Decizia Parlamentului European din 27 aprilie 2017 privind cererea de ridicare a imunității lui António Marinho e Pinto (2016/2294(IMM))

P8_TA(2017)0132 A8-0163/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui António Marinho e Pinto, transmisă la 23 septembrie 2016 de către dl Miguel Pereira da Rosa, judecător în districtul Lisabona-vest (Oeiras) (ref. 4759/15.2TDLSB), în cadrul unei acțiuni penale inițiate împotriva lui António Marinho e Pinto și anunțată în plen la 24 octombrie 2016,

–  având în vedere scrisoarea Procurorului General adjunct competent din data de 12 decembrie 2016 ce cuprinde transcrierea afirmațiilor dlui António Marinho e Pinto,

–  în urma audierii dlui António Marinho e Pinto la 22 martie 2017, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 11 alineatele (1), (2), (3) și (5) din Legea 7/93 din 1 martie 1993 care reglementează statutul deputaților portughezi și circulara nr. 3/2011 din partea Procurorului General din 10 octombrie 2011,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0163/2017),

A.  întrucât judecătorul din districtul Lisabona-vest (Oeiras) a solicitat ridicarea imunității dlui António Marinho e Pinto, deputat în Parlamentul European, în cadrul unei proceduri penale privind o presupusă infracțiune;

B.  întrucât ridicarea imunității lui António Marinho e Pinto vizează o presupusă infracțiune de defăimare în formă agravată, astfel cum este definită la articolele 180 alineatul (1) și 183 alineatul (2) din Codul penal portughez, pasibilă de pedeapsă cu închisoarea de până la doi ani și o infracțiune de jignire adusă unei organizații, unui serviciu sau unei persoane juridice, astfel cum este definită la articolul 187 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din Codul penal portughez, pasibilă de pedeapsă cu închisoarea de până la doi ani;

C.  întrucât asociația caritativă Santa Casa da Misericórdia de Lisboa a introdus plângere împotriva dlui António Marinho e Pinto;

D.  întrucât plângerea viza declarațiile făcute de António Marinho e Pinto la 30 mai 2015, în cadrul unui interviu în programul „A Propósito” al canalului portughez de știri „SIC Notícias”, program condus de António José Teixeira și transmis la ora 21.00, în timpul căruia ar fi afirmat următoarele: Cu privire la asigurările sociale pot să vă spun că trebuie desprins aspectul legat de solidaritate, care este de competența statului și care nu trebuie suportat din pensiile muncitorilor. Vedeți dvs.? Trebuie utilizat bugetul general al statului. Solidaritatea socială trebuie să se realizeze prin intermediul impozitelor, prin intermediul acestei instituții enorme, Misericórdia de Lisboa, care gestionează milioane și milioane, bani care sunt risipiți de multe ori în beneficii personale, în interese personale (...). Cred că dl Manuel Rebelo de Sousa ar fi mai bun decât dl Pedro Santana Lopes, după experiența în guvern a dlui Santana Lopes și, în fine, a fost chiar interesant de văzut cum directorul Santa Casa da Misericórdia de Lisboa lucrează pentru a-și susține candidatura, cu ce resurse, cu ce mijloace;

E.  întrucât, potrivit articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European nu pot fi cercetați, reținuți sau urmăriți datorită opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor;

F.  întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că, pentru a beneficia de imunitate, opiniile unui deputat în Parlamentul European trebuie să fie exprimate în exercitarea funcțiilor sale, ceea ce impune existența unei legături între opinia exprimată și îndatoririle parlamentare; întrucât această legătură trebuie să fie directă și evidentă(2);

G.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din același protocol, deputații beneficiază, pe teritoriul statului lor de proveniență, de aceleași imunități ca și cele recunoscute membrilor parlamentului țării respective;

H.  întrucât, în conformitate cu articolul 11 alineatele (1), (2), (3) și (5) din Legea 7/93 din 1 martie 1993 care reglementează statutul deputaților portughezi și circulara nr. 3/2011 din partea Procurorului General din 10 octombrie 2011, António de Sousa Marinho e Pinto nu poate fi interogat sau audiat în calitate de învinuit fără autorizarea prealabilă a Parlamentului European;

I.  întrucât presupusele fapte nu au o legătură directă sau evidentă cu exercitarea, de către António Marinho e Pinto, a funcțiilor sale de deputat în Parlamentul European și se referă la activități cu caracter pur național, dat fiind faptul că afirmațiile au fost făcute în cadrul unei emisiuni în Portugalia, pe o temă specific portugheză legată de gestionarea unei asociații de drept național;

J.  întrucât, așadar, presupusele fapte nu au drept obiect opinii sau voturi exprimate în exercitarea funcțiilor sale de deputat în Parlamentul European, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

K.  întrucât învinuirea formulată nu are, în mod evident, nicio legătură cu statutul de deputat în Parlamentul European al lui António Marinho e Pinto;

L.  întrucât nu există niciun motiv pentru a suspecta existența unui caz de fumus persecutionis, adică o prezumție suficient de întemeiată și exactă că procedura a fost inițiată cu intenția de a prejudicia activitatea politică a deputatului,

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui António Marinho e Pinto;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente judecătorului din districtul Lisabona-vest (Oeiras) și dlui António Marinho e Pinto.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23. (2) Cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, Gollnisch/Parlamentul, menționată mai sus.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 27 aprilie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind marca Uniunii Europene (versiune codificată) (COM(2016)0702 – C8-0439/2016 – 2016/0345(COD))

P8_TA(2017)0133 A8-0054/2017

(Procedura legislativă ordinară – codificare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0702),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 118 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0439/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994 - Metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative(1),

–  având în vedere articolul 103 și articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0054/2017),

A.  întrucât Grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 27 aprilie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului privind marca Uniunii Europene (versiune codificată)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/1001.)

(1) JO C 102, 4.4.1996, p. 2.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 27 aprilie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Convenției de la Minamata privind mercurul (05925/2017 – C8-0102/2017 – 2016/0021(NLE))

P8_TA(2017)0134 A8-0067/2017

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05925/2017),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 192 alineatul (1) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0102/2017),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0067/2017),

1.  aprobă încheierea Convenției de la Minamata privind mercurul;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Organizației Națiunilor Unite.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 27 aprilie 2017 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2016/1164 în ceea ce privește tratamentul neuniform al elementelor hibride care implică țări terțe (COM(2016)0687 – C8-0464/2016 – 2016/0339(CNS))

P8_TA(2017)0135 A8-0134/2017

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0687),

–  având în vedere articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0464/2016),

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Camera Superioară a Parlamentului Țărilor de Jos, Camera Inferioară a Parlamentului Țărilor de Jos și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere celelalte contribuții prezentate de Senatul Cehiei, Bundestagul Germaniei, Parlamentul Spaniei și Parlamentul Portugaliei cu privire la proiectul de act legislativ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 conținând recomandări adresate Comisiei privind favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în politicile de impozitare a societăților în Uniune(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare(3),

–  având în vedere Decizia Comisiei din 30 august 2016 privind ajutorul de stat SA.38373 (2014/C) (ex 2014/NN) (ex 2014/CP) acordat de Irlanda societății Apple, precum și ancheta demarată de Comisie cu privire la presupusul ajutor de stat acordat de Luxemburg societăților McDonald's și Amazon,

–  având în vedere activitatea în curs a Comisiei sale de anchetă pentru examinarea pretinsei încălcări a dreptului Uniunii și a administrării defectuoase în aplicarea acestuia în legătură cu spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală,

