Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 iulie 2017 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind mecanismele de soluționare a litigiilor legate de dubla impunere în Uniunea Europeană (COM(2016)0686 – C8-0035/2017 – 2016/0338(CNS))
(Procedura legislativă specială – consultare)
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0686),
– având în vedere articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0035/2017),
– având în vedere avizul motivat prezentat de către Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,
– având în vedere rezoluțiile sale din 25 noiembrie 2015(1) și din 6 iulie 2016(2) referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare,
– având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0225/2017),
1. aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;
2. invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;
3. invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;
4. solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;
5. invită Consiliul ca, după adoptarea directivei propuse, să ia în considerare posibilitatea de a abroga în etape Convenția din 23 iulie 1990 privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate(3) și, astfel, să consolideze abordarea coordonată a Uniunii în materie de soluționare a litigiilor cu ajutorul directivei propuse;
6. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Textul propus de Comisie
Amendamentul
Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 1
(1) Situațiile în care diferite state membre impozitează de două ori același venit sau același capital pot crea obstacole fiscale importante pentru societățile care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier. Ele creează o sarcină fiscală excesivă pentru societățile comerciale și pot să perturbe activitatea economică și să genereze probleme de eficacitate, având în același timp un impact negativ asupra investițiilor transfrontaliere și a creșterii economice.
(1) În virtutea principiului impozitării echitabile și eficace, toate societățile ar trebui să plătească cota parte echitabilă din impozite ce le revine în cazurile în care se generează profituri și câștiguri, dar dubla impunere și dubla neimpozitare trebuie evitate.Situațiile în care diferite state membre impozitează de două ori același venit sau același capital pot crea obstacole fiscale importante, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier, având astfel un impact negativ asupra funcționării corecte a pieței interne. Ele creează o sarcină fiscală excesivă, incertitudine juridică și costuri inutile pentru societățile comerciale și pot să perturbe activitatea economică și să genereze probleme de eficacitate.În plus, ele au un impact negativ asupra investițiilor transfrontaliere și a creșterii economice.
Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 1 a (nou)
(1a) La 25 noiembrie 2015, Parlamentul European a adoptat o rezoluție referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare, prin care a contestat utilitatea Convenției din 23 iulie 1990 privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate1a (Convenția de arbitraj a Uniunii) și a considerat că acest instrument ar trebui reformat și transformat într-unul mai eficient sau înlocuit cu un mecanism al Uniunii de soluționare a litigiilor care să conțină proceduri de acord reciproc mai eficace. La 6 iulie 2016, Parlamentul European a adoptat o rezoluție referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare, în care a subliniat că stabilirea unui termen clar pentru procedurile de soluționare a litigiilor este un element-cheie pentru creșterea eficacității sistemelor.
___________
1a JO L 225, 20.8.1990, p. 10.
Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 1 b (nou)
(1b) La 16 decembrie 2015, Parlamentul European a adoptat o rezoluție cuprinzând recomandări adresate Comisiei referitoare la favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în cadrul politicilor de impozitare a societăților în Uniune, în care solicita Comisiei să prezinte o propunere legislativă prin care să îmbunătățească mecanismele de soluționare a litigiilor transfrontaliere în domeniul fiscal de la nivelul Uniunii, acordând atenție nu doar cazurilor de dublă impozitare, ci și celor de dublă neimpozitare. De asemenea, în rezoluție s-au solicitat norme mai clare, un calendar mai strict și transparență.
Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 1 c (nou)
(1c) Încercările de eliminare a dublei impuneri au dus, de multe ori, la „dubla neimpozitare” în cazurile în care, prin erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor, societățile au reușit să facă în așa fel încât profitul lor să fie impozitat în statele membre în care impozitul pe societăți este aproape zero. Această practică actuală denaturează concurența, afectează întreprinderile naționale și subminează impozitarea, în detrimentul creșterii și al locurilor de muncă.
Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 2
(2) Din acest motiv, este necesar ca mecanismele disponibile în Uniune să facă posibilă soluționarea litigiilor legate de dubla impunere și eliminarea eficientă a acestei probleme.
(2) Procedurile actuale de soluționare a litigiilor sunt prea lungi, costisitoare și adesea nu conduc la un acord, unele cazuri nefiind nici măcar luate în considerare. În prezent, unele societăți comerciale acceptă mai curând dubla impunere decât să consume bani și timp în proceduri greoaie pentru a elimina dubla impunere.Din acest motiv, este esențial ca mecanismele disponibile în Uniune să facă posibilă soluționarea eficace, rapidă și executorie a litigiilor legate de dubla impunere și eliminarea eficientă și în timp util a acestei probleme, realizându-se o comunicare regulată și eficientă cu contribuabilii.
Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 3
(3) Mecanismele în vigoare prevăzute în tratatele fiscale bilaterale nu asigură scutirea integrală de la dubla impunere în timp util și în toate cazurile. Actuala Convenție privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate (90/436/CEE)7 (denumită în continuare „Convenția de arbitraj a Uniunii”) are o sferă de aplicare limitată deoarece se aplică numai în cazul litigiilor aferente prețurilor de transfer și în cazul atribuirii profiturilor către sediile permanente. Exercițiul de monitorizare desfășurat în cadrul implementării Convenției de arbitraj a Uniunii a evidențiat o serie de deficiențe importante, în special în ceea ce privește accesul la procedură, durata și finalizarea concretă a acesteia.
(3) Mecanismele în vigoare prevăzute în convențiile bilaterale de evitare a dublei impuneri nu asigură scutirea integrală de la dubla impunere în timp util și în toate cazurile. În multe cazuri, mecanismele prevăzute în aceste convenții durează, sunt costisitoare și greu accesibile și nu conduc întotdeauna la un acord. Convenția de arbitraj a Uniunii are o sferă de aplicare limitată deoarece se aplică numai în cazul litigiilor aferente prețurilor de transfer și în cazul atribuirii profiturilor către sediile permanente. Exercițiul de monitorizare desfășurat în cadrul implementării Convenției de arbitraj a Uniunii a evidențiat o serie de deficiențe importante, în special în ceea ce privește accesul la procedură, lipsa de căi de atac și absența unei încheieri finale și obligatorii a procedurii.Aceste deficiențe reprezintă un obstacol pentru investiții și ar trebui eliminate.
