Index 
Texte adoptate
Joi, 16 februarie 2017 - StrasbourgEdiţie definitivă
Situația drepturilor omului și a democrației în Nicaragua: cazul Francisca Ramirez
 Execuții în Kuweit și Bahrain
 Guatemala, în special situația apărătorilor drepturilor omului
 Combaterea terorismului ***I
 Consolidarea controalelor prin consultarea bazelor de date relevante la frontierele externe ***I
 Posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene
 Îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona
 Capacitatea bugetară pentru zona euro
 Normele de drept civil privind robotica
 Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului
 Investiții în locuri de muncă și în creștere - valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene
 O strategie în domeniul aviației pentru Europa
 Implementarea cu întârziere a programelor operaționale ale fondurilor ESI - impactul asupra politicii de coeziune și ce e de făcut în continuare

Situația drepturilor omului și a democrației în Nicaragua: cazul Francisca Ramirez
PDF 258kWORD 51k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la situația drepturilor omului și a democrației în Nicaragua - cazul Franciscăi Ramirez (2017/2563(RSP))
P8_TA(2017)0043RC-B8-0156/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Nicaragua, în special Rezoluția sa din 18 decembrie 2008 referitoare la atacurile asupra apărătorilor drepturilor omului, a democrației și a statului de drept(1) , precum și cea din 26 noiembrie 2009(2),

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Vicepreședintei Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, din 16 august 2016, privind recenta hotărâre judecătorească din Nicaragua de demitere a membrilor Parlamentului, precum și declarația VP/ÎR din 19 noiembrie 2016 privind rezultatele finale ale alegerilor din Nicaragua,

–  având în vedere raportul misiunii UE de observare a alegerilor în Nicaragua, cu privire la alegerile legislative și prezidențiale din 6 noiembrie 2011,

–  având în vedere declarația Secretariatului General al Organizației Statelor Americane (OAS) din 16 octombrie 2016 privind procesul electoral în Nicaragua,

–  având în vedere raportul privind Nicaragua al Secretariatului General al Organizației Statelor Americane, din 20 ianuarie 2017,

–  având în vedere Acordul de asociere din 2012 dintre Uniunea Europeană și țările din America Centrală, care a intrat în vigoare în august 2013, inclusiv clauzele privind drepturile omului,

–  având în vedere Orientările UE referitoare la apărătorii drepturilor omului din iunie 2004,

–  având în vedere Orientările din 2004 privind politica funciară a UE, care furnizează indicații pentru elaborarea și programarea politicii funciare în țările în curs de dezvoltare,

–  având în vedere Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului, din decembrie 1998,

–  având în vedere Declarația Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene (UNDRIP),

–  având în vedere Convenția din 1989 privind popoarele indigene și tribale și Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM), ratificate de Nicaragua,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie să facă parte integrantă din politica externă a UE, inclusiv Acordul de asociere încheiat în 2012 între Uniunea Europeană și țările din America Centrală;

B.  întrucât democrația și statul de drept s-au deteriorat în ultimii ani în Nicaragua;

C.  întrucât Nicaragua a adoptat în 2013 Legea nr. 840 prin care se acorda unei societăți private chineze, HK Nicaragua Canal Development Investment Company Ltd (HKND), o concesiune pe 100 de ani pentru construcția unui canal inter-oceanic pe teritoriul său;

D.  întrucât această lege a conferit HKND puteri de expropriere a terenurilor și a exonerat această societate de plata impozitelor locale și de respectarea reglementărilor comerciale; întrucât, legea a garantat totodată HKND că nu vor exista sancțiuni penale pentru încălcarea contractului;

E.  întrucât, între 27 noiembrie și 1 decembrie 2016, s-au strâns în capitală demonstranți din întreaga țară pentru a respinge construirea canalului inter-oceanic, un megaproiect ce ar putea duce la strămutarea a mii de mici fermieri și de indigeni din zonele din jurul proiectului de canal, precum și pentru a denunța lipsa de transparență de la alegerile prezidențiale din 6 noiembrie 2016; întrucât apărătorii drepturilor omului au relatat că poliția a folosit gaze lacrimogene și gloanțe de cauciuc împotriva protestatarilor;

F.  întrucât nu a fost făcut niciun studiu de impact asupra mediului și nu a fost lansată nicio consultare prealabilă cu popoarele indigene, încălcându-se Convenția nr. 169 a OIM; întrucât ruta propusă pentru canal va traversa pământurile indigenilor și ar strămuta între 30 000 și 120 000 de indigeni;

G.  întrucât organizațiile științifice și-au exprimat îngrijorarea cu privire la construirea canalului ce ar traversa lacul Nicaragua, fapta care ar pune în pericol cea mai importantă sursă de apă potabilă din America Centrală; întrucât organizațiile științifice au cerut guvernului nicaraguan să suspende proiectul până la finalizarea unor studii independente și până la dezbaterea lor publică;

H.  întrucât Francisca Ramirez, coordonatoarea Consiliul național de apărare a pământurilor, lacurilor și suveranității, a depus o plângere oficială în decembrie 2016 cu privire la actele de represiune și agresiunile suferite în Noua Guinee; întrucât Francisca Ramirez a fost intimidată și închisă în mod arbitrar, iar membrii familiei sale au fost atacați violent, ca represalii pentru activismul ei;

I.  întrucât jurnaliștii din Nicaragua sunt hărțuiți, intimidați și băgați la închisoare și sunt amenințați cu moartea;

J.  întrucât, în august 2016, a fost anulată vizita în Nicaragua a Raportorului special al ONU pentru situația apărătorilor drepturilor omului, Michel Forst, din cauza piedicilor puse de guvernul din Nicaragua;

K.  întrucât grava excludere a candidaților opoziției demonstrează că clar nu au existat condiții pentru alegeri libere și corecte și că libertatea de asociere, competiția politică și pluralismul politic sunt grav compromise;

L.  întrucât Raportorul special pentru independența judecătorilor și a avocaților a atras atenția, în cadrul procedurii de evaluare periodică universală în 2014, asupra numirilor judecătorilor de la Curtea Supremă, care sunt puternic influențate de politică; întrucât modificările aduse constituției în 2013 vizând realegerea președintelui au fost făcute ocolind legea într-un mod lipsit de transparență; întrucât articolul 147 din Constituția nicaraguană interzice persoanelor înrudite cu președintele sau apropiate acestuia să candideze la funcția de președinte sau de vicepreședinte;

M.  întrucât corupția din sectorul public, inclusiv din partea membrilor familiei președintelui, rămâne una dintre cele mai mari provocări; întrucât mituirea funcționarilor publici, confiscările ilegale și arbitrare făcute de autoritățile vamale și fiscale sunt la ordinea zilei,

1.  își exprimă îngrijorarea cu privire la deteriorarea constantă a situației drepturilor omului în Nicaragua și deplânge atacurile și actele de hărțuire comise de persoane, forțe politice și organisme care au legături cu statul, asupra organizațiilor de apărare a drepturilor omului, membrilor acestora și jurnaliștilor independenți;

2.  îndeamnă guvernul să nu hărțuiască și să nu recurgă la represalii împotriva Franciscăi Ramirez și a altor apărători ai drepturilor omului care au desfășurat activități legitime; solicită autorităților din Nicaragua să pună capăt impunității autorilor de delicte și crime împotriva apărătorilor drepturilor omului; susține dreptul susținătorilor drepturilor omului și mediului de a protesta fără să sufere represalii; invită Nicaragua să demareze o evaluare independentă a impactului asupra mediului înainte de a adopta noi măsuri și să facă public întreg procesul;

3.  cere guvernului din Nicaragua să își respecte obligațiile internaționale în domeniul drepturilor omului, în special Declarația ONU cu privire la drepturile popoarelor indigene, semnată în 2008, precum și Convenția nr. 169 a OIM;

4.  cere guvernului din Nicaragua să protejeze terenurile populațiilor indigene de consecințele megaproiectelor de dezvoltare care amenință viabilitatea acestor teritorii, care pune în situații de conflict comunitățile indigene în conflicte și le expune violențelor;

5.  este extrem de îngrijorat de demiterea membrilor din opoziție din Adunarea Națională a statului Nicaragua, precum și de hotărârea judecătorească care a schimbat structura de conducere a partidului de opoziție;

6.  invită Nicaragua să respecte pe deplin valorile democratice, inclusiv principiul separației puterilor în stat, și să restabilească drepturile tuturor partidelor din opoziție, permițând vocile critice în sistemului politic și în societate în general; reamintește că participarea deplină a opoziției, depolarizarea sistemului judecătoresc, încetarea impunității, precum și o societate civilă independentă reprezintă factori esențiali pentru succesul oricărei democrații;

7.  reamintește că măsurile care au condus la modificarea constituției cu scopul de a elimina duratei mandatului prezidențial, pentru a-i permite lui Daniel Ortega să rămână la putere mai mulți ani, au fost ilegale și au încălcat sistemului judiciar;

8.  subliniază că instituțiile UE și OAS au criticat aspru neregulile comise la alegerile din 2011 și din 2016; observă că există un dialog în curs de desfășurare cu OAS și că memorandumul de înțelegere ar trebui semnat până la 28 februarie 2017, fapt care ar putea ameliora situația;

9.  reafirmă că libertatea presei și a mass-mediei sunt elemente fundamentale pentru o societate democratică și deschisă; invită autoritățile din Nicaragua să restabilească pluralismul mass-mediei;

10.  subliniază că, în contextul negocierilor pentru Acordul de asociere între Uniunea Europeană și țările din America Centrală, trebuie să se reamintească Republicii Nicaragua necesitatea de a respecta principiile statului de drept, democrația și drepturile omului, principii apărate și promovate de Uniunea Europeană; îndeamnă UE să monitorizeze situația și, dacă este necesar, să analizeze ce măsuri ar putea fi luate;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului ,Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Statelor Americane, Adunării parlamentare euro-latino-americane, Parlamentului Central American, precum și Guvernului și Parlamentului Republicii Nicaragua.

(1) JO C 45 E, 23.2.2010, p. 89.
(2) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 74.


Execuții în Kuweit și Bahrain
PDF 266kWORD 52k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la execuțiile din Kuwait și Bahrain (2017/2564(RSP))
P8_TA(2017)0044RC-B8-0150/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Bahrain, în special cea din 4 februarie 2016, referitoare la cazul lui Mohammed Ramadan(1), cea din 7 iulie 2016, referitoare la Bahrain(2) și cea din 8 octombrie 2015, referitoare la pedeapsa cu moartea(3),

–  având în vedere declarația din 15 ianuarie 2017 a Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, referitoare la execuțiile din Bahrain și declarația din 25 ianuarie 2017 referitoare la execuțiile recente din Statul Kuweit,

–  având în vedere declarația comună din 10 octombrie 2015 a VP/ÎR, Federica Mogherini, în numele UE, și a Secretarului General al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, referitoare la Ziua europeană și mondială împotriva pedepsei capitale,

–  având în vedere declarația din 25 ianuarie 2017 a raportorilor speciali ai ONU, Agnes Callamard, pentru execuțiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare și Nils Melzer, pentru tortură și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, care a lansat un apel de urgență guvernului din Bahrain pentru a pune capăt execuțiilor, precum și declarația din 17 ianuarie 2017 a purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Rupert Colville, cu privire la Bahrain,

–  având în vedere orientările UE privind pedeapsa capitală, tortura, libertatea de exprimare și apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere noul Cadrul strategic al UE și Planul de acțiune privind drepturile omului, care urmăresc să pună protecția și monitorizarea drepturilor omului în centrul tuturor politicilor UE,

–  având în vedere articolul 2 din Convenția europeană a drepturilor omului și Protocoalele 6 și 13 la aceasta,

–  având în vedere articolele 1 și 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Acordul de cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre și țările din Consiliul de Cooperare pentru Statele Arabe din Golf (CCG) din 1988,

–  având în vedere concluziile celui de al 25-lea Consiliu mixt și Reuniunii ministeriale UE-CCG din 18 iulie 2016,

–  având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a ONU privind un moratoriu asupra aplicării pedepsei capitale, în special cea din 18 decembrie 2014 și cea mai recentă, din 19 decembrie 2016,

–  având în vedere Convenția împotriva torturii și altor pedepse și tratamente crude, inumane sau degradante, Convenția privind drepturile copilului și Carta arabă a drepturilor omului, la care Kuwaitul și Bahrainul sunt părți,

–  având în vedere garanțiile de protecție a drepturilor persoanelor pasibile de pedeapsa capitală, aprobate prin Rezoluția 1984/50 a Consiliului Economic și Social din 25 mai 1984,

–  având în vedere observațiile finale din 11 august 2016 ale Comitetul ONU pentru Drepturile Omului cu privire la cel de al treilea raport periodic al Kuweitului,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor omului din 1948, și în special articolul 15,

–  având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice (PIDCP), în special articolul 18, al doilea Protocol opțional privind pedeapsa cu moartea și Pactul internațional pentru drepturile economice, sociale și culturale,

–  având în vedere Convenția ONU privind statutul apatrizilor din 1954 și cea privind reducerea apatridiei din 1961,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, potrivit Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR), peste 160 de state membre ale ONU, cu diverse sisteme juridice, tradiții, culturi și contexte religioase, fie au abolit pedeapsa capitală, fie nu o mai practică;

B.  întrucât, la 25 ianuarie 2017, autoritățile din Kuweit au executat șapte persoane, inclusiv un membru al familiei regale: Mohammad Shahed Mohammad Sanwar Hussain, Jakatia Midon Pawa, Amakeel Ooko Mikunin, Nasra Youseff Mohammad al-Anzi, Sayed Radhi Jumaa, Sameer Taha Abdulmajed Abduljaleel și Faisal Abdullah Jaber Al Sabah, majoritatea condamnați pentru omicid; întrucât cinci dintre deținuți erau cetățeni străini: doi egipteni, o persoană din Bangladesh, un filipinez și un etiopian, iar trei erau femei; întrucât execuțiile au fost primele din această țară din 2013, când autoritățile kuweitiene au executat cinci persoane, după un moratoriu de șase ani;

C.  întrucât Centrul pentru Drepturile Omului al Țărilor din Golf și alte organizații de apărare a drepturilor omului au semnalat încălcări dovedite ale dreptului la un proces echitabil în sistemul justiției penale din Kuweit, care au împiedicat persoanele puse sub acuzare să beneficieze de un proces echitabil; întrucât lucrătorii casnici străini sunt deosebit de vulnerabili, din cauza lipsei de protecție juridică și socială;

D.  întrucât, la 15 ianuarie 2017, Bahrainul i-a executat pe Ali Al-Singace, Abbas Al-Samea și Sami Mushaima prin împușcare de către plutonul de execuție, punând capăt unui moratoriu de șase ani;

E.  întrucât, potrivit OHCHR, aceste execuții au avut loc în contextul unor încălcări grave ale standardelor privind un proces echitabil; întrucât trei bărbați au fost acuzați de un atac cu bombă la Manama, în 2014, care s-a soldat cu moartea mai multor persoane, inclusiv trei ofițeri de poliție; întrucât se pare însă că toți trei au făcut mărturii sub tortură, mărturii care au fost ulterior utilizate ca dovezi principale pentru a-i condamna; întrucât acestora li s-a retras cetățenia, li s-a refuzat accesul la un avocat și au fost executați la mai puțin de o săptămână după pronunțarea verdictului, fără informarea prealabilă a familiilor și fără ca acestea să aibă vreo șansă să solicite grațierea;

F.  întrucât Raportorul special al ONU pentru execuțiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare a declarat că acestea sunt „asasinate extrajudiciare”, pentru că niciunul dintre cei trei bărbați nu au beneficiat de dreptul la un proces echitabil, consacrat la articolul 14 din PIDCP;

G.  întrucât OHCHR s-a declarat „consternat” de aceste execuții și de faptul că există „îndoieli serioase” că persoanele în cauză au avut dreptul la un proces echitabil;

H.  întrucât alți doi bărbați, Mohammad Ramadan și Hussein Moussa, au fost condamnați la pedeapsa capitală în Bahrain; întrucât ambii susțin că au fost torturați pentru a mărturisi crime grave pe care nu le-au comis și pot fi executați în orice moment;

I.  întrucât Abdulhadi al-Khawaja, cu dublă cetățenie a Bahrainului și Danemarcei și director fondator al Centrului pentru Drepturile Omului al Țărilor din Golf, precum și Khalil Al Halwachi, un profesor de matematică care a trăit în Suedia, sunt în continuare în închisoare, pentru acuzații legate de exprimarea pașnică a opiniilor lor;

1.  regretă profund decizia Kuwaitului și Bahrainului de a relua practica pedepsei cu moartea; condamnă din nou recurgerea la pedeapsa capitală și sprijină cu fermitate introducerea unui moratoriu privind pedeapsa capitală, ca etapă către abolirea acesteia;

2.  face apel la Maiestatea Sa Sheikh Hamad bin Isa Al Khalifa al Bahrainului să oprească execuțiile lui Mohamed Hussein Ramadan și Hussain Ali Moosa, și solicită autorităților din Bahrain să asigure o rejudecare a procesului, în conformitate cu standardele internaționale; reamintește că toate acuzațiile de încălcare a drepturilor omului în cursul procedurii trebuie investigate corespunzător;

3.  subliniază faptul că Convenția privind drepturile copilului și Pactul internațional privind drepturile civile și politice interzic explicit pedeapsa cu moartea pentru infracțiuni comise de persoane sub 18 ani;

4.  invită guvernele din Kuwait și Bahrain să adreseze o invitație imediată deschisă Raportorului special al ONU pentru tortură și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, pentru a efectua o vizită în aceste țări, precum și să îi permită un acces nerestricționat la deținuți și la toate locurile de detenție;

5.  reamintește că UE se opune pedepsei capitale și consideră că este o pedeapsă crudă și inumană, care nu descurajează comportamentele infracționale și care, în caz de eroare, este ireversibilă;

6.  solicită Kuweitului și Bahrainului să semneze și să ratifice la Protocolul opțional nr. 2 la Pactul internațional privind drepturile civile și politice, care vizează abolirea pedepsei cu moartea.

7.  invită insistent Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și statele membre să continue lupta împotriva aplicării pedepsei cu moartea; solicită insistent Kuweitului și Bahrainului să respecte standardele internaționale minime și să reducă sfera de aplicare și utilizarea pedepsei capitale; invită insistent SEAE să rămână vigilent în ceea ce privește evoluțiile din aceste două țări și din regiunea Golfului în general, precum și să utilizeze toate mijloacele de influență pe care le au la dispoziție;

8.  reafirmă că activitățile întreprinderilor europene care activează în țările terțe trebuie să respecte pe deplin normele internaționale în domeniul drepturilor omului; condamnă ferm acordurile privind comerțul cu arme și tehnologii utilizate pentru a încălca drepturile omului;

9.  invită insistent SEAE și statele membre să intervină pe lângă guvernul din Bahrain pentru a solicita eliberarea lui Nabeel Rajab și a tuturor persoanelor deținute exclusiv pentru că și-au exercitat pașnic libertatea de exprimare și de întrunire, precum și să solicite categoric guvernului din Bahrain să pună capăt utilizării excesive a forței împotriva demonstranților și practicii arbitrare de revocare a cetățeniei;

10.  solicită eliberarea lui Abdulhadi al-Khawaja și Khalil Al Halwachi;

11.  solicită guvernului din Bahrain să aplice în totalitate recomandările raportului Comisiei independente de anchetă din Bahrain (BICI), Mecanismului de revizuire periodică universală și Institutului Național pentru Drepturile Omului; încurajează, de asemenea, realizarea unor acțiuni de reformă din Kuweit;

12.  invită autoritățile din Bahrein să continue dialogul pentru realizarea unui consens național în vederea ajungerii la o reconciliere națională durabilă și integratoare și la soluții politice sustenabile pentru criză; ia act de faptul că, într-un proces politic sustenabil, criticile legitime și pașnice ar trebui să poată fi exprimate liber;

13.  ia act de protestele care au avut loc în Bahrain, marcând cea de a șasea aniversare a revoltei din 2011; solicită autorităților din Bahrain să se asigure că forțele de securitate respectă în totalitate drepturile protestatarilor pașnici și să evite utilizarea excesivă a forței, detenția arbitrară, tortura și alte acte care încălcă drepturile omului;

14.  încurajează dialogul și inițiativele bilaterale și multilaterale între Uniunea Europeană, statele sale membre și țările din Golf, inclusiv Kuweit și Bahrain, privind aspecte legate de drepturile omului, precum și în alte domenii de interes reciproc; invită SEAE și VP/ÎR, Federica Mogherini, să insiste asupra instituirii unui dialog oficial privind drepturile omului cu autoritățile din Kuweit și Bahrain, în conformitate cu orientările UE privind dialogurile referitoare la drepturile omului;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și parlamentului Regatului Bahrain, guvernului și parlamentului Statului Kuweit, precum și membrilor Consiliului de Cooperare al Golfului.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0044.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0315.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0348.


Guatemala, în special situația apărătorilor drepturilor omului
PDF 272kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la Guatemala, în special la situația apărătorilor drepturilor omului (2017/2565(RSP))
P8_TA(2017)0045RC-B8-0152/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, convențiile ONU privind drepturile omului și protocoalele opționale la acestea,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului, Carta socială europeană și Carta drepturilor fundamentale a UE,

–  având în vedere Consensul european privind dezvoltarea din decembrie 2005,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la încălcările drepturilor omului, inclusiv rezoluțiile sale referitoare la dezbaterile privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2007 referitoare la Guatemala(1) și Rezoluția sa din 11 decembrie 2012(2) referitoare la Acordul de asociere dintre UE și America Centrală,

–  având în vedere vizita Subcomisiei pentru drepturile omului în Mexico și Guatemala din februarie 2016 și raportul final al acesteia,

–  având în vedere raportul Delegației pentru relațiile cu țările din America Centrală referitor la vizita sa din Guatemala și Honduras, care a avut loc în perioada 16-20 februarie 2015,

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 ianuarie 2016 referitoare la prioritățile UE pentru sesiunile din 2016 ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului(3),

–  având în vedere raportul Raportorului special al ONU referitor la amenințările globale cu care se confruntă apărătorii drepturilor omului și la situația apărătorilor drepturilor omului de sex feminin,

–  având în vedere raportul anual pe 2016 al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind activitățile biroului său din Guatemala,

–  având în vedere vizita recentă a Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului în Guatemala,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice al ONU din 1966,

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019,

–  având în vedere Foaia de parcurs a UE pentru cooperarea cu societatea civilă din țările partenere în perioada 2014-2017,

–  având în vedere orientările UE privind protejarea apărătorilor drepturilor omului și Cadrul strategic privind drepturile omului, care promite implicarea în chestiuni legate de drepturile omului,

–  având în vedere Rezoluția nr. 26/9 a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 26 iunie 2014, prin care s-a decis crearea unui grup de lucru interguvernamental deschis, pentru a elabora un instrument internațional cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic privind societățile transnaționale și alte întreprinderi în ceea ce privește drepturile omului,

–  având în vedere Convenția Organizației Internaționale a Muncii din 1989 privind populațiile indigene și tribale din țările independente (Convenția OIM nr. 169),

–  având în vedere clauzele privind drepturile omului prevăzute de Acordul de asociere UE-America Centrală și de Acordul de parteneriat și cooperare (APC) UE-America Centrală, în vigoare din 2013,

–  având în vedere programul indicativ multianual pentru Guatemala pentru perioada 2014-2020 și angajamentul său de a contribui la soluționarea conflictelor, la pace și la securitate,

–  având în vedere programele de sprijinire a sectorului justiției din Guatemala ale Uniunii Europene, în special SEJUST,

–  având în vedere hotărârea din 2014 a Curții Interamericane a Drepturilor Omului în cauza Human rights defenders et al./Guatemala și raportul Comisiei interamericane pentru drepturile omului privind situația drepturilor omului din Guatemala (OEA/Ser.L/V/II. Doc. 43/15) din 31 decembrie 2015,

–  având în vedere articolul 25 din Regulamentul de procedură al Comisiei interamericane pentru drepturile omului, referitor la mecanismul măsurilor asigurătorii,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind susținerea democrației în cadrul relațiilor externe ale Uniunii Europene din 2009,

–  având în vedere orientările Consiliului privind drepturile omului și dreptul internațional umanitar din 2009,

–  având în vedere declarația din 9 decembrie 2016 a Înaltului Reprezentant, Federica Mogherini, în numele Uniunii Europene, cu prilejul Zilei Drepturilor Omului, 10 decembrie 2016

–  având în vedere declarația din 17 august 2016 a purtătorului de cuvânt al SEAE privind apărătorii drepturilor omului din Guatemala,

–  având în vedere declarația de la Santo Domingo a reuniunii ministeriale UE-CELAC din 25-26 octombrie 2016,

–  având în vedere declarația din 1 februarie 2017 a Grupului celor 13 referitoare la întărirea statului de drept și la combaterea corupției și a impunității,

–  având în vedere articolele 2, 3 alineatul (5), 18, 21, 27 și 47 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 135 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Guatemala este al treilea cel mai mare beneficiar din America Centrală al asistenței bilaterale pentru dezvoltare acordate de UE, această asistență fiind în cuantum de 187 de milioane EUR în perioada 2014-2020 și axându-se pe securitatea alimentară, soluționarea conflictelor, pace, securitate și competitivitate;

B.  întrucât Guatemala este situată strategic pe ruta traficului de droguri și a migrației ilegale între America Centrală și Statele Unite ale Americii; întrucât cetățenii Guatemalei rămân al doilea cel mai numeros grup de persoane deportate din SUA; întrucât deceniile de conflicte interne, ratele ridicate ale sărăciei și cultura impunității, adânc înrădăcinată, au condus la niveluri ridicate ale violenței și ale amenințărilor la adresa securității în această țară; întrucât întreaga societate este afectată de rate ridicate ale criminalității, în special apărătorii drepturilor omului, ONG-urile și autoritățile locale;

C.  întrucât 2017 marchează cea de a 20-a aniversare a acordurilor de pace pentru Guatemala; întrucât lupta împotriva impunității, inclusiv a infracțiunilor grave comise sub fostele regimuri nedemocratice, este de importanță fundamentală; întrucât autoritățile din Guatemala trebuie să transmită un mesaj clar celor care săvârșesc acte de violență fizică și psihică împotriva apărătorilor drepturilor omului, și anume că aceste acte nu vor rămâne nepedepsite;

D.  întrucât Unitatea pentru protecția apărătorilor drepturilor omului din Guatemala (UDEFEGUA) a înregistrat paisprezece omoruri și șapte tentative de omor asupra apărătorilor drepturilor omului din Guatemala în perioada ianuarie-noiembrie 2016; întrucât, potrivit aceleiași surse, în 2016 s-au înregistrat, în total, 223 de atacuri la adresa apărătorilor drepturilor omului, inclusiv 68 de noi acțiuni inițiate în justiție împotriva apărătorilor drepturilor omului; întrucât apărătorii mediului și ai drepturilor asupra terenurilor, precum și cei care lucrează în domeniul justiției și impunității au constituit categoriile cele mai frecvent vizate de apărători ai drepturilor omului;

E.  întrucât în 2017 au fost deja asasinați apărătorii drepturilor omului Laura Leonor Vásquez Pineda și Sebastian Alonzo Juan, pe lângă jurnaliștii Victor Valdés Cardona, Diego Esteban Gaspar, Roberto Salazar Barahona și Winston Leonardo Túnchez Cano, despre care s-a raportat că au fost asasinați în 2016;

F.  întrucât situația drepturilor omului rămâne foarte gravă; întrucât situația femeilor și a populațiilor indigene, în special a celor care apără drepturile omului, precum și a migranților reprezintă un motiv serios de îngrijorare, la fel ca alte aspecte, cum ar fi accesul la justiție, condițiile din penitenciare, comportamentul poliției și acuzațiile de tortură, la care se adaugă corupția, coluziunea și impunitatea, larg răspândite;

G.  întrucât Guatemala a ratificat Convenția nr. 169 a OIM privind populațiile indigene și tribale și Convenția nr. 87 a OIM privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical; întrucât există unele semne pozitive, cum ar fi crearea Mesa Sindical del Ministerio Público; întrucât legislația din Guatemala nu prevede obligația de a efectua o consultare prealabilă, liberă și avizată cu comunitățile indigene, astfel cum prevede Convenția nr. 169 a OIM;

H.  întrucât Curtea Interamericană a Drepturilor Omului a pronunțat o sentință cu caracter obligatoriu în 2014, solicitând o politică publică pentru protecția apărătorilor drepturilor omului; întrucât este în curs un proces de consultare finanțat de UE privind elaborarea politicii menționate mai sus;

I.  întrucât principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului se aplică tuturor statelor și tuturor întreprinderilor, transnaționale sau nu, indiferent de dimensiune, de sector, de amplasare, de proprietate și de structură, cu toate că mecanismele de control și sancționare efective constituie, în continuare, o provocare în ceea ce privește implementarea principiilor directoare ale ONU în lume; întrucât situația drepturilor omului în Guatemala va fi reexaminată în noiembrie 2017 în cadrul mecanismului de evaluare periodică universală al Consiliului pentru Drepturile Omului (UNHRC);

J.  întrucât Ombudsmanul pentru drepturile omului, Ministerul Public și sistemul judecătoresc din Guatemala au întreprins măsuri consistente împotriva impunității și pentru recunoașterea drepturilor omului;

K.  întrucât Guatemala a întreprins măsuri pozitive, cum ar fi prelungirea mandatului Comisiei internaționale împotriva impunității în Guatemala (CICIG) până în 2019; întrucât, în octombrie 2016, președinții Executivului, Congresului și sistemului judiciar din Guatemala au prezentat Congresului o propunere de reformă constituțională a sectorului judiciar, care se bazează, printre altele, pe discuții la masa rotundă cu societatea civilă și are ca scop consolidarea sistemului judiciar pe baza unor principii cum ar fi carierea judiciară, pluralismul juridic și independența judiciară;

L.  întrucât o campanie direcționată de intimidare a împiedicat desfășurarea unor cauze emblematice ce vizau cazuri de corupție și justiția de tranziție, fiind intimidați, inclusiv prin reclamații false de natură juridică, apărători ai drepturilor omului care lucrau în acest context, inclusiv judecători și avocați; întrucât Iván Velasquez, directorul Comisiei internaționale împotriva impunității în Guatemala (CICIG), recunoscută la nivel internațional, este de asemenea acuzat și face obiectul unei campanii constante de denigrare; întrucât unele cazuri emblematice în domeniul justiției de tranziție avansează, cum ar fi cele care o vizează pe Molina Theissen și CREOMPAZ sau cazurile de corupție ce implică, printre altele, La Linea y Coparacha;

M.  întrucât unele state membre nu au ratificat încă acordul de asociere UE-America Centrală și întrucât, prin urmare, pilonul „dialog politic” nu a intrat încă în vigoare; întrucât drepturile omului și statul de drept se află la baza politicii de acțiune externă a UE, alături de dezvoltarea economică și socială durabilă,

1.  condamnă cu toată tăria asasinarea recentă a personalităților Laura Leonor Vásquez Pineda și Sebastian Alonzo Juan și a jurnaliștilor Victor Valdés Cardona, Diego Esteban Gaspar, Roberto Salazar Barahona și Winston Leonardo Túnchez Cano, precum și toate cele 14 asasinate ale altor apărători ai drepturilor omului din Guatemala, care au avut loc în 2016; transmite sincere condoleanțe familiilor și prietenilor tuturor acestor apărători ai drepturilor omului;

2.  își exprimă insistent îngrijorarea că actele de violență permanente și absența securității afectează negativ capacitatea apărătorilor drepturilor omului de a-și desfășura activitățile în mod integral și liber; aduce omagii tuturor apărătorilor drepturilor omului din Guatemala și solicită să fie desfășurată imediat o anchetă independentă, obiectivă și amănunțită privind asasinatele menționate mai sus și cele anterioare; subliniază că este esențial să existe o societate civilă activă pentru ca statul să fie mai responsabil la toate nivelurile, să fie mai sensibil la apeluri, mai cuprinzător, mai eficace și, deci, mai legitim;

3.  salută eforturile depuse de Guatemala pentru a combate criminalitatea organizată și solicită ca aceste eforturi să fie intensificate; este conștient de enorma dificultate cu care se confruntă această țară în asigurarea securității și a libertății pentru toți cetățenii săi într-o situație dominată de o violență înrădăcinată, cum este cea generată de droguri; invită instituțiile UE și statele membre ale UE să pună la dispoziția Guatemalei mijloace tehnice și bugetare pentru a o ajuta în lupta împotriva corupției și a criminalității organizate și să acorde prioritate acestor eforturi în programele de cooperare bilaterală;

4.  reamintește necesitatea elaborării unei politici publice pentru protecția apărătorilor drepturilor omului, astfel cum a declarat Curtea Interamericană a Drepturilor Omului (IACHR) în 2014; ia act de lansarea recentă a Dialogului național; invită autoritățile din Guatemala să asigure elaborarea politicilor publice în cadrul unui proces cuprinzător și participativ și să adreseze aceste politici cauzelor structurale care sporesc gradul de vulnerabilitate a apărătorilor drepturilor omului și invită comunitatea de afaceri să sprijine aceste eforturi;

5.  salută decizia Delegației UE în Guatemala de a sprijini financiar procesul de discuții și de consultări cu privire la un astfel de program și încurajează Delegația UE să sprijine în continuare apărătorii drepturilor omului; invită autoritățile competente să elaboreze și să pună în practică o politică publică menită să protejeze apărătorii drepturilor omului, în strânsă colaborare cu o gamă largă de părți interesate, și să continue reformele ce vizează un sistem judiciar independent, lupta împotriva impunității și consolidarea statului de drept;

6.  solicită să fie puse în aplicare de urgență și negreșit măsurile de precauție recomandate de IACHR și invită autoritățile să revoce decizia prin care sunt anulate măsurile de precauție de la nivel național ce sunt în folosul apărătorilor drepturilor omului;

7.  reamintește rezultatele celor 93 de consultații comunitare realizate cu bună credință în 2014 și 2015; reamintește că în prezent se desfășoară un proces participativ și invită autoritățile din Guatemala să accelereze procedurile respective pentru a asigura instituirea unui mecanism național pentru consultații prealabile libere și în cunoștință de cauză, astfel cum se prevede în Convenția OIM nr. 169; invită guvernul din Guatemala să inițieze consultații sociale mai extinse cu privire la centralele hidroelectrice, proiectele de minerit și companiile petroliere și invită instituțiile UE să garanteze că nicio măsură europeană de asistență sau de sprijin nu promovează și nu favorizează proiecte de dezvoltare fără ca să fie îndeplinită obligația de a se organiza consultații prealabile libere și în cunoștință de cauză cu populațiile indigene;

8.  salută inițiativa privind reforma sistemului judiciar prezentată Congresului de ramurile executivă, judiciară și legislativă, care are ca scop dezvoltarea în continuare a unui sistem judiciar democratic și profesionist, bazat pe o independență judecătorească efectivă; invită Congresul din Guatemala să depună eforturi comune pentru a finaliza în 2017 reforma judiciară în toate elementele sale; pentru aceasta, invită autoritățile din Guatemala să aloce sistemului judiciar, și mai ales Parchetului General, resurse financiare și umane suficiente; sprijină activitatea importantă a Comisiei internaționale împotriva impunității în Guatemala (CICIG);

9.  salută hotărârea Primei Camere a Curții de Apel prin care aceasta a reafirmat faptul că termenul de prescripție nu se aplică în cazul crimei de genocid și a crimelor împotriva umanității în cadrul procesului fostului dictator, dl Rios Montt, aceasta fiind o etapă importantă în lupta împotriva impunității;

10.  invită autoritățile din Guatemala să coopereze cu mecanismul evaluării periodice universale și să ia toate măsurile necesare pentru a pune în practică recomandările acestuia;

11.  solicită Uniunii Europene să sprijine Parchetul General; respinge ferm orice tip de presiune, intimidare și influență care pune în pericol independența, pluralismul juridic și obiectivitatea; încurajează autoritățile din Guatemala să promoveze în continuare cooperarea dintre Unitatea pentru analiza atacurilor împotriva apărătorilor drepturilor omului din cadrul Ministerului de Interne și Secția pentru drepturile omului din cadrul Parchetului General;

12.  invită instituțiile UE să depună eforturi pentru a încheia acorduri obligatorii la nivel internațional prin care să se îmbunătățească respectarea normelor din domeniul drepturilor omului, în special în cazul întreprinderilor cu sediul în UE care au activități în țări terțe;

13.  invită statele membre care nu au ratificat acordul de asociere UE-America Centrală să facă acest lucru; invită Uniunea Europeană și statele sale membre să recurgă la mecanismele prevăzute de Acordul de asociere și dialog politic pentru a încuraja insistent Guatemala să urmărească un plan ambițios în domeniul drepturilor omului și combaterea impunității; invită instituțiile UE și statele membre să prevadă fonduri și măsuri de asistență tehnică suficiente pentru această sarcină;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, Organizației Statelor Americane, Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Președintelui, Guvernului și Parlamentului Republicii Guatemala, SIECA și Parlacen.

(1) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 257.
(2) JO C 434, 23.12.2015, p. 181.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0020.


Combaterea terorismului ***I
PDF 496kWORD 56k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului privind combaterea terorismului (COM(2015)0625 – C8-0386/2015 – 2015/0281(COD))
P8_TA(2017)0046A8-0228/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2015)0625),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 83 alineatul (1) și 82 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0386/2015),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 83 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 martie 2016(1),

–  având în vedere Rezoluțiile 1373(2001) din 28 septembrie 2001, 2178(2014) din 24 septembrie 2014, 2195(2014) din 19 decembrie 2014, 2199(2015) din 12 februarie 2015, 2249(2015) din 20 noiembrie 2015 și 2253 (2015) din 17 decembrie 2015 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului din 16 mai 2005 și Protocolul adițional la aceasta din 19 mai 2015,

–  având în vedere recomandările Grupului de Acțiune Financiară (GAFI),

–  având în vedere Comunicatul reuniunii la nivel înalt privind securitatea nucleară, organizate la Washington la 1 aprilie 2016,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 30 noiembrie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0228/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 februarie 2017 în vederea adoptării Directivei (UE) 2017/… a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2017/541.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei la adoptarea Directivei privind combaterea terorismului

Recentele atacuri teroriste din Europa au evidențiat necesitatea consolidării eforturilor de garantare a securității, promovând totodată respectarea valorilor noastre comune, inclusiv statul de drept și respectarea drepturilor omului. Pentru a oferi un răspuns cuprinzător la amenințarea teroristă în evoluție, un cadru consolidat de incriminare pentru combaterea terorismului trebuie să fie completat de măsuri eficace pentru prevenirea radicalizării care duce la terorism și de un schimb eficient de informații cu privire la infracțiunile de terorism.

În acest spirit, instituțiile UE și statele membre își exprimă în mod colectiv angajamentul – în domeniul lor de competență respectiv - de a continua să se dezvolte și să investească în măsuri preventive eficace, ca parte a unei abordări transsectoriale cuprinzătoare care implică toate politicile relevante, inclusiv, în special, în domeniul educației, incluziunii sociale și integrării, și toate părțile interesate, inclusiv organizațiile societății civile, comunitățile locale sau partenerii industriali.

Comisia va sprijini eforturile statelor membre, în special prin furnizarea de sprijin financiar pentru proiectele vizând dezvoltarea unor instrumente de combatere a radicalizării, precum și prin inițiative și rețele la nivelul UE, cum ar fi rețeaua pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare.

Parlamentul European, Consiliul și Comisia subliniază necesitatea unui schimb eficace și în timp util al tuturor informațiilor pertinente pentru prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor de terorism între autoritățile competente în cadrul Uniunii. În acest sens, utilizarea deplină a tuturor instrumentelor, canalelor și agențiilor existente ale Uniunii pentru schimbul de informații, precum și o punere în aplicare rapidă a tuturor actelor legislative ale Uniunii adoptate în acest domeniu sunt esențiale.

Cele trei instituții reafirmă necesitatea de a analiza funcționarea cadrului general al UE pentru schimbul de informații și de a aborda prin măsuri concrete posibilele deficiențe, inclusiv având în vedere Foaia de parcurs pentru a consolida schimbul de informații și gestionarea informațiilor, inclusiv soluțiile de interoperabilitate în domeniul JAI.

(1) JO C 177, 18.5.2016, p. 51.


Consolidarea controalelor prin consultarea bazelor de date relevante la frontierele externe ***I
PDF 324kWORD 48k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 în ceea ce privește consolidarea controalelor prin consultarea bazelor de date relevante la frontierele externe (COM(2015)0670 – C8-0407/2015 – 2015/0307(COD))
P8_TA(2017)0047A8-0218/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0670),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 77 alineatul (2) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată Parlamentului de către Comisie (C8-0407/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 7 decembrie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0218/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 februarie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 în ceea ce privește consolidarea verificărilor prin consultarea bazelor de date relevante la frontierele externe

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/458.)


Posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene
PDF 484kWORD 70k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene (2014/2248(INI))
P8_TA(2017)0048A8-0390/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere în special articolele 1, 2, 3, 6, 9, 10, 14, 15, 16, 17, 48 și 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 119, 120-126, 127-133, 136-138, 139-144, 194 și 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și protocoalele anexate acestora,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere raportul din 22 iunie 2015 al Președintelui Comisiei Europene elaborat în strânsă cooperare cu președinții Consiliului European, al Parlamentului European, al Băncii Centrale Europene și al Eurogrupului și intitulat „Finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei” („Raportul celor cinci președinți”)(1),

–  având în vedere Rezoluția sa legislativă din 19 noiembrie 2013 referitoare la proiectul de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2) și Decizia sa din 19 noiembrie 2013 referitoare la încheierea unui acord interinstituțional între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3),

–  având în vedere cadrul financiar multianual (CFM)(4) și acordul interinstituțional(5) , adoptate la 2 decembrie 2013,

–  având în vedere raportul final și recomandările din decembrie 2016 ale Grupului la nivel înalt privind resursele proprii(6),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 18-19 februarie 2016 privind o nouă înțelegere pentru Regatul Unit în cadrul Uniunii Europene, care a devenit nulă din cauza deciziei Regatului Unit de a părăsi Uniunea,

–  având în vedere votul Regatului Unit în favoarea părăsirii UE în cadrul referendumului privind apartenența la UE,

–  având în vedere sondajul Eurobarometru standard nr. 84 din toamna anului 2015, intitulat „Opinia publică în Uniunea Europeană”, precum și sondajul Eurobarometru special al Parlamentului European din iunie 2016, intitulat „Europenii în 2016: impresii și așteptări, lupta împotriva terorismului și a radicalizării”;

–  având în vedere Avizul 2/13 al Curții de Justiție a Uniunii Europene referitor la proiectul de acord privind aderarea UE la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția europeană a drepturilor omului”)(7),

–  având în vedere Decizia Consiliului European din 28 iunie 2013 de stabilire a componenței Parlamentului European(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 referitoare la problemele constituționale ale unei administrări pe mai multe niveluri a Uniunii Europene(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2014 referitoare la negocierile privind CFM 2014-2020: învățăminte și perspective(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la alegerile pentru Parlamentul European din 2014(11) și Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la îmbunătățirea modalităților practice de organizare a alegerilor pentru Parlamentul European din 2014(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2013 referitoare la stabilirea sediilor instituțiilor Uniunii Europene(13),

–   având în vedere Rezoluția sa din 28 octombrie 2015 referitoare la inițiativa cetățenească europeană(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2015 referitoare la reforma legislației electorale a Uniunii Europene(15) și propunerea sa de modificare a Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 iunie 2016 referitoare la decizia de a părăsi UE în urma referendumului din Regatul Unit(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la capacitatea bugetară pentru zona euro(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(19),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european(20),

–  având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 16 septembrie 2015(21) și Avizul Comitetului Regiunilor din 8 iulie 2015(22),

–  având în vedere declarația „O integrare europeană mai profundă: calea de urmat” a președinților Camerei Deputaților din Italia, Adunării Naționale din Franța, Bundestagului Germaniei, Camerei Deputaților din Luxemburg, semnată la 14 septembrie 2015 și aprobată în prezent de mai multe camere parlamentare naționale din UE,

–   având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor din 31 ianuarie 2013 intitulat „Consolidarea cetățeniei Uniunii: promovarea drepturilor electorale ale cetățenilor UE”(23),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru control bugetar (A8-0390/2016),

A.  întrucât prezenta rezoluție urmărește să ofere soluții la care nu se poate ajunge cu ajutorul instrumentelor pe care tratatele le pun la dispoziție în prezent și care pot fi aplicate, așadar, numai printr-o viitoare modificare a tratatelor, atunci când sunt întrunite condițiile prealabile;

B.  întrucât incapacitatea instituțiilor UE de a face față crizelor profunde și multiple cu care se confruntă în prezent Uniunea – așa-numita „poli-criză”, inclusiv consecințele financiare, economice, sociale și în materie de migrație ale acesteia – și ascensiunea partidelor populiste și a mișcărilor naționaliste au condus toate la nemulțumirea crescândă a unui segment din ce în ce mai mare al populației cu privire la funcționarea Uniunii Europene;

C.  întrucât aceste provocări semnificative la nivel european nu pot fi gestionate individual de către statele membre, ci doar printr-un răspuns comun din partea Uniunii Europene;

D.  întrucât progresele în direcția unei Uniuni care își poate îndeplini într-adevăr promisiunile și obiectivele sunt împiedicate de eșecul guvernanței, eșec cauzat de încercarea neîntreruptă și sistematică de a obține unanimitatea în cadrul Consiliului (care se bazează în continuare pe așa-numitul compromis de la Luxemburg) și de lipsa unei autorități executive unice și credibile care să dețină legitimitate democratică deplină și competența de a adopta măsuri efective într-o gamă largă de politici; întrucât exemplele recente, cum ar fi gestionarea necorespunzătoare a fluxurilor migratorii, ritmul lent de redresare a băncilor noastre în urma izbucnirii crizei financiare și lipsa unui răspuns comun imediat la amenințarea internă și externă a terorismului, au demonstrat perfect inabilitatea Uniunii de a reacționa rapid și cu eficacitate;

E.  întrucât Uniunea Europeană nu poate satisface așteptările cetățenilor europeni, deoarece tratatele actuale nu sunt exploatate la întregul lor potențial și nu furnizează toate instrumentele, competențele și procedurile decizionale necesare pentru a aborda în mod eficace aceste obiective comune;

F.  întrucât, împreună cu lipsa unei viziuni comune a statelor membre asupra viitorului continentului nostru, această problemă a dus la niveluri fără precedent ale „euroscepticismului”, care conduce la o revenire la naționalism și riscă să submineze Uniunea și să ducă eventual la destrămarea acesteia;

G.  întrucât, în loc să promoveze Uniunea, sistemul prin care statele membre recurg la soluții personalizate („à la carte”), sistem consolidat și mai mult prin Tratatul de la Lisabona, a sporit complexitatea Uniunii și a accentual diferențele din interiorul acesteia; întrucât, în pofida flexibilității oferite de tratate, mai multor state membre li s-au acordat numeroase clauze de neparticipare la nivelul legislației primare, iar acest lucru a creat un sistem opac de cercuri de cooperare care se intersectează și împiedică controlul democratic și responsabilizarea;

H.  întrucât tratatele oferă forme de integrare flexibilă și diferențiată la nivelul legislației secundare, prin intermediul instrumentelor de cooperare consolidată și structurată, care ar trebui să se aplice doar unui număr limitat de politici, fiind, în același timp, favorabile incluziunii, pentru a permite tuturor statelor membre să participe; întrucât, după 20 de ani de la introducerea cooperării consolidate, impactul acesteia rămâne limitat; întrucât cooperarea consolidată a fost acordată în trei cazuri, și anume în ceea ce privește normele comune privind legea aplicabilă în divorțurile cuplurilor internaționale, brevetul european cu efect unitar și introducerea taxei pe tranzacțiile financiare (TTF); întrucât cooperarea consolidată trebuie utilizată ca prim pas către integrarea în mai mare măsură a politicilor, cum ar fi politica de securitate și apărare comună (PSAC), și nu ca o modalitate de a facilita soluții personalizate („à la carte”);

I.  întrucât metoda comunitară trebuie menținută, și nu subminată prin soluții interguvernamentale, nici măcar în domeniile în care nu toate statele membre îndeplinesc condițiile de participare;

J.  Întrucât moneda euro este totuși moneda Uniunii [articolul (3) alineatul (4) din TUE], Regatul Unit a obținut o derogare de la adoptarea monedei euro (Protocolul nr. 15), Danemarca dispune de o derogare de natură constituțională (Protocolul nr. 16), Suedia a încetat să mai respecte criteriile de convergență către euro și posibilitatea ca Grecia să renunțe la moneda unică a fost discutată deschis în cadrul Consiliului European; întrucât toate statele membre au obligația contractuală de a adera la moneda unică după ce îndeplinesc toate criteriile necesare, ;deși nu s-a stabilit niciun calendar pentru statele membre care adoptă moneda euro după crearea acesteia;

K.  întrucât, în ceea ce privește spațiul Schengen, libera circulație a persoanelor și eliminarea, în consecință, a controalelor la frontierele interne, încorporate toate în mod oficial în tratate, Regatului Unit și Irlandei li s-au acordat clauze de neparticipare; întrucât alte patru state membre nu participă, dar au obligația de a face acest lucru, în timp ce trei țări terțe beneficiază de clauza de participare; întrucât această fragmentare nu numai că împiedică eliminarea în totalitate a frontierelor interne, ci comportă și dificultăți pentru crearea unei adevărate piețe interne și a unui spațiu de libertate, securitate și justiție complet integrat; reamintește că integrarea în spațiul Schengen trebuie să rămână un obiectiv pentru toate statele membre ale UE;

L.  întrucât clauzele de neparticipare acordate unor state membre individuale pun în pericol aplicarea uniformă a dreptului Uniunii Europene, duc la o complexitate excesivă a guvernanței, amenință coeziunea Uniunii și subminează solidaritatea în rândul cetățenilor săi;

