Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2016/2228(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0032/2017

Texte depuse :

A8-0032/2017

Dezbateri :

PV 15/03/2017 - 17
CRE 15/03/2017 - 17

Voturi :

PV 16/03/2017 - 6.8
CRE 16/03/2017 - 6.8

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0093

Texte adoptate
PDF 461kWORD 65k
Joi, 16 martie 2017 - Strasbourg Ediţie definitivă
O politică integrată a Uniunii Europene pentru regiunea arctică
P8_TA(2017)0093A8-0032/2017

Rezoluţia Parlamentului European din 16 martie 2017 referitoare la o politică integrată a Uniunii Europene pentru regiunea arctică (2016/2228(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), încheiată la 10 decembrie 1982, în vigoare din 16 noiembrie 1994 și Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC),

–  având în vedere Acordul de la Paris din 12 decembrie 2015, încheiat cu ocazia celei de-a 21-a Conferințe a părților la CCONUSC (Acordul de la Paris), precum și votul din 4 octombrie 2016 al Parlamentului European privind ratificarea acordului(1),

–  având în vedere Convenția de la Minamata, Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, Protocolul de la Göteborg, Convenția de la Stockholm, Convenția de la Århus și Convenția privind diversitatea biologică,

–  având în vedere summitul Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă și documentul final adoptat de Adunarea Generală la 25 septembrie 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: agenda 2030 pentru dezvoltarea durabilă”(2),

–  având în vedere Convenția UNESCO din 16 noiembrie 1972 privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural,

–  având în vedere Convenția OIM nr. 169,

–  având în vedere Declarația de la Ilulissat, anunțată de către cele cinci state de coastă cu deschidere la Oceanul Arctic la 28 mai 2008, la Conferința privind Oceanul Arctic din Ilulissat, Groenlanda,

–  având în vedere Declarația inuiților din regiunea polară privind principiile de dezvoltare a resurselor în Inuit Nunaat(3),

–   având în vedere adoptarea de către Adunarea Generală a ONU a Declarației nr. 61/295 privind drepturile popoarelor indigene (UNDRIP), la 13 septembrie 2007,

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind chestiunile arctice, în special cele din 20 iunie 2016, 12 mai 2014, 8 decembrie 2009 și 8 decembrie 2008,

–   având în vedere Strategia globală a UE pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene din iunie 2016 privind o „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică”, precum și „Raportul PESC - Prioritățile noastre în 2016”, astfel cum a fost aprobat de Consiliu la 17 octombrie 2016,

–  având în vedere comunicarea comună făcută de Comisie și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR) la 27 aprilie 2016 privind „O politică integrată a Uniunii Europene pentru regiunea arctică” (JOIN(2016)0021), Comunicarea comună a Comisiei și ÎR din 26 iunie 2012 privind „Dezvoltarea unei politici a Uniunii Europene pentru regiunea arctică” (JOIN(2012)0019) și Comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2008 privind „Uniunea Europeană și regiunea arctică” (COM(2008)0763),

–  având în vedere strategiile naționale arctice ale statelor arctice, în special cele ale regatului Danemarcei (2011), ale Suediei (2011) și ale Finlandei (2013), precum și cele ale altor state membre ale UE și ale altor state membre ale SEE,

–   având în vedere Decizia 2014/137/UE a Consiliului din 14 martie 2014 privind relațiile dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Groenlanda și Regatul Danemarcei, pe de altă parte,

–  având în vedere Declarația privind înființarea Consiliului Arctic (CA) și programul actual al CA pentru perioada 2015-2017 stabilit în timpul președinției SUA,

–   având în vedere declarația de la cea de-a 20-a aniversare a Cooperării Euro-Arctice la Marea Barents, formulată la Kirkenes, Norvegia, la 3-4 iunie 2013,

–  având în vedere declarațiile Conferinței parlamentarilor din regiunea arctică (CPAR) și Conferința parlamentară din zona Mării Barents (BPC), în special Declarația adoptată în urma celei de a XII-a Conferințe a CPAR din Ulan Ude, Rusia, 14-16 iunie 2016,

–   având în vedere declarația comună a celei de-a treia reuniuni ministeriale a Dimensiunii nordice reînnoite, care a avut loc la Bruxelles, la 18 februarie 2013,

–   având în vedere declarațiile adoptate cu ocazia Forumului Parlamentar al Dimensiunii nordice la Reykjavik, Islanda, în mai 2015, la Arhangelsk, Rusia, în noiembrie 2013, la Tromsø, Norvegia, în februarie 2011 și la Bruxelles în septembrie 2009,

–  având în vedere Codul internațional privind navele care acționează în apele polare adoptat de Organizația Maritimă Internațională (OMI),

–   având în vedere Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave (MARPOL),

–   având în vedere Convenția privind poluarea cu petrol, Fondul pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu petrol și Fondul suplimentar,

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 noiembrie 2013 referitoare la implementarea politicii de securitate și apărare comune (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună)(4), Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la dimensiunea maritimă a politicii de securitate și apărare comune(5), Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la rolul politicii de securitate și apărare comune în cazul crizelor și al dezastrelor naturale generate de climă(6), Rezoluția sa din 12 septembrie 2012 referitoare la Raportul anual al Consiliului înaintat Parlamentului European privind politica externă și de securitate comună(7),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind regiunea arctică, în special Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la strategia Uniunii Europene pentru regiunea arctică(8), Rezoluția sa din 20 ianuarie 2011 referitoare la o politică durabilă a UE pentru nordul îndepărtat(9) și Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la reglementarea regiunii arctice(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 februarie 2016 referitoare la evaluarea la jumătatea perioadei a strategiei UE în domeniul biodiversității(11) și Rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la acțiunile subsecvente Agendei 2030 și la evaluarea acesteia(12),

–  având în vedere recomandările relevante ale Delegației pentru relațiile cu Elveția și Norvegia, Comisia parlamentară mixtă UE-Islanda și Comisia parlamentară mixtă a Spațiului Economic European (Delegația SINEAA),

–   având în vedere Strategia spațială pentru Europa (COM(2016)0705), publicată de Comisie la 26 octombrie 2016,

–   având în vedere Regulamentul (UE) nr. 2015/1775 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 octombrie 2015 privind comerțul cu produse derivate din focă,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri externe și ale Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru pescuit (A8-0032/2017),

