Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 9 decembrie 1948 pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid,

–  având în vedere capitolul VII din Carta Organizației Națiunilor Unite (intitulat „Măsuri împotriva amenințărilor la adresa păcii, a încălcării păcii și a actelor de agresiune”),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva torturii și altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la 10 decembrie 1984,

–  având în vedere articolul 18 din Declarația universală a drepturilor omului, articolul 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Declarația asupra eliminării tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazate pe religie sau convingere și Orientările UE privind promovarea și protecția libertății de religie sau de convingere,

–  având în vedere Rezoluția nr. 1325 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea, adoptată la 31 octombrie 2000,

–  având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI) din 17 iulie 1998, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2002,

–  având în vedere Amendamentele de la Kampala la Statutul de la Roma, care au fost adoptate în cadrul Conferinței de revizuire care a avut loc la Kampala, Uganda, în iunie 2010,

–  având în vedere Cadrul Organizației Națiunilor Unite de analiză a crimelor de atrocitate, elaborat de Biroul consilierilor speciali ai Secretarului General al ONU pentru prevenirea genocidului și pentru responsabilitatea de a proteja,

–  având în vedere raportul Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului din 15 martie 2015 privind situația drepturilor omului în Irak în contextul abuzurilor comise de așa-numitul „Stat Islamic al Irakului și Levantului” și de grupări afiliate acestuia,

–  având în vedere Rezoluția A/71/L.48 a Adunării Generale a ONU din decembrie 2016 de instituire a unui mecanism internațional, imparțial și independent care să contribuie la investigarea și urmărirea penală a persoanelor responsabile pentru săvârșirea celor mai grave infracțiuni în temeiul dreptului internațional în Republica Arabă Siriană începând cu luna martie 2011 (MIII),

–  având în vedere ancheta specială privind evenimentele survenite la Alep desfășurată de Comisia internațională independentă de anchetă cu privire la Republica Arabă Siriană, precum și raportul aferent publicat la 1 martie 2017,

–  având în vedere Poziția comună a Consiliului 2001/443/PESC din 11 iunie 2001 privind Curtea Penală Internațională(1),

–  având în vedere Decizia 2002/494/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 de înființare a unei rețele europene de puncte de contact cu privire la persoane vinovate de genocid, crime împotriva umanității și crime de război(2),

–  având în vedere Decizia 2003/335/JAI a Consiliului din 8 mai 2003 privind cercetarea și urmărirea penală în cazul faptelor de genocid, al crimelor împotriva umanității și al crimelor de război(3),

–  având în vedere Poziția comună a Consiliului 2003/444/PESC din 16 iunie 2003 privind Curtea Penală Internațională(4),

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar,

–  având în vedere acordul dintre CPI și Uniunea Europeană referitor la cooperare și asistență(5),

–  având în vedere Decizia Consiliului 2011/168/PESC din 21 martie 2011 privind Curtea Penală Internațională(6),

–  având în vedere documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei și Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind promovarea principiului complementarității (SWD(2013)0026),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2014 privind abordarea cuprinzătoare a UE,

–  având în vedere Strategia Rețelei UE privind genocidul de combatere a impunității pentru infracțiunea de genocid, crime împotriva umanității și crime de război pe teritoriul Uniunii Europene și al statelor sale membre, adoptată la 30 octombrie 2014,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 16 noiembrie 2015 privind sprijinul UE pentru justiția de tranziție,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 23 mai 2016 referitoare la Strategia regională a UE pentru Siria și Irak și la amenințarea Daesh,

–  având în vedere declarația din 9 decembrie 2016 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu ocazia Zilei internaționale a comemorării și demnității victimelor genocidului și a prevenirii acestei crime,

–  având în vedere Planul de acțiune al Uniunii Europene privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la sprijinul acordat CPI de către UE: confruntarea cu provocările și învingerea dificultăților(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iulie 2014 referitoare la crima de agresiune(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la strămutarea în masă a copiilor în Nigeria ca urmare a atacurilor comise de Boko Haram(9) și Rezoluția sa din 17 iulie 2014 referitoare la Nigeria - recentele atacuri comise de Boko Haram(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 referitoare la pregătirea reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar: provocări și oportunități în domeniul ajutorului umanitar(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 noiembrie 2016 referitoare la situația din Siria(12), din 27 octombrie 2016 referitoare la situația din nordul Irakului/Mosul(13), din 4 februarie 2016 referitoare la uciderea sistematică în masă a minorităților religioase de către așa-numita grupare ISIS/Daesh(14), precum și Rezoluția sa din 11 iunie 2015 referitoare la Siria: situația din Palmyra și cazul lui Mazen Darwish(15),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0222/2017),

A.  întrucât genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război, cunoscute și sub numele de „crime de atrocitate”, reprezintă cele mai grave crime împotriva umanității și constituie, totodată, un motiv de îngrijorare pentru întreaga comunitate internațională; întrucât umanitatea a fost zguduită de astfel de crime;

B.  întrucât comunitatea internațională are responsabilitatea de a preveni producerea crimelor de atrocitate; întrucât, atunci când se petrec astfel de crime, ele nu trebuie lăsate nepedepsite și trebuie să se asigure în mod eficace, corect și rapid urmărirea penală a autorilor lor, la nivel național sau internațional și în conformitate cu principiul complementarității;

C.  întrucât responsabilitatea, justiția, statul de drept și combaterea impunității reprezintă elementele esențiale care stau la baza eforturilor de pace și a soluționării conflictelor, a reconcilierii și a reconstrucției;

