Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Eritreea, în special cea din 15 septembrie 2011 referitoare la Eritreea: cazul lui Dawit Isaak(1), precum și cea din 10 martie 2016 referitoare la situația din Eritreea(2),

–  având în vedere raportul din 23 iunie 2017 al Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Eritreea,

–  având în vedere declarația Raportorului special al ONU din 14 iunie 2017 privind situația drepturilor omului în Eritreea din cadrul celei de a 35-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere raportul Comisiei de anchetă a ONU privind încălcările drepturilor omului în Eritreea, publicat la 8 iunie 2016,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU 751 (1992), 1882 (2009), 1907 (2009), 2023 (2011), 2244 (2015) și 2317 (2016), care au prelungit până la 15 noiembrie 2017 embargoul asupra armelor impus Eritreei,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 4 mai 2017 către Parlamentul European și Consiliu pentru un nou impuls dat Parteneriatului Africa-UE,

–  având în vedere Acordul de parteneriat ACP-UE (Acordul de parteneriat de la Cotonou), astfel cum a fost revizuit în 2005 și 2010, pe care Eritreea l-a semnat,

–  având în vedere Decizia 2010/127/PESC a Consiliului din 1 martie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Eritreei(3), modificată ulterior prin Decizia 2010/414/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010(4) și prin Decizia 2012/632/PESC a Consiliului din 15 octombrie 2012(5),

–  având în vedere cauza 428/12 (2012) supusă atenției Comisiei Africane a Drepturilor Omului și Popoarelor în numele lui Dawit Isaak și al altor prizonieri politici,

–  având în vedere declarația finală a celei de a 60-a sesiuni a Comisiei Africane a Drepturilor Omului și Popoarelor din 22 mai 2017,

–  având în vedere raportul Serviciului European de Acțiune Externă din 2015 privind parteneriatul dintre Eritreea și Uniunea Europeană,

–  având în vedere programul orientativ național pentru Eritreea din cadrul celui de-al 11-lea Fond european de dezvoltare din 3 februarie 2016,

–  având în vedere Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–  având în vedere Constituția Eritreei adoptată în 1997, care garantează libertățile civile, inclusiv libertatea religioasă,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din 1981,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât situația din Eritreea este una dintre cele mai grave în materie de drepturile omului din lume, cu încălcări ale drepturilor omului care au loc în fiecare zi și fără nicio îmbunătățire înregistrată în ultimii ani; întrucât guvernul din Eritreea a întreprins o amplă campanie care vizează menținerea controlului asupra populației și îngrădirea libertăților fundamentale, folosind drept pretext apărarea integrității statului;

B.  întrucât Comisia de anchetă a ONU pentru drepturile omului în Eritreea a constatat că încălcările privind execuțiile extrajudiciare, tortura (inclusiv tortura sexuală și sclavia sexuală), serviciul militar ca formă de sclavie, munca forțată și politica de folosire letală a armelor de foc la frontieră pot reprezenta crime împotriva umanității;

C.  întrucât, în septembrie 2001, autoritățile din Eritreea au arestat zeci de cetățeni care au semnat o scrisoare deschisă în care solicitau reforme democratice; întrucât persoanele aflate în detenție nu au fost acuzate de o anumită infracțiune sau puse sub acuzare, iar cea mai mare parte a acestora se află în închisoare și în ziua de astăzi; întrucât, în ciuda apelurilor la scară largă din partea grupurilor de apărare a drepturilor omului și a observatorilor internaționali, multe dintre aceste persoane se pare că au decedat în închisoare; întrucât, la 20 iunie 2016, ministrul de externe eritreean, Osman Saleh, s-a referit însă la deținuți ca prizonieri politici, precizând că „toți sunt în viață” și că aceștia vor fi judecați „atunci când decide guvernul”;