A.  întrucât UE este un actor la scară mondială; întrucât UE este implicată de multă vreme în regiunea arctică, din motive istorice, geografice, economice și de cercetare; întrucât trei dintre statele sale membre – Danemarca, Finlanda și Suedia – sunt țări arctice; întrucât regiunea arctică este înconjurată de ape internaționale, iar cetățenii și guvernele din toată lumea, inclusiv din Uniunea Europeană, au responsabilitatea de a susține protejarea regiunii arctice;

B.  întrucât implicarea UE în regiunea nordică și în regiunea arctică datează deja de la începutul anilor 1990, prin participarea sa la înființarea Consiliului Statelor de la Marea Baltică (CSMB), a Consiliului Euro-Arctic al Mării Barents (BEAC) și prin calitatea Comisiei de membru cu drepturi depline în aceste consilii;

C.  întrucât politica privind Dimensiunea nordică (DN), cu impact asupra afacerilor interne dar și externe ale UE, a evoluat într-un parteneriat egal între UE, Rusia, Norvegia și Islanda; întrucât, pe lângă partenerii DN, mai multe organizații multilaterale participă la această politică comună, cum ar fi CA, CSMB și BEAC, în timp ce Canada și Statele Unite au statutul de observatori; întrucât politica acoperă o zonă geografică largă și joacă un rol important în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, sănătatea publică și bunăstarea socială, cultura, protecția mediului, transportul și logistica, prin cooperare regională practică;

D.  întrucât UE și-a construit și consolidat treptat politica privind regiunea arctică; întrucât implicarea crescândă și interesele comune ale UE sunt servite cel mai bine de măsuri comune bine coordonate; întrucât provocările legate de regiunea arctică necesită un răspuns comun la nivel regional și internațional;

E.  întrucât regiunea arctică se confruntă cu provocări sociale, economice și de mediu unice;

F.  întrucât regiunea europeană arctică are o populație redusă, distribuită pe un areal vast caracterizat de lipsa legăturilor de transport, de exemplu a drumurilor, a căilor ferate și a zborurilor care să conecteze regiunile estice cu cele vestice; întrucât regiunea europeană arctică suferă din cauza nivelului scăzut al investițiilor;

G.  întrucât regiunii arctice i se aplică un cadru juridic internațional larg;

H.  întrucât CA este principalul forum pentru cooperare în regiunea arctică; întrucât, în cei 20 de ani de la înființare, CA și-a demonstrat abilitatea de a menține cooperarea într-un regim constructiv și pozitiv, de a se adapta noilor provocări și de a își asuma noi responsabilități;

I.  întrucât statele arctice își exercită suveranitatea și jurisdicția asupra teritoriilor și apelor lor; întrucât drepturile locuitorilor din regiunea arctică de a continua utilizarea durabilă a resurselor lor naturale trebuie să fie respectate;

J.  întrucât interesul pentru zona arctică și resursele sale este în creștere datorită mediului în schimbare al acestei zone și a insuficienței resurselor; întrucât importanța geopolitică a regiunii este în creștere; întrucât efectele schimbărilor climatice și competiția crescândă pentru accesul la zona arctică și la resursele sale naturale, precum și intensificarea activităților economice au creat riscuri în regiune, inclusiv provocări la adresa mediului și a securității umane, dar și noi oportunități, cum ar fi cele legate de o bioeconomie sustenabilă foarte dezvoltată; întrucât, ca urmare a schimbărilor climatice, se vor deschide noi căi de navigație și noi zone de pescuit și resurse naturale ar putea conduce la intensificarea activității umane și a provocărilor de mediu în regiune;

K.  întrucât zona arctică constituie de multă vreme o regiune de cooperare internațională constructivă și întrucât este necesar ca aceasta să rămână o zonă cu tensiuni scăzute;

L.  întrucât buna accesibilitate pentru o mai bună conectare a zonelor rurale la restul UE este o condiție prealabilă pentru dezvoltarea economică durabilă și competitivă în centrele de creștere nordice, date fiind interesul în creștere al investitorilor și al părților interesate pentru resursele neexploatate din zonă și rolul lor de puncte focale în preocupările de mediu;

M.  întrucât în 2015, Federația Rusă a înființat cel puțin șase baze noi la nordul Cercului Polar, inclusiv șase porturi de mare adâncime și 13 aerodromuri, și și-a intensificat prezența în regiunea arctică în materie de forțe terestre;

N.  întrucât ecosisteme robuste, sănătoase și durabile ale regiunii arctice, locuite de comunități viabile, sunt de o importanță strategică pentru stabilitatea politică și economică a Europei și a lumii; întrucât regiunea arctică cuprinde mai mult de jumătate dintre zonele umede din lume și joacă un rol esențial în purificarea apei; întrucât această regiune contribuie la atingerea obiectivelor privind starea bună a apelor din Uniunea Europeană în temeiul Directivei-cadru privind apa; întrucât costurile inacțiunii în ceea ce privește conservarea socio-ecosistemelor regiunii arctice cresc exponențial;

O.  întrucât calota de gheață din regiunea arctică s-a diminuat în mod semnificativ din 1981, zonele sub permafrost descresc (cu riscul de eliberare accidentală a unor cantități enorme de dioxid de carbon(13) și metan în atmosferă), stratul de zăpadă continuă să se reducă și ghețarii care se topesc contribuie la creșterea nivelului apei mărilor; întrucât s-a observat că gheața marină dispare într-un ritm și mai rapid decât cel prevăzut în modele și că volumul acesteia pe durata verii a scăzut cu peste 40 % în 35 de ani; întrucât schimbările climatice avansează într-un ritm de două ori mai rapid - și în tendință de accelerare - în regiunile polare, determinând modificări necunoscute și imprevizibile asupra ecosistemelor din lume;

P.  întrucât trei state membre (Danemarca, Finlanda și Suedia) și una dintre țările și teritoriile de peste mări (Groenlanda) sunt membre ale CA, format din opt membri, iar alte șapte state membre (Franța, Germania, Italia, Țările de Jos, Polonia, Spania și Regatul Unit) au statut de observator; întrucât UE așteaptă cu interes definitivarea statutului său oficial de observator în CA;