D.  întrucât reconcilierea veritabilă nu se poate baza decât pe adevăr și justiție;

E.  întrucât victimele acestor infracțiuni au dreptul de a recurge la căi de atac și de a obține despăgubiri și întrucât refugiații care au fost victimele crimelor de atrocitate ar trebui să beneficieze de sprijin deplin din partea comunității internaționale; întrucât, în acest context, este important să se adopte o perspectivă de gen, luând în considerare nevoile speciale ale femeilor și fetelor aflate în taberele de refugiați, în timpul repatrierii și reinstalării, precum și pe durata etapelor de reabilitare și de reconstrucție post-conflict;

F.  întrucât CPI joacă un rol esențial în combaterea impunității, în restaurarea păcii și în asigurarea accesului la justiție al victimelor;

G.  întrucât sistemul de despăgubire a victimelor pentru crimele ce țin de competența Curții face din CPI o instituție judiciară unică la nivel internațional;

H.  întrucât aderarea universală la Statutul de la Roma este esențială pentru eficiența deplină a CPI; întrucât 124 de țări, inclusiv toate statele membre ale UE, au ratificat Statutul de la Roma al CPI;

I.  întrucât Amendamentele de la Kampala la Statutul de la Roma, care vizează crima de agresiune, considerată a fi cea mai periculoasă și gravă formă de utilizare ilegală a forței, au fost ratificate de 34 de state, obținând astfel cele 30 de aprobări necesare pentru activarea lor și deschiderea posibilității ca Adunarea statelor-părți să adopte, după 1 ianuarie 2017, activarea competenței bazate pe tratat a Curții în materie de agresiune;

J.  întrucât, în noiembrie 2016, Rusia a decis să își retragă semnătura de pe Statutul de la Roma; întrucât, în octombrie 2016, Africa de Sud, Gambia și Burundi au anunțat, de asemenea, că vor renunța la statutul lor de părți semnatare; întrucât, la 31 ianuarie 2017, Uniunea Africană (UA) a adoptat o rezoluție fără caracter obligatoriu, care include o strategie de retragere din CPI și a solicitat membrilor UA să aibă în vedere punerea în aplicare a recomandărilor sale; întrucât, în februarie și, respectiv, în martie 2017, Gambia și Africa de Sud și-au notificat decizia de a revoca retragerea semnăturii lor de pe Statutul de la Roma;

K.  întrucât cooperarea între statele-părți la Statutul de la Roma, precum și cu organizațiile regionale este extrem de importantă, mai ales în situațiile în care jurisdicția CPI este contestată;

L.  întrucât CPI efectuează în prezent zece anchete în nouă țări [Georgia, Mali, Côte d'Ivoire, Libia, Kenya, Sudan (Darfur), Uganda, Republica Democratică Congo și Republica Centrafricană (două anchete)];

M.  întrucât, în conformitate cu principiul complementarității, astfel cum este consacrat în Statutul de la Roma, CPI nu acționează decât în cazurile în care instanțele naționale nu pot sau nu doresc să ancheteze în mod veritabil crimele de atrocitate și să îi urmărească penal pe autorii lor, astfel încât statele-părți își rezervă responsabilitatea primară pentru aducerea în fața justiției a presupușilor autori ai celor mai grave crime în cazurile care sunt de interes pentru comunitatea internațională;

N.  întrucât în Poziția comună a Consiliului 2001/443/PESC din 11 iunie 2001 privind Curtea Penală Internațională, statele membre au declarat că infracțiunile grave aflate în competența Curții Penale Internaționale reprezintă o preocupare pentru toate statele membre, care sunt hotărâte să coopereze pentru a preveni aceste crime și pentru a pune capăt impunității celor care le comit;

O.  întrucât UE și statele sale membre au fost aliați fideli ai CPI încă de la înființarea sa, oferind continuu sprijin politic, diplomatic, financiar și logistic, inclusiv prin promovarea universalității și apărarea integrității sistemului Statutului de la Roma;

P.  întrucât UE și statele sale membre s-au angajat față de Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) să sprijine cu fermitate instituirea unui mecanism eficient de consolidare a respectării dreptului umanitar internațional; întrucât Parlamentul a solicitat VP/ÎR să prezinte un raport privind obiectivele și strategia concepute pentru a respecta acest angajament;

Q.  întrucât numeroase crime de atrocitate au fost comise pe teritoriul țărilor care alcătuiau fosta Republică Iugoslavia pe durata războaielor care au avut loc între 1991 și 1995;

R.  întrucât procedurile judiciare inițiate pentru judecarea crimelor de atrocitate comise pe teritoriul țărilor din fosta Republică Iugoslavia pe durata războaielor care au avut loc între 1991 și 1995 se desfășoară foarte lent;

S.  întrucât Siria a aderat la Convenția împotriva genocidului în 1955 și la Convenția împotriva torturii în 2004;

T.  întrucât, în rezoluția sa din 27 octombrie 2016, Parlamentul a reamintit că încălcările drepturilor omului comise de către ISIS/Daesh includ genocidul;

U.  întrucât în mai multe rapoarte elaborate de ONU, inclusiv de Comisia internațională independentă de anchetă cu privire la Republica Arabă Siriană, de Consilierul special al Secretarului General al ONU pentru prevenirea genocidului, Consilierul special al Secretarului General al ONU pentru responsabilitatea de a proteja, Raportorul special pentru problemele minorităților și de Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului s-a afirmat că, în cazul tuturor părților implicate în conflict, anumite acte comise de acestea pot fi încadrate în categoria crimelor de atrocitate și că toate părțile s-au făcut responsabile de crime de război pe durata conflictului desfășurat pentru a prelua controlul asupra orașului Alep în decembrie 2016;