D.  întrucât Dawit Isaak, cu cetățenie dublă, eritreeană și suedeză, a fost arestat la 23 septembrie 2001, după ce guvernul din Eritreea a declarat mass-media privată în afara legii; întrucât acesta a fost audiat ultima dată în 2005; întrucât încarcerarea lui Dawit Isaak a devenit un simbol internațional pentru lupta pentru libertatea presei în Eritreea, recunoscută cel mai recent de un juriu internațional independent compus din profesioniști din domeniul mass-media, care i-au acordat acestuia, în 2017, Premiul mondial al UNESCO pentru libertatea presei Guillermo Cano, în semn de recunoaștere a curajului, rezistenței sale și angajamentului său în favoarea libertății de exprimare;

E.  întrucât familia lui Dawit Isaak s-a confruntat cu o suferință și o incertitudine insuportabile de la dispariția sa, întrucât nu știe prea multe despre bunăstarea persoanei iubite, despre unde se află aceasta sau despre perspectivele sale;

F.  întrucât, în acțiunea de reprimare din septembrie 2001, 11 politicieni — toți foștii membri ai Consiliului Central al Frontului Popular pentru Democrație și Justiție (FPDJ) aflat la putere, inclusiv fostul ministru de externe Petros Solomon — au fost arestați după ce au publicat o scrisoare deschisă adresată guvernului și președintelui Isaias Afwerki în care au solicitat reforme și „dialog democratic”; întrucât 10 jurnaliști, inclusiv Isaak, au fost arestați în cursul săptămânii următoare;

G.  întrucât numeroși eritreeni sunt arestați din diverse motive nejustificate, precum exprimarea unor opinii independente, sau fără nicio justificare explicită, și, prin urmare, pentru perioade de timp nedeterminate; întrucât persoanele arestate, inclusiv copiii, sunt ținute în condiții extrem de aspre, care, în unele cazuri, devin acte de tortură și nu primesc îngrijiri medicale; întrucât organizațiilor internaționale nu li s-a permis accesul în închisori, cu excepția unei închisori supraterane din Asmara;

H.  întrucât numai patru credințe religioase sunt autorizate: Biserica Ortodoxă Eritreeană, Biserica Catolică, Biserica Evanghelică și Islamul; întrucât toate celelalte credințe religioase sunt interzise, iar membrii acestor culte și membrii de familie ai acestora sunt arestați și închiși; întrucât reapariția cazurilor de hărțuire și violență îndreptată asupra celor care profesează credințe religioase a fost observată din 2016; întrucât organizația „Christian Solidarity Worldwide” estimează că, numai în mai 2017, 160 de creștini au fost arestați în Eritreea;

I.  întrucât Abune Antonios, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Eritreene, cea mai mare comunitate religioasă națională, se află în detenție din 2007, deoarece a respins să excomunice 3 000 de credincioși care se opuneau guvernului; întrucât, de atunci, acesta este ținut într-un loc necunoscut în care i s-a refuzat accesul la îngrijiri medicale;

J.  întrucât, în Eritreea, nu există nici sistem judiciar independent, nici parlament național;; întrucât lipsa unor instituții democratice în această țară a avut ca rezultat un vid în ceea ce privește buna guvernanță și statul de drept, ceea ce a creat un mediu de impunitate pentru crime împotriva umanității;

K.  întrucât există un singur partid politic legal, Frontul Popular pentru Democrație și Justiție (FPDJ); întrucât alte partide politice sunt interzise; întrucât, potrivit Freedom House, FPDJ și armata sunt, de fapt, singurele instituții cu relevanță politică în Eritreea, ambele fiind strict subordonate președintelui;

L.  întrucât în Eritreea nu există libertatea presei, deoarece independența mass-mediei este interzisă, Eritreea aflându-se pentru opt ani consecutivi pe ultimul loc din cele 170-180 de țări evaluate de organizația Reporters Without Borders în cadrul clasamentului libertății presei;

M.  întrucât alegerile prezidențiale și parlamentare planificate pentru 1997 nu au avut niciodată loc și întrucât constituția ratificată în același an nu a fost niciodată pusă în aplicare; întrucât, în această țară, nu s-au organizat alegeri naționale timp de 24 ani și nu are, practic, nici sistem judiciar independent, nici parlament național, nici societate civilă;

N.  întrucât, conform Raportului privind dezvoltarea umană pentru 2016 realizat de PNUD, Eritreea se situează pe locul 179 din 188 de țări în ceea ce privește indicele dezvoltării umane pentru 2016;