Q.  întrucât protecția mediului și dezvoltarea durabilă sunt cele două principii fundamentale ale declarației de la Ottawa care a pus bazele CA în 1996;

R.  întrucât aproximativ patru milioane de persoane trăiesc în regiunea arctică, dintre care 10 % sunt comunități indigene; întrucât mediul arctic vulnerabil și drepturile fundamentale ale popoarelor indigene trebuie respectate și protejate cu garanții mai stricte; întrucât drepturile popoarelor indigene și locale de a aproba și a participa la procesul decizional care afectează extragerea de resurse naturale trebuie să fie garantate; întrucât prezența din ce în ce mai mare a poluanților și a metalelor grele în zona arctică are un impact negativ asupra lanțului alimentar, prin faptul că acestea se regăsesc în floră și în faună, în special în pește, și constituie o problemă semnificativă pentru sănătatea locuitorilor și a consumatorilor de produse pescărești din alte regiuni;

S.  întrucât ecosistemele arctice, inclusiv flora și fauna, sunt deosebit de vulnerabile la perturbări, având nevoie de perioade de recuperare relativ îndelungate; întrucât consecințele negative asupra mediului sunt deseori cumulative și ireversibile și au adesea un impact geografic și ecologic extern (de exemplu, daune aduse ecosistemelor oceanice);

T.  întrucât, în ultimele decenii, temperaturile din regiunea arctică au crescut de aproximativ două ori mai rapid decât media globală;

U.  întrucât cantitățile crescute de emisii de gaze cu efect de seră și poluarea aerului în atmosferă contribuie la schimbarea climei în regiunea arctică; întrucât poluarea din clima arctică provine în principal de la emițători asiatici, nord-americani și europeni, astfel încât măsurile de reducere a emisiilor din UE joacă un rol important în combaterea schimbărilor climatice din regiunea arctică;

V.  întrucât riscurile reprezentate de utilizarea păcurii grele în transportul maritim din regiunea arctică sunt multiple: în cazul deversărilor, acest combustibil deosebit de dens se emulsionează, se scufundă și poate fi transportat pe distanțe lungi dacă este prins în gheață; păcura grea deversată reprezintă un risc enorm pentru securitatea alimentelor consumate de comunitățile indigene din zona arctică, a căror subzistență depinde de pescuit și de vânătoare; arderea păcurii grele produce oxizi de sulf și metale grele, precum și cantități mari de negru de fum care, odată depuse pe gheața din zona arctică, stimulează absorbția căldurii în masa de gheață, accelerând procesul de topire și efectele schimbărilor climatice; întrucât transportul și utilizarea păcurii grele sunt interzise de OMI în apele din jurul regiunii antarctice;

W.  întrucât UE trebuie să joace un rol important în discuțiile și negocierile care au loc în cadrul forurilor internaționale, pentru ca toți actorii implicați să-și asume responsabilitatea în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sau de poluanți, precum și pentru a face față provocărilor tot mai mari legate de gestionarea durabilă a resurselor;

X.  întrucât riscurile derivate din utilizarea energiei nucleare în spărgătoarele de gheață și în instalațiile de coastă ar trebui luate în considerare și reduse la minimum în toate activitățile legate de pregătire și intervenție;

Y.  întrucât depozitarea oricărui tip de deșeuri în permafrostul arctic nu reprezintă sub nicio formă o soluție durabilă de gestionare a deșeurilor, astfel cum au demonstrat rezultatele recente din Camp Century, Groenlanda;

Z.  întrucât politica UE din regiunea arctică ar trebui să reflecte mai îndeaproape obiectivele de dezvoltare durabilă pe care UE s-a angajat să le atingă până în 2030;

AA.  întrucât un proces decizional bazat pe date științifice, inclusiv pe cunoștințele comunităților locale și ale comunităților indigene, este esențial pentru conservarea ecosistemelor fragile din regiunea arctică, pentru reducerea riscurilor, pentru a permite adaptarea comunităților locale și promovarea dezvoltării durabile; întrucât UE este cel mai mare finanțator mondial al cercetării în domeniul arctic și promovează liberul schimb al rezultatelor;

AB.  întrucât o combinație echilibrată între expertiza și specializarea industrială din zona arctică, pe de o parte, și angajamentul în direcția unor obiective ecologice și de dezvoltare durabilă, pe de altă parte, are potențialul de a încuraja inovarea ecologică, simbioze industriale și o gestionare eficace a deșeurilor în regiunea arctică, menținând astfel atât mediul său imaculat, cât și potențialul său pentru oportunități de afaceri noi și emergente și pentru creșterea numărului de locuri de muncă, în procesul care contribuie la ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și remedierea problemei îmbătrânirii populației;

AC.  întrucât capacitățile tehnice în materie de comunicații prin satelit existente în cadrul Uniunii Europene, precum serviciile și infrastructura oferite de programele Copernicus și Galileo, ar putea satisface nevoile utilizatorilor din regiunea arctică;

AD.  întrucât implicarea comunităților locale este esențială pentru succesul gestionării resurselor naturale și pentru consolidarea ecosistemelor fragile;

AE.  întrucât recunoaște importanța luării în considerare a cunoștințelor tradiționale și locale în procesele decizionale din zona arctică;

AF.  întrucât culturile sami, neneță, hanti, evenkă, ciukci, aleută, yupikă și inuită trebuie să fie protejate în conformitate cu UNDRIP; întrucât populațiile indigene din regiunea arctică au dreptul de a folosi resursele naturale din zona în care locuiesc și ar trebui, așadar, să fie implicate în elaborarea oricăror planuri viitoare privind pescuitul comercial;

AG.  întrucât orice activitate de pescuit în regiunea arctică trebuie să fie realizată în conformitate cu acordurile internaționale existente care reglementează zona, inclusiv Tratatul privind Spitsbergen din 1920 și, în mod specific, cu toate drepturile statelor părți la acest tratat și, de asemenea, în conformitate cu toate drepturile istorice de pescuit;

