Parlamentul European,

–  având în vedere raportul ABE din 20 decembrie 2016 privind obligațiunile garantate: recomandări privind armonizarea cadrelor pentru obligațiuni garantate în UE („Covered Bonds: recommendations on harmonisation of covered bond frameworks in the EU” - EBA-Op-2016-23),

–  având în vedere documentul de consultare al Comisiei din 30 septembrie 2015 privind obligațiunile garantate în Uniunea Europeană și documentul nedatat al Comisiei „Sinteza contribuțiilor la consultarea publică privind «obligațiunile garantate»” („Summary of contributions to the public consultation on «Covered Bonds»”),

–  având în vedere raportul Comisiei din 20 octombrie 2015 prezentat în temeiul articolului 503 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013: Cerințe de capital pentru obligațiunile garantate (COM(2015)0509),

–  având în vedere avizul ABE din 1 iulie 2014 referitor la tratamentul preferențial privind cerințele de capital aplicat obligațiunilor garantate (Opinion of the European Banking Authority on the preferential capital treatment of covered bonds - EBA/Op/2014/04),

–  având în vedere raportul ABE din 1 iulie 2014 referitor la obligațiunile garantate și tratamentul privind cerințele de capital: răspuns la solicitarea de aviz din partea Comisiei din decembrie 2013 cu privire la articolul 503 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la recomandarea E a CERS din decembrie 2012 privind finanțarea instituțiilor de credit [„EBA Report on EU Covered Bond Frameworks and Capital Treatment - Response to the Commission’s call for advice of December 2013 related to Article 503 of the Regulation (EU) No 575/2013 and to the ESRB Recommendation E on the funding of credit institutions of December 2012 (ESRB/12/2)”]

–  având în vedere Directiva 2014/91/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de modificare a Directivei 2009/65/CE de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), în ceea ce privește funcțiile de depozitar, politicile de remunerare și sancțiunile(1), în special articolul 52 alineatul (4) (denumită în continuare „Directiva OPCVM”),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012(2), în special articolul 129, (denumit în continuare „CRR”),

–  având în vedere Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului(3), în special articolul 44 alineatul (2),

–  având în vedere articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2205 al Comisiei din 6 august 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru obligația de compensare(4),

–  având în vedere articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2016/1178 al Comisiei din 10 iunie 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru obligația de compensare(5),

–  având în vedere Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit(6) (denumit în continuare „actul delegat privind LCR”),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0235/2017),

A.  întrucât obligațiunile garantate sunt instrumente cu un istoric îndelungat de rate reduse de nerambursare și plăți fiabile care contribuie la finanțarea a aproximativ 20 % din creditele ipotecare europene și au reprezentat pasive de peste 2 000 miliarde EUR în Europa în 2015; întrucât aproximativ 90 % din obligațiunile garantate de la nivel mondial sunt emise în nouă țări europene;

B.  întrucât obligațiunile garantate au jucat un rol esențial în finanțarea instituțiilor de credit, în special în perioada crizei financiare; întrucât obligațiunile garantate au menținut niveluri ridicate de securitate și de lichiditate în timpul crizei financiare, fapt care se datorează calității reglementărilor naționale; întrucât episodul din perioada 2008-2014 al marjelor crescânde ale prețurilor obligațiunilor garantate între statele membre nu reprezintă o dovadă incontestabilă a fragmentării pieței, deoarece marjele s-au corelat în mare măsură cu marjele obligațiunilor de stat și se poate doar să fi reflectat riscurile subiacente din portofoliile de acoperire; întrucât o sensibilitate la risc adecvată a prețurilor obligațiunilor garantate în toate statele membre este dovada unor piețe funcționale și bine integrate;

C.  întrucât există investiții transfrontaliere semnificative pe piețele europene ale obligațiunilor garantate; întrucât obligațiunile garantate dispun de o bază de investitori diversificată unde băncile ocupă un loc de frunte, cu o cotă de piață de aproximativ 35 % între 2009 și 2015; întrucât cota de piață a administratorilor de active, a societăților de asigurări și a fondurilor de pensii a scăzut cu aproape 20 de puncte procentuale, fiind înlocuită, în esență, de investiții mai ridicate ale băncilor centrale în obligațiuni garantate;

D.  întrucât obligațiunile garantate reprezintă instrumente de datorie atractive deoarece sunt exceptate de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă menționat la articolul 44 din Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare - până la nivelul garanției din portofoliul de acoperire; întrucât obligațiunile garantate care sunt în conformitate cu articolul 129 din CRR beneficiază de un tratament preferențial privind ponderea de risc;

E.  întrucât un factor pentru cererea băncilor de obligațiuni garantate este tratamentul preferențial în materie de reglementare aplicat acestora în actul delegat privind LCR, care le permite băncilor să includă obligațiunile garantate în rezerva de lichidități, chiar dacă nu sunt eligibile în ceea ce privește LCR în temeiul normelor de la Basel;