O.  întrucât, în 2016, eritreenii care își părăseau țara erau pe locul patru în topul grupurilor de persoane care își riscă viața pentru a ajunge în Europa (după cetățenii sirieni, irakieni și afgani) și care, în vederea traversării periculoase a Mării Mediterane, suferă calvarul la care îi supun traficanții de persoane lipsiți de scrupule; întrucât, prin urmare, situația din Eritreea afectează în mod direct Europa, având în vedere faptul că, dacă drepturile omului ar fi fost respectate și susținute în țara lor, iar oamenii ar fi putut trăi acolo fără teamă, eritreenii ar fi putut să se întoarcă în țara lor;

P.  întrucât, potrivit Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați (UNHCR), peste 400 000 de eritreeni, adică 9 % din populația totală, au fugit din țară; întrucât, potrivit estimărilor UNHCR, aproximativ 5 000 de eritreeni pleacă din țară în fiecare lună, ceea ce se explică în mare măsură prin faptul că drepturile omului sunt încălcate grav în mod constant; întrucât, în 2015, 69 % din eritreenii care au solicitat azil au primit statutul de refugiat în UE, iar alți 27 % dintre solicitanți au beneficiat de protecție subsidiară, ceea ce ilustrează gravitatea persecuțiilor din Eritreea;

Q.  întrucât Eritreea susține Procesul de la Khartoum (o inițiativă a UE și a Uniunii Africane lansată la 28 noiembrie 2014, cu scopul de a combate problema migrației și a traficului de persoane), care cuprinde implementarea de proiecte concrete, inclusiv consolidarea capacității sistemului judiciar și acțiuni de sensibilizare;

R.  întrucât mulți tineri au fugit din țară pentru a scăpa de guvernul represiv și de serviciul militar obligatoriu, care începe adesea la o vârstă foarte fragedă, majoritatea eritreenilor fiind în armată pentru perioade nedeterminate; întrucât majoritatea persoanelor care fac serviciul militar rămân într-o stare de sclavie, în care orice muncă desfășurată, cerere de loc de muncă și posibilitate de a avea o viață de familie sunt controlate; întrucât se estimează că 400 000 de persoane sunt în prezent încadrate forțat în serviciul militar pe perioadă nedeterminată și multe dintre acestea sunt supuse la muncă forțată, fiind plătite foarte puțin sau chiar deloc; întrucât femeile înrolate în armată sunt forțate să îndure aservirea domestică și abuzurile sexuale;

S.  întrucât discriminarea și violența împotriva femeilor sunt prezente la toate nivelurile societății eritreene; întrucât femeile sunt expuse nu numai unui risc extrem de violență sexuală în armată și în taberele de pregătire militară, ci și oriunde în societate; întrucât se estimează că 89 % din fetele din Eritreea au fost supuse mutilării genitale feminine (MGF); întrucât, în martie 2007, guvernul a proclamat MGF ca fiind o infracțiune, interzicând-o și sponsorizând programe educaționale de descurajare a acestei practici pe parcursul anului respectiv;

T.  întrucât regimul își extinde autoritatea totalitară la comunitatea din diaspora printr-un impozit pe venit de 2% pentru expatriați și spionând diaspora și vizând membrii de familie care rămân în Eritreea;

U.  întrucât, începând din 2011, regimul Eritreei a negat că țara este expusă riscului de foamete; întrucât, anul acesta, o secetă deosebit de gravă afectează întreaga Africă de Est, iar îngrijorarea cu privire la situația din Eritreea este din ce în ce mai mare; întrucât, conform UNICEF, 1,5 milioane de cetățeni eritreeni au fost afectați de insecuritate alimentară în ianuarie 2017, inclusiv 15 000 de copii care suferă de malnutriție;

V.  întrucât UE este un important donator pentru Eritreea în materie de asistență pentru dezvoltare; întrucât, în ianuarie 2016, în ciuda îngrijorării puternice și a opoziției Parlamentului, UE și Eritreea au semnat un nou program orientativ național în cadrul celui de-al 11-lea FED, alocând suma de 200 de milioane EUR; întrucât acțiunile ar trebui să se axeze pe energia regenerabilă, pe guvernanță și pe gestionarea finanțelor publice, în special în sectorul energetic;

