Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2013/0432(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0239/2016

Texte depuse :

A8-0239/2016

Dezbateri :

PV 24/10/2016 - 14
CRE 24/10/2016 - 14

Voturi :

PV 25/10/2016 - 5.10
CRE 25/10/2016 - 5.10
Explicaţii privind voturile
PV 05/07/2017 - 8.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0400
P8_TA(2017)0300

Texte adoptate
PDF 530kWORD 73k
Miercuri, 5 iulie 2017 - Strasbourg Ediţie definitivă
Cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente ***I
P8_TA(2017)0300A8-0239/2016
Rezoluţie
 Text consolidat

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2017 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente (COM(2013)0884 – C8-0033/2014 – 2013/0432(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0884),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 33 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0033/2014),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolele 33 și 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul Lituaniei și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 21 septembrie 2016(1),

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0239/2016),

1.  adoptă ca poziție în primă lectură textul adoptat la 25 octombrie 2016(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 487, 28.12.2016, p. 57.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0400.


Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 5 iulie 2017 în vederea adoptării Directivei (UE) 2017/… a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente
P8_TC1-COD(2013)0432

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul articolele 33 și 114, [AM 1]

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(2),

întrucât:

(1)  Dispozițiile în domeniul uniunii vamale sunt armonizate de dreptul Uniunii. Cu toate acestea, punerea în aplicare a normelor menționate se încadrează în domeniul de aplicare a legislației naționale a statelor membre.

(1a)   Prezenta directivă ar trebui să fie în concordanță cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(3) („codul”). [AM 2]

(2)  În consecință, tipurile de încălcări ale Încălcările normelor vamale și sancțiunile aplicate sunt prevăzute în 28 de seturi diferite de norme juridice diferite. Prin urmare, o încălcare a legislației vamale a Uniunii nu este tratată în același fel în întreaga Uniune și sancțiunile care pot fi impuse în fiecare caz diferă, din punct de vedere al naturii și al gravității, în ceea ce privește natura și gravitatea lor în funcție de statul membru care impune sancțiunea, ceea ce conduce la posibile pierderi de venituri pentru statele membre și la denaturări ale comerțului. [AM 3]

(3)  Această discrepanță între dintre sistemele juridice ale statelor membre afectează nu numai că afectează gestionarea optimă a uniunii vamale și transparența necesară asigurării unei bune funcționări a pieței interne în ceea ce privește modurile de abordare a încălcării normelor de diferite autorități vamale, ci împiedică și și îndeplinirea asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii economici în cadrul uniunii vamale, care trebuie deja să respecte diferite seturi de norme la nivelul întregii Uniuni, din cauza impactului pe care îl are asupra accesului acestora la simplificări și la facilități vamale. [AM 4]

(4)  Codul a fost conceput pentru un mediu electronic multinațional în care există o comunicare în timp real între autoritățile vamale și în care o decizie luată de către un stat membru este aplicabilă în toate statele membre. Prin urmare, acest cadru juridic necesită o punere în aplicare armonizată. Codul cuprinde, de asemenea, o dispoziție care impune statelor membre să prevadă sancțiuni eficace, disuasive și proporționale.

(5)  Cadrul juridic pentru aplicarea legislației vamale a Uniunii prevăzut în prezenta directivă este conform cu legislația în vigoare în ceea ce privește protejarea intereselor financiare ale Uniunii, în special Directiva (UE) 2017/… a Parlamentului European și a Consiliului (4). Tipurile de încălcări ale normelor vamale acoperite de cadrul de reglementare stabilit de prezenta directivă include încălcările normelor vamale care au impact asupra intereselor financiare respective, dar nu se încadrează în domeniul de aplicare a legislației care le protejează prin intermediul dreptului penal, precum și încălcările dispozițiilor vamale care nu au niciun impact asupra intereselor financiare ale Uniunii.

(6)  Ar trebui să se stabilească în prezenta directivă o listă de comportamente care ar trebui să fie considerate drept o încălcare a legislației vamale a Uniunii și care atrag după sine sancțiuni. Aceste încălcări ale dispozițiilor vamale ar trebui să fie bazate în totalitate pe obligațiile care decurg din legislația vamală, cu trimitere directă la cod. Prezenta directivă nu stabilește dacă ar trebui să prevadă că statele membre ar trebui urmează să aplice sancțiuni administrative sau penale nepenale cu privire la acele astfel de încălcări ale dispozițiilor vamale. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată să prevadă impunerea unor sancțiuni penale, conform dreptului intern și dreptului Uniunii, în locul unor sancțiuni nepenale în cazurile în care natura și gravitatea încălcării impune acest lucru, pentru ca sancțiunea impusă să fie disuasivă, eficientă și proporțională. [AM 5]

(7)  Prima categorie de comportament ar trebui să includă încălcări ale dispozițiilor vamale pe baza răspunderii obiective, care nu necesită niciun element de culpă, având în vedere caracterul obiectiv al obligațiilor implicite, precum și faptul că persoanele responsabile de îndeplinirea acestor obligații nu pot ignora existența acestor dispoziții și caracterul lor obligatoriu. [AM 6]

(8)  A doua și a treia categorie comportamentală ar trebui să includă încălcări ale normelor vamale săvârșite din neglijență sau, respectiv, cu intenție, atunci când trebuie să se stabilească un astfel de element subiectiv din care să rezulte răspunderea pentru actul săvârșit. [AM 7]

(9)  Instigarea sau complicitatea la un comportament vamal care constituie o încălcare săvârșită cu intenție și favorizarea acestui comportament, precum și tentativa de a săvârși, cu intenție, anumite încălcări ale normelor vamale ar trebui să fie considerate încălcări ale normelor vamale.