M.  întrucât, de la Tratatul de la Lisabona, într-un ritm accelerat și mai mult de criza economică, de cea financiară, de cea a migrației și de cea a securității, Consiliul European și-a extins competențele pentru a include gestionarea de zi cu zi prin adoptarea unor instrumente interguvernamentale în afara cadrului UE, în pofida faptului că rolul său este de a oferi Uniunii impulsurile necesare dezvoltării sale și de a defini orientările și prioritățile politice generale, f [articolul 15 alineatul (1) din TUE];

N.  întrucât dependența de unanimitate în Consiliul European și incapacitatea acestuia de a ajunge la unanimitate au condus la adoptarea unor instrumente interguvernamentale în afara cadrului juridic al UE, precum Mecanismul european de stabilitate (MES), Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (TSCG sau „Pactul bugetar”); întrucât se poate spune același lucru și despre acordul cu Turcia privind criza refugiaților din Siria;

O.  întrucât, deși articolul 16 din TSCG prevede că, în termen de cinci ani de la data intrării în vigoare (înainte de 1 ianuarie 2018), trebuie să se adopte măsurile necesare pentru a încorpora Pactul bugetar în cadrul juridic al Uniunii și deși dispoziții similare sunt incluse în Acordul interguvernamental privind transferul și mutualizarea contribuțiilor la Fondul unic de rezoluție, este clar că reziliența zonei euro, inclusiv finalizarea uniunii bancare, nu se pot realiza fără o consolidare fiscală suplimentară și fără a institui, totodată, o formă de guvernanță mai fiabilă, eficace și democratică;

P.  întrucât acest nou sistem de guvernanță presupune că Comisia Europeană urmează să devină guvern veritabil, răspunzător în fața Parlamentului și în măsură să formuleze și să pună în aplicare politicile fiscale și macroeconomice comune de care zona euro are nevoie și trebuie să fie dotat cu o trezorerie și un buget proporționale cu amploarea sarcinilor care îi revin; întrucât acest lucru presupune o reformă a Tratatului de la Lisabona, pe lângă măsurile prevăzute de legislația primară actuală;

Q.  întrucât acest lucru este valabil și în cazul reformei și modernizării necesare a resurselor financiare ale întregii Uniuni Europene; întrucât s-a ajuns la un acord privind cadrul financiar multianual actual (CFM) numai în urma unor negocieri îndelungate și dificile și întrucât acordul a fost însoțit de decizia de a înființa un grup la nivel înalt care să reexamineze sistemul de venituri din resurse proprii ale Uniunii Europene și care urmează să își comunice constatările în 2016; întrucât actualul CFM limitează foarte mult autonomia financiară și politică a Uniunii, deoarece cea mai mare parte a veniturilor este formată din contribuții naționale din partea statelor membre și o mare parte a cheltuielilor sunt deja predeterminate, acestea fiind restituite acelorași state membre; întrucât contribuțiile naționale bazate pe PNB/VNB au devenit, de departe, cea mai mare sursă a veniturilor;

R.  întrucât actualul CFM este inferior precedentului, în termeni nominali, deși circumstanțele impun eforturi bugetare majore pentru a acorda asistență refugiaților și pentru a stimula creșterea economică, coeziunea socială și stabilitatea financiară;

S.  întrucât cerința de unanimitate în ceea ce privește politica fiscală împiedică combaterea existenței paradisurilor fiscale în cadrul Uniunii Europene și politicile fiscale dăunătoare ale statelor membre; întrucât multe dintre aceste practici distorsionează funcționarea pieței interne, pun în pericol veniturile statelor membre și, în cele din urmă, transferă sarcina cetățenilor și IMM-urilor;

T.  întrucât Uniunea Europeană este un sistem constituțional bazat pe statul de drept; întrucât tratatele ar trebui să fie modificate astfel încât Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) să devină competentă în toate aspectele legislației UE, în conformitate cu principiul separației puterilor;

U.  întrucât Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților; întrucât instrumentele existente ale UE pentru evaluarea și sancționarea încălcărilor acestor principii de către statele membre s-au dovedit a fi insuficiente; întrucât procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor lansate împotriva unor acte sau acțiuni juridice specifice ale unui stat membru care încalcă dreptul UE sunt inadecvate pentru a combate încălcările sistemice ale valorilor fundamentale ale UE; întrucât, în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE, Consiliul este obligat să hotărască cu o majoritate de patru cincimi din membrii săi pentru a constata un risc clar de încălcare gravă a valorilor fundamentale, iar în temeiul articolului 7 alineatul (2) din TUE, Consiliul European este obligat să hotărască în unanimitate pentru a constata existența unei încălcări grave și persistente; întrucât, în consecință, nu au fost invocate nici măsura preventivă întemeiată pe articolul 7 alineatul (1) din TUE, nici mecanismele de sancționare întemeiată pe articolul 7 alineatele (2) și (3);

V.  întrucât UE pare a fi mai în măsură să influențeze politicile statelor membre cu privire la drepturile fundamentale, statul de drept și corupție atunci când acestea au încă statutul de țări candidate; întrucât mecanismul statului de drept ar trebui aplicat cu o forță egală tuturor statelor membre;

W.  întrucât această revizuire este necesară și pentru a reechilibra și a reînnoi radical funcționarea Uniunii, astfel încât reglementarea să fie mai puțin birocratică, iar elaborarea politicilor să fie mai eficace, mai apropiată de nevoile cetățenilor; întrucât Uniunea impune deținerea competențelor necesare pentru a realiza progrese în direcția unora dintre obiectivele sale declarate, cum ar fi finalizarea pieței unice, inclusiv uniunea energetică, coeziunea socială și urmărirea ocupării depline a forței de muncă, gestionarea echitabilă și în comun a migrației și a azilului, precum și o politică de securitate internă și externă;

X.  întrucât crearea unui dialog sistematic cu organizațiile societății civile și consolidarea dialogului social la toate nivelurile, în conformitate cu principiul prevăzut la articolul 11 din TFUE, sunt esențiale pentru victoria asupra euroscepticismului și pentru reafirmarea importanței dimensiunii bazate pe solidaritate a Europei, a coeziunii sociale și a construirii unei democrații participative și favorabile incluziunii, în completarea democrației reprezentative;

Y.  întrucât în ultimii zece ani situația securității în Europa s-a deteriorat semnificativ, în special în vecinătatea noastră, niciun stat membru nemaiputând să își garanteze securitatea internă și pe cea externă de unul singur;

Z.  întrucât reducerea capabilităților de apărare ale Europei i-a limitat capacitatea de a propaga stabilitatea dincolo de frontierele sale imediate; întrucât acest lucru merge mână în mână cu reticența SUA, aliații noștri, de a interveni atunci când Europa nu este pregătită să își asume partea sa de responsabilități; întrucât politica de apărare în UE ar trebui să fie consolidată și ar trebui instituit un parteneriat UE-NATO cuprinzător, permițând, în același timp, Uniunii să acționeze în mod autonom în operațiunile din străinătate, în principal în vederea stabilizării vecinătății sale; întrucât aceasta înseamnă că este nevoie de o cooperare mai intensă între statele membre, precum și de integrarea unora dintre capacitățile lor de apărare într-o comunitate europeană a apărării, ambele în concordanță cu noua strategie de securitate europeană;

AA.  întrucât nu a fost aplicată niciuna dintre clauzele pasarelă prevăzute de Tratatul de la Lisabona pentru a raționaliza guvernanța Uniunii și este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple în condițiile actuale; întrucât, dimpotrivă, ca urmare a deciziei Consiliului European din 18-19 iunie 2009 privind reducerea numărului de comisari, astfel cum s-a prevăzut în Tratatul de la Lisabona, clauza excluderii s-a aplicat imediat;

AB.  întrucât alegerile parlamentare europene din 2014 au condus pentru prima dată în mod direct la numirea unui candidat la postul de Președinte al Comisiei; întrucât, cu toate acestea, cetățenii nu au avut posibilitatea de a vota în mod direct candidații; întrucât caracterul supranațional al alegerilor europene ar trebui să fie consolidat și mai mult prin introducerea unui temei juridic clar care să asigure păstrarea și dezvoltarea acestui sistem; întrucât, în plus, cetățenii înțeleg cu greu care este relația dintre Președintele Comisiei și Președintele Consiliului European;

AC.  întrucât votul în favoarea părăsirii Uniunii Europene de la referendumul din Regatul Unit a amplificat considerabil caracterul urgent al reformării Uniunii; întrucât negocierile privind stabilirea modalităților de retragere a Regatului Unit trebuie să țină seama și de cadrul viitoarelor relații ale acestei țări cu Uniunea; întrucât acest acord trebuie să fie negociat în conformitate cu articolul 218 alineatul (3) din TFUE și să fie încheiat în numele Uniunii de Consiliu, hotărând cu majoritate calificată, după obținerea aprobării Parlamentului European; întrucât Parlamentul ar trebui să fie, așadar, pe deplin implicat pe parcursul întregului proces de negociere;

AD.  întrucât ieșirea Regatului Unit din Uniune ar crea ocazia de a reduce complexitatea Uniunii și de a preciza ce înseamnă cu adevărat statutul de stat membru al Uniunii; întrucât este absolut necesar un viitor cadru clar al relațiilor UE cu țările terțe din vecinătatea sa (Regatul Unit, Norvegia, Elveția, Turcia, Ucraina etc.); întrucât părinții fondatori ai Uniunii prevăzuseră deja un tip de „statut de asociat”;

AE.  întrucât, în cursul acestui exercițiu important, tratatele conferă Parlamentului European șase competențe specifice, și anume: dreptul de a propune modificări ale tratatelor [articolul 48 alineatul (2) din TUE], dreptul de a fi consultat de Consiliul European la modificarea tratatelor [articolul 48 alineatul (3) primul paragraf din TUE], dreptul de a solicita convocarea unei convenții împotriva voinței Consiliului European [articolul 48 alineatul (3) al doilea paragraf din TUE], dreptul de a fi consultat cu privire la decizia Consiliului European de modificare, integrală sau parțială, a dispozițiilor părții a treia din TFUE [articolul 48 alineatul (6) al doilea paragraf din TUE], dreptul de a iniția o redistribuire a locurilor în Parlament înainte de următoarele alegeri [articolul 14 alineatul (2) din TUE] și dreptul de a propune o procedură electorală uniformă [articolul 223 alineatul (1) din TFUE];

AF.  întrucât rolul Comitetului Economic și Social European (CESE) și cel al Comitetului Regiunilor (CoR) trebuie garantate, aceștia fiind reprezentanții instituționali ai organizațiilor societății civile și ai actorilor regionali și locali, dat fiind că avizele lor contribuie la creșterea legitimității democratice a procesului de elaborare a politicilor și a celui legislativ;

AG.  întrucât o majoritate clară a guvernelor regionale și locale ale Uniunii și-au exprimat în mod consecvent opinia, prin intermediul Comitetului Regiunilor, în favoarea unei UE mai integrate, cu o guvernanță eficace,

1.  consideră că a trecut epoca în care crizele se puteau gestiona prin decizii ad-hoc și progresive, deoarece o astfel de gestionare nu face decât să conducă la adoptarea unor măsuri deseori insuficiente și tardive; este convins că este momentul oportun pentru a reflecta serios la modurile în care de pot elimina neajunsurile guvernanței Uniunii Europene printr-o revizuire cuprinzătoare și profundă a Tratatului de la Lisabona; consideră că între timp se pot aplica soluții pe termen scurt și mediu, prin exploatarea întregului potențial al tratatelor existente;

2.  menționează că reforma Uniunii ar trebui să conducă înspre modernizarea acesteia, prin crearea unor noi instrumente, a unor noi capacități europene eficace, și prin democratizarea în mai mare măsură a proceselor decizionale, nu înspre renaționalizarea ei prin amplificarea interguvernamentalismului;

3.  subliniază faptul că un sondaj Eurobarometru recent arată că, contrar părerilor care circulă, cetățenii UE rămân pe deplin conștienți de importanța unor soluții europene reale(24), pe care le sprijină, printre altele, în domeniile securității, apărării și migrației;

4.  observă cu mare îngrijorare proliferarea subgrupurilor de state membre ce subminează unitatea Uniunii, cauzând o lipsă de transparență, și reduc, totodată, încrederea cetățenilor; consideră că formatul adecvat pentru desfășurarea discuției privind viitorul Uniunii este UE-27; subliniază că fragmentarea discuției în diferite formate sau grupuri de state membre ar fi contraproductivă;

5.  subliniază că o reformă democratică amplă a tratatelor trebuie să fie realizată doar în urma unei reflecții cu privire la viitorul UE și a unui acord asupra unei viziuni pentru generațiile actuale și viitoare de cetățeni europeni, care să conducă la o convenție care să garanteze incluziunea, grație alcătuirii sale din reprezentanți ai parlamentelor naționale, ai guvernelor tuturor statelor membre, ai Comisiei și ai Parlamentului European, ai organelor consultative ale UE, cum ar fi Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European, și care să asigure, totodată, platforma potrivită pentru o astfel de reflecție și colaborarea cu cetățenii europeni și cu societatea civilă europeană;

Să punem capăt „Europei à la carte”

6.  regretă că, de fiecare dată când Consiliul European decide să aplice metode de tip interguvernamental și să ocolească „metoda Uniunii” definită în tratate, acest lucru nu numai că duce la elaborarea mai puțin eficace a politicilor, ci contribuie și la lipsa tot mai mare de transparență, responsabilitate democratică și control democratic; consideră că se poate imagina o metodă diferențiată doar ca o etapă temporară pe calea unei elaborări mai eficace și mai integrate a politicilor UE;

7.  consideră că „metoda Uniunii” este singura metodă de legiferare democratică care asigură că sunt luate în considerare toate interesele implicate, în special interesul european comun; prin „metoda Uniunii” înțelege procedura legislativă prin care Comisia, în cadrul competențelor sale de organ executiv, propune acte legislative, Parlamentul și Consiliul, reprezentând cetățenii și, respectiv, statele membre, decid prin vot cu majoritate, obligațiile de unanimitate în cadrul Consiliului devenind excepții absolute, iar Curtea de Justiție supraveghează și asigură controlul judiciar suprem; insistă ca „metoda Uniunii” să fie respectată, chiar și în situațiile de urgență;

8.  consideră esențial, în aceste împrejurări, să reafirme misiunea „de creare a unei uniuni tot mai profunde între popoarele Europei” (articolul 1 din TUE) pentru a atenua orice tendință de destrămare și să explice din nou scopurile istorice, politice și morale ale Uniunii Europene, precum și caracterul său constituțional;

9.  recomandă ca cerințele pentru stabilirea unei cooperări consolidate și structurate să fie mai puțin restrictive, printre altele, prin reducerea numărului minim de state membre participante;

10.  propune ca următoarea revizuire a tratatelor să raționalizeze actualele diferențieri dezordonate prin încetarea sau, cel puțin, restrângerea drastică a practicii ce constă în acordarea către statele membre luate individual a unor clauze de neparticipare, a unor clauze de participare și a unor excepții la nivelul dreptului primar al U;

11.  recomandă să se definească și să se elaboreze un parteneriat, pentru a stabili un cerc de parteneri în jurul UE pentru statele care nu pot sau nu vor să adere la Uniune, dar care doresc totuși să aibă o relație strânsă cu aceasta; consideră că această relație ar trebui să presupună și obligații legate de drepturile aferente, cum ar fi o contribuție financiară și, încă și mai important, respectarea valorilor fundamentale ale Uniunii și a statului de drept;

12.  consideră că ar trebui să fie păstrat cadrul instituțional unic pentru a realiza obiectivele comune ale UE și pentru a garanta principiul egalității tuturor cetățenilor și statelor membre;

Retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană

13.  remarcă că acest nou tip de parteneriat ar putea să reprezinte una dintre soluțiile posibile prin care să se respecte voința majorității cetățenilor Regatului Unit de a părăsi UE; subliniază că retragerea Regatului Unit, unul dintre cele mai mari state membre și cel mai mare stat membru care nu face parte din zona euro, afectează soliditatea și echilibrul instituțional al Uniunii;

14.  reafirmă faptul că elementele constituționale ale Uniunii, în special integritatea pieței unice și faptul că aceasta nu poate fi separată de cele patru libertăți fundamentale ale Uniunii (libera circulație a capitalurilor, a persoanelor, a mărfurilor și a serviciilor), sunt piloni esențiali, indivizibili ai Uniunii, asemenea existenței statului de drept, garantate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene; reafirmă faptul că această unitate constituțională nu poate fi anulată în timpul negocierilor privind ieșirea Regatului Unit din Uniune;

15.  solicită ca sediile Autorității Bancare Europene și ale Agenției Europene pentru Medicamente, ambele situate la Londra, să fie mutate într-un alt stat membru, având în vedere opțiunea cetățenilor Regatului Unit de a părăsi UE;

O nouă guvernanțg economică pentru creștere economică, coeziune socială și stabilitate financiară

16.  este profund preocupat de divergențele economice și sociale crescânde și de lipsa de reformă economică și de stabilitate financiară a uniunii economice și monetare (UEM), precum și de faptul că economiile multor state membre și-au pierdut din competitivitate, această situație fiind generată mai ales de lipsa unei politici fiscale și economice comune; consideră, prin urmare, că politica fiscală și economică comună ar trebui să devină o competență partajată între Uniune și statele membre;

17.  consideră că, în forma lor actuală, Pactul de stabilitate și de creștere și clauza necoresponsabilității financiare (articolul 125 din TFUE) nu îndeplinesc, din nefericire, obiectivele preconizate; consideră că UE trebuie să respingă încercările de a reveni la politicile naționale protecționiste și că ar trebui să fie în continuare o economie deschisă și în viitor; avertizează că acest lucru nu se poate realiza prin destrămarea modelului social;

18.  remarcă, în plus, că sistemul actual nu asigură în suficientă măsură asumarea răspunderii la nivel național pentru recomandările specifice fiecărei țări; este interesat, în acest sens, de potențialul oferit de Consiliul bugetar european și de misiunea sa viitoare de a consilia Comisia cu privire la orientările fiscale care ar fi adecvate pentru zona euro în ansamblu;

19.  este pe deplin conștient de necesitatea de a revizui eficacitatea numeroaselor măsuri recente de gestionare a crizelor adoptate de UE și de a codifica în dreptul primar anumite proceduri decizionale, precum și de necesitatea de a consolida temeiurile juridice ale noului cadru de reglementare a sectorului financiar; este de acord cu Raportul celor cinci președinți în ceea ce privește faptul că „metoda deschisă de coordonare” nu funcționează ca temei al strategiei economice a Europei;

20.  propune, prin urmare, ca, pe lângă Pactul de stabilitate și creștere, să se adopte un „cod de convergență” ca act juridic printr-o procedură legislativă ordinară, care să stabilească obiective în materie de convergență (de exemplu, pentru fiscalitate, piața muncii, investiții, productivitate, coeziune socială, capacități administrative și de bună guvernanță); insistă asupra faptului că, în cadrul guvernanței economice, respectarea codului de convergență ar trebui să fie condiția pentru participarea deplină la capacitatea bugetară a zonei euro și solicită fiecărui stat membru să prezinte propuneri privind modurile în care pot îndeplini criteriile codului de convergență; subliniază că standardele și stimulentele fiscale sunt stabilite în rezoluția sa referitoare la capacitatea bugetară pentru zona euro;

21.  consideră că o dimensiune socială puternică este indispensabilă pentru o UEM cuprinzătoare și că articolul 9 din TFUE nu este, în forma sa actuală, suficient pentru a garanta un echilibru just între drepturile sociale și libertățile economice; solicită, prin urmare, ca aceste drepturi să capete o importanță egală și să se mențină dialogul dintre partenerii sociali;

22.  solicită să se integreze Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (Pactul bugetar) în cadrul juridic al UE și, de asemenea, să se încorporeze în dreptul UE mecanismul european de stabilitate (MES) și Fondul unic de rezoluție, pe baza unei evaluări cuprinzătoare a aplicării acestora și sub controlul democratic corespunzător al Parlamentului, pentru a se asigura că responsabilitatea și controlul le revin celor care contribuie la acestea; solicită, de asemenea, să se dezvolte în continuare conferința interparlamentară prevăzută la articolul 13 din Pactul bugetar, pentru a permite purtarea unor discuții substanțiale și oportune între Parlamentul European și parlamentele naționale, acolo unde este necesar;

23.  consideră că, pentru a crește stabilitatea financiară, a atenua șocurile transfrontaliere asimetrice și simetrice, a reduce efectele recesiunii și a asigura un nivel corespunzător de investiții, zona euro are nevoie de o capacitate fiscală bazată pe resurse proprii veritabile și de o trezorerie europeană dotată cu capacitatea de a se împrumuta; constată că această trezorerie ar trebui să fie integrată Comisiei și să se supună controlului democratic exercitat de Parlament și de Consiliu și obligației de responsabilitate democratică față de aceste instituții;

24.  subliniază că, deoarece respectarea legislației este esențială pentru funcționarea uniunii economice și monetare (UEM), sunt necesare funcții executive mai puternice decât cele exercitate în prezent de Comisie și/sau Eurogrup, precum și realizarea unui control democratic complet și atingerea unui echilibru democratic prin implicarea Parlamentului European în toate aspectele legate de UEM; consideră că, pentru a îmbunătăți asumarea răspunderii, trebuie să se asigure, în paralel, răspunderea la nivelul la care sunt luate sau puse în aplicare deciziile, parlamentele naționale controlând guvernele naționale, iar Parlamentul European controlând executivul european;

25.  solicită, prin urmare, ca autoritatea executivă să se concentreze în cadrul Comisiei în funcția de ministru de finanțe al UE, prin înzestrarea Comisiei cu competența de a formula și de a pune în aplicare o politică economică comună la nivelul UE, care să îmbine instrumente macroeconomice, fiscale și monetare și să fie susținută de o capacitate fiscală a zonei euro; consideră că ministrul de finanțe ar trebui să fie răspunzător pentru funcționarea mecanismului european de stabilitate și a altor fonduri mutuale, inclusiv pentru capacitatea bugetară, și să fie reprezentantul extern unic al zonei euro în cadrul organizațiilor internaționale, în special al celor din sectorul financiar;

26.  consideră că este necesar ca ministrului de finanțe să i se atribuie competențe corespunzătoare de a interveni pentru a monitoriza codul de convergență și competența de a utiliza stimulentele fiscale prezentate mai sus;

27.  consideră că este necesar ca, fără a aduce atingere sarcinilor Sistemului European al Băncilor Centrale, să se acorde Mecanismului european de stabilitate (MES) posibilitatea de a juca rolul de prim creditor de ultimă instanță pentru instituțiile financiare aflate sub supravegherea directă a Băncii Centrale Europene; în plus, consideră că este necesar ca Banca Centrală Europeană să se bucure de competențele depline ale unei rezerve federale, păstrându-și, totodată, independența;

28.  solicită, în cele din urmă, ca uniunea bancară și uniunea piețelor de capital să fie finalizate cât mai curând posibil, pe baza unui calendar accelerat;

29.  consideră că este necesar să se elimine unanimitatea în cazul anumitor practici fiscale, pentru a permite UE să protejeze funcționarea echitabilă și armonioasă a pieței interne și pentru a evita adoptarea unor politici fiscale dăunătoare de către statele membre; solicită ca combaterea evaziunii fiscale, a sustragerii de la obligațiile fiscale și a paradisurilor fiscale să devină un obiectiv fundamental al Uniunii Europene;

Noi provocări

30.  recunoaște necesitatea geopolitică, economică și de mediu a creării unei veritabile uniuni energetice europene; subliniază faptul că schimbările climatice reprezintă una dintre provocările globale esențiale cu care se confruntă UE; subliniază, în plus față de necesitatea de a ratifica integral și a pune în aplicare Acordul de la Paris, precum și de a adapta în consecință obiectivele și acțiunile obligatorii ale UE în domeniul schimbărilor climatice, că constrângerea potrivit căreia apolitica UE nu trebuie să afecteze dreptul unui stat de a stabili condițiile de exploatare a propriilor resurse energetice, dreptul său de a alege diferite surse de energie și structura generală a aprovizionării sale cu energie [articolul 194 alineatul (2) din TFUE] trebuie să fie modificată, pentru a asigura punerea în aplicare cu succes a politicilor comune în domeniul protecției mediului și a energiilor regenerabile;

31.  subliniază faptul că dezvoltarea de noi resurse regenerabile de energie ar trebui integrată în tratate, ca obiectiv principal atât al Uniunii, cât și al tuturor statelor membre;

32.  observă că tratatele prevăd multe posibilități de creare a unui sistem de gestionare a migrației și a azilului uman și funcțional, care să includă paza europeană de frontieră și de coastă, și salută progresele înregistrate în această privință; consideră, cu toate acestea, că tratatele, în special articolul 79 alineatul (5) din TFUE, sunt prea restrictive în ceea ce privește alte aspecte ale migrației, îndeosebi instituirea unui veritabil sistem european de migrație legală; subliniază că viitorul sistem de migrație al UE trebuie să fie compatibil cu ajutorul său extern și cu politica sa externă și să unifice criteriile naționale de acordare a azilului și de acces pe piața muncii; insistă asupra faptului că Parlamentul trebuie să își exercite controlul democratic asupra punerii în aplicare a controlului la frontiere, a acordurilor cu țări terțe, inclusiv a celor referitoare la cooperarea în materie de readmisie și returnare, a politicilor privind azilul și migrația și că apărarea securității naționale nu poate fi folosită ca pretext pentru a se sustrage de la aplicarea măsurilor europene;

33.  consideră că, având în vedere intensitatea amenințării teroriste, este necesar ca UE să-și îmbunătățească capacitatea de combatere a terorismului și a criminalității organizate internaționale; subliniază că, pe lângă consolidarea coordonării între autoritățile și agențiile competente ale statelor membre, Europol și Eurojust trebuie să dobândească competențe și capacități reale de investigație și urmărire penală, eventual prin transformarea acestora într-un veritabil Birou european de investigație și de combatere a terorismului, supus unui control parlamentar corespunzător;

34.  conchide că diferitele atacuri teroriste care au avut loc pe teritoriul Europei au demonstrat că securitatea ar fi mai bine asigurată dacă nu ar ține de competența exclusivă a statelor membre; propune, prin urmare, ca securitatea să devină o competență partajată, pentru a facilita crearea unei capacități europene de investigație și de informații în cadrul Europol, sub controlul sistemului judiciar; menționează că, între timp, în temeiul articolului 73 din TFUE, nimic nu împiedică statele membre să creeze acest tip de cooperare între serviciile proprii;

Consolidarea politicii noastre externe

35.  își exprimă regretul, astfel cum a afirmat în Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona, că UE nu a făcut mai multe progrese în ceea ce privește dezvoltarea capacității sale de a conveni și de a pune în aplicare politica externă și de securitate comună (PESC); constată că eforturile sale de inițiere a unei politici de securitate și apărare comune nu au fost încununate de mult succes, în special în ceea ce privește repartizarea costurilor și a responsabilităților;

36.  remarcă faptul că numai prin consolidarea politicii externe și de securitate comune poate UE să ofere răspunsuri credibile la noile amenințări și provocări la adresa securității, și astfel să combată terorismul și să consolideze pacea, stabilitatea și ordinea în zonele din vecinătatea sa;

37.  consideră, reafirmând, totodată, că ar putea și ar trebui să fie realizate mai multe progrese în temeiul Tratatului de la Lisabona, inclusiv în ceea ce privește recurgerea la dispozițiile care permit luarea deciziilor prin vot cu majoritate calificată, că Înaltul Reprezentant/Vicepreședintele ar trebui să fie numit ministru al afacerilor externe al Uniunii și să fie sprijinit în eforturile sale de a deveni principalul reprezentant extern al Uniunii Europene în cadrul forurilor internaționale, nu în ultimul rând la nivelul ONU; consideră că ministrul afacerilor externe ar trebui să fie în măsură să numească înlocuitori politici; propune să se revizuiască funcționalitatea actualului Serviciu European de Acțiune Externă, inclusiv necesitatea unor resurse bugetare corespunzătoare;

38.  evidențiază necesitatea creării fără întârziere a unei uniuni europene a apărării, pentru a întări apărarea teritoriului UE, fapt care, în cadrul unui parteneriat strategic cu NATO, i-ar permite Uniunii să acționeze independent în operațiunile din afara granițelor sale, în principal în vederea instaurării stabilității în zonele din vecinătatea sa și, astfel, ar îmbunătăți rolul UE de garant al propriei sale apărări și de furnizor al securității proprii, în conformitate cu principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite. atrage atenția asupra inițiativei franco-germane din septembrie 2016, precum și a inițiativei italiene din august 2016, care aduc contribuții utile la această problemă; subliniază faptul că Parlamentul European trebuie să fie pe deplin implicat în toate etapele creării uniunii europene a apărării și să aibă dreptul de aprobare în cazul operațiunilor din afara granițelor; având în vedere relevanța acesteia, tratatele ar trebui să prevadă în mod expres posibilitatea de a crea o uniune europeană a apărării; în plus, pe lângă Serviciul European de Acțiune Externă, ar trebui creată o Direcție Generală Apărare (DG Apărare), răspunzătoare de aspectele interne ale politicii de securitate și apărare comune;

39.  subliniază necesitatea creșterii resurselor destinate politicii externe și de securitate comune, pentru a se asigura o repartizare mai echitabilă a costului operațiunilor militare efectuate în cadrul politicii de securitate și de apărare comune și al uniunii europene a apărării;

40.  propune crearea unui Birou european de informații în scopul de a sprijini PESC;

Apărarea drepturilor fundamentale

41.  reafirmă că Comisia este gardianul tratatelor și al valorilor Uniunii menționate la articolul 2 din TUE; concluzionează, în urma mai multor încălcări posibile ale valorilor Uniunii în diferite state membre, că procedura actuală prevăzută la articolul 7 din TUE este deficitară și greoaie;

42.  subliniază că respectarea și apărarea valorilor fundamentale ale UE reprezintă piatra de temelie a Uniunii Europene, în calitate de comunitate bazată pe valori, și unește statele membre;

43.  propune modificarea articolului 258 din TFUE pentru a permite în mod explicit Comisiei să adopte „măsuri pentru încălcările sistemice” împotriva statelor membre care încalcă valorile fundamentale; înțelege prin „măsurile pentru încălcările sistemice” gruparea unei serii de măsuri individuale corelate, aplicate în caz de încălcare, care sugerează o încălcare gravă și persistentă a articolului 2 din TUE de către un stat membru;

44.  propune să se extindă dreptul tuturor persoanelor fizice și juridice, afectate în mod direct și individual de o acțiune, de a intenta acțiuni în fața Curții Europene de Justiție pentru presupuse încălcări ale Cartei drepturilor fundamentale, fie de către instituțiile UE, fie de către un stat membru, prin modificarea articolelor 258 și 259 din TFUE;

45.  recomandă eliminarea articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale și transformarea Cartei într-o Declarație a Drepturilor Uniunii;

46.  mai mult, consideră că cetățenii ar trebui să dispună de mai multe instrumente ale democrației participative la nivelul Uniunii; propune, prin urmare, să se evalueze introducerea, în cadrul tratatelor, a dispoziției referitoare la un referendum european cu privire la aspectele relevante pentru acțiunile și politicile Uniunii;

Mai multă democrație, transparență și responsabilitate

47.  propune transformarea Comisiei în principala putere executivă sau în guvernul Uniunii, cu scopul de a consolida „metoda Uniunii”, crescând transparența și îmbunătățind eficiența și eficacitatea acțiunilor întreprinse la nivelul Uniunii Europene;

48.  își reiterează solicitarea ca dimensiunea noii Comisii să fie redusă în mod semnificativ, iar numărul vicepreședinților acesteia să fie redus la doi: ministrul de finanțe și ministrul de externe; recomandă să se aplice aceeași reducere în cazul Curții de Conturi;

49.  salută noua procedură încununată de succes prin care partidele politice europene își promovează principalii candidați în funcția de Președinte al executivului european, ales de Parlamentul European la propunerea Consiliului European, dar consideră că aceștia ar trebui să aibă posibilitatea de a candida oficial în toate statele membre la următoarele alegeri;

50.  subliniază că implicarea cetățenilor în procesul politic din țara lor de rezidență contribuie la consolidarea democrației europene și, prin urmare, solicită ca drepturile electorale ale cetățenilor care au reședința într-un stat membru în care nu sunt resortisanți, astfel cum este prevăzut la articolul 22 din TFUE, să fie extinse pentru a ca aceștia să poată participa la toate alegerile rămase;

51.  susține decizia Consiliului European din 28 iunie 2013 de instituire a unui sistem care să facă posibilă, înaintea tuturor alegerilor pentru Parlamentul European, realocarea obiectivă, echitabilă, durabilă și transparentă a locurilor între statele membre, respectându-se principiul proporționalității degresive și ținându-se totodată seama de orice modificare a numărului statelor membre și a tendințelor demografice;

52.  reamintește numeroasele apeluri în favoarea unui sediu unic al Parlamentului European, date fiind valoarea simbolică a acestei schimbări și economiile efective pe care le-ar genera;

53.  își reiterează solicitarea privind un sediu unic al Parlamentului European, precum și angajamentul de a iniția o procedură de revizuire ordinară a tratatelor în conformitate cu articolul 48 din TUE, cu scopul de a propune modificarea articolului 341 din TFUE și a Protocolului nr. 6 pentru a permite Parlamentului să decidă cu privire la stabilirea sediului său și organizarea sa internă;

54.  propune ca toate configurațiile Consiliului și Consiliul European, să fie transformate într-un Consiliu al Statelor, în cadrul căruia principala responsabilitate a Consiliului European ar fi să confere orientare și coerență celorlalte formațiuni;

55.  consideră că, în calitate de a doua cameră a autorității legislative a UE, Consiliul și formațiunile sale specializate ar trebui, în interesul specializării, profesionalismului și continuității, să înlocuiască practica Președinției prin rotație timp de șase luni cu un sistem de președinți permanenți, aleși din cadrul său; sugerează că deciziile Consiliului ar trebuie luate de către un Consiliu legislativ unic, iar actualele formațiuni legislative specializate ale Consiliului ar trebui transformate în organisme pregătitoare, similare cu comisiile din PE;

56.  sugerează ca statele membre să aibă posibilitatea de a stabili cine să le reprezinte în formațiunile specializate ale Consiliului, indiferent că este vorba de reprezentanți ai parlamentelor naționale, ai guvernelor lor sau de reprezentanți ai ambelor instituții;

57.  subliniază că, în urma creării funcției de ministru de finanțe al UE, Eurogrupul ar trebui considerat drept formațiune specializată oficială a Consiliului, având funcții legislative și de control;

58.  solicită să se reducă și mai mult procedurile de vot în cadrul Consiliului, pentru a se trece de la unanimitate, în toate cazurile în care este aplicată încă, de exemplu, în materie de afaceri externe și de apărare, chestiuni fiscale și politică socială, la majoritatea calificată, să se transforme procedurile legislative speciale existente în proceduri legislative ordinare și să se înlocuiască integral procedura de consultare prin codecizie între Parlament și Consiliu;

59.  consideră că, în contextul consolidării guvernanței zonei euro, ar trebui să se acorde respectul cuvenit intereselor statelor membre care încă nu fac parte din zona euro (în faza de preaderare);

60.  recunoaște rolul important jucat de parlamentele naționale în actuala ordine instituțională a Uniunii Europene, mai ales rolul lor în transpunerea legislației UE în dreptul intern și rolul pe care acestea l-ar juca atât în controlul ex-ante, cât și în controlul ex-post al deciziilor legislative și al opțiunilor de politică ale reprezentanților lor în Consiliu, inclusiv în formațiunile lui specializate; recomandă, prin urmare, să se completeze și să se consolideze competențele parlamentelor naționale prin introducerea unei proceduri a „cartonașului verde”, prin care parlamentele naționale ar putea prezenta propuneri legislative Consiliului spre examinare;

61.  cu toate că respectă rolul parlamentelor naționale și principiul subsidiarității, recunoaște competențele exclusive ale UE în ceea ce privește politica comercială comună; solicită o delimitare clară a competențelor între Uniune și statele membre în acest sens; constată că această delimitare ar avea efecte pozitive asupra locurilor de muncă și asupra dezvoltării, atât în UE, cât și în cazul partenerilor săi comerciali;

62.  propune, în plus, ca, în conformitate cu practica obișnuită în mai multe state membre, ambelor camere ale autorității legislative a Uniunii, Consiliului și, în special, Parlamentului, ca singura instituție aleasă în mod direct de către cetățeni, să li se acorde dreptul de inițiativă legislativă, fără a aduce atingere prerogativei legislative de bază a Comisiei;

63.  consideră că, în temeiul articolelor 245 și 247 din TFUE, nu numai Consiliul și Comisia, ci și Parlamentul European ar trebui să aibă dreptul de sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cazul dacă un membru sau un fost membru al Comisiei Europene își încalcă obligațiile rezultate din tratate, se face vinovat de abateri grave sau nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru exercitarea funcțiilor sale;

64.  insistă asupra necesității de a consolida dreptul de anchetă al Parlamentului și de a acorda Parlamentului puteri specifice reale și clar delimitate care să fie într-o mai mare măsură coerente cu calibrul său politic și cu competențele sale, inclusiv dreptul de a cita martori, de a avea acces deplin la documente, de a face cercetări la fața locului și de a impune sancțiuni în caz de nerespectare;

65.  este convins că bugetul UE trebuie să fie dotat cu un sistem de resurse proprii veritabile, bazat pe principii directoare precum simplitatea, echitatea și transparența; susține recomandările Grupului la nivel înalt privind resursele proprii legate de diversificarea veniturilor la bugetul Uniunii, inclusiv de noile resurse proprii, astfel încât să se reducă ponderea contribuțiilor bazate pe VNB la bugetul UE pentru ca statele membre să renunțe la abordarea privind profitul echitabil („juste retour”); insistă, în acest context, asupra eliminării treptate a tuturor formelor de rabat;

66.  propune, în acest sens, ca procedurile decizionale privind atât resursele proprii, cât și CFM să treacă de la votul în unanimitate la votul cu majoritate calificată, creând astfel o codecizie reală între Consiliu și Parlament în toate chestiunile bugetare; în plus, își reia solicitarea ca CFM să coincidă cu mandatul Parlamentului și cu cel al executivului european și insistă ca bugetele tuturor agențiilor Uniunii să devină parte integrantă a bugetului UE;

67.  subliniază că este necesar să se recurgă la procedura legislativă ordinară pentru adoptarea Regulamentului privind CFM, cu scopul de a alinia acest proces la procesul decizional utilizat pentru adoptarea aproape a tuturor programelor multianuale UE, inclusiv a pachetelor financiare aferente acestora, precum și pentru adoptarea bugetului UE; consideră că procedura de aprobare privează Parlamentul de puterea de decizie pe care acesta o exercită în procesul de adoptare a bugetelor anuale, în timp ce regula unanimității în cadrul Consiliului înseamnă că acordul convenit reprezintă cel mai mic numitor comun, fiind motivat de dorința de a evita vetoul unui singur stat membru.

68.  constată că lista instituțiilor stabilită la articolul 13 din TUE este diferită de cea stabilită la articolul 2 din Regulamentul financiar; consideră că Regulamentul financiar reflectă deja practica în vigoare;

69.  constată că există o serie de exemple în care litera TFUE diferă de practica și spiritul tratatului; consideră că aceste incoerențe trebuie corectate în conformitate cu principiile democrației și transparenței;

70.  reamintește că fiecare instituție prevăzută la articolul 2 litera (b) din Regulamentul financiar dispune de autonomie în execuția propriei secțiuni din buget, în temeiul articolului 55 din Regulamentul financiar; atrage atenția asupra faptului că această autonomie presupune, de asemenea, o responsabilitate considerabilă în ceea ce privește utilizarea fondurilor alocate;

71.  subliniază că pentru a se asigura o supraveghere efectivă a modului în care instituțiile și organismele execută bugetul UE sunt necesare o cooperare de bună-credință și mai eficace cu Parlamentul și o transparență totală în ceea ce privește utilizarea fondurilor, precum și un document anual de monitorizare din partea fiecărei instituții cu privire la recomandările formulate de Parlament în cadrul procedurii de descărcare de gestiune; regretă faptul că Consiliul nu respectă această procedură și consideră că această situație, care durează de mult timp, nu este justificată și subminează reputația întregii Uniuni;

72.  remarcă faptul că procedura de acordare a descărcării de gestiune separat pentru fiecare instituție și organism al Uniunii este o practică care se aplică de mult timp și care a fost instituită pentru a garanta transparența și responsabilitatea democratică în fața contribuabililor Uniunii și reprezintă o modalitate de verificare a relevanței și transparenței în utilizarea fondurilor UE; subliniază că acest lucru garantează efectiv dreptul și obligația Parlamentului de a controla întregul buget al Uniunii; reamintește punctul de vedere exprimat de Comisie în ianuarie 2014 potrivit căruia toate instituțiile, fără excepție, trebuie să participe pe deplin la punerea în practică a observațiilor formulate de Parlament în cadrul exercițiului de descărcare de gestiune și trebuie să coopereze negreșit pentru a asigura buna funcționare a procedurii de descărcare de gestiune;

73.  pentru a-i permite Parlamentului să adopte o decizie în cunoștință de cauză privind acordarea descărcării de gestiune, solicită instituțiilor să transmită direct Parlamentului rapoartele lor anuale de activitate și să răspundă integral la întrebările adresate de Parlament în cadrul procesului de descărcare de gestiune;

74.  consideră că TFUE trebuie să-i asigure Parlamentului dreptul de control asupra întregului buget al UE, și nu doar asupra părții gestionate de Comisie; solicită insistent, așadar, ca titlul II capitolul 4 (Dispoziții financiare) din TFUE să fie actualizat în consecință, astfel încât toate instituțiile și organismele să fie vizate de drepturile și obligațiile prevăzute în capitolul respectiv și pentru a asigura coerența cu Regulamentul financiar;

75.  subliniază că toate statele membre ar trebui să aibă obligația de a depune o declarație anuală în care să explice cum au utilizat fondurile UE;

76.  recunoaște rolul crucial pe care îl joacă Curtea de Conturi în garantarea faptului că fondurile europene sunt cheltuite în mod eficient și inteligent, în depistarea cazurilor de fraudă, corupție și utilizare ilegală a fondurilor UE, precum și în formularea de avize profesionale cu privire la modalitățile de îmbunătățire a gestiunii fondurilor UE; reamintește importanța Curții de Conturi ca autoritate publică de control a Uniunii;

77.  consideră că, având în vedere importanța rolului care îi revine Curții de Conturi Europene în auditul procesului de colectare și utilizare a fondurilor UE, este absolut necesar ca instituțiile să țină seama pe deplin de recomandările Curții;

78.  relevă faptul că dispozițiile referitoare la componența Curții și la procedura de desemnare a membrilor săi sunt prevăzute la articolele 285 și 286 din TFUE; consideră că ar trebui să existe o poziție de egalitate între Parlament și Consiliu la desemnarea membrilor Curții de Conturi, cu scopul de a asigura legitimitatea democratică, transparența și independența deplină a membrilor Curții; invită Consiliul să accepte fără rezerve deciziile adoptate de Parlament în urma audierii candidaților desemnați pentru funcția de membri ai Curții de Conturi;

79.  regretă faptul că unele proceduri de desemnare a membrilor au dus la conflicte între Parlament și Consiliu în ceea ce privește candidații; subliniază că, astfel cum prevede tratatul, Parlamentului îi revine obligația de a evalua candidații; subliniază că astfel de conflicte ar putea afecta bunele relații de colaborare întreținute de Curte cu instituțiile menționate și ar putea avea efecte negative grave asupra credibilității și, prin urmare, asupra eficacității Curții; consideră că, în spiritul bunei cooperări între instituțiile europene, Consiliul ar trebui să accepte deciziile luate de Parlament în urma audierilor;

80.  solicită includerea unui temei juridic pentru a stabili care agenții ale Uniunii pot îndeplini funcții executive și de punere în aplicare specifice care să le fie conferite de către Parlamentul European și Consiliu, în conformitate cu procedura legislativă ordinară;

81.  subliniază că, în conformitate cu tratatele, Parlamentul acordă Comisiei descărcarea de gestiune în ceea ce privește execuția bugetului; consideră că, deoarece toate instituțiile și organele UE își gestionează bugetele în mod independent, Parlamentul ar trebui să dobândească competența explicită de a acorda descărcarea de gestiune tuturor instituțiilor și organelor UE, iar acestea ar trebui să fie obligate să coopereze pe deplin cu Parlamentul;

82.  consideră, în cele din urmă, că actuala procedură de ratificare a tratatelor este prea rigidă pentru a se potrivi unei entități supranaționale, așa cum este Uniunea Europeană; propune să se prevadă posibilitatea ca modificările tratatelor să intre în vigoare după ratificarea lor cu majoritate calificată de patru cincimi din statele membre și după aprobarea Parlamentului European, dacă nu prin referendum la nivelul UE;

83.  Solicită ca CJUE să dobândească competență deplină asupra tuturor chestiunilor de natură juridică din toate politicile UE, așa cum se cuvine în cazul unui sistem democratic întemeiat pe statul de drept și pe principiul separării puterilor;

Procesul constituent

84.  se angajează să joace un rol major în aceste importante evoluții constituționale și este hotărât să își prezinte propriile propuneri de modificare a tratatului în timp util;

85.  este de părere că a 60-a aniversare a Tratatului de la Roma ar fi momentul oportun pentru a lansa o reflecție privind viitorul Uniunii Europene și pentru a cădea de acord asupra unei viziuni pentru generațiile actuale și viitoare de cetățeni europeni care să conducă la o convenție cu scopul de a pregăti Uniunea Europeană pentru deceniile următoare;

o
o   o

86.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Uniunii Europene, Băncii Centrale Europene, Curții de Conturi, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) http://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/5-presidents-report_ro.pdf
(2) JO C 436, 24.11.2016, p. 49.
(3) JO C 436, 24.11.2016, p. 47.
(4) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(5) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(6) http://ec.europa.eu/budget/mff/hlgor/library/reports-communication/hlgor-report_20170104.pdf
(7) Avizul 2/13 al Curții de Justiție din 18 decembrie 2014.
(8) JO L 181, 29.6.2013, p. 57.
(9) JO C 468, 15.12.2016, p. 176.
(10) Texte adoptate, P7_TA(2014)0378.
(11) JO C 419, 16.12.2015, p. 185.
(12) JO C 75, 26.2.2016, p. 109.
(13) JO C 436, 24.11.2016, p. 2.
(14) Texte adoptate, P8_TA(2015)0382.
(15) Texte adoptate, P8_TA(2015)0395.
(16) Texte adoptate, P8_TA(2016)0294.
(17) Texte adoptate, P8_TA(2017)0049.
(18) Texte adoptate, P8_TA(2017)0050.
(19) Texte adoptate, P8_TA(2016)0409.
(20) JO L 251, 16.9.2016, p. 1.
(21) JO C 13, 15.1.2016, p. 183.
(22) JO C 313, 22.9.2015, p. 9.
(23) JO C 62, 2.3.2013, p. 26.
(24) Sondaj Eurobarometru standard 84 – toamna 2015 și sondaj Eurobarometru special al PE – iunie 2016.


Îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona
PDF 609kWORD 78k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona (2014/2249(INI))
P8_TA(2017)0049A8-0386/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de Instituire a Comunității Europene, semnat la 13 decembrie 2007,

–  având în vedere Declarația de la 9 mai 1950, potrivit căreia instituirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului reprezenta „primul pas către o federație a Europei”,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 februarie 2008 privind Tratatul de la Lisabona(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 mai 2009 referitoare la impactul Tratatului de la Lisabona asupra dezvoltării echilibrului instituțional din Uniunea Europeană(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona în ce privește Parlamentul European(3),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 septembrie 2015(4),

–  având în vedere rezoluţia Comitetului Regiunilor din 8 iulie 2015(5),

–  având în vedere raportul către Consiliul European al Grupului de reflecție privind viitorul UE 2030,

–  având în vedere Raportul celor cinci președinți (al Comisiei, al Consiliului, al Eurogrupului, al Parlamentului și al Băncii Centrale Europene (BCE) privind finalizarea uniunii economice și monetare europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la rapoartele anuale 2012-2013 privind subsidiaritatea și proporționalitatea(6), precum și avizul referitor la raportul în cauză al Comisiei pentru afaceri constituționale,

–  având în vedere rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale(7),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru control bugetar afaceri juridice (A8-0386/2016),

A.  întrucât Uniunea Europeană și statele sale membre se confruntă cu provocări majore, cărora niciun stat membru nu le poate face față singur;

B.  întrucât, datorită, printre altele, crizei economice, financiare și sociale, UE se confruntă și cu deziluzia cetățenilor săi față de proiectul european, demonstrată și printr-o prezență scăzută constantă la vot pentru alegerile europene și creșterea forțelor politice euro-sceptice și a celor manifest antieuropene;

C.  întrucât unele propuneri menite să răspundă la aceste provocări și să consolideze integrarea Uniunii pentru a îmbunătăți funcționarea Uniunii în beneficiul cetățenilor săi pot fi realizate integral numai prin modificarea tratatului; întrucât trebuie luată în considerare o abordare în două etape a reformei UE (în cadrul și în afara tratatelor); întrucât dispozițiile și protocoalele Tratatului de la Lisabona nu au fost valorificate la întregul lor potențial, iar această rezoluție urmărește doar să ofere o evaluare a posibilităților juridice din tratate de îmbunătățire a funcționării Uniunii Europene;

D.  întrucât rolul dominant al Consiliului European este echivalent cu o respingere continuă a metodei comunitare și a conceptului său de legitimitate dublă;

E.  întrucât metoda comunitară trebuie păstrată și nu slăbită prin recurgerea la decizii interguvernamentale, nici măcar în zonele în care nu toate statele membre îndeplinesc condițiile de participare; întrucât rolul Comisiei trebuie consolidat pentru a-și putea îndeplini plenar și efectiv rolul său de motor al metodei comunitare;

F.  întrucât piața internă, facilitând libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor, reprezintă o piatră de temelie a UE;

G.  întrucât Parlamentul European, centrul democrației Uniunii, fiind ales în mod democratic prin vot universal direct, este parlamentul întregii Uniuni și joacă un rol esențial în garantarea legitimității și a răspunderii deciziilor UE, inclusiv în răspunderea democratică a acțiunilor și deciziilor specifice zonei euro;

H.  întrucât, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Parlamentul European reprezintă cetățenii Uniunii, indiferent de naționalitatea lor, iar Consiliul reprezintă cetățenii statelor membre, prin intermediul guvernelor naționale;

I.  întrucât ar trebui consolidat dialogul politic dintre parlamentele naționale și Parlamentul European și ar trebuie îmbunătățite posibilitățile practice de utilizare a „cartonașului galben” și a „cartonașului portocaliu”;

J.  întrucât metodele de lucru ale Consiliului European ar trebui să fie mai transparente față de Parlamentul European, iar sarcinile sale trebuie îndeplinite în limitele dispozițiilor din tratat;

K.  întrucât, pentru a crea un sistem legislativ cu adevărat bicameral, cu un proces decizional democratic și transparent, deciziile Consiliului ar trebuie luate de către o singură formațiune legislativă a Consiliului, iar actualele formațiuni legislative specializate ale Consiliului ar trebui transformate în structuri pregătitoare, similare cu comisiile din PE;

L.  întrucât unitatea de răspundere și control este o precondiție esențială pentru stabilitatea oricărui cadru instituțional și, în special, în ceea ce privește aspectele economice, fiscale și monetare; întrucât politica economică a UE are la bază o asumare solidă la nivel național din partea statelor membre, inclusiv a principiului nepromovării salvării financiare („no bail-out”) prevăzut la articolul 125 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE); întrucât mărirea puterilor conferite nivelului european presupune un acord privind reducerea suveranității naționale a statelor membre;

M.  întrucât Uniunea Europeană ar trebui să promoveze cel mai înalt nivel de protecție a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și întrucât trebuie garantată respectarea și promovarea acestora de către UE, de instituțiile sale și de statele sale membre;

N.  întrucât ar trebui consolidat rolul executiv al Comisiei în domeniul politicilor economice și fiscale;

O.  întrucât articolul 2 din Protocolul nr. 14 privind Eurogrupul nu specifică faptul că președintele Eurogrupului trebuie ales dintre membrii săi;

P.  întrucât, pentru a consolida legitimitatea politică a Comisiei de a implementa guvernarea economică și normele fiscale, este fundamental ca președintele Comisiei să fie ales printr-o procedură clară și bine înțeleasă în cadrul alegerilor europene;

Q.  întrucât Tratatul de la Lisabona a reafirmat cadrul juridic pe baza căruia îi este încredințată Curții de Conturi sarcina de a promova răspunderea publică și de a oferi asistență Parlamentului și Consiliului în demersurile de monitorizare a execuției bugetului UE, contribuind astfel la protecția intereselor financiare ale cetățenilor; întrucât articolul 318 din TFUE prevede extinderea dialogului dintre Parlament și Comisie și ar trebui să promoveze o cultură a performanței în execuția bugetului UE;

R.  întrucât instituțiile și organismele europene, în special Comitetul Regiunilor (CoR), Comitetul Economic și Social European (CESE), și, în special, Parlamentul European ar trebui, în activitatea lor zilnică, să monitorizeze respectarea principiului subsidiarității orizontale și verticale în Uniunea Europeană; întrucât instituțiile europene ar trebui să țină seama de rolul CoR și al CESE în cadrul legislativ, precum și de importanța luării în considerare a avizelor acestor instituții;

S.  întrucât articolul 137 din TFUE și Protocolul nr. 14 instituie Eurogrupul ca organism neoficial;

T.  întrucât noile sarcini atribuite Eurogrupului prin reglementările aferente „pachetului de șase acte legislative” și „pachetului de două acte legislative”, împreună cu identitatea celor care formează Eurogrupul și a celor care formează Consiliul superior al Mecanismului european de stabilitate (MES) și identitatea președintelui Eurogrupului și a președintelui Consiliului superior al MES acordă, de facto Eurogrupului un rol esențial în guvernarea economică a zonei euro;

U.  întrucât, în prezent, procedura privind dezechilibrele macroeconomice nu este folosită suficient; întrucât, dacă ar fi folosită la capacitate maximă, ar putea contribui la corectarea dezechilibrelor economice într-un stadiu incipient, ar putea oferi o imagine exactă de ansamblu a situației din fiecare stat membru și a Uniunii în ansamblul său, ar putea preveni crizele și contribui la îmbunătățirea competitivității; întrucât este nevoie de o mai mare convergență structurală între membri, deoarece acest lucru va contribui la o creștere sustenabilă și la coeziune socială; întrucât, prin urmare, realizarea Uniunii Economice și Monetare (UEM) este necesară de urgență, alături de eforturile de mărire a legitimității și a responsabilității democratice pentru structura sa instituțională;

V.  întrucât ar trebui să se ia măsuri pentru ca structura instituțională a UEM să fie mai eficace și mai democratică, cu Parlamentul și Consiliul acționând ca colegiuitori egali, Comisia având rolul unui executiv, parlamentele naționale controlând democratic mai bine acțiunile guvernelor naționale la nivel european, Parlamentul European supraveghind procesul decizional la nivelul UE, iar Curtea de Justiție având un rol mai puternic;

W.  întrucât Uniunea are nevoie de o aplicare adecvată și asigurare a respectării cadrului de politică economică existent, precum și e noi dispoziții juridice privind politicile economice și reforme structurale esențiale în domeniile competitivității, creșterii economice și coeziunii sociale;

X.  întrucât ar trebui simplificată procedura semestrului european, făcând-o mai concentrată și mai democratică, consolidând rolul de control al Parlamentului asupra sa și conferindu-i acestuia un rol mai important în diferitele sesiuni de negocieri;

Y.  întrucât TFUE a pus Parlamentul European pe o poziție de egalitate cu Consiliul în procedura bugetară anuală; întrucât Tratatul de la Lisabona a fost pus în aplicare doar parțial în domeniul bugetare, în special ca urmare a lipsei unor veritabile resurse proprii;

Z.  întrucât ar trebui raționalizată mai mult folosirea bugetului Uniunii, veniturile sale ar trebui să provină din resurse cu adevărat proprii și nu predominant din contribuțiile legate de venitul național brut (VNB), iar procedura de adoptare a cadrului financiar multianual (CFM) ar trebui să treacă de la unanimitate la votul cu majoritate calificată în tratate;

AA.  întrucât, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 (Regulamentul financiar), principiul universalității bugetului nu împiedică un grup de state membre să aloce o contribuție financiară pentru bugetul UE sau un venit specific pentru anumite cheltuieli, după cum se întâmplă deja, de exemplu, în cazul reactorului cu flux ridicat conform Deciziei 2012/709/Euratom;

AB.  întrucât veniturile alocate conform articolului 21 din Regulamentul financiar, potrivit considerentului nr. 8 din Regulamentul privind cadrul financiar multianual (UE, Euratom) nr. 1311/2013, nu fac parte din CFM și, prin urmare, nu sunt incluse în plafoanele CFM;

AC.  întrucât sistemul de resurse proprii nu interzice resursele proprii finanțate numai de un subgrup de state membre;

AD.  întrucât Uniunea ar trebui să dispună de o capacitate mai mare de investiții prin asigurarea unei utilizări optime a fondurilor structurale existente, prin utilizarea Fondului european pentru investiții strategice, precum și prin creșterea capacităților Băncii Europene de Investiții (BEI), ale Fondului european de investiții (FEI) și ale Fondul european pentru investiții strategice (FEIS);

AE.  întrucât se analizează posibilitatea creării unei capacități fiscale în zona euro și a definirii structurii, finanțării, a modalităților intervenție și a condițiilor de integrare în bugetul Uniunii;

AF.  întrucât potențialul de creștere al pieței interne ar trebui mai bine exploatat în domenii precum serviciile, piața unică digitală, Uniunea energetică, Uniunea bancară și Uniunea piețelor de capital;

AG.  întrucât, în conformitate cu tratatele, Uniunea combate excluziunea socială și discriminarea și promovează justiția socială și protecția socială, egalitatea între femei și bărbați și solidaritatea între generații;

AH.  întrucât consolidarea pieței unice ar trebui să fie însoțită de o mai bună coordonare în domeniul fiscalității;

AI.  întrucât trebuie garantate și susținute dreptul la circulați și drepturile lucrătorilor prin fructificarea deplină a potențialului Tratatului de la Lisabona;

AJ.  întrucât legiuitorul Uniunii poate adopta măsuri în domeniul securității sociale necesare pentru lucrătorii care își exercită dreptul la liberă circulație în conformitate cu articolul 48 din TFUE; întrucât el poate adopta măsuri de protecție a drepturilor sociale ale lucrătorilor, independent de exercitarea drepturilor de liberă circulație în conformitate cu articolul 153 din TFUE;

AK.  întrucât, în temeiul articolului 153 alineatul (1) literele (a)-(i) din TFUE, legiuitorul Uniunii poate adopta măsuri de minimă armonizare în domeniul politicii sociale; întrucât o astfel de legislație nu poate afecta dreptul statelor membre de a-și defini principiile fundamentale ale sistemelor lor de securitate socială; întrucât o astfel de legislație nu poate afecta în mod semnificativ echilibrul financiar al sistemelor naționale de securitate socială; întrucât aceste limite pentru armonizarea politicilor sociale oferă în continuare legiuitorului Uniunii o marjă de manevră neutilizată pentru a adopta măsuri în domeniul politicii sociale;

AL.  întrucât nu a fost încă realizat principiul egalității de remunerare între lucrătorii și lucrătoare pentru muncă egală sau muncă de valoare egală, prevăzut la articolul 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

AM.  întrucât există deficiențe privind funcționarea și implementarea instrumentului inițiativei cetățenești europene și, prin urmare, este necesară o îmbunătățire, pentru ca aceasta să funcționeze în mod eficient și să fie un instrument real pentru democrația participativă și pentru cetățenia activă;

AN.  întrucât libertatea de mișcare, îndeosebi a lucrătorilor, este un drept consfințit în tratate (articolul 45 din TFUE) și constituie o forță motrice fundamentală pentru finalizarea pieței unice;

AO.  întrucât Uniunea trebuie să mărească eficiența, coerența și responsabilitatea politicii externe și de securitate comună (PESC), ceea ce se poate realiza prin folosirea actualelor dispoziții, trecând de la unanimitate la votul cu majoritate calificată (VMC) pentru un număr din ce în ce mai mare de domenii de politici externe, precum și prin aplicarea dispozițiilor vizând flexibilitatea și cooperarea consolidată, când este necesar;

AP.  întrucât problemele de securitate recente, unele dintre ele în vecinătatea imediată a frontierelor UE, au demonstrat necesitatea creării progresive a unei politici de apărare comună și, în cele din urmă crearea unei apărări comune; întrucât tratatul conține deja dispoziții clare cu privire la modul în s-ar putea realiza acest lucru, în special articolele 41, 42, 44 și 46 din Tratatul UE;

AQ.  întrucât reprezentarea externă trebuie să fie asigurată în interesul Uniunii acolo unde este vorba despre competențele exclusive ale Uniunii și competențele comune ale Uniunii și statelor membre care au fost deja exercitate de Uniune; întrucât, în domeniile în care Uniunea nu a recurs încă la competența comună, statele membre au obligația de a coopera în mod loial cu Uniunea și de a se abține de la orice măsură care ar putea submina interesul acesteia;

AR.  întrucât este necesară o poziție coordonată și structurată a Uniunii și a statelor membre în cadrul organizațiilor internaționale și al forurilor internaționale, în scopul de a mări influența Uniunii și a statelor sale membre în aceste organizații și foruri;

AS.  întrucât asumarea unor obligații internaționale de către Uniune sau de către statele membre nu poate reduce rolul parlamentelor naționale și al Parlamentului European la o simplă aprobare mecanică;

AT.  întrucât actuala criză a refugiaților a reliefat clar necesitatea unei politici comune în materie de azil și imigrație, care să prevadă și o distribuire echitabilă a solicitanților de azil în întreaga UE;

AU.  întrucât discriminarea bazată pe orice criteriu, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, proprietatea, nașterea, dizabilitatea, vârsta, identitatea de gen sau orientarea sexuală, încă reprezintă o problemă în fiecare stat membru;

AV.  întrucât recentele crize au scos la iveală faptul că apropierea dispozițiilor legale nu este suficientă pentru a asigura funcționarea pieței interne sau a spațiului de libertate, securitate și justiție, din cauza diferențelor în aplicarea dispozițiilor legale armonizate;

AW.  întrucât legiuitorul Uniunii nu poate conferi competențe discreționare agențiilor Uniunii care necesită opțiuni de ordin politic;

AX.  întrucât legiuitorul Uniunii trebuie să asigure un control politic suficient asupra deciziilor și activităților agențiilor Uniunii;

AY.  întrucât nerespectarea de către statele membre a acordurilor adoptate la reuniunile europene la nivel înalt și la Consiliile Europene afectează grav credibilitatea instituțiilor europene și întrucât, prin urmare, ar trebui să se garanteze mai eficient implementarea lor,

1.  constată că Uniunea Europeană și statele sale membre se confruntă cu provocări fără precedent, cum ar fi criza refugiaților, probleme de politică externă în vecinătatea imediată și combaterea terorismului, dar și globalizarea, schimbările climatice, evoluțiile demografice, șomajul, cauzele și consecințele crizei financiare și ale crizei datoriilor, lipsa de competitivitate și consecințe sociale în mai multe state membre, precum și necesitatea de a consolida piața internă a UE, probleme care trebuie tratate într-un mod mai adecvat;

2.  subliniază că aceste probleme nu pot fi rezolvate individual în mod adecvat de către statele membre, ci este necesar un răspuns colectiv din partea Uniunii, pe baza respectării principiului guvernării pe mai multe niveluri;

3.  reamintește că piața internă reprezintă o piatră de temelie a UE, facilitând libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor; de asemenea, reamintește că excepțiile de pe piața internă creează denaturări ale concurenței în cadrul Uniunii și distrug condițiile echitabile de concurență;

4.  subliniază că Uniunea trebuie să-și recapete încrederea cetățenilor săi, printr-o mai mare transparență decizională și o mai mare răspundere a instituțiilor, agențiilor și organismelor sale informale, (cum ar fi Eurogrupul), prin îmbunătățirea cooperării între instituții și a capacității sale de a acționa;

5.  subliniază că nu toate dispozițiile Tratatului de la Lisabona au fost încă valorificate la întregul lor potențial, chiar dacă conțin o serie de instrumente necesare care ar fi putut fi aplicate pentru a preveni unele crize cu care se confruntă Uniunea sau care ar fi putut fi folosite pentru a face față provocărilor actuale, fără a fi nevoie să se inițieze, pe termen scurt, o revizuire a tratatului;

6.  subliniază că metoda comunitară este cea mai potrivită pentru funcționarea Uniunii și are o serie de avantaje asupra metodei interguvernamentale, fiind singura care permite o mai mare transparență, eficiență, votul cu majoritate calificată în Consiliu și dreptul egal de colegiferare al Parlamentului European și al Consiliului, precum și prevenirea fragmentării responsabilităților instituționale și a dezvoltării de concurență între instituții;

7.  consideră că soluțiile interguvernamentale ar trebui să constituie un instrument de ultimă instanță numai, să fie supuse unor condiții stricte, îndeosebi să respecte dreptul Uniunii, obiectivul de adâncire a integrării europene și de deschidere la aderare pentru statele membre neparticipante; consideră că soluțiile interguvernamentale ar trebui înlocuite cât mai rapid cu proceduri ale Uniunii, chiar și în domenii în care nu toate statele membre îndeplinesc condițiile de participare, astfel încât să permită Uniunii să își desfășoare activitățile întru-un singur cadru instituțional; se opune, în acest context, creării unor noi instituții în afara cadrului Uniunii, și continuă să depună eforturi pentru încorporarea în dreptul Uniunii a MES, cu condiția asigurării răspunderii democratice adecvate, precum și a dispozițiilor relevante ale Pactului fiscal, așa cum sunt prevăzute în Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța (TSCG), pe baza unei evaluări a experienței înregistrate în aplicarea sa; insistă asupra faptului că luarea efectivă a deciziilor nu trebuie separată de obligațiile fiscale;

8.  subliniază că Parlamentul European, ales prin vot direct, are un rol esențial în asigurarea legitimității Uniunii și face sistemul decizional al Uniunii responsabil în fața cetățenilor, prin exercitarea unui control parlamentar veritabil asupra executivului la nivelul Uniunii și prin intermediul procedurii legislative de codecizie al cărei domeniu de aplicare trebuie extins;

9.  reamintește că Parlamentul European este parlamentul întregii Uniuni și consideră că trebuie asigurată o mai mare responsabilitate democratică, chiar și în domeniile la care nu participă toate statele membre, inclusiv în acțiunile și deciziile specifice zonei euro;

10.  consideră că dialogul politic dintre parlamentele naționale și Parlamentul European trebuie să fie mai intens, mai constructiv și mai substanțial, fără a depăși limitele competențelor constituționale respective; atrage atenția, în acest sens, că parlamentele naționale sunt cele mai în măsură să mandateze și să monitorizeze, la nivel național, acțiunile guvernelor lor în domeniul afacerilor europene, iar Parlamentul European ar trebui să asigure răspunderea democratică și legitimitatea executivului european;

11.  consideră esențială consolidarea transparenței și a deschiderii instituționale a UE, precum și modul în care comunică rezultatele procesului decizional politic în UE; insistă asupra intensificării eforturilor în vederea revizuirii Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei și a Directivei 93/109/CE de stabilire a normelor de exercitare a dreptului de a alege și de a fi ales pentru Parlamentul European pentru cetățenii Uniunii cu reședința într-un stat membru în care nu sunt resortisanți;

12.  reamintește că este posibil să se consolideze dreptul de anchetă al Parlamentului și inițiativa cetățenească europeană (ICE), prin dreptul secundar al Uniunii Parlamentului și reiterează solicitarea adresată Comisiei de a propune o revizuire a regulamentului ICE;

13.  consideră că Comisia trebuie să reformeze inițiativa cetățenească europeană ca instrument funcțional pentru angajamentul democratic, ținând seama de rezoluţia sa din 28 octombrie 2015(8) și solicită Comisiei, printre altele, să sensibilizeze publicul cu privire la inițiativa cetățenească europeană și să îi confere un nivel mai ridicat de vizibilitate; să se asigure că programele sale informatice pentru colectarea online a semnăturilor sunt mai ușor de utilizat și sunt accesibile persoanelor cu dizabilități; să asigure o îndrumare juridică și practică corespunzătoare și cuprinzătoare; să ia în considerare înființarea unui birou dedicat inițiativei cetățenești europene în cadrul reprezentanțelor sale din fiecare stat membru; să explice în detaliu motivele pentru respingerea unei inițiative cetățenești europene și să analizeze metode de a prezenta celor mai în măsură autorități propunerile din cadrul inițiativelor care nu intră în sfera competențelor Comisiei;

14.  înțelege că Serviciul european de voluntariat constituie un element component al construcției cetățeniei europene și, prin urmare, recomandă Comisiei să examineze modurile în care ar putea facilita participarea tinerilor la activitatea acestuia;

Configurație instituțională, democrație și responsabilitate

Parlamentele

15.  insistă asupra garantării, consolidării și întăririi puterilor legislative și a drepturilor de control ale Parlamentului, inclusiv prin acorduri interinstituționale și prin folosirea temeiului juridic corespunzător de către Comisie;

16.  consideră necesar ca Parlamentul European să își reformeze metodele de lucru pentru a putea face față provocărilor viitoare, printr-o exercitare mai fermă a funcțiilor sale de control politic asupra Comisiei, inclusiv în ceea ce privește implementarea și aplicarea acquis-ului în statele membre, prin limitarea acordurilor în primă lectură la cazuri excepționale de urgență și unde s-a luat o decizie argumentată și explicită, iar în aceste cazuri să îmbunătățească transparența procedurii care conduce la adoptarea unor astfel de acorduri; totodată, reamintește în acest context propunerile Parlamentului de a armoniza și mai mult propria sa procedură electorală, conținută în rezoluția sa din 11 noiembrie 2015 referitoare la reforma legii electorale în Uniunea Europeană(9);

17.  își exprimă intenția de a folosi mai mult rapoartele de inițiativă legislativă în temeiul articolului 225 din TFUE;

18.  consideră că Parlamentul ar trebui să creeze un birou de registratură la sediul său central și în toate delegațiile sale din statele membre, pentru ca cetățenii să poată depune personal documentele, cu confirmarea conținutului;

19.  înțelege că ar trebui creat un Jurnal Oficial al Parlamentului European, în format electronic, pentru autentificarea tuturor rezoluțiilor și rapoartelor aprobate de PE;

20.  încurajează dialogul politic cu parlamentele naționale cu privire la conținutul propunerilor legislative, atunci când este relevant; insistă, totuși, că deciziile trebuie luate la nivelul competențelor constituționale și că există o delimitare clară între competențele decizionale ale parlamentelor naționale și cele ale Parlamentului European, iar parlamentele naționale trebuie să își exercite funcția europeană în baza constituțiilor lor naționale, în special prin controlul asupra guvernelor lor naționale ca membre ale Consiliului European și ale Consiliului, pentru că la acest nivel sunt cel mai bine plasate pentru a influența direct conținutul procesului legislativ european și pentru a-l supraveghea; prin urmare, se pronunță împotriva creării unor noi organisme parlamentare mixte cu puteri decizionale;

21.  subliniază importanța cooperării dintre Parlamentul European și parlamentele naționale la nivelul organismelor mixte, precum Conferința comisiilor parlamentare specializate în afaceri europene din parlamentele din Uniunea Europeană (COSAC), Conferința interparlamentară pentru politica externă și de securitate comună (CFSP-IPC) și, în cadrul articolului 13 din TSCG în cadrul Uniunii economice și monetare, pe baza principiilor consensului, schimbului de informații și a consultării, pentru a exercita un control asupra propriilor lor administrații; invită Comisia și Consiliul să participe la nivel politic înalt la reuniunile interparlamentare; subliniază necesitatea unei cooperări mai strânse între comisiile specializate ale Parlamentului European și comisiile echivalente la nivel național din cadrul acestor organisme mixte, prin îmbunătățirea coerenței, transparenței și schimbului reciproc de informații;

22.  încurajează schimbul de bune practici în materie de control parlamentar între parlamentele naționale, cum ar fi organizarea de dezbateri periodice între miniștrii respectivi și comisiile specializate din parlamentele naționale, înainte și după reuniunile Consiliului, precum și cu membrii Comisiei Europene într-un interval de timp adecvat, precum și întâlniri cu parlamentele naționale pentru schimburi cu deputații din PE; încurajează instituirea unui schimb de funcționari din instituții și din grupurile politice între Parlamentul European și parlamentele naționale;

23.  consideră că trebuie avut grijă să se evite vreo transpunere excesivă a normelor europene de către statele membre și că parlamentele naționale joacă un rol esențial în acest sens;

Consiliul European

24.  regretă că Consiliul, prin nefolosirea QMV, mult prea des a trimis Consiliului European spre dezbatere chestiunile legislative; consideră că practica Consiliului European de „trasa sarcini Consiliului” depășește rolul de a elabora orientări strategice atribuit Consiliului European prin tratate, contravenind, astfel, literei și spiritului tratatelor, așa cum prevede articolul 15 alineatul (1) din TUE, care stipulează că Consiliul European definește orientările și prioritățile politice generale ale Uniunii, dar nu exercită funcții legislative; consideră că este necesar să se îmbunătățească relațiile de lucru dintre Consiliu european și Parlament;

25.  reamintește că Președintele Comisiei va fi ales de Parlamentul European, la propunerea Consiliului European, luându-se în considerare alegerile pentru Parlamentul European și după consultări adecvate; reamintește, prin urmare, că, așa cum a fost cazul în 2014, partidele politice europene trebuie să vină cu candidați de frunte pentru a oferi oamenilor posibilitatea de a alege Președintele Comisiei; salută propunerea Președintelui Comisiei de modificare a acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană în ceea ce privește participarea comisarilor în calitate de candidați la alegerile pentru Parlamentul European;

26.  totodată, reamintește că, deși nu este în interesul Parlamentului European, este posibil să se facă fuziunea între funcția de președinte al Consiliului European și cea de președinte al Comisiei;

27.  invită Consiliul European să facă uz de „clauza pasarelă” (articolul 48 alineatul (7) din TUE) care autorizează Consiliul să treacă de la unanimitate la VMC, în cazurile în care se aplică în cazul în care tratatele prevăd în prezent unanimitate;

28.  invită președintele Parlamentului European să informeze în prealabil Conferința președinților cu privire la criteriile pe care intenționează să le susțină în discursul adresat Consiliului European;

Consiliul

29.  propune transformarea Consiliului într-o cameră legislativă reală reducând numărul de formațiuni ale Consiliului printr-o decizie a Consiliului European, creând astfel un veritabil sistem bicameral legislativ, care reunește Consiliul și Parlamentul, iar Comisia îndeplinind funcțiile unui executiv; sugerează implicarea actualelor formațiuni specializate ale Consiliului ca organisme pregătitoare pentru un singur Consiliul legislativ, care se reunește public, după modelul funcționării comisiilor din Parlamentul European;

30.  insistă că este important să se consolideze transparența decizională a Consiliului legislativ, îmbunătățind schimbul de documente și informații între Parlament și Consiliu și permițând accesul reprezentanților Parlamentului ca observatori la reuniunile Consiliului și ale organismelor acestuia, mai ales când se dezbat texte legislative;

31.  consideră că este posibil să fuzioneze funcția de președinte al Eurogrupului cu cea de comisar pentru afaceri economice și financiare, iar în acest caz, propune ca președintele Comisiei să numească acest comisar în funcția de vicepreședinte al Comisiei; consideră că, după ce vor fi înființate o capacitate fiscală și un Fond Monetar European, comisarul în cauză ar putea să fie dotat cu toate mijloacele și capacitățile necesare pentru a aplica și pentru a asigura aplicarea cadrului de guvernanță economică existent și pentru a optimiza dezvoltarea zonei euro în cooperare cu miniștrii de finanțe din statele membre ale zonei euro, astfel cum se detaliază în rezoluția sa din 16 februarie 2017 privind o capacitate bugetară pentru zona euro(10);

32.  solicită ca, în cadrul actualului tratat, președintele și membrii Eurogrupului să fie supuși unor mecanisme adecvate de răspundere democratică față de Parlamentul European, în special ca președintele său să răspundă la întrebările parlamentare; totodată, solicită adoptarea unor norme interne de procedură și publicarea rezultatelor;

33.  cere Consiliului să treacă complet la votul cu majoritate calificată, oriunde este posibil în temeiul tratatelor, și să renunțe la transferarea domeniilor legislative controversate către Consiliul European, deoarece acest lucru contravine literei și spiritului tratatului, care prevede că Consiliul European poate decide în numai în unanimitate și ar trebui să facă acest lucru numai legat de obiectivele politice generale, nu și în cazul legislației;

34.  este hotărât să aplice integral dispozițiile tratatului cu privire la cooperarea consolidată, angajându-se să aprobe toate propunerile noi vizând cooperarea consolidată cu excepția cazului în care statele membre participante se angajează, la rândul lor, să activeze „clauza pasarelă” prevăzută la articolul 333 din TFUE, care declanșează trecerea de la unanimitate la majoritatea calificată și de la procedura legislativă specială la procedura legislativă ordinară;

35.  insistă că este important să se folosească din plin procedura cooperării consolidate prevăzute la articolul 20 din TUE, în special între state membre din zona euro, astfel încât statele membre care doresc să stabilească între ele o cooperare consolidată în cadrul competențelor neexclusive ale Uniunii să poată promova, prin intermediul acestui mecanism, realizarea obiectivelor Uniunii și să poată consolida procesul lor de integrare, în limitele și în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 326-334 din TFUE;

Comisia

36.  este hotărât să întărească rolul Parlamentului în alegerea președintelui Comisiei, prin consolidarea consultărilor formale dintre grupurile politice europene și președintele Consiliului European, după cum prevede Declarația nr. 11 anexată la Actul final al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona, pentru a se asigura că Consiliul European ia în considerare pe deplin rezultatele alegerilor atunci când prezintă un candidat în fața Parlamentului, așa cum s-a întâmplat la alegerile europene din 2014;

37.  reiterează necesitatea ca toate propunerile Comisiei să fie pe deplin justificate și însoțite de o evaluare detaliată a impactului, inclusiv de o evaluare din perspectiva drepturilor omului;

38.  consideră că gradul de independență al președintelui Comisiei ar putea fi mărit dacă fiecare stat membru ar desemna cel puțin trei candidați de ambele genuri, care ar putea fi avuți în vedere de către președintele ales al Comisiei în scopul constituirii Comisiei sale;

39.  insistă asupra asigurării unei mai bune coordonări și, după caz, a unei mai bune reprezentări a UE/zonei euro în cadrul instituțiilor financiare internaționale și subliniază că articolul 138 alineatul (2) din TFUE prevede un temei juridic pentru adoptarea de măsuri pentru a asigura o reprezentare unificată a UE/zonei euro la instituțiile și conferințele internaționale;

40.  solicită organizarea unui „dialog” formal și periodic la nivelul Parlamentului European pe chestiunile referitoare la reprezentarea externă a Uniunii;

41.  reamintește că Comisia, statele membre, Parlamentul și Consiliul, fiecare în limita competențelor, trebuie să asigure o mai bună aplicare și implementare a dreptului Uniunii Europene, în conformitate cu obligațiile care decurg din Carta drepturilor fundamentale a UE;

Curtea de Conturi

42.  recunoaște rolul crucial pe care îl joacă Curtea de Conturi a UE în a garanta că fondurile europene sunt cheltuite în mod mai eficient și mai inteligent; reamintește că, pe lângă obligația importantă care îi revine Curții de Conturi în ceea ce privește furnizarea de informații cu privire la fiabilitatea conturilor și la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente, Curtea are o poziție preeminentă pentru a oferi Parlamentului informațiile necesare pe baza cărora acesta își poate îndeplini sarcinile și mandatul de control democratic al bugetului european și pentru a furniza informații privind rezultatele obținute de politicile și activitățile finanțate de Uniune Uniunii, cu scopul de le îmbunătăți performanța a din perspectiva criteriilor economiei, eficienței și eficacității; recomandă, prin urmare, să se consolideze poziția Curții de Conturi Europene; se așteaptă ca Curtea de Conturi să își respecte în continuare angajamentul de a asigura independența, integritatea, imparțialitatea și profesionalismul în desfășurarea activității sale, menținând totodată relații de lucru solide cu partenerii săi;

43.  consideră că refuzul sistematic al Consiliului de a coopera nu permite Parlamentului să ia o decizie în cunoștință de cauză cu privire la acordarea descărcării de gestiune, fapt care afectează negativ și pe termen lung percepția cetățenilor privind credibilitatea instituțiilor UE și transparența utilizării fondurilor UE; consideră că această lipsă de cooperare are și efecte negative care se repercutează și asupra funcționării instituțiilor, discreditând procedura de control politic al gestiunii bugetare prevăzută de tratate;

44.  subliniază că dispozițiile referitoare la componența Curții și la procedura de desemnare a membrilor săi sunt prevăzute la articolele 285 și 286 din TFUE; consideră că ar trebui să existe o poziție de egalitate între Parlament și Consiliu în desemnarea membrilor Curții de Conturi, cu scopul de a asigura legitimitatea democratică, transparența și independența deplină a membrilor respectivi; invită Consiliul să respecte deciziile adoptate de Parlament în urma audierii candidaților desemnați ca membri ai Curții de Conturi;

Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European

45.  invită Parlamentul European, Consiliul și Comisia să îmbunătățească modalitățile de cooperare cu CoR și CESE, inclusiv în etapa prelegislativă în timpul desfășurării studiilor de impact, pentru a garanta că se ține cont de evaluările și avizele lor pe tot parcursul procesului legislativ;

Agenții

46.  subliniază că orice conferire de competențe de executare agențiilor Uniunii necesită un grad de control suficient asupra deciziilor și acțiunilor acestora din partea legiuitorului Uniunii; reamintește că o supraveghere eficientă vizează, printre altele, numirea și eliberarea din funcție a personalului de conducere al agenției Uniunii, participarea la consiliul de supraveghere al agenției Uniunii, drepturile de veto pentru o serie de decizii ale agenției, obligațiile de informare, normele de transparență și drepturile bugetare legate de bugetul agenției Uniunii;

47.  ia în calcul adoptarea unui regulament-cadru pentru agențiile Uniunii care pot exercita competențe de executare pentru reglementarea mecanismului de control politic impus de legiuitorul Uniunii și incluzând, printre altele, dreptul Parlamentului European de a numi și demite conducerea agenției Uniunii, de a participa în consiliul de supraveghere al agenției Uniunii, dreptul de veto al Parlamentului European în ceea ce privește unele decizii ale agenției Uniunii, obligațiile de informare și normele privind transparența și drepturile bugetare ale Parlamentului European în legătură cu bugetul agenției Uniunii;

Respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității

48.  subliniază importanța principiului subsidiarității, prevăzut la articolul 5 din TUE, care este obligatoriu pentru toate instituțiile și organismele Uniunii, precum și a instrumentelor conținute în Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității; reamintește, în acest context, rolurile respective atribuite parlamentelor naționale și CoR; sugerează flexibilitate în ceea ce privește data transmisiei proiectelor de acte prevăzute în protocol și invită Comisia să îmbunătățească calitatea răspunsurilor pe care le dă la avizele motivate;

49.  reamintește parlamentelor naționale că au un rol esențial în monitorizarea aplicării principiului subsidiarității; consideră că posibilitățile formale ale parlamentelor naționale de a asigura respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității oferă ample posibilități în acest sens, dar că trebuie consolidată cooperarea practică dintre parlamentele naționale, între altele pentru a le permite acestora, în strânsă cooperare între ele, să analizeze cvorumul necesar în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității în cazul unei presupuse încălcări;

50.  subliniază importanța articolului 9 din TFUE pentru a se asigura că sunt luate în considerare consecințele sociale ale măsurilor juridice și cele privind politicile UE;

Extinderea și adâncirea Uniunii economice și monetare

51.  reamintește că dezvoltarea viitoare a UEM trebuie să se bazeze și să aibă ca punct de plecare legislația în vigoare și aplicarea acesteia, dar că trebuie totodată corelată cu adâncirea dimensiunii sociale;

52.  cere noi reforme instituționale pentru ca UEM să devină mai eficace și mai democratică, cu capacități mai bune, și să fie integrată în cadrul instituțional al Uniunii, în care Comisia acționează ca putere executivă, iar Parlamentul și Consiliul, în calitate de colegiuitori;

Nou act legislativ privind politica economică

53.  reamintește Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 referitoare la problemele constituționale ale unei administrări pe mai multe niveluri a Uniunii Europene(11), care a propus ideea unui cod de convergență adoptat în procedură legislativă ordinară, care să prevadă crearea unui cadru mai eficient pentru coordonarea politicilor economice (cu o serie de criterii de convergență, care urmează să fie determinată), deschise tuturor statelor membre și susținute de un mecanism bazat pe stimulente;

54.  consideră că ar trebui precizat un număr limitat de domenii esențiale pentru reformele structurale care duc la mărirea competitivității, a potențialului de creștere, a convergenței economice reale și a coeziunii sociale pe o perioadă de cinci ani, pentru a consolida economia socială de piață a UE, după cum se afirmă la articolul 3 alineatul (3) din TUE;

55.  subliniază către trebuie să existe o distincție clară între competențele instituțiilor UE și cele ale statelor membre, mărind gradul de implicare a statelor membre în programele de implementare și extinzând rolul parlamentelor naționale în acestea;

56.  cere o mai bună utilizare a instrumentelor disponibile și a articolului 136 din TFUE, pentru a încuraja adoptarea și aplicarea unor măsuri noi în zona euro;

Un semestru european mai simplificat, mai concentrat și mai democratic

57.  subliniază că sunt necesare mai puține recomandări specifice de țară (CSR), dar mai bine orientate, care să aibă la bază cadrul de măsuri stabilit în codul de convergență și în analiza anuală a creșterii (AAC), precum și propunerile concrete prezentate de fiecare stat membru, în conformitate cu propriile lor obiective principale de reformă, dintr-o gamă largă de reforme structurale, promovând competitivitatea, convergența economică reală și coeziunea socială;

58.  subliniază importanța tendințelor demografice pentru semestrul european și solicită să se acorde mai multă importanță acestui indicator;

59.  reamintește că există deja mecanisme de dialog economic, în special prin crearea unui „dialog economic” în cadrul legislației referitoare la pachetul privind guvernanța economică și pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetară; consideră că acestea reprezintă un instrument eficient pentru a i se acorda Parlamentului un rol mai important în cadrul semestrului european, în scopul de a consolida dialogul dintre Parlament, Consiliu, Comisie și Eurogrup și propune oficializarea rolului de control al Parlamentului în cadrul semestrului european, printr-un acord interinstituțional (AII) astfel cum a solicitat în numeroase rânduri Parlamentul European; în plus, salută și încurajează implicarea parlamentelor naționale la nivel național și cooperarea între parlamentele naționale și Parlamentul European în cadrul semestrului european și al guvernanței economice, în linii mai generale, de exemplu prin „Săptămâna parlamentară europeană” și „Conferința privind articolul 13”; consideră, în plus, că ar putea fi îmbunătățită implicarea partenerilor sociali în cadrul semestrului european;

60.  cere integrarea prevederilor relevante din pactul fiscal în cadrul juridic al UE, pe baza unei evaluări cuprinzătoare a aplicării acestuia și în măsura în care acesta nu este încă acoperit de legislația secundară în vigoare;

Rolul bugetului UE în UEM

61.  subliniază posibilitatea de a se trece de la unanimitate la votul cu majoritate calificată pentru adoptarea CFM, folosindu-se dispozițiile articolului 312 alineatul (2) din TFUE atunci când se va adopta viitorul CFM; subliniază că este important să se stabilească o legătură între durata legislaturii Parlamentului, mandatul Comisiei Europene și durata CFM, care poate fi redusă la cinci ani, conform dispozițiilor articolului 312 alineatul (1) din TFUE; solicită ca linierea adoptării viitoarelor CFM la următorul mandat parlamentar; invită Consiliul să adere la acest imperativ democratic;

62.  salută raportul Grupului la nivel înalt pentru resursele proprii; dorește revenirea la litera și spiritul tratatelor și schimbarea sistemului actual bazat pe contribuții calculate în funcție de VNB cu un sistem bazat pe resurse proprii reale pentru bugetul UE și, în cele din urmă, cu un buget al zonei euro, demers pentru care s-au propus mai multe idei;

63.  subliniază că, în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, toate cheltuielile și veniturile Uniunii și Euratom trebuie incluse în bugetul general al Uniunii, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul financiar;

O mai mare capacitate de investiții a UE

64.  îndeamnă la o utilizare mai bună a fondurilor structurale existente, pentru a stimula competitivitatea și coeziunea UE și la creșterea capacităților de investiții ale UE prin exploatarea unor abordări inovatoare, cum ar fi Fondul european pentru investiții strategice, care include mecanisme specifice pentru finanțarea și garantarea proiectelor de infrastructură în interesul Uniunii;

65.  insistă asupra implementării integrale a cadrului actual constituit din „pachetul de șase” și „pachetul de două” acte legislative, a necesității de a rezolva în special dezechilibrele macroeconomice și de a asigura controlul pe termen lung al deficitului, precum și al nivelurilor extrem de ridicate ale datoriilor, printr-o consolidare fiscală favorabilă creșterii și îmbunătățind eficiența cheltuielilor, acordând prioritate investițiilor productive, oferind stimulente pentru reforme structurale și ținând seama de condițiile ciclului economic;

Crearea unei capacități fiscale în interiorul zonei euro folosind o parte a bugetului UE

66.  reamintește că moneda euro este moneda Uniunii și că bugetul UE este destinat să îndeplinească obiectivele Uniunii prevăzute la articolul 3 din TUE și să finanțeze politici comune, să ofere asistență regiunilor mai puțin dezvoltate prin aplicarea principiului solidarității, să finalizeze piața internă, să promoveze sinergiile europene și să ofere răspunsuri la provocările existente și emergente care impun o abordare paneuropeană, ajutând astfel statele membre mai puțin dezvoltate să ajungă din urmă zona euro și să devină capabile să adere la ea;

67.  ia act de diferitele propuneri privind crearea unei capacități bugetare în interiorul zonei euro; subliniază că aceste propuneri atribuie acestei capacități funcții diferite și pot avea forme diferite; reamintește că Parlamentul a insistat că trebuie dezvoltată o astfel de capacitate în cadrul UE;

68.  subliniază că, deși va depinde de forma, funcția și mărimea noi capacități de bugetare dacă această capacitate poate fi creată în cadrul actualului tratat, este posibil în temeiul tratatelor să fie crescute plafoanele resurselor proprii, să se stabilească noi categorii de resurse proprii (chiar dacă astfel de resurse proprii ar veni doar dintr-un număr de state membre), precum și să aloce anumite venituri pentru finanțarea unor cheltuieli specifice; subliniază, de asemenea, că bugetul UE oferă deja garanții pentru operațiunile de împrumut specifice și că există mai multe instrumente de flexibilitate pentru care poate fi mobilizată finanțare peste plafoanele de cheltuieli CFM;

69.  reamintește poziția sa favorabilă cu privire la integrarea mecanismului european de stabilitate în cadrul juridic al Uniunii, cu condiția asigurării răspunderii democratice adecvate;

70.  crede că capacitatea bugetară europeană și fondul monetar european pot fi etape ale procesului de crearea a unei trezoreriei europene, care ar trebui să răspundă în fața Parlamentului European;

71.  cere să se acorde atenția cuvenită concluziilor principale ale grupului de experți creat de Comisie pentru a analiza înființarea unui fond de amortizare;

Piața unică și integrarea financiară

72.  crede că piața unică este una dintre pietrele de temelie ale Uniunii Europene și un element fundamental pentru prosperitate, creștere și ocuparea forței de muncă în Uniune; atrage atenția că piața unică, ce oferă beneficii concrete atât pentru întreprinderi, cât și pentru consumatori, are un potențial de dezvoltare care nu a fost încă exploatat plenar, mai ales în ceea ce privește piața unică digitală, serviciile financiare, energia, uniunea bancară și uniunea piețelor de capital; cere, așadar, un control mai strâns al aplicării corecte a acquis-ului existent în aceste domenii și o mai bună asigurare a respectării acestuia;

73.  cere finalizarea rapidă dar etapizată a uniunii bancare, pe baza mecanismului unic de supraveghere (MUS), mecanismului unic de rezoluție (MUR) și a sistemului european de garantare a depozitelor (SEGD), care să fie susținută de un mecanism de protecție adecvat și neutru din punct de vedere fiscal; apreciază acordul privind mecanismul de finanțare de tip punte până când Fondul unic de rezoluție va deveni funcțional și solicită crearea unei proceduri de insolvabilitate la nivel european;

74.  reamintește că autoritățile europene de supraveghere ar trebui să acționeze pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne, în special prin asigurarea unui nivel ridicat, eficient și solid de reglementare și supraveghere, care să țină seama de interesele variate ale tuturor statelor membre și de natura diferită a participanților la piața financiară; consideră că problemele care afectează toate statele membre ar trebui să fie abordate, discutate și decise de toate statele membre și că este esențial să se consolideze condițiile de concurență echitabile din piața unică prin crearea unui cadru de reglementare unic, aplicabil tuturor participanților la piețele financiare din UE, pentru a se evita fragmentarea pieței unice în domeniul serviciilor financiare și concurența neloială prin lipsa unor condiții echitabile;

75.  cere instituirea unei uniuni reale a piețelor de capital;

76.  sprijină crearea unui sistem al autorităților din domeniul competitivității, care să reunească organismele naționale responsabile de monitorizarea progreselor în domeniul competitivității în fiecare stat membru, și propune ca monitorizarea progreselor realizate de acest sistem să supravegheată de Comisie;

77.  consideră că trebuie îmbunătățit schimbul automat de informații dintre autoritățile fiscale naționale pentru a evita evaziunea și fraudele fiscale, planificarea fiscală, erodarea bazei de impozitare și transferul profiturilor, precum și pentru a promova acțiuni coordonate de combatere a paradisurilor fiscale; cere adoptarea unei directive privind baza fiscală consolidată comună a societăților comerciale și definirea unor obiective comune pentru o convergență treptată; consideră că UE trebuie să facă o analiză completă a legislației în vigoare privind TVA, care să abordeze, printre altele, și introducerea principiului țării de origine;

Un cadru instituțional mai democratic pentru UEM

78.  reamintește că trebuie asigurată legitimitatea democratică și responsabilitatea adecvată la nivelul proceselor decizionale, parlamentele naționale monitorizând guvernele naționale, iar Parlamentul European având un rol consolidat în monitorizarea la nivelul UE, inclusiv un rol central, împreună cu Consiliul, în adoptarea Codului de convergență print procedura legislativă ordinară;

79.  susține utilizarea generală a „clauzei pasarelă”, consacrată la articolul 48 alineatul (7) din TUE; reamintește că, în proiectul său pentru o UEM profundă și autentică, Comisia(12) a sugerat înființarea unui instrument de convergență și competitivitate pe baza articolului 136 din TFUE sau a articolului 352 din TFUE, dacă este necesar, prin cooperare consolidată; subliniază că, în cazul cooperării consolidate folosirea articolului 333 alineatul (2) din TFUE, care prevede utilizarea procedurii legislative ordinare, ar consolida legitimitatea democratică și eficiența guvernării UE, precum și rolul Parlamentului în acesta;

80.  reafirmă că cooperarea interparlamentară nu ar trebui să conducă la crearea unui nou organism parlamentar sau a unei alte instituții, deoarece euro este moneda UE și Parlamentul European este parlamentul UE; reamintește că UEM este instituită de Uniune, ai cărei cetățeni sunt reprezentați direct la nivelul Uniunii de către Parlament, care trebuie să găsească și să aplice modalități de garantare a răspunderii democratice parlamentare pentru deciziile vizând zona euro

81.  insistă că este important să i se confere Comisiei puterea de a implementa și de a asigura respectarea tuturor instrumentelor actuale sau viitoare ale UEM;

82.  consideră că este necesar să se rezolve deficiențele la nivelul structurii instituționale actuale a UEM, în special deficitul său democratic, având în vedere unele părți din tratat pot fi supravegheate de Curtea de Justiție, în timp ce altele sunt excluse de la acest control; consideră că este necesar să se consolideze rolul de control al Parlamentului, pentru aplicarea detaliată a articolului 121 alineatele (3) și (4) din TFUE, în ceea ce privește coordonarea mai strânsă a politicilor economice;

83.  consideră că toate statele membre trebuie să aibă posibilitatea unei integrări diferențiate;

84.  reamintește că ar trebui să se acorde prioritate procedurilor legislative și bugetare ordinare la nivelul UE, recurgând, când este nevoie, la derogări și creând linii bugetare specifice; reamintește că orice alte dispoziții, cum ar fi cele vizând zona euro sau cooperarea consolidată, ar trebui folosite doar când procedurile de mai sus nu sunt posibile din punct de vedere juridic sau politic;

Realizarea pieței interne ca motor principal al creșterii economice

85.  este convins că adâncirea UEM ar trebui să se desfășoare în paralel cu finalizarea pieței interne prin îndepărtarea tuturor barierelor interne rămase, în special în ceea ce privește uniunea energetică, piața unică digitală și piața serviciilor;

86.  solicită aplicarea integrală a legislației actuale privind piața internă a energiei, în conformitate cu articolul 194 din TFUE, pentru a crea o uniune energetică;

87.  sprijină consolidarea obligațiilor și competențelor Agenției Europene pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energetic (ACER), în direcția creării, în cele din urmă a unei Agenții Europene a Energiei în temeiul articolului 54 din Tratatul Euratom, precum și integrarea piețelor energetice, crearea unei rezerve strategice europene bazată pe combinarea rezervelor naționale, și a unui centru comun de negociere cu furnizorii, cu scopul de a finaliza structura instituțională a uniunii energetice;

88.  încurajează folosirea „obligațiunilor pentru finanțarea proiectelor” în strânsă colaborare cu BEI, pentru finanțarea proiectelor de infrastructură și a celor energetice;

89.  invită Comisia să folosească articolul 116 din TFUE, care prevede temeiul juridic necesar pentru ca Parlamentul și Consiliul să acționeze în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pentru a elimina practicile care conduc la o denaturare a concurenței pe piața internă din cauza politicilor fiscale nocive;

Dimensiunea socială

90.  subliniază că drepturile lucrătorilor, în special atunci când își exercită dreptul de mobilitate, ar trebui să fie garantate, împreună cu drepturile lor sociale, folosind plenar instrumentele juridice relevante prevăzute la partea a treia titlurile IV, IX și X din TFUE și în conformitate cu Carta UE privind drepturile fundamentale, pentru a se asigura o bază socială stabilă pentru Uniune; subliniază, în acest context, mai ales drepturile care decurg din Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora și din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii;

91.  reamintește că este important să se configureze o Europă socială, pentru ca proiectul integrării europene să beneficieze de susținerea constantă a lucrătorilor;

92.  subliniază că este important să se promoveze ideea unui salariu minim stabilit de fiecare stat membru și constată că analizarea posibilităților de creare a unui sistem de prestații minime de șomaj ar necesita existența unor norme și condiții comune pentru piața muncii din UE; sugerează că, în temeiul dispozițiilor actuale ale tratatului, ar putea fi adoptată o propunere legislativă menită să reducă barierele cu care se mai confruntă încă angajații;