1.  condamnă în termenii cei mai fermi încălcările sistematice, larg răspândite și grave ale drepturilor omului în Eritreea; invită guvernul eritreean să pună capăt practicii de detenție a opoziției, a jurnaliștilor, a liderilor religioși și a civililor nevinovați; solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor prizonierilor de conștiință din Eritreea, în special a lui Dawit Isaak și a celorlalți jurnaliști aflați în detenție din septembrie 2001, precum și a lui Abune Antonios; solicită ca guvernul eritreean să furnizeze informații detaliate cu privire la soarta tuturor persoanelor private de libertate fizică și la locul în care se află acestea;

2.  reamintește decizia adoptată în mai 2017 de Comisia africană pentru drepturile omului și ale popoarelor și solicită ca Eritreea să confirme imediat că Dawit Isaak este bine, să îl elibereze, să îi permită să se întâlnească cu familia și cu reprezentanții săi legali și să îi acorde despăgubirile necesare pentru anii petrecuți în închisoare; invită, de asemenea, Eritreea să ridice interdicția asupra mass-mediei independente, în conformitate, de asemenea, cu hotărârea Comisiei africane;

3.  constată că, prin nerespectarea hotărârii Comisiei africane, Eritreea continuă să desconsidere în mod flagrant normele internaționale și drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la un proces echitabil, interzicerea torturii, libertatea de exprimare, dreptul la familie și faptul că fiecare țară are obligația de a respecta Carta africană a drepturilor omului și popoarelor;

4.  invită guvernul eritreean să îl elibereze pe Abune Antonios și să îi permită să revină în funcția de patriarh, precum și să înceteze să intervină în practicile religioase pașnice din țară; reamintește că libertatea religioasă este un drept fundamental și condamnă în mod ferm orice act de violență sau de discriminare pe motive de religie;

5.  solicită procese echitabile pentru cei acuzați și abolirea torturii și a altor tratamente degradante, cum ar fi restricțiile la alimente, apă și îngrijiri medicale; reamintește guvernului eritreean că are obligația de diligență necesară de a investiga execuțiile extrajudiciare;

6.  reamintește guvernului eritreean că multe dintre activitățile sale constituie crime împotriva umanității și că, deși Eritreea nu este parte la Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, mai multe dispoziții ale Statutului de la Roma reflectă dreptul internațional cutumiar obligatoriu pentru Eritreea; își reiterează sprijinul față de recomandarea făcută de Comisia de anchetă a ONU, precum și față de realizarea unei anchete aprofundate cu privire la acuzațiile de încălcări grave ale drepturilor omului și de crime împotriva umanității comise de autoritățile din Eritreea, în scopul de a garanta tragerea la răspundere a tuturor celor vinovați;

7.  își exprimă sprijinul deplin față de activitatea Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Eritreea; solicită UE ca, în colaborare cu ONU și cu Uniunea Africană, să monitorizeze îndeaproape situația generală din Eritreea și să raporteze toate cazurile de încălcare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

8.  cere ca Eritreea să respecte pe deplin și să pună imediat în aplicare Convenția ONU împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și să respecte pe deplin obligațiile care îi revin în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice și în temeiul Cartei africane a drepturilor omului și popoarelor, care interzic tortura; ia act cu îngrijorare că actorii publici și privați, inclusiv societățile, sunt supuși unor restricții stricte, impuse prin control guvernamental; recunoaște faptul că lipsa oricărei gestionări a finanțelor publice, inclusiv inexistența unui buget național, împiedică cu totul controlul bugetar;

9.  solicită guvernului eritreean să permită crearea unor noi partide politice ca instrument principal de promovare a democrației în această țară și solicită să li se permită organizațiilor de apărare a drepturilor omului să acționeze liber în țară;