(10)  Pentru a se asigura securitatea juridică, ar trebui să se prevadă că orice act sau omisiune care rezultă dintr-o eroare comisă de autoritățile vamale, astfel cum se prevede în cod, nu ar trebui să fie considerate o încălcare a legislației vamale. [AM 8]

(11)  Statele membre ar trebui să se asigure că răspunderea poate apărea în cazul persoanelor juridice, precum și al persoanelor fizice, pentru aceeași încălcare a legislației vamale atunci când încălcarea a fost săvârșită în folosul unei persoane juridice.

(12)  În vederea apropierii sistemelor naționale de sancțiuni ale statelor membre, ar trebui să se stabilească niveluri de sancțiuni care să reflecte diversele categorii de încălcări ale normelor gravitatea încălcărilor dispozițiilor vamale și gravitatea acestora. Pentru a impune sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că autoritățile naționale competente țin seama de circumstanțele agravante sau atenuante specifice atunci când stabilesc tipul și nivelul sancțiunilor care urmează să fie aplicate. [AM 9]

(12a)   Numai în cazurile în care încălcările grave au legătură nu cu taxele eludate, ci cu valoarea mărfurilor respective, de exemplu în cazul încălcărilor legate de drepturile de proprietate intelectuală sau al mărfurilor care fac obiectul unor interdicții sau restricții, autoritățile vamale ar trebui să stabilească sancțiunea impusă în funcție de valoarea mărfurilor. [AM 10]

(13)  Perioada de prescripție a procedurilor privind încălcarea normelor vamale ar trebui să fie stabilită la patru ani de la data la care s-a comis încălcarea normelor vamale sau, în cazul unei încălcări continue sau repetate, atunci când încetează comportamentul care constituie o încălcare. Statele membre ar trebui să se asigure că perioada de prescripție este întreruptă de o acțiune care implică cercetări sau proceduri judiciare legate de încălcarea aceeași încălcare a normelor vamale sau de o acțiune a persoanei care se face responsabilă de încălcare. Statele membre pot ar trebui să poată stabili cazurile în care se suspendă perioada de prescripție. Începerea sau continuarea acestor proceduri Toate procedurile ar trebui să fie interzisă prescrise, indiferent dacă perioada de prescripție este întreruptă, după expirarea unei perioade de opt ani, în timp ce perioada de prescripție pentru executarea unei sancțiuni ar trebui să fie de trei ani. [AM 11]

(14)  Ar trebui să se prevadă suspendarea procedurilor administrative privind încălcările normelor vamale, în cazul în care au fost inițiate procedurile penale împotriva aceleiași persoane și pentru aceleași fapte. Continuarea procedurilor administrative după finalizarea procedurilor penale ar trebui să fie posibilă numai în condiții de strictă conformitate cu principiul de drept ne bis in idem, în temeiul căruia este interzisă sancționarea de două ori a aceleiași încălcări. [AM 12]

(15)  Pentru a se evita conflictele pozitive de competență, este necesar să se stabilească norme pentru a se determina care dintre statele membre de jurisdicție ar trebui să examineze cazul.

(15a)   Obiectivul general al prezentei directive este acela de a asigura respectarea legislației vamale a Uniunii. Cu toate acestea, cadrul vamal prevăzut de prezenta directivă nu permite o abordare integrată privind asigurarea respectării legislației, care să includă supravegherea, controlul și efectuarea de anchete. Prin urmare, Comisia ar trebui să aibă obligația de a prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la aceste aspecte, inclusiv cu privire la aplicarea cadrului comun de gestionare a riscurilor, pentru a verifica dacă este nevoie și de alte acte legislative. [AM 13]

(16)  Prezenta directivă ar trebui să prevadă cooperarea între statele membre și Comisie pentru a se asigura o acțiune eficace împotriva încălcărilor normelor vamale.

(17)  Pentru a se facilita investigarea încălcărilor normelor vamale, ar trebui să se permită autorităților competente să pună sechestru temporar pe orice mărfuri, mijloace de transport sau orice alt instrument utilizat pentru săvârșirea încălcării.

(18)  În conformitate cu declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative(5), statele membre s-au angajat să însoțească, în cazurile justificate, notificarea măsurilor de transpunere pe care le-au adoptat cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, organul legislativ consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(18a)   Prezenta directivă are ca scop consolidarea cooperării vamale prin apropierea legislațiilor naționale în materie de sancțiuni vamale. Întrucât tradițiile juridice ale statelor membre sunt în prezent extrem de divergente, această armonizare nu poate fi totală. [AM 14]

(19)  Întrucât prezenta directivă vizează stabilirea unei liste a încălcărilor dispozițiilor vamale, comună tuturor statelor membre, precum și baza unor sancțiuni eficace, disuasive și proporționale pe care statele membre le pot impune în domeniul uniunii vamale pe deplin armonizat, și aceste obiective nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre în baza diverselor tradiții juridice proprii, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, ele pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)  Prezenta directivă stabilește un cadru urmărește să contribuie la buna funcționare a pieței interne și să creeze cadrul privind încălcările legislației vamale a Uniunii și prevede impunerea unor sancțiuni nepenale pentru aceste încălcări prin apropierea dispozițiilor actelor cu putere de lege și ale actelor administrative din statele membre. [AM 15]

(2)  Prezenta directivă se aplică în cazurile de nerespectare a obligațiilor stabilite în Regulamentul (UE) nr. 952/2013 („codul”) și a obligațiilor identice stabilite în alte secțiuni din legislația vamală a Uniunii, astfel cum sunt definite la articolul 5 alineatul (2) din cod.