93.  subliniază mecanismele oferite de Uniune și necesitatea de a include în mod activ tinerii lucrători pe piața muncii și de a încuraja mai mult schimbul de tineri lucrători, în conformitate cu articolul 47 din TFUE;

94.  invită Comisia să includă criterii privind ocuparea forței de muncă în evaluarea macroeconomică a performanței statelor membre, să recomande și să sprijine reforme structurale, pentru a asigura o mai bună folosire a fondurilor regionale și sociale;

95.  invită Comisia să evalueze corespunzător necesitatea unei acțiuni la nivelul UE și posibilele consecințe economice, sociale și de mediu ale diferitelor opțiuni în materie de politici, înainte de a propune inițiative noi (precum propuneri legislative, inițiative fără caracter legislativ, acte de punere în aplicare și acte delegate), conform Acordului interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare;

96.  cere instituirea unui nou pact social (care ar putea fi și sub forma unui protocol social) care să urmărească promovarea economiei sociale de piață europene și reducerea inegalităților, asigurându-se că sunt respectate toate drepturile fundamentale ale cetățenilor, inclusiv, printre altele, dreptul la negocieri colective și libertatea de circulație; subliniază că un astfel de pact ar putea îmbunătăți coordonarea politicilor sociale ale statelor membre;

97.  invită Comisia să revitalizeze dialogul social în cadrul UE prin intermediul unor acorduri obligatorii între partenerei sociali, în conformitate cu articolele 151-161 din TFUE;

Acțiunea externă

Mărirea eficacității, coerenței și responsabilității politicii externe și de securitate comune (PESC)

98.  consideră că abordarea cuprinzătoare adoptată de Uniunea Europeană față de conflictele și crizele externe ar trebui consolidată printr-o asociere mai strânsă a diferiților actori și a diferitelor instrumente în toate fazele conflictului;

99.  insistă asupra folosirii dispozițiilor articolului 22 din TUE pentru a crea un cadru strategic general pentru obiectivele și interesele strategice stabilite la articolul 21 din TUE și pentru a adopta decizii referitoare la acestea, cadru care poate merge dincolo de PESC înglobând și alte domenii de acțiune externă și care necesită coerență cu alte politici, cum ar comerțul, agricultura și asistența pentru dezvoltare; reamintește că deciziile adoptate pe baza unei astfel de strategii ar putea fi implementate prin votul cu majoritate calificată; subliniază că legitimitatea democratică a unor astfel de decizii ar putea fi întărită dacă Consiliul și Parlamentul ar adopta documente strategice comune pe baza propunerilor Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR);

100.  cere o consolidare a controlului exercitat de Parlament asupra acțiunii externe a UE, inclusiv prin continuarea consultărilor periodice cu VP/ÎR, cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și cu Comisia, precum și finalizarea negocierilor pentru înlocuirea Acordului interinstituțional din 2002 privind accesul la informațiile sensibile deținute de Consiliu în domeniul PESC;

101.  consideră că reprezentanții speciali ai UE trebuie integrați în SEAE, inclusiv prin transferul bugetului alocat lor din liniile bugetare pentru PESC în liniile pentru SEAE, deoarece acest lucru ar mări coerența eforturilor UE;

102.  solicită folosirea articolului 31 alineatul (2) din TUE, care permite Consiliului să adopte o serie de decizii legate de PESC cu majoritate calificată, precum și a „clauzei pasarelă” prevăzută la articolul 31 alineatul (3) din TUE, pentru a trece treptat la votul cu majoritate calificată pentru deciziile din domeniul PESC care nu au implicații militare sau de apărare; reamintește că articolul 20 alineatul (2) din TUE, ce conține dispozițiile pentru cooperarea consolidată, oferă statelor membre posibilități suplimentare de a avansa în direcția PESC și, prin urmare, ar trebui utilizat;

103.  crede că trebuie mărită flexibilitatea regulilor financiare pentru acțiunea externă, pentru a evita întârzierile în plata operațională a fondurilor UE, mărind astfel capacitatea UE de a reacționa la crize rapid și eficient; consideră că este necesar, în acest sens, să instituie o procedură rapidă pentru acordarea de asistență umanitară, pentru a se garanta că ajutorul este plătit în modul cel mai efectiv și eficient posibil;

104.  îndeamnă Consiliul, SEAE și Comisia să-și respecte fiecare obligațiile de a informa imediat și pe deplin Parlamentul în toate etapele proceselor de negociere și de încheiere a acordurilor internaționale, după cum este prevăzut la articolul 218 alineatul (10) din TFUE și stipulat în detaliu în acordurile interinstituționale cu Comisia și Consiliul;

105.  subliniază că Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a confirmat faptul că Parlamentul are dreptul, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE, să fie informat pe deplin și imediat, în toate etapele procedurilor de negociere și încheiere ale acordurilor internaționale – și în chestiunile care se referă la PESC – pentru a putea să-și exercite atribuțiile în totală cunoștință de cauză privind acțiunea Uniunii Europene în ansamblul său; se așteaptă, prin urmare, ca negocierile interinstituționale ce vor avea loc privind îmbunătățirea modalităților practice de cooperare și schimb de informații, în contextul negocierii și încheierii de acorduri internaționale vor ține seama în mod corespunzător de jurisprudența CJUE;

Spre o politică de apărare comună

106.  solicită luarea unor măsuri progresive în direcția unei politici de apărare comune (articolul 42 alineatul (2) din TUE) și, în cele din urmă, a unei apărări comune, care poate fi instituită prin decizia unanimă a Consiliului European, consolidând în același timp dimensiunea civilă și societatea civilă pe baza abordărilor vizând prevenirea și soluționarea conflictelor întemeiate pe non-violență, în special printr-o creștere a resurselor financiare, umane și administrative destinate medierii, dialogului, reconcilierii și răspunsului rapid la situații de criză din partea organizațiilor societății civile;

107.  propune, ca un prim pas în această direcție, să se aplice dispozițiile articolului 46 din TUE privind stabilirea cooperării structurate permanente (PESCO) printr-un vot cu majoritate calificată în Consiliu, deoarece acest instrument ar permite statelor membre mai ambițioase să coopereze mai strâns și într-un mod mai coordonat în domeniul apărării sub egida UE și le-ar oferi posibilitatea să folosească instituțiile, instrumentele și bugetul UE;

108.  recomandă înființarea unui Consiliu în formațiunea miniștrilor apărării, sub președinția VP/ÎR pentru a coordona politicile de apărare ale statelor membre, în special în materie de securitate cibernetică și de luptă împotriva terorismului, dar și pentru a dezvolta împreună strategia de apărare a UE și prioritățile acesteia;

109.  insistă asupra creării unei Cărți albe a UE privind securitatea și apărarea, pe baza Strategiei globale a UE pentru afaceri externe și politica de securitate prezentată de VP/ÎR și a agendei de la Bratislava, deoarece un astfel de document ar defini mai detaliat obiectivele strategice ale UE în domeniul securității și apărării și ar identifica capabilitățile existente și cele necesare; invită Comisia să își bazeze activitatea pregătitoare pentru planul de acțiune în domeniul apărării europene pe rezultatele viitoarei cărții albe a UE în materie de securitate și apărare, care ar trebui să abordeze, de asemenea, cum și în ce condiții este adecvată și legitimă folosirea forței militare;

110.  subliniază necesitatea de a defini politici europene comune în materie de capacități și de armament (articolul 42 alineatul (3) din TUE), care să cuprindă planificarea, dezvoltarea și achiziționarea în comun a capabilităților militare și care să includă și propuneri de reacție la amenințările cibernetice, hibride și asimetrice; încurajează Comisia să lucreze la un plan de acțiune european ambițios în domeniul apărării, după cum a anunțat în programul de lucru pentru 2016;

111.  subliniază potențialul extraordinar al Agenției Europene de Apărare (AEA) în ceea ce privește dezvoltarea unei piețe unice de apărare, care să fie competitivă și eficientă, care să aibă la bază o politică intensivă în materie de C&D&I și să se concentreze pe crearea de locuri de muncă specializate; susține în acest scop explorarea posibilităților de parteneriate public-private; reiterează nevoia urgentă de consolidare a AEA, furnizându-i sprijinul politic și resursele necesare, ceea ce i-ar permite să joace un rol de îndrumare și de coordonare în dezvoltarea capabilităților, în cercetare și în achizițiile publice; afirmă din nou că acest lucru ar putea fi realizat în mod optim prin finanțarea din bugetul Uniunii a costurilor de personal și a cheltuielilor de funcționare a agenției;

112.  reamintește existența articolul 44 din TUE, care conține dispoziții suplimentare referitoare la flexibilitate și introduce posibilitatea de a încredința sarcinile de gestionare a crizei unui grup de state membre, care ar îndeplini astfel de sarcini în numele UE și sub controlul politic și îndrumarea strategică a Comitetului politic și de securitate (COPS) și a SEAE;

113.  sugerează ca articolul 41 alineatul (3) din TUE să fie folosit pentru a crea un fond de lansare, constând din contribuțiile statelor membre la finanțarea activităților pregătitoare legate de activitățile politicii de securitate și apărare comune (PSAC) care nu sunt în sarcina bugetului Uniunii;

114.  subliniază importanța extinderii finanțării comune în domeniul PSAC, inclusiv prin mecanismul Atena, ceea ce ar reduce aspectele financiare care descurajează statele membre să contribuie la misiunile și operațiunile militare PSAC și ar îmbunătăți, astfel, capacitatea UE de a reacționa la crize;

115.  cere crearea unui cartier general permanent, civil și militar, precum și a unei Capacități te militare de planificare și executare (MPCC), care să coopereze îndeaproape cu Capacitatea civilă de planificare și conducere (CPCC); cere instituționalizarea diverselor structuri militare europene (cum ar fi grupurile tactice de luptă, Euroforțele, cooperarea dintre Franța și Regatul Unit în materie de apărare, cooperarea pentru apărare aeriană în cadrul Benelux) într-un cadru al UE, precum și creșterea posibilităților de folosire a grupurilor tactice de luptă ale UE, inclusiv prin extinderea finanțării comune și prin posibilitatea desfășurării lor automate ca primă forță de intervenție în viitoarele scenarii de gestionare a crizelor;

116.  constată că acest cartier general permanent s-ar putea implica în planificarea permanentă pentru situații de urgență și ar putea juca un rol important în coordonarea viitoarelor aplicări ale articolului 42 alineatul (7) din TUE; este de părere că „clauza de apărare reciprocă”, formulată în acest articol și invocată de Franța la Consiliul Afaceri Externe din 17 noiembrie 2015, poate constitui un catalizator pentru dezvoltarea ulterioară a politicii de securitate și apărare a UE, conducând la o mai mare implicare din partea tuturor statelor membre;

117.  consideră că este necesar să fie promovată cooperarea dintre UE și NATO la toate nivelurile în domenii precum dezvoltarea capabilităților și a planurilor de contingență pentru amenințări hibride și trebuie intensificate eforturile pentru îndepărtarea obstacolelor politice rămase; îndeamnă la un parteneriat cuprinzător UE-NATO la nivel politic și militar,

118.  solicită să se ia măsuri categorice pentru a asigura coerența politicilor pentru dezvoltare (CPD), în temeiul articolului 208 din TFUE și insistă să se îmbunătățească sistemul de evaluare a impactului CPD și să se stabilească un mecanism de arbitraj pentru cazurile în care există divergențe între diferitele politici ale Uniunii, însărcinând președintele Comisiei să își asume responsabilitatea politică pentru orientările principale și să rezolve problemele conform angajamentele asumate de Uniune în materie de CPD;

Justiție și afaceri interne (JAI)

119.  subliniază că, garantând în același timp drepturile și libertățile fundamentale și insistând asupra necesității unei supravegheri democratice și judiciare asupra politicilor de combatere a terorismului, în contextul recentelor atacuri și al creșterii amenințărilor teroriste, este absolut esențial un schimb de informații și de date sistematic, obligatoriu și structurat între autoritățile naționale de asigurare a respectării legii și serviciile de informații, precum și cu Europol și Frontex; prin urmare, acest schimb de date și de informații trebuie instituit cât mai rapid;

120.  subliniază că, la fel ca și în cazul atacurilor anterioare, autorii atacurilor comise la Paris se aflau deja în atenția autorităților de securitate, fuseseră investigați și supravegheați; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că datele existente privind aceste persoane nu au fost comunicate statelor membre, în pofida dispozițiilor articolului 88 din TFUE; invită Consiliul să prevadă, pe baza articolului 352 din TFUE, un schimb de date obligatoriu între statele membre; consideră că, dacă nu se întrunește unanimitatea, ar trebui exploatat potențialul cooperării consolidate;

121.  invită Comisia și Consiliul să facă o evaluare cuprinzătoare a măsurilor UE de combatere a terorismului, precum și a măsurilor conexe, în special în ceea ce privește implementarea acestora în legislația și în practica statelor membre și măsura în care statele membre cooperează cu agențiile UE în acest domeniu, îndeosebi Europol și Eurojust, și să realizeze o evaluare corespunzătoare a lacunelor existente, precum și a respectării obligațiilor UE în domeniul drepturilor fundamentale, folosind procedura prevăzută la articolul 70 din TFUE;

122.  reamintește, în acest context, că articolul 222 din TFUE prevede o clauză de solidaritate care poate și trebuie să fie activată când un stat membru este ținta unui atac terorist sau este victima unei catastrofe naturale sau provocate de om;

123.  regretă că Directiva privind protecția temporară nu a fost activată în contextul crizei refugiaților, deși fusese creată pentru a răspunde unui val masiv de resortisanți din țările terțe;

124.  subliniază că trebuie creată, la nivelul UE, o politică comună echitabilă și eficientă în materie de azil și imigrație, bazată pe principiile solidarității, nediscriminării, nereturnării și cooperării loiale între statele membre, care să permită și redistribuirea echitabilă a solicitanților de azil în Uniunea Europeană; consideră că o astfel de politică ar trebui să implice toate statele membre; reamintește statelor membre de obligațiile lor actuale în această privință și subliniază că noul cadru de azil și migrație ar trebui să se bazeze pe drepturile fundamentale ale migranților;

125.  subliniază că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a asigura că sistemul european comun de azil este un sistem cu adevărat uniform; invită statele membre să își armonizeze legislația și practicile în ceea ce privește criteriile privind persoanele care îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de protecție internațională și garanțiile privind procedurile de protecție internațională și condițiile de primire în concordanță cu jurisprudența Curţii Europene a Drepturilor Omului (CJUE) și a CEDO, precum și cu cele mai bune practici stabilite în celelalte state membre;

126.  salută adoptarea Regulamentului (UE) 2016/1624 care lărgește sarcinile și competențele Frontex, precum și redenumirea acestuia - Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european; consideră că agenția poate fi susținură, când este necesar, de instrumente militare precum Forța maritimă europeană (Euromarfor) și o versiune actualizată a corpului european de armată (Eurocorps), împreună cu resursele puse în comun prin cooperarea structurată permanentă; subliniază că regulamentul insistă ca statele membre, în propriul lor interes și în interesul altor state membre, să introducă date în bazele de date europene; sugerează să se aibă în vedere interoperabilitatea bazelor de date a agențiilor de frontieră, cum ar fi Eurodac, dar și interoperabilitatea cu bazele de date ale Europol;

127.  solicită revizuirea de urgență a Regulamentului Dublin prin instituirea unui sistem permanent la nivelul întregii UE, obligatoriu din punct de vedere juridic, pentru repartizarea solicitanților de azil între statele membre, care să se bazeze pe o repartizare echitabilă și obligatorie;

128.  subliniază că, având în vedere valurile fără precedent de migranți care au ajuns și continuă să ajungă la frontierele externe ale Uniunii, precum și creșterea constantă a numărului de persoane care solicită protecție internațională, Uniunea are nevoie de un dispozitiv legislativ cu caracter obligatoriu cu privire la relocare, conform celor stabilite în Agenda privind migrația a Comisiei;

129.  solicită semnarea de acorduri cu țările terțe sigure pentru a se putea controla și reduce valurile de migranți înainte ca aceștia să ajungă la frontierele UE; insistă, totodată, asupra unor proceduri stricte de returnare a solicitanților ale căror cereri sunt nefondate;

130.  solicită Comisiei și statelor membre să crească cheltuielile pentru formarea specialiștilor în materie de azil și să îmbunătățească eficiența procedurilor de azil;

131.  consideră că dimensiunea externă ar trebui să se concentreze asupra cooperării cu țările terțe în vederea combaterii cauzelor profunde ale valurilor de migranți ilegali și a acestui fenomen; consideră că parteneriatele și cooperarea cu principalele țări de origine, de tranzit și de destinație ar trebui să rămână în continuare o preocupare centrală; recomandă ca orice cooperare cu țările terțe să fie însoțită de o evaluare a sistemelor de azil din aceste țări, a sprijinului acordat refugiaților și a capacității și a hotărârii de a combate traficul de ființe umane și introducerea ilegală a persoanelor în țările de destinație sau de tranzit; recunoaște că trebuie îmbunătățită eficacitatea sistemului european de returnare, dar consideră că nu trebuie luată în considerare returnarea migranților decât dacă se poate realiza în condiții de siguranță, cu respectarea deplină a drepturilor lor fundamentale și procedurale.

132.   salută faptul că noul Regulament (UE) 2016/1624 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european prevede că, în cazul în care controlul frontierelor externe ar fi ineficient într-o asemenea măsură încât riscă să pună în pericol funcționarea spațiului Schengen, fie pentru că un stat membru nu ia măsurile necesare sau pentru că nu a solicitat un sprijin suficient din partea Frontex sau nu implementează un astfel de sprijin, Comisia poate propune Consiliului o decizie prin care să identifice măsurile ce vor fi aplicate de agenție și să ceară statului membru respectiv să coopereze cu agenția pentru punerea în aplicare a acestor măsuri; totodată, subliniază că regulamentul conține și prevederi cu privire la răspunderea civilă și penală a membrilor echipei și la mecanismul de monitorizare a plângerilor, precum și garantarea respectării drepturilor fundamentale în toate activitățile agenției;

133.  crede că este nevoie de o îmbunătățire a capacităților umane și financiare ale Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO), dacă i s-ar cere să coordoneze toate cererile de azil în UE și să intervină pentru a sprijini statele membre supuse unei presiuni migratorii deosebite în analiza cererilor de azil, inclusiv în ceea ce privește mandatul său pentru desfășurarea unor operațiuni comune, proiecte-pilot și intervenții rapide similare celor adăugate mandatului agenției Frontex prin Regulamentul (UE) nr. 1168/2011;

134.  insistă asupra importanței unei mai bune coordonări între EASO, Frontex și Biroul Ombudsmanului European, pentru a permite adoptarea mai ușoară a rapoartelor de alertă timpurie în cazul unei presiuni migratorii particulare, care riscă să pună în pericol respectarea drepturilor fundamentale ale solicitanților de azil; consideră că este posibil pentru Comisie să utilizeze aceste rapoarte de alertă timpurie ca bază pentru declanșarea măsurilor de urgență prevăzute la articolul 78 alineatul (3) din TFUE;

135.  consideră că este imperativ să fie întărit rolul de colegiuitor al Parlamentului, pe picior de egalitate cu Consiliul, prin recurgerea la articolul 81 alineatul (3) din TFUE, care permite trecerea la procedura legislativă ordinară pentru deciziile în domeniul dreptului familiei care au implicații transfrontaliere, dacă Consiliul decide acest lucru cu unanimitate de voturi, după consultarea Parlamentului; cere trecerea la procedura legislativă ordinară în procesul decizional privind toate politicile din domeniul JAI, folosind „clauza pasarelă” definită în articolul 48 alineatul (7);

136.  invită Comisia să propună, pe baza articolului 83 din TFUE, norme minime privind definițiile și sancțiunile pentru lupta împotriva terorismului, a traficului de ființe umane și a exploatării sexuale a femeilor și a copiilor, a traficului ilicit de droguri, a traficului ilicit de arme, a spălării banilor, a corupției, a contrafacerii mijloacelor de plată, a criminalității informatice și a criminalității organizate;

137.  insistă asupra transpunerii în practică a principiilor consacrate în Tratatul de la Lisabona, și anume solidaritatea și împărțirea responsabilității între statele membre, principiul recunoașterii reciproce în implementarea politicilor JAI (articolul 70 din TFUE) și dispozițiile din Carta drepturilor fundamentale a UE;

138.  consideră că UE trebuie să promoveze protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, să continue să respecte „criteriile de la Copenhaga” și să asigure că toate statele membre respectă valorile comune consacrate la articolul 2 din TUE;

139.  insistă asupra importanței completării „pachetului de garanții procedurale”, în special prin elaborarea legislației privind arestul preventiv și detenția minorilor, domenii în care reglementările multor state membre nu respectă în totalitate drepturile omului și alte norme internaționale;

140.  subliniază că este important să se facă mai multe progrese în dezvoltarea dreptului penal european, în special în sfera recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a executării lor;

141.  subliniază importanța dezvoltării unei culturi judiciare europene ca cerință fundamentală pentru ca spațiul de libertate, securitate și justiție să devină o realitate pentru cetățeni și pentru a garanta o mai bună aplicare a dreptului UE;

142.  consideră că este necesară crearea funcției de procuror european pentru a lupta împotriva criminalității organizate, a fraudei și a corupției, precum și pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii și reduce fragmentarea spațiului penal european,

143.  subliniază că, în conformitate cu articolul 86 din TFUE, poate fi înființat un parchet european pentru combaterea infracțiunilor care aduc prejudicii intereselor financiare ale Uniunii numai cu aprobarea Parlamentului European; prin urmare, reamintește recomandările formulate în rezoluţiile sale din 12 martie 2014(13) și din 29 aprilie 2015(14) referitoare la structura exactă a acestuia și subliniază că Regulamentul de instituire a Parchetului European ar trebui adoptat rapid pentru a conferi acestui organism competențe de cercetare și urmărire penală a infracțiunilor vizând interesele financiare, inclusiv în domeniul fraudei în materie de TVA;

144.  reamintește obligația UE de a adera la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din TUE și solicită relansarea rapidă a negocierilor cu Consiliul Europei în acest sens, ținând seama de avizul CJUE din 18 decembrie 2014; reamintește Comisiei, în rolul său de negociator-șef, că această aderare va îmbunătăți protecția drepturilor omului pentru toți cetățenii europeni;

145.  reafirmă că prezenta rezoluție nu urmărește decât să ofere o evaluare a posibilităților legale prevăzute în tratate și ar trebui să constituie baza pentru a îmbunătăți funcționarea Uniunii Europene pe termen scurt; reamintește că o altă reformă fundamentală în viitor presupune a revizuire a tratatelor;

o
o   o

146.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi, BCE, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) JO C 184 E, 6.8.2009, p. 25.
(2) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 82.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0249.
(4) JO C 13, 15.1.2016, p. 183.
(5) JO C 313, 22.9.2015, p. 9.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0103.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0010.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0382.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2015)0395.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0050.
(11) JO C 468, 15.12.2016, p. 176.
(12) COM(2012)0777, 28 noiembrie 2012.
(13) Texte adoptate, P7_TA(2014)0234.
(14) Texte adoptate, P8_TA(2015)0173.


Capacitatea bugetară pentru zona euro
PDF 398kWORD 51k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la capacitatea bugetară pentru zona euro (2015/2344(INI))
P8_TA(2017)0050A8-0038/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru afaceri economice și monetare, desfășurate în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru afaceri constituționale și Comisiei pentru control bugetar (A8-0038/2017),

A.  întrucât climatul politic actual și provocările economice și politice existente într-o lume globalizată necesită decizii și acțiuni consecvente și hotărâte din partea UE în anumite domenii precum securitatea internă și externă, apărarea frontierelor și politica în materie de imigrație, stabilizarea vecinătății Uniunii, creșterea economică și ocuparea forței de muncă, în special combaterea șomajului în rândul tinerilor, și implementarea acordurilor semnate la Conferința ONU din 2015 privind schimbările climatice;

B.  întrucât, după lansarea cu succes a monedei euro, zona euro a dat dovadă de lipsă de convergență, cooperare politică și atașament;

C.  întrucât diversele crize și provocări globale cer din partea zonei euro un salt calitativ în materie de integrare, și asta cât mai curând posibil;

D.  întrucât apartenența la o zonă monetară comună presupune instrumente comune și solidaritate la nivel european din partea fiecărui stat membru participant;

E.  întrucât în interiorul zonei euro trebuie restabilită încrederea;

F.  întrucât este nevoie de o foaie de parcurs bine definită, care să reflecte o abordare cuprinzătoare pentru a valorifica toate beneficiile monedei comune asigurându-i, totodată, sustenabilitatea și îndeplinind obiectivele de stabilitate și ocupare integrală a forței de muncă;

G.  întrucât acest lucru presupune finalizarea convenită a uniunii bancare, un cadru fiscal mai solid cu capacitatea de a absorbi șocurile și stimulente pentru reforme structurale orientate spre creșterea economică în completarea măsurilor actuale de politică monetară;

H.  întrucât o capacitate fiscală și codul de convergență aferent sunt elemente vitale ale acestui efort, care poate avea succes numai dacă responsabilitatea se împletește strâns cu solidaritatea;

I.  întrucât stabilirea unei capacități fiscale pentru zona euro este doar o piesă din puzzle, care trebuie însoțită de un spirit european clar de restructurare în rândul actualilor și viitorilor membri,

1.  Adoptă următoarea foaie de parcurs:

i. Principii generale

Transferarea suveranității asupra politicii monetare presupune mecanisme de ajustare alternative, precum implementarea unor reforme structurale propice creșterii economice, piața unică, uniunea bancară, uniunea piețelor de capital, pentru a crea un sector financiar mai sigur, și o capacitate fiscală care să facă față șocurilor macroeconomice și să mărească competitivitatea și stabilitatea economiilor statelor membre, făcând din zona euro o zonă monetară optimă.

Convergența, buna guvernanță și condiționalitatea impuse prin intermediul unor instituții care să poarte răspunderea democratică a acțiunilor lor la nivelul zonei euro și/sau la nivel național sunt esențiale, mai ales pentru a preveni transferurile permanente, riscul moral și partajarea nesustenabilă a riscurilor publice.

Pe măsură ce amploarea și credibilitatea capacității fiscale va crește, ea va contribui la refacerea încrederii pieței financiare în sustenabilitatea finanțelor publice din zona euro, dând posibilitatea, în principiu, de a proteja mai bine contribuabilii și a reduce riscul public și privat.

Capacitatea fiscală va cuprinde Mecanismul European de Stabilitate (MES) și o capacitate bugetară suplimentară specifică pentru zona euro. Capacitatea bugetară va fi creată în mod suplimentar și fără a aduce nicio atingere MES.

Într-o primă etapă, capacitatea bugetară specifică pentru zona euro ar trebui să facă parte din bugetul Uniunii, în plus și peste plafoanele actuale prevăzute de CFM, și ar trebui să fie finanțată de zona euro și alți membri participanți printr-o sursă de venit care ar urma să fie convenită între statele membre participante și să fie considerată drept venituri și garanții alocate; după ce se va stabiliza, capacitatea fiscală ar putea să fie finanțată din resurse proprii, urmând recomandările raportului Monti privind viitoarea finanțare a UE.

MES, pe lângă îndeplinirea sarcinilor curente, ar trebui să fie dezvoltat în continuare și transformat într-un Fond Monetar European (FME) cu capacități adecvate de a atrage și acorda împrumuturi și un mandat clar definit, de a absorbi șocurile asimetrice și simetrice.

ii. Cei trei piloni ai capacității fiscale pentru convergența și stabilizarea zonei euro

Capacitatea fiscală ar trebui să îndeplinească trei funcții diferite:

   în primul rând, ar trebui stimulată convergența economică și socială în zona euro, pentru a impulsiona reformele structurale, a moderniza economia și a mări competitivitatea fiecărui stat membru și rezistența zonei euro, contribuind, astfel, și la capacitatea statelor membre de a absorbi șocurile asimetrice și simetrice;
   în al doilea rând, diferențele între ciclurile economice ale statelor membre din zona euro datorate diferențelor structurale sau unei vulnerabilități economice generale creează necesitatea de a aborda șocurile asimetrice (situații când un eveniment economic afectează o economie mai mult decât pe altele, de exemplu când cererea se prăbușește într-un stat membru anume și nu în celelalte în urma unui șoc extern care nu poate fi influențat de un stat membru);
   în al treilea rând, șocurile simetrice (situații când un eveniment economic afectează toate economiile la fel de mult, de exemplu variația prețurilor la petrol pentru țările din zona euro) ar trebui abordate prin creșterea rezistenței zonei euro în ansamblu.

În lumina acestor obiective, va trebui văzut care funcții pot fi îndeplinite în limitele cadrului juridic existent al Uniunii și care vor necesita o ajustare sau modificare a Tratatului.

Pilonul 1: codul de convergență

Situația economică actuală impune o strategie de investiții în paralel cu consolidarea și responsabilitatea fiscală prin conformitatea cu cadrul de guvernanță economică.

Pe lângă Pactul de stabilitate și de creștere, codul de convergență, adoptat prin procedură legislativă ordinară și ținând cont de recomandările specifice fiecărei țări, ar trebui să se concentreze timp de cinci ani pe criteriile de convergență legate de impozitare, piața muncii, investiții, productivitate, coeziune socială și capacitățile de administrație publică și bună guvernare din cadrul tratatelor existente.

În cadrul de guvernanță economică, conformitatea cu codul de convergență ar trebui să fie o condiție pentru a participa pe deplin la capacitatea fiscală și fiecare stat membru ar trebui să vină cu propuneri în legătură cu modul de a îndeplini criteriile codului de convergență.

O capacitate fiscală a zonei euro ar trebui să fie completată de o strategie pe termen lung pentru sustenabilitatea și reducerea datoriilor țărilor din zona euro însoțită de stimularea creșterii economice, care ar urma să scadă costurile globale de refinanțare și ponderea datoriei în PIB.

Pilonul 2: absorbirea șocurilor asimetrice

Dat fiind nivelul ridicat de integrare al statelor membre din zona euro, șocurile asimetrice cu impact asupra stabilității zonei euro în ansamblu nu pot fi scoase complet din calcul, în ciuda tuturor eforturilor depuse de statele membre pentru coordonarea politicilor, convergență și reforme structurale sustenabile.

Stabilizarea asigurată prin MES/FME ar trebui completată prin mecanisme de absorbire automată a șocurilor.

Stabilizarea ar trebui să dea un imbold bunelor practici și să ducă la evitarea riscului moral.

Un astfel de sistem trebuie să includă norme clare privind termenele eventualelor plăți și rambursări și să aibă o mărime și mecanisme de finanțare clar definite, fiind totodată neutre din punct de vedere bugetar pe perioadă mai lungă.

Pilonul 3: absorbirea șocurilor simetrice

Șocurile simetrice viitoare ar putea destabiliza zona euro în ansamblu deoarece ea nu dispune încă de instrumente pentru a face față unei alte crize de magnitudinea celei precedente.

În cazul șocurilor simetrice provocate de lipsa cererii interne, politica monetară nu poate de una singură să repună în mișcare creșterea economică, mai ales într-un context în care ratele dobânzii tind spre zero. Bugetul zonei euro ar trebui să fie destul de mare pentru a face față șocurilor simetrice prin finanțarea investițiilor destinate acumulării cererii și ocupării integrale a forței de muncă, în concordanță cu articolul 3 din TUE.

iii. Guvernanța și răspunderea și controlul democratic

Metoda comunitară ar trebui să fie precumpănitoare în guvernanța economică a zonei euro.

Parlamentul European și parlamentele naționale ar trebui să exercite un rol mai important în cadrul reînnoit de guvernanță economică pentru a întări răspunderea democratică. Aceasta înseamnă ca statele membre să aibă un cuvânt mai greu de spus în privința semestrului european și conferința parlamentară prevăzută la articolul 13 din Pactul fiscal să fie reformată, conferindu-i-se mai multă însemnătate, pentru a cultiva o opinie parlamentară și publică mai puternică. Pentru o mai bună reprezentativitate, parlamentele naționale ar trebui să exercite controlul asupra guvernelor naționale, la fel cum Parlamentul European ar trebui să exercite controlul asupra executivului european.

Este posibil să se fuzioneze funcția de președinte al Eurogrupului cu cea de comisar pentru afaceri economice și financiare, iar în acest caz Președintele Comisiei ar trebui să îl numească pe acest comisar în funcția de vicepreședinte al Comisiei.

Un ministru de finanțe și al trezoreriei în cadrul Comisiei ar trebui să poarte pe deplin răspunderea democratică a acțiunilor sale și să fie dotat cu toate mijloacele și capacitățile necesare pentru a aplica cadrul de guvernanță economică existent și a impune respectarea sa și a optimiza dezvoltarea zonei euro în cooperare cu miniștrii de finanțe din statele membre ale zonei euro.

Parlamentul European ar trebui să își revizuiască regulamentul și organizarea, pentru a garanta responsabilitatea democratică deplină a capacității fiscale față de deputații în PE provenind din statele membre participante.

2.  Invită:

   Consiliul European să stabilească orientări, așa cum este descris mai sus, până cel mai târziu la reuniunea UE de la Roma (martie 2017), inclusiv un cadru pentru stabilizarea sustenabilă pe termen lung a zonei euro;
   Comisia să propună o Carte albă cu un capitol principal ambițios privind zona euro și propunerile legislative respective în 2017 utilizând toate mijloacele din tratatele existente, inclusiv codul de convergență, bugetul zonei euro și mecanismele de stabilizare automată și să fixeze un calendar precis pentru implementarea acestor măsuri.

3.  Își declară disponibilitatea de a finaliza toate măsurile legislative care nu necesită modificarea tratatului până la sfârșitul actualului mandat al Comisiei și al Parlamentului European și de a pregăti terenul pentru modificările tratatului care sunt necesare pe termen mediu și lung pentru a face posibilă o zonă euro sustenabilă.

4.  Încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție președinților Consiliului European, Comisiei, Consiliului, Eurogrupului și Băncii Centrale Europene, precum și directorului general al Mecanismului European de Stabilitate și parlamentelor statelor membre.


Normele de drept civil privind robotica
PDF 522kWORD 78k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la normele de drept civil privind robotica (2015/2103(INL))
P8_TA(2017)0051A8-0005/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 85/374/CEE a Consiliului(1),

–  având în vedere studiul privind Aspectele etice ale sistemelor ciber-fizice (Ethical Aspects of Cyber-Physical Systems) efectuat în numele comitetului pentru Evaluarea opțiunilor științifice și tehnologice (STOA) din cadrul Parlamentului și gestionat de Unitatea de prospectivă științifică (STOA), Direcția Generală Servicii de cercetare parlamentară;

–  având în vedere articolele 46 și 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0005/2017),

Introducere

A.  întrucât, de la monstrul Frankenstein al lui Mary Shelley, până la mitul clasic al lui Pygmalion, trecând prin legenda Golemului din Praga sau robotul lui Karel Čapek, autorul care a inventat termenul, oamenii și-au imaginat posibilitatea de a construi mașini inteligente, de cele mai multe ori androizi cu caracteristici umane;

B.  întrucât umanitatea se află acum în pragul unei ere în care roboții, boții, androizii și alte materializări ale inteligenței artificiale (IA), încă și mai sofisticate, par să declanșeze o nouă revoluție industrială, care va afecta probabil toate straturile societății, fiind astfel de o importanță vitală ca legiuitorii să ia în considerare implicațiile și efectele juridice și etice ale acestui fenomen, fără a frâna însă inovarea;

C.  întrucât este necesară o definiție general acceptată a roboților și a IA, care să fie flexibilă și care să lase loc inovării;

D.  întrucât, în perioada 2010 - 2014, creșterea medie a vânzărilor de roboți s-a cifrat la 17 % pe an, iar în 2014 vânzările au crescut cu 29 %, saltul anual cel mai mare înregistrat vreodată, principalii factori de creștere fiind furnizorii de piese pentru autovehicule și industria electrică/electronică; întrucât depunerile anuale de brevete pentru tehnologia robotică s-au triplat în ultimul deceniu;

E.  întrucât, în ultimii 200 de ani, numărul locurilor de muncă a crescut continuu datorită dezvoltării tehnologice; întrucât dezvoltarea roboticii și a IA poate transforma viața și practicile de muncă, poate crește eficiența, economiile și nivelul de siguranță și poate oferi un nivel mai bun de servicii; întrucât robotica și IA promit, pe termen scurt și mediu, să aducă beneficii în materie de eficiență și economii, nu numai în sectorul productiv și în cel comercial, ci și în domenii precum transporturile, serviciile medicale, educația și agricultura, oferind totodată posibilitatea de a evita expunerea oamenilor la unele situații periculoase, cum ar fi în cazul decontaminării siturilor poluate cu substanțe toxice;

F.  întrucât îmbătrânirea populației este rezultatul unei speranțe de viață mai mari, datorate progresului condițiilor de viață și al medicinei moderne, și este una dintre cele mai mari provocări de ordin politic, social și economic ale secolului al XXI-lea pentru societățile europene; întrucât, până în 2025, peste 20 % dintre europeni vor avea 65 de ani sau mai mult, cu o creștere deosebit de rapidă a numărului celor în vârstă de peste 80 de ani, ceea ce va duce la un echilibru complet diferit între generații în societățile noastre; întrucât este în interesul societății ca persoanele mai în vârstă să rămână sănătoase și active cât mai mult timp;

G.  întrucât, pe termen lung, tendința actuală îndreptată spre dezvoltarea unor mașini inteligente și autonome, cu capacitatea de a fi antrenate și de a lua decizii în mod independent, prezintă o serie de avantaje economice, dar ridică diverse probleme legate de efectele directe și indirecte asupra societății în ansamblu;

H.  întrucât învățarea automatizată oferă societății beneficii enorme în domeniul economic și al inovației, prin îmbunătățirea considerabilă a capacității de analiză a datelor, însă dă naștere și unor provocări în ceea ce privește asigurarea nediscriminării, respectarea garanțiilor procedurale, transparența și inteligibilitatea proceselor decizionale;

I.  întrucât, de asemenea, trebuie evaluate schimbările economice și impactul asupra pieței muncii datorate roboticii și a învățării automatizate; întrucât, deși aduce avantaje incontestabile, utilizarea roboticii poate determina modificarea pieței muncii, impunându-se, prin urmare, o reflecție asupra viitorului educației, al ocupării forței de muncă și al politicilor sociale;

J.  întrucât utilizarea la scară largă a roboticii ar putea să nu ducă în mod automat la înlocuirea locurilor de muncă, însă locurile de muncă cu calificare mai redusă din sectoarele ocupaționale intensive ar putea fi mai vulnerabile la extinderea automatizării; întrucât această tendință ar putea aduce anumite procese de producție înapoi în UE; întrucât o serie de cercetări au demonstrat că ocuparea forței de muncă crește mult mai rapid în sectoarele profesionale în care se folosesc mai mult computerele; întrucât automatizarea locurilor de muncă poate elibera oamenii de munci manuale monotone, permițându-le să se îndrepte spre sarcini mai creative și cu mai multă însemnătate; întrucât automatizarea obligă guvernele să investească în educație și în alte reforme pentru a îmbunătăți realocările în privința tipurilor de competențe de care lucrătorii viitorului vor avea nevoie;

K.  întrucât, în fața unor divizări crescânde a societății, cu o clasă de mijloc în scădere, este important să se țină cont de faptul că dezvoltarea roboticii poate conduce la o concentrare acută a bogăției și a influenței în mâinile unei minorități;

L.  întrucât dezvoltarea roboticii și a IA va influența fără îndoială peisajul pieței muncii, creând noi probleme legate de responsabilitate, și eliminând altele; întrucât responsabilitatea juridică trebuie clar definită atât la nivelul modelului de afaceri, cât și la nivelul modelelor de muncă, în eventualitatea apariției unor urgențe sau a unor probleme;

M.  întrucât tendința spre automatizare impune ca cei implicați în dezvoltarea și comercializarea aplicațiilor de IA să includă securitatea și etica încă din etapele inițiale, recunoscând astfel că trebuie să fie pregătiți să accepte răspunderea juridică pentru calitatea tehnologiei pe care o produc;

N.  întrucât Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(2) (Regulamentul general privind protecția datelor) stabilește un cadru juridic pentru protecția datelor personale; întrucât alte aspecte legate de accesul la date și de protecția datelor cu caracter personal și a vieții private rămân încă de soluționat, dat fiind faptul că ar putea să mai apară probleme legate de viața privată datorate comunicării fără intervenție umană a aplicațiilor și componentelor între ele, precum și cu bazele de date;

O.  întrucât evoluțiile din robotică și IA pot și ar trebui concepute în așa fel încât să protejeze demnitatea, autonomia și autodeterminarea persoanelor, în special în domenii precum îngrijirea umană și acompanierea și, în contextul aparaturii medicale, al „reparării” sau al „ameliorării capacităților” ființelor umane;

P.  întrucât, în final, există posibilitatea ca pe termen lung IA să depășească capacitatea intelectuală umană;

Q.  întrucât dezvoltarea continuă și extinderea utilizării proceselor decizionale automatizate și algoritmice va avea fără îndoială un impact asupra alegerilor pe care persoanele private (de exemplu oameni de afaceri sau utilizatori ai internetului) și autoritățile publice administrative, judiciare sau de altă natură le vor face în luarea unei decizii finale legate de consum, de afaceri sau de exercitarea autorității; întrucât este necesară integrarea unor garanții și a unor posibilități de control și verificare umane în procesele decizionale automatizate și algoritmice;

R.  întrucât mai multe jurisdicții străine, printre care SUA, Japonia, China și Coreea de Sud, au în vedere și, într-o oarecare măsură, au și luat măsuri normative legate de robotică și IA, iar unele state membre au început, de asemenea, să analizeze idea elaborării unor norme juridice și a realizării unor modificări ale legislației, pentru a ține seama de aplicațiile emergente ale acestor tehnologii;

S.  întrucât industria europeană ar putea beneficia de pe urma unei abordări eficiente, coerente și transparente a reglementărilor la nivelul Uniunii, oferind condiții corespunzătoare, predictibile și suficient de clare, în cadrul cărora întreprinderile să poată dezvolta aplicații și planifica modelele de afaceri la scară europeană, garantându-le, în același timp, Uniunii și statelor membre că își vor păstra controlul asupra standardelor normative de stabilit, astfel încât să nu fie forțate să adopte și funcționeze pe baza unor standarde stabilite de alții, și anume de țările terțe care se află în avangarda dezvoltării roboticii și a IA;

Principii generale

T.  întrucât trebuie considerat că legile lui Asimov(3) îi vizează pe proiectanții, producătorii și operatorii roboților, inclusiv a celor cu autonomie integrată și capacitate individuală de învățare, deoarece aceste legi nu pot fi convertite în cod-mașină;

U.  întrucât sunt necesare o serie de norme care să reglementeze în special răspunderea, transparența și responsabilitatea, reflectând valorile specific europene și valorile umaniste universale care caracterizează contribuția europeană adusă societății; întrucât normele nu trebuie să afecteze procesul de cercetare, inovare și dezvoltarea în domeniul roboticii;

V.  întrucât Uniunea ar putea juca un rol esențial în ceea ce privește stabilirea principiilor etice fundamentale care trebuie respectate la dezvoltarea, programarea și utilizarea roboților și a IA, precum și la integrarea unor astfel de principii în reglementările și codurile de conduită ale UE, pentru a configura revoluția tehnologică astfel încât să servească umanității, iar robotica și IA avansate să fie disponibile pe scară largă, evitându-se, pe cât se poate, potențialele capcane;

W.  întrucât la prezenta rezoluție este anexată o Cartă privind robotica, elaborată cu sprijinul Unității de prospectivă științifică (STOA), Direcția Generală Servicii de cercetare parlamentară, și în aceasta se propune un cod de conduită etică pentru inginerii din domeniul roboticii, un cod de conduită pentru comitetele pentru etică în cercetare și o „licență” pentru proiectanți, respectiv o „licență” pentru utilizatori;

X.  întrucât Uniunea are nevoie de o abordare treptată, pragmatică și precaută, de tipul celei a lui Jean Monnet(4), cu privire la inițiativele viitoare privind robotica și IA, pentru a nu descuraja inovarea;

Y.  întrucât, având în vedere stadiul atins în dezvoltarea roboticii și a IA, este recomandabil să se înceapă cu aspectele legate de răspunderea civilă;

Răspunderea

Z.  întrucât, datorită impresionantelor progrese tehnologice din ultimul deceniu, nu numai că roboții sunt în prezent capabili de activități care, de obicei, erau desfășurate exclusiv de oameni, dar dezvoltarea unor anumite caracteristici autonome și cognitive - de exemplu, capacitatea de a învăța din experiență și de a lua decizii în mod aproape independent - i-a apropiat din ce în ce mai mult de agenții care interacționează cu mediul și care sunt în măsură să-l modifice în mod semnificativ; întrucât, într-un astfel de context, răspunderea juridică ce decurge dintr-o acțiune dăunătoare a unui robot devine o chestiune esențială;

AA.  întrucât autonomia unui robot poate fi definită drept capacitatea de a lua decizii și de a le transpune în practică în lumea exterioară, independent de influența sau controlul exterior; întrucât această autonomie este de natură pur tehnologică, iar nivelul ei depinde de cât de sofisticat a fost concepută interacțiunea robotului cu mediul sau ambiant;

AB.  întrucât, cu cât roboții sunt mai autonomi, cu atât mai puțin pot fi considerați doar simple instrumente la dispoziția altor actori (cum ar fi producătorul, operatorul, proprietarul, utilizatorul etc.); întrucât, în schimb, apar întrebări privind măsura în care normele obișnuite privind răspunderea sunt suficiente sau dacă sunt necesare principii și norme noi, care să ofere claritate privind răspunderea juridică a diferiților actori pentru actele și omisiunile roboților atunci când cauzele nu pot fi imputate unui actor uman anume sau privind măsura în care actele sau omisiunile roboților care au provocat prejudicii ar fi putut fi evitate;

AC.  întrucât, în cele din urmă, autonomia roboților ridică problema naturii lor în contextul actualelor categorii juridice sau a necesității creării unei noi categorii, cu propriile sale caracteristici și implicații;

AD.  întrucât, în condițiile actualului cadru juridic, roboții nu pot fi ținuți răspunzători per se pentru acte sau omisiuni care provoacă daune unor terți; întrucât normele existente privind răspunderea acoperă cazurile în care cauza unui act sau a unei omisiuni a unui robot poate fi identificată ca fiind un anumit agent uman, cum ar fi producătorul, operatorul, proprietarul sau utilizatorul și în care respectivul agent ar fi putut să prevadă și să evite comportamentul dăunător al robotului; întrucât, în plus, producătorii, operatorii, proprietarii și utilizatorii ar putea fi ținuți răspunzători strict pentru actele sau omisiunile unui robot;

AE.  întrucât, potrivit cadrului juridic actual, răspunderea pentru produs - în care producătorul unui produs este responsabil pentru funcționarea defectuoasă - și normele care guvernează răspunderea pentru acțiuni dăunătoare - în care utilizatorul unui produs este responsabil pentru un comportament care generează prejudicii - se aplică prejudiciilor cauzate de roboți sau IA;

AF.  întrucât, în situația în care un robot poate lua decizii autonome, normele tradiționale nu vor fi suficiente pentru a atrage răspunderea juridică pentru daunele cauzate de acesta, deoarece nu permit identificarea părții în sarcina căreia ar cădea răspunderea despăgubirii și impunerea reparării prejudiciului provocat;

AG.  întrucât neajunsurile actualului cadru juridic sunt vizibile și în domeniul răspunderii contractuale, în măsura în care mașinile concepute să-și aleagă partenerii, să negocieze clauzele contractuale, să încheie contracte și să decidă dacă și cum să le implementeze fac imposibilă aplicarea normelor tradiționale; întrucât acest lucru evidențiază necesitatea unor norme noi, eficiente și ancorate în actualitate, care să corespundă dezvoltării tehnologice și inovațiilor recent apărute și utilizate pe piață;

AH.  întrucât, în ceea ce privește răspunderea delictuală, Directiva 85/374/CEE a Consiliului nu poate acoperi decât daunele provocate de defectele de fabricație ale roboților, cu condiția ca persoana vătămată să poată dovedi prejudiciul real, defectul produsului și raportul cauzal dintre prejudiciu și defect, drept pentru care cadrul răspunderii stricte sau al răspunderii fără culpă ar putea fi insuficient;

AI.  întrucât, fără a aduce atingere domeniului de aplicare al Directivei 85/374/CEE, actualul cadru juridic nu ar fi suficient pentru a acoperi daunele provocate de noua generație de roboți, în măsura în care aceștia sunt dotați cu capacități adaptive și de învățare care atrag după sine un anumit grad de imprevizibilitate comportamentală, deoarece acești roboți învăță în mod autonom, pe baza propriei lor experiențe, și interacționează cu mediul lor ambiant într-un mod unic și impredictibil;

Principii generale privind dezvoltarea roboticii și a inteligenței artificiale pentru uz civil

1.  invită Comisia să propună definiții comune la nivelul Uniunii ale sistemelor ciberfizice, sistemelor autonome, roboților inteligenți autonomi și ale subcategoriilor acestora, ținând seama de următoarele caracteristici ale unui robot inteligent:

   dobândește autonomie cu ajutorul senzorilor și/sau prin schimburi de date cu mediul său ambiant (interconectivitate) și negociază și analizează aceste date;
   dispune de sisteme de învățare individuală din experiență și prin interacțiune (criteriu opțional);
   dispune cel puțin de un suport fizic minor;
   are capacitatea de a-și adapta comportamentul și acțiunile la mediul ambiant;
   nu este viu în sens biologic;