V.  întrucât CPI a declarat că există un temei rezonabil pentru a considera că, în Nigeria, gruparea Boko Haram a comis crime împotriva umanității în sensul articolului 7 din Statut, fiind responsabilă inclusiv pentru asasinate și persecuții;

W.  întrucât, ca urmare a sutelor de execuții care au avut loc în Burundi începând din aprilie 2015, concluziile raportului subsecvent anchetei independente a Națiunilor Unite referitoare la Burundi arată că o serie de persoane din Burundi ar trebui urmărite penal pentru presupuse crime împotriva umanității;

X.  întrucât organizațiile societății civile, avocații internaționali și ONG-urile au avertizat că evenimentele care au avut loc în Burundi la sfârșitul anului 2016 ar putea degenera în genocid;

Y.  întrucât normele internaționale privind crimele de război și crimele împotriva umanității au caracter obligatoriu și pentru actorii nestatali sau pentru persoanele care acționează în numele sau în cadrul organizațiilor nestatale; întrucât acest lucru ar trebui reafirmat și mai mult în prezent, când actorii nestatali sunt tot mai prezenți în scenariile de război și promovează și comit astfel de crime grave;

Z.  întrucât, în anumite condiții, statele pot fi, de asemenea, trase la răspundere pentru încălcarea obligațiilor prevăzute de tratatele și convențiile internaționale care intră în competența Curții Internaționale de Justiție, inclusiv Convenția împotriva torturii și altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din 1984 și Convenția privind prevenirea și reprimarea crimei de genocid din 1948;

AA.  întrucât Curtea Internațională de Justiție are capacitatea de a stabili responsabilitatea statelor;

AB.  întrucât, cu intenția de a intimida și de a umili dușmanul, violul și violența sexuală sunt folosite de toate părțile implicate în conflict ca tactică de război; întrucât, în plus, incidența violențelor de gen și a abuzului sexual crește, de asemenea, dramatic în timpul conflictelor;

AC.  întrucât violența împotriva femeilor în timpul conflictului, dar și post-conflict poate fi considerată o continuare a discriminării cu care se confruntă femeile și în perioade în care nu există conflicte; întrucât conflictele agravează tiparele preexistente ale discriminării bazate pe sex, precum și dezechilibrele care decurg din inegalitățile existente, de-a lungul istoriei, în cadrul relațiilor de putere dintre femei și bărbați și expun femeile și fetele unor riscuri ridicate de violență sexuală, fizică și psihologică,

1.  reamintește angajamentul UE de a acționa pe scena internațională în numele principiilor care au inspirat crearea sa, cum ar fi democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului, promovând totodată, în acest demers, principiile Cartei ONU și ale dreptului internațional; reafirmă, în acest context, că abordarea încălcărilor grave ale drepturilor omului, care pot fi încadrate în categoria genocidului și a crimelor împotriva umanității, precum și a încălcărilor grave ale dreptului internațional umanitar, care pot fi considerate cime de război, și tragerea la răspundere a persoanelor responsabile pentru acestea ar trebui să aibă o importanță capitală pentru UE;

2.  invită UE și statele sale membre să-și folosească toată influența politică pentru a preveni orice acțiune care ar putea fi considerată o crimă de atrocitate, să răspundă eficient și coordonat în cazurile în care au loc aceste crime și să mobilizeze toate resursele necesare pentru a-i aduce în fața justiției pe toți cei responsabili, precum și să ofere sprijin victimelor și proceselor de stabilizare și de reconciliere;

Necesitatea de a ne concentra pe prevenirea crimelor de atrocitate

3.  îndeamnă părțile contractante ale Convenției ONU pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid din 1948, ale celor patru convenții de la Geneva din 1949, ale Convenției împotriva torturii și altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din 1984 și ale altor acorduri internaționale relevante, inclusiv statele membre ale UE, să adopte toate măsurile necesare pentru a preveni săvârșirea crimelor de atrocitate pe teritoriul lor, indiferent dacă acestea sunt comise sub jurisdicția instituțiilor lor sau de către proprii cetățeni, așa cum s-au angajat să o facă; invită toate statele care încă nu au ratificat aceste convenții să facă acest lucru;

4.  subliniază că comunitatea internațională trebuie să își intensifice eforturile de monitorizare și reacție la orice conflict existent sau potențial, care ar putea conduce la o acțiune ce ar putea fi considerată o crimă de atrocitate;

5.  solicită comunității internaționale să creeze instrumente care să poată minimiza decalajul alertă-răspuns pentru a preveni apariția, reapariția și escaladarea conflictelor violente, cum ar fi sistemul de alertă timpurie al UE;

6.  cere UE să depună eforturi mai susținute pentru a-și dezvolta o abordare coerentă și eficientă în vederea identificării și soluționării în timp util a situațiilor de criză sau conflict care ar putea conduce la săvârșirea unei crime de atrocitate; subliniază, în special, importanța și necesitatea schimbului eficient de informații și a coordonării acțiunilor preventive între instituțiile UE, inclusiv delegațiile UE, între misiunile și operațiunile relevante ale politicii de securitate și apărare comună (PSAC) și între statele membre, împreună cu reprezentanțele diplomatice ale acestora; salută, în acest context, noua inițiativă a Comisiei, care îmbracă forma unei Cărți albe menite să conducă la o mai mare eficacitate a acțiunii externe a UE; subliniază importanța misiunilor și operațiunilor civile post-conflict din cadrul PSAC, care au rolul de a sprijini reconcilierea în țările terțe, în special în cazul în care acestea au fost scena unor crime împotriva umanității;