1.  salută comunicarea comună, ca un pas pozitiv către o politică integrată a UE privind chestiunile arctice, care identifică domenii specifice de acțiune, și către dezvoltarea unui cadru mai coerent de măsuri al UE, cu accent pe regiunea arctică europeană; subliniază nevoia de coerență între politica internă și cea externă a Uniunii cu privire la chestiunile arctice; îndeamnă Comisia să instituie măsuri concrete de punere în aplicare a comunicării sale și de monitorizare a acesteia; reafirmă apelul său pentru o strategie vastă și un plan concret de măsuri privind implicarea UE în regiunea arctică, care ar trebui să pornească de la chestiunea conservării ecosistemului arctic vulnerabil;

2.  salută cele trei domenii prioritare ale comunicării comune, și anume schimbările climatice, dezvoltarea durabilă și cooperarea internațională;

3.  subliniază importanța UNCLOS în asigurarea cadrului juridic multilateral esențial pentru toate activitățile oceanice, inclusiv în regiunea arctică, pentru delimitarea platformei continentale arctice și rezolvarea problemelor de suveranitate intra-arctice în ceea ce privește mările teritoriale; ia act de faptul că există foarte puține probleme nerezolvate de jurisdicție în regiunea arctică; consideră că respectarea legislației internaționale în regiunea arctică este esențială; subliniază faptul că apele din jurul Polului Nord sunt, majoritar, ape internaționale; susține un rol puternic al UE în promovarea unor acorduri multilaterale eficiente și a unei ordini mondiale bazate pe reguli, prin consolidarea și implementarea coerentă a acordurilor și cadrelor internaționale, regionale și bilaterale relevante; subliniază că UE ar trebui să joace un rol pozitiv în promovarea și susținerea acordurilor care consolidează gestionarea biodiversității și a mediului în afara jurisdicțiilor naționale din Oceanul Arctic; ia act de faptul că aceasta nu privește nici navigația, nici modurile de viață tradiționale; îndeamnă UE să colaboreze îndeaproape cu statele membre pentru a sprijini conservarea și protecția mediului din regiune; subliniază rolul important pe care îl deține CA în menținerea cooperării constructive, a unui nivel scăzut al tensiunilor, a păcii și a stabilității în regiunea arctică;

4.  salută ratificarea Acordului de la Paris de către Uniunea Europeană și intrarea sa în vigoare la 4 noiembrie 2016; solicită punerea sa în aplicare rapidă și eficace de către toate părțile implicate; încurajează statele membre să ratifice Acordul de la Paris pentru a progresa în realizarea obiectivelor ambițioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și adoptarea de măsuri în sectoarele comercializării certificatelor de emisii și partajării eforturilor, având în vedere obiectivul de limitare a creșterii temperaturii cu 1,5 °C până în 2100;

5.  invită Comisia și statele membre să-și asume un rol mai mare în implementarea efectivă a convențiilor internaționale, cum ar fi Acordul de la Paris, Convenția de la Minamata, Convenția asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, Protocolul de la Göteborg, Convenția de la Stockholm, Codul internațional privind navele care acționează în apele polare (Codul polar) și Convenția privind diversitatea biologică (CBD); solicită Comisiei să acorde o atenție specială efortului internațional actual al Comitetului de examinare a poluanților organici persistenți de a elimina treptat utilizarea poluanților organici persistenți și a negrului de fum; invită țările partenere ale UE să facă același lucru;

6.  susține dezvoltarea unei rețele a ariilor de conservare din regiunea arctică și protejarea zonei maritime internaționale din jurul Polului Nord, aflată în afara zonelor economice ale statelor de coastă;

7.  solicită ca dezvoltarea pescuitului comercial în regiunea arctică să se realizeze într-un mod pe deplin compatibil cu natura sensibilă și specifică a regiunii; insistă asupra faptului că, înainte de inițierea oricăror alte activități comerciale de pescuit în regiunea arctică, trebuie să se efectueze evaluări științifice preventive fiabile ale stocurilor, pentru a se stabili nivelurile de pescuit care permit conservarea stocurilor de pește vizate peste niveluri care pot să asigure producția maximă durabilă și care nu conduc la dispariția celorlalte specii sau la deteriorarea gravă a mediului marin; subliniază că toate activitățile de pescuit în larg trebuie reglementate de o organizație regională de gestionare a pescuitului care respectă datele științifice și poate asigura un control ferm și un program de supraveghere care să verifice respectarea măsurilor de gestionare; atrage atenția că pescuitul în interiorul zonelor economice exclusive trebuie să respecte aceleași standarde; solicită un moratoriu privind pescuitul la scară industrială, inclusiv pescuitul cu traule de fund, în apele arctice în care nu s-a mai pescuit până în prezent;

8.  salută negocierile în desfășurare pentru un acord internațional între statele arctice de coastă și actorii internaționali în scopul de a preveni pescuitul nereglementat în apele internaționale din zona arctică și solicită Comisiei și statelor membre să semneze această declarație și să pledeze ca aceasta să devină obligatorie pentru părțile semnatare;

9.  solicită Comisiei să sprijine și să încurajeze țările din regiunea arctică să-și continue eforturile de extindere a informațiilor și analizelor disponibile privind toate stocurile de pește din regiune;

10.  invită Comisia și statele membre să-și accentueze eforturile în cadrul legislativ al UE, punându-se de acord cu privire la obiectivele ambițioase de reducere, în negocierile cu privire la Directiva privind pragurile de emisii naționale, diminuând nivelurile de poluare locale, prin pachetul de politici pentru un aer curat pentru reducerea poluării pe distanță lungă și, în special, a cantității de funingine și prin negocierea unor obiective ambițioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și a unor măsuri în sectoarele comercializării certificatelor de emisii și partajării eforturilor, având în vedere obiectivul de limitare a creșterii temperaturii cu 1,5 °C până în 2100;

11.  solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că noul acord ONU privind protecția biodiversității marine în zonele din afara jurisdicțiilor naționale (BBNJ), aflat în curs de negociere, este puternic și eficace și poate asigura un proces robust pentru identificarea, desemnarea, administrarea și respectarea zonelor marine protejate, inclusiv a zonelor maritime în care pescuitul este interzis;