(2a)   Prezenta directivă se referă la obligațiile statelor membre față de partenerii comerciali ai Uniunii Europene, precum și de Organizația Mondială a Comerțului („OMC”) și Organizația Mondială a Vămilor, pentru a crea o piață internă omogenă și eficientă, facilitând, totodată, schimburile comerciale și asigurând securitate. [AM 16]

Articolul 2

Încălcări ale dispozițiilor vamale și sancțiuni Principii generale

(1)   Statele membre stabilesc norme cu privire la sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor vamale prevăzute la articolele 3 și 6, cu stricta respectare a principiului ne bis in idem.

Statele membre se asigură că actele sau omisiunile prevăzute la articolele 3 și 6 constituie încălcări ale dispozițiilor vamale atunci când sunt comise din neglijență sau cu intenție.

Statele membre pot, conform legilor naționale și dreptului Uniunii, să prevadă impunerea unor sancțiuni penale în locul unor sancțiuni nepenale în cazurile în care natura și gravitatea încălcării impune acest lucru, pentru ca sancțiunea impusă să fie disuasivă, eficientă și proporțională.

(2)  În sensul prezentei directive:

(a)  autoritățile vamale stabilesc dacă încălcarea a fost comisă din neglijență, adică dacă persoana responsabilă nu a acordat atenția cuvenită controalelor efectuate cu privire la operațiunile desfășurate de aceasta sau dacă a luat măsuri evident insuficiente pentru a evita apariția situației care a dus la încălcarea respectivă, în cazul în care apariția situației poate fi prevăzută în mod rezonabil;

(b)  autoritățile vamale stabilesc dacă încălcarea a fost comisă cu intenție, adică dacă persoana responsabilă a acționat știind că actul sau omisiunea pe care o comite constituie o încălcare a dispozițiilor sau dacă a acționat în mod intenționat și conștient pentru a încălca dispozițiile vamale;

(c)  erorile materiale sau greșelile nu reprezintă încălcări ale dispozițiilor vamale, cu excepția cazului în care reiese în mod evident din întreaga situație că acestea au fost comise din neglijență sau cu intenție. [AM 17]

Articolul 2a

Facilitarea schimburilor comerciale

Pentru a respecta obligațiile Uniunii în temeiul Acordului OMC privind facilitarea comerțului, statele membre colaborează pentru crearea unui sistem de cooperare care să includă toate statele membre. Acest sistem are ca scop coordonarea indicatorilor -cheie de performanță privind sancțiunile vamale (analiza numărului de apeluri, rata de recidivă etc.); diseminarea celor mai bune practici între autoritățile vamale (eficiența controalelor și a sancțiunilor, reducerea costurilor administrative etc.); transmiterea experiențelor operatorilor economici și crearea de legături între aceștia; monitorizarea modului în care serviciile vamale își desfășoară activitățile; și realizarea unor statistici privind încălcările săvârșite de către întreprinderi din țări terțe. În cadrul sistemului de cooperare, toate statele membre sunt notificate fără întârziere cu privire la investigarea încălcărilor dispozițiilor vamale și la încălcările constatate, astfel încât să se faciliteze schimburile comerciale, să se împiedice intrarea mărfurilor ilegale pe piața internă și să se îmbunătățească eficacitatea controalelor. [AM 18]

Articolul 3

Răspunderea obiectivă privind Încălcările dispozițiilor vamale

Statele membre se asigură că următoarele acte sau omisiuni constituie încălcări ale dispozițiilor vamale, indiferent de natura elementului de culpă:

(a)  nerespectarea de către persoana care depune o declarație vamală, o declarație de depozit temporar, o declarație sumară de intrare, o declarație sumară de ieșire, o declarație de reexport sau o notificare de reexport, a obligației de a asigura corectitudinea și caracterul complet al informațiilor furnizate în această declarație, notificare sau cerere, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) litera (a) din cod;

(b)  nerespectarea de către persoana care depune o declarație vamală, o declarație de depozit temporar, o declarație sumară de intrare, o declarație sumară de ieșire, o declarație de reexport sau o notificare de reexport, a obligației de a asigura autenticitatea, corectitudinea și valabilitatea oricărui document de însoțire, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) litera (b) din cod;

(c)  nerespectarea de către persoana o persoană care depune o declarație sumară de intrare, în conformitate cu articolul 127 din cod, a obligației de a trimite o notificare privind sosirea unui vapor aflat pe mare sau a unei aeronave, în conformitate cu articolul 133 din cod, o declarație de depozit temporar, în conformitate cu articolul 145 din cod, o declarație vamală, în conformitate cu articolul 158 din cod, o notificare a activităților din zonele libere, în conformitate cu articolul 244 alineatul (2) din cod, o declarație prealabilă la ieșire, în conformitate cu articolul 263 din cod, o declarație de reexport, în conformitate cu articolul 270 din cod, o declarație sumară de ieșire, în conformitate cu articolul 271 din cod sau o notificare de reexport, în conformitate cu articolul 274 din cod;

(d)  nerespectarea de către un operator economic a obligației de a păstra documentele și informațiile legate de îndeplinirea formalităților vamale prin orice mijloace accesibile pentru perioada de timp prevăzută de legislația vamală, în conformitate cu articolul 51 din cod;

(e)  scoaterea mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Uniunii de sub supravegherea vamală fără permisiunea autorităților vamale, contrar dispozițiilor articolului 134 alineatul (1) primul și al doilea paragraf din cod;

(f)  scoaterea mărfurilor de sub supravegherea vamală, contrar dispozițiilor articolului 134 alineatul (1) al patrulea paragraf, ale articolului 158 alineatul (3) și ale articolului 242 din cod;

(g)  nerespectarea de către o persoană care introduce mărfuri pe teritoriul vamal al Uniunii a obligației de a transporta mărfurile la locul desemnat, în conformitate cu articolul 135 alineatul (1) din cod sau nerespectarea obligației de a informa fără întârziere autoritățile vamale atunci când aceste obligații nu pot fi respectate, în conformitate cu articolul 137 alineatele (1) și (2) din cod, și de a informa, de asemenea, cu privire la locul în care se află mărfurile;