7.  consideră că UE ar trebui să integreze în abordarea sa globală a conflictelor și crizelor externe instrumentele necesare pentru a identifica și preveni orice crimă de atrocitate încă din primele faze; atrage atenția, în acest context, asupra Cadrului de analiză a crimelor de atrocitate, elaborat de Biroul ONU al consilierilor speciali pentru prevenirea genocidului și pentru responsabilitatea de a proteja; consideră că UE și statele sale membre ar trebui să adopte întotdeauna o poziție fermă în cazurile în care crimele par a fi iminente și să utilizeze toate instrumentele pașnice de care dispun, cum ar fi, de exemplu, forurile multilaterale, relațiile bilaterale și diplomația publică;

8.  îndeamnă VP/ÎR: să dezvolte cooperarea cu personalul delegațiilor UE, al ambasadelor statelor membre și al misiunilor civile și miliare, precum și formarea personalului respectiv în domeniul drepturilor internaționale ale omului, al dreptului umanitar și al dreptului penal, inclusiv în ceea ce privește capacitatea lor de a identifica potențialele situații care implică crime de război, crime împotriva umanității, genocid și încălcări grave ale dreptului internațional umanitar (DIU), printre altele, prin schimburi periodice cu societatea civilă locală; să garanteze că reprezentanții speciali ai UE sprijină responsabilitatea de a proteja de fiecare dată în care acest lucru este necesar și să extindă mandatul Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului pentru a include aspectele privind responsabilitatea de a proteja; să sprijine în continuare punctul focal al UE pentru responsabilitatea de a proteja din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) în contextul structurilor și resurselor existente, acesta având ca sarcină în special sensibilizarea persoanelor cu privire la implicațiile responsabilității de a proteja și asigurarea în timp util a fluxurilor de informații între toți actorii implicați cu privire la situațiile în cauză, și, de asemenea, încurajarea instituirii unor puncte focale naționale pentru responsabilitatea de a proteja în statele membre; să profesionalizeze și să consolideze în continuare diplomația preventivă și medierea;

9.  subliniază necesitatea ca țările și regiunile expuse riscului de conflicte să dispună de forțe de securitate instruite și de încredere; solicită eforturi suplimentare din partea UE și a statelor membre în vederea dezvoltării de programe de consolidare a capacităților pentru sectorul securității, precum și de platforme pentru promovarea unei culturi a respectului pentru drepturile omului și pentru constituție, a integrității și a serviciului public în rândul forțelor de securitate și militare locale;

10.  subliniază faptul că abordarea cauzelor profunde ale violenței și ale conflictelor, acordarea de sprijin pentru crearea unui climat de pace și de democrație, asigurarea respectării drepturilor omului, inclusiv a protecției femeilor, tinerilor și minorilor, a minorităților și a comunității LGBTI, precum și promovarea dialogului interreligios și intercultural sunt elemente esențiale pentru a împiedica genocidul și crimele împotriva umanității;

11.  solicită să se elaboreze, la nivel internațional, regional și național, programe educaționale și culturale care promovează înțelegerea cauzelor și consecințelor crimelor de atrocitate pentru omenire și care atrag atenția asupra necesității și importanței de a cultiva pacea, de a promova drepturile omului și toleranța interreligioasă și de a urmări și cerceta penal toate aceste crime; salută, în acest context, organizarea primei Zile europene de combatere a impunității persoanelor responsabile de genocid, crime împotriva umanității și crime de război;

Sprijinirea desfășurării de anchete și a urmăririlor penale în cazuri de genocid, crime împotriva umanității și crime de război

12.  își reiterează întregul sprijin pentru CPI, Statutul de la Roma, Biroul procurorului, puterile proprio motu ale procurorului și progresele înregistrate în deschiderea unor noi anchete, fapt ce reprezintă un mijloc esențial în combaterea impunității persoanelor responsabile de crime de atrocitate;

13.  salută reuniunea reprezentanților UE și ai CPI care a avut loc la Bruxelles, la 6 iulie 2016, cu scopul de a pregăti cea de a 2-a reuniune a Mesei rotunde UE-CPI, organizată pentru a permite personalului relevant din cadrul CPI și al instituțiilor europene să identifice zonele comune de interes, să facă schimb de informații privind activitățile relevante și să asigure o mai bună cooperare între UE și CPI;

14.  reafirmă că menținerea independenței CPI este esențială nu numai pentru a asigura deplina sa eficacitate, ci și pentru a promova universalitatea Statutului de la Roma;

15.  avertizează că actul de justiție nu se poate baza pe echilibrul dintre justiție și considerente politice, oricare ar fi acestea, întrucât un astfel de echilibru nu ar favoriza eforturile de reconciliere, ci le-ar diminua;

16.  reafirmă importanța fundamentală a aderării universale la Statutul de la Roma al CPI; invită statele care nu au făcut încă acest lucru să ratifice Statutul de la Roma, Acordul privind privilegiile și imunitățile Curții și amendamentele de la Kampala la Statutul de la Roma, pentru a sprijini responsabilitatea și reconcilierea, elemente esențiale în prevenirea atrocităților viitoare; reafirmă, de asemenea, importanța crucială a integrității Statutului de la Roma;