_________________
7 JO L 225, 20.8.1990, p. 10.
Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 3 a (nou)
(3a) Pentru a modela un mediu fiscal echitabil, clar și stabil și pentru a reduce numărul litigiilor legate de impozitare pe piața internă, este necesar cel puțin un nivel minim de convergență în ceea ce privește politicile de impozitare a societăților. Propunerea Comisiei privind introducerea unei baze fiscale consolidate comune a societăților1a reprezintă instrumentul cel mai eficient pentru eliminarea riscurilor dublei impuneri în materie de impozitare a întreprinderilor.
______________
1a Propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) (COM(2016)0683).
Amendamentul 8 Propunere de directivă Considerentul 4
(4) Pentru a crea un mediu fiscal mai echitabil, normele în materie de transparență trebuie să fie înăsprite, iar măsurile de combatere a evitării obligațiilor fiscale trebuie să fie consolidate. În același timp, în spiritul unui sistem fiscal echitabil, este necesar să se garanteze că persoanele impozabile nu sunt impozitate de două ori pentru același venit și că mecanismele de soluționare a litigiilor sunt cuprinzătoare, eficace și sustenabile. Îmbunătățirea mecanismelor de soluționare a litigiilor legate de dubla impunere este necesară și pentru a face față riscului creșterii numărului de litigii legate de cazuri de dublă sau multiplă impunere, având ca obiect sume importante, în urma stabilirii de către administrațiile fiscale a unor practici de audit mai regulate și mai bine direcționate.
(4) Pentru a crea un mediu fiscal mai echitabil pentru întreprinderile active în Uniune, normele în materie de transparență trebuie să fie înăsprite, iar măsurile de combatere a evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale trebuie să fie consolidate la nivel național, la nivelul Uniunii și la nivel global.Evitarea dublei neimpozitări trebuie să rămână o prioritate a Uniunii. În același timp, în spiritul unui sistem fiscal echitabil, este necesar să se garanteze că persoanele impozabile nu sunt impozitate de două ori pentru același venit și că mecanismele de soluționare a litigiilor sunt cuprinzătoare, eficace și sustenabile. Îmbunătățirea mecanismelor de soluționare a litigiilor legate de dubla impunere este de importanță vitală și pentru a face față riscului creșterii numărului de litigii legate de cazuri de dublă sau multiplă impunere, având ca obiect sume importante, în urma stabilirii de către administrațiile fiscale a unor practici de audit mai regulate și mai bine direcționate.
Amendamentul 9 Propunere de directivă Considerentul 5
(5) Prin urmare, introducerea unui cadru funcțional și eficient de soluționare a litigiilor fiscale care să garanteze certitudinea juridică și un mediu economic favorabil investițiilor constituie o acțiune decisivă pentru crearea unui sistem de impozitare a societăților echitabil și eficient în Uniunea Europeană. Mecanismele de soluționare a litigiilor legate de dubla impunere ar trebui totodată să creeze un cadru armonizat și transparent pentru soluționarea problemelor legate de dubla impunere și, astfel, să ofere beneficii tuturor contribuabililor.
(5) Prin urmare, introducerea unui cadru funcțional și eficient de soluționare a litigiilor fiscale care să garanteze certitudinea juridică și care să sprijine investițiile constituie o acțiune decisivă pentru crearea unui sistem de impozitare a societăților echitabil și eficient în Uniunea Europeană. Statele membre ar trebui să aloce în acest scop un nivel corespunzător de resurse umane, tehnice și financiare autorităților competente.
Amendamentul 10 Propunere de directivă Considerentul 5 a (nou)
(5a) Uniunea are potențialul de a deveni un model și un lider global în ceea ce privește transparența fiscală și coordonarea. Prin urmare, mecanismele de soluționare a litigiilor legate de dubla impunere ar trebui totodată să creeze un cadru armonizat și transparent pentru soluționarea problemelor legate de dubla impunere și, astfel, să ofere beneficii tuturor contribuabililor. Cu excepția cazului în care contribuabilii în cauză demonstrează că o anumită informație comercială, industrială sau profesională sensibilă din decizie nu ar trebui publicată, toate deciziile finale ar trebui să fie publicate integral și puse la dispoziție de către Comisie într-un format de date folosit în mod curent, pe o pagină de internet gestionată central. Publicarea deciziilor finale este în interesul public, dat fiind că aceasta îmbunătățește înțelegerea modului în care normele ar trebui interpretate și aplicate. Potențialul prezentei directive nu va putea fi pe deplin valorificat decât cu condiția ca și în țările terțe să se aplice norme similare. Prin urmare, Comisia ar trebui să pledeze pentru introducerea unei proceduri obligatorii de soluționare a litigiilor la nivel internațional.
Amendamentul 11 Propunere de directivă Considerentul 5 b (nou)
(5b) Un cadru eficace și eficient ar trebui să le ofere statelor membre posibilitatea de a propune mecanisme alternative de soluționare a litigiilor care să ia mai bine în considerare particularitățile întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și care să aibă ca rezultat scăderea costurilor, reducerea birocrației, creșterea eficienței și eliminarea mai rapidă a dublei impuneri.
Amendamentul 12 Propunere de directivă Considerentul 6
(6) Eliminarea dublei impuneri ar trebui să se realizeze printr-o procedură în cadrul căreia, ca un prim pas, cazul să fie transmis autorităților fiscale din statele membre vizate în vederea soluționării litigiului prin procedura de acord amiabil. Dacă nu se ajunge la un acord într-un anumit interval de timp, cazul ar trebui să fie prezentat unei comisii consultative sau unei comisii de soluționare alternativă a litigiilor, alcătuită atât din reprezentanți ai autorităților fiscale respective, cât și din personalități independente. Autoritățile fiscale ar trebui să ia o decizie finală obligatorie prin referire la avizul comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor.