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0134/2017),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 4 (4)  Directiva (UE) 2016/1164 prevede un cadru aplicabil tratamentelor neuniforme ale elementelor hibride. (4)  Directiva (UE) 2016/1164 prevede primul cadru aplicabil tratamentelor neuniforme ale elementelor hibride, care nu elimină în mod cuprinzător și sistematic tratamentele neuniforme și își are domeniul de aplicare limitat la teritoriul Uniunii Europene. Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 4 a (nou) (4a)   La baza inițiativei privind BEPS se află, de asemenea, declarația liderilor grupului G20 din cadrul reuniunii de la Sankt Petersburg din 5-6 septembrie 2013, prin care aceștia și-au exprimat dorința de a asigura impozitarea profiturilor acolo unde sunt desfășurate activitățile economice aducătoare de profit și unde este creată valoarea. În practică, acest lucru ar fi presupus introducerea unei impozitări unitare cu o formulă de repartizare între state a veniturilor fiscale. Acest obiectiv nu a fost îndeplinit. Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 5 (5)  Este necesar să se stabilească norme care să neutralizeze tratamentele neuniforme ale elementelor hibride într-o manieră cuprinzătoare. Având în vedere faptul că Directiva (UE) 2016/1164 vizează numai schemele bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride care apar în interacțiunea dintre sistemele de impozitare a societăților ale statelor membre, Consiliul Ecofin a publicat o declarație la data de 20 iunie 2016 prin care solicită Comisiei să prezinte, până în octombrie 2016, o propunere privind tratamentul neuniform al elementelor hibride care implică țări terțe, cu scopul de a prevedea norme conforme cu normele recomandate în raportul OCDE privind BEPS referitor la acțiunea 2, și nu mai puțin eficiente decât acestea, în vederea ajungerii la un acord până la sfârșitul anului 2016. (5)  Este de importanță capitală să se stabilească norme care să neutralizeze tratamentele neuniforme ale elementelor hibride și ale sucursalelor într-o manieră cuprinzătoare. Având în vedere faptul că Directiva (UE) 2016/1164 vizează numai schemele bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride care apar în interacțiunea dintre sistemele de impozitare a societăților ale statelor membre, Consiliul Ecofin a publicat o declarație la data de 20 iunie 2016 prin care solicită Comisiei să prezinte, până în octombrie 2016, o propunere privind tratamentul neuniform al elementelor hibride care implică țări terțe, cu scopul de a prevedea norme conforme cu normele recomandate în raportul OCDE privind BEPS referitor la acțiunea 2, și nu mai puțin eficiente decât acestea, în vederea ajungerii la un acord până la sfârșitul anului 2016. Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 5 a (nou) (5a)   Efectele schemelor bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride ar trebui analizate și din perspectiva țărilor în curs de dezvoltare, iar Uniunea Europeană și statele sale membre ar trebui să sprijine țările în curs de dezvoltare în combaterea acestor efecte. Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 6 (6)  Având în vedere că[, printre altele, se precizează în considerentul (13) din Directiva (UE) 2016/1164 că] este esențial să se continue lucrările cu privire la alte tratamente neuniforme ale elementelor hibride, cum sunt cele legate de sediile permanente, este fundamental ca tratamentele neuniforme ale sediilor permanente hibride să fie la rândul lor tratate de această directivă. (6)  Având în vedere că[, printre altele, se precizează în considerentul (13) din Directiva (UE) 2016/1164 că] este esențial să se continue lucrările cu privire la alte tratamente neuniforme ale elementelor hibride, cum sunt cele legate de sediile permanente, inclusiv sediile permanente ignorate, este fundamental ca tratamentele neuniforme ale sediilor permanente hibride să fie la rândul lor tratate în Directiva (UE) 2016/1164. În abordarea unor astfel de tratamente neuniforme, ar trebui să se țină seama de normele recomandate și incluse în proiectul public de discuție al OCDE din 22 august 2016 cu privire la acțiunea 2 din pachetul BEPS - tratamentele neuniforme ale sucursalelor. Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 7 (7)  Pentru a asigura un cadru cuprinzător coerent cu raportul OCDE privind BEPS referitor la schemele bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride, este esențial ca Directiva (UE) 2016/1164 să includă și norme privind transferurile hibride, tratamentele neuniforme importate și tratamentele neuniforme ale entităților cu dublă rezidență, pentru a nu permite contribuabililor să exploateze lacunele rămase. (7)  Pentru a asigura un cadru care să fie coerent cu raportul OCDE privind BEPS referitor la schemele bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride și care să nu fie mai puțin eficace decât acesta, este esențial ca Directiva (UE) 2016/1164 să includă și norme privind transferurile hibride și tratamentele neuniforme importate și să abordeze toate cazurile de dublă deducere, pentru a nu permite contribuabililor să exploateze lacunele rămase. Aceste norme ar trebui standardizate și coordonate cât mai mult posibil între statele membre. Statele membre ar trebui să aibă în vedere introducerea de sancțiuni împotriva contribuabililor care se folosesc de tratamentele neuniforme ale elementelor hibride. Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 7 a (nou) (7a)   Este necesar să se stabilească norme care să pună capăt utilizării decalajelor temporale în declarațiile de impunere din fiecare jurisdicție, care duce la un tratament neuniform în ceea ce privește rezultatele fiscale. Statele membre ar trebui să asigure faptul că contribuabilii declară plățile, într-o perioadă de timp rezonabilă , în toate jurisdicțiile implicate. De asemenea, autoritățile naționale ar trebui să analizeze toate motivele care stau la baza tratamentului neuniform al elementelor hibride, eliminând eventualele lacune și împiedicând planificarea fiscală agresivă, în loc să se limiteze doar la colectarea veniturilor fiscale. Amendamentul 8 Propunere de directivă Considerentul 8 (8)  Având în vedere că Directiva (UE) 2016/1164 include norme privind tratamentul neuniform al elementelor hibride între statele membre, este necesar să se includă în această directivă norme privind tratamentul neuniform al elementelor hibride care implică țări terțe. Prin urmare, aceste norme ar trebui să se aplice tuturor contribuabililor care sunt supuși impozitului pe profit într-un stat membru, inclusiv sediilor permanente ale entităților rezidente în țări terțe. Este necesar să se includă toate schemele bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride în cadrul cărora cel puțin una dintre părțile implicate este o societate impozabilă stabilită într-un stat membru. (8)  Având în vedere că Directiva (UE) 2016/1164 include norme privind tratamentul neuniform al elementelor hibride între statele membre, este necesar să se includă în această directivă norme privind tratamentul neuniform al elementelor hibride care implică țări terțe. Prin urmare, aceste norme ar trebui să se aplice tuturor contribuabililor care sunt supuși impozitului pe profit într-un stat membru, inclusiv sediilor permanente ale entităților rezidente în țări terțe. Este necesar să se includă toate schemele bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride sau scheme conexe în cadrul cărora cel puțin una dintre părțile implicate este o societate impozabilă stabilită într-un stat membru. Amendamentul 9 Propunere de directivă Considerentul 9 (9)  Normele privind tratamentul neuniform al elementelor hibride ar trebui să abordeze situațiile care sunt rezultatul unor norme fiscale contradictorii din două (sau mai multe) jurisdicții. Aceste norme nu ar trebui însă să afecteze caracteristicile generale ale sistemului fiscal al unei jurisdicții. (9)  Este esențial ca normele privind tratamentul neuniform al elementelor hibride să se aplice automat de fiecare dată când o plată transfrontalieră a fost dedusă în țara plătitorului, fără să fie necesară probarea unei intenții de evitare a sarcinilor fiscale, și să abordeze situațiile de tratament neuniform care reprezintă rezultatul unei duble deduceri, al unor diferențe în ceea ce privește calificarea juridică a instrumentelor financiare, a plăților sau a entităților sau rezultatul unor diferențe în ceea ce privește repartizarea plăților. Deoarece tratamentele neuniforme ale elementelor hibride ar putea avea drept rezultat o dublă deducere sau o deducere fără includere, este necesar să se stabilească norme conform cărora statul membru implicat fie refuză deducerea unei plăți sau a unor cheltuieli sau pierderi, fie impune contribuabilului să includă plata în veniturile sale impozabile. Amendamentul 10 Propunere de directivă Considerentul 9 a (nou) (9a)   Tratamentele neuniforme ale sediilor permanente apar atunci când diferențele dintre normele de repartizare a venitului și a cheltuielilor între diferitele părți ale aceleiași entități din jurisdicția sediului permanent și din jurisdicția de reședință conduc la un tratament neuniform al rezultatelor fiscale, incluzând cazurile în care un tratament neuniform apare ca urmare a faptului că sediul permanent nu este avut în vedere din cauza aplicării normelor valabile în jurisdicția sucursalei. Aceste tratamente neuniforme pot conduce la o neimpozitare fără includere, o dublă deducere sau o deducere fără includere și, prin urmare, ar trebui eliminate. În cazul sediilor permanente ignorate, statul membru în care contribuabilul este rezident ar trebui să oblige contribuabilul să includă în venitul său impozabil veniturile care, în caz contrar, ar fi atribuite sediului permanent. Amendamentul 11 Propunere de directivă Considerentul 10 (10)   Pentru a garanta proporționalitatea, este necesar să se abordeze numai cazurile în care există un risc