17.  își exprimă regretul profund privind recentele comunicări referitoare la decizia unor țări de a renunța la statutul de părți semnatare ale Statutului de la Roma, fapt care generează o situație problematică din perspectiva accesului la justiție al victimelor și care ar trebui, prin urmare, condamnat cu fermitate; salută faptul că atât Gambia, cât și Africa de Sud și-au retras deja notificarea de retragere; invită cea de a treia țară, care nu făcut încă acest lucru, să își reconsidere decizia de retragere a semnăturii; invită, de asemenea, UE să depună toate eforturile necesare pentru a se asigura că nu sunt notificare și alte decizii de retragere a semnăturii, inclusiv prin cooperarea cu Uniunea Africană; salută faptul că Adunarea statelor-părți la Statutul CPI a acceptat să ia în considerare amendamentele propuse la Statutul de la Roma în vederea abordării preocupărilor exprimate de UA cu ocazia summitului său special;

18.  solicită celor patru state semnatare care au informat Secretarul General al ONU că intenționează să pună capăt participării lor la Statutul de la Roma să își reconsidere deciziile; constată, de asemenea, că trei dintre membrii permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU nu sunt părți la Statutul de la Roma;

19.  solicită, de asemenea, tuturor statelor-părți la Statutul CPI să-și intensifice eforturile de promovare a aderării universale la CPI și la Acordul privind privilegiile și imunitățile Curții; consideră că Comisia și SEAE, împreună cu statele membre, ar trebui să continue să încurajeze țările terțe să ratifice și să aplice Statutul de la Roma și Acordul privind privilegiile și imunitățile Curții și ar trebui, de asemenea, să evalueze realizările UE în această privință;

20.  subliniază importanța asigurării unor contribuții financiare suficiente la bugetul Curții pentru funcționarea eficientă a acesteia, fie sub formă de contribuții din partea statelor-părți, fie prin intermediul mecanismelor de finanțare ale UE, cum ar fi Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) sau Fondul european de dezvoltare (FED), cu o atenție deosebită acordată finanțării pentru actorii societății civile care acționează în scopul promovării sistemului internațional de justiție penală și aspectelor legate de CPI;

21.  salută asistența extrem de importantă oferită Curții de organizațiile societății civile (OSC); își exprimă preocuparea cu privire la raportarea unor cazuri de amenințări și intimidare îndreptate către anumite OSC care colaborează cu Curtea; solicită să se adopte toate măsurile necesare pentru a asigura un mediu sigur, cu scopul de a le permite organizațiilor societății civile să își desfășoare activitatea și să colaboreze cu Curtea, precum și să se abordeze toate cazurile de amenințări și intimidare la adresa lor în această privință;

22.  ia act de progresele înregistrate în implementarea Planului de acțiune adoptat la 12 iulie 2011 cu scopul de a transpune în practică măsurile stabilite în Decizia din 21 martie 2011 a Consiliului privind CPI; cere evaluarea implementării Planului de acțiune pentru a identifica domeniile posibile în care ar putea fi îmbunătățită eficacitatea acțiunii la nivelul UE, inclusiv în ceea ce privește promovarea integrității și a independenței Curții;

23.  îndeamnă toate statele care au ratificat Statutul de la Roma să coopereze pe deplin cu CPI în eforturile sale de a ancheta și de a aduce în fața justiției persoanele responsabile pentru crime internaționale grave, să respecte autoritatea CPI și să pună în aplicare pe deplin deciziile acesteia;

24.  încurajează ferm UE și statele sale membre să folosească toate instrumentele politice și diplomatice de care dispun pentru a sprijini cooperarea efectivă cu CPI, în special în ceea ce privește programele de protecție a martorilor și executarea mandatelor de arestare pendinte, cu precădere în privința celor 13 suspecți care se află în libertate ca fugari; invită Comisia, SEAE și Consiliul să ajungă la un acord cu privire la adoptarea de măsuri concrete, în plus față de declarațiile politice, în vederea abordării cazurilor de necooperare cu CPI;

25.  solicită UE și statelor sale membre să utilizeze toate mijloacele disponibile în relația cu țările terțe, incluzând și posibilitatea aplicării de sancțiuni - în special în cazul țărilor a căror situație este investigată de către CPI și al țărilor supuse unei examinări preliminare de către CPI - pentru a le întări voința politică de a coopera pe deplin și a le susține capacitatea de a lansa proceduri naționale împotriva crimelor de atrocitate; invită, de asemenea, UE și statele sale membre să ofere un sprijin deplin acestor țări cu scopul de a le ajuta să respecte cerințele CPI; invită statele membre să respecte pe deplin Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008;

26.  consideră că victimele crimelor de atrocitate ar trebui să aibă acces la căi de atac și măsuri reparatorii eficiente și executorii; subliniază rolul special al victimelor și al martorilor în procedurile procesuale ale Curții și necesitatea luării unor măsuri specifice destinate asigurării securității și participării efective a acestora, în conformitate cu Statutul de la Roma; solicită UE și statelor sale membre să mențină drepturile victimelor în centrul tuturor acțiunilor în lupta împotriva impunității și să contribuie în mod voluntar la Fondul fiduciar pentru victime al CPI;