2.  consideră că ar trebui introdus un sistem cuprinzător, la nivelul Uniunii, de înregistrare a roboților avansați în cadrul pieței sale interne, atunci când este important și necesar pentru anumite categorii de roboți și invită Comisia să stabilească criterii de clasificare a roboților în vederea identificării celor care ar trebui înregistrați; solicită, în acest context, Comisiei să analizeze dacă ar fi de dorit ca sistemul de înregistrare și registrul să fie gestionate de o Agenție a UE pentru Robotică și Inteligență artificială;

3.  subliniază că dezvoltarea roboticii ar trebui să se orienteze spre completarea capacităților umane și nu spre înlocuirea lor; consideră că este esențial să se garanteze că, în dezvoltarea roboticii și a IA, oamenii au control asupra aparatelor inteligente în orice moment; consideră că ar trebui acordată o atenție specială eventualității creării unei legături emoționale între om și robot - în special în cazul grupurilor vulnerabile (copiii, persoanele în vârstă sau persoanele cu dizabilități) - și evidențiază problemele ridicate de impactul emoțional sau fizic grav pe care acest atașament emoțional l-ar putea avea asupra utilizatorului uman;

4.  subliniază că o abordare la nivelul Uniunii poate facilita dezvoltarea prin faptul că permite evitarea fragmentării pe piața internă și evidențiază, de asemenea, importanța principiului recunoașterii reciproce în utilizarea transfrontalieră a roboților și a sistemelor robotizate; reamintește că testarea, certificarea și aprobarea pentru piață ar trebui să fie necesare numai într-un singur stat membru; subliniază că această abordare ar trebui să fie însoțită de o supraveghere efectivă a pieței;

5.  subliniază importanța luării unor măsuri pentru a sprijini întreprinderile mici și mijlocii și startup-urile din domeniul roboticii care creează noi segmente de piață în acest sector sau care utilizează roboții în activitatea lor;

Cercetarea și inovarea

6.  subliniază că multe aplicații de robotică sunt încă în fază experimentală; salută faptul că din ce în ce mai multe proiecte de cercetare sunt finanțate din fondurile statelor membre și din cele ale Uniunii; consideră că este esențial ca Uniunea, alături de statele membre prin finanțări publice, să rămână lideri în cercetarea din domeniul roboticii și inteligenței artificiale; invită Comisia și statele membre să consolideze instrumentele financiare pentru proiectele de cercetare în domeniul roboticii și al TIC, inclusiv parteneriatele public-privat, și să aplice în politicile lor de cercetare principiile științei deschise și inovării etic responsabile; subliniază necesitatea alocării unor resurse suficiente pentru identificarea soluțiilor adecvate la provocările de ordin social, etic, juridic și economic pe care le ridică dezvoltarea tehnologică și aplicațiile sale;

7.  solicită Comisiei și statelor membre să impulsioneze programele de cercetare, să favorizeze o analiză a riscurilor și oportunităților pe termen lung ale roboticii și tehnologiilor IA și să încurajeze cât mai curând inițierea unui dialog public structurat privind consecințele dezvoltării respectivelor tehnologii; invită Comisia să își crească sprijinul, în cadrul evaluării cadrului financiar multianual la jumătatea perioadei, pentru programul SPARC finanțat prin Orizont 2020; solicită Comisiei și statelor membre să-și unească eforturile pentru a monitoriza atent și a garanta o tranziție fără dificultăți a acestor tehnologii de la cercetare la comercializarea și utilizarea pe piață, după o evaluare corespunzătoare a siguranței și respectând principiul precauției;

8.  subliniază că inovarea în robotică și în IA și integrarea acestor tehnologii în economie și societate necesită o infrastructură digitală care să asigure o conectivitate ubicuă; invită Comisia să definească un cadru care să răspundă cerințelor de conectivitate pentru viitorul digital al Uniunii și să se asigure că accesul la rețelele de bandă largă și 5G respectă pe deplin principiul neutralității rețelei;

9.  este ferm convins că interoperabilitatea între sisteme, dispozitive și servicii cloud, bazată pe securitate și respectarea vieții private încă din momentul conceperii, este esențială pentru ca fluxurile de date în timp real să permită roboților și IA să devină mai flexibili și mai autonomi; solicită Comisiei să promoveze un mediu deschis, de la standarde deschise și modele inovatoare de acordare a licenței, la platforme deschise și transparență, pentru a evita blocajul în sistemele cu drepturi rezervate, care restrâng interoperabilitatea;

Principiile etice

10.  remarcă faptul că potențialul capacitant al utilizării roboticii este nuanțat de o serie de tensiuni și riscuri care ar trebui atent analizate din perspectiva siguranței umane, a sănătății și securității, a libertății, vieți private și demnității, a autodeterminării, nediscrimării și protecției datelor personale;

11.  consideră esențial ca actualul cadru juridic al Uniunii Europene să fie actualizat și completat, dacă este cazul, printr-o serie de principii etice orientative adaptate complexității roboticii și a numeroaselor sale implicații sociale, medicale și bioetice; consideră că este necesar un cadru etic orientativ clar, strict și eficient pentru dezvoltarea, proiectarea, fabricarea, utilizarea și modificarea roboților, pentru a completa recomandările juridice din raport, din legislația națională și din acquis-ul Uniunii; propune, în anexa la rezoluție, un cadru sub forma unei carte constând dintr-un cod de conduită pentru inginerii din domeniul roboticii, precum și un cod de conduită pentru comitetele pentru etica cercetării, cu ocazia revizuirii protocoalelor robotice și a licențelor tipizate pentru proiectanți și utilizatori;

12.  atrage atenția asupra principiului transparenței, conform căruia ar trebui să fie întotdeauna posibil să se prezinte motivele subiacente oricărei decizii luate cu ajutorul IA care poate avea un impact important asupra vieții uneia sau mai multor persoane; consideră că trebuie să fie întotdeauna posibil să se reducă calculele sistemelor de IA la o formă inteligibilă pentru oameni; consideră că roboții avansați ar trebui echipați cu o „cutie neagră” care să înregistreze date privind toate tranzacțiile efectuate de mașina respectivă, inclusiv logica care a contribuit la deciziile respective;

13.  relevă faptul că acest cadru etic orientativ ar trebui să fie bazat pe principiile beneficienței, non-maleficienței, autonomiei și justiției, pe principiile și valorile consacrate în Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană și în Carta drepturilor fundamentale, precum demnitatea umană, egalitatea, justiția și echitatea, nediscriminarea, consimțământul în cunoștință de cauză, respectarea vieții private și protecția datelor, pe principiile și valorile fundamentale ale dreptului Uniunii, cum ar fi nestigmatizarea, transparența, autonomia, responsabilitatea individuală și răspunderea socială, precum și pe practicile și codurile etice existente;

14.  consideră că ar trebui acordată o atenție specială roboților care reprezintă un pericol semnificativ pentru confidențialitate prin faptul că sunt plasați în sfere în mod tradițional protejate și private sau pentru că sunt capabili să extragă și să transmită date cu caracter personal sau sensibil;

O agenție europeană

15.  consideră că este necesară o cooperare consolidată între statele membre și Comisie pentru a garanta coerența normelor transfrontaliere în Uniune, care ar încuraja colaborarea între industriile europene și ar permite utilizarea în întreaga Uniune a unor roboți care respectă nivelurile impuse de siguranță și securitate, precum și principiile etice consacrate în dreptul Uniunii;

16.  solicită Comisiei să analizeze posibilitatea creării unei Agenții Europene pentru Robotică și Inteligență artificială, pentru a oferi cunoștințele tehnice, etice și reglementare necesare în vederea susținerii actorilor publici relevanți, atât la nivelul Uniunii, cât și al statelor membre, în eforturile lor de a oferi o reacție promptă, etică și bine informată la noile oportunități și provocări, în special la cele care decurg din evoluțiile tehnologice din domeniul roboticii, de exemplu în sectorul transporturilor;

17.  consideră că potențialul și problemele legate de utilizarea roboticii și dinamica actuală a investițiilor justifică dotarea agenției europene cu un buget și un personal adecvat, incluzând juriști și experți externi în tehnică și etică, dedicați monitorizării transsectoriale și multidisciplinare a aplicațiilor bazate pe robotică, identificării standardelor pentru practicile optime și, dacă este cazul, recomandării unor măsuri de reglementare, definirii unor noi principii și abordării potențialelor probleme legate de protecția consumatorilor și a provocărilor recurente; solicită Comisiei (și agenției europene, dacă va fi creată) să informeze anual Parlamentul European cu privire la cele mai recente evoluții din domeniul roboticii și la toate măsurile care trebuie luate;

Drepturile de proprietate intelectuală și fluxurile de date

18.  constată că nu există prevederi legale care să se aplice în mod specific roboticii, dar că regimurile juridice și doctrinele existente pot fi aplicate cu ușurință la robotică, deși unele aspecte par să necesite o analiză specială; solicită Comisiei să susțină o abordare orizontală tehnologic neutră a proprietății intelectuale, aplicabilă în diferitele sectoare în care poate fi utilizată robotica;

19.  invită Comisia și statele membre să se asigure că normele de drept civil în sectorul roboticii sunt în conformitate cu Regulamentul privind protecția datelor și respectă principiile necesității și proporționalității; invită Comisia și statele membre să țină seama de evoluțiile tehnologice rapide din domeniul roboticii, inclusiv de evoluția sistemelor ciberfizice și să se asigure că dreptul Uniunii nu rămâne în urma dezvoltării și implementării tehnologice;

20.  subliniază că dreptul la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal, consacrate la articolele 7 și 8 din Cartă și la articolul 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunea Europeană (TFUE), se aplică în toate sferele roboticii, precum și că trebuie respectat pe deplin cadrul juridic al Uniunii privind protecția datelor; solicită, în această privință, clarificarea, în cuprinsul cadrului de punere în aplicare a Regulamentului general privind protecția datelor, a normelor și criteriilor privind utilizarea camerelor de luat vederi și a senzorilor roboților; solicită Comisiei să se asigure că sunt respectate principiile de protecție a datelor, cum ar fi respectarea din concepție și cea implicită a vieții private, reducerea la minimum a datelor sau limitarea scopului, și sunt utilizate mecanisme de control transparente pentru persoanele vizate și măsuri corective corespunzătoare, în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecția datelor , precum si că sunt promovate și integrate în politicile Uniunii recomandările și standardele adecvate;

21.  subliniază faptul că libera circulație a datelor este esențială pentru economia digitală și dezvoltarea sectorului roboticii și inteligenței artificiale; subliniază că, pentru utilizarea adecvată a roboților și a IA, este esențial un nivel înalt de securitate a sistemelor robotice; subliniază că trebuie asigurată protecția rețelelor de roboți și IA interconectate pentru a preveni eventuala periclitare a securității; subliniază că un nivel ridicat de securitate, de protecție a datelor cu caracter personal și de respectare a vieții private în comunicarea dintre oameni, roboți și inteligența artificială este esențial; subliniază responsabilitatea proiectanților roboticii și a IA de a dezvolta produse sigure, securizate și adecvate scopului lor; invită Comisia și statele membre să sprijine și să stimuleze dezvoltarea tehnologiei necesare, inclusiv a asigurării securității prin proiectare;

Standardizare, siguranță și securitate

22.  subliniază că stabilirea unor standarde și acordarea interoperabilității este esențială pentru viitorul concurenței în domeniul tehnologiilor IA și roboticii; îi solicită Comisiei să-și continue activitatea de armonizare la nivel internațional a standardelor tehnice, în special împreună cu organizațiile europene de standardizare și cu Organizația Internațională de Standardizare, pentru a stimula inovarea, a evita fragmentarea pieței interne și garanta un nivel ridicat de siguranță a produselor și de protecție a consumatorilor, incluzând, atunci când este cazul, standarde minime de siguranță în mediul de muncă; subliniază importanța unor standarde de inginerie inversă și a unor standarde deschise legale pentru a maximiza importanța inovației și a se asigura că roboții pot comunica între ei; salută în acest sens instituirea unor comisii tehnice speciale, precum ISO/TC 299 Robotics, care se ocupă exclusiv de elaborarea standardelor în domeniul roboticii;

23.  subliniază că testarea roboților în condiții reale este esențială pentru a identifica și a evalua riscurile pe care le-ar putea genera, precum și evoluția lor tehnologică dincolo de stadiul pur experimental de laborator; subliniază, în acest sens, că testarea roboților în condiții reale, în special în orașe și în trafic, ridică numeroase probleme, printre care obstacolele care încetinesc evoluția etapelor de testare, și necesită o strategie și un mecanism de monitorizare eficiente; invită Comisia să elaboreze criterii uniforme în toate statele membre, pe care fiecare stat membru în parte să le utilizeze pentru a identifica domeniile în care sunt permise experimentele cu roboți, cu respectarea principiului precauției;

Mijloacele autonome de transport

a)Vehiculele autonome

24.  subliniază că transportul autonom acoperă toate formele de transport rutier, feroviar, aerian și pe apă de o manieră automată, conectată și autonomă, inclusiv pentru vehicule, trenuri, nave, feriboturi, aeronave, drone, precum și toate viitoarele forme pe care le vor lua evoluțiile și inovările din sector;

25.  consideră că sectorul autovehiculelor are nevoie, cu maximă urgență, de norme ale Uniunii și mondiale eficiente, care să asigure dezvoltarea transfrontalieră a vehiculelor automatizate și autonome, astfel încât să exploateze pe deplin potențialul economic și beneficiile care derivă din efectele pozitive ale tendințelor tehnologice; subliniază că abordările normative fragmentare ar frâna implementarea unor sisteme autonome de transport și ar periclita competitivitatea europeană;

26.  atrage atenția asupra faptului că timpul de reacție al conducătorului este esențial atunci când acesta preia neașteptat comanda unui vehicul și, de aceea, solicită părților implicate să prevadă valori realiste, care sunt deosebit de importante în chestiunile legate de siguranță și de răspundere;

27.  consideră că trecerea la vehicule autonome va avea efecte asupra următoarelor aspecte: răspunderea civilă (răspundere și asigurare), siguranța rutieră, toate chestiunile legate de mediu (eficiența energetică, utilizarea tehnologiilor și a surselor de energie regenerabile), aspecte legate de date (accesul la date, protecția datelor, confidențialitatea și partajarea datelor), aspecte legate de infrastructura TIC (densitatea ridicată a unor comunicații eficiente și fiabile) și ocuparea forței de muncă (crearea sau pierderea locurilor de muncă, formarea șoferilor vehiculelor grele de marfă pentru a le putea utiliza pe cele automatizate); subliniază că vor fi necesare investiții substanțiale în drumuri, energie și infrastructura TIC; solicită Comisiei să țină seama de aspectele menționate mai sus în activitatea sa legată de mijloacele autonome de transport;

28.  subliniază importanța capitală a unei poziționări fiabile și a furnizării prompte de informații de către programele europene de navigație prin satelit Galileo și EGNOS pentru introducerea vehiculelor autonome, și solicită insistent, în această privință, terminarea și lansarea sateliților necesari pentru finalizarea sistemului european de poziționare Galileo;

29.  atrage atenția asupra valorii adăugate ridicate a vehiculelor autonome pentru persoanele cu mobilitate redusă, având în vedere că le permit o participare mai eficace la transportul rutier individual, facilitându-le astfel viața de zi cu zi;

b) Dronele (RPAS)

30.  recunoaște rezultatele pozitive înregistrate în tehnologia dronelor, în special în ceea ce privește căutarea și salvarea; subliniază că un cadru la nivelul Uniunii privind utilizarea dronelor este important pentru protecția siguranței, a securității și a vieții private a cetățenilor Uniunii și îi solicită Comisiei să dea curs recomandărilor din Rezoluția Parlamentului din 29 octombrie 2015 referitoare la utilizarea în siguranță a sistemelor de aeronave pilotate de la distanță (RPAS), cunoscute în mod curent sub denumirea de vehicule aeriene fără pilot (UAV) în domeniul aviației civile(5); invită insistent Comisia să prezinte o evaluare a aspectelor legate de siguranță în ceea ce privește folosirea dronelor pe scară largă; invită Comisia să examineze necesitatea de a introduce un sistem obligatoriu de urmărire și identificare pentru RPAS care să permită stabilirea poziției în timp real a aeronavei în timpul utilizării; reamintește că omogenitatea și siguranța aeronavelor fără pilot ar trebui asigurate prin măsurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(6);

Roboții de asistență

31.  subliniază că cercetarea și dezvoltarea din domeniul roboților destinați îngrijirii vârstnicilor s-a generalizat și s-a ieftinit de-a lungul timpului, permițând realizarea unor produse mai funcționale și acceptate în mai mare măsură de consumatori; remarcă gama largă de aplicații ale acestor tehnologii, care le oferă persoanelor în vârstă, celor cu dizabilități și celor afectați de demență, de tulburări cognitive sau de pierderi de memorie beneficii legate de profilaxie, asistență, monitorizare, stimulare și însoțire;

32.  relevă faptul că contactul uman constituie unul dintre aspectele fundamentale ale îngrijirii persoanelor; consideră că înlocuirea factorului uman cu roboți ar putea dezumaniza practicile de îngrijire a persoanelor, dar, pe de altă parte, recunoaște că roboții ar putea efectua sarcinile automatizate de îngrijire și ar putea facilita activitatea asistenților din acest sector, consolidând totodată serviciile umane de îngrijire și direcționând mai precis reabilitarea, ceea ce ar permite personalului medical și celor responsabili de îngrijiri să dedice mai mult timp diagnosticării și ameliorării planificării variantelor de tratament; subliniază că, în pofida potențialului roboților de a îmbunătăți mobilitatea și integrarea persoanelor cu dizabilități și a vârstnicilor, îngrijitorii umani vor continua să fie necesari și vor constitui o sursă importantă de interacțiune socială, care nu va putea fi niciodată înlocuită în totalitate;

Roboții medicali

33.  subliniază importanța unei educații, formării și pregătirii corespunzătoare a personalului medical, cum ar fi doctorii și asistenții, pentru atingerea unui nivel maxim de competență profesională, precum și pentru menținerea și protecția sănătății pacienților; subliniază necesitatea definirii unor cerințe profesionale minimale pe care să le satisfacă chirurgii pentru a li se permite să utilizeze roboți chirurgicali; consideră fundamentală respectarea principiului autonomiei supravegheate a roboților, conform căruia planificarea inițială a tratamentului și decizia finală privind efectuarea acestuia trebuie să aparțină întotdeauna unui chirurg uman; scoate în evidență importanța formării utilizatorilor, pentru a le permite să se familiarizeze cu cerințele tehnice din domeniu; atrage atenția asupra tendinței în creștere de autodiagnosticare cu ajutorul unui robot mobil și a necesității implicite ca doctorii să fie pregătiți pentru a se ocupa de cazuri autodiagnosticate; consideră că utilizarea acestor tehnologii nu trebuie să reducă sau să afecteze relația medic-pacient, ci trebuie să le ofere medicilor asistență în diagnosticarea și/sau tratarea pacienților, pentru a reduce riscul erorii umane, a crește calitatea vieții și a mări speranța de viață;

34.  consideră că roboții medicali continuă să înregistreze progrese în chirurgia de înaltă precizie și în îndeplinirea unor proceduri repetitive, precum și că au potențialul de a îmbunătăți rezultatele reabilitării și oferă un sprijin logistic foarte eficace în spitale; constată că roboții medicali au potențialul de a reduce și costurile serviciilor medicale, permițând personalului medical să își transfere atenția de la tratament la profilaxie și disponibilizând un buget mai mare pentru o mai bună ajustare la diversitatea nevoilor pacienților, pentru formarea permanentă a personalului medical și pentru cercetare;

35.  invită Comisia să se asigure că procedurile pentru testarea unor noi dispozitive medicale robotizate sunt sigure, în special în cazul dispozitivelor implantate în corpul uman, înainte de data la care Regulamentul (UE) 2017/745 privind dispozitivele medicale va deveni aplicabil;

Repararea și ameliorarea capacităților umane

36.  remarcă progresul major și marele potențial al roboticii în domeniul vindecării și compensării organelor și funcțiilor umane deteriorate, dar și chestiunile complexe pe care le implică îndeosebi posibilitățile de ameliorare a capacităților umane, întrucât roboții medicali și mai ales sistemele ciberfizice (SCF) ne pot schimba concepția asupra sănătății organismului uman, din moment ce pot fi purtate direct sau implantate în corpul uman; subliniază importanța creării unor comitete de etică a roboților în spitale și în alte instituții medicale, care să dispună de un personal corespunzător și să aibă sarcina de a analiza și a oferi asistență la rezolvarea problemelor etice complexe sau inedite, care afectează îngrijirea și tratamentul pacienților; le solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze orientări care să ajute la înființarea și funcționarea unor astfel de comitete;

37.  subliniază că, în domeniul aplicațiilor medicale vitale, precum protezele robotice, trebuie să se asigure un acces continuu și viabil la întreținere, la perfecționare și, în special, la actualizări ale softului menite să rezolve eventualele disfuncțiuni sau vulnerabilități;

38.  recomandă crearea unor organisme independente de încredere care să dispună de mijloacele necesare pentru a oferi servicii persoanelor care poartă dispozitive medicale vitale avansate, precum întreținere, reparații și îmbunătățiri, inclusiv actualizări de software, în special în cazul în care aceste servicii nu mai sunt efectuate de furnizorul inițial; sugerează crearea unei obligații pentru producători de a furniza acestor organisme independente de încredere instrucțiuni de proiectare cuprinzătoare, inclusiv codul sursă, similare cu depozitul legal al publicațiilor la biblioteca națională;

39.  atrage atenția asupra riscurilor aferente posibilității ca sistemele CPS integrate în corpul uman să fie piratate sau dezactivate sau să le fie șterse memoriile, deoarece acest lucru ar putea pune în pericol sănătatea umană și, în cazuri extreme, chiar viața umană și subliniază, prin urmare, prioritatea care trebuie acordată protecției respectivelor sisteme;

40.  subliniază importanța garantării unui acces egal universal la astfel de inovații, instrumente și intervenții tehnologice; solicită Comisiei și statelor membre să promoveze dezvoltarea tehnologiilor de asistare, pentru a favoriza dezvoltarea și adoptarea acestor tehnologii de către cei care au nevoie de ele, în conformitate cu articolul 4 din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, la care Uniunea este parte;

Educația și ocuparea forței de muncă;

41.  atrage atenția asupra previziunilor Comisiei, potrivit cărora, până în 2020, Europa s-ar putea confrunta cu o lipsă de până la 825 000 de specialiști în domeniul TIC, iar 90 % dintre locurile de muncă vor necesita cel puțin competențe digitale de bază; salută inițiativa Comisiei de a propune o foaie de parcurs pentru eventuala utilizare și revizuire a unui cadru de competențe digitale și a descriptorilor competențelor digitale pentru cursanții de toate nivelurile, și solicită Comisiei să ofere un sprijin semnificativ pentru dezvoltarea competențelor digitale în rândul tuturor grupurilor de vârstă și indiferent de statutul profesional, ca un prim pas către o mai bună aliniere a cererii și ofertei pe piața forței de muncă; subliniază faptul că dezvoltarea roboticii impune statelor membre să dezvolte sisteme de formare și de educație mai flexibile, pentru a se asigura că strategiile de formare corespund necesităților economiei roboticii;

42.  consideră că identificarea mai multor femei tinere interesate de o carieră digitală și angajarea mai multor femei în posturi din sectorul digital ar aduce beneficii acestei industrii, femeilor și economiei europene; le solicită Comisiei și statelor membre să lanseze inițiative pentru a sprijini femeile în domeniul TIC și pentru a le amplifica competențele digitale;

43.  invită Comisia să înceapă să analizeze și să monitorizeze mai îndeaproape tendințele ocupaționale pe termen mediu și lung, concentrându-se mai ales asupra creării și pierderii de locuri de muncă din diverse domenii/sectoare de calificare, pentru a ști în ce domenii sunt create locuri de muncă și în ce domenii se pierd locuri de muncă ca rezultat al utilizării crescânde a roboților;

44.  subliniază importanța anticipării schimbărilor în societate, ținând seama de efectele posibile ale dezvoltării și utilizării roboților și a IA; solicită Comisiei să analizeze diferitele scenarii posibile și consecințele lor asupra viabilității sistemelor de securitate socială ale statelor membre;

45.  evidențiază importanța flexibilității competențelor, precum și a competențelor sociale, creative și digitale în educație; își exprimă convingerea că, pe lângă cunoștințele academice transmise în școli, învățarea trebuie să constituie o permanență de-a lungul vieții;

46.  ia act de marele potențial al roboticii pentru îmbunătățirea siguranței la locul de muncă prin transferarea unui număr de sarcini periculoase și nocive de la om la roboți, dar, în același timp, observă potențialul lor de a crea o serie de noi riscuri, datorită numărului tot mai mare de interacțiuni om-robot la locul de muncă; subliniază, în această privință, importanța aplicării unor norme stricte și orientate spre viitor pentru interacțiunile om-robot pentru a garanta sănătatea, siguranța și respectarea drepturilor fundamentale la locul de muncă;

Impactul asupra mediului

47.  remarcă că dezvoltarea roboticii și a IA ar trebui realizată astfel încât impactul asupra mediului să fie limitat, printr-un consum de energie eficace, prin utilizarea energiilor regenerabile și a materiilor rare în vederea eficienței energetice, prin minimalizarea deșeurilor, cum ar fi cele electrice și electronice și prin reparabilitate; prin urmare, încurajează Comisia să includă principiile economiei circulare în orice politică a Uniunii în domeniul roboticii; remarcă faptul că utilizarea roboticii va avea un impact pozitiv asupra mediului, în special în domeniul agriculturii, aprovizionării cu produse alimentare și transportului, îndeosebi prin dimensiunile reduse ale utilajelor și prin utilizarea limitată a îngrășămintelor, energiei și apei, precum și prin agricultura de precizie și optimizarea traseelor;

48.  subliniază că CPS vor conduce la crearea de sisteme energetice și de infrastructură care au capacitatea de a controla fluxul energiei electrice de la producător la consumator și vor avea, de asemenea, ca rezultat crearea de „prosumatori” de energie, care produc și, în același timp, consumă energie, permițând astfel beneficii majore pentru mediu;

Răspunderea

49.  consideră că răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de roboți constituie o chestiune esențială, care trebuie analizată și soluționată la nivelul Uniunii, astfel încât să se asigure același nivel de eficiență, transparență și consecvență în asigurarea securității juridice în întreaga Uniune , în beneficiul cetățenilor, al consumatorilor și al întreprinderilor deopotrivă;

50.  ia act de faptul că dezvoltarea tehnologiei roboților va presupune o mai bună înțelegere a bazelor comune necesare pentru activitățile desfășurate împreună de oameni și roboți, care ar trebui să se sprijine pe două relații centrale interdependente precum previzibilitatea și controlabilitatea; atrage atenția că aceste două relații interdependente sunt esențiale pentru a determina ce informații trebuie partajate între oameni și roboți și în ce mod poate fi realizată o bază comună între oameni și roboți pentru ca interacțiunea lor să se desfășoare în bune condiții;

51.  îi solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolului 114 din TFUE, o propunere de instrument legislativ privind aspectele de ordin juridic ale dezvoltării și utilizării roboticii și IA preconizate în următorii 10-15 ani, combinat cu instrumente nelegislative de tipul orientărilor și codurilor de conduită, conform recomandărilor formulate în anexă;

52.  consideră că, indiferent ce soluție juridică se aplică răspunderii civile pentru prejudiciile cauzate de roboți în alte cazuri decât cele care implică daune aduse proprietății, viitorul instrument legislativ nu trebuie să restrângă în niciun fel tipul sau valoarea daunelor care ar putea fi recuperate, și nici să limiteze formele de compensare care ar putea fi oferite părții vătămate, exclusiv pe motivul că prejudiciul a fost provocat de un agent non-uman;

53.  consideră că viitorul instrument legislativ trebuie să se bazeze pe o evaluare temeinică din partea Comisiei, care să determine dacă ar trebui să se aplice perspectiva răspunderii stricte sau cea a controlului riscurilor;

54.  consideră că răspunderea strictă presupune doar dovada producerii prejudiciului și stabilirea legăturii cauzale dintre funcționarea dăunătoare a robotului și daunele suferite de persoana vătămată;

55.  observă că abordarea bazată pe gestionarea riscurilor nu se axează pe persoana „care a acționat neglijent” ca fiind răspunzătoare în mod individual, ci pe persoana care poate, în anumite împrejurări, să reducă la minim riscurile și să trateze problema impactului negativ;

56.  consideră că, în principiu, odată ce părțile responsabile în ultimă instanță au fost identificate, răspunderea lor ar trebui să fie proporțională cu nivelul real al instrucțiunilor date robotului și cu gradul de autonomie al acestuia, astfel încât, cu cât capacitatea de învățare sau autonomia robotului este mai mare și cu cât „instruirea” acestuia este mai lungă, cu atât mai mare ar trebui să fie răspunderea instructorului său; remarcă, în special, că atunci când se încearcă identificarea persoanei căreia i se datorează în mod real comportamentul dăunător al unui robot, competențele ce rezultă din „instruirea” dată acestuia nu trebuie să fie confundate cu competențele care depind strict de capacitatea sa de învățare proprie; consideră că, cel puțin în stadiul actual, responsabilitatea trebuie să incumbe ființei umane, și nu roboților;

57.  relevă faptul că o soluție posibilă la problema complexă a atribuirii răspunderii pentru prejudiciul provocat de roboții din ce în ce mai autonomi ar putea consta într-o schemă obligatorie de asigurare, similară celei, deja în uz, pentru autovehicule, de exemplu; observă însă că, spre deosebire de schema de asigurare pentru traficul rutier, în cazul căreia asigurarea acoperă actele și greșelile umane, un sistem de asigurare pentru roboți ar trebui să țină cont de întreg lanțul potențial al răspunderii;

58.  consideră că, așa cum este cazul cu asigurarea pentru vehiculele cu motor, un astfel de sistem de asigurare ar putea fi suplimentat printr-un fond, pentru a garanta despăgubirea în cazurile în care nu există nicio acoperire asigurativă; îi solicită sectorului asigurărilor să elaboreze noi produse și tipuri de oferte, care să fie în acord cu progresele roboticii;

59.  îi solicită Comisiei ca, atunci când efectuează o evaluare de impact al viitorului său instrument legislativ, să exploreze, să analizeze și să evalueze implicațiile tuturor soluțiilor juridice posibile, cum ar fi:

   (a) instituirea unei scheme de asigurări obligatorii atunci când este util și necesar pentru categorii specifice de roboți prin care, în mod similar cu ceea ce se întâmplă deja cu autovehiculele, producătorii sau proprietarii roboților să fie obligați să se asigure contra prejudiciilor potențiale provocate de roboții lor;
   (b) înființarea unui fond de compensare care să servească nu numai la garantarea despăgubirii în cazul în care pentru daunele provocate de un robot nu ar exista nicio acoperire asigurativă;
   (c) crearea posibilității ca producătorul, programatorul, proprietarul sau utilizatorul să beneficieze de o răspundere limitată în cazul în care contribuie la un fond de compensare sau în care subscriu în comun o asigurare pentru a garanta despăgubirea în cazul în care daunele sunt cauzate de un robot;
   (d) decizia de a crea sau nu un fond general pentru toți roboții autonomi inteligenți, sau un fond separat pentru fiecare categorie de roboți, și de a plăti sau nu o contribuție ca taxă unică la plasarea robotului pe piață, ori a unor contribuții periodice pe durata de viață a robotului;
   (e) garantarea vizibilității legăturii dintre un robot și fondul său printr-un număr de înregistrare individual, care să figureze într-un registru specific al Uniunii, ceea ce i-ar permite oricărei entități care interacționează cu robotul să fie informată cu privire la natura fondului, la limitele răspunderii sale în caz de daune aduse proprietății, la numele și funcțiile celor care contribuie și la toate celelalte amănunte pertinente;
   (f) crearea unui statut juridic specific pentru roboți, astfel încât cel puțin cei mai sofisticați roboți autonomi să poată avea un statut de persoană electronică responsabilă pentru repararea prejudiciilor pe care le cauzează și să poată fi aplicată eventual personalitatea electronică în cazurile în care roboții iau decizii autonome sau interacționează independent, în alt fel, cu terți;

Aspecte internaționale

60.  constată că, deși normele actuale de drept internațional privat în materia accidentelor rutiere aplicabile în Uniune nu necesită o modificare substanțială urgentă pentru a le pune de acord cu dezvoltarea vehiculelor autonome, simplificarea prezentului sistemului dual de stabilire a dreptului aplicabil (pe baza Regulamentului (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului(7) și a Convenției de la Haga din 4 mai 1971 privind legea aplicabilă accidentelor rutiere) ar îmbunătăți securitatea juridică și ar limita posibilitățile de alegere a jurisdicției celei mai favorabile;

61.  consideră că ar fi necesar să fie modificate unele acorduri internaționale, cum ar fi Convenția de la Viena din 8 noiembrie 1968 privind circulația rutieră și Convenția de la Haga privind dreptul aplicabil în cazul accidentelor rutiere;

62.  așteaptă de la Comisie să se asigure că statele membre implementează uniform dispozițiile de drept internațional care ar trebui modificate, cum ar fi Convenția de la Viena privind circulația rutieră, astfel încât să facă posibilă deplasarea vehiculelor fără conducător, și solicită Comisiei, statelor membre și acestui sector să transpună cât mai curând obiectivele Declarației de la Amsterdam;

63.  încurajează puternic cooperarea internațională în cadrul examinării aspectelor societale, etice și juridice problematice, pe baza căreia să se stabilească standarde normative, sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite;

64.  subliniază că restricțiile și condițiile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(8) privind produsele cu dublă utilizare în legătură cu comercializarea acestor produse - bunuri, software și tehnologii cu aplicații atât civile, cât și militare și/sau care pot contribui la proliferarea armelor de distrugere în masă - ar trebui să se aplice și roboticii;

Aspecte finale

65.  îi solicită, în temeiul articolului 225 din TFUE, Comisiei să prezinte, pe baza articolului 114 din TFUE, o propunere de directivă privind normele de drept civil în domeniul roboticii, dând curs recomandărilor stabilite în anexă;

66.  confirmă că aceste recomandări respectă drepturile fundamentale și principiul subsidiarității;

67.  consideră că propunerea solicitată ar avea implicații financiare dacă se creează o nouă agenție europeană;

o
o   o

68.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta propunere, precum și recomandările din anexă.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE:

RECOMANDĂRI REFERITOARE LA CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Definirea și clasificarea „roboților inteligenți”

Ar trebui stabilită o definiție europeană comună a roboților „inteligenți” autonomi, incluzând, dacă este cazul, definiții ale subcategoriilor acestora, ținând seama de următoarele caracteristici:

–  capacitatea de a dobândi autonomie cu ajutorul senzorilor și/sau prin schimburi de date cu mediul său ambiant (interconectivitate) și analizarea acestor date;

–  capacitatea de a învăța din experiență și prin interacțiune;

–  forma suportului fizic al robotului;

–  capacitatea de a-și adapta comportamentul și acțiunile la mediul ambiant.

Înregistrarea roboților inteligenți

În scopul trasabilității și pentru a facilita transpunerea în practică a recomandărilor viitoare, ar trebui introdus un sistem de înregistrare a roboților avansați, bazat pe criterii de clasificare a roboților. Sistemul de înregistrare și registrul ar trebui să funcționeze la nivelul Uniunii și să cuprindă piața internă; acestea ar putea fi gestionate de Agenția UE pentru Robotică și Inteligență artificială, dacă este creată.

Răspunderea civilă

Indiferent de soluția juridică aleasă pentru răspunderea roboților și a aparatelor înzestrate cu inteligență artificială în alte cazuri decât cele care implică daune materiale, aceasta nu trebuie să limiteze în niciun fel tipul sau amploarea daunelor care pot face obiectul unei despăgubiri și nici să limiteze formele de despăgubire care ar putea fi oferite părții vătămate, pentru simplul motiv că prejudiciul a fost provocat de un agent ne-uman.

Viitorul instrument legislativ trebuie să se bazeze pe o evaluare temeinică din partea Comisiei care să determine dacă ar trebui să se aplice perspectiva răspunderii stricte sau cea a controlului riscurilor.

Ar trebui instituit un regim de asigurare obligatorie care s-ar putea baza pe obligația producătorului de a contracta o asigurare pentru roboții autonomi pe care îi fabrică.

Sistemul de asigurări ar trebui completat de un fond care să garanteze că despăgubirile pot fi compensate în cazurile în care nu există o asigurare.

Orice decizie politică cu privire la normele de răspundere civilă aplicabile roboților și aparatelor înzestrate cu inteligență artificială ar trebui luată după consultarea corespunzătoare a rezultatelor unui proiect de cercetare și dezvoltare la scară europeană dedicat roboților și neuroștiințelor, cu participarea unor oameni de știință și experți capabili să evalueze toate riscurile și consecințele aferente.

Interoperabilitatea, accesul la coduri și drepturile de proprietate intelectuală

Ar trebui asigurată interoperabilitatea roboților autonomi conectați în rețea care interacționează între ei. Accesul la codul sursă, la datele de intrare și la detaliile de construcție ar trebui să fie disponibil în caz de necesitate pentru a investiga accidentele și daunele cauzate de „roboții inteligenți”, precum și pentru a garanta în permanență funcționarea, disponibilitatea, fiabilitatea, siguranța și securitatea lor.

Carta privind robotica

Atunci când prezintă propunerea legislativă privind robotica, Comisia ar trebui să țină seama de principiile consacrate în următoarea Cartă a roboticii.

CARTA PRIVIND ROBOTICA

Codul de conduită etică propus în domeniul roboticii va sta la baza identificării, monitorizării și respectării principiilor etice fundamentale din faza de proiectare și dezvoltare.

Cadrul, conceput după evaluarea rezultatelor unui proiect de cercetare și dezvoltare la scară europeană dedicat roboților și neuroștiințelor, trebuie să fie conceput într-un mod judicios care să permită ajustări individuale de la caz la caz pentru a se evalua dacă un anumit comportament este corect sau greșit într-o anumită situație și a se lua decizii în conformitate cu o ierarhie de valori prestabilită.

Codul nu ar trebui să se substituie imperativului de a aborda toate provocările juridice majore în acest domeniu, ci ar trebui să aibă o funcție complementară. Acesta va facilita, mai degrabă, instituirea unor categorii etice pentru robotică, va susține eforturile de inovare responsabilă în acest domeniu și va aborda preocupările publicului.

Ar trebui să se pună un accent special pe etapele de cercetare și dezvoltare tehnologică ale traiectoriei tehnologice pertinente (procesul de proiectare, evaluarea etică, controalele de audit etc.). Codul ar trebui să se ocupe de necesitatea respectării de către cercetători, practicieni, utilizatori și proiectanți a standardelor etice, dar și să introducă o procedură de soluționare a dilemelor etice din domeniu și să permită acestor sisteme să funcționeze într-un mod responsabil din punct de vedere etic.

CODUL DE CONDUITĂ ETICĂ PENTRU INGINERII ÎN ROBOTICĂ

PREAMBUL

Codul de conduită îi invită pe toți cercetătorii și proiectanții să acționeze în mod responsabil și ținând pe deplin seama de necesitatea de a respecta demnitatea, viața privată și siguranța oamenilor.

Codul solicită o cooperare strânsă între toate disciplinele, pentru a se asigura că activitățile de cercetare în domeniul roboticii în Uniunea Europeană se desfășoară în condiții de siguranță, de o manieră etică și într-un mod eficient.

Codul de conduită cuprinde toate activitățile de cercetare și dezvoltare în domeniul roboticii.

Codul de conduită este facultativ și oferă o serie de principii și orientări generale pentru acțiunile ce trebuie întreprinse de toți actorii.

Organismele de finanțare a cercetării în robotică, organizațiile de cercetare, cercetătorii și comisiile de etică sunt încurajați să ia considerare, încă din etapele inițiale, implicațiile viitoare ale tehnologiilor sau ale obiectelor cercetării și să dezvolte o cultură a responsabilității în raport cu provocările și oportunitățile viitorului.

Organismele publice și private de finanțare a cercetării în robotică trebuie să solicite realizarea unei evaluări a riscurilor care să fie prezentată împreună cu fiecare propunere de finanțare pentru cercetare în domeniul roboticii. Un astfel de cod ar trebui să stipuleze că responsabilitatea revine oamenilor, și nu roboților.

Cercetătorii în domeniul roboticii ar trebui să se angajeze să urmeze un nivel maxim de conduită etică și profesională și să respecte următoarele principii:

beneficiență - roboții ar trebui să acționeze în interesul oamenilor;

ne-maleficiență - principiul „în primul rând, nu fă rău”: roboții nu trebuie să cauzeze daune omului;

autonomie - capacitatea de lua decizii în deplină libertate și în cunoștință de cauză cu privire la termenii interacțiunii cu roboții;

justiție - repartizarea echitabilă a beneficiilor asociate cu robotica și accesibilitatea roboților de asistență la domiciliu și în special a roboților care asigură asistență medicală.

Drepturile fundamentale

Activitățile de cercetare în domeniul roboticii ar trebui să respecte drepturile fundamentale și să se desfășoare în interesul binelui și autodeterminării persoanelor și societății în ceea ce privește proiectarea, realizarea, diseminarea și utilizarea. Demnitatea și autonomia umană, atât fizică, cât și psihologică, trebuie să fie întotdeauna respectate.

Precauția

Activitățile de cercetare în domeniul roboticii ar trebui efectuate în conformitate cu principiul precauției, anticipând impactul potențial al rezultatelor în materie de siguranță și luând măsurile de precauție necesare, proporțional cu nivelul de protecție, încurajând în același timp progresele în beneficiul societății și al mediului.

Caracterul incluziv

Inginerii specializați în robotică garantează transparența și respectarea dreptului legitim de acces la informație al tuturor actorilor. Incluziunea permite participarea la procesele decizionale ale tuturor actorilor implicați sau vizați de activitățile de cercetare în domeniul roboticii.

Responsabilitatea

Inginerii în robotică ar trebui să fie răspunzători pentru impactul social și ecologic și pentru consecințele asupra sănătății umane pe care robotica le poate cauza pentru generațiile prezente și viitoare.

Siguranța

Proiectanții de roboți ar trebui să ia în considerare confortul fizic, siguranța, sănătatea și drepturile persoanelor. Inginerii în robotică trebuie să nu prejudicieze starea de bine a oamenilor, respectând totodată drepturile omului, și să comunice cu promptitudine factorii care ar putea pune în pericol publicul sau mediul.

Reversibilitatea

Reversibilitatea, condiție necesară a controlabilității, este un concept fundamental atunci când roboții sunt programați să se comporte într-un mod sigur și fiabil. Un model de reversibilitate a acțiunilor comunică robotului care acțiuni sunt reversibile și cum să revină asupra lor în cazul în care sunt reversibile. Capacitatea de a anula ultima acțiune sau o secvență de acțiuni permite utilizatorilor să anuleze acțiunile nedorite și să revină la etapa „bună” a activității lor.

Viața privată

Dreptul la viață privată trebuie respectat întotdeauna. Un inginer în robotică trebuie să se asigure că informațiile private sunt păstrate în siguranță și utilizate numai în mod corespunzător. De asemenea, un inginer în robotică trebuie să garanteze că persoanele nu sunt identificabile în mod personal, cu excepția unor împrejurări excepționale și atunci numai cu consimțământul în cunoștință de cauză, clar și lipsit de ambiguitate. Ar trebuie să se urmărească obținerea consimțământului în cunoștință de cauză al persoanei înainte de orice interacțiune om-mașină. Ca atare, proiectanții specializați în robotică poartă răspunderea de a dezvolta și a urma procedurile de aprobare valabilă, de confidențialitate, anonimat, tratament echitabil și de respectare a garanțiilor procedurale. Proiectanții se vor conforma tuturor solicitărilor ca orice date conexe să fie distruse și eliminate din toate seturile de date.

Maximizarea beneficiilor și reducerea la minimum a prejudiciilor

Cercetătorii trebuie să caute să maximizeze beneficiile activității lor în toate etapele, de la început până la difuzare. Lezarea participanților la cercetare/subiecților umani/participanților la un experiment, test sau studiu trebuie evitată. În cazul în care riscurile apar ca un element inevitabil, ce face parte integrantă din cercetare, ar trebui realizată o evaluare a riscurilor și protocoale de gestiune solide, care să fie respectate. În mod normal, riscul de a provoca un prejudiciu nu ar trebui să fie mai mare decât cel întâlnit în viața obișnuită, cu alte cuvinte oamenii nu ar trebui să fie expuși la riscuri mai mari sau în plus față de cele la care sunt expuși în viață normală a acestora. Funcționarea unui sistem robotizat ar trebui să se bazeze întotdeauna pe o evaluare aprofundată a riscurilor, care ar trebui să se bazeze pe principiile precauției și proporționalității.

COMITETELE PENTRU ETICĂ ÎN CERCETARE (CEtC)

Principii

Independența

Procesul de evaluare etică ar trebui să fie independent de cercetarea propriu-zisă. Acest principiu evidențiază necesitatea de a evita conflictele de interese dintre cercetători și persoanele care evaluează protocolul de etică, precum și între evaluatori și structurile organizaționale de guvernare.

Competența

Procesul de evaluare etică ar trebui realizat de evaluatori care dispun de cunoștințele specializate corespunzătoare, ținând seama de necesitatea analizării cu atenție a componenței și a formării specifice în materie de etică a CEtC.

Transparența și responsabilitatea

Procesul de evaluare ar trebui să fie responsabil și să poată face obiectul unui control. CEtC trebuie să recunoască propriile responsabilități și să fie situate în mod corespunzător în structurile organizaționale care conferă transparență funcționării lor și procedurilor de menținere și reevaluare a standardelor.

Rolul unui Comitet pentru etică în cercetare

Un comitet pentru etică în cercetare este în mod normal responsabil de examinarea tuturor cercetărilor care implică participarea umană efectuate de către persoane fizice angajate în instituția în cauză sau de către aceasta; de asigurarea faptului că evaluarea de etică este realizată în mod independent, competent și în timp util; de protejarea demnității, a drepturilor și stării de confort a participanților la cercetare; de luarea în considerare a siguranței cercetătorului (cercetătorilor); de luarea în considerare a intereselor legitime ale altor părți interesate; de adoptarea unor decizii în cunoștință de cauză cu privire la meritul științific al propunerilor; și de prezentarea de recomandări în cunoștință de cauză cercetătorilor în cazul în care propunerea este considerată insuficientă în anumite privințe.

Constituirea unui Comitet pentru etică în cercetare

Un Comitet pentru etică în cercetare ar trebui în mod normal să fie multidisciplinar, să includă atât bărbați, cât și femei; să fie format din membri cu o amplă experiență și cunoștințe de specialitate în cercetarea în domeniul roboticii. Mecanismul de numire ar trebui să funcționeze astfel încât membrii comitetului să dispună de un echilibru adecvat între cunoștințele științifice specializate, formare filozofică, juridică sau etică și cunoașterea opiniilor nespecialiștilor și să cuprindă cel puțin un membru cu cunoștințe de specialitate în domeniul eticii, utilizatori de servicii de specialitate în domeniul sănătății, educației sau serviciilor sociale, în cazul în care acestea fac obiectul activităților de cercetare, precum și persoane cu competențe metodologice specifice relevante pentru cercetarea pe care o evaluează; ele trebuie să fie astfel constituite încât să se evite conflictele de interese.

Monitorizarea

Toate organizațiile de cercetare ar trebui să instituie proceduri corespunzătoare pentru a monitoriza desfășurarea activităților de cercetare care au primit aprobarea comitetului de etică până când vor fi finalizate, și să urmărească continuu dacă designul cercetării anticipează schimbările posibile de-a lungul timpului de care ar trebui să se țină seama. Monitorizarea ar trebui să fie proporțională cu natura și cu gradul de risc asociat cercetării. În cazul în care un CEtC consideră că un raport de monitorizare suscită dubii majore legate de desfășurarea etică a studiului, ar trebui să solicite o descriere detaliată și completă a cercetării în vederea efectuării unei evaluări etice cuprinzătoare. În cazul în care se consideră că un studiu este realizat într-un mod lipsit de etică, ar trebui să se ia în considerare retragerea aprobării acestuia, iar cercetarea ar trebui suspendată sau întreruptă.

LICENȚELE PENTRU PROIECTANȚI

–  Ar trebui să țineți seama de valorile europene ale demnității, autonomiei și autodeterminării, libertății și justiției înainte, în timpul și după procesul de proiectare, dezvoltare și furnizare a unor astfel de tehnologii, inclusiv de necesitatea de a nu aduce prejudicii, de a nu răni, de a nu înșela și de a nu exploata utilizatorii (vulnerabili).

–  Ar trebui să introduceți principii fiabile de proiectare a sistemului la nivelul tuturor aspectelor funcționării unui robot, atât pentru proiectarea hardware, cât și software, precum și pentru orice tip de prelucrare de date în interiorul sau în exteriorul platformei în scopuri de securitate.

–  Ar trebui să introduceți confidențialitatea prin concepție, astfel încât să se asigure că informațiile confidențiale sunt păstrate în siguranță și utilizate numai în mod corespunzător.

–  Ar trebui să integrați mecanisme „opt-out” evidente („kill switch”) care ar trebui să fie în concordanță cu obiectivele rezonabile ale proiectului.

–  Ar trebui să vă asigurați că un robot funcționează în conformitate cu principiile etice și juridice locale, naționale și internaționale.

–  Ar trebui să vă asigurați că procesul decizional al roboților permite reconstituirea și trasabilitatea pe faze.

–  Ar trebui să vă asigurați că este necesar să se asigure o transparență maximă în procesul de programare a sistemelor robotizate, precum și previzibilitatea comportamentului robotizat.

–  Ar trebui să analizați previzibilitatea unui sistem om-robot prin luarea în considerare a incertitudinii în interpretare și acțiune și a posibilelor erori robotice sau umane.