(6) Eliminarea dublei impuneri ar trebui să se realizeze printr-o procedură care să fie simplu de utilizat. Ca un prim pas, cazul este transmis autorităților fiscale din statele membre vizate în vederea soluționării litigiului prin procedura de acord amiabil. Dacă nu se ajunge la un acord într-un anumit interval de timp, cazul ar trebui să fie prezentat unei comisii consultative sau unei comisii de soluționare alternativă a litigiilor, alcătuită atât din reprezentanți ai autorităților fiscale respective, cât și din personalități independente, ale căror nume vor apărea într-o listă publică de personalități independente. Autoritățile fiscale ar trebui să ia o decizie finală obligatorie prin referire la avizul comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor.
Amendamentul 13 Propunere de directivă Considerentul 7 a (nou)
(7a) Procedura prevăzută în prezenta directivă pentru soluționarea litigiilor legate de dubla impunere cuprinde, printre alte opțiuni, posibilitatea pentru contribuabil de a soluționa litigiile. Aceasta include procedurile de acord amiabil conform convențiilor bilaterale privind dubla impunere sau conform Convenției de arbitraj a Uniunii. Procedura de soluționare a litigiilor stabilită în prezenta directivă ar trebui să fie privilegiată în raport cu alte opțiuni, deoarece prevede o abordare coordonată a litigiilor, la nivelul UE, care conține norme clare și executorii, obligația de a elimina dubla impunere și un interval de timp fix.
Amendamentul 14 Propunere de directivă Considerentul 7 b (nou)
(7b) În prezent, nu este clar modul în care prezenta directivă se raportează la dispozițiile în vigoare privind arbitrajul din convențiile fiscale bilaterale și din Convenția de arbitraj a Uniunii. Prin urmare, Comisia ar trebui să clarifice aceste legături, astfel încât contribuabilii să poată, dacă este cazul, să aleagă procedura cea mai adecvată scopului.
Amendamentul 15 Propunere de directivă Considerentul 7 c (nou)
(7c) Un număr mare de cazuri de dublă impunere implică țări terțe. Prin urmare, Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a crea un cadru global, de preferat în contextul OCDE. Până la realizarea unui astfel de cadru al OCDE, Comisia ar trebui să vizeze pentru toate cazurile potențiale de dublă impunere transfrontalieră o procedură amiabilă obligatorie, care să producă efecte obligatorii și care să înlocuiască actuala procedură voluntară.
Amendamentul 16 Propunere de directivă Considerentul 10 a (nou)
(10a) Domeniul de aplicare al prezentei directive ar trebui să fie extins cât mai curând posibil. Directiva prevede doar un cadru pentru soluționarea litigiilor privind dubla impunere asupra profiturilor obținute din activități comerciale. Litigiile privind dubla impunere asupra veniturilor, cum ar fi în cazul pensiilor și al salariilor) nu au fost incluse în domeniul său de aplicare, deși impactul asupra persoanelor fizice poate fi însemnat. O interpretare diferită a unei convenții fiscale de către statele membre poate duce la o dublă impunere economică, de pildă în cazul în care un stat membru interpretează o sursă de venit ca salariu, în timp ce celălalt stat membru interpretează aceeași sursă de venit ca profit. Prin urmare, diferențele de interpretare dintre statele membre în ceea ce privește impozitarea venitului ar trebui să fie incluse, de asemenea, în domeniul de aplicare al prezentei directive.
Amendamentul 17 Propunere de directivă Considerentul 11
(11) Este oportun ca, după o perioadă de cinci ani, Comisia să examineze aplicarea directivei, iar statele membre să sprijine Comisia furnizându-i informații adecvate în sprijinul acestei examinări,
(11) Este oportun ca, după o perioadă de cinci ani, Comisia să examineze aplicarea directivei, inclusiv să stabilească dacă ar trebui să se continue aplicarea directivei sau dacă aceasta ar trebui modificată. Statele membre ar trebui să sprijine Comisia furnizându-i informații adecvate în sprijinul acestei examinări. La finalul examinării, Comisia ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului, inclusiv o evaluare a extinderii domeniului de aplicare al prezentei directive, astfel încât să acopere toate situațiile de dublă impunere și de dublă neimpozitare la nivel transfrontalier și, dacă este necesar, o propunere legislativă de modificare.
Amendamentul 18 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 4
Prezenta directivă nu împiedică aplicarea dispozițiilor din legislația națională sau din acordurile internaționale atunci când este necesară prevenirea evaziunii fiscale, a fraudei fiscale sau a abuzurilor.
Prezenta directivă nu împiedică aplicarea dispozițiilor din legislația națională sau din acordurile internaționale atunci când este necesară prevenirea evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, a fraudei fiscale sau a abuzurilor.
Amendamentul 19 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 1
1. Orice contribuabil căruia i se aplică o dublă impunere are dreptul să depună o plângere solicitând soluționarea problemei pe lângă fiecare dintre autoritățile competente ale statelor membre în cauză, în termen de trei ani de la prima notificare a acțiunii care are ca rezultat dubla impunere, indiferent dacă face sau nu uz de căile de atac disponibile în legislația națională a vreunuia dintre statele membre în cauză. În plângerea adresată fiecărei autorități competente contribuabilul trebuie să indice care sunt celelalte state membre implicate.
1. Orice contribuabil căruia i se aplică o dublă impunere are dreptul să depună o plângere solicitând soluționarea problemei pe lângă fiecare dintre autoritățile competente ale statelor membre în cauză, în termen de trei ani de la prima notificare a acțiunii care are ca rezultat dubla impunere, indiferent dacă face sau nu uz de căile de atac disponibile în legislația națională a vreunuia dintre statele membre în cauză. În plângerea adresată și depusă simultan la ambele autorități competente ale statelor membre, contribuabilul trebuie să indice care sunt celelalte state membre implicate. Comisia găzduiește un punct central de contact în toate limbile oficiale ale Uniunii, care este ușor accesibil publicului, care conține informații de contact actualizate pentru fiecare autoritate competentă și o vedere de ansamblu completă asupra legislației Uniunii și asupra tratatelor fiscale aplicabile.