27.  solicită SEAE să se asigure că obiective precum tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de crime de atrocitate și sprijinirea CPI sunt integrate în toate prioritățile politicii externe a UE, inclusiv prin intermediul procesului de extindere, luând în considerare în mod sistematic lupta împotriva impunității; subliniază, în acest context, rolul important al parlamentarilor în promovarea CPI și în lupta împotriva impunității, inclusiv prin cooperarea interparlamentară;

28.  invită statele membre să se asigure că coordonarea și cooperarea cu CPI sunt incluse în mandatul reprezentanților speciali ai UE (RSUE) pentru regiunile respective; își reiterează solicitarea adresată ÎR/VP de a numi un RSUE pentru drept internațional umanitar și justiție internațională, cu mandatul de a promova, a integra și a reprezenta angajamentul UE față de lupta împotriva impunității și față de CPI în politicile externe ale UE;

29.  subliniază rolul esențial al Parlamentului European în monitorizarea măsurilor UE în această privință; salută introducerea unei secțiuni privind lupta împotriva impunității și CPI în Raportul anual al Parlamentului privind drepturile omului și democrația în lume și sugerează în continuare că Parlamentul ar trebui să joace un rol mai proactiv prin promovarea și integrarea problematicii legate de lupta împotriva impunității și CPI în toate politicile și instituțiile UE, în special în activitatea comisiilor sale responsabile pentru politicile externe ale Uniunii și a delegațiilor sale responsabile pentru relațiile cu țările terțe;

30.  subliniază că principiul complementarității CPI implică responsabilitatea primară a statelor-părți de a cerceta și urmări penal crimele de atrocitate; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că nu toate statele membre ale UE dispun de o legislație care definește aceste crime în dreptul intern pentru ca instanțele lor să-și poată exercita jurisdicția în cazurile respective; cere UE și statelor sale membre să folosească pe deplin instrumentele aferente obiectivului de „promovare a principiului complementarității”;

31.  încurajează statele membre ale UE să modifice articolul 83 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru a include „crimele de atrocitate” pe lista infracțiunilor pentru care UE este competentă;

32.  încurajează ferm UE să pregătească și să asigure resursele necesare pentru elaborarea unui plan de acțiune de luptă împotriva impunității la nivelul Europei pentru crimele prevăzute de dreptul internațional, cu criterii de referință clare pentru instituțiile UE și statele membre, vizând intensificarea anchetelor și a urmăririlor penale naționale împotriva genocidului, crimelor împotriva umanității și crimelor de război;

33.  reamintește că statele, inclusiv statele membre ale UE, pot iniția, în mod individual, proceduri împotriva altor state la Curtea Internațională de Justiție pentru încălcarea de către acestea a obligațiilor care le revin în temeiul tratatelor și convențiilor internaționale, inclusiv al Convenției împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din 1984 și al Convenției pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid din 1948;

34.  reamintește condamnarea fermă a atrocităților comise de regimul Assad în Siria, care pot fi considerate crime de război grave și crime împotriva umanității și deplânge climatul de impunitate pentru autorii acestor crime în Siria;

35.   regretă lipsa de respect față de dreptul internațional umanitar manifestată la scară largă și rata alarmantă a pierderii de vieți în rândul populației civile și a atacurilor împotriva infrastructurii civile în conflictele armate din întreaga lume; îndeamnă comunitatea internațională să convoace o conferință internațională pentru a pregăti un nou mecanism internațional de urmărire și colectare a datelor pentru raportarea publică a încălcărilor în cursul conflictelor armate; solicită din nou VP/ÎR să prezinte anual o listă publică a presupușilor autori ai atacurilor asupra școlilor și spitalelor, în scopul definirii unor măsuri adecvate ale UE de stopare a unor astfel de atacuri;

36.  solicită statelor membre să ratifice principalele instrumente ale DIU și alte instrumente juridice relevante; recunoaște importanța Orientărilor UE privind promovarea respectării DIU și reiterează solicitarea adresată VP/ÎR și SEAE de a accelera punerea în aplicare a acestora, în special în cazul crimelor de război din Orientul Mijlociu; invită UE să sprijine inițiativele care vizează difuzarea cunoștințelor de drept umanitar internațional și a bunelor practici în aplicarea sa și invită UE să folosească toate instrumentele bilaterale aflate la dispoziția sa pentru a promova în mod concret respectarea dreptului umanitar internațional de către partenerii săi, inclusiv prin dialogul politic;

37.  subliniază că statele membre ar trebui să refuze să furnizeze arme, echipamente, sprijin financiar sau politic pentru guvernele sau actorii nestatali care încalcă dreptul internațional umanitar, inclusiv prin comiterea de violuri sau alte forme de violență sexuală îndreptate împotriva femeilor și copiilor;

38.  cere, totodată, UE și statelor sale membre să sprijine procesele de reformă și eforturile naționale de consolidare a capacităților care vizează întărirea independenței sistemului judiciar, a sectorului de control al aplicării legii, a sistemului de penitenciare și a programelor de despăgubire în țările terțe afectate direct de presupusa comitere a unor astfel de crime, în conformitate cu angajamentul asumat în Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019; salută, în acest context, Cadrul UE privind sprijinirea justiției de tranziție din 2015 și așteaptă cu interes implementarea sa efectivă;

Combaterea impunității actorilor nestatali

39.  remarcă faptul că dreptul penal internațional și, în special, mandatul și jurisprudența tribunalelor penale internaționale au definit în mod clar responsabilitatea persoanelor care fac parte din organizații nestatale implicate în crimele internaționale; subliniază faptul că această responsabilitate nu are legătură doar cu persoanele în cauză, ci și cu coautorii indirecți ai crimelor internaționale; încurajează toate statele membre ale UE să aducă în fața justiției actorii statali, nestatali și persoanele responsabile pentru crime de război, crime împotriva umanității și genocid;