12.  încurajează Comisia și statele membre să-și afirme rolul în cadrul punerii în aplicare eficiente a CBD și a acordurilor internaționale aferente; consideră că este important ca planul strategic privind identificarea și tratarea cu prioritate a speciilor alogene dăunătoare care amenință ecosistemele, precum și căile de expansiune ale acestora, convenit în conformitate cu articolul 10 din Protocolul de la Nagoya, să fie realizat astfel încât cele mai dăunătoare specii invazive să fie controlate sau eliminate, iar căile de expansiune ale acestora să fie vizate pentru a elimina transferul și invazia acestor specii, inclusiv în zonele arctice;

13.  solicită statelor membre să interzică subvențiile pentru combustibili fosili, care scad costul producerii de energie din combustibili fosili, în scopul de a descuraja exploatarea și utilizarea combustibililor fosili;

14.  solicită UE să promoveze norme de reglementare stricte de precauție în domeniul protecției mediului și siguranței privind explorarea, prospectarea și producția petrolului pe plan internațional; solicită impunerea unei interdicții de efectuare a forajelor petroliere în apele arctice înghețate ale UE și ale SEE și promovarea de către UE a unor standarde de precauție comparabile în Consiliul Arctic și pentru statele de coastă din regiunea arctică;

15.  subliniază că este important ca UE să încurajeze ratificarea rapidă a Convenției de la Minamata în scopul prevenirii și reducerii emisiilor de mercur;

16.  salută intenția Comisiei de a direcționa fondurile structurale și de investiții europene către măsuri de integrare în contextul arctic a acțiunilor în materie de climă, ținând cont de circumstanțele locale și de natura deosebită a regiunilor arctice;

17.  subliniază că utilizarea din ce în ce mai intensă a resurselor naturale din regiunea arctică ar trebui să se desfășoare în spiritul respectului pentru populațiile locale și într-o manieră avantajoasă pentru aceasta, precum și cu deplina asumare a responsabilității de mediu pentru mediul arctic fragil; consideră că această alegere strategică face parte integrantă din asigurarea legitimității și a sprijinului local pentru implicarea UE în regiunea arctică;

18.  invită Comisia și statele membre care au calitatea de membru sau observator în cadrul CA să sprijine activitatea în curs a CA privind evaluările de impact asupra mediului arctic (EIA) în vederea conservării ecosistemelor vulnerabile din regiunea arctică, în conformitate cu orientările Convenției de la Espoo; accentuează importanța vitală a acestor evaluări de impact asupra mediului pentru asigurarea unei dezvoltări durabile a activităților economice și protejarea ecosistemelor și comunităților deosebit de vulnerabile ale regiunii arctice; atrage atenția asupra următoarelor criterii neexhaustive prezentate de Consiliul inuit din regiunea polară (Inuit Circumpolar Council - ICC) pentru evaluarea proiectelor care se desfășoară în regiunea arctică:

   Toate eventualele efecte de mediu, socioeconomice și culturale atât în timpul, cât și după încheierea proiectului, inclusiv efectele cumulate ale proiectelor în curs și ale celor viitoare, trebuie luate în considerare.
   Principiul precauției și principiul „poluatorul plătește” trebuie aplicate în toate etapele de planificare, evaluare, implementare și reabilitare ale proiectului.
   Reabilitarea și recuperarea habitatului și a terenurilor afectate trebuie să fie planificate în detaliu și finanțate complet în avans.
   Propunerile de proiect privind capacitățile de intervenție în cazul scurgerilor de petrol trebuie să includă o demonstrație dovedită a abilității industriei de a recupera petrolul deversat în gheață, în condiții de congelare, spargere și reînghețare a gheții.
   Trebuie instituit un regim internațional de răspundere și compensare pentru contaminarea terenurilor, apelor și zonelor marine, ca urmare a explorării și exploatării offshore a petrolului;

19.  subliniază importanța găsirii unor mecanisme care să integreze responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) în activitatea întreprinderilor care activează în regiunea arctică, mai ales prin cooperarea cu reprezentanții sectorului de afaceri, precum Consiliul Economic Arctic; recomandă ca potențialul mecanismelor voluntare să fie explorat pentru a încuraja adoptarea unor standarde industriale înalte în ceea ce privește performanțele sociale și de mediu, precum evidențierea „celor mai bune rezultate” într-un index al responsabilității întreprinderilor din zona arctică bazat, de exemplu, pe Protocolul de investiții de afaceri în zona arctică și pe inițiativa „Global Compact” a ONU;

20.  invită Comisia și statele membre să sprijine toate eforturile depuse în cadrul OMI în direcția obținerii unui acord mondial privind reducerea emisiilor generate de transportul maritim;

21.  recunoaște importanța finanțării continue și suficiente a regiunilor nordice slab populate pentru a reduce dezavantajele permanente, precum populația redusă, condițiile climatice dificile și distanțele mari;

22.  încurajează o cooperare strânsă între instituțiile UE și statele membre relevante cu privire la chestiunile arctice; invită statele membre care sunt membre ale CA să informeze permanent alte state membre și ÎR cu privire la orice chestiune de interes comun în CA, în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din TUE;

23.  subliniază necesitatea ca UE să se implice cu toți partenerii arctici în dialogul privind politicile și solicită o intensificare a cooperării între UE, CA în cadrul Dimensiunii nordice, Consiliului Euro-arctic al Mării Barents și al altor organisme implicate în cooperarea din nordul îndepărtat; subliniază rolul important al observatorilor în CA, care dispun de o vastă experiență și de un angajament îndelungat în materie de cooperare științifică și politică în regiunea arctică; salută, în acest sens, dialogul în curs între observatori și președinția CA;

24.  sprijină ferm acordarea statutului de observator permanent Uniunii Europene în cadrul CA; este convins că deplina exercitare a statutului de observator oficial de care dispune UE ar contribui în mod pozitiv și ar consolida rolul politic și instituțional al CA în rezolvarea chestiunilor arctice;

25.  salută coordonarea îmbunătățită între Comisie și SEAE cu privire la chestiunile arctice; sugerează crearea unei unități pentru politici nordice în cadrul SEAE și consolidarea cooperării inter-departamentale SEAE-Comisie pentru a asigura o abordare politică coerentă, coordonată și integrată în toate domeniile de politică relevante;