(h)  nerespectarea de către o persoană care introduce mărfuri într-o zonă liberă, în cazul în care zona liberă se învecinează cu frontiera terestră dintre un stat membru și o țară terță, a obligației de a duce aceste mărfuri direct în zona liberă respectivă, fără a le trece printr-o altă parte a teritoriului vamal al Uniunii, în conformitate cu articolul 135 alineatul (2) din cod;

(i)  nerespectarea de către declarantul unui depozit temporar sau al unui regim vamal a obligației de a furniza documente autorităților vamale în cazul în care legislația Uniunii prevede acest lucru sau în cazul în care este necesar pentru efectuarea controalelor vamale, în conformitate cu articolul 145 alineatul (2) și cu articolul 163 alineatul (2) din cod;

(j)  nerespectarea de către operatorul economic responsabil declarantul unui depozit temporar sau de către persoana care depozitează mărfuri în cazul în care acestea sunt depozitate în alte facilități desemnate sau aprobate de autoritățile vamale, responsabilă de mărfurile din afara UE, aflate în depozit temporar, a obligației de a plasa aceste mărfuri sub un regim vamal sau de a le reexporta în termenul prevăzut, în conformitate cu articolul 149 din cod;

(k)  nerespectarea de către declarantul unui regim vamal a obligației de a deține și de a pune la dispoziția autorităților vamale, în momentul în care prezintă declarația vamală sau o declarație suplimentară, documentele însoțitoare necesare pentru aplicarea procedurii în cauză, în conformitate cu dispozițiile articolului 163 alineatul (1) și ale articolului 167 alineatul (1) al doilea paragraf din cod;

(l)  nerespectarea de către declarantul unui regim vamal, în cazul unei declarații simplificate în temeiul articolului 166 din cod sau al unei intrări în registrele declarantului în temeiul articolului 182 din cod, a obligației de a depune o declarație suplimentară la biroul vamal competent, în termenul prevăzut în acest sens, în conformitate cu dispozițiile articolului 167 alineatul (1) din cod;

(m)  eliminarea sau distrugerea mijloacelor de identificare aplicate de către autoritățile vamale pe mărfuri, ambalaje sau mijloace de transport, fără să existe autorizarea prealabilă din partea autorităților vamale, în conformitate cu articolul 192 alineatul (2) din cod;

(n)  nerespectarea de către titularul regimului de perfecționare activă a obligației de a îndeplini o procedură vamală în termenul specificat, în conformitate cu articolul 257 din cod;

(o)  nerespectarea de către titularul regimului de perfecționare pasivă a obligației de a exporta mărfurile defecte în termenul specificat, în conformitate cu articolul 262 din cod;

(p)  construirea unei clădiri într-o zonă liberă fără aprobarea prealabilă a autorităților vamale, în conformitate cu articolul 244 alineatul (1) din cod;

(q)  neplata taxelor la import sau la export de către persoana plătitoare în termenul stabilit, în conformitate cu articolul 108 din cod;

(qa)  nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a furniza autorităților vamale, ca urmare a unei solicitări din partea acestora, documentele și informațiile solicitate într-o formă adecvată și într-un timp rezonabil și de a acorda tot sprijinul necesar pentru îndeplinirea formalităților vamale sau a controalelor menționate la articolul 15 alineatul (1) din cod;

(qb)   nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a se conforma obligațiilor care rezultă din respectiva decizie, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din cod;

(qc)   nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a informa autoritățile vamale fără întârziere cu privire la orice eveniment survenit după luarea deciziei de către autoritățile respective, care influențează menținerea sau conținutul acesteia, în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din cod;

(qd)   nerespectarea de către titularul regimului de tranzit al Uniunii a obligației de a prezenta mărfurile intacte la biroul vamal de destinație în termenul prevăzut, în conformitate cu articolul 233 alineatul (1) litera (a) din cod;

(qe)   descărcarea sau transbordarea mărfurilor de pe mijloacele de transport în care circulă, fără autorizație acordată de autoritățile vamale sau în locuri care nu sunt desemnate sau aprobate de aceste autorități, în conformitate cu articolul 140 din cod;

(qf)   depozitarea mărfurilor în spațiile de depozitare temporară sau în antrepozite fără autorizație acordată de către autoritățile vamale, în conformitate cu articolele 147 și 148 din cod;

(qg)   nerespectarea de către titularul autorizației sau de către titularul regimului vamal a obligațiilor care rezultă din stocarea mărfurilor aflate sub regimul de antrepozit vamal, în conformitate cu dispozițiile articolului 242 alineatul (1) literele (a) și (b) din cod;

(qh)   furnizarea către autoritățile vamale, la cererea acestora întemeiată pe articolul 15 sau 163 din cod, de informații sau documente false;

(qi)  utilizarea de către un operator economic de informații false sau incomplete sau de documente false, incorecte sau nevalabile, în scopul de a obține o autorizație din partea autorităților vamale;

(i)  pentru a deveni un operator economic autorizat, în conformitate cu articolul 38 din cod;

(ii)  pentru a face uz de o declarație simplificată, în conformitate cu articolul 166 din cod;

(iii)  pentru a face uz de alte instrumente simplificate, în conformitate cu articolele 177, 179, 182 și 185 din cod; sau

(iv)  pentru a plasa mărfurile în regim special, în conformitate cu articolul 211 din cod;

(qj)  introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii ori scoaterea lor fără a fi prezentate autorităților vamale, în conformitate cu articolele 139 și 245 sau cu articolul 267 alineatul (2) din cod;