Amendamentul 20 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2
2. Autoritățile competente confirmă primirea plângerii în termen de o lună de la primirea acesteia. De asemenea, ele informează autoritățile competente ale celorlalte state membre vizate cu privire la primirea plângerii.
2. Fiecare autoritate competentă confirmă în scris primirea plângerii și informează autoritățile competente ale celorlalte state membre vizate cu privire la primirea plângerii în termen de două săptămâni de la primirea acesteia.
Amendamentul 21 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 3 – litera a
(a) numele, adresa, numărul de identificare fiscală și alte informații necesare pentru identificarea contribuabilului (contribuabililor) care a(u) adresat plângerea autorităților competente și a oricărui alt contribuabil direct afectat;
(a) numele, adresa, numărul de identificare fiscală și alte informații necesare pentru identificarea contribuabilului (contribuabililor) care a(u) adresat plângerea autorităților competente și a oricărui alt contribuabil direct afectat, potrivit cunoștințelor reclamantului;
Amendamentul 22 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 3 – litera d
(d) normele naționale și tratatele privind dubla impunere aplicabile;
eliminat
Amendamentul 23 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 3 – litera e – punctul iii
(iii) angajamentul contribuabilului de a răspunde cât mai complet și mai rapid posibil tuturor cererilor corespunzătoare formulate de o autoritate competentă și de a furniza orice document la cererea autorităților competente;
(iii) angajamentul contribuabilului de a răspunde cât mai complet și mai rapid posibil tuturor cererilor corespunzătoare formulate de o autoritate competentă și de a furniza orice document la cererea autorităților competente, autoritățile competente ținând cont în mod corespunzător de orice restricții de acces la documentele solicitate și de orice întârzieri externe;
Amendamentul 24 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 3 – litera f
(f) orice informații suplimentare specifice solicitate de autoritățile competente.
(f) orice informații suplimentare specifice solicitate de autoritățile competente, relevante pentru litigiul legat de impozitare.
Amendamentul 25 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 5
5. Autoritățile competente ale statelor membre în cauză adoptă o decizie privind acceptarea și admisibilitatea plângerii unui contribuabil în termen de șase luni de la primirea acesteia.Autoritățile competente informează contribuabilii și autoritățile competente din celelalte state membre cu privire la decizia lor.
5. Autoritățile competente ale statelor membre în cauză adoptă o decizie privind acceptarea și admisibilitatea plângerii unui contribuabil în termen de trei luni de la primirea acesteia și informează în scris contribuabilul și autoritățile competente din celelalte state membre cu privire la decizia lor în termen de două săptămâni.
În cazul în care autoritățile competente ale statelor membre vizate decid să accepte plângerea în conformitate cu articolul 3 alineatul (5), acestea depun eforturi pentru a elimina dubla impunere prin procedura de acord amiabil în termen de doi ani de la data ultimei notificări din partea unuia dintre statele membre cu privire la decizia de a accepta plângerea.
În cazul în care autoritățile competente ale statelor membre vizate decid să accepte plângerea în conformitate cu articolul 3 alineatul (5), acestea depun eforturi pentru a elimina dubla impunere prin procedura de acord amiabil în termen de un an de la data ultimei notificări din partea unuia dintre statele membre cu privire la decizia de a accepta plângerea.
Perioada de doi ani menționată la primul paragraf poate fi prelungită cu până la șase luni la solicitarea unei autorități competente a unui stat membru vizat, în cazul în care autoritatea competentă solicitantă furnizează o justificare scrisă în acest sens. Prelungirea respectivă este condiționată de acceptul contribuabililor și al celorlalte autorități competente.
Perioada de un an menționată la primul paragraf poate fi prelungită cu până la trei luni la solicitarea unei autorități competente a unui stat membru vizat, în cazul în care autoritatea competentă solicitantă furnizează o justificare scrisă în acest sens. Prelungirea respectivă este condiționată de acceptul contribuabililor și al celorlalte autorități competente.
Amendamentul 28 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 3
3. După ce au ajuns la un acord privind eliminarea dublei impuneri în termenul prevăzut la alineatul (1), autoritățile competente din statele membre în cauză transmit acest acord contribuabililor sub forma unei decizii care este obligatorie pentru autorități și executorie de către contribuabili, cu condiția ca aceștia din urmă să renunțe la dreptul de a beneficia de orice căi de atac la nivel național. Această decizie trebuie pusă în aplicare indiferent de termenele prevăzute de legislația națională a statelor membre în cauză.
3. După ce au ajuns la un acord privind eliminarea dublei impuneri în termenul prevăzut la alineatul (1), autoritățile competente din statele membre în cauză transmit în termen de cinci zile acest acord contribuabililor sub forma unei decizii care este obligatorie pentru autorități și executorie de către contribuabili, cu condiția ca aceștia din urmă să renunțe la dreptul de a beneficia de orice căi de atac la nivel național. Această decizie trebuie pusă în aplicare imediat, indiferent de termenele prevăzute de legislația națională a statelor membre în cauză.
Amendamentul 29 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 4
4. În cazul în care nu au ajuns la un acord privind eliminarea dublei impuneri în termenul prevăzut la alineatul (1), autoritățile competente din statele membre în cauză informează contribuabilii în legătură cu acest lucru, indicând motivele pentru care nu s-a ajuns la un acord.
4. În cazul în care nu au ajuns la un acord privind eliminarea dublei impuneri în termenul prevăzut la alineatul (1), autoritățile competente din statele membre în cauză informează contribuabilii în legătură cu acest lucru în termen de două săptămâni, indicând motivele pentru care nu s-a ajuns la un acord și informând contribuabilii cu privire la opțiunile de care dispun pentru a introduce o cale de atac, oferind acestora datele de contact relevante pentru organele de apel.
Amendamentul 30 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1
1. Autoritățile competente din statele membre în cauză pot decide să respingă plângerea dacă aceasta este inadmisibilă, dacă nu are loc o dublă impunere sau dacă perioada de trei ani prevăzută la articolul 3 alineatul (1) nu este respectată.