10.  reamintește că parteneriatul UE cu Eritreea este reglementat de Acordul de la Cotonou și că toate părțile au obligația să respecte și să aplice dispozițiile acestui acord, în special în ceea ce privește drepturile omului, democrația și statul de drept; solicită, prin urmare, UE să impună anumite condiții pentru acordarea ajutorului său, inclusiv ca guvernul Eritreei să respecte obligațiile internaționale privind drepturile omului și ca prizonierii politici să fie eliberați înainte de acordarea unor noi ajutoare de către UE Statului Eritreea; solicită, în plus, UE să utilizeze toate instrumentele și mecanismele disponibile pentru a garanta că guvernul Eritreei respectă obligațiile care îi revin în ceea ce privește protejarea și garantarea libertăților fundamentale, inclusiv luând în considerare lansarea de consultări în temeiul articolul 96 din Acordul de la Cotonou; solicită o evaluare detaliată și cuprinzătoare a fondurilor alocate pentru Eritreea care sunt finanțate de UE și de statele sale membre;

11.  denunță reluarea ajutorului major al UE în Eritreea și, în special, semnarea PIN pentru Eritreea în valoare de 200 de milioane de euro; invită Comisia să își revizuiască mecanismele de control cu Parlamentul, să analizeze cu atenție preocupările și recomandările exprimate de Parlament și să garanteze că acestea sunt comunicate Comitetului FED; consideră că Comitetul FED ar fi trebuit să ia în considerare recomandările anterioare ale Parlamentului de a nu adopta PIN și de a se implica în discuții suplimentare;

12.  solicită Comisiei să se asigure că fondurile alocate nu sunt în beneficiul guvernului eritreean, ci că sunt repartizate strict și în mod transparent pentru a răspunde nevoilor cetățenilor Eritreei în materie de dezvoltare, democrație, drepturile omului, bună guvernanță și securitate, precum și de libertate de exprimare, libertate a presei și libertate de întrunire; îndeamnă UE să garanteze condițiile impuse pentru acordarea ajutorului convenit recent și, de asemenea, să se asigure că PIN sprijină Eritreea în vederea realizării unei schimbări importante la nivelul politicii sale energetice, astfel încât energia să devină accesibilă pentru toți, în special în zonele rurale, care încă nu sunt alimentate cu energie electrică; consideră, de asemenea, că componenta guvernanță a PIN ar trebui să pună un accent puternic pe aplicarea recomandărilor evaluării periodice universale privind drepturile omului a ONU;

13.  solicită Comisiei să obțină garanții clare din partea guvernului eritreean că va pune în aplicare reforme democratice și că va garanta respectarea drepturilor omului, inclusiv prin punerea în aplicare a recomandărilor emise în cadrul celei de-a 18-a sesiuni a grupului de lucru pentru evaluarea periodică universală, pe care le-a acceptat la 7 februarie 2014;

14.  solicită Consiliului să reevalueze relația dintre UE și Eritreea, precum și ajutorul pentru dezvoltare pe care îl acordă acestei țări ca răspuns la situația precară a drepturilor omului din Eritreea, precum și să publice rezultatele concrete ale programelor de ajutor din ultimii ani; solicită UE și statelor membre să facă uz de toate măsurile disponibile, în special prin Acordul de la Cotonou, pentru a se asigura că autoritățile din Eritreea își respectă angajamentele asumate la nivel internațional;

15.  subliniază cu fermitate faptul că Eritreea trebuie să permită organismelor internaționale și regionale în domeniul drepturilor omului, inclusiv raportorilor speciali, accesul neîngrădit în țară pentru a monitoriza progresele înregistrate; solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să sprijine în mod activ prelungirea mandatului raportorului special al ONU pentru situația drepturilor omului în Eritreea; încurajează guvernul eritreean să întreprindă reforme urgente, printre altele pentru a relaxa regimul monopartid și pentru a reinstitui Adunarea Națională și alegerile;

16.  îndeamnă statele membre ale UE să ia măsuri adecvate împotriva aplicării taxelor pentru diaspora resortisanților eritreeni care locuiesc pe teritoriul lor, în conformitate cu Rezoluția 2023 (2011) a CSONU; reamintește guvernului eritreean că dreptul de a părăsi țara este consacrat în dreptul internațional privind drepturile omului; invită guvernul să acorde libertatea de circulație și să înceteze să colecteze „taxa pe diaspora” de la eritreenii care trăiesc în străinătate; îndeamnă guvernul să pună capăt politicilor de „vinovăție prin asociere” care vizează membrii familiilor celor care se sustrag de la serviciul militar obligatoriu, încearcă să fugă din Eritreea sau nu plătesc impozitul pe venit de 2 % impus de guvernul eritreean expatriaților eritreeni;