26.  ia act de capacitatea UE de a contribui la rezolvarea problemelor potențiale de securitate; invită UE să contribuie, în parteneriat cu statele sale membre și în colaborare cu statele arctice, la eforturile de creare a unor mecanisme de securitate civilă, precum și la consolidarea capacităților de gestionare atât a crizelor provocate de oameni, cât și a dezastrelor naturale, precum și a infrastructurilor de căutare și salvare;

27.  atrage atenția asupra faptului că securitatea energetică are o legătură strânsă cu schimbările climatice; consideră că securitatea energetică trebuie îmbunătățită prin reducerea dependenței UE față de combustibilii fosili; subliniază faptul că transformarea regiunii arctice constituie un efect major al schimbărilor climatice asupra securității UE; evidențiază necesitatea abordării acestui factor multiplicator al riscurilor printr-o strategie consolidată a UE pentru regiunea arctică și printr-o politică mai solidă în materie de energii regenerabile generate în UE și de eficiență energetică, care să reducă în mod semnificativ dependența Uniunii față de surse externe, îmbunătățind astfel statutul acesteia în materie de securitate;

28.  solicită elaborarea de planuri de reacție în cazul unor deversări de petrol care afectează fauna sălbatică, în conformitate cu bunele practici stabilite, în toate statele arctice, inclusiv o evaluare eficace a speciilor vulnerabile expuse riscurilor, precum și strategii viabile de prevenire și răspuns pentru a le garanta protecția;

29.  subliniază cooperarea transfrontalieră constructivă și pragmatică care se manifestă în prezent în cadrul DN, al parteneriatelor acesteia, precum și în cadrul cooperării pentru Marea Barents;

30.  subliniază importanța angajamentului și dialogului continuu cu Rusia în cadrul cooperării regionale din regiunea arctică, în special a cooperării transfrontaliere UE-Rusia, în ciuda creșterii trupelor staționate ale armatei rusești în regiune, construirii și redeschiderii bazelor și creării unei zone militare arctice a Rusiei; subliniază necesitatea afirmării în continuare a intereselor UE față de Rusia prin utilizarea implicării selective și urmărirea progreselor în privința chestiunilor de preocupare comună, atunci când pot fi găsite soluții globale la provocările și amenințările comune; solicită includerea acestei chestiuni în strategia UE privind zona arctică; subliniază că regiunea arctică constituie o parte integrantă a sferei politice, economice și de mediu a relațiilor internaționale;

31.  consideră că politica DN reprezintă un model de succes de stabilitate, parteneriat și angajament în comun în materie de cooperare privind chestiunile arctice; subliniază importanța parteneriatelor sectoriale ale DN, îndeosebi în materie de mediu, infrastructură și logistică;

32.  ia act de faptul că s-au format rute de migrație arctică înspre UE; subliniază că ar trebui luate în considerare rutele de migrație și intensificarea transportului la elaborarea strategiei UE privind regiunea arctică;

33.  reiterează apelul adresat UE și statelor sale membre de a respecta în mod activ principiile libertății navigației și traversării inofensive;

34.  salută planurile de a crea un forum european-arctic al factorilor interesați; subliniază că este necesară consolidarea sinergiilor între instrumentele actuale de finanțare, pentru a preveni eventualele suprapuneri și a intensifica la maximum interacțiunile între programele interne și externe ale UE; ia act de faptul că Finlanda s-a oferit să găzduiască primul forum, în anul 2017;

35.  evidențiază importanța includerii cunoștințelor tradiționale și locale în procesul decizional din regiunea arctică;

36.  reafirmă sprijinul pe care UE îl acordă UNDRIP; reamintește în special articolul 19 al acesteia care prevede că statele comunică și cooperează cu bună-credință cu popoarele indigene respective, prin instituțiile reprezentative ale acestora, pentru a obține în prealabil consimțământul lor liber și informat înainte de a adopta și executa măsuri legislative sau administrative care pot produce efecte asupra acestor popoare; solicită o implicare mai bună și timpurie a popoarelor indigene în formularea unei politici arctice cu accentul pe cetățeni și pe activitatea CA; evidențiază faptul că comunităților locale în procesul decizional va facilita gestionarea durabilă a resurselor naturale din regiunea arctică; subliniază necesitatea de a le apăra și promova drepturile, culturile și limbile; subliniază necesitatea dezvoltării de resurse de energie din surse regenerabile în regiunea arctică într-un mod durabil, care respectă mediul fragil și presupune implicarea deplină a popoarelor indigene;

37.  acordă o atenție specială obiectivului de dezvoltare durabilă 4.5, care include asigurarea accesului egal al popoarelor indigene și, de asemenea, în limbile acestora, la toate nivelurile de educație și formare profesională;

38.  subliniază că turismul accesibil, interconectat, sigur și durabil în zonele rurale slab populate din regiunea arctică poate contribui la creșterea activităților antreprenoriale, care, la rândul lor, pot mări numărul de locuri de muncă în întreprinderile mici și mijlocii și pot contribui la dezvoltarea generală pozitivă a regiunilor; evidențiază, așadar, că turismul în zonă ar trebui să fie promovat, date fiind implicațiile sale sociale și de mediu pentru infrastructură și cercetare, educație și formare;

39.  subliniază rolul popoarelor indigene și al comunităților locale în menținerea viabilității și sustenabilității regiunii arctice; invită Comisia să se concentreze asupra furnizării de acces pentru aceste comunități la toate informațiile relevante privind cerințele pieței unice a UE, cele mai bune practici și instrumente de finanțare; subliniază rolul rețelelor fluide de transport, comunicații și electricitate, precum și rolul tehnologiilor spațiale de geolocalizare și telecomunicații, în crearea unei activități economice în regiune; reamintește Comisiei obligațiile care îi revin în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1775 în ceea ce privește raportarea și informarea publicului și a autorităților competente cu privire la prevederile regulamentului în cauză; subliniază necesitatea includerii cunoștințelor indigene și locale și a asigurării unei implicări, acceptări și angajări sporite a comunităților indigene și locale în procesele decizionale; subliniază că este util să se asigure sprijinul și finanțarea necesare; sugerează, în acest context, ca la Bruxelles să existe o reprezentanță a popoarelor indigene din regiunea arctică, pentru a face mai vizibilă participarea acestora; este de părere că UE ar trebui să sprijine utilizarea de tehnologii inovatoare în regiunea arctică, dezvoltând surse regenerabile de energie specifice acestei regiuni;