(qk)  prelucrarea mărfurilor într-un antrepozit vamal fără să existe o autorizație acordată de către autoritățile vamale, în conformitate cu articolul 241 din cod;

(ql)  achiziționarea sau deținerea mărfurilor implicate în una din încălcările dispozițiilor vamale prevăzute la literele (qd) și (qj) de la prezentul articol. [AM 19]

Articolul 4

Încălcări ale dispozițiilor vamale comise din neglijență

Statele membre se asigură că următoarele acte sau omisiuni constituie încălcări ale dispozițiilor vamale atunci când sunt săvârșite din neglijență:

(a)  nerespectarea de către operatorul economic responsabil de mărfurile din afara UE, aflate în depozit temporar, a obligației de a plasa aceste mărfuri sub un regim vamal sau de a le reexporta în termenul prevăzut, în conformitate cu articolul 149 din cod;

(b)  nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a furniza autorităților vamale tot sprijinul necesar pentru îndeplinirea formalităților vamale sau a controalelor, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din cod;

(c)  nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a se conforma obligațiilor care rezultă din respectiva decizie, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din cod;

(d)  nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a informa autoritățile vamale fără întârziere cu privire la orice eveniment survenit după luarea deciziei de către autoritățile respective, care influențează menținerea sau conținutul acesteia, în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din cod;

(e)  nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a prezenta autorităților vamale mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, în conformitate cu articolul 139 din cod;

(f)  nerespectarea de către titularul regimului de tranzit al UE a obligației de a prezenta mărfurile intacte la biroul vamal de destinație în termenul prevăzut, în conformitate cu articolul 233 alineatul (1) litera (a) din cod;

(g)  nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a prezenta la vamă mărfurile introduse într-o zonă liberă, în conformitate cu articolul 245 din cod;

(h)  nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a prezenta autorităților vamale, la ieșire, mărfurile scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii, în conformitate cu articolul 267 alineatul (2) din cod;

(i)  descărcarea sau transbordarea mărfurilor de pe mijloacele de transport în care circulă, fără autorizație acordată de autoritățile vamale sau în locuri care nu sunt desemnate sau aprobate de aceste autorități, în conformitate cu articolul 140 din cod;

(j)  depozitarea mărfurilor în spațiile de depozitare temporară sau în antrepozite fără autorizație acordată de către autoritățile vamale, în conformitate cu articolele 147 și 148;

(k)  nerespectarea de către titularul autorizației sau de către titularul regimului vamal a obligațiilor care rezultă din stocarea mărfurilor aflate sub regimul de antrepozit vamal, în conformitate cu dispozițiile articolului 242 alineatul (1) literele (a) și (b) din cod. [AM 20]

Articolul 5

Încălcări ale dispozițiilor vamale săvârșite cu intenție

Statele membre se asigură că următoarele acte sau omisiuni constituie încălcări ale dispozițiilor vamale atunci când sunt săvârșite cu intenție:

(a)  furnizarea către autoritățile vamale, la cererea acestora întemeiată pe articolul 15 sau 163 din cod, de informații sau documente false;

(b)  utilizarea, de către un operator economic, de declarații false sau de orice alte mijloace care sunt contrare dispozițiilor legale, în scopul de a obține o autorizație din partea autorităților vamale:

(i)  pentru a deveni un operator economic autorizat, în conformitate cu articolul 38 din cod;

(ii)  pentru a face uz de o declarație simplificată, în conformitate cu articolul 166 din cod;

(iii)  pentru a face uz de alte instrumente simplificate, în conformitate cu articolele 177, 179, 182 și 185 din cod;

(iv)  pentru a plasa mărfurile în regim special, în conformitate cu articolul 211 din cod;

(c)  introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii ori scoaterea lor fără a fi prezentate autorităților vamale, în conformitate cu articolele 139 și 245 sau cu articolul 267 alineatul (2) din cod;

(d)  nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a se conforma obligațiilor care rezultă din respectiva decizie, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din cod;

(e)  nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a informa autoritățile vamale fără întârziere cu privire la orice eveniment survenit după luarea deciziei de către autoritățile respective, care influențează menținerea sau conținutul acesteia, în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din cod;

(f)  prelucrarea mărfurilor într-un antrepozit vamal fără să existe o autorizație acordată de către autoritățile vamale, în conformitate cu articolul 241 din cod;

(g)  achiziționarea sau deținerea mărfurilor implicate în oricare dintre tipurile de încălcare a dispozițiilor vamale prevăzute la articolul 4 litera (f) și la litera (c) din prezentul articol. [AM 21]

Articolul 6

Instigarea, complicitatea, favorizarea și tentativa

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că instigarea sau complicitatea la un act, precum și favorizarea unui astfel de act sau omisiunea menționată la articolul 5 8b alineatul (2) constituie o încălcare a legislației vamale.

(2)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că tentativa de a comite un act sau omisiunea prevăzută la articolul 5 3 literele (b) (qi) sau (c) (qj) constituie o încălcare a legislației vamale. [AM 22]

Articolul 7

Eroare comisă de autoritățile vamale

Actele sau omisiunile menționate la articolele 3 și 6 nu constituie încălcări ale dispozițiilor vamale, în cazul în care acestea apar în urma unei erori comise de autoritățile vamale, în conformitate cu articolul 119 din cod. Autoritățile vamale răspund dacă erorile produc daune. [AM 23]

Articolul 8

Răspunderea persoanelor juridice

(1)  Statele membre se asigură că persoanele juridice sunt considerate răspunzătoare pentru actele de încălcare a legislației vamale menționate la articolele 3 și 6, săvârșite în beneficiul lor de către orice persoană care acționează fie individual, fie ca membru al unui organism al persoanei juridice și care deține o poziție de conducere în cadrul persoanei juridice, în baza oricăreia dintre următoarele: [AM 24]

(a)  o împuternicire din partea persoanei juridice;

(b)  prerogativa de a lua decizii în numele persoanei juridice;

(c)  prerogativa de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.