17.  invită guvernul eritreean să respecte durata legală a serviciului militar, să se abțină de la a-și utiliza cetățenii pentru muncă forțată, să nu mai permită întreprinderilor străine să folosească recruții în schimbul unei taxe, să recunoască posibilitatea obiecției pe motive de conștiință în ceea ce privește serviciul militar și să asigure protecția recruților;

18.  reamintește Statului Eritreea obligațiile care îi revin în temeiul convențiilor OIM, în special în ceea ce privește dreptul organizațiilor societății civile și al sindicatelor de a se organiza, de a demonstra pașnic, de a participa la afacerile publice și de a organiza campanii pentru îmbunătățirea drepturilor lucrătorilor; invită guvernul eritreean să abroge politica prin care sunt interzise ONG-urile care au mai puțin de 2 milioane de dolari americani în conturile bancare; își exprimă îngrijorarea cu privire la legătura endemică dintre mediul de afaceri, politică și corupție în Eritreea; condamnă societățile străine care sunt complice la utilizarea muncii forțate și le solicită tuturor celor care desfășoară activități în Eritreea o mai mare responsabilizare și sisteme de diligență și de raportare îmbunătățite;

19.  ia act de încercările UE de a coopera cu Eritreea în domeniul migrației; evidențiază proporția foarte ridicată de cazuri în care se acordă dreptul de azil sau de protecție subsidiară eritreenilor de către statele membre ale UE și, prin urmare, îndeamnă statele membre să nu returneze cetățenii eritreeni care solicită azil în Europa, în conformitate cu Convenția de la Geneva; solicită statelor membre ale UE să adere la principiul nereturnării și le reamintește că solicitanții de azil returnați riscă să fie încarcerați în mod arbitrar și torturați pentru încercările de a fugi;

20.  încurajează Eritreea să colaboreze cu comunitatea internațională în domeniul drepturilor omului; solicită Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU (CDO) să coopereze cu Eritreea în procesul de consolidare a capacităților din sistemul judiciar, prin organizarea de seminare și de cursuri de formare pentru judecători și avocați ca o soluție constructivă; recunoaște faptul că o delegație a Oficiului Înaltului Comisar al Consiliului pentru Drepturile Omului va efectua o vizită în Eritreea în luna iulie 2017 și solicită ca această delegație să își prezinte constatările în urma vizitei și să încerce să obțină acces la toate regiunile țării, în special în închisori, ale căror unități pot face obiectul unei anchete și ale unui raport ulterior;

21.  își reiterează profunda îngrijorare cu privire la actualele condiții climatice devastatoare din Cornul Africii, inclusiv din Eritreea, și la riscul grav de criză umanitară și a alimentelor pe care îl implică aceste condiții; invită UE ca, în colaborare cu partenerii săi internaționali, să își intensifice sprijinul pentru populațiile afectate și să asigure acordarea finanțării și asistenței necesare;

22.  condamnă politica guvernului eritreean de retragere arbitrară a cetățeniei și solicită ca toți cetățenii eritreeni să fie tratați în mod corect și egal în fața legii; subliniază faptul că trebuie să se acorde prioritate combaterii deficitului de justiție din Eritreea, guvernanței democratice a țării și restabilirii statului de drept, punând capăt regimului autoritar întemeiat pe teama de detenție arbitrară și fără posibilitatea de a comunica, de tortură și de alte încălcări ale drepturilor omului, dintre care unele pot fi asimilate crimelor împotriva umanității;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Adunării Parlamentare Paritare ACP-EU, Consiliului Uniunii Africane, Secretarului General al ONU, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și autorităților eritreene.

(1) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 146. (2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0090. (3) JO L 51, 2.3.2010, p. 19. (4) JO L 195, 27.7.2010, p. 74. (5) JO L 282, 16.10.2012, p. 46.