substanțial de evitare a obligațiilor fiscale prin utilizarea tratamentelor neuniforme ale elementelor hibride. Prin urmare, este necesar să fie acoperite schemele bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride între contribuabil și întreprinderile sale asociate și tratamentele neuniforme ale elementelor hibride care rezultă dintr-un acord structurat care implică un contribuabil. eliminat Amendamentul 12 Propunere de directivă Considerentul 11 (11)   Pentru a asigura o definiție suficient de cuprinzătoare a „întreprinderilor asociate” în scopul normelor privind tratamentul neuniform al elementelor hibride, această definiție ar trebui, de asemenea, să cuprindă o entitate care face parte din același grup consolidat în scopuri contabile, o întreprindere în care contribuabilul are o influență semnificativă asupra conducerii și invers, o întreprindere care are o influență semnificativă asupra conducerii contribuabilului. eliminat Amendamentul 13 Propunere de directivă Considerentul 12 (12)   Tratamentele neuniforme care sunt legate în mod particular de natura hibridă a entităților ar trebui să fie vizate numai în cazul în care una dintre întreprinderile asociate deține, cel puțin, controlul efectiv al celorlalte întreprinderi asociate. În consecință, în aceste cazuri, ar trebui să se solicite ca o întreprindere asociată să fie deținută de contribuabil sau de o altă întreprindere asociată, sau să le dețină, printr-o participare sub formă de drepturi de vot, drepturi de proprietate asupra capitalului sau de drepturi la repartizarea profitului de 50 la sută sau mai mult. eliminat Amendamentul 14 Propunere de directivă Considerentul 15 (15)  Deoarece tratamentele neuniforme ale elementelor hibride care implică țări terțe pot avea drept rezultat o dublă deducere sau o deducere fără includere, este necesar să se stabilească norme conform cărora statul membru implicat fie să refuze deducerea unei plăți sau a unor cheltuieli sau pierderi, fie să impună contribuabilului să includă plata în venitul său impozabil, după caz. (15)  Deoarece tratamentele neuniforme ale elementelor hibride care implică țări terțe au, în câteva cazuri, drept rezultat o dublă deducere sau o deducere fără includere, este necesar să se stabilească norme conform cărora statul membru implicat fie să refuze deducerea unei plăți sau a unor cheltuieli sau pierderi, fie să impună contribuabilului să includă plata în venitul său impozabil, după caz. Amendamentul 15 Propunere de directivă Considerentul 17 (17)  Transferurile hibride pot avea drept rezultat o diferență de tratament fiscal în cazul în care, ca urmare a unui transfer al unui instrument financiar în temeiul unui acord structurat, randamentul aferent instrumentului respectiv este considerat ca fiind obținut simultan de mai mult de una dintre părțile la acord. Randamentul aferent reprezintă venitul legat de instrumentul transferat și obținut din acesta. Această diferență de tratament fiscal poate conduce la o deducere fără includere sau la un credit fiscal în două jurisdicții diferite pentru același impozit reținut la sursă. Astfel de tratamente neuniforme ar trebui, așadar, să fie eliminate. În cazul unei deduceri fără includere ar trebui să se aplice aceleași norme ca pentru neutralizarea unui tratament neuniform al instrumentelor financiare hibride sau al entităților hibride care are drept rezultat o deducere fără includere. În cazul unui credit fiscal dublu, statul membru în cauză ar trebui să limiteze beneficiul creditului fiscal proporțional cu venitul net impozabil în ceea ce privește randamentul aferent. (17)  Transferurile hibride pot avea drept rezultat o diferență de tratament fiscal în cazul în care, ca urmare a unui transfer al unui instrument financiar, randamentul aferent instrumentului respectiv este considerat ca fiind obținut simultan de mai mult de una dintre părțile la acord. Randamentul aferent reprezintă venitul legat de instrumentul transferat și obținut din acesta. Această diferență de tratament fiscal poate conduce la o deducere fără includere sau la un credit fiscal în două jurisdicții diferite pentru același impozit reținut la sursă. Astfel de tratamente neuniforme ar trebui, așadar, să fie eliminate. În cazul unei deduceri fără includere ar trebui să se aplice aceleași norme ca pentru neutralizarea unui tratament neuniform al instrumentelor financiare hibride sau al entităților hibride care are drept rezultat o deducere fără includere. În cazul unui credit fiscal dublu, statul membru în cauză ar trebui să limiteze beneficiul creditului fiscal proporțional cu venitul net impozabil în ceea ce privește randamentul aferent. Amendamentul 16 Propunere de directivă Considerentul 19 (19)  Tratamentele neuniforme importate deplasează efectul unui tratament neuniform al elementelor hibride între părți situate în țări terțe către jurisdicția unui stat membru prin utilizarea unui instrument nehibrid, subminând astfel eficacitatea normelor care neutralizează tratamentele neuniforme ale elementelor hibride. O plată deductibilă într-un stat membru poate fi folosită pentru finanțarea cheltuielilor în temeiul unui acord structurat care implică un tratament neuniform al elementelor hibride între țări terțe. Pentru a contracara astfel de tratamente neuniforme importate, este necesară includerea unor norme care să nu permită deducerea unei plăți dacă veniturile corespunzătoare generate de plata respectivă sunt compensate, în mod direct sau indirect, cu o deducere care apare în cadrul unei scheme bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride care are drept rezultat o dublă deducere sau o deducere fără includere între țări terțe. (19)  Tratamentele neuniforme importate deplasează efectul unui tratament neuniform al elementelor hibride între părți situate în țări terțe către jurisdicția unui stat membru prin utilizarea unui instrument nehibrid, subminând astfel eficacitatea normelor care neutralizează tratamentele neuniforme ale elementelor hibride. O plată deductibilă într-un stat membru poate fi folosită pentru finanțarea cheltuielilor în temeiul unui acord structurat care implică un tratament neuniform al elementelor hibride între țări terțe. Pentru a contracara astfel de tratamente neuniforme importate, este necesară includerea unor norme care să nu permită deducerea unei plăți dacă veniturile corespunzătoare generate de plata respectivă sunt compensate, în mod direct sau indirect, cu o deducere care apare în cadrul unei scheme bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride sau în cadrul unei scheme conexe care are drept rezultat o dublă deducere sau o deducere fără includere între țări terțe. Amendamentul 17 Propunere de directivă Considerentul 21 (21)  Obiectivul prezentei directive este de a îmbunătăți reziliența pieței interne în ansamblul său la schemele bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride. Acest obiectiv nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre prin acțiuni individuale, dat fiind că sistemele naționale de impozitare a societăților sunt disparate și acțiunile independente ale statelor membre nu ar face decât să reproducă fragmentarea actuală a pieței interne în domeniul impozitării directe. Astfel, lipsa de eficacitate și denaturările apărute în interacțiunea dintre măsuri naționale diferite ar persista. Ar apărea astfel o lipsă de coordonare. Având în vedere caracterul transfrontalier al schemelor bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride și nevoia de a adopta soluții care să funcționeze pentru piața internă în ansamblu, acest obiectiv poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii. Prin urmare, Uniunea poate să adopte măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv. Prin stabilirea nivelului necesar de protecție pentru piața internă, prezenta directivă are ca unic scop obținerea gradului esențial de coordonare în cadrul Uniunii, necesar pentru realizarea obiectivelor sale. (21)  Obiectivul prezentei directive este de a îmbunătăți reziliența pieței interne în ansamblul său la tratamentele neuniforme ale elementelor hibride. Acest obiectiv nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre prin acțiuni individuale, dat fiind că sistemele naționale de impozitare a societăților sunt disparate și acțiunile independente ale statelor membre nu ar face decât să reproducă fragmentarea actuală a pieței interne în domeniul impozitării directe. Astfel, lipsa de eficacitate și denaturările apărute în interacțiunea dintre măsuri naționale diferite ar persista. Ar apărea astfel o lipsă de coordonare. Având în vedere caracterul transfrontalier al tratamentelor neuniforme ale elementelor hibride și nevoia de a adopta soluții care să funcționeze pentru piața internă în ansamblu, acest obiectiv poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii. Prin urmare, Uniunea poate să adopte măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, inclusiv trecerea de la o abordare bazată pe entități individuale la o abordare unitară a impozitării întreprinderilor multinaționale. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv. Prin stabilirea nivelului necesar de protecție pentru piața internă, prezenta directivă are ca unic scop obținerea gradului esențial de coordonare în cadrul Uniunii, necesar pentru realizarea obiectivelor sale. Amendamentul 18 Propunere de directivă Considerentul 21 a (nou) (21a)   În vederea unei puneri în aplicare clare și eficace, ar trebui pus accentul pe coerența cu recomandările incluse în raportul final din 2015 al OCDE privind acțiunea 2, întitulat „Neutralizarea efectelor acordurilor bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride”. Amendamentul 19 Propunere de directivă Considerentul 23 (23)  Comisia ar trebui să evalueze punerea în aplicare a prezentei directive la patru ani de la intrarea sa în vigoare și să prezinte un raport Consiliului în acest sens. Statele membre ar trebui să comunice Comisiei toate informațiile necesare pentru această evaluare, (23)  Comisia ar trebui să evalueze punerea în aplicare a prezentei directive o dată la trei ani de la intrarea sa în vigoare și să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului în acest sens. Statele membre ar trebui să comunice Comisiei toate informațiile necesare pentru această evaluare. Amendamentul 20 Propunere de directivă Considerentul 23 a (nou) (23a)   Statele membre ar trebui să aibă obligația de a pune la dispoziție toate informațiile confidențiale relevante și cele mai bune practici, în scopul de a combate tratamentul fiscal neuniform și de a garanta punerea uniformă în aplicare a Directivei (UE) 2016/1164. Amendamentul 21 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul -1 (nou) Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 1 – paragraful 1 a (nou) (-1)   La articolul 1 se adaugă următorul paragraf: „Articolul -9a se aplică, de asemenea, tuturor entităților considerate transparente în scopuri fiscale de către un stat membru.” Amendamentul 22 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 2 – punctul 4 – paragraful 3 (a)   la punctul 4, al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: eliminat „În sensul articolului 9, o întreprindere asociată înseamnă, de asemenea, o entitate care face parte din același grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară cu contribuabilul, o întreprindere în care contribuabilul are o influență semnificativă asupra conducerii sau o întreprindere care are o influență semnificativă asupra conducerii contribuabilului. În cazul în care tratamentul neuniform implică o entitate hibridă, definiția întreprinderii asociate se modifică astfel încât procentul impus de 25% să fie înlocuit cu un procent impus de 50%.”; Amendamentul 23 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 - litera aa (nouă) Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 2 – punctul 4 – paragraful 3 (aa)   la punctul 4, al treilea paragraf se elimină; Amendamentul 24 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera b Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 2 – punctul 9 – paragraful 1 – partea introductivă '(9) «tratament neuniform al elementelor hibride» înseamnă o situație apărută între un contribuabil și o întreprindere asociată sau un acord structurat între părți din jurisdicții fiscale diferite, în cazul în care oricare dintre următoarele rezultate se datorează diferențelor în ceea ce privește calificarea juridică a unui instrument financiar sau a unei entități, sau în ceea ce privește tratamentul unei prezențe comerciale ca fiind un sediu permanent: '(9) «tratament neuniform al elementelor hibride» înseamnă o situație apărută între un contribuabil și o altă entitate, în cazul în care oricare dintre următoarele rezultate se datorează diferențelor în ceea ce privește calificarea juridică a unui instrument financiar sau a unei plăți efectuate în temeiul acestuia sau este rezultatul unor diferențe în ceea ce privește recunoașterea plăților efectuate către o entitate hibridă sau un sediu permanent, sau a unor plăți, cheltuieli ori pierderi suportate de o entitate hibridă sau un sediu permanent, sau este rezultatul unor diferențe în ceea ce privește recunoașterea unei plăți considerate a fi efectuate între două părți ale aceluiași contribuabil sau recunoașterea unei prezențe comerciale ca fiind un sediu permanent: Amendamentul 25 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera b Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 2 – punctul 9 – paragraful 1 – litera b (b)  are loc deducerea unei plăți din baza impozabilă în jurisdicția în care își are originea plata, fără o includere corespunzătoare a aceleiași plăți, în scopuri fiscale, în baza impozabilă a celeilalte jurisdicții („deducere fără includere”); (b)  are loc deducerea unei plăți din baza impozabilă în orice jurisdicție în care se consideră că a fost efectuată plata („jurisdicția plătitorului”), fără o includere corespunzătoare a aceleiași plăți, în scopuri fiscale, în orice altă jurisdicție în care se consideră că s-a primit plata („jurisdicția beneficiarului plății”) („deducere fără includere”); Amendamentul 26 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera b Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 2 – punctul 9 – paragraful 1 – litera c (c)  în cazul unor diferențe în ceea ce privește tratamentul unei prezențe comerciale ca sediu permanent, neimpozitarea venitului care își are sursa într-o jurisdicție, fără o includere corespunzătoare, în scopuri fiscale, a aceluiași venit în cealaltă jurisdicție („neimpozitare fără includere”). (c)  în cazul unor diferențe în ceea ce privește recunoașterea unei prezențe comerciale ca sediu permanent, neimpozitarea venitului care își are sursa într-o jurisdicție, fără o includere corespunzătoare, în scopuri fiscale, a aceluiași venit în cealaltă jurisdicție („neimpozitare fără includere”); Amendamentul 27 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera b Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 2 – punctul 9 – paragraful 1 – litera ca (nouă) (ca)   are loc o plată către o entitate hibridă sau un sediu permanent care determină o deducere fără includere, în cazul în care tratamentul neuniform se datorează diferențelor în ceea ce privește recunoașterea plăților făcute către sediul permanent sau entitatea hibridă; Amendamentul 28 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera b Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 2 – punctul 9 – paragraful 1 – litera cb (nouă) (cb)   o plată care conduce la o deducere fără includere ca urmare a unei plăți către un sediu permanent ignorat; Amendamentul 29 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera b Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 2 – punctul 9 – paragraful 2 Un tratament neuniform al elementelor hibride apare numai în măsura în care aceeași plată dedusă, aceleași cheltuieli suportate sau pierderi suferite în două jurisdicții depășesc valoarea venitului care este inclus în ambele jurisdicții și care poate fi atribuit aceleiași surse. Un tratament neuniform al elementelor hibride care este rezultatul diferențelor în ceea ce privește recunoașterea unor plăți, cheltuieli sau pierderi suportate de o entitate hibridă sau sediu permanent sau care este rezultatul unor diferențe în ceea ce privește recunoașterea unei plăți considerate efectuate între două părți ale aceluiași contribuabil apare doar în măsura în care deducerea rezultată în jurisdicția sursei este compensată cu un element care nu este inclus în ambele jurisdicții în care a apărut tratamentul neuniform. Totuși, în cazul în care plata care a determinat apariția respectivului tratament neuniform al elementelor hibride creează, de asemenea, un tratament neuniform al elementelor hibride care poate fi pus pe seama diferențelor în ceea ce privește calificarea juridică a unui instrument financiar sau a unei plăți efectuate în temeiul acestui instrument, sau care este rezultatul diferențelor în ceea ce privește recunoașterea unor plăți efectuate către o entitate hibridă sau un sediu permanent, tratamentul neuniform al elementelor hibride apare în măsura în care plata determină apariția unei deduceri fără includere. Amendamentul 30 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera b Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 2 – punctul 9 – paragraful 3 – partea introductivă Un tratament neuniform al elementelor hibride include, de asemenea, transferul unui instrument financiar în cadrul unui acord structurat care implică un contribuabil, în cazul în care randamentul aferent instrumentului financiar transferat este tratat în scopuri fiscale ca fiind obținut simultan de mai mult de una dintre părțile la acordul respectiv, care sunt rezidente în scopuri fiscale în jurisdicții diferite, dând naștere la oricare dintre următoarele rezultate: Un tratament neuniform al elementelor hibride include, de asemenea, transferul unui instrument financiar care implică un contribuabil, în cazul în care randamentul aferent instrumentului financiar transferat este tratat în scopuri fiscale ca fiind obținut simultan de mai mult de una dintre părțile la acordul respectiv, care sunt rezidente în scopuri fiscale în jurisdicții diferite, dând naștere la oricare dintre următoarele rezultate: Amendamentul 31 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 - litera ba (nouă) Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 2 – punctul 9 a (nou) (ba)   se adaugă următoarea literă: „(9a) „entitate hibridă” înseamnă orice entitate sau acord care este considerată/considerat ca fiind o persoană în scopuri fiscale în temeiul legislației existente dintr-o jurisdicție și ale cărei/cărui venituri sau cheltuieli sunt tratate ca venituri sau cheltuieli ale uneia sau mai multor alte persoane în temeiul legislației dintr-o altă jurisdicție;” Amendamentul 32 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera bb (nouă) Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 2 – punctul 9 b (nou) (bb)   se adaugă următoarea literă: „(9b) „sediu permanent ignorat” înseamnă orice acord care este considerat ca dând naștere unui sediu permanent în temeiul legislației din jurisdicția în care se află sediul social și care nu este considerat ca dând naștere unui sediu permanent în temeiul legislației din jurisdicția în care se află sediul permanent;” Amendamentul 33 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera c Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 2 – punctul 11 (11)   „acord structurat” înseamnă un acord care implică un tratament neuniform al elementelor hibride în care prețul tratamentului neuniform este fixat în termenii acordului sau un acord care a fost conceput pentru a avea ca rezultat un tratament neuniform al elementelor hibride, cu excepția cazului în care nu s-ar fi putut aștepta în mod rezonabil ca respectivul contribuabil sau o întreprindere asociată să aibă cunoștință de tratamentul neuniform și acesta (aceasta) nu a beneficiat de o parte din valoarea beneficiului fiscal rezultat din tratamentul neuniform al elementelor hibride.”; eliminat Amendamentul 34 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 - litera ca (nouă) Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 2 – punctul 11 a (nou) (ca)   se adaugă următoarea literă: „(11a) «jurisdicția plătitorului» înseamnă jurisdicția în care este stabilită o entitate hibridă sau este stabilit un sediu permanent sau în care o plată este considerată a fi efectuată.” Amendamentul 35 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 9 – alineatul 1 1.  