(2)  Statele membre se asigură, de asemenea, că persoanele juridice sunt considerate răspunzătoare atunci când lipsa supravegherii sau a controlului din partea unei persoane menționate la alineatul (1) a făcut posibilă comiterea unei încălcări a legislației vamale în beneficiul acelei persoane juridice de către o persoană aflată sub autoritatea persoanei menționate la alineatul (1).

(3)  Răspunderea unei persoane juridice în temeiul alineatelor (1) și (2) se aplică fără a se aduce atingere răspunderii persoanelor fizice care au săvârșit actul de încălcare a legislației vamale.

(3a)   În sensul prezentei directive, „persoană juridică” înseamnă orice entitate care are personalitate juridică în temeiul legislației aplicabile, cu excepția statelor sau a organismelor publice în exercitarea prerogativelor lor de autoritate publică și a organizațiilor publice internaționale. [AM 26]

Articolul 8a

Factori care trebuie luați în considerare atunci când se stabilește dacă o încălcare este minoră

(1)  Când stabilesc dacă o încălcare menționată la articolul 3 este minoră, statele membre se asigură de la începutul procesului, adică atunci când stabilesc dacă s-a comis o încălcare a dispozițiilor vamale, că autoritățile lor competente iau în considerare toate circumstanțele relevante posibile, inclusiv următoarele:

(a)  încălcarea dispozițiilor vamale a fost comisă din neglijență;

(b)  mărfurile vizate nu fac obiectul interzicerilor sau al restricțiilor prevăzute la articolul 134 alineatul (1) a doua teză din cod și la articolul 267 alineatul (3) litera (e) din cod;

(c)  încălcarea are un impact redus sau inexistent asupra valorii taxelor vamale datorate.

(d)  persoana responsabilă de încălcare cooperează efectiv cu autoritatea competentă în cadrul procedurilor;

(e)  persoana responsabilă de încălcare notifică în mod voluntar încălcarea, cu condiția ca încălcarea respectivă să nu facă încă obiectul unei anchete despre care persoana responsabilă de încălcare să aibă cunoștință;

(f)  persoana responsabilă de încălcare poate dovedi că depune eforturi majore să respecte legislația vamală a Uniunii, demonstrând că deține un nivel înalt de control asupra operațiunilor sale, de exemplu cu ajutorul unui sistem de conformitate;

(g)  persoana responsabilă de încălcare este o întreprindere mică sau medie fără experiență anterioară în chestiuni legate de domeniul vamal.

(2)  Autoritățile competente consideră că o încălcare este minoră numai dacă nu există nicio circumstanță agravantă în legătură cu încălcarea, astfel cum se menționează la articolul 8b. [AM 27]

Articolul 8b

Factori care trebuie luați în considerare atunci când se stabilește dacă o încălcare este gravă

(1)  Când stabilesc dacă o încălcare menționată la articol 3 sau 6 este gravă, statele membre se asigură de la începutul procesului, adică atunci când stabilesc dacă s-a comis o încălcare a dispozițiilor vamale, că autoritățile lor competente iau în considerare toate circumstanțele următoare posibile:

(a)  încălcarea dispozițiilor vamale a fost comisă cu intenție;

(b)  încălcarea a fost comisă pe o perioadă de timp îndelungată, dovedind faptul că a fost comisă cu intenția de a continua încălcarea respectivă;

(c)  o încălcare similară sau conexă este continuată sau are caracter repetat, adică are loc mai mult decât o dată;

(d)  încălcarea are un efect major asupra valorii taxelor de import sau export eludate;

(e)  mărfurile vizate fac obiectul interzicerilor sau al restricțiilor prevăzute la articolul 134 alineatul (1) a doua teză din cod și la articolul 267 alineatul (3) litera (e) din cod;

(f)  persoana responsabilă de încălcare refuză să coopereze sau să coopereze pe deplin cu autoritatea competentă;

(g)  persoana responsabilă de încălcare a comis anterior și alte încălcări.

(2)  Încălcările menționate la articolul 3 literele (f), (g), (p), (qi) și (qj) constituie, prin însăși natura lor, încălcări grave. [AM 28]

Articolul 9

Sancțiuni fără caracter penal aplicabile în cazul încălcărilor minore ale legislației vamale prevăzute la articolul 3

(1)   Pe lângă recuperarea taxelor eludate, statele membre se asigură că se aplică sancțiuni eficace, proporționale și, disuasive și fără caracter penal atunci când se comit încălcări ale încălcările legislației vamale, astfel cum sunt menționate la articolul 3 care sunt considerate minore în temeiul articolului 8a, în conformitate cu următoarele limite:

(a)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la mărfuri specifice eludarea de taxe, o amendă pecuniară de 1 % până la 5 % cel mult 70 % din valoarea mărfurilor taxelor eludate;

(b)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la mărfuri specifice eludarea de taxe, o amendă pecuniară cuprinsă între 150 și de cel mult 7 500 EUR de euro.