1. Autoritățile competente din statele membre în cauză pot decide să respingă plângerea dacă aceasta este inadmisibilă, dacă nu are loc o dublă impunere sau dacă perioada de trei ani prevăzută la articolul 3 alineatul (1) nu este respectată. Autoritățile competente informează contribuabilul cu privire la motivele pentru care s-a respins plângerea.
Amendamentul 31 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 2
2. În cazul în care autoritățile competente din statele membre în cauză nu au luat o decizie cu privire la plângerea unui contribuabil în termen de șase luni de la primirea acesteia, se va considera că plângerea a fost respinsă.
2. În cazul în care autoritățile competente din statele membre în cauză nu au luat o decizie cu privire la plângerea unui contribuabil în termen de trei luni de la primirea acesteia, se consideră că plângerea a fost respinsă, iar contribuabilul este informat cu privire la aceasta în termen de o lună după această perioadă de trei luni.
Amendamentul 32 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 3
3. În cazul respingerii plângerii, contribuabilul are dreptul de a contesta decizia autorităților competente ale statelor membre în cauză, în conformitate cu normele naționale.
3. În cazul respingerii plângerii, contribuabilul are dreptul de a contesta decizia autorităților competente ale statelor membre în cauză, în conformitate cu normele naționale. Contribuabilul are dreptul de a folosi o cale de atac în fața oricărei autorități competente. Autoritatea competentă în fața căreia se exercită o cale de atac informează cealaltă autoritate competentă cu privire la existența contestației, iar cele două autorități competente acționează de o manieră coordonată atunci când tratează contestația. În cazul IMM-urilor, dacă calea de atac este soluționată pozitiv, sarcina financiară este suportată de autoritatea competentă care a respins reclamația inițial.
Comisia consultativă adoptă o decizie cu privire la admisibilitatea și acceptarea plângerii în termen de șase luni de la data notificării ultimei decizii de respingere a plângerii în temeiul articolului 5 alineatul (1) de către autoritățile competente ale statelor membre în cauză. Dacă nu se notifică nicio decizie în termenul de șase luni, plângerea este considerată respinsă.
Comisia consultativă adoptă o decizie cu privire la admisibilitatea și acceptarea plângerii în termen de trei luni de la data notificării ultimei decizii de respingere a plângerii în temeiul articolului 5 alineatul (1) de către autoritățile competente ale statelor membre în cauză. Dacă nu se notifică nicio decizie în termenul de trei luni, plângerea este considerată respinsă.
În cazul în care comisia consultativă confirmă existența dublei impuneri și admisibilitatea plângerii, este inițiată procedura de acord amiabil prevăzută la articolul 4, la solicitarea uneia dintre autoritățile competente. Autoritatea competentă respectivă notifică această solicitare comisiei consultative, celorlalte autorități competente în cauză și contribuabililor. Perioada de doi ani prevăzută la articolul 4 alineatul (1) începe de la data luării deciziei de către comisia consultativă cu privire la acceptarea și admisibilitatea plângerii.
În cazul în care comisia consultativă confirmă existența dublei impuneri și admisibilitatea plângerii, este inițiată procedura de acord amiabil prevăzută la articolul 4, la solicitarea uneia dintre autoritățile competente. Autoritatea competentă respectivă notifică această solicitare comisiei consultative, celorlalte autorități competente în cauză și contribuabililor. Perioada de un an prevăzută la articolul 4 alineatul (1) începe de la data luării deciziei de către comisia consultativă cu privire la acceptarea și admisibilitatea plângerii.
Comisia consultativă este instituită de autoritățile competente din statele membre în cauză atunci când acestea nu reușesc să ajungă la un acord pentru a elimina dubla impunere în baza procedurii de acord amiabil în termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (1).
Dacă autoritățile competente din statele membre în cauză nu reușesc să ajungă la un acord pentru a elimina dubla impunere în baza procedurii de acord amiabil în termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (1), comisia consultativă emite un aviz cu privire la eliminarea dublei impuneri în temeiul articolului 13 alineatul (1).
Comisia consultativă trebuie să fie înființată cel târziu la cincizeci de zile calendaristice de la sfârșitul perioadei de șase luni prevăzute la articolul 3 alineatul (5), în cazul în care comisia consultativă este instituită în conformitate cu alineatul (1).
Comisia consultativă trebuie să fie înființată cel târziu la o lună de la sfârșitul perioadei de trei luni prevăzute la articolul 3 alineatul (5), în cazul în care comisia consultativă este instituită în conformitate cu alineatul (1).
Comisia consultativă trebuie să fie înființată cel târziu la cincizeci de zile calendaristice de la sfârșitul perioadei prevăzute la articolul 4 alineatul (1), în cazul în care comisia consultativă este instituită în conformitate cu alineatul (2).
Comisia consultativă trebuie să fie înființată cel târziu la o lună de la sfârșitul perioadei prevăzute la articolul 4 alineatul (1), în cazul în care comisia consultativă este instituită în conformitate cu alineatul (2).
În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru nu a desemnat cel puțin o personalitate independentă și un supleant pentru această persoană, contribuabilul poate solicita instanței competente din statul membru respectiv desemnarea unei persoane independente și a unui supleant din lista menționată la articolul 8 alineatul (4).
În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru nu a desemnat cel puțin o personalitate independentă și un supleant pentru această persoană, contribuabilul poate solicita instanței competente din statul membru respectiv desemnarea unei persoane independente și a unui supleant din lista menționată la articolul 8 alineatul (4) în termen de trei luni.
Dacă autoritățile competente din toate statele membre în cauză nu au făcut acest lucru, contribuabilul poate solicita instanțelor competente din fiecare stat membru să desemneze cele două personalități independente, în conformitate cu al doilea și al treilea paragraf. Personalitățile independente desemnate astfel numesc președintele prin tragere la sorți din lista de persoane independente care se califică pentru rolul de președinte în conformitate cu articolul 8 alineatul (4).
Dacă autoritățile competente din toate statele membre în cauză nu au făcut acest lucru, contribuabilul poate solicita instanțelor competente din fiecare stat membru să desemneze cele două personalități independente, în conformitate cu al doilea și al treilea paragraf din articolul 8 alineatul (4). Comisia pune la dispoziție în mod clar detalii privind instanțele competente din fiecare stat membru, într-un punct de informare central de pe site-ul său web, în toate limbile oficiale ale Uniunii. Personalitățile independente desemnate astfel numesc președintele prin tragere la sorți din lista de persoane independente care se califică pentru rolul de președinte în conformitate cu articolul 8 alineatul (4).