F.  întrucât programele de obligațiuni garantate sunt, în anumite condiții, scutite de cerințele de marjă inițială împotriva riscului de credit al contrapărții în tranzacțiile cu instrumente financiare derivate;

G.  întrucât obligațiunile garantate pot, la latitudinea fiecărui stat membru, să fie scutite de cerințele UE referitoare la expunerile mari;

H.  întrucât pozițiile creditorilor bancari chirografari sunt afectate în mod negativ de grevarea cu sarcini a activelor din cauza supragarantării, dar nu și de principiul finanțării prin îndatorare cu portofolii de acoperire segregate; întrucât astfel de operațiuni, atunci când implică raporturi între valoarea creditului acordat și cea a garanției aferente creditului cu mult sub 100 % îmbunătățesc în general pozițiile creditorilor bancari chirografari în măsura în care aceste rezerve nu sunt necesare pentru a satisface creanțele în raport cu portofoliul de acoperire;

I.  întrucât obligațiunile garantate ocupă un loc important în partea de active a bilanțurilor multor bănci; întrucât este esențial pentru stabilitatea financiară ca aceste active să rămână la nivelul maxim de siguranță și lichiditate; întrucât acest obiectiv nu ar trebui să fie subminat de inovații privind obligațiunile garantate care să permită emitenților să transfere riscurile către investitori după cum doresc;

J.  întrucât emisiunile de obligațiuni garantate cu prelungiri ale scadenței condiționate [structuri de tip „soft-bullet” și de tip „pass-through” condiționat (CPT)] au crescut cu 8 % pe an și au ajuns la o cotă de piață de 45 % în aprilie 2016; întrucât astfel de opțiuni diminuează riscul de lichiditate în portofoliile de acoperire necorelate, reduc cerințele privind supragarantarea și contribuie la evitarea vânzărilor în regim de urgență; întrucât, cu toate acestea, prelungirile scadenței transferă riscul emitentului către investitori; întrucât un tratament preferențial în materie de reglementare ar trebui acordat numai instrumentelor de datorie deosebit de sigure;

K.  întrucât legislația UE nu include o definiție exactă a obligațiunilor garantate;

L.  întrucât piețele de obligațiuni garantate au rămas în urmă în statele membre în care nu există o tradiție de emitere a unor astfel de obligațiuni sau a căror creștere este împiedicată de riscul suveran sau de condiții macroeconomice dificile;

M.  întrucât se este bine cunoscut faptul că cadrele naționale pentru obligațiuni garantate sunt foarte diferite, în special în ceea ce privește aspectele tehnice precum nivelul supravegherii publice;

N.  întrucât un cadru la nivelul UE pentru obligațiunile garantate trebuie să urmărească cele mai înalte standarde;

O.  întrucât există mai multe cadre naționale de mare succes pentru obligațiuni garantate, care se bazează pe factori istorici și juridici și sunt integrate parțial în legislația națională; întrucât aceste cadre naționale împărtășesc caracteristici fundamentale, în special dublul recurs, segregarea portofoliilor de acoperire cu active cu risc scăzut și supravegherea publică specială; întrucât extinderea acestor principii la alte tipuri de instrumente de datorie s-ar putea dovedi benefică;

P.  întrucât armonizarea nu ar trebui să se bazeze pe o abordare unică, deoarece aceasta ar putea determina o reducere importantă a diversității produselor și ar putea influența în mod negativ piețele naționale care funcționează cu succes; întrucât armonizarea ar trebui să respecte principiul subsidiarității;

Q.  întrucât participanții pe piață au luat inițiative destinate să stimuleze dezvoltarea piețelor de obligațiuni garantate, cum ar fi crearea, în 2013, a etichetei „Obligațiune garantată” (CBL) și a modelului armonizat de asigurare a transparenței (HTT);

R.  întrucât, în urma unui proces de supraveghere, ABE a identificat cele mai bune practici pentru emiterea și supravegherea obligațiunilor garantate și a evaluat alinierea cadrelor naționale cu aceste practici;

S.  întrucât, ca răspuns la consultarea publică desfășurată de Comisie, marea majoritate a părților interesate s-au opus armonizării complete, iar investitorii au subliniat valoarea diversității produselor; întrucât părțile interesate au manifestat un sprijin prudent față de legislația UE, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe principii, să dezvolte cadrele existente, și să respecte în special caracteristicile cadrelor naționale,

Observații generale și poziții

1.  subliniază faptul că investițiile interne și transfrontaliere în obligațiunile garantate au funcționat bine pe piețele din UE în temeiul actualului cadru legislativ; evidențiază faptul că ar trebui menținută diversitatea unor produse solide și sigure;