În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride între state membre are drept rezultat o dublă deducere a acelorași plăți, cheltuieli sau pierderi, deducerea se acordă numai în statul membru în care își are originea plata respectivă, sunt suportate cheltuielile sau sunt suferite pierderile. 1.  În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride are drept rezultat o dublă deducere a acelorași plăți, cheltuieli sau pierderi, deducerea este refuzată în statul membru care constituie jurisdicția investitorului. În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride care implică o țară terță are drept rezultat o dublă deducere a acelorași plăți, cheltuieli sau pierderi, statul membru în cauză refuză deducerea unor astfel de plăți, cheltuieli sau pierderi, cu excepția cazului în care țara terță a făcut deja acest lucru. În cazul în care deducerea nu este refuzată în jurisdicția investitorului, deducerea este refuzată în jurisdicția plătitorului. În măsura în care este implicată o țară terță, sarcina probei în ceea ce privește dovedirea faptului că o deducere a fost refuzată de țara terță respectivă îi revine contribuabilului. Amendamentul 36 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 9 – alineatul 2 2.  În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride între state membre are drept rezultat o deducere fără includere, statul membru al plătitorului refuză deducerea plății respective. 2.  În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride are drept rezultat o deducere fără includere, deducerea este refuzată în statul membru care constituie jurisdicția plătitorului plății respective. În cazul în care deducerea nu este refuzată în jurisdicția plătitorului, statul membru în cauză solicită contribuabilului să includă cuantumul plății care, în caz contrar, ar conduce la un tratament neuniform în veniturile din jurisdicția beneficiarului plății. În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride care implică o țară terță are drept rezultat o deducere fără includere: (i)   dacă plata își are originea într-un stat membru, statul membru în cauză refuză deducerea, sau (ii)   dacă plata își are originea într-o țară terță, statul membru în cauză cere contribuabilului să includă o astfel de plată în baza impozabilă, cu excepția cazului în care țara terță a refuzat deja deducerea sau a cerut ca plata să fie inclusă. Amendamentul 37 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 9 – alineatul 3 3.  În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride între state membre care implică un sediu permanent are drept rezultat neimpozitarea fără includere, statul membru în care contribuabilul își are rezidența fiscală solicită contribuabilului să includă în baza impozabilă veniturile atribuite sediului permanent. 3.  În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride implică venitul unui sediu permanent ignorat care nu face obiectul impozitării în statul membru în care contribuabilul își are rezidența fiscală, statul membru respectiv îi solicită contribuabilului să includă în veniturile sale impozabile veniturile care, altfel, ar fi atribuite sediului permanent ignorat. În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride care implică un sediu permanent situat într-o țară terță are drept rezultat neimpozitarea fără includere, statul membru în cauză cere contribuabilului să includă în baza impozabilă veniturile atribuite sediului permanent din țara terță. Amendamentul 38 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 9 – alineatul 3 a (nou) 3a.   Statele membre refuză să acorde deduceri pentru orice plată efectuată de către un contribuabil în măsura în care o asemenea plată finanțează direct sau indirect cheltuieli deductibile, ceea ce determină apariția unui tratament neuniform al elementelor hibride printr-o tranzacție sau o serie de tranzacții. Amendamentul 39 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 9 – alineatul 4 4.  În măsura în care o plată efectuată de un contribuabil către o întreprindere asociată dintr-o țară terță este compensată direct sau indirect cu o plată, cu cheltuieli sau pierderi care, din cauza unui tratament neuniform al elementelor hibride, sunt deductibile în două jurisdicții diferite din afara Uniunii, statul membru al contribuabilului refuză deducerea plății efectuate de contribuabil către o întreprindere asociată dintr-o țară terță din baza impozabilă, cu excepția cazului în care una dintre țările terțe implicate a refuzat deja deducerea plății, a cheltuielilor sau a pierderilor care ar fi deductibile în două jurisdicții diferite. 4.  În măsura în care o plată efectuată de un contribuabil către o entitate dintr-o țară terță este compensată direct sau indirect cu o plată, cu cheltuieli sau pierderi care, din cauza unui tratament neuniform al elementelor hibride, sunt deductibile în două jurisdicții diferite din afara Uniunii, statul membru al contribuabilului refuză deducerea plății efectuate de contribuabil într-o țară terță din baza impozabilă, cu excepția cazului în care una dintre țările terțe implicate a refuzat deja deducerea plății, a cheltuielilor sau a pierderilor care ar fi deductibile în două jurisdicții diferite. Amendamentul 40 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 9 – alineatul 5 5.  În măsura în care includerea corespunzătoare a unei plăți deductibile efectuate de un contribuabil către o întreprindere asociată dintr-o țară terță este compensată direct sau indirect cu o plată care, din cauza unui tratament neuniform al elementelor hibride, nu este inclusă de către beneficiarul plății în baza sa impozabilă, statul membru al contribuabilului refuză deducerea plății efectuate de contribuabil către o întreprindere asociată dintr-o țară terță din baza impozabilă, cu excepția cazului în care una dintre țările terțe implicate a refuzat deja deducerea plății care nu este inclusă. 5.  În măsura în care includerea corespunzătoare a unei plăți deductibile efectuate de un contribuabil într-o țară terță este compensată direct sau indirect cu o plată care, din cauza unui tratament neuniform al elementelor hibride, nu este inclusă de către beneficiarul plății în baza sa impozabilă, statul membru al contribuabilului refuză deducerea plății efectuate de contribuabil într-o țară terță din baza impozabilă, cu excepția cazului în care una dintre țările terțe implicate a refuzat deja deducerea plății care nu este inclusă. Amendamentul 41 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 a (nou) Directiva (UE) 2016/1164 Articolul -9 a (nou) (3a)   Se introduce următorul articol: „Articolul -9a Tratamentele neuniforme ale elementelor hibride inversate În cazul în care una sau mai multe entități asociate nerezidente care dețin o cotă-parte din profit într-o entitate hibridă constituită sau instituită într-un stat membru sunt situate în una sau mai multe jurisdicții care consideră entitatea hibridă ca persoană impozabilă, entitatea hibridă în cauză este considerată rezident al statului membru respectiv și este impozitată pe venitul său în măsura în care venitul respectiv nu este impozitat altminteri în temeiul legislației statului membru respectiv sau a oricărei alte jurisdicții.” Amendamentul 42 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 Directiva (UE) 2016/1164 Articolul 9a – paragraful 1 În măsura în care o plată, cheltuielile sau pierderile unui contribuabil care este rezident în scopuri fiscale atât într-un stat membru, cât și într-o țară terță, în conformitate cu legislația acelui stat membru și a țării terțe, sunt deductibile din baza impozabilă în ambele jurisdicții și plata, cheltuielile sau pierderile respective pot fi compensate în statul membru al contribuabilului cu venituri impozabile care nu sunt incluse în țara terță, statul membru al contribuabilului refuză deducerea plății, a cheltuielilor sau a pierderilor, cu excepția cazului în care țara terță a făcut deja acest lucru. În măsura în care o plată, cheltuielile sau pierderile unui contribuabil care este rezident în scopuri fiscale atât într-un stat membru, cât și într-o țară terță, în conformitate cu legislația acelui stat membru și a țării terțe, sunt deductibile din baza impozabilă în ambele jurisdicții și plata, cheltuielile sau pierderile respective pot fi compensate în statul membru al contribuabilului cu venituri impozabile care nu sunt incluse în țara terță, statul membru al contribuabilului refuză deducerea plății, a cheltuielilor sau a pierderilor, cu excepția cazului în care țara terță a făcut deja acest lucru. Acest refuz de a aplica deducerea se aplică, de asemenea, situațiilor în care contribuabilul este „apatrid” în scopuri fiscale. Sarcina probei privind dovedirea faptului că țara terță a refuzat deducerea plății, a cheltuielilor sau a pierderilor îi revine contribuabilului.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0408. (2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0457. (3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0310.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 27 aprilie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind aprobarea încheierii de către Oficiul European de Poliție (Europol) a Acordului privind cooperarea operațională și strategică dintre Regatul Danemarcei și Europol (07281/2017 – C8-0120/2017 – 2017/0803(CNS))