40.  subliniază faptul că săvârșirea de infracțiuni violente împotriva femeilor și fetelor de către gruparea ISIS/Daesh sau de alți actori nestatali a fost raportată la scară largă de către organismele internaționale relevante și remarcă faptul că comunitatea juridică internațională a avut dificultăți în încadrarea respectivelor infracțiuni în cadrul penal internațional;

41.  își reafirmă, în acest context, condamnarea fermă a acestor crime oribile și a încălcărilor drepturilor omului comise de actori nestatali, cum ar fi gruparea Boko Haram în Nigeria și ISIS/Daesh în Siria și Irak; își exprimă consternarea față de varietatea crimelor comise, printre care se numără ucideri, acte de tortură, viol, sclavie, sclavie sexuală, recrutarea de copii soldați, convertirile religioase forțate și asasinatele sistematice îndreptate împotriva minorităților religioase, inclusiv a creștinilor, yazidiților și a altor minorități; reamintește, în acest context, faptul că, potrivit CPI, violența sexuală poate fi considerată crimă de război și crimă împotriva umanității; consideră că urmărirea penală a celor care au comis aceste crime trebuie să fie o prioritate pentru comunitatea internațională;

42.  încurajează UE și statele sale membre să lupte împotriva impunității și să sprijine în mod activ eforturile depuse la nivel internațional pentru a-i aduce în fața justiției pe membrii organizațiilor nestatale, cum ar fi Boko Haram sau ISIS/Daesh și pe orice alți actori care comit crime împotriva umanității; cere elaborarea unei abordări clare cu privire la urmărirea penală a luptătorilor ISIS/Daesh și a complicilor acestora, inclusiv prin folosirea expertizei rețelei UE pentru cercetarea și urmărirea penală a genocidului, a crimelor împotriva umanității și a crimelor de război;

43.  subliniază că UE și statele sale membre ar trebui să sprijine urmărirea penală a membrilor organizațiilor nestatale, cum ar fi ISIS/Daesh, realizând un consens în Consiliul de Securitate al ONU pentru a conferi CPI jurisdicție în acest sens, deoarece Siria și Irak nu sunt părți la Statutul de la Roma; subliniază că UE ar trebui, totodată, să analizeze și să susțină la nivel internațional și prin toate mijloacele toate opțiunile de a urmări penal și de a ancheta crimele comise de orice parte implicată în conflictul sirian, inclusiv de ISIS/Daesh, spre exemplu prin înființarea unui tribunal penal internațional pentru Irak și Siria;

44.  regretă faptul că Rusia și China, în calitate de membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU, și-au exercitat dreptul de veto pentru a se opune sesizării Procurorului CPI cu privire la situația din Siria, în temeiul capitolului VII din Carta Națiunilor Unite, precum și adoptării unei măsuri de pedepsire a Siriei pentru utilizarea de arme chimice; solicită UE să sprijine o reformă rapidă a funcționării Consiliului de Securitate al ONU, mai ales în ceea ce privește utilizarea dreptului de veto și, în acest context, solicită susținerea propunerii inițiate de Franța privind obligația de a renunța la exercitarea dreptului de veto atunci când există dovezi de genocid, crime de război și crime împotriva umanității;

45.  susține posibilitatea lansării unui apel în vederea punerii în aplicare a principiilor definite în capitolul VII din Carta Organizației Națiunilor Unite pentru a respecta principiul responsabilității de a proteja, aceste demersuri urmând a se realiza întotdeauna sub auspiciile comunității internaționale și cu autorizarea din partea Consiliului de Securitate al ONU;

46.  salută crearea Comisiei de anchetă cu privire la Siria, înființată de Consiliul pentru Drepturile Omului, precum și a Mecanismului internațional, imparțial și independent (MIII), instituit de Adunarea Generală a ONU, cu scopul de a oferi asistență în anchetarea crimelor grave comise în Siria; relevă necesitatea de a institui un mecanism independent similar în Irak și solicită tuturor statelor membre ale UE, tuturor părților implicate în conflictul din Siria, societății civile și întregului sistem ONU să coopereze pe deplin cu MIII și să îi furnizeze orice informație și documentație pe care ar putea-o avea, pentru a-i permite să-și îndeplinească mandatul; le mulțumește statelor membre ale UE care au contribuit din punct de vedere financiar la MIII și le solicită celor care nu au contribuit încă să facă acest lucru;

47.  invită UE să finanțeze în mod adecvat organizațiile care depun eforturi pentru investigația cu sursă deschisă și colectarea în format digital a dovezilor pentru crimele de război și crimele împotriva umanității, cu scopul de a garanta responsabilitatea și de a-i aduce în fața justiției pe autorii acestor acte;