2.  evidențiază că o armonizare obligatorie a modelelor naționale sau înlocuirea lor cu unul european ar putea duce la consecințe negative neintenționate pentru piețele al căror succes actual depinde de integrarea legislației în materie de obligațiuni garantate în dreptul intern; insistă asupra faptului că un cadru european mai integrat ar trebui să se limiteze la o abordare principială, care stabilește obiectivele, dar lasă ca metodele și mijloacele să fie detaliate prin transpunerea în dreptul intern; subliniază că acest cadru ar trebui să se bazeze pe standarde de înaltă calitate și să țină seama de cele mai bune practici, pornind de la regimurile naționale care funcționează bine, fără a le perturba; subliniază că posibilul nou cadru european pentru obligațiunile garantate, aliniat la cele mai bune practici, ar trebui să fie un reper pentru piețele tinere și să îmbunătățească calitatea obligațiunilor garantate;

3.  solicită elaborarea unei directive UE care să facă o distincție clară între cele două tipuri de obligațiuni garantate existente în prezent, și anume:

subliniază că PCB ar trebui să beneficieze în continuare de reglementare preferențială în raport cu OCB și că acestea ar trebui să beneficieze de reglementare preferențială în raport cu alte forme de datorii garantate; recunoaște potențialul tuturor instrumentelor de datorie care respectă Directiva OPCVM pentru atingerea obiectivelor uniunii piețelor de capital;

4.  invită statele membre să protejeze eticheta „obligațiuni garantate” (atât pentru PCB, cât și pentru OCB), asigurându-se că în legislația națională obligațiunile garantate sunt instrumente de datorie foarte lichide și aproape lipsite de riscuri; propune ferm ca instrumentele de datorie acoperite de active care sunt mult mai riscante decât datoria publică și creditele ipotecare [de exemplu, investițiile în infrastructură negarantate de guvern sau credite pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri)] să nu fie etichetate „obligațiunile garantate”, ci, eventual, „titluri garantate europene”; susține principiul conform căruia portofoliile de acoperire pentru PCB și OCB ar trebui să fie garantate în întregime prin active de natură durabilă care pot fi evaluate și recuperate;

5.  invită Comisia să includă în directivă principiile unui cadru juridic pentru titlurile garantate europene, cum ar fi dublul recurs, supravegherea publică specială, autonomia patrimonială în caz de faliment și cerințe de transparență; solicită statelor membre să integreze aceste principii în legislația națională și în procedurile lor de insolvență; subliniază că un cadru juridic solid pentru titlurile garantate europene ar avea potențialul de a le face pe acestea mai transparente, mai lichide și mai rentabile decât titlurile de valoare care fac uz de prevederi contractuale; subliniază că acest lucru ar putea sprijini titlurile garantate europene să finanțeze activități mai riscante, cum ar fi creditele pentru IMM-uri, creditele de consum sau investițiile în infrastructură care nu dispun de garanții guvernamentale; constată că titlurile garantate europene ar fi exceptate de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă menționat la articolul 44 din Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare;

6.  încurajează încorporarea în directivă a unor standarde minime de supraveghere care să reflecte cele mai bune practici identificate pentru obligațiunile garantate; încurajează convergența practicilor de supraveghere la nivelul UE;

7.  solicită ca directiva să crească gradul de transparență în ceea ce privește informațiile referitoare la activele din portofoliul de acoperire și la cadrul juridic menit să asigure dublul recurs și segregarea activelor respective în cazul insolvenței sau rezoluției emitentului; insistă, în plus, în această privință, ca directiva să se bazeze pe principii și să se concentreze doar pe cerințele în materie de informații;

Definirea PCB, OCB, a titlurilor garantate europene și a cadrului lor de reglementare

8.  invită Comisia să prezinte o propunere de cadru european privind obligațiunile garantate (directivă), care să definească PCB, OCB și titlurile garantate europene simultan, pentru a evita perturbarea pieței în timpul etapelor de tranziție; invită Comisia să includă în această definiție toate principiile comune de mai jos realizabile pe parcursul vieții acestui instrument emis, independent de eventualele tratamente preferențiale:

9.  invită Comisia să includă următoarele principii suplimentare în definiția PCB din directivă:

10.  subliniază că ponderile de risc atribuite obligațiunilor garantate în legislația europeană trebuie să reflecte evaluările în condiții de piață ale riscurilor subiacente; observă că această situație nu se aplică tuturor celorlalte tipuri de instrumente de datorie care beneficiază de un tratament preferențial în materie de reglementare din cauza anumitor caracteristici;

11.  invită Comisia să împuternicească autoritățile europene de supraveghere să evalueze respectarea criteriilor privind PCB, OCB și titlurile garantate europene pentru a completa sau chiar a înlocui listele prevăzute la articolul 52 alineatul (4) din Directiva OPCVM cu o listă oficială a regimurilor conforme de PCB, OCB și titluri garantate europene la nivel european;