–  Ar trebui să dezvoltați instrumente de trasabilitate la stadiul proiectării robotului. Aceste instrumente vor facilita contabilizarea și explicarea comportamentului robotic, chiar dacă într-o măsură limitată, la diferitele niveluri destinate experților, operatorilor și utilizatorilor.

–  Ar trebui să elaborați protocoale de proiectare și de evaluare și să vă alăturați potențialilor utilizatori și părți interesate în momentul evaluării beneficiilor și riscurilor roboticii, inclusiv cele cognitive, psihologice și ambientale.

–  Ar trebui să vă asigurați că roboții sunt identificabili ca roboți atunci când interacționează cu oamenii.

–  Ar trebui să protejați securitatea și sănătatea celor care interacționează și vin în contact cu robotica, având în vedere faptul că roboții ca produse ar trebui să fie concepuți utilizându-se procese care să asigure siguranța și securitatea. Un inginer specializat în robotică trebuie să nu prejudicieze starea de bine a oamenilor, respectând, în același timp, drepturile omului și nu poate pune în acțiune un robot fără a garanta siguranța, eficacitatea și reversibilitatea funcționării sistemului.

–  Ar trebui să obțineți un aviz favorabil din partea unui CetC înainte de testarea unui robot într-un mediu real sau care implică subiecți umani în procedurile de proiectare și dezvoltare.

LICENȚELE PENTRU UTILIZATORI

–  Aveți dreptul de a utiliza un robot fără riscuri sau teamă de vătămare fizică sau psihologică.

–  Ar trebui să aveți dreptul de a vă aștepta ca un robot să îndeplinească orice sarcină pentru care a fost conceput în mod explicit.

–  Ar trebui să fiți conștient că orice robot pot avea limitări cognitive, de percepție și de acționare.

–  Ar trebui să respectați fragilitatea umană, atât fizică, cât și psihologică, precum și nevoile emoționale ale oamenilor.

–  Ar trebui să țineți seama de drepturile la intimitate ale persoanelor fizice, inclusiv în ceea ce privește dezactivarea monitoarelor video în timpul procedurilor intime.

–  Nu sunteți autorizat să colectați, să utilizați sau să divulgați informații cu caracter personal fără consimțământul explicit al persoanei vizate.

–  Nu sunteți autorizat să utilizați un robot într-un mod care contravine principiilor și normelor etice sau juridice.

–  Nu aveți autorizația să modificați un robot pentru a-i permite să funcționeze ca o armă.

(1) Directiva Consiliului 85/374/CEE din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect (JO L 210, 7.8.1985, p. 29).
(2) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(3) Un robot nu trebuie să cauzeze vreun rău unei ființe umane și nici să permită, prin inacțiune, ca unei ființe umane să i se facă vreun rău. (2) Un robot trebuie să se supună ordinelor date de ființele umane, cu excepția cazului în care acestea sunt în contradicție cu prima lege. (3) Un robot trebuie să-și apere propria existență, atât timp cât acest lucru nu contravine primei și celei de a doua legi (a se vedea I. Asimov, Runaround, 1943). Și (0) Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău umanității sau să permită prin neintervenție ca umanitatea să fie pusă în pericol.
(4) Cf. Declarației Schuman (1950): „Europa nu va fi construită dintr-odată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete, care vor genera în primul rând o solidaritate de fapt”.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0390.
(6) Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții Europene de Siguranță a Aviației și de abrogare a Directivei 91/670/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1592/2002 și a Directivei 2004/36/CE (JO L 79, 19.3.2008, p. 1).
(7) Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II) (JO L 199, 31.7.2007, p. 40).
(8) Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare, (JO L 134, 29.5.2009, p. 1).


Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului
PDF 408kWORD 72k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului (2016/2145(INI))
P8_TA(2017)0052A8-0006/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului - Dezvoltarea unei economii competitive bazate pe date și pe cunoaștere în Europa” (COM(2016)0178) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2016)0106),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2015)0100),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2014 intitulată „Către o economie de succes bazată pe date” (COM(2014)0442),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei” (COM(2012)0582),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 septembrie 2012 intitulată „Valorificarea cloud computingului în Europa” (COM(2012)0529),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 februarie 2012 intitulată „Calculul de înaltă performanță: Poziția Europei în cursa mondială” (COM(2012)0045),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 27 mai 2016 privind tranziția către un sistem al științei deschise,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 29 mai 2015 privind cercetarea deschisă, interconectată și care utilizează în mod intensiv datele, ca motor pentru o inovare mai rapidă și mai extinsă,

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la o nouă agendă digitală pentru Europa: 2015.eu(1),

–  având în vedere Decizia (UE) 2015/2240 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 de instituire a unui program privind soluțiile de interoperabilitate și cadrele comune pentru administrațiile publice europene, întreprinderi și cetățeni (programul ISA2) ca mijloc de modernizare a sectorului public(2),

–  având în vedere Directiva 2013/37/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de modificare a Directivei 2003/98/CE privind reutilizarea informațiilor din sectorul public(3) (Directiva ISP),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2016 referitoare la „Către o economie de succes bazată pe date”(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la pregătirea unui act legislativ privind piața unică digitală(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 referitoare la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și a durabilității(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 decembrie 2013 referitoare la valorificarea potențialului cloud computingului în Europa(7),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 ianuarie 2013 privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor intitulată „Valorificarea cloud computingului în EuropaTEN/494,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European intitulat „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului - Dezvoltarea unei economii competitive bazate pe date și pe cunoaștere în Europa” (2016 TEN/592 EESC-2016),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor intitulat „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului și prioritățile de standardizare în sectorul TIC pentru piața unică digitală 2016” (SEDEC-VI-012),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa - Să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității” (COM(2016)0381),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(8),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune(9) (Directiva NIS),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 14 septembrie 2016 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (COM(2016)0590),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 mai 2016 intitulată „Platforme online și piața unică digitală - Oportunități și provocări pentru Europa” (COM(2016)0288),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 decembrie 2015 intitulată „Către un cadru modern, mai european privind drepturile de autor” (COM(2015)0626),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Priorități de standardizare în sectorul TIC pentru piața unică digitală” (COM(2016)0176),

–  având în vedere raportul „Inovare deschisă, știință deschisă, deschidere către lume - O viziune pentru Europa” (Open Innovation, Open Science, Open to the World - A vision for Europe) publica în mai 2016 de către Direcția Generală pentru cercetare și inovare a Comisiei (RTD),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0006/2017),

A.  întrucât actualele capacități din domeniul tehnologiei cloud disponibile în Europa sunt insuficiente, iar datele produse de activitatea de cercetare din UE și de industria din UE sunt adesea prelucrate în altă parte, ceea ce determină cercetătorii și inovatorii din UE să se mute în afara UE, în locuri în care sunt mai ușor și mai rapid disponibile capacități mari în materie de date și tehnică de calcul;

B.  întrucât lipsa unei structuri clare de stimulente pentru schimbul de date, lipsa interoperabilității sistemelor de date științifice și fragmentarea infrastructurilor destinate datelor științifice din cauza separării domeniilor de cercetare și a frontierelor obstrucționează realizarea integrală a potențialului de cercetare bazată pe date;

C.  întrucât UE a rămas în urmă în materie de dezvoltare a tehnicii de calcul de înaltă performanță, din cauza investițiilor prea reduse în realizarea unei infrastructuri complete de calcul de înaltă performanță, în timp ce alte țări, cum ar fi SUA, China, Japonia și Rusia, investesc sume considerabile în acest tip de sisteme, pe care le tratează ca pe o prioritate strategică și cărora le dedică programe naționale pentru a le dezvolta;

D.  întrucât întregul potențial al cloud computingului nu va putea fi realizat în folosul Europei decât atunci când datele vor putea circula în mod liber în Uniune, conform unor reguli clare, iar fluxurile internaționale de date vor juca un rol din ce în ce mai important în economia europeană și cea mondială;

E.  întrucât capacitatea de a analiza și de a exploata volume mari de date modifică felul în care cercetările științifice sunt conduse;

F.  întrucât comunicarea Comisiei intitulată „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului - Dezvoltarea unei economii competitive bazate pe date și pe cunoaștere în Europa” recunoaște potențialul transformator al științei deschise și al cloud computingului în economia digitală a Europei;

G.  întrucât politicile privind accesul pentru conectarea la rețea, stocarea datelor și tehnica de calcul diferă de la un stat membru la altul și creează bariere ce obstrucționează circulația informațiilor;

H.  întrucât Regulamentului general privind protecția datelor, NIS și strategia privind piața unică digitală pot reprezenta bazele pentru o economie europeană digitală înfloritoare și competitivă, care să fie deschisă pentru toți actorii de pe piață ce respectă regulile;

I.  întrucât datele reprezintă materia primă a economiei digitale și întrucât utilizarea acestora este esențială pentru digitalizarea științei și industriei europene, precum și pentru dezvoltarea de noi tehnologii și crearea de noi locuri de muncă;

J.  întrucât Regulamentul general privind protecția datelor, adoptat recent, introduce clauze importante de asigurare a protecției datelor cu caracter personal, fiind necesară o transpunere armonizată a acestuia;

K.  întrucât strategia din 2015 a Comisiei Europene privind piața unică digitală a promis să elimine barierele din calea liberei circulații a datelor și restricțiile nejustificate aplicate localizării datelor pentru stocare sau prelucrare;

L.  întrucât este necesar ca Comisia să prezinte propuneri ferme de eliminare a restricțiilor aplicate liberei circulații a datelor pentru a se crea și a se realiza astfel o piață unică digitală optimă;

M.  întrucât lansarea și dezvoltarea serviciilor de tip cloud se confruntă cu probleme, dat fiind caracterul insuficient al infrastructurii necesare de înaltă viteză și al rețelelor din Europa;

N.  întrucât obiectivul de facilitare și sprijinire a implementării și a sustenabilității pe termen lung a infrastructurilor de cercetare și de date, inclusiv centre de calcul de înaltă performanță de nivel mondial și alte rețele de infrastructură pentru cercetare, va servi la soluționarea marilor probleme cu care se confruntă știința, industria și societatea, datorită unei cooperări și unor schimburilor de rezultate mai intense;

O.  întrucât volumul de date crește într-un ritm fără precedent, astfel încât se preconizează că până în 2020 vor exista 16 mii de miliarde de gigabytes de date, ceea ce corespunde unei creșteri anuale de 236 % în ceea ce privește generarea de date;

P.  întrucât o economie bazată pe date depinde de succesul unui ecosistem TIC mai amplu, care include internetul obiectelor în scopul obținerii de date, rețelele în bandă largă pentru circulația datelor și cloud computingul pentru prelucrarea datelor, precum și angajați și cercetători competenți;

Q.  întrucât cooperarea în rândul oamenilor de știință europeni, utilizarea și schimbul de date, întotdeauna în conformitate cu autoritățile de protecție a datelor, precum și utilizarea unor noi soluții tehnologice, printre care cloud computingul și digitalizarea științei europene, sunt esențiale pentru dezvoltarea pieței unice digitale; întrucât Cloudul european pentru știința deschisă (EOSC) va avea efecte pozitive asupra dezvoltării științifice în Europa și întrucât EOSC trebuie dezvoltat și utilizat cu respectarea drepturilor fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (CDF),

Generalități

1.  salută introducerea EOSC care ar putea servi ca model de cloud pentru sectorul public și privat; salută planul Comisiei de a extinde baza de utilizatori către guverne și actorii din sector cât mai repede posibil;

2.  salută comunicarea Comisiei intitulată „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului - Dezvoltarea unei economii competitive bazate pe date și pe cunoaștere în Europa” și consideră acesta drept primul pas în instituirea unei baze adecvate pentru acțiuni europene competitive și deschise în domeniul cloud computingului și al tehnicii de calcul de mare performanță;

3.  salută Inițiativa Comisiei în domeniul cloud computingului ca element al punerii în aplicare a Strategiei pentru piața unică digitală și a pachetului privind digitalizarea industriei europene, susținând astfel creșterea economiei digitale europene, contribuind la competitivitatea întreprinderilor și serviciilor europene și consolidând poziționarea pe piața mondială; invită Comisia să se asigure, prin măsuri clar definite, că această inițiativă este adaptată obiectivelor urmărite, este orientată spre exterior, ia în considerare evoluțiile viitoare și nu creează obstacole disproporționale sau nejustificate;

4.  subliniază importanța transformării Uniunii Europene într-un centru al cercetării mondiale, dobândind astfel masă critică și creând poluri de excelență; subliniază că, pentru ca Europa să atragă activități de cercetare de vârf de la nivel mondial, sunt necesare resurse suficiente și un mediu atractiv; totodată, subliniază că, pentru ca Europa să devină economia cea mai competitivă bazată pe cunoaștere din lume, deschiderea către cercetătorii din mediul internațional, așadar atragerea de investiții internaționale, este de cea mai mare importanță;

5.  subliniază că ar trebui accelerată activitatea de standardizare în cloud computing; subliniază că ameliorarea standardelor și a interoperabilității va permite comunicarea între diferitele sisteme de cloud computing și va permite evitarea dependenței de un singur furnizor pentru produsele și serviciile cloud; solicită Comisiei să coopereze îndeaproape cu distribuitorii comerciali de servicii cloud în elaborarea de standarde deschise pentru acest domeniu;

6.  subliniază că valoarea adăugată a acestei inițiative europene se bazează pe valorificarea în comun a datelor deschise, conducând la un mediu deschis și de încredere pentru această comunitate în vederea stocării, valorificării în comun și a reutilizării datelor și a rezultatelor științifice;

7.  subliniază că este esențială sensibilizarea cu privire la avantajele pe care le prezintă cloud computingul, dat fiind că cererea de servicii cloud este încă prea scăzută în Europa; subliniază că cloud computingul va genera creștere economică datorită eficienței costurilor conexe și capacității sale de desfășurare la scară mai mare; reiterează că IMM-urile sunt cel mai important motor de creștere și de creare a locurilor de muncă în Europa; subliniază că beneficiile tehnologiei cloud pot fi extrem de profitabile mai ales pentru IMM-uri, dat fiind că adeseori acestea nu dispun de resursele necesare pentru a investi în sisteme informatice de mari dimensiuni instalate fizic la fața locului;

8.  salută abordarea bazată pe știința deschisă și rolul pe care aceasta îl are în construirea unei economii europene bazate pe cunoaștere și în stimularea continuă a calității cercetării și a dezvoltării acesteia în Uniunea Europeană; subliniază că, în prezent, industria, mai ales IMM-urile, nu valorifică pe deplin datele colectate prin cercetare, deoarece nu există un flux de date transfrontalier liber și nici acces la o platformă unică sau la un portal unic și observă că obiectivul Comisiei este acela ca toate datele științifice produse de programul Orizont 2020 să devină deschise prin definiție;

9.  subliniază că EOSC ar trebui însoțit de o strategie cuprinzătoare de securitate informatică, întrucât comunitatea științifică are nevoie de o infrastructură fiabilă a datelor, care să poată fi folosită fără ca activitatea de cercetare să fie expusă riscului ca datele să fie pierdute, viciate sau accesate în mod neautorizat; invită Comisia să aibă în vedere aspectele de securitate informatică chiar din stadiul inițial al tuturor inițiativelor sale din domeniul informatic;

10.  solicită cu insistență Comisiei să preia inițiativa în domeniu și să asigure caracterul deschis din oficiu al tuturor datelor obținute în urma cercetărilor finanțate de programele Uniunii, cum ar fi Orizont 2020, Fondul european de investiții strategice (FEIS), fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) și altele, acest tip de date trebuind să se supună principiilor FAIR - ușor de găsit, accesibile, interoperabile și reutilizabile;

11.  își exprimă îngrijorarea cu privire la cele 4,7 miliarde de euro ce lipsesc pentru finanțarea inițiativei europene în domeniul cloud computingului; solicită Comisiei să identifice mecanisme corespunzătoare de finanțare a EOSC și a infrastructurii europene de date; solicită, de asemenea, Comisiei să asigure resurse suficiente pentru acest domeniu în programul Orizont 2020 și în propunerea sa privind cel de-al nouălea program-cadru;

12.  recomandă Comisiei să garanteze că EOSC aduce beneficii tuturor regiunilor Uniunii și să analizeze modul în care pot fi utilizate fondurile de dezvoltare regională pentru extinderea inițiativei;

13.  subliniază că, în prezent, numai 12 % din finanțarea angajată prin FEIS este îndreptată către acțiunile de natură digitală; îndeamnă Comisia să prezinte o serie de măsuri specifice care ar putea cu adevărat să crească gradul de implicare a tuturor fondurilor UE, și în special a FEIS, în proiecte privind piața unică digitală, incluzând inițiative privind schimbul de date, accesibilitatea digitală, infrastructura și conectivitatea digitală la nivel european, și să direcționeze mai multe resurse către stimularea cercetării, dezvoltării și inovării europene, inclusiv, între altele, în domeniul tehnologiilor de protecție sporită a confidențialității și al securității surselor deschise; consideră că această inițiativă ar trebui dezvoltată în sinergie cu alte inițiative din programul-cadru Orizont 2020, inclusiv în ceea ce privește serviciile private de cloud computing și serviciile de e-guvernare;

14.  consideră că sectorul privat ar trebui implicat în baza de utilizatori ai EOSC încă de la început, de exemplu oferind software ca serviciu (SaaS); subliniază că se preconizează ca sectorul privat european să contribuie la strângerea celor 4,7 miliarde EUR necesare pentru finanțarea inițiativei europene în domeniul cloud computingului; constată că este puțin probabil ca sectorul privat să investească în acest program dacă nu va fi în măsură să obțină și beneficiile conexe;

15.  subliniază că o infrastructură informatică extrem de performantă și modernă este esențială pentru competitivitatea UE; solicită Comisiei să anticipeze disponibilitatea calculatoarelor exascale în Europa până în 2022;

16.  solicită Comisiei să stimuleze participarea IMM-urilor europene și a sectorului privat în producerea de echipamente și programe informatice pentru infrastructura europeană de date, contribuind astfel la creșterea economiei europene, la creșterea durabilă și la crearea de locuri de muncă;

17.  invită Comisia să se implice, împreună cu statele membre și cu alți agenți care finanțează cercetările, în elaborarea și implementarea foii de parcurs pentru guvernanță și finanțare, asigurând alocarea de resurse adecvate acestei inițiative, și să faciliteze coordonarea eforturilor de la nivel național, evitând totodată paralelismele și cheltuielile inutile;

18.  este de acord că interoperabilitatea și portabilitatea datelor este un factor esențial pentru soluționarea marilor probleme cu care se confruntă societatea și care impun valorificarea eficientă a datelor și o abordare multidisciplinară cu participarea mai multor actori; constată că planul de acțiune prevăzut în comunicarea Comisiei privind inițiativa europeană în domeniul cloud computingului (COM(2016)0178) este un instrument necesar pentru reducerea fragmentării și pentru asigurarea utilizării datelor obținute din cercetări conform principiilor „FAIR”;

19.  solicită Comisiei să prezinte un plan de acțiune, întemeiat pe principiile deplinei transparențe și comunicări, cu termene și sarcini clare de lucru, care să traseze rezultatele de atins, sursele de finanțare și părțile implicate în întregul proces;

20.  sprijină EOSC ca element al Inițiativei europene în domeniul cloud computingului, care va crea un mediu virtual în care oamenii de știință și specialiștii din orice regiune să poată, la nivel transdisciplinar și transfrontalier, să stocheze, să valorifice în comun, să administreze, să analizeze și să reutilizeze datele obținute de ei în cadrul cercetărilor, ceea ce va contribui la eliminarea fragmentării pieței unice; îndeamnă Comisia să adopte o abordare cuprinzătoare față de știința deschisă, favorabilă incluziunii față de comunitatea științei deschise și oamenii de știință independenți, să crească claritatea definițiilor incluse în comunicare și, în special, să facă o deosebire clară între Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului și EOSC și să actualizeze în consecință legislația pentru a facilita reutilizarea rezultatelor activității de cercetare;

21.  consideră că Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului asigură investiții în domeniul științific și al cercetării pentru a se crea stimulentele și instrumentele necesare pentru schimbul și utilizarea datelor în mod cât mai larg, în paralel cu construirea în Uniunea Europeană a unei puternice infrastructuri de date în domeniul cloud computingului;

22.  subliniază că IMM-urile reprezintă coloana vertebrală a economiei UE și că sunt necesare mai multe acțiuni pentru promovarea competitivității mondiale a IMM-urilor și a noilor întreprinderi, pentru a se asigura astfel cel mai bun mediu posibil cu date de bună calitate, instrumente de analiză a datelor, servicii sigure și o eficiență a costurilor pe măsura așteptărilor, pentru adoptarea noilor evoluții tehnologice promițătoare;

23.  invită Comisia să creeze o bază viabilă din punct de vedere economic pentru existența unui cloud european și să ia măsuri clare de încurajare a IMM-urilor să ofere soluții competitive pentru prelucrarea și stocarea de date în instalații aflate în statele membre;

24.  reamintește rezultatele pozitive obținute de actualele structuri paneuropene și datele deschise din unitățile naționale de stocare a datelor; admite că pe piața unică mai există încă multe obstacole care împiedică realizarea integrală a acestei inițiative; invită Comisia și statele membre să analizeze potențialul datelor disponibile deja și să elaboreze o strategie coerentă privind datele deschise și posibilitatea reutilizării acestor date în toate statele membre; observă că statele membre și Comisia trebuie să analizeze necesitatea unor investiții suplimentare în infrastructura fizică transfrontalieră, acordând o atenție deosebită combinației dintre tehnica de calcul de înaltă performanță, rețelele în bandă largă de mare viteză și instalațiile pentru stocarea masivă de date, în vederea dezvoltării unei economii europene înfloritoare bazate pe date; invită Comisia să analizeze parteneriatele mondiale coordonate de sectorul însuși și alte parteneriate internaționale din acest domeniu;

25.  subliniază că trebuie încurajată mai intens adoptarea de către IMM-urile europene a serviciilor de tip cloud; constată că furnizorii de servicii de tip cloud din UE au nevoie de un sprijin coordonat mai consistent pentru participarea pe piața digitală, consolidând încrederea în rândul consumatorilor și îmbunătățind cunoașterea avantajelor legate de adoptarea tehnologiei cloud;

26.  subliniază că internetul în bandă largă pentru întreprinderi și cetățeni este un element indispensabil pentru o economie a UE competitivă, bazată pe date și cunoaștere; consideră în acest sens că dezvoltarea inițiativei privind cloud computingul ar trebui să meargă în paralel cu inițiativele ce îmbunătățesc accesul la internetul în bandă largă pentru cetățeni și întreprinderi, mai ales în zonele rurale;

27.  constată că măsurile de educație în domeniul digital pentru toate vârstele, inclusiv în ceea ce privește competențele informatice, sunt esențiale pentru ca dezvoltarea tehnologiei cloud să permită identificarea și înlăturarea lacunelor privind principalele competențe tehnice și de eficiență în scopul atingerii obiectivelor digitale; salută propunerile prezentate în cadrul noii agende pentru competențe în Europa, adoptate recent de Comisie, și subliniază necesitatea unor resurse financiare adecvate;

28.  consideră că inițiativele de afaceri din domeniul cloud pot contribui cu soluții de nișă care să facă cloud computingul mai rapid, mai facil, mai fiabil, mai flexibil și mai sigur;

29.  subliniază că tehnica de calcul de mare performanță, importantă pentru dezvoltarea tehnologiei cloud, ar trebui tratată ca parte integrantă a infrastructurii europene de date din întregul ecosistem, iar beneficiile ar trebui promovate pe scară largă;

30.  subliniază că ar trebui susținută implicarea mediului academic și a celui de cercetare, precum și a altor părți interesate, pentru a se menține și încuraja astfel integrarea infrastructurilor de date științifice și calculul de înaltă performanță;

31.  constată că, date fiind actualele și viitoarele servicii oferite de sectorul privat și de țările din afara UE, EOSC trebuie să ofere atât stimulente, cât și servicii noi care să spargă obișnuințele ce se instalează de-a lungul anilor de a se limita la practicile științifice existente;

32.  solicită Comisiei și statelor membre să asigure un accent pe creșterea europeană orientată către viitor, pentru a se crea astfel în UE un sector cloud competitiv; subliniază importanța asigurării creșterii în continuare a cererii de pe piață pentru soluții cloud și a adoptării tehnologiei cloud în sectoarele verticale precum cel al finanțelor, cel fiscal, al securității sociale, al industriei producătoare, în sectorul bancar, al sănătății, al mass-mediei și divertismentului și în sectorul agricol;

33.  consideră că Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD) reprezintă un cadru pentru protecția datelor cu caracter personal; constată însă că fragmentarea în implementarea acestuia în statele membre ar îngreuna activitatea cercetătorilor și valorificarea în comun a rezultatelor muncii lor, ceea ce ar submina eforturile de cooperare între ei, cooperare posibilă datorită tehnologiei cloud; solicită, așadar, punerea în practică și asigurarea unei aplicări adecvate a respectivului regulament;

34.  subliniază că soluțiile din cadrul Inițiativei europene în domeniul cloud computingului ar trebui să fie elaborate cu respectarea drepturilor fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale, în special drepturile legate de protecția datelor, viața privată, libertate și securitate;

35.  constată că economia bazată pe date este încă în stadii timpurii, modelele de afaceri se află încă în etapa de elaborare, iar cele existente sunt adesea perturbate și se află în evoluție; solicită Comisiei să asigure conformitatea legislației din acest domeniu cu principiul inovării neutru din punct de vedere tehnologic și nu va crea în UE obstacole semnificative în calea inovării, a digitalizării industriei și a dezvoltării de noi tehnologii, precum internetul obiectelor și inteligența artificială;

36.  solicită Comisiei să conlucreze cu statele membre și cu toate părțile interesate pentru a participa la identificarea măsurilor de punere în aplicare necesare pentru valorificarea la maximum a potențialului oferit de inițiativa europeană în domeniul cloud computingului; consideră că inovarea deschisă și știința deschisă implică mult mai mulți actori în procesul de inovare, de la cercetători la întreprinzători, utilizatori, guverne și societatea civilă;

Cloudul european destinat științei deschise

37.  remarcă faptul că principalele părți interesate nu sunt reprezentate în măsură suficientă în discuțiile și proiectele-pilot la scară largă; consideră că, dacă, pe de-o parte, trebuie evitate sarcinile administrative, pe de altă parte, implicarea activă a părților interesate din sectorul public și privat și a societății civile de la nivel local, regional, național și european trebuie să fie o condiție prealabilă pentru un schimb de informații efectiv; subliniază că Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului ar trebui să satisfacă nu numai nevoile comunității științifice, ci și pe cele ale industriei, inclusiv ale IMM-urilor și ale întreprinderilor nou-înființate, ale administrațiilor publice și ale consumatorilor și să fie în interesul acestora;

38.  subliniază că dezvoltarea EOSC trebuie să se desfășoare cu respectarea drepturilor fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special în ceea ce privește dreptul la protecția datelor, viața privată, libertate și securitate, și că trebuie să respecte principiul integrării automate a considerentelor legate de viața privată începând cu momentul conceperii, precum și principiile proporționalității, necesității, reducerii la minimum a datelor și limitării scopului; recunoaște că aplicarea unor garanții suplimentare, precum pseudonimizarea, anonimizarea sau criptografia, inclusiv criptarea, poate reduce riscurile și poate îmbunătăți protecția pentru persoanele vizate atunci când datele cu caracter personal sunt utilizate în cadrul aplicațiilor cu volume mari de date sau în cloud computing; reamintește că anonimizarea este un proces ireversibil și invită Comisia să pregătească orientări cu privire la modul în care să se anonimizeze datele; reiterează necesitatea unei protecții speciale a datelor sensibile în conformitate cu legislația existentă; subliniază că, pentru a câștiga încrederea consumatorilor în această Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului, este necesar să se țină seama de principiile menționate anterior, precum și să se asigure standarde stricte privind calitatea, fiabilitatea și confidențialitatea;

39.  subliniază că inițiativa privind cloudul destinat științei deschise ar trebui să se materializeze într-un cloud de încredere pentru toți: cercetători, întreprinderi și servicii publice;

40.  subliniază că se impune sprijinirea unei platforme deschise, bazate pe colaborare și de încredere pentru gestiunea, analiza, valorificarea în comun, reutilizarea și conservarea datelor din cercetări cu privire la acele servicii inovative care pot fi dezvoltate și prestate sub anumite condiții;

41.  invită Comisia și statele membre să analizeze posibile cadre de guvernanță și de finanțare care să fie adecvate, ținând seama în mod corespunzător de inițiativele existente și de durabilitatea acestora, precum și de capacitatea lor de a asigura condițiile de concurență echitabile la nivel european; subliniază că statele membre ar trebui să aibă în vedere integrarea programelor lor naționale de finanțare cu programele de finanțare ale UE;

42.  solicită Comisiei să analizeze toate resursele financiare posibile pentru instituirea EOSC și să consolideze instrumentele existente pentru a asigura o dezvoltare mai rapidă, axându-se mai ales pe bunele practici;

43.  solicită Comisiei să garanteze că toate cercetările și datele științifice obținute în cadrul programului Orizont 2020 au caracter deschis din oficiu și solicită statelor membre să-și adapteze în consecință programele naționale de cercetare;

44.  este conștient că EOSC va încuraja știința digitală prin generalizarea TI ca serviciu destinat sectorului public de cercetare din Europa; solicită introducerea unui model de cloud destinat științei care să aibă un caracter federal, care să reunească organizații publice de cercetare, părți interesate, IMM-uri, inițiative de afaceri, infrastructuri electronice și furnizori comerciali, constituind o platformă comună ce oferă o gamă de servicii pentru comunitățile de cercetători din UE;

45.  solicită Comisiei și statelor membre să stabilească, în cooperare cu părțile interesate, o foaie de parcurs care să prezinte cât mai curând termene clare pentru realizarea măsurilor prevăzute de EOSC;

46.  solicită Comisiei să evalueze cu atenție nevoile cercetătorilor publici europeni pentru a identifica eventualele lacune în oferta de infrastructură cloud din UE; consideră că, dacă sunt identificate lacune, Comisia ar trebui să invite furnizorii de servicii de tip cloud din Europa să analizeze împreună foile lor de parcurs pentru dezvoltarea acestor servicii în vederea aprecierii faptului dacă investițiile private sunt suficiente pentru eliminarea acestor lacune sau dacă sunt necesare fonduri publice pentru a le completa;

47.  solicită Comisiei să garanteze că toate cercetările și datele științifice obținute în cadrul programului Orizont 2020 aduc beneficii întreprinderilor și societății europene; este de părere că se impune modificarea structurilor de stimulare destinate mediului academic, sectorului în cauză și serviciilor publice în vederea valorificării în comun a datelor de care dispun și a îmbunătățirii practicilor de gestionare a datelor, a activităților de formare, a competențelor și cunoștințele în domeniul tehnic;

48.  salută faptul că Inițiativa în domeniul cloud computingului se axează pe dezvoltarea de rețele în bandă largă, instalații de stocare a datelor, calculul de înaltă performanță și un ecosistem european pentru marile volume de date;

49.  subliniază că dezvoltarea tehnologiei 5G și regulile instituite de Codul european de comunicații electronice ar trebui să facă EOSC mai atractiv, asigurând servicii de internet de înaltă calitate și o infrastructură nouă de calitate superioară;

50.  salută ambiția Comisiei de a conferi Uniunii capacitatea de a trata volume mari de date, infrastructura necesară fiind administrată de servicii care utilizează date în timp real furnizate de senzori sau aplicații care creează legături între date din diferite surse; constată că Inițiativa privind cloudul european vizează armonizarea și eficientizarea dezvoltării infrastructurii;

51.  susține dezvoltarea în continuare a rețelei GEANT cu scopul de a o transforma în cea mai avansată rețea internațională și de a menține poziția de frunte a UE în activitățile de cercetare;

52.  solicită Comisiei și statelor membre ca, în coordonare cu părțile interesate, să reducă fragmentarea infrastructurilor digitale prin stabilirea unei foi de parcurs pentru acțiuni și a unei structuri robuste de administrare care să reunească investitori, achizitori și utilizatori și subliniază necesitatea de a promova principiile științei deschise în domeniul gestionării datelor și al valorificării în comun a acestora, fără a crea obstacole în fața inovării și fără a încălca normele de confidențialitate și cele privind proprietatea intelectuală în epoca digitală;

53.  subliniază că este important ca Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului să se bazeze pe elementele fundamentale ale Mecanismului pentru interconectarea Europei, în special pe identificarea electronică și semnătura electronică, pentru a întări încrederea utilizatorilor în comunicațiile electronice sigure, interoperabile și perfect funcționale în întreaga Uniune;

54.  invită Comisia să dedice mai multe resurse pentru stimularea cercetării, dezvoltării, inovării și formării în UE în domeniul cloud computingului, subliniind necesitatea unei infrastructuri și a unor procese care să asigure caracterul deschis al datelor și confidențialitatea utilizatorilor;

55.  insistă asupra faptului că standardele ar trebui să permită o portabilitate simplă și completă, precum și un nivel ridicat de interoperabilitate între serviciile cloud;

56.  își exprimă încrederea că inițiativa privind cloudul european destinat științei deschise ar trebui să aibă la bază standarde deschise care să asigure interoperabilitatea și comunicarea fără probleme și să evite dependența de un singur furnizor;

57.  subliniază că utilizarea standardelor deschise și a programelor informatice gratuite cu sursă deschisă este deosebit de importantă în asigurarea transparenței necesare în ceea ce privește modul în care sunt de fapt protejate datele personale și alte tipuri de date sensibile;

58.  constată că economia europeană se bazează tot mai mult pe capacitatea supercalculatoarelor de a identifica soluții inovatoare și de a reduce costurile și timpii de desfacere pentru bunuri și servicii; sprijină eforturile Comisiei de a crea un sistem de supercalculatoare exascale pe baza tehnologiei europene de echipamente;

59.  consideră că Europa are nevoie de un ecosistem complet de calcul de înaltă performanță pentru a dobândi o poziție de frunte în lumea supercalculatoarelor, pentru a asigura buna funcționare a sistemului de calcul de înaltă performanță și pentru a putea aplica aceste tehnologii în folosul sectorului și al IMM-urilor ca soluții de simulare, vizualizare și creare a prototipurilor; consideră că este de cea mai mare importanță ca, până în 2022, UE să se plaseze pe o poziție de frunte în rândul puterilor mondiale din domeniul supercalculatoarelor;

60.  consideră că Platforma tehnologică europeană și parteneriatul contractual de tip public-privat (PPPc) privind calculul de înaltă performanță sunt esențiale pentru definirea priorităților de cercetare ale UE în dezvoltarea tehnologiei europene în toate segmentele lanțului comercial al calculului de înaltă performanță;

61.  salută propunerea Comisiei, conformă cu cererile prezentate în „Manifestul pentru tehnologiile cuantice”, de a lansa o inițiativă emblematică de amploare, de circa 1 miliard de euro, în domeniul tehnologiei cuantice;

62.  reamintește Comisiei că domeniul serviciilor cloud a investit deja miliarde de euro în construirea în Europa a unei infrastructuri ultramoderne; subliniază că oamenii de știință și cercetătorii europeni pot utiliza, în prezent, o infrastructură cloud ce le oferă posibilitatea de a experimenta și de a inova în mod rapid prin recurgerea la o gamă largă de servicii, plătind doar pentru serviciile utilizate efectiv și îmbunătățindu-și astfel eficiența; subliniază că resursele esențiale alocate de UE în sprijinul cercetării și dezvoltării nu ar trebui cheltuite pentru dublarea resurselor deja existente, ci pentru încurajarea descoperirilor în noi domenii științifice care să poată stimula creșterea și competitivitatea;

63.  subliniază că cercetătorii au nevoie de o infrastructură de mare capacitate cu sursă deschisă, sigură și securizată, pentru a putea înregistra progrese în domeniul cercetării și pentru a preveni eventuale încălcări ale normelor de securitate, atacuri cibernetice sau utilizarea abuzivă a datelor cu caracter personal, în special atunci când sunt colectate, stocate și prelucrate volume mari de date; invită Comisia și statele membre să sprijine și să stimuleze dezvoltarea tehnologiei necesare, inclusiv a tehnologiilor criptografice, ținând seama de principiul garantării securității de la stadiul conceperii; sprijină eforturile Comisiei de a intensifica cooperarea dintre autoritățile publice, sectorul în cauză din UE (inclusiv IMM-urile și întreprinderile nou-înființate), cercetători și mediul academic în domeniul volumelor mari de date și al securității informatice încă din primele etape ale procesului de cercetare și inovare, pentru a permite crearea unor soluții europene și a unor oportunități de piață inovatoare și demne de încredere, asigurând în același timp un nivel adecvat de securitate;

64.  consideră că elaborarea unor standarde clare pentru interoperabilitate, portabilitatea datelor și acordurile privind nivelul serviciilor în domeniul tehnologiei cloud va asigura un grad sporit de certitudine și transparență, atât în beneficiul utilizatorilor, cât și al furnizorilor de servicii cloud;

65.  subliniază că trebuie asigurată fiabilitatea, securitatea și protecția datelor cu caracter personal pentru consolidarea încrederii consumatorilor, ca bază pentru un nivel sănătos de competitivitate;

66.  consideră că sectorul în cauză ar trebui să joace un rol important în elaborarea de standarde general-acceptate și adaptate erei digitale, care să dea încredere furnizorilor de servicii cloud să continue să inoveze, iar utilizatorilor să adopte serviciile de tip cloud, la nivelul Uniunii;

67.  solicită Comisiei să preia conducerea în promovarea interoperabilității intersectoriale, translingvistice și transfrontaliere și a standardelor în domeniul tehnologiei cloud, precum și în promovarea unor servicii cloud care să protejeze confidențialitatea, care să fie fiabile, sigure și eficiente din punct de vedere energetic, ca parte integrantă a strategiei comune de maximizare a oportunităților de elaborare de standarde ce au potențialul de a fi consacrate la nivel mondial;

68.  consideră că este necesar un plan de acțiune privind interoperabilitatea datelor pentru a se putea valorifica marea cantitate de date produse de oamenii de știință europeni și pentru a promova reutilizarea lor în știință și industrie; solicită Comisiei să coopereze cu oameni de știință importanți pentru a dezvolta sisteme eficace cu ajutorul cărora datele, inclusiv metadatele, specificațiile comune și identificatorii obiectului datelor, să fie ușor de găsit, accesibile, interoperabile și reutilizabile (așa-numitele principii FAIR);

69.  constată că UE nu investește în ecosistemul de calcul de înaltă performanță în aceeași măsură în care investesc alte regiuni din lume, situație ce nu corespunde potențialului său economic și de cunoaștere;

70.  solicită Comisiei să promoveze interoperabilitatea și să prevină crearea dependenței de un anumit comerciant, încurajând multipli furnizori de infrastructură cloud din Europa să ofere o gamă diversă de astfel de servicii competitive, interoperabile și portabile;

71.  solicită introducerea de măsuri care să mențină un sistem de standardizare de înaltă calitate, capabil să atragă cele mai bune contribuții tehnologice; solicită Comisiei să adopte politici de înlăturare a barierelor excesive din domeniile inovatoare, pentru a stimula investițiile în cercetare și dezvoltare și în adoptarea de standarde la nivel european;

72.  solicită insistent Comisiei să își intensifice eforturile menite să împiedice din stadiu incipient crearea pe piața digitală a unei dependențe de un singur comerciant, mai ales în domeniile emergente precum Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului;

73.  este conștient de importanța interoperabilității și a standardelor pentru creșterea competitivității în sectorul TIC; invită Comisia să identifice lacunele din standardele aferente EOSC, inclusiv în ceea ce privește IMM-urile, întreprinderile nou-înființate și principalele sectoare europene; sprijină dezvoltarea unor standarde orientate către piață, cu aplicare voluntară, neutre din punctul de vedere al tehnologiei, transparente, compatibile la nivel mondial și adaptate pieței;

74.  consideră că programul ISA2 oferă posibilitatea de a dezvolta standarde de interoperabilitate pentru gestionarea volumelor mari de date în cadrul administrațiilor publice și în cadrul raporturilor lor cu întreprinderile și cetățenii;

75.  recunoaște că aceste standarde ar trebui să satisfacă o nevoie demonstrată a sectorului în cauză și a altor părți interesate; subliniază că este esențial să se elaboreze și să se adopte standarde comune stricte, prin care să se asigure accesul la date și utilizarea eficientă a acestora, depășindu-se nivelul unor discipline, instituții și frontiere naționale individuale; invită Comisia să identifice, atunci când este cazul, cele mai bune mecanisme de certificare din toate statele membre, pentru a elabora un set de standarde paneuropene bazate pe cerere, cu implicarea părților interesate vizate, care să faciliteze schimbul de date și să se întemeieze pe standarde deschise și globale, de fiecare dată când se justifică acest lucru; subliniază că măsurile luate în legătură cu Inițiativa europeană în materie de cloud computing trebuie să asigure luarea în considerare a nevoilor pieței unice și că această inițiativă trebuie să rămână accesibilă la nivel mondial și să se adapteze la evoluțiile tehnologice;

76.  susține intenția Comisiei de a elimina barierele, în special pe cele tehnice și juridice, din calea liberei circulații a datelor și a serviciilor de date, precum și cerințele disproporționale de localizare a datelor și de a promova interoperabilitatea datelor prin stabilirea unei legături între Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului și Inițiativa privind fluxul liber al datelor; consideră că, pentru a construi o societate digitală, fluxul liber al datelor trebuie să fie considerat a cincea libertate de pe piața unică; observă că, pentru a valorifica întregul potențial al cloud computingului, sunt necesare un cadru juridic clar, precum și competențe și resurse suficiente în materie de administrare a volumelor mari de date și recunoașterea calificărilor profesionale relevante; îndeamnă Comisia să colaboreze cu părțile interesate, în special cu sectorul în cauză, pentru a identifica posibilități de formare pentru acest sector în ceea ce privește volumele mari de date și codarea, inclusiv în cadrul Agendei pentru noi competențe, și să creeze măsuri de stimulare a părților interesate, în special a IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate, pentru ca acestea să utilizeze, să pună la dispoziție și să facă schimb de date în cadrul pieței unice;

77.  salută propunerea Comisiei, conformă cu „Manifestul pentru tehnologiile cuantice”, de a lansa o inițiativă emblematică de amploare, de circa 1 miliard de euro, în domeniul tehnologiei cuantice; subliniază însă că, pentru a se accelera dezvoltarea acesteia și pentru a se produce bunuri comerciale pentru public și utilizatori privați, este esențial să se procedeze la consultări transparente și deschise cu părțile interesate;

Valorificarea în comun a datelor deschise și a celor din cercetare

78.  salută faptul că dezvoltarea EOSC le va permite cercetătorilor și oamenilor de știință să dispună de un sistem în care să stocheze, să valorifice în comun, să utilizeze și să reutilizeze datele și care poate pune temelia unei economii inovatoare în UE, bazată pe date; subliniază că beneficiile valorificării în comun a datelor se bucură de o largă recunoaștere;

79.  constată caracterul esențial pe care datele l-au dobândit în procesele decizionale de la nivel local, național și mondial; subliniază că valorificarea în comun a datelor prezintă beneficii importante pentru autoritățile locale și regionale, iar publicarea progresivă a datelor guvernamentale îmbunătățește procesul democratic și asigură noi oportunități pentru întreprinderi;

80.  sprijină eforturile Comisiei, precum și pe cele ale sectorului în cauză din UE, ale cercetătorilor și mediului universitar de a dezvolta parteneriate de tip public-privat (PPP) privind valoarea volumelor mari de date, în conjuncție cu PPPc privind calculul de înaltă performanță, care să stimuleze coagularea în jurul conceptului de calcul de înaltă performanță și al datelor, punând astfel temelia unei economii europene înfloritoare bazate pe date; sprijină PPP pentru securitatea informatică care stimulează cooperarea între actorii privați și publici în stadiile timpurii ale proceselor de cercetare și inovare, pentru a se putea identifica soluții inovatoare și fiabile la nivel european;

81.  subliniază că Comisia ar trebui să coopereze îndeaproape și pe cât de timpuriu posibil cu partenerii din acest sector, mai ales cu IMM-uri și întreprinderi nou-înființate, pentru a garanta luarea în considerare și integrarea corespunzătoare în stadiile ulterioare ale inițiativei a cerințelor înaintate de întreprinderi și de sector;

82.  încurajează administrațiile publice să aibă în vedere servicii cloud sigure, fiabile și protejate, implementând un cadru juridic clar și elaborând în continuare mecanisme de certificare specifice tehnologiei cloud; consideră că întreprinderile și consumatorii trebuie să se simtă încrezători în noile tehnologii;

83.  consideră că administrațiile publice ar trebui să aibă în mod implicit acces deschis la datele guvernamentale publice; solicită să fie realizate progrese cu privire la gradul și ritmul în care informațiile sunt declasificate ca date deschise, la identificarea seriilor principale de date ce trebuie publicate și la promovarea reutilizării datelor deschise într-o formă deschisă;

84.  observă că dezvoltarea nemaipomenită a tehnologiilor digitale reprezintă forța motrice principală care generează fluxuri imense de date neprelucrate în mediile cloud, iar acest volum enorm de fluxuri de date brute duce la creșterea complexității computaționale și a consumului de resurse în sistemele de extracție a datelor în mediile cloud; constată că conceptul de valorificare a datelor în funcție de utilizarea acestora permite prelucrarea lor în apropierea sursei și transformarea fluxurilor brute în modele de cunoaștere funcționale; subliniază că aceste modele de cunoaștere dispun de o dublă utilitate ca disponibilitate a modelelor de cunoaștere locale pentru acțiuni imediate, precum și pentru valorificare participativă a datelor în mediile cloud;

85.  salută Concluziile Consiliului din mai 2016 privind tranziția către un sistem al științei deschise, mai ales declarația ca principiul de bază pentru reutilizarea optimă a datelor din cercetare să fie „cât mai deschis cu putință, dar închis în măsura în care este necesar”;

Extrageri de text și de date

86.  subliniază că deplina disponibilitate a datelor publice în cadrul EOSC nu va fi suficientă pentru înlăturarea tuturor barierelor din calea cercetării bazate pe date;

87.  subliniază că inițiativa trebuie completată de un cadru juridic modern privind dreptul de proprietate intelectuală, care să permită combaterea fragmentării și a absenței de interoperabilitate între procesele de cercetare în domeniul datelor la nivel european;

88.  consideră că inițiativa ar trebui să asigure echilibrul dintre drepturile cercetătorilor, titularii de drepturi și alte părți din domeniul științific cu respectarea deplină a drepturilor ce le revin autorilor și editorilor, susținând totodată cercetarea inovatoare în Europa;

89.  consideră că datele din cercetare pot fi valorificate în comun în cadrul EOSC, fără a aduce niciun prejudiciu dreptului de proprietate intelectuală deținut de cercetători sau de institute de cercetări, dacă se instituite modele de licențiere, unde se impune acest lucru; consideră că bunele practici în acest sens au fost introduse prin proiectul-pilot „Date din cercetare cu caracter deschis” din cadrul programului Orizont 2020;

90.  consideră că Directiva 96/9/CE privind protecția juridică a bazelor de date, care necesită o modernizare, restricționează utilizarea de date fără a face dovada creării de valoare economică sau juridică;

Protecția datelor, drepturile fundamentale și securitatea datelor

91.  îndeamnă Comisia să ia măsuri în vederea armonizării mai accentuate a legislațiilor tuturor statelor membre, pentru a evita confuziile jurisdicționale și fragmentarea și pentru a asigura transparența pe piața unică digitală;

92.  consideră că Uniunea Europeană este exemplul de urmat în materie de protecție a confidențialității și militează pentru un grad mai ridicat de protecție a datelor la nivel mondial;

93.  subliniază că este necesară o abordare coordonată la nivelul autorităților de protecție a datelor, al organelor de decizie și al sectorului, pentru a ajuta organizațiile în această tranziție, asigurând instrumente de garantare a conformității și interpretarea și aplicarea uniformă a obligațiilor și familiarizând publicul și mediul de afaceri cu aspectele cele mai importante;

94.  atrage atenția asupra statutului Europei de importator și exportator mondial de servicii digitale, ceea ce presupune existența unei solide tehnologii de cloud computing și a unei economii a datelor cu caracter competitiv; solicită Comisiei să preia inițiativa în crearea unor standarde uniforme și acceptate la nivel mondial pentru protecția datelor cu caracter personal;

95.  consideră că fluxurile de date la nivel mondial sunt esențiale pentru comerțul internațional și pentru creșterea economică și că Inițiativa Comisiei privind fluxul liber de date ar trebui să permită societăților ce își desfășoară activitatea în Europa, mai ales în sectorul în dezvoltare al cloud computingului, să se afle în primul eșalon al cursei pentru inovare la nivel mondial; subliniază că unul dintre obiectivele inițiativei ar trebui să fie eliminarea tuturor restricțiilor arbitrare cu privire la locul ales de societăți pentru a-și amplasa infrastructura sau pentru a stoca datele, astfel de restricții putând să afecteze evoluția economică a Europei;

96.  consideră că legislația actuală a UE privind protecția datelor, în special Regulamentul general privind protecția datelor și Directiva privind protecția datelor în materie de asigurare a respectării legii [Directiva (UE) 2016/680](10) adoptate recent, prevede garanții solide de protecție a datelor cu caracter personal, inclusiv a datelor colectate, agregate și pseudonimizate în scopul cercetării științifice și a datelor sensibile legate de sănătate, precum și condiții specifice privind publicarea și divulgarea acestora, dreptul persoanelor vizate de a se opune prelucrării ulterioare și, de asemenea, norme privind accesul autorităților de aplicare a legii în cadrul anchetelor penale; invită Comisia să ia în considerare aceste garanții pentru dezvoltarea EOSC și punerea în aplicare a normelor care reglementează accesul la datele stocate în acesta; recunoaște că o abordare armonizată a punerii în aplicare a Regulamentul general privind protecția datelor, care să cuprindă orientări, instrumente pentru a asigura conformitatea și campanii de informare a cetățenilor, cercetătorilor și întreprinderilor este esențială, în special pentru dezvoltarea EOSC și facilitarea cooperării în domeniul cercetării, inclusiv prin calculul de înaltă performanță;

97.  consideră că fluxul liber de date este benefic pentru economia digitală și pentru dezvoltarea științei și cercetării; subliniază faptul că inițiativa Comisiei privind libera circulație a datelor ar trebui să permită sectorului european în creștere în domeniul cloud computingului să se situeze în fruntea cursei mondiale pentru inovare, inclusiv în scopuri științifice și de inovare; reamintește că orice transfer de date cu caracter personal către infrastructuri de tip cloud sau către alți destinatari situați în afara Uniunii ar trebui să respecte normele privind transferurile prevăzute în Regulamentul general privind protecția datelor, iar inițiativa Comisiei privind libera circulație a datelor ar trebui să fie în conformitate cu aceste dispoziții; subliniază faptul că această inițiativă ar trebui, de asemenea, să reducă restricțiile privind locul în care societățile ar trebui să își situeze infrastructura sau să își stocheze datele, deoarece acestea ar sta în calea dezvoltării economiei Europei și ar împiedica oamenii de știință să profite pe deplin de activitatea științifică bazată pe date, menținând totodată restricțiile în conformitate cu legislația în materie de protecție a datelor pentru a preveni în viitor eventuale abuzuri în raport cu EOSC;

98.  crede cu fermitate că Uniunea ar trebui să fie în prima linie în ceea ce privește securitatea și protecția datelor cu caracter personal, inclusiv a datelor sensibile, și ar trebui să promoveze un nivel ridicat de protecție a datelor și de securitate a datelor la nivel mondial; consideră că, pentru întreprinderile europene, cadrul UE de protecție a datelor, împreună cu o strategie cuprinzătoare în domeniul securității informatice care să asigure infrastructuri de date fiabile protejate împotriva pierderii datelor, a intruziunii sau atacurilor, ar putea constitui un avantaj competitiv în ceea ce privește protecția vieții private; îndeamnă Comisia să se asigure că EOSC va apăra independența științifică și obiectivitatea cercetării și va proteja lucrările comunității științifice de pe teritoriul Uniunii;

99.  invită Comisia să se asigure că problemele legate de drepturile fundamentale, confidențialitate, protecția datelor, drepturile de proprietate intelectuală și informațiile sensibile sunt soluționate prin respectarea strictă a Regulamentul general privind protecția datelor și a Directivei privind protecția datelor (95/46/CE); subliniază că amenințările la adresa securității infrastructurii de cloud capătă un caracter din ce în ce mai internațional, mai difuz și mai complex, împiedică utilizarea mai intensă a acesteia și impune o cooperare la nivel european; îndeamnă Comisia și autoritățile statelor membre să coopereze, după consultarea Agenției Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA), în ceea ce privește crearea unei infrastructuri digitale sigure și fiabile și asigurarea unor niveluri de securitate informatică ridicate, în conformitate cu Directiva NIS;

100.  solicită Comisiei să se asigure că această inițiativă corespunde obiectivului ce i-a fost atribuit, că este orientată spre viitor și adaptată la acesta și că are un caracter neutru din punct de vedere tehnologic și subliniază că Comisia și statele membre trebuie să se lase ghidați de evoluțiile pieței și ale domeniului cloud computingului însuși pentru a putea veni în întâmpinarea actualelor și viitoarelor nevoi din acest sector și pentru a stimula inovarea în rândul tehnologiilor cloud;

101.  ia act de potențialul reprezentat de volumele mari de date pentru stimularea inovării tehnologice și pentru construirea unei economii bazate pe cunoaștere; subliniază că reducerea obstacolelor din calea valorificării în comun a cunoașterii va stimula competitivitatea întreprinderilor și va aduce beneficii și autorităților locale și regionale; subliniază că este important să se asigure portabilitatea datelor;

102.  invită Comisia și statele membre să colaboreze cu inițiativele de stabilire a standardelor lansate de sectorul însuși, pentru a garanta că piața unică rămâne accesibilă țărilor terțe și sensibilă la evoluția tehnologică, evitându-se barierele din calea inovării și a competitivității în Europa; subliniază că stabilirea de standarde în materie de securitate a datelor și de confidențialitate este strâns legată de problema jurisdicției, autoritățile naționale având un rol important de jucat;

103.  evidențiază că trebuie acordată atenție inițiativelor în curs pentru a se evita paralelismele ce pot obstrucționa deschiderea, concurența și creșterea și că standardele dictate de piață, de nivel european, privind valorificarea în comun a datelor trebuie să fie conforme cu standardele internaționale;

104.  evidențiază necesitatea de a găsi un echilibru între preocupările legitime privind protecția datelor și necesitatea de a garanta „un flux liber de date”, încă neexploatat; solicită ca normele în vigoare privind protecția datelor să fie respectate pe piața volumelor mari de date deschise;

105.  susține propunerea de atribuire din oficiu a caracterului deschis datelor din cercetare pentru noile proiecte din cadrul Orizont 2020, dat fiind că datele din cercetările finanțate din fonduri publice reprezintă un bun public, produs în interesul public și ar trebui puse la dispoziția publicului cu cât mai puține restricții, în timp util și de o manieră responsabilă;

106.  observă că Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului se axează pe sectoare potențial sensibile din domeniul cercetării și dezvoltării și pe e-portalurile guvernamentale; repetă că securitatea informatică pentru serviciile cloud poate fi cel mai bine asigurată în cadrul Directivei NIS;

107.  evidențiază importanța asigurării interoperabilității diverselor echipamente conectate la rețele, a securității și a promovării lanțurilor de aprovizionare cu componente, toate aceste elemente fiind importante pentru comercializarea acestei tehnologii;

o
o   o

108.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 45.
(2) JO L 318, 4.12.2015, p. 1.
(3) JO L 175, 27.6.2013, p. 1.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0089.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0009.
(6) JO C 482, 23.12.2016, p. 89.
(7) JO C 468, 15.12.2016, p. 19.
(8) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.
(9) JO L 194, 19.7.2016, p. 1.
(10) JO L 119, 4.5.2016, p. 89.