(2)   Atunci când stabilesc nivelul sancțiunilor ce urmează a fi impuse în limitele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre se asigură că se iau în considerare toate circumstanțele relevante enumerate la articolul 8a. [AM 29]

Articolul 10

Sancțiuni aplicabile în cazul încălcărilor legislației vamale prevăzute la articolul 4

Statele membre se asigură că se aplică sancțiuni eficace, proporționale și disuasive atunci când se comit încălcări ale legislației vamale, astfel cum sunt menționate la articolul 4, în conformitate cu următoarele praguri:

(a)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară de cel mult 15 % din valoarea mărfurilor;

(b)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară de cel mult 22 500 EUR. [AM 30]

Articolul 11

Sancțiuni fără caracter penal aplicabile în cazul încălcărilor grave ale legislației vamale prevăzute la articolele 5 și 6

(1)   Pe lângă recuperarea taxelor eludate, statele membre se asigură că se aplică sancțiuni eficace, proporționale și, disuasive și fără caracter penal atunci când se comit încălcări ale legislației vamale, astfel cum sunt menționate la articolele 5 3 și 6, care sunt considerate grave în temeiul articolului 8b, în conformitate cu următoarele limite:

(a)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la mărfuri specifice eludarea de taxe, o amendă pecuniară de cel mult 30 % cuprinsă între 70 % și 140 % din valoarea mărfurilor taxelor eludate;

(aa)   în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la eludarea de taxe, dar se referă la valoarea mărfurilor, o amendă pecuniară între 15% și 30% din valoarea mărfurilor;

(b)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă nici la mărfuri specifice eludarea de taxe, nici la valoarea mărfurilor, o amendă pecuniară de cel mult cuprinsă între 7 500 și 45 000 de euro.

(2)   Atunci când stabilesc nivelul sancțiunilor ce urmează a fi impuse în limitele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre se asigură că se iau în considerare toate circumstanțele relevante enumerate la articolul 8a și la articolul 8b alineatul (1). [AM 31]

Articolul 11a

Alte sancțiuni fără caracter penal aplicabile în cazul încălcărilor grave

(1)  În afară de sancțiunile enumerate la articolul 11, și conform codului, statele membre pot aplica următoarele sancțiuni nepecuniare în cazul comiterii unei încălcări grave:

(a)  confiscarea temporară sau permanentă a mărfurilor;

(b)  suspendarea autorizației acordate.

(2)  Conform codului, statele membre prevăd ca deciziile de acordare a statutului de operator economic autorizat să fie anulate în cazul unei încălcări grave sau repetate a legislației vamale. [AM 32]

Articolul 11b

Revizuire

(1)  Cuantumurile amenzilor aplicabile în conformitate cu articolele 9 și 11 fac obiectul unei revizuiri din partea Comisiei și a autorităților competente din statele membre, în termen de … [cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive]. Scopul acestei proceduri de revizuire este acela de a se asigura o convergență mai mare a cuantumurilor amenzilor aplicate în cadrul uniunii vamale, pentru a se armoniza funcționarea acesteia.

(2)  În fiecare an, Comisia publică detaliile sancțiunilor impuse de statele membre pentru încălcările dispozițiilor vamale menționate la articolele 3 și 6.

(3)  Statele membre asigură respectarea legislației vamale în sensul articolului 5 punctul 2 din cod, precum și a Regulamentului (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(6). [AM 33]

Articolul 11c

Soluționarea litigiilor

Statele membre asigură existența posibilității de soluționare a litigiilor ca procedură ce permite autorităților competente să ajungă la un acord cu persoana responsabilă de încălcare pentru ca aceasta să repare prejudiciul în cazul unei încălcări a dispozițiilor vamale, ca alternativă la inițierea sau la derularea procedurilor judiciare de aplicare a unei sancțiuni, persoana respectivă acceptând, în schimb, o sancțiune cu aplicare imediată.

Cu toate acestea, în cazul în care s-a inițiat o acțiune în justiție, autoritățile competente pot realiza compromisuri numai cu acordul autorității judiciare.

Comisia furnizează orientări privind procedurile de soluționare a litigiilor pentru a se asigura că o persoană responsabilă de o încălcare are posibilitatea de a soluționa un litigiu conform principiului egalității de tratament și într-un mod transparent și că soluționarea respectivă include publicarea rezultatului procedurii. [AM 34]

Articolul 12

Aplicarea efectivă a sancțiunilor și exercitarea de către autoritățile competente a prerogativelor de a impune sancțiuni

Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul și nivelul sancțiunilor în cazul încălcării dispozițiilor vamale menționate la articolele 3-6, autoritățile competente iau în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv, dacă este cazul:

(a)  gravitatea și durata încălcării;

(b)  faptul că persoana responsabilă de încălcare este un operator economic autorizat;

(c)  valoarea taxei de import sau de export eludate;

(d)  faptul că mărfurile vizate fac obiectul interzicerilor sau al restricțiilor prevăzute la articolul 134 alineatul (1) a doua teză din cod și la articolul 267 alineatul (3) litera (e) din cod sau pun în pericol siguranța publică;

(e)  nivelul de cooperare cu autoritatea competentă a persoanei responsabile de încălcare;

(f)  încălcările anterioare săvârșite de către persoana răspunzătoare pentru încălcare. [AM 35]

Articolul 12a

Conformitate

Statele membre se asigură că părților interesate le sunt puse la dispoziție, într-o formă ușor accesibilă, inteligibilă și actualizată, orientări și publicații privind modul de respectare sau de continuare a respectării legislației vamale a Uniunii. [AM 36]

Articolul 13

Prescripția

(1)  Statele membre se asigură că termenul de prescripție a începerii acțiunii privind o încălcare vamală a dispozițiilor vamale menționată la articolele 3 și 6 este de patru ani și că acesta începe să curgă de la data la care s-a comis încălcarea dispozițiilor vamale.

(2)  Statele membre se asigură că, în cazul unor infracțiuni vamale continue sau repetate, termenul de prescripție începe să curgă din ziua în care încetează actul sau omisiunea care constituie o încălcare a legislației vamale.

(3)  Statele membre se asigură că termenul de prescripție este întrerupt de orice act al autorității competente, este notificat persoanei în cauză, este legat de privind cercetarea sau urmărirea în justiție cu privire la același act procedurile judiciare legate de aceeași încălcare a dispozițiilor vamale sau de un act al persoanei responsabile de încălcare. Termenul de prescripție începe continuă să curgă din ziua în care autoritățile competente emit un act de întrerupere a perioadei de prescripție actul care duce la întreruperea procedurilor încetează.