40.  evidențiază faptul că menținerea unor comunități dezvoltate în mod durabil, care beneficiază de ultimele tehnologii ale informațiilor în regiunea arctică, cu un standard ridicat de calitate a vieții prezintă o importanță covârșitoare și că UE poate juca un rol esențial în acest sens; reamintește dreptul populațiilor din regiunea arctică de a decide asupra propriilor mijloace de subzistență și recunoaște dorința acestora de dezvoltare durabilă în regiune; solicită SEAS și Comisiei să intensifice dialogul cu acestea și să analizeze posibilitatea de a acorda fonduri acestor asociații și de a se asigura că vocile acestora sunt luate în considerare în cursul dezbaterilor UE cu privire la regiunea arctică; salută activitatea Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului și a libertăților fundamentale ale popoarelor indigene, precum și activitatea Mecanismului experților ONU privind drepturile popoarelor indigene;

41.  subliniază că știința ar trebui să reprezintă baza elaborării de politici în regiunea arctică în ceea ce privește protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice;

42.  subliniază rolul esențial al fondurilor structurale și de investiții europene (ESI) în dezvoltarea zonei arctice europene și în generarea de creștere economică durabilă și de locuri de muncă de calitate care vizează sectoarele orientate spre viitor; subliniază, de asemene, necesitatea dezvoltării responsabile și a respectării resurselor naturale ale regiunii arctice; atrage atenția asupra handicapurilor permanente care trebuie compensate (articolul 174 din TFUE); subliniază importanța pe termen lung a strategiei în diferite domenii, precum agenda digitală, schimbările climatice, creșterea albastră etc.;

43.  evidențiază importanța pe care o are o bună accesibilitate a regiunii arctice la rețeaua TEN-T, extinderea planificată a coridorului rețelei centrale, a coridoarelor Marea Nordului - Marea Baltică și scandinav-mediteraneean, precum și rutele de acces de al doilea nivel, ca structură-cheie de transport care să permită mobilitatea sustenabilă a persoanelor și bunurilor; reamintește potențialul finanțării UE, cum ar fi Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) și Fondul European pentru Investiții Strategice (FEIS) în finanțarea proiectelor de infrastructură în regiunea arctică europeană; evidențiază rolul proeminent al Băncii Europene de Investiții (BEI) în acest sens; sugerează Comisiei să exploreze potențialul unei ample cooperări financiare internaționale privind dezvoltarea de infrastructuri și conectivitate, inclusiv sisteme TIC;

44.  salută angajamentul Comisiei de a menține cel puțin nivelul de finanțare pentru cercetarea arctică în cadrul inițiativei Orizont 2020 și îndeosebi intenția sa de a sprijini utilizarea de tehnologii inovatoare; solicită Comisiei să crească finanțarea din partea UE pentru cercetarea în domeniul arctic în cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada de după 2020; solicită Comisiei să continue și să consolideze utilizarea programului Orizont 2020 și a altor programe de finanțare pentru studierea Arcticii;

45.  ia act de faptul că ecosistemele marine arctice sunt esențiale pentru conservarea biodiversității la nivel mondial; observă că reducerea banchizei și alte schimbări de mediu în regiunea arctică, împreună cu o cunoaștere științifică limitată a resurselor marine din această regiune, necesită o abordare precaută care vizează să stabilească măsurile internaționale corespunzătoare care să asigure conservarea pe termen lung și utilizarea durabilă a resurselor din marea liberă arctică;

46.  încurajează promovarea și facilitarea cooperării internaționale științifice și în materie de cercetare între toți factorii interesați activi în domeniul cercetării arctice și crearea de infrastructuri de cercetare, recunoașterea faptului că sunt necesare cunoștințe mai bune despre regiunea arctică pentru a răspunde adecvat tuturor provocărilor; sprijină cooperarea dintre instituțiile de cercetare arctică de prim rang cu scopul de a dezvolta un program de cercetare polară integrată la nivel european, în cadrul inițiativei UE-PolarNet care include cunoștințele tradiționale și locale; ia act de faptul că Comisia a fost invitată la o conferință științifică internațională privind chestiuni arctice, care urmează să aibă loc în Europa în anul 2018; subliniază importanța cooperării cu succes cu Canada și cu Statele Unite prin Alianța transatlantică pentru cercetare oceanică;

47.  solicită din nou Comisiei să creeze Centrul de informare UE Arctica în regiunea arctică, cu fonduri suficiente pentru a asigura accesul eficient la informații și cunoștințe în domeniul arctic și pentru a genera turism; evidențiază că un astfel de Centru de informare UE-Arctica ar putea avea legături cu actualele centre sau cu alte instituții arctice, ca o modalitate de a reduce substanțial costurile;

48.  solicită colectarea mai sistematică și pe termen lung a datelor provenind din proiectele de cercetare arctică; regretă că realizările proiectelor individuale dispar deseori când se trece de la o perioadă de finanțare la alta; invită Comisia să aibă în vedere continuitatea atunci când planifică cadrul post-2020 de cercetare arctică;

49.  salută sprijinul Comisiei pentru crearea unor zone maritime protejate în regiunea arctică; reamintește Comisiei și statelor membre de obiectivul de protecție a cel puțin 10% din zonele de coastă și marine, ca parte a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD); observă, totuși, că orice nouă propunere în acest sens ar trebui să fie coerentă cu rezultatul dezbaterilor dintre statele arctice și CA; subliniază că zonele marine protejate prezintă o importanță vitală pentru conservarea ecosistemelor arctice; reamintește că este necesar ca comunitățile locale să fie implicate pe deplin în planificarea, realizarea și administrarea acestor zone protejate;

50.  subliniază importanța tehnologiilor spațiale și a activităților spațiale conexe, care sunt esențiale pentru siguranța operațiunilor de transport maritim, monitorizarea mediului și observarea schimbărilor climatice în regiunea arctică; încurajează Comisia, având în vedere schimbările în regiunea arctică recunoscute în Comunicarea sa privind Strategia spațială pentru Europa (COM(2016)0705), să exploreze posibilitățile de a intensifica utilizarea în regiune a programelor prin satelit viitoare și actuale a UE, în cooperare cu membrii Consiliului Arctic, și de a lua în considerare nevoile utilizatorilor în cadrul inițiativei GOVSATCOM; invită toate părțile interesate, în acest context, să utilizeze la maximum potențialul programului de navigație prin satelit Galileo și programele de observare a Pământului Copernicus;