12.  invită ABE să emită recomandări pentru regimurile de PCB, OCB și titluri garantate europene privind criteriile de eligibilitate pentru active (inclusiv activele de substituire), raporturile LTV și nivelurile minime eficiente de supragarantare pentru diferite tipuri de active , precum și privind eventuale revizuiri ale CRR; invită ABE să furnizeze orientările necesare pentru crearea cadrului public special de supraveghere și administrativ;

13.  recomandă înlăturarea barierelor în calea accesului pe piață pentru emitenții care provin de pe piețele de obligațiuni garantate în dezvoltare din afara SEE, prin asigurarea unui tratament echitabil pentru obligațiunile garantate provenite de la emitenți din țări terțe, cu condiția ca, în urma unei evaluări cuprinzătoare, efectuate de către o instituție europeană competentă, să se constate că mediul lor juridic, instituțional și de supraveghere este unul echivalent; recomandă promovarea principiilor esențiale ale legislației europene pentru a stabili un eventual criteriu de referință pentru piețele de obligațiuni garantate la nivel mondial;

14.  invită Comisia să propună o revizuire a legislației europene în materie de servicii financiare care să precizeze tratamentul în materie de reglementare al PCB, OCB și titlurilor garantate europene;

15.  invită Comisia ca, în momentul evaluării legislației UE în vigoare privind serviciile financiare, să ia în considerare potențialul PCB, al OCB și al titlurilor garantate europene în ceea ce privește atingerea obiectivelor uniunii piețelor de capital;

16.  invită Comisia să identifice posibilele obstacole la nivel național pentru dezvoltarea sistemelor de obligațiuni garantate și să publice orientări pentru a elimina aceste obstacole, fără a aduce atingere unei administrări corecte și prudente a băncilor;

17.  invită Comisia și ABE să reevalueze (posibil în cadrul unei evaluări a impactului) eligibilitatea drepturilor de retenție maritimă asupra navelor ca active din portofoliul de acoperire, astfel cum se prevede la articolul 129 alineatul (1) litera (g) din CRR; este preocupat de faptul că tratamentul preferențial al navelor denaturează concurența cu alte mijloace de transport; solicită Comisiei și ABE să investigheze dacă obligațiunile garantate pentru nave se află pe picior de egalitate cu alte obligațiuni garantate conforme cu CRR în ceea ce privește lichiditatea acestora și evaluările riscurilor realizate de agenții independente de rating și dacă tratamentul preferențial al acestor obligațiuni pe baza eligibilității în ceea ce privește LCR și a ponderilor mai scăzute de risc din CCR este, prin urmare, justificat;

18.  invită statele membre să prevadă în dreptul lor național posibilitatea de creare a unor portofolii de acoperire separate, fiecare cuprinzând o clasă omogenă de active (de exemplu, credite rezidențiale); invită statele membre să permită toate activele de acoperire menționate la articolul 129 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din CRR ca active de substituire care contribuie la cerința privind acoperirea, și să specifice clar limite în ceea ce privește calitatea creditului, volumul expunerii și limitele superioare pentru contribuțiile de acoperire ale activelor de substituire;

Sprijinirea transparenței pieței și a convergenței voluntare

19.  salută îmbunătățirile metodologiilor de rating al obligațiunilor garantate și extinderea piețelor de rating pentru acestea;

20.  subliniază importanța unor condiții competitive egale pentru a asigura o concurență echitabilă pe piețele financiare; evidențiază faptul că legislația europeană nu trebuie să discrimineze între diferite tipuri de instrumente de datorie garantate, cu excepția cazului în care există motive întemeiate să se presupună că acestea diferă fie în ceea ce privește siguranța, fie în ceea ce privește lichiditatea;

21.  salută inițiativele piețelor de a elabora standarde și modele armonizate de publicare a informațiilor (de exemplu HTT) pentru a facilita comparația și analiza diferențelor dintre obligațiunile garantate pe teritoriul UE;

22.  sprijină elaborarea de către ABE de recomandări pentru standarde de piață și ghiduri de bune practici; încurajează convergența voluntară în acest sens;

23.  încurajează efectuarea periodică de simulări de criză pentru portofoliile de acoperire și publicarea rezultatelor simulărilor de criză;

o
o   o

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și Autorității Bancare Europene.

(1) JO L 257, 28.8.2014, p. 186. (2) JO L 176, 27.6.2013, p. 1. (3) JO L 173, 12.6.2014, p. 190. (4) JO L 314, 1.12.2015, p. 13. (5) JO L 195, 20.7.2016, p. 3. (6) JO L 11, 17.1.2015, p. 1.