Investiții în locuri de muncă și în creștere - valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene
PDF 392kWORD 64k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la investiții în locuri de muncă și în creștere – valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene: o evaluare a raportului în temeiul articolului 16 alineatul (3) din RDC (2016/2148(INI))
P8_TA(2017)0053A8-0385/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (denumit în continuare „RDC”)(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1302/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) în ceea ce privește clarificarea, simplificarea și îmbunătățirea constituirii și funcționării unor astfel de grupări(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 și (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Investiții în locuri de muncă și în creștere – Valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene” (COM(2015)0639),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2016 referitoare la accelerarea punerii în aplicare a politicii de coeziune(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la sinergiile pentru inovare: fondurile structurale și de investiții europene, Orizont 2020 și alte fonduri europene în domeniul inovării și programe ale UE(10),

–  având în vedere Rezoluția din 26 noiembrie 2015 referitoare la tema simplificării și a orientării către performanță a politicii de coeziune în perioada 2014-2020(11),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 februarie 2016 privind investiții în locuri de muncă și în creștere - valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 mai 2016 privind Comunicarea Comisiei intitulată „Investiții în locuri de muncă și în creștere – Valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene(12),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 9 iulie 2015 intitulat „Rezultatul negocierilor privind acordurile de parteneriat și programele operaționale”(13),

–  având în vedere cel de-al șaselea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială (COM(2014)0473),

–  având în vedere studiul Direcției Generale Politici Interne (Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune) din iunie 2016, intitulat „Maximizarea sinergiilor dintre fondurile structurale și de investiții europene și alte instrumente ale UE pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020”,

–  având în vedere studiul Direcției Generale Politici Interne (Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune) din septembrie 2016, intitulat „Evaluarea raportului în temeiul articolului 16 alineatul (3) din RDC”,

–  având în vedere analiza Direcției Generale Politici Interne (Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune) din septembrie 2016, intitulată „Instrumente financiare în perioada de programare 2014-2020: primele experiențe ale statelor membre”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și Comisiei pentru cultură și educație (A8-0385/2016),

A.  întrucât politica de coeziune reprezintă o parte semnificativă a bugetului UE, însumând aproximativ o treime din toate cheltuielile;

B.  întrucât, cu un buget de 454 miliarde EUR pentru perioada 2014-2020, fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) sunt principalul instrument al politicii de investiții a UE și o sursă vitală de investiții publice în numeroase state membre, având ca rezultat asigurarea unui număr mai mare de locuri de muncă, a creșterii și a investițiilor în toată UE, precum și reducerea disparităților la nivel regional și local, pentru a promova incluziunea economică, socială și teritorială;

C.  întrucât acordurile de parteneriat (AP) stau la baza raportului întocmit în temeiul articolului 16 alineatul (3), prezentat de Comisie;

D.  întrucât negocierile pentru AP și programele operaționale (PO) pentru perioada 2014-2020 au constituit un exercițiu modernizat, bine ajustat și intensiv, cu un nou cadru pentru performanțe, condiționalități ex-ante și concentrare tematică, dar au dus, de asemenea, la întârzieri grave în ceea ce privește inițierea efectivă a punerii în aplicare a politicii de coeziune și din cauza deficiențelor de capacitate administrativă a câtorva regiuni și state membre, procesul fiind încetinit și mai mult de procedura de desemnare a autorităților de management;

E.  întrucât este de necontestat faptul că, din cauza adoptării târzii a cadrului de reglementare, la sfârșitul anului 2013, ca urmare a negocierilor îndelungate și a ajungerii cu întârziere la un acord privind CFM, programele operaționale nu au putut fi adoptate la timp; întrucât, prin urmare, implementarea PO a demarat lent, influențând, astfel, adoptarea politicii în teren;

F.  întrucât au fost stabilite dispoziții comune pentru toate cele cinci fonduri ESI, consolidându-se astfel relația dintre acestea;

G.  întrucât politica de coeziune se confruntă în perioada actuală cu numeroase provocări politice și economice, care decurg din criza financiară, care a dus la o scădere a investițiilor publice în multe state membre, ceea ce a făcut ca fondurile ESI și cofinanțarea de către statele membre să rămână principalul instrument de investiții publice în multe state membre, precum și din criza migrației;

H.  întrucât în perioada de programare 2014-2020, politica de coeziune se caracterizează printr-o abordare mai focalizată a politicilor prin intermediul concentrării tematice și susținând prioritățile și obiectivele Uniunii;

I.  întrucât, în această perioadă de programare, fondurile ESI sunt mai puternic orientate spre rezultate și clădite pe un mediu de investiții care permite o mai mare eficacitate;

J.  întrucât trebuie să existe o mai bună aliniere a investițiilor realizate în cadrul politicii de coeziune cu prioritățile Strategiei UE 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și cu semestrului european;

K.  întrucât Grupul operativ pentru o mai bună punere în aplicare a contribuit la eliminarea blocajelor și recuperarea întârzierilor în ceea ce privește alocarea fondurilor,

Difuzarea rezultatelor, comunicarea și vizibilitatea

1.  ia act de faptul că Europa trece printr-o etapă dificilă pe plan economic, social și politic, astfel încât este nevoie mai mult ca oricând de o politică de investiții eficientă, orientată către creștere economică și ocuparea forței de muncă, apropiată de cetățeni și mai bine adaptată cerințelor teritoriale specifice, care ar trebui să urmărească combaterea șomajului și a inegalităților sociale în cadrul Uniunii, creând valoare adăugată europeană; consideră că, pentru a recâștiga încrederea cetățenilor săi, UE trebuie să inițieze procese de ajustare pentru a îndeplini cerințele stabilite la articolul 9 din TFUE;

2.  ia act de faptul că politica de coeziune pentru perioada 2014-2020 a fost revizuită în profunzime, necesitând o schimbare de mentalitate și de metode de lucru la toate nivelurile de guvernanță, inclusiv în ceea ce privește coordonarea orizontală și implicarea părților interesate, precum și, în măsura posibilului, dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității; subliniază că recentele reforme orientate spre viitor și exemplare sunt adesea ignorate, iar politica de coeziune este încă adesea percepută ca o politică tradițională de cheltuieli, mai degrabă decât ca o politică de dezvoltare și investiții cu rezultate concrete;

3.  observă că comunicarea privind proiectele în domeniul politicii de coeziune ar trebui să se concentreze în principal pe valoarea adăugată europeană, pe solidaritate și pe vizibilitatea poveștilor de succes, subliniind, în același timp, importanța schimbului de bune practici și trăgând învățăminte din proiectele care nu reușesc să își îndeplinească obiectivele; insistă asupra necesității de a moderniza și a intensifica comunicarea pe tema fondurilor ESI; insistă asupra necesității de a identifica și implementa noi instrumente de comunicare a rezultatelor politicii de coeziune. consideră că este necesar să se investească în sisteme regionale de informații și culegere de date, în cadrul unui efort continuu de a crea și actualiza bazele de date, ținând seama de nevoile, particularitățile și prioritățile locale și regionale, ca în cazul platformei deja existente S3, fapt care i-ar permite publicului interesat să verifice cu adevărat valoarea adăugată europeană a proiectelor;

4.  subliniază faptul că, pentru a îmbunătăți comunicarea privind fondurile ESI și vizibilitatea acestora, trebuie pus un accent mai puternic pe participarea părților interesate și a beneficiarilor și pe implicarea cetățenilor în elaborarea și punerea în aplicare a politicii de coeziune într-un mod semnificativ; în plus, îndeamnă Comisia, statele membre, regiunile și orașele să comunice mai mult cu privire atât la realizările politicii de coeziune, cât și la învățămintele care trebuie trase și să prezinte un plan de acțiune coordonat și specific;

Concentrarea tematică

5.  salută concentrarea tematică, deoarece s-a dovedit a fi un instrument util pentru crearea unei politici focalizate și pentru o eficacitate sporită pentru prioritățile UE și Strategia UE 2020, intensificând procesul transformării cunoștințelor în inovații, locuri de muncă și creștere economică; invită, prin urmare, statele membre și autoritățile regionale și locale să ia decizii clare în ceea ce privește prioritățile în materie de investiții, să selecteze proiecte numai pe baza priorităților stabilite pentru fondurile ESI și să recurgă la procese de punere în aplicare raționalizate și eficiente;

6.  remarcă faptul că o analiză a concentrării tematice ar trebui să evidențieze modul în care alegerile strategice ale statelor membre și alocarea resurselor pentru obiectivele tematice satisfac nevoile specifice ale teritoriilor; regretă că acest aspect este mai puțin evident în raportul Comisiei întocmit în temeiul articolului 16;

7.  consideră că rezultatele și beneficiile politicii de coeziune trebuie să fie expuse într-o manieră mai eficace, nu în ultimul rând pentru a restabili încrederea în proiectul european;

8.  insistă ca politica de coeziune să continue să prezinte o concentrare tematică, permițând totodată un grad de flexibilitate suficient pentru a ține seama de nevoile specifice fiecărei regiuni, în special de nevoile specifice ale regiunilor mai puțin dezvoltate, după cum se prevede în regulamente; solicită continuarea investirii de fonduri ESI în regiunile aflate în tranziție, pentru a menține rezultatele obținute cu ajutorul resurselor și eforturilor deja investite;

9.  subliniază, în special, că ar trebui să se aibă în vedere condițiile din regiunile urbane sau rurale, din așa-numitele „regiuni rămase în urmă” și din regiunile cu handicapuri naturale sau geografice permanente și ar trebui să se elaboreze politici de sprijin corespunzătoare pentru dezvoltarea acestor regiuni, care, în absența politicii de coeziune, este posibil să nu fi putut ajunge din urmă regiunile mai dezvoltate; invită Comisia să urmărească și să extindă strategii de punere în aplicare a unei agende urbane, împreună cu autoritățile locale și cu regiunile metropolitane, gândite ca centre de creștere ale UE; reamintește, în acest context, că este important să existe suficientă flexibilitate pentru ca statele membre și regiunile să sprijine noile provocări în materie de politici, cum ar fi cele legate de imigrare (având în vedere, în același timp, obiectivele inițiale și încă relevante ale politicii de coeziune și nevoile specifice ale regiunilor), precum și dimensiunea digitală a politicii de coeziune înțeleasă într-un sens larg (inclusiv TIC și aspectele legate de accesul în bandă largă, care sunt legate de finalizarea pieței unice digitale); atrage atenția asupra strategiei privind uniunea energetică, strategiei privind economia circulară și angajamentelor asumate de UE în temeiul Acordului de la Paris privind schimbările climatice, întrucât fondurile ESI au un rol important de jucat în ceea ce privește implementarea acestora;

10.  consideră că ar trebui să se acorde mai multă atenție zonelor subregionale, cu acumulări considerabile de provocări, aflate adesea în zone de sărăcie, în comunități segregate și în cartiere defavorizate, cu o suprareprezentare a grupurilor marginalizate, precum cele de romi;

11.  sprijină trecerea treptată de la concentrarea asupra proiectelor mari legate de infrastructură la axarea pe stimularea economiei bazate pe cunoaștere, a inovării și a incluziunii sociale, precum și pe consolidarea capacității și autonomizarea actorilor, inclusiv a celor din societatea civilă, în ceea ce privește politica de coeziune, ținând totodată seama de caracteristicile specifice ale regiunilor mai puțin dezvoltate care au încă nevoie de sprijin în domeniul dezvoltării infrastructurii și pentru care soluțiile bazate pe piață nu sunt întotdeauna viabile, având de asemenea în vedere faptul că ar trebui să existe flexibilitate pentru a permite fiecărui stat membru să investească în funcție de prioritățile sale, astfel cum se prevede în acordurile de parteneriat, pentru a-și promova dezvoltarea economică, socială și teritorială;

12.  consideră că fondurile ESI, inclusiv în special programele de cooperare teritorială europeană, ar trebui să fie folosite pentru crearea și promovarea unor locuri de muncă de calitate și a unor sisteme de învățare pe tot parcursul vieții și de calificare/reconversie profesională de calitate, inclusiv pentru infrastructura școlară, pentru a le permite lucrătorilor să se adapteze în bune condiții la realitățile în schimbare ale mediului profesional și pentru a stimula creșterea sustenabilă, competitivitatea și dezvoltarea și prosperitatea comune, cu obiectivul de a edifica o Europă sustenabilă, incluzivă și echitabilă din punct de vedere social, punând totodată accentul pe zonele cel mai puțin dezvoltate și pe sectoarele care se confruntă cu probleme structurale și sprijinind grupurile cele mai vulnerabile și expuse din societate, în special tinerii (alături de programe precum Erasmus+) și persoanele care au mai puține competențe sau sunt mai puțin calificate, promovând un nivel mai ridicat de ocupare a forței de muncă prin intermediul economiei circulare și prevenind abandonul școlar timpuriu; atrage atenția asupra faptului că FSE este un instrument care sprijină punerea în aplicare a politicilor de interes public;

13.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că șomajul, în special șomajul în rândul tinerilor și al femeilor și cel din zonele rurale, rămâne la un nivel foarte ridicat în numeroase state membre, în pofida tuturor eforturilor, iar politica de coeziune trebuie să ofere răspunsuri și la această problemă; recomandă Comisiei să acorde mai multa atenție impactului politicii de coeziune asupra promovării ocupării forței de muncă și reducerii șomajului; în acest context, ia act de faptul că inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri” (YEI) a fost integrată în 34 de programe finanțate din FSE desfășurate în cele 20 de state membre eligibile, ceea ce le permite tinerilor să beneficieze de măsurile YEI pentru a dobândi competențe și calificări; este totuși preocupat de întârzierea cu care s-a început punerea în aplicare a YEI și de modul în care Garanția pentru tineret este pusă în aplicare în anumite regiuni; îndeamnă statele membre să își intensifice eforturile pentru a obține rezultate substanțiale și concrete rapid și cu succes în urma fondurilor investite, în special în ceea ce privește fondurile puse la dispoziție sub formă de plăți în avans, precum și să se asigure că YEI este pusă în aplicare corect și să asigure condiții de muncă decente pentru lucrătorii tineri; solicită, în special, să se țină seama de nevoile reale ale comunității de afaceri atunci când sunt folosite fondurile ESI pentru a răspunde necesităților în materie de formare, cu scopul de a crea oportunități reale de ocupare a forței de muncă și a ajunge la ocuparea forței de muncă pe termen lung; consideră că lupta împotriva șomajului în rândul tinerilor, incluziunea socială și viitoarele provocări demografice cu care Europa se confruntă în prezent și se va confrunta în viitorul pe termen mediu ar trebui să fie domeniile principale asupra cărora să se concentreze politica de coeziune; solicită continuarea YEI după 2016, pentru a sprijini eforturile de combatere a șomajului în rândul tinerilor, realizându-se totodată o analiză aprofundată a funcționării acestei inițiative, care va permite efectuarea ajustărilor necesare pentru a-i spori eficacitatea;

14.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la faptul că, în cazul Garanției pentru tineret, care în perioada 2014-2020 va beneficia de o finanțare totală de 12,7 miliarde EUR asigurată de FSE și de YEI, și care, în virtutea acestei finanțări, este deja considerată drept principala forță motrice în sprijinul eforturilor de stimulare a ocupării forței de muncă în rândul tinerilor, Comisia nu a realizat o analiză costuri-beneficii, aceasta fiind procedura standard pentru toate inițiativele importante ale Comisiei; constată, prin urmare, că există un deficit de informații cu privire la costul global potențial asociat punerii în aplicare a garanției la nivelul UE, iar Curtea de Conturi Europeană a subliniat că există riscul ca finanțarea totală să nu fie suficientă;

15.  subliniază importanța comunicării, în special a comunicării digitale, prin care un număr cât mai mare de tineri pot avea acces la informații referitoare la posibilitățile de a beneficia de asistența cofinanțată prin fondurile UE pentru a găsi cursuri de formare, stagii sau un loc de muncă; solicită să se intensifice activitățile de comunicare cu scopul de a promova portaluri precum DROP’PIN și EURES și de a spori oportunitățile de mobilitate de care beneficiază tinerii în cadrul pieței interne, domeniu considerat cel mai important potențial nevalorificat pentru combaterea șomajului în UE;

16.  invită Comisia să se asigure că statele membre respectă Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap atunci când pun în aplicare proiecte susținute din fonduri ESI, incluzând obiectivul promovării trecerii de la traiul instituționalizat la cel în comunitate pentru persoanele cu dizabilități;

17.  reamintește că finalizarea rețelei centrale TEN-T este una din prioritățile politicii de transport europene, iar fondurile ESI sunt un instrument foarte important pentru punerea în aplicare a acestui proiect; subliniază necesitatea de a exploata potențialul fondurilor ESI pentru a conecta capacitățile oferite de rețelele TEN-T centrale și globale cu infrastructura de transport regională și locală; recunoaște rolul important jucat de Fondul de coeziune în procesul de îmbunătățire a infrastructurii și a conectivității în Europa și insistă asupra necesității de a menține acest fond în noul cadru financiar post-2020;

18.  subliniază că multimodalitatea transportului ar trebui să fie un criteriu esențial în evaluarea proiectelor de infrastructură finanțate prin fondurile ESI, dar că acesta nu ar trebui să fie unicul criteriu utilizat pentru a evalua proiectele propuse, în special în cazul statelor membre cu nevoi importante în materie de investiții în domeniul infrastructurii de transport;

19.  subliniază necesitatea menținerii meseriilor tradiționale, inclusiv a meșteșugurilor tradiționale și a competențelor asociate, precum și necesitatea instituirii unor strategii de stimulare a dezvoltării antreprenoriatului în acest domeniu, cu scopul de a conserva identitatea culturală a sectorului meseriilor tradiționale; reamintește importanța susținerii activității legate de formarea profesională și mobilitatea tinerilor artizani, bărbați și femei;

Condiționalități ex ante

20.  subliniază că monitorizarea eficace a condiționalităților ex-ante este necesară pentru a înregistra eforturile și realizările; consideră că condiționalitățile ex ante, în special cea referitoare la strategiile de cercetare și inovare pentru specializare inteligentă (RIS3), și-au dovedit utilitatea și propune ca acestea să fie îmbunătățite în continuare; subliniază că ar trebui să de acorde o mai mare atenție consolidării microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii;

21.  atrage atenția asupra faptului că un procent semnificativ din condiționalitățile ex ante nu au fost încă îndeplinite; solicită, prin urmare, o analiză a situației actuale și adoptarea unor măsuri specifice pentru remedierea acestei situații, fără a compromite absorbția optimă a fondurilor sau a diminua eficiența politicii de coeziune;

Întocmirea bugetului în funcție de performanțe

22.  subliniază că cadrul de reglementare pentru perioada 2014-2020 și acordurile de parteneriat au dus la o abordare puternic orientată spre rezultate în programele de coeziune și că această abordare poate fi un exemplu și pentru alte părți ale cheltuielilor bugetare ale UE; salută introducerea indicatorilor comuni, care ar permite măsurarea și compararea rezultatelor; consideră că trebuie să continue activitatea de elaborare a indicatorilor, pentru a îmbunătăți dovezile privind cheltuielile din fondurile ESI și a optimiza selecția proiectelor;

23.  subliniază că o inovație importantă a fost introducerea concentrării tematice, potrivit căreia investițiile se concentrează pe obiective și priorități specifice, care corespund indicatorilor de performanță și obiectivelor convenite în mod expres pentru toate temele;

24.  reamintește că pentru fiecare stat membru a fost introdusă o rezervă de performanță, care constă în 6 % din resursele alocate fondurilor ESI; reamintește că, pe baza rapoartelor naționale din 2017 și a evaluării performanței din 2019, rezerva urmează să fie alocată doar programelor și priorităților care și-au atins obiectivele de etapă; solicită flexibilitate în lansarea de noi angajamente din rezerva de performanță atunci când programele și-au atins obiectivele și reperele în anii următori; solicită Comisiei să evalueze dacă rezerva de performanță creează într-adevăr valoare adăugată sau a condus la creșterea birocrației;

Semestrul european

25.  ia act de faptul că, în cadrul procesului de programare, statele membre au considerat că peste două treimi din recomandările specifice fiecărei țări care au fost adoptate în 2014 sunt relevante pentru investițiile realizate în cadrul politicii de coeziune și salută faptul că au fost avute în vedere la stabilirea priorităților de programare; recunoaște că, în viitorul apropiat, recomandările specifice fiecărei țări ar putea să antreneze modificări ale programelor finanțate din fondurile ESI, asigurând sprijin pentru reformele structurale în statele membre; subliniază că recomandările specifice fiecărei țări și programele naționale de reformă (PNR) constituie o legătură clară între fondurile ESI și procesele semestrului european;

26.  subliniază importanța stabilirii unei legături echilibrate între politica de coeziune și semestrul european, întrucât ambele vizează atingerea acelorași obiective în cadrul Strategiei Europa 2020, fără a aduce atingere îndeplinirii obiectivelor de coeziune socială, economică și teritorială în vederea reducerii disparităților, astfel cum se stabilește prin tratate; consideră că ar trebui reanalizat raționamentul care stă la baza suspendării fondurilor ESI în cazul abaterii de la obiectivele vizate de semestrul european, întrucât aceasta ar putea fi contraproductivă pentru stimularea creșterii economice și a creării de locuri de muncă;

Sinergii și instrumente financiare

27.  ia act de faptul că cadrul de reglementare pentru fondurile ESI pentru perioada 2014-2020 sprijină instrumentele financiare; subliniază, totuși, că utilizarea granturilor este încă indispensabilă; constată că pare să se pună accent pe o trecere treptată de la granturi la împrumuturi și garanții; subliniază că această tendință a fost consolidată de Planul de investiții pentru Europa și de recent instituitul Fond european pentru investiții strategice (FEIS); observă, de asemenea, că utilizarea abordării multifond pare în continuare dificilă; subliniază, având în vedere complexitatea acestor instrumente, importanța vitală a acordării de sprijin adecvat instituțiilor locale și regionale în formarea funcționarilor responsabili de gestionarea lor; reamintește că instrumentele financiare au putea oferi soluții pentru utilizarea eficientă a bugetului UE, contribuind alături de granturi la realizarea de investiții pentru stimularea creșterii economice și crearea de locuri de muncă sustenabile;

28.  subliniază că se urmărește o agendă diferită pentru FEIS, prezentate ca o poveste de succes în ceea ce privește punerea în aplicare și rezultatele rapide sub forma operațiunilor existente, în pofida deficiențelor semnificative, cum ar fi absența adiționalității; în acest context, solicită Comisiei să prezinte date specifice privind impactul FEIS în ceea ce privește creșterea și ocuparea forței de muncă și după evaluare să prezinte învățăminte pentru a permite valorificarea cu mai mult succes a fondurilor ESI pentru noua perioadă de programare, începând cu 2021; solicită, pe lângă avizul nr. 2/2016 al Curții de Conturi Europene,(14) o analiză a contribuțiilor FEIS la obiectivele fondurilor ESI și un bilanț al realizărilor FEIS în ceea ce privește prioritățile sale;

29.  remarcă, totuși, lipsa de dovezi cu privire la efectele și rezultatele obținute de instrumentele financiare și legătura vagă dintre aceste instrumente financiare și obiectivele și prioritățile generale ale UE;

30.  observă că raportul Comisiei Europene întocmit în temeiul articolului 16 oferă puține informații despre coordonarea și sinergiile între diferite programe și cu instrumentele altor domenii de politică și, în special, nu a prezentat întotdeauna date fiabile referitoare la rezultatele preconizate ale programelor aferente FSE și YEI; subliniază că existența unui regulament comun pentru cele cinci fonduri ESI a accentuat sinergia între acestea, inclusiv în cadrul celui de-al doilea pilon, al politicii agricole comune; este convins că ar trebui consolidate sinergiile cu alte politici și instrumente, inclusiv cu FEIS și cu alte instrumente financiare, pentru a maximiza impactul investițiilor; subliniază că normele privind ajutoarele de stat se aplică fondurilor ESI, dar nu și FEIS și programului Orizont 2020 și acest lucru cauzează probleme în ceea ce privește creșterea nivelului de sinergie între fonduri, programe și instrumente; subliniază faptul că, pentru a asigura complementaritatea și sinergia necesare între FEIS, instrumentele financiare și fondurile ESI, chestiunea normelor privind ajutoarele de stat ar trebui examinată în continuare pentru a fi clarificată, simplificată și adaptată în consecință; solicită Comisiei să ofere orientări cuprinzătoare autorităților de management privind combinarea FEIS cu instrumentele de gestiune partajată și directă, inclusiv cu fondurile ESI, cu Mecanismul pentru interconectarea Europei și cu programul Orizont 2020;

31.  susține continuarea utilizării echilibrate a instrumentelor financiare atunci când acestea aduc valoare adăugată și nu aduc atingere sprijinului tradițional din cadrul politicii de coeziune; subliniază, totuși, că aceasta ar trebui să aibă loc numai după o evaluare atentă a contribuției instrumentelor financiare la obiectivele politicii de coeziune; subliniază că toate regiunile trebuie să mențină o gamă variată de surse de finanțare, subsidiile rămânând instrumentele cele mai potrivite în anumite sectoare pentru atingerea obiectivelor legate de creștere și ocuparea forței de muncă; solicită Comisiei să propună stimulente pentru a se asigura că autoritățile de management sunt pe deplin informate cu privire la posibilitățile de utilizare a instrumentelor financiare și la domeniul acestora de aplicare, precum și să analizeze costurile de gestionare ale granturilor și ale asistenței rambursabile implementate în cadrul programelor cu gestiune partajată sau centralizată; subliniază faptul că norme clare, consecvente și focalizate privind instrumentele financiare, menite să contribuie la simplificarea procesului de elaborare și implementare pentru administratorii fondurilor și beneficiarii acestora sunt esențiale pentru îmbunătățirea punerii lor în aplicare într-un mod eficace; atrage atenția asupra următorului raport din proprie inițiativă al Comisiei sale pentru dezvoltare regională intitulat „Combinarea corectă a surselor de finanțare pentru regiunile Europei: echilibrarea instrumentelor financiare și a granturilor în politica de coeziune a UE” (2016/2302(INI));

Simplificarea

32.  observă că unul dintre obiectivele principale ale perioadei de programare 2014-2020 este continuarea simplificării pentru beneficiarii fondurilor ESI și ia act de faptul că simplificarea este unul dintre factorii principali ai unui acces îmbunătățit la finanțare;

33.  salută faptul că actualul cadru de reglementare modernizat pentru fondurile ESI oferă noi posibilități de simplificare în privința normelor de eligibilitate comune, a opțiunilor simplificate privind costurile și a e-guvernanței; cu toate acestea, regretă faptul că comunicarea Comisiei privind articolul 16 alineatul (3) din RDC nu include nicio informație specifică în privința utilizării opțiunilor simplificate în materie de costuri; subliniază că este nevoie să se depună în continuare eforturi pentru a se valorifica pe deplin potențialul opțiunilor simplificate în materie de costuri în ceea ce privește atenuarea sarcinii administrative; observă că este încă nevoie de măsuri semnificative de simplificare, atât pentru beneficiari, cât și pentru autoritățile de management, punându-se accentul pe achizițiile publice, gestionarea proiectelor și audituri în timpul operațiunilor și după încheierea acestora;

34.  invită Comisia să realizeze o evaluare continuă a sarcinilor administrative, incluzând în special aspecte precum timpul, costurile și formalitățile administrative aferente finanțării din partea UE atât sub forma granturilor, cât și a instrumentelor financiare, pe baza rezultatelor din perioada 2007-2013 și începutul noii perioade în 2014;

35.  recomandă, pentru viitoarea perioadă de programare care începe în 2021, ca la toate nivelurile de guvernanță să se depună eforturi pentru instituirea unui sistem de audit unic, eliminând dublarea controalelor între diferitele niveluri de guvernare; îndeamnă Comisia să clarifice sfera și statutul juridic al orientărilor existente la nivelul fondurilor ESI, precum și să elaboreze, în strânsă colaborare cu autoritățile de management și cu toate nivelurile relevante ale autorităților de audit, o interpretare comună a aspectelor legate de audit; reiterează faptul că este nevoie de măsuri suplimentare în materie de simplificare, inclusiv în special în ceea ce privește programele care vizează tinerii, prin introducerea, printre altele, a unui plus de proporționalitate în controale; salută rezultatele preliminare ale activității Grupului la nivel înalt privind simplificarea, constituit de către Comisie;

36.  recomandă stabilirea de proceduri standard pentru elaborarea de programe operaționale și pentru gestionare, în special în ceea ce privește numeroasele programe de cooperare teritorială;

Capacitatea administrativă

37.  ia act de faptul că statele membre au culturi administrative și niveluri de performanță diferite în cadrul politicii lor, iar condiționalitățile ex ante ar trebui să contribuie la depășirea acestora; insistă asupra nevoii de a consolida capacitatea administrativă ca prioritate în cadrul politicii de coeziune și al exercițiului semestrului european îndeosebi în statele membre cu absorbție redusă a fondurilor; constată că este necesar să se ofere asistență tehnică, profesională și practică statelor membre, regiunilor și localităților în timpul depunerii cererilor de finanțare; salută rezultatele obținute de instrumentul JASPERS și reiterează faptul că planificarea precară a investițiilor conduce la întârzieri semnificative în finalizarea proiectelor și la utilizarea ineficientă a fondurilor;

38.  subliniază că demararea lentă a unor programe, lipsa capacității de gestiune pentru proiecte complexe, întârzierile înregistrate în finalizarea proiectelor, încărcătura birocratică din statele membre, supra-reglementarea și erorile în procedurile de achiziție publică sunt principalele obstacole în calea implementării politicii de coeziune; consideră că este esențial să se identifice și să se simplifice procesele și procedurile inutil de complexe din cadrul gestiunii partajate, care creează o povară suplimentară pentru autorități și pentru beneficiari; subliniază că trebuie constant îmbunătățită, monitorizată și consolidată capacitatea administrativă; prin urmare, consideră că, în acest sens, trebuie exploatate soluții funcționale și flexibile de e-guvernanță și este nevoie de informare și coordonare îmbunătățite în rândul statelor membre; în plus, subliniază nevoia de a pune mai mult accentul pe formarea personalului din administrație;

39.  subliniază că cadrele de reglementare, condițiile și soluțiile adaptate (cum ar fi mecanismul de schimb între diferitele regiuni, TAIEX REGIO PEER 2 PEER) care vizează simplificarea pot răspunde nevoilor și provocărilor cu care se confruntă diferite regiuni într-un mod mai eficient în ceea ce privește capacitatea administrativă;

Cooperarea teritorială europeană

40.  subliniază, mai ales din punctul de vedere al reducerii decalajelor dintre regiunile de frontieră, valoarea adăugată europeană a cooperării teritoriale europene, care ar trebui să se reflecte într-o creștere a nivelului creditelor pentru acest obiectiv al politicii de coeziune, care ar trebui să fie introdus de îndată ce este posibil; în același timp, solicită statelor membre să pună la dispoziție cofinanțarea necesară; subliniază necesitatea de a menține acest instrument, ca unul dintre elementele centrale ale politicii de coeziune după anul 2020;

41.  subliniază importanța strategiilor macroregionale, instrumente care s-au dovedit utile pentru dezvoltarea cooperării teritoriale și dezvoltarea economică a zonelor vizate; subliniază rolul decisiv al autorităților locale și regionale în reușita măsurilor incluse în aceste strategii;

42.  recomandă o utilizare mai intensivă a instrumentului juridic al GECT, modificat și extins, ca temei juridic pentru cooperarea teritorială;

43.  propune crearea unei legături permanente între RIS3 și cooperarea interregională la nivelul întregii UE, de preferință sub forma unui element permanent al programului INTERREG;

44.  subliniază că noțiunea de orientare spre rezultate presupune ca programele INTERREG să asigure o cooperare la nivel de proiect de înaltă calitate și adaptarea metodelor și criteriilor de evaluare pentru a ține seama de natura specifică a fiecărui program; invită Comisia, statele membre și autoritățile de management să colaboreze și să facă schimb de informații și bune practici pentru a se asigura că orientarea spre rezultate este aplicată și direcționată într-un mod cât mai eficient, ținând seama de specificul cooperării teritoriale europene;

45.  subliniază potențialul utilizării instrumentelor financiare în cadrul programelor INTERREG care, prin completarea granturilor, contribuie la susținerea IMM-urilor și la dezvoltarea cercetării și inovării, prin creșterea investițiilor, crearea de noi locuri de muncă, favorizarea obținerii unor rezultate mai bune și sporirea eficacității proiectelor;

46.  regretă gradul scăzut de conștientizare al opiniei publice și vizibilitatea insuficientă a programelor de cooperare teritorială europeană și solicită o mai bună comunicare a rezultatelor proiectelor finalizate; solicită Comisiei, statelor membre și autorităților de management să creeze mecanisme și platforme instituționalizate extinse de cooperare, pentru a asigura o mai mare vizibilitate și o sensibilizare mai accentuată a opiniei publice; solicită Comisiei să prezinte realizările programelor și proiectelor de cooperare teritorială europeană de până acum;

Principiul parteneriatului și guvernanța pe mai multe niveluri

47.  salută codul de conduită convenit în timpul negocierilor privind actuala perioadă de finanțare, care prezintă standardele minime pentru un parteneriat funcțional; observă că acest cod a îmbunătățit punerea în aplicare a principiului parteneriatului în majoritatea statelor membre, însă regretă faptul că multe state membre au centralizat o mare parte din negocieri și din punerea în aplicare a acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale; subliniază nevoia unei implicări active a autorităților locale și regionale și a altor părți interesate în toate etapele și, prin urmare, solicită să se garanteze pe viitor participarea lor reală la procesul de negociere și de punere în aplicare, în conformitate cu structurile specifice ale țărilor; consideră că supracentralizarea și lipsa încrederii au jucat, de asemenea, un rol în întârzierea implementării fondurilor ESI, unele state membre și autorități de management fiind mai puțin dispuse să atribuie autorităților locale și regionale o responsabilitate mai mare pentru gestionarea fondurilor UE;

48.  subliniază că sunt necesare clarificări din partea Comisiei cu privire la performanța statelor membre și regiunilor în ceea ce privește principiile de la articolul 5 din RDC, punându-se accentul pe modalitățile în care guvernul poate fi încurajat să aplice pe deplin principiul parteneriatului; subliniază faptul că proprietatea comună este o condiție prealabilă pentru o mai bună recunoaștere a politicii de coeziune a UE;

49.  sprijină noua abordare a Comisiei de creare a unor grupuri de lucru speciale, adică a unor echipe de proiect cu scopul de a asigura o mai bună gestionare a fondurilor ESI în statele membre și solicită dezvoltarea în continuare a acestei abordări;

50.  subliniază că viitoarea politică de coeziune trebuie să includă măsuri de sprijin pentru a-i ajuta pe refugiați să se integreze cu succes pe piața forței de muncă din UE, promovând astfel creșterea economică și contribuind la garantarea siguranței generale în UE;

Viitoarea politică de coeziune

51.  subliniază că fondurile ESI contribuie la PIB, la crearea de locuri de muncă și la creșterea economică în statele membre, elemente esențiale care trebuie avute în vedere în cel de-al 7-lea raport privind coeziunea, care urmează să fie prezentat în 2017; subliniază, în plus, că investițiile substanțiale în regiunile mai puțin dezvoltate contribuie și la PIB-ul statelor membre mai dezvoltate; este de părere că, în cazul în care guvernul Regatului Unit invocă articolul 50 din TUE, cel de-al 7-lea raport privind coeziunea ar trebui să țină cont și de efectele posibile ale „Brexit-ului” asupra politicii structurale;

52.  consideră că PIB ar putea să nu fie singurul indicator legitim pentru a asigura o distribuție echitabilă a fondurilor și că necesitățile teritoriale specifice și importanța priorităților convenite ale programului pentru dezvoltarea domeniilor acestuia ar trebui să fie luate în considerare atunci când se iau decizii privind viitoarea alocare; consideră că este important ca, în viitor, să fie luată în discuție introducerea unor noi indicatori dinamici, pe lângă PIB; observă că multe regiuni din Europa se confruntă cu rate ridicate ale șomajului și cu scăderea populației; invită Comisia să reflecteze la dezvoltarea și introducerea unui „indicator demografic”;

53.   reamintește că o pondere semnificativă din investițiile publice se realizează la nivel local și regional; subliniază că Sistemul european de conturi (SEC) nu trebuie să limiteze posibilitatea autorităților locale și regionale de a realiza investițiile necesare, întrucât acest lucru ar împiedica statele membre să își achite cota lor de cofinanțare pentru proiectele eligibile pentru finanțare din fondurile structurale, și astfel acestea nu ar putea folosi această importantă sursă de finanțare pentru a contribui la găsirea unei soluții pentru ieșirea din criza economică și relansarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă; încurajează cu fermitate Comisia să reexamineze abordarea strict anuală a SEC, astfel încât cheltuielile publice finanțate prin fondurile ESI să fie considerate investiții de capital, și nu doar o datorie sau cheltuieli de funcționare;

54.  subliniază că cooperarea teritorială europeană care servește principiul mai general al coeziunii teritoriale, introdus prin Tratatul de la Lisabona, ar putea fi îmbunătățită; prin urmare, încurajează toate părțile interesate implicate în negocierile privind viitoarea politică, să consolideze această dimensiune a coeziunii teritoriale; invită Comisia să acorde importanța necesară cooperării teritoriale europene în cadrul celui de-al 7-lea raport privind coeziunea;

55.  consideră că trebuie menținută concentrarea tematică pe viitor, întrucât și-a dovedit viabilitatea; se așteaptă ca Comisia să furnizeze o prezentare generală a realizărilor datorate concentrării tematice în cadrul politicii de coeziune;

56.  este convins că viitoarea politica de coeziune orientată spre performanță trebuie să se bazeze pe date și indicatori adecvați pentru măsurarea eforturilor, pe rezultatele și efectele obținute și pe experiența la nivel regional și local în domeniu (întocmirea bugetului în funcție de performanțe, condiționalități ex ante și concentrarea tematică), deoarece aceasta oferă orientări practice clare pentru autoritățile locale și regionale – inclusiv pentru cele care până acum nu au încercat să aplice această abordare – cu privire la punerea în aplicare a principiilor sale;

57.  subliniază că în viitor va fi nevoie de o absorbție mai rapidă a fondurilor disponibile și de o creștere mai echilibrată a cheltuielilor pe parcursul ciclului de programare, inclusiv pentru a evita utilizarea frecventă a „proiectelor retrospective”, adesea menite să evite dezangajarea automată la sfârșitul perioadei de programe; consideră că, după adoptarea regulamentului general și a regulamentului specific fondului, punerea în aplicare a programelor operaționale în următoarea perioadă de finanțare, începând cu 2021, va putea începe mai rapid, deoarece statele membre vor avea deja experiența unei politici orientate spre performanță, în urma eforturilor depuse pentru politica de coeziune în perioada 2014-2020; subliniază, în acest sens, că statele membre ar trebui să evite întârzierile în numirea autorităților de management pentru programele operaționale;

58.  insistă ca procesul legislativ pentru adoptarea următorului CFM să se încheie până la finalul anului 2018, astfel încât cadrul de reglementare pentru viitoarea politică de coeziune să poată fi adoptat la scurt timp după aceea și să poată intra în vigoare fără întârziere la 1 ianuarie 2021;

59.  consideră că politica de coeziune trebuie să includă în continuare toate statele membre și toate regiunile europene și că simplificarea accesului la fondurile europene este o condiție prealabilă esențială a succesului politicii;

60.  consideră că spiritul inovării și specializării inteligente, alături de dezvoltarea sustenabilă, trebuie să rămână un vector important al politicii de coeziune; subliniază că specializarea inteligentă ar trebui să fie un mecanism principal pentru viitoarea politică de coeziune;

61.  subliniază existența unui risc ridicat de acumulare a cererilor de plată din cadrul rubricii 1b în a doua parte a actualului CFM și solicită ca, până la sfârșitul actualei perspective, să se pună anual la dispoziție un nivel suficient de credite de plată pentru a se evita o nouă acumulare de facturi neplătite; subliniază, în acest sens, necesitatea ca cele trei instituții ale UE să elaboreze de comun acord un nou plan comun de plăți pentru perioada 2016-2020, care ar trebui să prevadă o strategie clară pentru a răspunde tuturor nevoilor de plată până la sfârșitul actualului CFM;

62.  recomandă Comisiei să analizeze impactul real al investirii fondurilor ESI pe parcursul perioadei de programare anterioare și gradul de îndeplinire a obiectivelor europene prin fondurile investite și să tragă concluzii cu privire la experiențele pozitive și negative, ca punct de plecare pentru a adăuga valoare procesului investițional;

o
o   o

63.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Comitetului Regiunilor, precum și guvernelor și parlamentelor naționale și regionale ale statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 289.
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 470.
(4) JO L 347, 20.12.2013, p. 487.
(5) JO L 347, 20.12.2013, p. 259.
(6) JO L 347, 20.12.2013, p. 303.
(7) JO L 149, 20.5.2014, p. 1.
(8) JO L 169, 1.7.2015, p. 1.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2016)0217.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2016)0311.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2015)0419.
(12) JO C 303, 19.8.2016, p. 94.
(13) JO C 313, 22.9.2015, p. 31.
(14) Avizul nr. 2/2016 al Curții de Conturi Europene referitor la propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1316/2013 și (UE) 2015/1017 și evaluarea Comisiei care îl însoțește în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr 2015/1017.


