Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Rolandas Paksas, transmisă de Procurorul General al Republicii Lituania la 31 martie 2016 și comunicată în ședința plenară din 13 aprilie 2016,

–  în urma audierii lui Rolandas Paksas, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,

–  în urma schimbului de opinii cu Procurorul General al Lituaniei și procurorul șef al parchetului Secției de anchetă în domeniul criminalității organizate și corupției din cadrul biroului Procurorului General,

–  având în vedere articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 62 din Constituția Lituaniei,

–  având în vedere articolul 4 din Legea privind statutul și condițiile de muncă ale deputaților în Parlamentul European aleși în Republica Lituania,

–  având în vedere articolul 22 din Statutul Seimas,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8‑0219/2017),

A.  întrucât Procurorul General al Republicii Lituania a cerut ridicarea imunității parlamentare a lui Rolandas Paksas, deputat în Parlamentul European, în cadrul unor cercetări penale;

B.  întrucât cererea Procurorului General se referă la faptul că Rolandas Paksas este suspectat că a fost de acord să accepte mită, la 31 august 2015, pentru a influența autoritățile publice și demnitari ai statului în exercitarea puterii, ceea ce constituie o infracțiune în temeiul Codului penal lituanian;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul nr. 7, pe durata sesiunilor Parlamentului European deputații beneficiază, pe teritoriul statului lor de proveniență, de imunitățile acordate deputaților parlamentului național respectiv;

D.  întrucât, în conformitate cu articolul 62 din Constituția Republicii Lituania, deputații în parlamentul național (Seimas) nu pot fi trași la răspundere penal, nu pot fi arestați și nu le poate fi restricționată libertatea în niciun alt mod fără acordul Seimas-lui;

E.  întrucât, în conformitate cu articolul 4 din Legea privind statutul și condițiile de muncă ale deputaților în Parlamentul European aleși în Republica Lituania, aceștia din urmă beneficiază de aceeași imunitate personală pe teritoriul Republicii Lituania ca și membrii Seimas-ului Republicii Lituania, cu excepția cazului în care legislația UE prevede altfel;

F.  întrucât, în conformitate cu articolul 22 din Statutul Seimas-ului, membrii acestei instituții nu pot fi urmăriți penal, arestați sau supuși oricărei alte restricții a libertății personale fără acordul Seimas-ului, cu excepția cazurilor în care sunt prinși în flagrant delict săvârșind o infracțiune penală, situație în care Procurorul General trebuie să notifice imediat Seimas-ului acest lucru;

G.  întrucât, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură, imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție a independenței Parlamentului în ansamblu și a deputaților săi;

H.  întrucât scopul imunității parlamentare este acela de a proteja Parlamentul și pe membrii acestuia de proceduri judiciare deschise în legătură cu activități desfășurate în exercitarea funcțiilor parlamentare și care nu pot fi disociate de aceste funcții.

I.  întrucât, dacă aceste proceduri nu sunt legate de exercitarea funcțiilor unui deputat, imunitatea sa ar trebui ridicată, cu excepția cazului în care există indicii potrivit cărora intenția subiacentă procedurilor judiciare ar putea fi aceea de a prejudicia activitatea politică a deputatului și, în felul acesta, independența Parlamentului (fumus persecutionis).

J.  întrucât, pe baza numeroaselor informații detaliate puse la dispoziție în acest caz, nu există niciun motiv pentru a suspecta că procedurile deschise împotriva lui Rolandas Paksas pornesc dintr-o intenție de a-i prejudicia activitatea politică în calitate de deputat în Parlamentul European;

K.  întrucât nu este de competența Parlamentului European să adopte o poziție cu privire la vinovăția sau nevinovăția deputatului sau să se pronunțe dacă actele imputate acestuia justifică punerea în mișcare a acțiunii penale, și nici să se pronunțe pe fond cu privire la sistemele juridice și judiciare naționale;

1.  hotărăște să retragă imunitatea lui Rolandas Paksas;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților competente ale Republicii Lituania și lui Rolandas Paksas.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579; hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.