Amendamentul 40 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 2
2. Desemnarea persoanelor independente și a supleanților acestora în conformitate cu alineatul (1) este înaintată unei instanțe competente dintr-un stat membru numai la finalul perioadei de cincizeci de zile menționată la articolul 6 alineatul (4) și în termen de două săptămâni de la expirarea acestei perioade.
2. Desemnarea persoanelor independente și a supleanților acestora în conformitate cu alineatul (1) este înaintată unei instanțe competente dintr-un stat membru numai la finalul perioadei de o lună menționate la articolul 6 alineatul (4) și în termen de două săptămâni de la expirarea acestei perioade.
Amendamentul 41 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 3
3. Instanța competentă adoptă o decizie în conformitate cu alineatul (1) și o notifică solicitantului. Procedura aplicabilă de către instanța competentă care desemnează persoanele independente atunci când statele membre nu reușesc să facă acest lucru este aceeași cu cea aplicabilă în temeiul normelor naționale în materie de arbitraj civil și comercial în situațiile în care instanțele numesc arbitri pentru că părțile nu reușesc să ajungă la un acord în acest sens. De asemenea, instanța competentă informează autoritățile competente care nu au reușit inițial să instituie comisia consultativă. Acest stat membru are dreptul de a contesta hotărârea instanței, cu condiția ca legislația națională să permită o astfel de acțiune. În cazul respingerii, solicitantul are dreptul de a contesta hotărârea instanței în conformitate cu normele de procedură naționale.
3. Instanța competentă adoptă o decizie în conformitate cu alineatul (1) și o notifică solicitantului în termen de o lună. Procedura aplicabilă de către instanța competentă care desemnează persoanele independente atunci când statele membre nu reușesc să facă acest lucru este aceeași cu cea aplicabilă în temeiul normelor naționale în materie de arbitraj civil și comercial în situațiile în care instanțele numesc arbitri pentru că părțile nu reușesc să ajungă la un acord în acest sens. De asemenea, instanța competentă informează autoritățile competente care nu au reușit inițial să instituie comisia consultativă. Acest stat membru are dreptul de a contesta hotărârea instanței, cu condiția ca legislația națională să permită o astfel de acțiune. În cazul respingerii, solicitantul are dreptul de a contesta hotărârea instanței în conformitate cu normele de procedură naționale.
Amendamentul 42 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera c
(c) una sau două personalități independente, care sunt numite de fiecare autoritate competentă din lista persoanelor menționată la alineatul (4).
(c) una sau două personalități independente, care sunt numite de fiecare autoritate competentă din lista persoanelor menționată la alineatul (4), cu excepția persoanelor propuse de propriile lor state membre.
Amendamentul 43 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 1 – paragraful 3 a (nou)
Statele membre pot decide să desemneze cu titlu permanent reprezentanții menționați la primul paragraf litera (b).
Amendamentul 44 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 3 – litera b
(b) dacă persoana respectivă are sau a avut o participație importantă în cadrul unuia dintre contribuabili sau dacă este sau a fost angajat sau consultant al acestuia;
(b) dacă persoana respectivă sau o rudă a persoanei respective are sau a avut o participație importantă în cadrul unuia dintre contribuabili sau dacă este sau a fost angajat sau consultant al acestuia;
Personalitățile independente trebuie să fie cetățeni ai unui stat membru și rezidenți în Uniune. Ele trebuie să fie competente și independente.
Personalitățile independente trebuie să fie cetățeni ai unui stat membru și rezidenți în Uniune, de preferat oficialități și funcționari publici care lucrează în domeniul legislației fiscale sau membri ai unei instanțe administrative. Ele trebuie să fie competente, independente, imparțiale și de o înaltă integritate.
Statele membre notifică Comisiei numele personalităților independente pe care le-au nominalizat. În notificare statele membre pot preciza care dintre cele cinci persoane nominalizate poate fi numită în funcția de președinte. De asemenea, acestea furnizează Comisiei informații complete și actualizate cu privire la profilul profesional și academic al acestor persoane, la competența și experiența acestora, precum și cu privire la eventualele conflicte de interese. Statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la orice modificări aduse listei persoanelor independente.
Statele membre notifică Comisiei numele personalităților independente pe care le-au nominalizat. În notificare statele membre precizează care dintre cele cinci persoane nominalizate poate fi numită în funcția de președinte. De asemenea, acestea furnizează Comisiei informații complete și actualizate cu privire la profilul profesional și academic al acestor persoane, la competența și experiența acestora, precum și cu privire la eventualele conflicte de interese. Aceste informații se actualizează în cazul în care apar modificări ale CV-ului persoanelor independente. Statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la orice modificări aduse listei persoanelor independente.
Amendamentul 47 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4 – paragraful 3 a (nou)
Comisia verifică informațiile menționate la al treilea paragraf privind personalitățile independente nominalizate de statele membre. Aceste verificări se efectuează în termen de trei luni de la primirea informațiilor din partea statului membru. În cazul în care Comisia are îndoieli în ceea ce privește independența persoanelor nominalizate, ea poate cere statului membru să furnizeze informații suplimentare, iar, dacă îndoielile persistă, poate cere statului membru să elimine persoana respectivă de pe listă și să desemneze pe altcineva.
Amendamentul 48 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4 – paragraful 3 b (nou)
Lista personalităților independente este accesibilă publicului.
Amendamentul 49 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 1
1. Autoritățile competente ale statelor membre în cauză pot conveni să înființeze o comisie de soluționare alternativă a litigiilor în locul comisiei consultative, care să emită un aviz cu privire la eliminarea dublei impuneri în conformitate cu articolul 13.
1. Autoritățile competente ale statelor membre în cauză pot conveni să înființeze o comisie de soluționare alternativă a litigiilor în locul comisiei consultative, care să emită un aviz cu privire la eliminarea dublei impuneri în conformitate cu articolul 13. Cu toate acestea, utilizarea comisiei de soluționare alternativă a litigiilor își va menține caracterul excepțional, în măsura în care acest lucru este posibil.