P8_TA(2017)0136 A8-0164/2017

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (07281/2017),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0120/2017),

–  având în vedere Decizia 2009/371/JAI a Consiliului din 6 aprilie 2009 privind înființarea Oficiului European de Poliție (Europol)(1), în special articolul 23 alineatul (2),

–  având în vedere Decizia 2009/935/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de stabilire a listei statelor terțe și organizațiilor cu care Europol încheie acorduri(2), modificată de Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/290 a Consiliului(3),

–  având în vedere Decizia 2009/934/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de adoptare a normelor de punere în aplicare care reglementează relațiile Europol cu partenerii, inclusiv schimbul de date cu caracter personal și de informații clasificate(4), în special articolele 5 și 6,

–  având în vedere declarația din 15 decembrie 2016 a președintelui Consiliului European, președintelui Comisiei și prim-ministrului Danemarcei, în care se subliniază nevoile operaționale, dar și caracterul tranzitoriu și excepțional, al acordului prevăzut între Europol și Danemarca,

–  având în vedere declarația menționată mai sus, în care se subliniază că acordul prevăzut va fi condiționat de păstrarea de către Danemarca a statutului de membru al Uniunii și al spațiului Schengen, de obligația acestei țări de a transpune în totalitate în dreptul danez Directiva (UE) 2016/680(5) privind protecția datelor în domeniul polițienesc până la 1 mai 2017, precum și de acordul său pentru aplicarea jurisdicției Curții de Justiție a Uniunii Europene și competențelor Autorității Europene pentru Protecția Datelor,

–  având în vedere Protocolul nr. 22 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere rezultatul referendumului danez din 3 decembrie 2015 legat de Protocolul nr. 22 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa legislativă din 14 februarie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului de modificare a Deciziei 2009/935/JAI în ceea ce privește lista statelor terțe și organizațiilor cu care Europol încheie acorduri(6), în special punctul 4, la care se solicită ca viitorul acord dintre Europol și Danemarca să aibă o dată de expirare de cinci ani pentru a garanta caracterul său tranzitoriu în vederea unui aranjament mai durabil,

–  având în vedere articolul 78 litera (c) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0164/2017),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  solicită Consiliului și Comisiei să se asigure că, în contextul evaluării care trebuie realizate în temeiul articolului 25 din Acordul privind cooperarea operațională și strategică între Regatul Danemarcei și Europol, Parlamentul European este informat și consultat în mod periodic, în special prin intermediul Grupului mixt de control parlamentar al Europol, care urmează a fi instituit în temeiul articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/794(7);

5.  le solicită tuturor părților implicate să recurgă la toate posibilitățile existente în temeiul legislației primare și secundare pentru a oferi din nou Regatului Danemarcei statutul de membru cu drepturi depline al Europol;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și Europol poziția Parlamentului.