O strategie în domeniul aviației pentru Europa
PDF 383kWORD 65k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la o strategie în domeniul aviației pentru Europa (2016/2062(INI))
P8_TA(2017)0054A8-0021/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2015 intitulată „O strategie în domeniul aviației pentru Europa” (COM(2015)0598),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 4 alineatul (2) literele (b) și (g), articolul 16 și titlurile VI și X,

–  având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității;

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 iulie 2016 referitor la „O strategie în domeniul aviației pentru Europa”(1),

–  având în vedere Decizia Comisiei 2012/21/UE din 20 decembrie 2011 privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensații pentru obligația de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Orientări privind ajutoarele de stat destinate aeroporturilor și companiilor aeriene”(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind noțiunea de ajutor de stat astfel cum este menționată la articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(4),

–  având în vedere proiectul de regulament al Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) nr. 651/2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat(5);

–  având în vedere propunerea Comisiei din 7 decembrie 2015 privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, precum și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(COM(2015)0613),

–  având în vedere concluziile conferinței la nivel înalt „O agendă socială pentru transporturi”, din 4 iunie 2015, care a avut loc la Bruxelles(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2016 referitoare la situația specială a insulelor(7),

–  având în vedere rezultatul celei de a 39-a sesiuni a Adunării Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI ) din 2016,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 551/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind organizarea și utilizarea spațiului aerian în cerul unic european,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2015 referitoare la aviație(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 octombrie 2015 referitoare la atribuirea, de către Conferința Mondială pentru Radiocomunicații, ce urmează a avea loc la Geneva, în perioada 2-27 noiembrie 2015 (WRC-15), a benzii de frecvențe radio necesare pentru sprijinirea dezvoltării viitoare a unei tehnologii prin satelit care să stea la baza unor sisteme de urmărire globală a zborurilor(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2011 referitoare la acordurile internaționale privind transportul aerian încheiate în conformitate cu Tratatul de la Lisabona(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 aprilie 2007 referitoare la stabilirea unui spațiu aerian comun european(11),

–  având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 12 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind punerea în aplicare a cerului unic european (reformare)(12),

–  având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 12 martie 2014 privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008 în domeniul aerodromurilor, al managementului traficului aerian și al serviciilor de navigație aeriană(13),

–  având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 5 februarie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și a Regulamentului (CE) nr. 2027/97 privind răspunderea operatorilor de transport aerian privind transportul aerian al pasagerilor și al bagajelor acestora(14),

–  având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 12 decembrie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune de alocare a sloturilor orare pe aeroporturile Uniunii Europene (reformare)(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 octombrie 2015 referitoare la utilizarea în siguranță a sistemelor de aeronave pilotate de la distanță (SAPD), cunoscute ca vehicule aeriene fără pilot (UAV) în domeniul aviației civile(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 iulie 2013 referitoare la politica externă a UE în domeniul aviației – abordarea provocărilor viitoare(17),

–  având în vedere concluziile Summitului European al Aviației, care a avut loc la aeroportul Schiphol (Țările de Jos) între 20 și 21 ianuarie 2016(18),

–  având în vedere Convenția de la Chicago din 7 decembrie 1944,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0021/2017),

A.  întrucât politica UE în domeniul transporturilor are drept obiectiv final să servească intereselor cetățenilor și întreprinderilor europene prin asigurarea unei conectivități din ce în ce mai mari, a celui mai înalt nivel de siguranță și securitate și a unor piețe fără bariere;

B.  întrucât existența unor standarde stricte în materie de siguranță ar trebui să rămână un obiectiv-cheie pentru asigurarea competitivității în domeniul transportului aerian;

C.  întrucât piața unică a UE în domeniul aviației este cel mai de succes exemplu de liberalizare regională a transportului aerian, care a contribuit semnificativ la crearea unor niveluri de conectivitate aeriană fără precedent, prin extinderea oportunităților de călătorie în interiorul și în afara Europei, scăzând prețurile; întrucât sectorul aviației este o parte fundamentală a rețelei europene de transport, care este indispensabilă pentru a asigura conectivitatea și coeziunea teritorială în cadrul UE și în lume; întrucât regiunile ultraperiferice se află în locuri îndepărtate și izolate, spre deosebire de regiunile situate mai central și mai bine integrate, acestea rămân fără nicio alternativă la transportul aerian; întrucât obiectivul de a sprijini o conectivitate aeriană sporită nu ar trebui doar să extindă rețeaua de conexiuni, ci și să asigure calitatea adecvată a conectivității în ceea ce privește frecvența zborurilor, întinderea rețelei și caracterul convenabil al programelor;

D.  întrucât sectorul aviației este un motor cu un efect de multiplicare pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă și reprezintă un pilon important al economiei UE, încurajând inovarea, comerțul și calitatea locurilor de muncă, lucru care are beneficii directe și indirecte semnificative pentru cetățeni; întrucât creșterea traficului aerian și disponibilitatea și diversitatea legăturilor aeriene promovează creșterea economică, confirmând că transportul aerian acționează ca un catalizator pentru dezvoltarea economică; întrucât aeroporturile regionale și locale joacă și ele un rol important în dezvoltarea regiunilor prin creșterea competitivității lor și facilitarea accesului la turism;

E.  întrucât 4,7 milioane de locuri de muncă din Uniune sunt generate direct (1,9 milioane) și indirect (2,8 milioane) de transportul aerian, de aeroporturi și de industria prelucrătoare; întrucât alte 917 000 de locuri de muncă din alte sectoare ale economiei mondiale sunt sprijinite de industria aviatică europeană; întrucât, din cauza caracterului mobil și transnațional al aviației, este dificil să se depisteze abuzurile sociale și eludarea standardelor de muncă, ceea ce înseamnă că este imposibil ca problemele să fie abordate exclusiv la nivel național; întrucât concluziile recente ale OIM sugerează că condițiile de lucru din sectorul aviației s-au deteriorat; întrucât o mai mare diversificare a contractelor poate fi un instrument favorabil flexibilității, însă, totodată, poate fi utilizată abuziv pentru a alege dispozițiile cele mai convenabile în scopul de a evita plata contribuțiilor la asigurările sociale;

F.  întrucât faptul că legislația UE nu a fost pusă în aplicare în mod corect și faptul că Consiliul vădește o lipsă de voință politică împiedică sectorul aviației să își elibereze întregul potențial, aducând atingere competitivității sale și conducând la creșterea costurilor, în detrimentul întreprinderilor, al pasagerilor și al economiei;

G.  întrucât, într-un sector axat pe tehnologie, cercetare si inovare, care necesită atât investiții pe scară largă, cât și o infrastructură dezvoltată, succesul unei strategii depinde de capacitatea sa de a adopta o viziune pe termen lung, cu investiții bine planificate, și de a ține seama pe deplin de toate modurile de transport;

H.  întrucât transportul aerian joacă un rol important în atingerea obiectivelor UE în materie de schimbări climatice prin introducerea unor măsuri de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;

I.  întrucât, deși stabilirea blocurilor funcționale de spațiu aerian (FAB) este prevăzută de către Cerul unic european, până în prezent există întârzieri semnificative în punerea în aplicare a acestor FAB; întrucât, prin urmare, Comisia estimează că se produc pierderi de aproximativ cinci miliarde de euro pe an din cauză că nu se înregistrează progrese în această privință;

J.  întrucât siguranța este una dintre provocările cu care aviația se confruntă în modul cel mai direct,

1.  salută comunicarea Comisiei intitulată „O strategie în domeniul aviației pentru Europa” și eforturile sale de a identifica surse pentru impulsionarea sectorului prin identificarea unor noi oportunități pe piață și prin eliminarea barierelor; salută, de asemenea, propunerile sale în vederea soluționării și anticipării noilor provocări, pe baza unei viziuni europene comune, prin dezvoltarea unor cadre de reglementare moderne; consideră că, într-o perspectivă pe termen mai lung, ar trebui adoptată o abordare mai holistică și mai ambițioasă, pentru a oferi impulsul necesar pentru un sector aviatic european competitiv și sustenabil;

2.  consideră că siguranța este un principiu director pentru strategia europeană în domeniul aviației și că aceasta trebuie să fie îmbunătățită în mod constant; salută, prin urmare, revizuirea Regulamentului de bază privind AESA (Agenția Europeană de Siguranță a Aviației) [Regulamentul (CE) nr. 216/2008], care vizează atingerea celor mai înalte standarde de siguranță în domeniul aviației; invită Comisia și Consiliul, în acest sens, să vegheze ca AESA să dispună de resurse suficiente, inclusiv umane, pentru a asigura standarde ridicate de siguranță și pentru a consolida rolul pe care îl joacă pe scena internațională;

3.  îndeamnă Consiliul și statele membre să realizeze în sfârșit progrese rapide cu privire la alte dosare esențiale, care sunt în prezent în impas, cum ar fi reformarea Regulamentului privind punerea în aplicare a cerului unic european (SES2 +), precum și revizuirea Regulamentului privind sloturile orare și a normelor privind drepturile pasagerilor care utilizează transportul aerian; invită Comisia să regândească inițiativele în curs de derulare și să propună alternative viabile la eliminarea deficiențelor din sectorul aviației care rezultă în urma punerii în aplicare întârziate și incomplete a legislației UE, cum ar fi cerul unic european (SES); subliniază că, pentru a asigura claritatea și certitudinea juridică, publicarea de orientări, deși utilă, nu poate substitui revizuirea adecvată a reglementărilor existente;

4.  subliniază că dosarele privind aviația blocate în Consiliu au scopul de a asigura în UE o mai mare siguranță juridică și un cadru consolidat de protecție a drepturilor pasagerilor din transportul aerian, precum și o utilizare mai eficientă și rațională a spațiului aerian al UE și dispoziții îmbunătățite pentru a pune în aplicare cerul unic european, toate fiind elemente esențiale pentru realizarea strategiei în domeniul aviației; solicită Consiliului să ia măsuri pentru a realiza progrese în ceea ce privește negocierile cu privire la aceste dosare;

Dimensiunea internațională a strategiei în domeniul aviației

5.  salută propunerea Comisiei de a revizui Regulamentul (CE) nr. 868/2004 pentru a soluționa practicile neloiale actuale, cum ar fi ajutorul de stat inacceptabil, care nu este nici adecvat, nici eficace, punând astfel în lumină principalele preocupări legate de posibilele denaturări ale concurenței în temeiul normelor europene; subliniază, cu toate acestea, că nici o tendință inacceptabilă spre protecționism, nici măsurile ce vizează asigurarea concurenței loiale luate singure nu pot garanta competitivitatea sectorului aviației din UE;

6.  consideră că sectorul european al aviației, deși se confruntă cu o presiune tot mai mare din partea noilor concurenți, mulți dintre care au utilizat transportul aerian ca un instrument strategic pentru a se dezvolta la nivel internațional, se poate integra într-un mediu global competitiv prin consolidarea și dezvoltarea sistemului său de atuuri, cum ar fi standardele ridicate de siguranță și securitate, rolul AESA, poziționarea geografică, industria inovatoare și obiectivele sociale și de mediu; este ferm convins că, atâta timp cât este cinstită, concurența din partea țărilor terțe reprezintă o oportunitate pentru a dezvolta mai bine un model aviatic european inovator, care are potențialul de a oferi un răspuns unic și competitiv la particularitățile concurenților;

7.  este de părere că posibilitatea de a atrage investiții străine este importantă pentru competitivitatea companiilor aeriene din UE și nu ar trebui să fie obstrucționată; salută, prin urmare, intenția Comisiei de a emite orientări care vor clarifica normele privind proprietatea și controlul, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1008/2008, în special cu referire la criteriile de „control eficace”, astfel încât să se asigure eficacitatea acestor norme;

8.  salută inițiativa de a negocia acorduri privind transporturile aeriene la nivelul UE și acorduri bilaterale privind siguranța aviației cu țări terțe care reprezintă piețe emergente și strategice (China, Japonia, ASEAN, Turcia, Qatar, EAU, Armenia, Mexic, China, Bahrain, Kuweit, Oman și Arabia Saudită) și încurajează negocierile prompte și constructive; reamintește că noile acorduri ar trebui să fie puse în aplicare și executate în mod corect de către toate părțile și trebuie să includă o clauză de concurență loială pe baza standardelor internaționale (OACI, OMI); solicită Comisiei și Consiliului ca, în temeiul respectării articolului 218 din TFUE, să implice pe deplin Parlamentul European în toate etapele negocierilor;

9.  îndeamnă Comisia să condiționeze negocierile acordurilor privind traficul aerian cu țări terțe de respectarea de către acestea a unor standarde înalte de siguranță și a unor standarde profesionale și sociale adecvate, precum și de participarea la instrumentul pentru schimbările climatice bazat pe piață pentru emisiile traficului aerian, precum și să asigure, în cadrul acordurilor privind traficul aerian, accesul echitabil pe piață, condiții echitabile privind structurile de proprietate și condiții echitabile privind concurența, bazate pe reciprocitate;

10.  solicită Comisiei încheierea rapidă a negocierilor în curs și, în viitor, să lanseze noi dialoguri în domeniul aviației cu alți parteneri strategici din sector; subliniază că acordurile privind serviciile aeriene contribuie, de asemenea, la promovarea progresului tehnologic, precum și la punerea în aplicare și consolidarea altor politici europene, cum ar fi politica de vecinătate;

Consolidarea pieței unice a UE în domeniul aviației

11.  reamintește că spațiul aerian face și el parte din piața unică europeană, iar orice fragmentare care rezultă în urma utilizării sale ineficiente, precum și a practicilor naționale divergente (de exemplu, cu privire la procedurile operaționale, impozite, taxe etc.), conduce la prelungirea duratei zborurilor, întârzieri, consum suplimentar de combustibil, precum și emisii mai mari de dioxid de carbon, pe lângă impactul negativ asupra restului pieței și obstrucționarea competitivității UE;

12.  ia act de faptul că articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 551/2004 prevede, fără a aduce atingere suveranității statelor membre asupra spațiului lor aerian, instituirea unei regiuni europene superioare unice de informare a zborurilor (EUIR), și invită Comisia să o pună în aplicare, deoarece va permite depășirea blocajelor regionale și continuitatea serviciilor aeriene în cele mai dense părți ale spațiului aerian în eventualitatea unor împrejurări neprevăzute sau a unor perturbări ale traficului aerian; consideră că EUIR va permite crearea treptată a unei „autostrăzi transeuropene a cerului”, care ar fi un nou pas în direcția finalizării cerului unic european și a gestionării spațiului aerian al UE de o manieră eficientă din punctul de vedere al costurilor; salută progresele deja realizate în domeniul managementului traficului aerian, care vizează sporirea eficienței și reducerea costurilor și a emisiilor, în special datorită activității desfășurate de administratorul de rețea; invită statele membre să finalizeze blocurile funcționale de spațiu aerian (FAB) fără întârziere pentru a facilita înregistrarea de progrese suplimentare în direcția cerului unic european;

13.  este ferm convins că sectorul aviației ar trebui să beneficieze pe deplin de tehnologiile europene prin satelit, precum EGNOS și Galileo, care permit proceduri de navigație și de aterizare mai sigure și mai eficiente, permițând, în același timp, implementarea deplină a Programului de cercetare privind managementul traficului aerian în cerul unic european (SESAR); prin urmare, insistă asupra necesității de a pune aceste tehnologii în aplicare pe scară largă; subliniază că, atât pentru a asigura buna implementare a SESAR, cât și în interesul obținerii unei interoperabilități globale, ar trebui alocat un buget ambițios și specific - diferit de bugetul Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) - pentru punerea sa în aplicare;

14.  ia act de volumul traficului aerian, care în prezent este considerabil și se estimează că va crește în următorii câțiva ani, precum și de constrângerile în materie de capacitate din aeroporturile europene în ceea ce privește tratarea a aproximativ 2 milioane de zboruri până în 2035; subliniază că acest lucru va necesita o abordare coordonată și o utilizare eficientă a capacităților aeroportuare și a spațiului aerian pentru a atenua congestionarea traficului;

15.  subliniază importanța deosebită a sectorului aviației pentru creșterea economică, crearea de locuri de muncă și dezvoltarea turismului; subliniază că aeroporturile mici și cele regionale joacă un rol esențial în promovarea conectivității, a coeziunii teritoriale, a incluziunii sociale și a creșterii economice, în special în cazul regiunilor ultraperiferice și al insulelor; consideră că în acest context este necesară o planificare strategică a sistemului aeroportuar european, care să poată identifica capacitatea actuală, cererea prevăzută, blocajele actuale și viitoarele necesități în materie de infrastructură la nivel european și care să poată menține accesul cetățenilor europeni la serviciile din sectorul aviației;

16.  ia act de decalajul semnificativ în materie de conectivitate în interiorul UE, caracterizat de un număr mai mic de legături aeriene în anumite părți ale Uniunii, precum și de importanța conectivității regionale (inclusiv pentru zonele geografice excluse din TEN-T); încurajează Comisia să continue monitorizarea și abordarea conectivității aeriene în interiorul UE;

17.  consideră că mulți dintre factorii ce limitează semnificativ creșterea, atât în aer, cât și la sol [de exemplu, criza de capacități, subutilizarea și suprautilizarea infrastructurilor, diferiți furnizori de servicii de navigație aeriană (ANSP) sau investițiile limitate], precum și deficiențele în materie de conectivitate aeriană între diverse regiuni ale UE, se pot contracara la toate nivelurile (național, european și internațional) atât timp cât conectivitatea este considerată unul dintre indicatorii principali atunci când se evaluează și se planifică acțiuni în sector;

18.  consideră că conectivitatea nu ar trebui să fie limitată doar la numărul, frecvența și calitatea serviciilor de transport aerian, ci ar trebui să fie evaluată și în contextul unei rețele de transport moderne și integrate și ar trebui să țină seama și de alte criterii, cum ar fi timpul, continuitatea teritorială, consolidarea integrării rețelei, disponibilitatea unor alternative de transport, existența unor prețuri abordabile și costurile de mediu, pentru a reflecta valoarea adăugată reală a unui itinerar; solicită, prin urmare, Comisiei să analizeze posibilitatea de a dezvolta un indicator UE bazat pe alți indici existenți și pe activitățile exploratorii desfășurate deja de Eurocontrol și de Observatorul Aeroportuar;

19.  consideră că un astfel de indice de conectivitate, inclusiv o analiză cost-beneficiu pozitivă, ar trebui să analizeze legăturile aeriene dintr-o perspectivă mai largă, fără a submina obiectivul UE în materie de coeziune teritorială, care va fi consolidat prin viitoarele orientări interpretative privind normele în materie de obligații de serviciu public; subliniază că acest indice poate ajuta la realizarea obiectivelor planificării strategice globale, astfel încât să se evite risipirea banilor contribuabililor prin faptul că se face o distincție din punct de vedere economic între opțiunile viabile din cadrul proiectelor neprofitabile, pentru ca, printre altele, să se promoveze specializarea profitabilă a aeroporturilor, inclusiv a grupărilor sau rețelelor de aeroporturi, pentru ca să se evite apariția unor viitoare aeroporturi „fantomă”, precum și pentru a se asigura utilizarea eficientă a capacității aeroportuare și a spațiului aerian, și, de asemenea, prin identificarea soluțiilor intermodale eficiente din punctul de vedere al costurilor și durabile;

20.  consideră că ar trebui să se exploateze din plin beneficiile aduse de complementaritatea tuturor modurilor de transport, fără excepție, pentru a îmbunătăți mobilitatea și a realiza o rețea de transport rezistentă în interesul utilizatorilor, atât pentru pasageri, cât și pentru transportul de mărfuri; subliniază că intermodalitatea, prin faptul că permite un transfer modal, este singurul mijloc prin care se poate asigura dezvoltarea dinamică și sustenabilă a unui sector aviatic competitiv în UE; subliniază că intermodalitatea îngăduie folosirea mai eficientă a infrastructurii prin extinderea și evitarea suprapunerii zonelor de recepție ale aeroporturilor și luarea lor în considerare, lucru care ar elibera intervale orale și ar contribui la crearea unui mediu favorabil pentru comerț, turism și operațiunile de transport de mărfuri; salută succesele obținute în acest domeniu prin integrarea infrastructurilor feroviare și aeriene și încurajează realizarea de progrese suplimentare în această privință;

21.  reiterează că coridoarele TEN-T reprezintă coloana vertebrală pentru dezvoltarea unor opțiuni multimodale unde aeroporturile să fie puncte nodale principale; regretă că inițiativele multimodale din întreaga Europă sunt fragmentate și în număr limitat; subliniază necesitatea de a asigura conexiuni rapide, eficace și ușor de utilizat între rețelele de transport public și infrastructura aeroportuară; solicită atât Comisiei, cât și statelor membre să acorde o prioritate mai mare obiectivului multimodal în cadrul coridoarelor TEN-T, eliminând, în același timp, blocajele; solicită Comisiei să își prezinte prompt propunerea sa de abordare multimodală și interoperabilă a transporturilor, în care sectorul aviației să fie pe deplin integrat, și solicită statelor membre să utilizeze mai bine instrumentele financiare de care dispun pentru a promova conexiunile intermodale;

22.  consideră că, pentru a crește atractivitatea transportului intermodal pe întreg teritoriul Europei, ar trebui să se ofere tuturor pasagerilor (inclusiv persoanelor cu mobilitate redusă) soluții fără obstacole, informații în timp real și servicii integrate (de exemplu, sisteme integrate de emitere a biletelor); atrage atenția asupra faptului că proiectele finanțate de UE au demonstrat fezabilitatea tehnică de a se dezvolta sisteme de informații și de emitere a biletelor pentru călătoriile multimodale; invită, prin urmare, Comisia să sprijine furnizarea lor efectivă către pasageri în întreaga UE;

23.  consideră că operatorii de transport și furnizorii de servicii vor încerca să găsească soluții intermodale și multimodale dacă, prin intermediul unui cadru de reglementare al UE, se asigură claritatea și securitatea juridică în ceea ce privește drepturile pasagerilor, responsabilitatea, întârzierile și anulările, autorizațiile de securitate, datele deschise și standardele privind schimbul de date; solicită Comisiei să continue să ia măsuri în această direcție;

24.  ia act de faptul că atât finanțarea publică, cât și cea privată în sectorul aviației sunt de importanță vitală pentru a garanta coeziunea teritorială, pentru a sprijini inovarea și a menține sau redobândi primul loc pentru Europa în acest sector; reamintește că toate finanțările trebuie să respecte orientările UE privind ajutorul de stat și legislația UE din domeniul concurenței; susține în continuare că, la acordarea sprijinului public, trebuie să se garanteze că investițiile în cauză vor fi eficiente din punctul de vedere al costurilor și potrivite pentru scopul respectiv;

25.  invită Comisia și statele membre, în conformitate cu comunicarea Comisiei întitulată „Orientări privind ajutoarele de stat destinate aeroporturilor și companiilor aeriene și cu avizul Comisiei privind noțiunea de ajutor de stat astfel cum este menționată la articolul 107 alineatul (1) din TFUE, să mențină o strategie pe termen lung pentru a răspunde, pe de o parte, numărului prea mare de aeroporturi care înregistrează pierderi în regiunile în care sunt disponibile alte moduri de transport și, pe de altă parte, contribuției aeroporturilor secundare la dezvoltarea, competitivitatea și integrarea regiunilor UE;

26.  ia act de importanța unui cadru de reglementare favorabil pentru ca aeroporturile să poată atrage și mobiliza investiții private; consideră că evaluarea de către Comisie a Directivei privind tarifele de aeroport, împreună cu consultări eficace între companiile aeriene și aeroporturi, ar trebui să contribuie la a clarifica dacă dispozițiile actuale sunt un instrument eficace pentru a promova concurența împotriva riscului de abuz din partea puterii de monopol, pentru a favoriza interesele consumatorilor europeni și pentru a promova concurența, ori dacă se impune o reformă; recunoaște contribuția veniturilor provenite din activități non-aeronautice la viabilitatea comercială a aeroporturilor;

27.  remarcă faptul că Comisia a anunțat în Strategia sa în domeniul aviației, publicată în decembrie 2015, o evaluare a Directivei 96/67/CE a Consiliului privind accesul la piața serviciilor de handling la sol în aeroporturile Comunității; sprijină includerea serviciilor de handling la sol în domeniul de aplicare al AESA, cu scopul de a acoperi întregul lanț al siguranței aeriene;

Strategia în domeniul aviației: perspective

28.  consideră că întregul lanț valoric din domeniul aviației are potențialul de a fi un sector strategic pentru investiții, care trebuie să fie exploatat mai bine prin stabilirea unor obiective pe termen lung și prin acordarea de stimulente unor inițiative inteligente care îndeplinesc obiectivele respective, precum crearea de aeroporturi sau aeronave mai ecologice, reducerea nivelului de zgomot, realizarea de conexiuni între instalațiile aeroportuare și transportul public; invită Comisia și statele membre să identifice măsuri suplimentare de promovare a acestui tip de inițiative, inclusiv prin folosirea eficace a Fondului european pentru investiții strategice (FEIS), și să continue promovarea și finanțarea programelor precum Clean Sky și SESAR; subliniază că industria aeronautică reprezintă o contribuție majoră la competitivitatea din sectorul aviației din UE, sprijinind puternic promovarea de tehnologii mai curate și susținând desfășurarea SESAR;

29.  ia act de emisiile de CO2 generate de sectorul aviației; subliniază gama largă de măsuri care au fost deja întreprinse sau urmează să fie luate pentru a obține o reducere a emisiilor de CO2 și a emisiilor de gaze cu efect de seră, atât la nivel tehnic, prin dezvoltarea de combustibili alternativi și de aeronave mai eficiente, cât și la nivel politic, prin respectarea acordurilor internaționale; salută acordul la care s-a ajuns în cadrul celei de a 39-a Adunări a OACI la 6 octombrie 2016, odată cu adoptarea unei măsuri globale bazate pe piață (GMBM) pentru reducerea emisiilor generate de aviația internațională, și angajamentul asumat de 65 de țări de a participa la faza voluntară până în 2027, ceea ce înseamnă că aproximativ 80 % din emisiile care depășesc nivelurile din 2020 vor fi compensate prin acest sistem până în 2035; subliniază importanța de a menține și după 31 decembrie 2016 derogarea acordată în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) pentru emisiile provenite de la zborurile efectuate spre sau de pe un aerodrom situat într-o regiune ultraperiferică, în sensul articolul 349 din TFUE; salută intenția Comisiei de a revizui în lumina acestui acord măsurile luate de UE pentru reducerea emisiilor de CO2 din sectorul aviatic;

30.  consideră că, având în vedere, de asemenea, Pachetul Comisiei privind o economie circulară, ar trebui încurajate inițiative suplimentare în vederea consolidării capacității de mediu și a reducerii zgomotului și a emisiilor provenite din activitățile operaționale dinspre, spre și în aeroporturi, de exemplu prin adoptarea combustibililor regenerabili (cum ar fi biocombustibilii), prin dezvoltarea unor sisteme eficiente și ecologice de reciclare, dezmembrare și refolosire certificată a aeronavelor, prin promovarea „itinerariilor verzi spre aeroport” și prin adoptarea celui mai eficient sistem de gestionare logistică;

31.  solicită colectarea și diseminarea celor mai bune practici de reducere a emisiilor din sector, ținând seama de faptul că trebuie să se păstreze și să se îmbunătățească în timp standarde ridicate de mediu pentru a se garanta că aviația se dezvoltă în mod sustenabil;

32.  îndeamnă Comisia și statele membre să monitorizeze cu strictețe noile proceduri în vigoare începând cu luna iunie 2016, pentru a reduce zgomotul și emisiile de particule ultrafine produse de gazele de eșapament ale vehiculelor aeriene care decolează din aeroporturile ce se află în apropierea orașelor și centrelor populate, îmbunătățind astfel calitatea vieții și, în special, a aerului;

33.  recunoaște costul substanțial al măsurilor de securitate; subliniază că provocările în materie de securitate, inclusiv de cibersecuritate, cu care se confruntă sectorul aviației se vor înmulți pe viitor, impunând trecerea imediată la o abordare de securitate bazată în mai mare măsură pe riscuri și axată mai mult pe datele provenite de la serviciile de informații, precum și la un sistem de securitate reactiv, care să îmbunătățească securitatea instalațiilor aeroportuare, astfel încât acestea să se poată adapta la amenințări aflate în continuă evoluție, fără a se răspunde în mod constant cu noi măsuri și fără a se limita la simpla transferare a riscului, fără a-l și reduce;

34.  salută propunerea Comisiei referitoare la un sistem de certificare la nivelul UE pentru echipamentele de control de securitate aeronautică; insistă asupra necesității unei aplicări coerente a normelor existente cu privire la recrutarea și instruirea personalului; solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a lărgi conceptul de control unic de securitate și de a dezvolta un sistem UE de verificare prealabilă, care să permită călătorilor preînregistrați din UE să treacă prin controlul de securitate de o manieră mai eficientă; îndeamnă statele membre să se angajeze să facă schimb de informații sistematic cu datele obținute de la serviciile de informații și să facă schimb de bune practici în ceea ce privește sistemele de securitate ale aeroporturilor;

35.  remarcă Raportul la nivel înalt privind zonele de conflict și solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că recomandările raportului sunt puse în aplicare, inclusiv în ceea ce privește schimbul de informații, pentru a asigura dezvoltarea unei evaluări a riscurilor la nivelul UE și capacitatea de a face rapid schimb de informații; de asemenea, subliniază că trebuie abordate în continuare preocupările legate de securitate, ridicate de zborurile militare necooperante fără transponder activ;

36.  consideră că inovarea este o condiție necesară pentru o industrie aviatică europeană competitivă; observă că, în raport cu alte moduri de transport, sectorul aviației este deja un sector avansat în ceea ce privește utilizarea avantajelor digitalizării, tehnologiilor informației și comunicațiilor și ale datelor deschise, și încurajează sectorul să continue să își asume un rol de lider în acest proces, asigurând în același timp concurența loială, interoperabilitatea sistemelor, neutralitatea și transparența accesului la informații clare și concise pentru toți utilizatorii, cum ar fi, de exemplu, consumatorii care rezervă o călătorie integrală sau societățile de transport implicate în transportul aerian de mărfuri; salută propunerea Comisiei privind un proiect privind volumele mari de date („big data”) în domeniul aviației și solicită clarificări cu privire la punerea sa în aplicare;

37.  reamintește acțiunea de verificare a site-urilor web pentru servicii de călătorie de pe întreg teritoriul Uniunii, realizată în 2013 de Comisie și de organismele naționale responsabile; observă că în urma acestei acțiuni de verificare au fost descoperite probleme grave în cazul a mai bine de două treimi din site-urile web verificate; invită Comisia să prezinte un raport mai detaliat al progreselor înregistrate pentru aducerea site-urilor web pentru călătorii în conformitate cu legislația UE și al planurilor sale viitoare privind punerea în aplicare a legislației în acest domeniu, în ceea ce privește vânzarea de bilete de avion, atât online, cât și offline; reamintește că consumatorii trebuie să dispună întotdeauna de o modalitate de a adresa reclamații comercianților și de a solicita rambursări; consideră că această metodă ar trebui să fie disponibilă într-o manieră care să nu îi descurajeze pe consumatori să își exercite drepturile și ar trebui să fie indicată în mod clar consumatorilor; invită Comisia să colaboreze îndeaproape cu organismele naționale de aplicare a legii pentru a asigura respectarea de către comercianți a acestor cerințe;

38.  salută evoluția economică și în materie de inovații, care poate fi stimulată prin dezvoltarea în continuare a utilizării civile a sistemelor de aeronave pilotate de la distanță (RPAS); remarcă faptul că piața pentru RPAS este în creștere rapidă și că respectivele aeronave sunt utilizate tot mai des în scopuri personale, în activități comerciale și de către autoritățile publice pentru efectuarea sarcinilor care le revin; subliniază nevoia urgentă de a se adopta rapid un cadru de reglementare pentru RPAS clar, proporțional, armonizat și bazat pe riscuri, în vederea stimulării investițiilor și a inovării în acest sector și a exploatării pe deplin a potențialului său enorm, menținând, în același timp, cele mai înalte standarde posibile în materie de siguranță;

39.  reamintește că reglementarea sectorului aviației ar trebui să țină seama de nevoile specifice ale aviației generale, prevăzând soluții individuale de transport aerian și activități sportive aeriene;

Agenda socială a strategiei în domeniul aviației

40.  recunoaște necesitatea de a clarifica criteriul „bazei de reședință” și definiția noțiunii de „sediu principal al activității”, astfel încât să se asigure că acestea pot fi aplicate în mod coerent și să se prevină în mod eficace utilizarea pavilioanelor de complezență și practicile de alegere a celei mai avantajoase jurisdicții; reamintește că una dintre principalele responsabilități ale AESA este de a emite atât certificate de operator aerian, cât și autorizații pentru operatorii din țările terțe, în scopul de a garanta siguranța și a contribui la îmbunătățirea condițiilor de muncă;

41.  invită AESA și statele membre să continue monitorizarea noilor modele de afaceri și de ocupare a forței de muncă pentru a asigura siguranța aviației și solicită Comisiei să introducă reglementări acolo unde este necesar; ia act de faptul că trebuie să se acorde o atenție deosebită, printre altele, contractelor cu zero ore, aranjamentelor de tipul „pay-to-fly” (plătește ca să zbori), activităților profesionale independente false și situației în care echipajul unor aeronave înmatriculate în UE este din țări terțe; subliniază importanța Regulamentului privind raportarea evenimentelor în aviație și a practicilor de tip „cultură justă” pentru consolidarea și îmbunătățirea standardelor de siguranță, precum și a condițiilor de muncă;

42.  reamintește că formarea de înaltă calitate contribuie la siguranța aviației; subliniază contribuția esențială a AESA la stabilirea unor standarde de siguranță și de formare comune pentru piloți, membrii echipajului și controlorii de trafic aerian, de asemenea prin intermediul academiei sale virtuale, și invită statele membre să investească în educație și formare pe tot parcursul vieții pentru toate segmentele lanțului valoric din sectorul aviatic, dat fiind că succesul aviației europene depinde în mare măsură de inovare și de disponibilitatea lucrătorilor cu înaltă calificare; recunoaște nevoia abordării tuturor lacunelor în materie de competențe care ar putea apărea; subliniază importanța parteneriatelor dintre instituțiile de învățământ, centrele de cercetare și partenerii sociali în vederea actualizării programelor de formare și a asigurării faptului că ele reflectă nevoile de pe piața muncii;

43.  îndeamnă Comisia și statele membre să consolideze modelele duale de formare în ingineria aeronautică și să le extindă prin cooperarea internațională;

44.  încurajează Comisia să prezinte inițiative concrete pentru a proteja drepturile lucrătorilor; invită statele membre să garanteze condiții decente de lucru tuturor lucrătorilor din sectorul aviației, inclusiv sănătatea și securitatea lor la locul de muncă, indiferent de dimensiunea și tipul întreprinderii angajatoare, de locul de angajare sau de contractul de bază;

45.  remarcă că toți transportatorii aerieni care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană trebuie să respecte pe deplin cerințele sociale și cele privind ocuparea forței de muncă ale UE și ale statelor membre; evidențiază că există diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește condițiile de muncă și protecția socială și că întreprinderile se folosesc de libertatea de stabilire pentru a reduce costurile; invită statele membre să pună capăt acestei concurențe nocive; invită Comisia și statele membre să prezinte propuneri privind modalitatea de prevenire a utilizării abuzive a angajării indirecte pentru eludarea legislației UE și naționale în domeniul impozitării și securității sociale în sectorul aviației; invită Comisia și statele membre să prevină abuzurile sociale și eludarea standardelor de muncă, garantând protecție celor care furnizează informații, facilitând raportarea deschisă și consolidând cooperarea dintre inspectoratele de muncă ale statelor membre; invită Comisia și statele membre să asigure aplicarea și respectarea adecvată a legislației muncii, a legislației sociale și a contractelor colective în cazul transportatorilor aerieni care operează într-un anumit stat membru;

46.  subliniază că dreptul de a înființa sindicate și de a se afilia la un sindicat, precum și de a lansa acțiuni colective reprezintă un drept fundamental și că acesta trebuie respectat, în conformitate cu articolul 12 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; respinge orice încercare de a submina dreptul la grevă în sectorul aviației; subliniază importanța existenței unor parteneri sociali puternici și independenți în sectorul aviației, a unui dialog social regulat, instituționalizat la toate nivelurile și a implicării și reprezentării angajaților în chestiunile legate de întreprindere; insistă asupra unui proces de consultare adecvat și a unui dialog social consolidat înainte de lansarea oricărei inițiative a UE privind sectorul aviației; salută încercările partenerilor sociali de a negocia un acord privind condițiile de lucru și drepturile sociale ale salariaților din sectorul aviației europene; încurajează partenerii sociali să negocieze contracte colective în toate subdomeniile sectorului în conformitate cu legislația și practicile naționale, deoarece aceste acorduri reprezintă un instrument eficient de combatere a unei uniformizări la un nivel inferior a standardelor sociale, de muncă și de angajare, precum și un instrument de asigurare a unei remunerări adecvate a tuturor lucrătorilor;

47.  este de părere că niciun angajat nu ar trebui să aibă îndoieli cu privire la legislația muncii aplicabilă sau cu privire la drepturile sale în materie de securitate socială; atrage atenția asupra situației speciale în care se află lucrătorii foarte mobili din sectorul aviației în acest context și solicită o mai bună coordonare a sistemelor de securitate socială din UE; insistă ca evaluarea necesității unor clarificări suplimentare privind legislația aplicabilă și instanțele competente în ceea ce privește contractele de muncă ale lucrătorilor mobili din sectorul aviației să se realizeze în strânsă colaborare cu reprezentații acestor lucrători;

o
o   o

48.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) CESE, AC TEN/581.
(2) JO L 7, 11.1.2012, p. 3.
(3) JO C 99, 4.4.2014, p. 3.
(4) JO C 262, 19.7.2016, p. 1.
(5) JO C 382, 15.10.2016, p. 1.
(6) https://ec.europa.eu/transport/media/events/event/high-level-conference-2015-social-agenda-transport_en
(7) Texte adoptate, P8_TA(2016)0049.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0394.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2015)0392.
(10) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 5.
(11) JO C 74 E, 20.3.2008, p. 658.
(12) Texte adoptate, P7_TA(2014)0220.
(13) Texte adoptate, P7_TA(2014)0221.
(14) Texte adoptate, P7_TA(2014)0092.
(15) JO C 434, 23.12.2015, p. 217.
(16) Texte adoptate, P8_TA(2015)0390.
(17) JO C 75, 26.2.2016, p. 2.
(18) https://english.eu2016.nl/documents/reports/2016/01/20/report-aviation-summit-2016


Implementarea cu întârziere a programelor operaționale ale fondurilor ESI - impactul asupra politicii de coeziune și ce e de făcut în continuare
PDF 263kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la implementarea cu întârziere a programelor operaționale din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) – impactul asupra politicii de coeziune și ce e de făcut în continuare (2016/3008(RSP))
P8_TA(2017)0055B8-0149/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2016 referitoare la accelerarea punerii în aplicare a politicii de coeziune(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la demararea cu întârziere a politicii de coeziune în perioada 2014-2020(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la gradul de pregătire a statelor membre ale UE pentru începerea la timp și în mod eficace a noii perioade de programare pentru politica de coeziune(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2016, depusă pe baza declarației Comisiei, în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, referitoare la revizuirea la jumătatea perioadei a CFM 2014-2020(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la investiții în locuri de muncă și în creștere – valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene: o evaluare a raportului în temeiul articolului 16 alineatul (3) din RDC(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2015 referitoare la tema simplificării și a orientării către performanță a politicii de coeziune în perioada 2014-2020(6),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la implementarea cu întârziere a programelor operaționale ale le Fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) – impactul asupra politicii de coeziune și ce e de făcut în continuare (O-000005/2017 – B8-0202/2017),

–  având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât finalizarea cu întârziere a negocierilor privitoare la CFM 2014-2020 și adoptarea târzie a regulamentelor privind fondurile ESI a avut ca urmare întârzieri în procesul de adoptare și implementare a acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale, de desemnare a autorităților de management, certificare și auditare și în procesul de definire și îndeplinire a condiționalităților ex ante și de implementare a proiectelor la nivel local, regional și național; întrucât, cu toate că nu există informații și analize faptice privind motivele acestor întârzieri, acestea afectează, în prima parte a perioadei de programare, potențialul fondurilor ESI de a crește competitivitatea și de a îmbunătăți coeziunea socială, economică și teritorială;

B.  întrucât au fost aprobate 564 de programe operaționale din fonduri ESI, iar Comisia a primit notificări de desemnare a autorităților pentru 374 de programe operaționale; întrucât nu pot fi efectuate plăți intermediare fără desemnarea autorităților de management; întrucât, potrivit datelor disponibile la 30 noiembrie 2016, au fost executate plăți intermediare în valoare de doar 14 750 miliarde EUR, ceea ce înseamnă că nevoile de plăți au fost mai mici decât s-a prevăzut inițial;

C.  întrucât în aceeași etapă din ultima perioadă de programare, în pofida unor întârzieri și obstacole tehnice similare legate de cerința privind sistemele de gestionare și control, se înregistrase deja o preluare plăților intermediare încă din iulie 2009 și, potrivit creditelor de plată prevăzute în bugetul pe 2010, se preconiza ca implementarea programelor aferente politicii de coeziune să intre într-un ritm normal de derulare în anul respectiv;

D.  întrucât nivelul actual al plăților intermediare reprezintă, prin comparație, o cotă mică din alocarea totală pentru programe în contextul desfășurării perioadei de programare; întrucât Parlamentul este îngrijorat deoarece, potrivit previziunilor din toamna anului 2016 ale statelor membre, se va continua în același ritm;

E.  întrucât implementarea cu întârziere și, în consecință, nevoile mai mici de plăți au dus deja la o reducere cu 7,2 miliarde EUR a plăților de la Titlul 1b în 2016 prin PBR 4/2016; întrucât în aceeași etapă a perioadei de programare 2007-2013 nu a fost necesar un proiect de buget rectificativ similar; întrucât pentru 2017 se face o reducere cu aproape 24 % a creditelor de plată față de 2016;

F.  întrucât ar fi evident de dorit o cooperare mai strânsă între statele membre și instituțiile europene pentru a garanta că creditele de plată destinate politicii de coeziune în bugetul UE pe 2018 se vor stabiliza la un nivel satisfăcător și că planul global de plăți pentru perioada 2014-2020 va fi respectat sau, dacă va fi necesar, va fi adaptat în funcție de situația reală;

G.  întrucât capacitatea administrativă, atât la nivel național, cât și la nivel regional și local este o condiție prealabilă esențială pentru implementarea cu succes a politicii de coeziune,

1.  reamintește contribuția investițiilor din fondurile ESI la reducerea disparităților economice, sociale și teritoriale din și dintre regiunile europene, precum și la generarea de creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și la crearea de locuri de muncă; se arată, așadar, îngrijorat că alte întârzieri în implementarea programelor operaționale aferente politicii de coeziune vor avea un impact negativ asupra îndeplinirii acestor obiective, contribuind, în plus, la adâncirea diferențelor de dezvoltare dintre regiuni;

2.  recunoaște că introducerea unor noi cerințe precum concentrarea tematică, condiționalitățile ex ante și gestiunea financiară, deși asigură creșterea performanțelor programelor, a contribuit, în contextul adoptării cu întârziere a cadrului legislativ, la întârzierile în implementare; atrage atenția că ritmul de implementare actual riscă să ducă la dezangajarea unor mari sume în anii următori și accentuează că ar trebui luate toate măsurile necesare pentru a evita acest lucru; invită Comisia să precizeze acțiunile pe care le are în vedere în acest sens;

3.  subliniază că aceste întârzieri în implementare ar putea să mărească, în contextul utilizării instrumentelor financiare din cadrul programelor operaționale ale fondurilor ESI, riscul deja existent de rate scăzute de plată, de rezerve de capital excesive, de incapacitate de a atrage un nivel satisfăcător de capital privat, de efect de multiplicare anemic și de reînnoiri problematice; observă că este nevoie de mai multe acțiuni și clarificări pentru a atinge un nivel egal al statelor membre în ceea ce privește capacitatea de a lucra cu instrumentele financiare astfel încât acestea să aibă un efect de levier și solicită statelor membre să utilizeze în mod echilibrat aceste instrumente create de Comisie și de BEI; reamintește, de asemenea, că, pentru a găsi o soluție la diminuarea investițiilor, este posibil să se îmbine finanțarea din fondurile ESI cu cea din Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), în special în sectoarele cele mai în măsură să stimuleze creșterea economică și ocuparea forței de muncă;

4.  solicită Comisiei și statelor membre să aplice pe deplin și să se folosească de flexibilitatea prevăzută de Pactul de stabilitate și de creștere, având în vedere că, în multe state membre, criza economică a provocat probleme legate de lichidități și a avut drept consecință diminuarea fondurilor publice disponibile pentru investiții publice și că resursele politicii de coeziune sunt în curs de a deveni sursa principală de investiții publice;

5.  invită, prin urmare Comisia să prezinte în primul trimestru al lui 2017, în strânsă cooperare cu statele membre și pe baza unei analize obiective a factorilor care contribuie la întârzierile actuale, un „plan de accelerare a coeziunii”, pentru a facilita implementarea accelerată a programelor operaționale din cadrul fondurilor ESI; subliniază totuși în acest context că este necesar să se asigure rate de eroare scăzute, combaterea fraudei și întărirea capacității administrative la nivel național, regional și local, ca o condiție prealabilă a obținerii de rezultate satisfăcătoare în timp util; consideră că, în urma analizei raportului de sinteză privind rapoartele anuale de implementare a programelor aferente implementării din perioada 2014-2015, publicat de Comisie la sfârșitul lui 2016, ar trebui adoptate acțiuni „croite pe măsură” și solicită statelor membre să monitorizeze în permanență progresele înregistrate în implementarea proiectelor; în această privință, subliniază că este necesar să se axeze eforturile pe sectoarele prioritare ale obiectivelor tematice, acest lucru aducând valoare adăugată; în plus, invită Comisia să asigure în continuare sprijin prin Grupul operativ pentru o mai bună implementare și să prezinte Parlamentului planul de acțiune aferent activităților sale;

6.  este preocupat de întârzierile în desemnarea autorităților de management, certificare și audit, fapt ce determină întârzieri în depunerea cererilor de plată; solicită, prin urmare, statelor membre să încheie procesul de desemnare și solicită Comisiei să furnizeze asistența tehnică și serviciile de consultanță necesare autorităților de management, certificare și audit, pentru a facilita și a grăbi implementarea la fața locului a programelor operaționale, inclusiv pentru pregătirea rezervelor de proiecte, simplificarea și accelerarea sistemului de gestiune și control financiar, precum și pentru procedurile de atribuire a contractelor și de monitorizare;

7.  recunoaște că există o legătură directă între implementarea mai rapidă și mai eficace a programelor operaționale sprijinite din fonduri ESI și creșterea gradului de simplificare; în această privință, ia act de prioritățile prevăzute în cadrul propunerii Omnibus; observă totuși că ar trebui depuse mai multe eforturi și, mai ales, ar trebui atacate probleme precum costurile de gestionare a proiectelor, schimbările frecvente ale normelor și caracterul lor eterogen, procedurile complicate de aprobare a proiectelor majore, achizițiile publice, raporturile patrimoniale nesoluționate, procedurile îndelungate de autorizare și de obținere a deciziilor, problema aplicării retroactive a normelor de audit și de control, întârzierile la plata beneficiarilor, dificultatea de a combina finanțarea din fonduri ESI cu alte surse de finanțare, normele privind ajutoarele de stat și perioadele prea lungi de soluționare a litigiilor; invită Comisia să asigure coordonarea adecvată și să simplifice în mare măsură normele privind ajutorul de stat, precum și să se asigure că acestea sunt coerente cu politica de coeziune; reamintește că sunt necesare eforturi și pentru a îmbunătăți comunicarea rezultatelor investițiilor din fonduri ESI;

8.  solicită Comisiei să examineze și să elaboreze soluții, inclusiv alte forme de flexibilitate, precum flexibilitatea între priorități și între programele operaționale la solicitarea autorităților de gestiune relevante, în concordanță cu obiectivele Strategiei Europa 2020, asigurând, totodată, stabilitatea și previzibilitatea necesare, și restituirea, deja propusă, a fondurilor dezangajate la bugetul UE, inclusiv de la Rubrica 1b, ca urmare a neimplementării parțiale sau totale, având în vedere și perioada de programare viitoare;

9.  pledează pentru o intensificare a eforturilor de a asigura și a facilita sinergii între oportunitățile de finanțare din partea UE – cum ar fi finanțarea din fonduri ESI, cea în cadrul Orizont 2020 și al FEIS – prin finanțare mixtă, cooperare strânsă între autoritățile competente, susținerea acțiunilor de specializare inteligentă, precum și printr-o coordonare mai strânsă cu organismele naționale care garantează împrumuturi preferențiale pentru proiectele coerente cu obiectivele programelor operaționale;

10.  solicită o mai bună comunicare între structurile Comisiei (direcțiile generale respective), între Comisie și statele membre, precum și cu autoritățile naționale și regionale, deoarece acest lucru reprezintă o condiție prealabilă de maximă însemnătate pentru creșterea ratei de absorbție și a calității acțiunilor în cadrul politicii de coeziune;

11.  reamintește valoarea adăugată pe care o generează adoptarea unei abordări orientate spre performanță și salută eforturile Comisiei de a asigura în practică performanța politicilor; ia act de concluziile raportului de sinteză privind rapoartele anuale de implementare a programelor aferente implementării din perioada 2014-2015 și așteaptă viitorul raport strategic al Comisiei, planificat pentru sfârșitul lui 2017, care va furniza mai multe informații privind implementarea priorităților prin raportare la datele financiare, la indicatorii comuni și specifici programelor și la valorile-țintă cuantificate, la progresele înregistrate în raport cu obiectivele intermediare, precum și la situația finalizării acțiunilor întreprinse pentru a îndeplini condiționalitățile ex ante(7);

12.  atrage atenția asupra planului existent de plăți 2014-2020; luând în considerare normele privind dezangajarea, cere Comisiei să stabilească un plan de plăți corespunzător până în 2023, care să propună plafoane mai mari de plăți la Rubrica 1b, dacă este necesar, până la sfârșitul actualei perioade de programare; încurajează Comisia și statele membre să facă e-coeziunea pe deplin funcțională și ușor de utilizat, pentru a ajusta planul de plăți în funcție de evoluțiile concrete, precum și să pregătească „planul de accelerare a coeziunii”; solicită, prin urmare, ca statele membre să introducă date cu privire la rezervele de proiecte și la planurile de achiziții publice, împreună cu un calendar planificat și concret pentru depunerea ofertelor, atribuirea contractelor și implementare, precum și toate datele financiare și contabile legate de facturi, de cofinanțare, de eligibilitatea cheltuielilor etc.;

13.  se așteaptă ca Comisia să își continue discuția pe aceste teme în Forumul privind coeziunea și să vină cu soluții în cel de al 7-lea raport privind coeziunea, pentru a asigura implementarea deplină a politicii de coeziune și a satisface nevoile UE în materie de investiții; solicită, de asemenea, să se ia toate măsurile necesare pentru a iniția la momentul oportun perioada de programare post-2020;

14.  solicită Comisiei să tragă învățăminte din informațiile prezentate în rapoartele anuale, în vederea dezbaterii privind politica de coeziune post-2020;

15.  îndeamnă Comisia să prezinte pachetul legislativ referitor la următoarea perioadă de programare până la începutul lui 2018, cel târziu, și să creeze condiții propice pentru o negociere fără sincope și la timpul oportun a CFM de după 2020, inclusiv o plasă de siguranță normativă și procedurală pentru a evita șocurile sistemice la adresa investițiilor aferente politicii de coeziune și a implementării acesteia; consideră că rezultatul referendumului din Regatul Unit și viitoarele înțelegeri legate de Brexit ar trebui să fie luate în considerare în mod corespunzător;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Comitetului Regiunilor, statelor membre și parlamentelor naționale și regionale ale acestora.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0217.
(2) JO C 289, 9.8.2016, p. 50.
(3) JO C 482, 23.12.2016, p. 56.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0412.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0053.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0419.
(7) Actualizare necesară după publicarea raportului de sinteză a rapoartelor anuale de implementare a programelor aferente implementării în perioada 2014-2015.

Notă juridică - Politica de confidențialitate