(4)  Fără a aduce atingere articolului 14 alineatul (2), statele membre se asigură că începerea sau continuarea oricăror acțiuni procedurile legate de o încălcare a dispozițiilor vamale menționată la articolele 3 sau 6 sunt prescrise, indiferent dacă termenul de prescripție menționat la alineatul (3) al prezentului articol este interzisă întrerupt, după expirarea unei perioade de opt ani de la data menționată la alineatul (1) sau (2) al prezentului articol.

(5)  Statele membre se asigură că perioada de prescripție pentru executarea unei decizii de impunere a unei sancțiuni este de trei ani. Acest termen începe să curgă de la data la care decizia devine definitivă.

(6)  Statele membre stabilesc cazurile în care termenele de prescripție prevăzute la alineatele (1), (4) și (5) se suspendă. [AM 37]

Articolul 14

Suspendarea procedurilor

(1)  Statele membre se asigură că procedurile administrative privind o încălcare a unei dispoziții vamale menționate la articolele 3 și 6 se suspendă atunci când au fost inițiate proceduri penale împotriva aceleiași persoane în legătură cu aceleași fapte.

(2)  Statele membre se asigură că procedurile administrative suspendate privind o încălcare a unei dispoziții vamale menționate la articolele 3 și 6 se suspendă în cazul în care s-a renunțat, în cele din urmă, la procedurile penale prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol. În alte cazuri, procedurile administrative suspendate privind o încălcare a unei dispoziții vamale menționate la articolele 3 și 6 pot fi reluate.

Articolul 15

Competență

(1)  Statele membre se asigură că își exercită competența cu privire la actele de încălcare a legislației vamale, astfel cum sunt menționate la articolele 3 și 6, în conformitate cu oricare dintre următoarele criterii:

(a)  actul de încălcare a dispozițiilor vamale este săvârșit, în totalitate sau parțial, pe teritoriul statului membru respectiv;

(b)  persoana care săvârșește actul de încălcare a dispozițiilor vamale este resortisant al acelui stat membru;

(c)  mărfurile care fac obiectul actului de încălcare a dispozițiilor vamale se află pe teritoriul statului membru respectiv.

(2)  Statele membre se asigură că, în cazul în care mai mult de un stat membru își declară competența asupra aceleiași încălcări a dispozițiilor vamale, competența este exercitată de statul membru în care se desfășoară procedurile penale împotriva aceleiași persoane în legătură cu aceleași fapte. În cazul în care competența nu poate fi stabilită în conformitate cu alineatul (1), statele membre se asigură că această competență este exercitată de statul membru a cărui autoritate competentă este prima care inițiază procedurile privind o încălcare a dispozițiilor vamale împotriva aceleiași persoane în legătură cu aceleași fapte.

Articolul 16

Cooperarea dintre statele membre

Statele membre cooperează și schimbă orice informații necesare în cadrul procedurilor privind o acțiune sau o omisiune care constituie o încălcare a dispozițiilor vamale menționate la articolele 3 și 6, în special în cazul cazurile în care mai mult de un stat membru a inițiat procedurile împotriva aceleiași persoane în legătură cu aceleași fapte. Cooperarea dintre autoritățile competente din statele membre trebuie să vizeze consolidarea eficacității controalelor vamale ale mărfurilor și armonizarea procedurilor în cadrul Uniunii. [AM 38]

Comisia supraveghează cooperarea dintre statele membre pentru crearea unor indicatori-cheie de performanță aplicabili controalelor și sancțiunilor vamale, diseminarea celor mai bune practici și coordonarea instruirii lucrătorilor vamali. [AM 39]

Articolul 17

Sechestru

Statele membre se asigură că autoritățile competente au posibilitatea de a sechestra temporar orice mărfuri, mijloace de transport și orice sau alt instrument utilizat pentru săvârșirea actelor de încălcare a dispozițiilor vamale menționate la articolele 3 și 6. Dacă, în urma aplicării unei sancțiuni, un stat membru confiscă permanent astfel de mărfuri, acesta poate opta pentru distrugerea, reutilizarea sau reciclarea acestora, după caz. [AM 40]

Articolul 18

Rapoartele Comisiei și revizuirea

Până la 1 mai 2019, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la aplicarea prezentei directive, în care evaluează dacă statele membre au luat măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive.

Până la 31 decembrie 2017, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la celelalte elemente de asigurare a respectării legislației vamale a Uniunii, precum supravegherea, controlul și efectuarea unor anchete, însoțit, dacă e cazul, de o propunere legislativă de completare a prezentei directive. [AM 41]

Articolul 18a

Rapoarte prezentate de către statele membre

Statele membre transmit Comisiei statistici privind încălcările legislației vamale, în care prezintă sancțiunile aplicate în urma încălcărilor constatate, cu scopul de a permite Comisiei evaluarea aplicării prezentei directive. Astfel de informații sunt transmise anual în urma intrării în vigoare a prezentei directive. Comisia poate utiliza aceste date în contextul revizuirii prezentei directive în vederea unei mai bune apropieri a sistemelor naționale de sancțiuni. [AM 42]

Articolul 19

Transpunere

(1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 mai 2017. Statele membre comunică imediat Comisiei textul acestor dispoziții.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă ori sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 20

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 21

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1)JO C 487, 28.12.2016, p. 57.
(2) Poziția Parlamentului European din 5 iulie 2017.
(3) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).
(4)Directiva (UE) 2017/... a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (JO L ...).
(5)JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
(6) Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (JO L 303, 31.10.2012, p. 1).

Notă juridică - Politica de confidențialitate