(1) JO L 121, 15.5.2009, p. 37. (2) JO L 325, 11.12.2009, p. 12. (3) JO L 42, 18.2.2017, p. 17. (4) JO L 325, 11.12.2009, p. 6. (5) Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO L 119, 4.5.2016, p. 89). (6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0023. (7) Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului (JO L 135, 24.5.2016, p. 53).

Decizia Parlamentului European din 27 aprilie 2017 privind propunerea de numire a lui Ildikó Gáll-Pelcz ca membră a Curții de Conturi (C8-0110/2017 – 2017/0802(NLE))

P8_TA(2017)0137 A8-0166/2017

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0110/2017),

–  având în vedere articolul 121 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0166/2017),

A.  întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatei propuse, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.  întrucât, în cadrul reuniunii sale din 12 aprilie 2017, Comisia pentru control bugetar a audiat-o pe candidata propusă de Consiliu ca membră a Curții de Conturi,

1.  emite un aviz favorabil privind propunerea Consiliului de numire a lui Ildikó Gáll-Pelcz ca membră a Curții de Conturi;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.

Rezoluţia Parlamentului European din 27 aprilie 2017 referitoare la raportul anual privind controlul activităților financiare ale BEI pe 2015 (2016/2098(INI))

P8_TA(2017)0138 A8-0161/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul de activitate al Băncii Europene de Investiții pentru 2015,

–  având în vedere Raportul financiar pe 2015 și Raportul statistic pe 2015 ale Băncii Europene de Investiții,

–  având în vedere Raportul pe 2015 privind sustenabilitatea, Raportul pe 2015 privind evaluarea bazată pe trei piloni a operațiunilor desfășurate de BEI pe teritoriul UE și Raportul pe 2015 privind rezultatele obținute de Banca Europeană de Investiții în afara UE,

–  având în vedere rapoartele anuale ale Comitetului de audit pentru 2015,

–  având în vedere Raportul anual pe 2015 al Grupului Băncii Europene de Investiții privind activitățile de combatere a fraudelor,

–  având în vedere Raportul privind punerea în practică în 2015 a politicii de transparență a BEI și Raportul pe 2015 privind guvernanța instituției,

–  având în vedere Raportul de activitate al Biroului de conformitate al BEI pentru 2015,

–  având în vedere planurile operaționale ale Grupului BEI pentru 2014-2016, 2015-2017, 2016-2018 și planul operațional al FEI pentru 2014-2016,

–  având în vedere articolele 3 și 9 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 15, 126, 174, 175, 208, 209, 271, 308 și 309 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Protocolul nr. 5 privind Statutul BEI și Protocolul nr. 28 privind coeziunea economică, socială și teritorială,

–  având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

–  având în vedere Regulamentul de procedură al Băncii Europene de Investiții,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la Raportul anual pentru 2012 al Băncii Europene de Investiții (BEI)(1), cea din 30 aprilie 2015 referitoare la Raportul anual pentru 2013 al Băncii Europene de Investiții(2) și cea din 28 aprilie 2016 referitoare la Raportul anual pentru 2014 al Băncii Europene de Investiții(3),

–  având în vedere Decizia nr. 1080/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind mandatul extern al BEI pentru perioada 2007-2013(4), precum și Decizia nr. 466/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de acordare a unei garanții a UE Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din operațiuni de finanțare care sprijină proiecte de investiții în afara Uniunii(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 670/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2012 de modificare a Deciziei nr. 1639/2006/CE de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013) și a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 de stabilire a normelor generale pentru acordarea asistenței financiare comunitare în domeniul rețelelor transeuropene de transport și energetice(6) (care vizează faza-pilot a inițiativei privind obligațiunile pentru finanțarea proiectelor Europa 2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014 intitulată „Un Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 iulie 2015 intitulată „Lucrând împreună pentru locuri de muncă și creștere economică: Rolul băncilor naționale de promovare (BNP) în sprijinirea Planului de investiții pentru Europa” (COM(2015)0361),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 iunie 2016 intitulată „Europa investește din nou - Bilanțul Planului de investiții pentru Europa și etapele următoare” (COM(2016)0359),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 septembrie 2016 privind prelungirea duratei Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) și introducerea unor îmbunătățiri tehnice ale fondului și ale Platformei europene de consiliere în materie de investiții (COM(2016)0597, SWD(2016)0297 și SWD(2016)0298),

–  având în vedere evaluarea operațională din septembrie 2016 realizată de BEI cu privire la funcționarea FEIS,

–  având în vedere Avizul nr. 2/2016 al Curții de Conturi Europene referitor la propunerea de regulament privind majorarea și prelungirea FEIS,

–  având în vedere Raportul special nr. 19/2016 al Curții de Conturi Europene intitulat „Execuția bugetului UE prin instrumente financiare – ce învățăminte trebuie desprinse din perioada de programare 2007-2013”,

–  având în vedere auditul ad-hoc din 8 noiembrie 2016 realizat de Ernst & Young cu privire la aplicarea Regulamentului (UE) nr. 2015/1017 („Regulamentul FEIS”),

–  având în vedere Acordul tripartit între Comisia Europeană, Curtea Europeană de Conturi și Banca Europeană de Investiții din septembrie 2016,

–  având în vedere scrisoarea Ombudsmanului European adresată președintelui Băncii Europene de Investiții din 22 iulie 2016,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0161/2017),

A.  întrucât BEI este obligată, în temeiul tratatelor, să contribuie la integrarea, coeziunea economică și socială și dezvoltarea regională ale UE prin intermediul unor instrumente de investiții specifice, cum ar fi împrumuturile, titlurile de capital, garanțiile, mecanismele de partajare a riscurilor și serviciile de consiliere;

B.  întrucât BEI, în calitate de cel mai mare creditor public din lume, își desfășoară activitatea pe piețele internaționale de capital, propunând clienților oferte competitive și condiții favorabile sprijinirii politicilor și proiectelor UE;

C.  întrucât Fondul european de investiții (FEI) și Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) ar trebui să joace un rol esențial în a completa intervențiile BEI ca vehicul specializat al UE în materie de capital de risc și de garanții care vizează în primul rând să sprijine IMM-urile, integrarea europeană și coeziunea economică, socială și teritorială;

D.  întrucât Parlamentul European a elaborat trei rapoarte diferite cu privire la activitățile BEI: un raport referitor la activitățile financiare ale BEI (pregătit de Comisia pentru afaceri economice și monetare și Comisia pentru bugete), un raport referitor la controlul activităților financiare ale BEI (pregătit de Comisia pentru control bugetar) și un raport referitor la punerea în aplicare a FEIS (pregătit de Comisia pentru afaceri economice și monetare și Comisia pentru bugete);

E.  întrucât dispozițiile contractuale incluse în contractele semnate între Grupul BEI și contrapărțile sale prevăd garanții împotriva fraudei, inclusiv a fraudei fiscale și a spălării de bani, precum și împotriva riscurilor de finanțare a terorismului; întrucât BEI solicită ca contrapărțile sale să respecte întreaga legislație aplicabilă; întrucât BEI ar trebui să impună dispoziții contractuale suplimentare care să abordeze aspecte specifice legate de transparență și integritate pe baza rezultatelor procesului de diligență;

F.  întrucât BEI acționează ca organ de punere în aplicare a Strategiei UE 2020 și a inițiativelor emblematice, asigurând utilizarea investițiilor publice pentru a elimina sau a corecta deficiențele pieței financiare și impulsionând noi motoare ale creșterii economice și ale creării de locuri de muncă;

G.  întrucât efectul catalizator al mobilizării de fonduri de către BEI reprezintă un element-cheie pentru a defini valoarea adăugată a UE și a garanta că Europa rămâne un actor principal pe plan internațional, cu toate atributele unei economii de nivel mondial, din perspectiva competitivității, a inovării, a infrastructurii și a atractivității;