51.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze și să susțină crearea unei zone marine protejate în marea liberă a Arcticii sub mandatul Comisiei OSPAR (Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de nord-est), unde să fie interzise toate activitățile extractive, inclusiv pescuitul, în apele internaționale din jurul Polului Nord aflate sub incidența OSPAR;

52.  solicită Comisiei să sprijine inițiativele de a interzice pescuitul cu traule de fund în zonele marine semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic și în marea liberă a Arcticii;

53.  solicită ca baza pentru toate activitățile de pescuit comercial în regiune să fie obiectivele de conservare ale noii politici comune în domeniul pescuitului și obiectivul cantitativ de a restabili și a menține stocurile peste nivelurile care permit obținerea producției maxime durabile;

54.  solicită UE să devină lider în domeniul prevenirii pescuitului nereglementat în regiunea arctică; este de părere că acest rol ar fi unul legitim, dat fiind că statele membre sunt implicate la toate nivelurile de guvernanță ale regiunii arctice;

55.  subliniază faptul că flotele de pescuit ale UE nu trebuie să amenințe biodiversitatea din regiune; salută identificarea zonelor semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic din regiunea arctică în temeiul CBD, acesta fiind un proces important pentru a asigura conservarea eficace a biodiversității regiunii arctice, și subliniază importanța implementării unei abordări de gestionare bazate pe ecosistem (EBM) în mediul de coastă, marin și terestru al regiunii arctice, astfel cum a subliniat grupul de experți EBM al Consiliului Arctic; invită statele să îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul CBD și al UNCLOS, prin crearea unei rețele de zone marine protejate și de rezervații marine în Oceanul Arctic;

56.  susține cu fermitate că dezvoltarea în continuare a pescuitului comercial în regiunea arctică trebuie realizată în conformitate cu acordurile internaționale privind această zonă, inclusiv Tratatul privind Spitsbergen din 1920, cu drepturile tuturor statelor părți la aceste acorduri și cu drepturile istorice de pescuit existente;

57.  solicită Comisiei să studieze și să facă propuneri privind consolidarea infrastructurii arctice de telecomunicații, inclusiv a sateliților, în vederea sprijinirii cercetării științifice și a monitorizării climei, precum și pentru a genera dezvoltare locală, navigare și siguranță pe mare;

58.  reiterează solicitarea sa din 2014 adresată Comisiei și statelor membre să ia toate măsurile necesare pentru a facilita în mod activ interdicția de utilizare a păcurii grele și transportul acesteia ca combustibil naval la bordul vaselor care navighează în apele Arcticii, prin intermediul Convenției internaționale pentru prevenirea poluării de către nave (Convenția MARPOL) și/sau prin controlul de stat al porturilor, potrivit reglementărilor referitoare la apele din jurul Antarcticii; invită Comisia să includă riscurile pe care le implică utilizarea păcurii grele pentru mediu și climă în studiile sale privind riscurile pe care le-ar implica intensificarea navigației pe ruta maritimă nordică; solicită Comisiei, în lipsa unor măsuri internaționale corespunzătoare, să înainteze propuneri privind normele pentru vasele care abordează în porturi ale UE înainte sau după realizarea de călătorii în apele arctice, în vederea interzicerii utilizării și transportării păcurii grele;

59.  așteaptă cu interes intrarea în vigoare în 2017 și în 2018 a Codului polar al OMI, care va îmbunătăți siguranța navigației în regiunea arctică; accentuează importanța dezvoltării unui sistem unic de evacuare și salvare pentru personalul din larg, care să poată fi aplicat pe platformele și navele din regiunea arctică;

60.  reamintește că, în conformitate cu Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), Islanda și Norvegia s-au angajat să păstreze calitatea mediului și să asigure utilizarea sustenabilă a resurselor naturale, în conformitate cu reglementările pertinente ale legislației UE;

61.  subliniază interesul în creștere al Chinei pentru regiunea arctică, în special în ceea ce privește accesul la rutele de transport și accesibilitatea resurselor energetice; ia act de încheierea unui acord de liber schimb între Islanda și China și solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape efectele pe care acesta le-ar putea avea nu numai asupra dezvoltării economice durabile a părții islandeze a regiunii arctice, ci și asupra economiei și pieței interne a UE;

62.  reamintește că, în conformitate cu Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului UE-Groenlanda din 2007, UE acordă sprijin financiar Groenlandei pentru a asigura pescuitul responsabil și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în zona economică exclusivă groenlandeză;

63.  solicită ratificarea rapidă de către statele membre a Protocolului din 2010 la Convenția internațională privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive (Convenția SPN) și aderarea rapidă la acesta;

64.  are în vedere implicarea parlamentară și cooperarea strânsă interparlamentară în chestiuni arctice, în special cu parlamentele naționale ale statelor membre UE relevante, esențiale în punerea în aplicare a politicilor arctice;

65.  invită ÎR și Comisia să monitorizeze îndeaproape evoluțiile climei, protecției mediului, maritime, socioeconomice și de securitate în regiunea arctică și să prezinte rapoarte periodice Parlamentului și Consiliului, inclusiv cu privire la aplicarea politicii UE privind regiunea arctică;

66.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernelor și parlamentelor statelor din regiunea arctică.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0363.
(2) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/70/1.
(3) http://www.inuitcircumpolar.com/uploads/3/0/5/4/30542564/declaration_on_resource_development_a3_final.pdf
(4) JO C 436, 24.11.2016, p. 17.
(5) JO C 93, 9.3.2016, p. 131.
(6) JO C 419, 16.12.2015, p. 153.
(7) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 77.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2014)0236.
(9) JO C 136 E, 11.5.2012, p. 71.
(10) JO C 9 E, 15.1.2010, p. 41.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0034.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2016)0224.
(13) Se estimează că un miliard și jumătate de tone de CO2 sunt depozitate în zona arctică.

Notă juridică - Politica de confidențialitate