate și rezolvate într-un stadiu incipient;

2.  ia act de faptul că Acordul-cadru prevede, în special, că Parlamentul ar trebui să primească, de la început, cu regularitate și, dacă este necesar, în mod confidențial, informații amănunțite complete în legătură cu procedura în curs în toate etapele negocierilor;

3.  solicită Comisiei să ofere comisiei competente a Parlamentului informații cu privire la intenția de a propune negocieri în vederea încheierii și modificării unor acorduri internaționale în domeniul aviației; se așteaptă ca Comisia să convină acorduri cu Consiliul și cu partenerii de negociere pentru a oferi deputaților în Parlamentul European acces la toate documentele relevante, inclusiv la mandatele de negociere și textele consolidate, în paralel și pe picior de egalitate cu Consiliul;

4.  subliniază faptul că, în conformitate cu articolul 24 din Acordul-cadru, informațiile menționate mai sus trebuie să fie transmise Parlamentului astfel încât, dacă este necesar, acesta să își poată exprima opinia; îndeamnă cu stăruință Comisia să informeze Parlamentul în legătură cu modul în care opiniile sale sunt luate în considerare;

5.  reamintește faptul că, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE, Consiliul și Comisia au obligația de a informa Parlamentul de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii.

6.  recunoaște că, atunci când Parlamentul primește informații sensibile despre negocierile în curs de desfășurare, acesta are obligația de a garanta că se respectă deplina confidențialitate;

7.  constată că Regulamentul său de procedură permite Parlamentului „pe baza unui raport al comisiei competente [să adopte] recomandări, solicitând ca acestea să fie luate în considerare înainte de încheierea acordului respectiv” [articolul 108 alineatul (4)];

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0394. (2) JO L 304, 20.11.2010, p. 47. (3) JO C 95, 1.4.2014, p. 1.