48.  salută eforturile UE de sprijinire a activității Comisiei pentru justiție și responsabilitate internațională și a altor ONG-uri care documentează cazurile de crime de atrocitate; solicită UE să ofere sprijin direct societății civile siriene și irakiene pentru colectarea, conservarea și protecția probelor în cazul crimelor comise în Irak și Siria de către orice parte implicată în conflict, inclusiv de gruparea ISIS/Daesh; solicită ca dovezile, digitale sau de alt tip, ale acestor crime de război, crime împotriva umanității și ale genocidului de care se fac vinovate toate părțile implicate în conflict să fie colectate și păstrate ca prioritate fundamentală și ca măsură esențială în lupta împotriva impunității; salută inițiativa prezentată de delegațiile Regatului Unit, Belgiei și Irakului la nivelul ONU („Coaliția de aducere a Daesh în fața justiției”), vizând colectarea de dovezi cu privire la crimele comise de gruparea ISIS/Daesh în Siria și Irak, cu scopul de a facilita urmărirea penală la nivel internațional a membrilor acestei grupări și solicită statelor membre ale UE să participe la coaliție sau să o sprijine; sprijină în continuare activitățile Inițiativei privind patrimoniul cultural și activitățile sale de stabilire a faptelor din Siria și Irak referitoare la distrugerea patrimoniului arheologic și cultural;

49.  încurajează UE și statele sale membre să întreprindă toate acțiunile necesare pentru a opri în mod eficient fluxul de resurse care ajung la ISIS/Daesh, de la arme, vehicule și venituri în numerar la multe alte tipuri de bunuri;

50.  îndeamnă UE să impună sancțiuni acelor țări sau autorități care facilitează în mod direct sau indirect fluxul de resurse către ISIS/Daesh și care contribuie, astfel, la dezvoltarea activității sale infracționale teroriste;

51.  subliniază faptul că statele membre ale UE ar trebui să desfășoare anchete privind presupusele cazuri de crime de atrocitate comise în Irak și Siria și să inițieze urmărirea penală a cetățenilor lor sau a persoanelor aflate sub jurisdicția lor care au comis, au încercat să comită sau s-au asociat la comiterea acestor crime sau să aducă persoanele în cauză în fața CPI, conform Statutului de la Roma; reamintește totuși că urmărirea în justiție a membrilor grupării ISIS/Daesh în statele membre nu poate fi decât o soluție complementară la justiția internațională;

52.  subliniază importanța Acordului de cooperare și asistență dintre UE și CPI; solicită statelor membre ale UE să pună în aplicare principiul jurisdicției universale în vederea combaterii impunității și reamintește importanța acestuia pentru eficiența și buna funcționare a unui sistem internațional de justiție penală; invită, de asemenea, statele membre să urmărească în justiție crimele de război și crimele împotriva umanității în cadrul jurisdicțiilor lor naționale, inclusiv atunci când aceste infracțiuni au fost comise în țări terțe sau de către resortisanți ai țărilor terțe;

53.  îndeamnă toate țările comunității internaționale, inclusiv statele membre ale UE, să depună eforturi în mod activ pentru prevenirea și combaterea radicalizării, precum și să îmbunătățească sistemele lor juridice și jurisdicționale pentru a împiedica alăturarea resortisanților și cetățenilor lor la ISIS/Daesh;

Dimensiunea de gen în abordarea încălcărilor drepturilor omului în contextul crimelor de război

54.  subliniază nevoia critică de a eradica violența sexuală și de gen, prin abordarea utilizării ei pe scară largă și în mod sistematic ca armă de război împotriva femeilor și fetelor; îndeamnă toate țările să elaboreze programe naționale de acțiune (PNA), în conformitate cu Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al ONU, alături de strategii de combatere a violenței împotriva femeilor și insistă asupra necesității asumării unui angajament global pentru a garanta punerea în aplicare a rezoluției susmenționate; solicită un angajament global care să garanteze siguranța femeilor și fetelor încă de la începutul fiecărei situații de urgență sau de criză, precum și în situații post-conflict, punându-se la dispoziție toate mijloacele necesare în acest scop, cum ar fi accesul la întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și a reproducerii, inclusiv la avort sigur și legal pentru victimele violurilor în timpul războiului; subliniază, de asemenea, faptul că de multe ori femeile continuă să sufere din cauza consecințelor fizice, psihologice și socioeconomice ale violenței chiar și după încheierea conflictului;

55.  consideră că femeile ar trebui să joace un rol mai important în prevenirea conflictelor, promovarea drepturilor omului și a reformelor democratice și subliniază importanța participării sistematice a femeilor, ca element esențial al oricărui proces de pace și de reconstrucție după conflicte; îndeamnă UE și statele sale membre să încurajeze includerea femeilor în procesele de pace și de reconciliere națională;

56.  invită Comisia Europeană, statele membre și autoritățile internaționale competente să ia măsuri adecvate, cum ar fi impunerea de măsuri disciplinare militare, respectarea principiului responsabilității superiorului ierarhic, precum și instruirea trupelor și a personalului de menținere a păcii și a celui umanitar privind interzicerea tuturor formelor de violență sexuală;

o
o   o

57.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Președintelui Adunării Generale a ONU, precum și guvernelor statelor membre ale ONU.

(1) JO L 155, 12.6.2001, p. 19. (2) JO L 167, 26.6.2002, p. 1. (3) JO L 118, 14.5.2003, p. 12. (4) JO L 150, 18.6.2003, p. 67. (5) JO L 115, 28.4.2006, p. 49. (6) JO L 76, 22.3.2011, p. 56. (7) JO C 153E, 31.5.2013, p. 115. (8) JO C 224, 21.6.2016, p. 31. (9) Texte adoptate, P8_TA(2015)0344. (10) JO C 224, 21.6.2016, p. 10. (11) Texte adoptate, P8_TA(2015)0459. (12) Texte adoptate, P8_TA(2016)0449. (13) Texte adoptate, P8_TA(2016)0422. (14) Texte adoptate, P8_TA(2016)0051. (15) JO C 407, 4.11.2016, p. 61.