Amendamentul 50 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 2
2. Comisia de soluționare alternativă a litigiilor poate fi diferită de comisia consultativă în ceea ce privește componența și forma și poate aplica medierea, concilierea, expertiza, adjudecarea sau orice alt proces sau orice altă tehnică de soluționare a litigiilor.
2. Comisia de soluționare alternativă a litigiilor poate fi diferită de comisia consultativă în ceea ce privește componența și forma și poate aplica medierea, concilierea, expertiza, adjudecarea sau orice alt proces sau orice altă tehnică eficientă și recunoscută de soluționare a litigiilor.
Amendamentul 51 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 4
4. Articolele 11-15 se aplică în cazul comisiei de soluționare alternativă a litigiilor, cu excepția celor privind majoritatea prevăzute la articolul 13 alineatul (3). Autoritățile competente ale statelor membre în cauză pot conveni asupra altor reguli privind majoritatea în cadrul regulilor de funcționare a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor.
4. Articolele 11-15 se aplică în cazul comisiei de soluționare alternativă a litigiilor, cu excepția celor privind majoritatea prevăzute la articolul 13 alineatul (3). Autoritățile competente ale statelor membre în cauză pot conveni asupra altor reguli privind majoritatea în cadrul regulilor de funcționare a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor, cu condiția de a se garanta independența persoanelor desemnate pentru a soluționa litigiile, precum și lipsa oricărui conflict de interese.
Amendamentul 52 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 1 – partea introductivă
Statele membre prevăd ca, în termenul de cincizeci de zile calendaristice prevăzut la articolul 6 alineatul (4), fiecare autoritate competentă a statelor membre în cauză să notifice contribuabililor următoarele:
Statele membre prevăd ca, în termenul de o lună prevăzut la articolul 6 alineatul (4), fiecare autoritate competentă a statelor membre în cauză să notifice contribuabililor următoarele:
Data la care se face referire la litera (b) de la primul paragraf se stabilește cel târziu la șase luni după înființarea comisiei consultative sau a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor.
Data la care se face referire la litera (b) de la primul paragraf se stabilește cel târziu la trei luni după înființarea comisiei consultative sau a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor.
Amendamentul 54 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 3
3. În absența notificării contribuabililor cu privire la regulile de funcționare sau dacă aceasta este incompletă, statele membre prevăd ca persoanele independente și președintele să completeze regulile de funcționare în conformitate cu anexa II și să le transmită contribuabilului în termen de două săptămâni de la data expirării celor cincizeci de zile calendaristice prevăzute la articolul 6 alineatul (4). În cazul în care persoanele independente și președintele nu se pun de acord asupra regulilor de funcționare sau nu le notifică contribuabililor, aceștia din urmă pot apela la instanța competentă din statul lor de rezidență sau stabilire, astfel încât să impună toate consecințele juridice și să determine punerea în aplicare a regulilor de funcționare.
3. În absența notificării contribuabililor cu privire la regulile de funcționare sau dacă aceasta este incompletă, statele membre prevăd ca persoanele independente și președintele să completeze regulile de funcționare în conformitate cu anexa II și să le transmită contribuabilului în termen de două săptămâni de la data expirării perioadei de o lună prevăzute la articolul 6 alineatul (4). În cazul în care persoanele independente și președintele nu se pun de acord asupra regulilor de funcționare sau nu le notifică contribuabililor, aceștia din urmă pot apela la instanța competentă din statul lor de rezidență sau stabilire, astfel încât să impună toate consecințele juridice și să determine punerea în aplicare a regulilor de funcționare.
Amendamentul 55 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 1 – partea introductivă
1. În sensul procedurii menționate la articolul 6, contribuabilul (contribuabilii) în cauză poate (pot) furniza comisiei consultative sau comisiei de soluționare alternativă a litigiilor informații, elemente justificative sau documente care ar putea fi relevante pentru luarea unei decizii. Contribuabilul (contribuabilii) și autoritățile competente ale statelor membre în cauză furnizează orice informații, elemente justificative sau documente la cererea comisiei consultative sau a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor. Cu toate acestea, autoritățile competente ale statelor membre aflate într-o astfel de situație pot refuza să furnizeze informații comisiei consultative în oricare dintre următoarele cazuri:
1. În sensul procedurii menționate la articolul 6, contribuabilul (contribuabilii) în cauză furnizează comisiei consultative sau comisiei de soluționare alternativă a litigiilor informații, elemente justificative sau documente care ar putea fi relevante pentru luarea unei decizii. Contribuabilul (contribuabilii) și autoritățile competente ale statelor membre în cauză furnizează orice informații, elemente justificative sau documente la cererea comisiei consultative sau a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor. Cu toate acestea, autoritățile competente ale statelor membre aflate într-o astfel de situație pot refuza să furnizeze informații comisiei consultative în oricare dintre următoarele cazuri:
Amendamentul 56 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 1
1. Comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor își dă avizul în termen de șase luni de la data la care a fost instituită de autoritățile competente ale statelor membre în cauză.
1. Comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor își dă avizul în termen de trei luni de la data la care a fost instituită de autoritățile competente ale statelor membre în cauză.
Amendamentul 57 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 2
2. Când își formulează avizul, comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor ține cont de normele naționale și de tratatele privind evitarea dublei impuneri aplicabile. În absența unui tratat sau acord privind dubla impunere între statele membre în cauză, comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor se poate referi, când își formulează avizul, la practicile internaționale în domeniul fiscal, cum ar fi ultimul model de convenție fiscală al OCDE.
2. Când își formulează avizul, comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor ține cont de normele naționale și de tratatele privind evitarea dublei impuneri aplicabile. În absența unui tratat sau acord privind dubla impunere între statele membre în cauză, comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor se poate referi, când își formulează avizul, la practicile internaționale în domeniul fiscal, cum ar fi ultimul model de convenție fiscală al OCDE și cel mai recent model de convenție al ONU de evitare a dublei impuneri.
Amendamentul 58 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 1
1. Autoritățile competente își dau acordul în termen de șase luni de la notificarea avizului comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor cu privire la eliminarea dublei impuneri.
1. Autoritățile competente își dau acordul în termen de trei luni de la notificarea avizului comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor cu privire la eliminarea dublei impuneri.
Amendamentul 59 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 3
3. Statele membre prevăd ca decizia finală privind eliminarea dublei impuneri să fie transmisă contribuabililor de către fiecare autoritate competentă în termen de treizeci de zile calendaristice de la adoptarea acesteia. Dacă nu este notificat cu privire la decizie în termen de treizeci de zile calendaristice, contribuabilul poate introduce o cale de atac în statul membru de rezidență sau stabilire, în conformitate cu normele naționale.
3. Statele membre prevăd ca decizia finală privind eliminarea dublei impuneri să fie transmisă contribuabililor de către fiecare autoritate competentă în termen de treizeci de zile calendaristice de la adoptarea acesteia. Dacă un contribuabil nu este notificat cu privire la decizia respectivă în termen de treizeci de zile calendaristice, contribuabilul respectiv poate introduce o cale de atac în statul membru de rezidență sau stabilire, în conformitate cu normele naționale.
Amendamentul 60 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 2
2. Aplicarea procedurii de acord amiabil sau a procedurii de soluționare a litigiilor nu împiedică un stat membru să inițieze sau să continue procedurile judiciare sau procedurile privind sancțiuni administrative și penale legate de aceleași aspecte.
2. Aplicarea procedurii de acord amiabil sau a procedurii de soluționare a litigiilor împiedică un stat membru să inițieze sau să continue procedurile judiciare sau procedurile privind sancțiuni administrative și penale legate de aceleași aspecte.
Amendamentul 61 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 3 – litera a
(a) perioada de șase luni menționată la articolul 3 alineatul (5);
(a) perioada de trei luni menționată la articolul 3 alineatul (5);
Amendamentul 62 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 3 – litera b
(b) perioada de doi ani menționată la articolul 4 alineatul (1)
(b) perioada de un an menționată la articolul 4 alineatul (1).
Amendamentul 63 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 6
6. Prin derogare de la articolul 6, statele membre în cauză pot refuza accesul la procedura de soluționare a litigiilor în cazuri de fraudă fiscală, de abateri săvârșite cu intenție sau de neglijență gravă.
6. Prin derogare de la articolul 6, statele membre în cauză pot refuza accesul la procedura de soluționare a litigiilor în cazuri de fraudă fiscală, confirmate printr-o hotărâre validă din punct de vedere juridic în cadrul unei proceduri penale sau administrative, de abateri săvârșite cu intenție sau de neglijență gravă cu privire la aceeași chestiune.
Amendamentul 64 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 2
2. Autoritățile competente publică decizia finală menționată la articolul 14, sub rezerva consimțământului fiecărui contribuabil implicat.
2. Autoritățile competente publică decizia finală menționată la articolul 14 integral. Cu toate acestea, în cazul în care oricare dintre contribuabili susține că anumite puncte specifice ale deciziei constituie informații comerciale, industriale sau profesionale sensibile, autoritățile competente iau în considerare aceste argumente și publică cât mai multe informații din decizie, eliminând părțile sensibile. Protejând în același timp drepturile constituționale ale contribuabililor, în special cu privire la informații a căror publicare ar dezvălui concurenților lor în mod clar și evident informații industriale și comerciale sensibile , autoritățile competente fac eforturi pentru a garanta cea mai mare transparență posibilă prin publicarea deciziei finale.
În cazul în care un contribuabil implicat nu este de acord cu publicarea deciziei finale în toate elementele sale, autoritățile competente publică un rezumat al deciziei finale cu descrierea cazului si a obiectului său, incluzând data, perioadele fiscale vizate, temeiul juridic, sectorul și o scurtă descriere a rezultatului final.
eliminat
Amendamentul 67 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 4
4. Comisia stabilește, prin acte de punere în aplicare, formulare standard de comunicare a informațiilor menționate la alineatele (2) și (3). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (2).
4. Comisia stabilește, prin acte de punere în aplicare, formulare standard de comunicare a informațiilor menționate la alineatul (2). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (2).
Amendamentul 68 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 5
5. Autoritățile competente notifică fără întârziere Comisiei informațiile care urmează să fie publicate în conformitate cu alineatul (3).
5. Autoritățile competente notifică fără întârziere Comisiei informațiile care urmează să fie publicate în conformitate cu alineatul (3). Comisia pune la dispoziție aceste informații într-un format de date folosit în mod curent, pe o pagină de internet gestionată la nivel central.
Amendamentul 69 Propunere de directivă Articolul 17 – alineatul 1
1. Comisia publică online și actualizează lista personalităților independente menționată la articolul 8 alineatul (4), indicând care dintre aceste persoane poate fi numită în funcția de președinte. Lista conține doar numele persoanelor respective.
1. Comisia publică online, într-un format de date deschis, și actualizează lista personalităților independente menționată la articolul 8 alineatul (4), indicând care dintre aceste persoane poate fi numită în funcția de președinte. Lista conține numele, afilierile și CV-urile persoanelor respective, precum și informații cu privire la calificările și experiențele lor practice, împreună cu declarațiile privind eventualele conflicte de interese.
Amendamentul 70 Propunere de directivă Articolul 21 a (nou)
Articolul 21a
Reexaminare
Până la ... [trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive], pe baza unei consultări publice și în urma discuțiilor cu autoritățile competente, Comisia revizuiește modalitatea de aplicare și domeniul de aplicare ale prezentei directive. Comisia analizează, de asemenea, dacă o comisie consultativă cu caracter permanent („comisia consultativă permanentă”) ar crește și mai mult eficacitatea și eficiența procedurilor de soluționare a litigiilor.
Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă de modificare.
Amendamentul 71 Propunere de directivă Anexa I – secțiunea 5 – rândul 2 a (nou)
Gewerbesteuer
Amendamentul 72 Propunere de directivă Anexa I – secțiunea 12 – rândul 2 a (nou)