H.  întrucât investițiile BEI constituie un pachet de stimuli economici pentru ca UE să fie mult mai bine pregătită să rămână un spațiu al oportunităților și să răspundă provocărilor concurenței economice globalizate;

I.  întrucât Planul de investiții pentru Europa face parte dintr-o strategie mai amplă menită să inverseze tendința negativă observată în investițiile publice și private prin mobilizarea de lichidități financiare noi și private care să fie injectate în economia reală în vederea stimulării investițiilor strategice pe termen lung și sustenabile în întreaga Uniune;

J.  întrucât în prezent există un număr tot mai mare de instrumente financiare concepute și promovate de BEI, de la PPP-uri la securitizări; întrucât aceste instrumente pot prezenta riscuri legate de socializarea pierderilor și privatizarea profiturilor;

K.  întrucât finanțarea operațiunilor BEI în afara UE sprijină în primul rând obiectivele de politică externă ale UE, în același timp crescând vizibilitatea Uniunii, răspândind valorile sale și contribuind la menținerea stabilității țărilor terțe;

L.  întrucât trebuie să se acorde o atenție constantă dezvoltării de bune practici în legătură cu politica și gestionarea performanței BEI, precum și cu bună guvernanță și transparență;

M.  întrucât BEI ar trebui să mențină ratingul AAA ca atu fundamental al modelului său de afaceri, precum și un portofoliu de active solid și de înaltă calitate cu proiecte de investiții robuste la punerea în aplicare a FEIS,

N.  întrucât BEI nu a luat încă toate măsurile necesare ca răspuns la recomandările și solicitările Parlamentului formulate în rezoluțiile sale referitoare la rapoartele anuale ale BEI din anii anteriori,

Consolidarea sustenabilității politicii de investiții a BEI

1.  observă că în 2015 au fost semnate contracte pentru operațiuni în valoare de 77,5 miliarde EUR (față de 77 de miliarde EUR în 2014), din care 69,7 miliarde EUR au fost destinate statelor membre ale UE, iar 7,8 miliarde EUR țărilor din afara UE;

2.  salută rapoartele anuale ale BEI pentru 2015 și realizările sale prezentate în cuprinsul lor, precum și eforturile depuse pentru o mai bună prezentare și raportare a contribuției (sau adiționalității) și rezultatelor BEI;

3.  reamintește solicitarea Parlamentului de a prezenta un raport anual mai cuprinzător și armonizat pentru o mai bună sinteză și evaluare calitativă a activităților generale și priorităților de finanțare ale BEI; insistă ca BEI să detalieze în continuare și să furnizeze informații despre impactul economic, social și de mediu și valoarea adăugată concretă și realizată a operațiunilor sale din statele membre și din afara UE;

4.  subliniază că toate activitățile finanțate de BEI trebuie să facă parte din strategia generală a UE și din domeniile prioritare de politică definite în Strategia Europa 2020, Facilitatea pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă și Pactul pentru creștere economică și locuri de muncă, precum și să fie constant în concordanță cu acestea, aplicând totodată criterii de eficiență economică, financiară și de mediu la selectarea proiectelor, pentru a asigura punerea în aplicarea consecventă a politicii UE;

5.  subliniază necesitatea de a prezenta rezultate concrete și concise cu privire la modul în care investițiile externe ale BEI au contribuit la realizarea priorităților UE și la dezvoltarea consolidării capacităților în regiune;

6.  încurajează BEI să își continue eforturile pentru a depăși deficiențele investițiilor, ale pieței și cele sectoriale și pentru a investi în proiecte și operațiuni care au o valoare adăugată reală pentru realizarea unei mai mari coeziuni economice, sociale și teritoriale în UE, a unui mediu de investiții mai puternic, a unei rate mai ridicate de ocupare a forței de muncă și a revenirii la o creștere sustenabilă în întreaga UE;

7.  reamintește că sprijinirea redresării economice, a creșterii sustenabile și a unei coeziuni mai puternice reprezintă un obiectiv general și că BEI ar trebui să anticipeze mai bine provocările structurale, în special cele legate de reindustrializarea Europei și de economia digitală și bazată pe cunoaștere, cu scopul de a genera noi oportunități economice și a stimula inovarea, dezvoltarea unei economii circulare și utilizarea optimă de surse regenerabile de energie, în conformitate cu obiectivele politicilor de mediu, climatice și energetice; subliniază faptul că procesul de reindustrializare trebuie să se realizeze ținând seama de necesitatea creării de locuri de muncă de calitate, pe de o parte, și de situațiile diferite care caracterizează economia europeană, pe de altă parte, însă respectând întotdeauna mediul și sănătatea lucrătorilor și a cetățenilor;

8.  este de părere că BEI ar trebui să acorde atenție, în mod sistematic, efectelor economice, sociale și de mediu pe termen mediu și lung atunci când definește acțiunile de investiții și deciziile sale de finanțare, în special în ceea ce privește aspectele transfrontaliere; consideră că este necesar ca BEI să investească în proiecte de importanță sistemică pe termen lung, atât de anvergură, cât și la scară redusă, care creează valoare adăugată la nivel regional și la nivelul UE;

9.  subliniază că viabilitatea proiectelor finanțate ar trebui să fie evaluată, prin definiție, nu doar din punctul de vedere al relevanței economice, ci și din perspectiva, la fel de importantă, a sustenabilității sociale și de mediu, precum și a importanței politice, transfrontaliere și regionale a unor astfel de proiecte; reamintește că, în cadrul activităților de creditare ale BEI, acordarea de prioritate proiectelor cu rezultate clare și sustenabile și impact asupra creșterii și a ocupării forței de muncă trebuie să rămână principiul director de bază;

10.  recunoaște că BEI este un actor fundamental necesar pentru a revitaliza economia UE, a consolida ocuparea forței de muncă, a stimula creșterea economică în statele membre și a maximiza eficacitatea și rentabilitatea resurselor financiare disponibile prin utilizarea instrumentelor reînnoibile, și anume printr-un efect multiplicator al fondurilor de garantare și prin mobilizare;

11.  consideră că este necesar să se asigure o strategie de finanțare a UE rezilientă, sustenabilă și stabilă, pentru a accelera redresarea economică, a stimula ocuparea forței de muncă și a ajuta anumite sectoare economice și regiuni mai puțin dezvoltate să recupereze decalajele; reamintește necesitatea de a se concentra asupra investițiilor productive care au impact, îndeosebi pe termen lung, și de a consolida sectorul primar, cercetarea, infrastructura și ocuparea forței de muncă; consideră că proiectele ar trebui selectate pe baza propriilor merite, a potențialului de a crea valoare adăugată pentru UE în ansamblul său și a adiționalității efective, eventual cu un profil de risc mai ridicat;

12.  reiterează, în acest sens, că ar trebui să se publice mai multe informații despre natura exactă a proiectelor individuale finanțate direct sau indirect prin intermediul activităților de creditare ale BEI și, în special, cu privire la valoarea lor adăugată și impactul preconizat asupra economiei fiecărui stat membru;

13.  reiterează îngrijorarea Parlamentului cu privire la definirea unei strategii echilibrate cu o repartizare geografică dinamică, echitabilă și transparentă a proiectelor și a investițiilor între statele membre, ținând seama de atenția deosebită acordată țărilor și regiunilor mai puțin dezvoltate; constată că 73 % din totalul împrumuturilor acordate de BEI pentru 2015 (51 de miliarde EUR) sunt concentrate în șase state membre, ceea ce demonstrează faptul că nu toate regiunile sau statele membre sunt în măsură să beneficieze în mod egal de pe urma oportunităților de investiții;

14.  susține inițiativele BEI de a acorda asistență tehnică comună pe teren autorităților de management și intermediarilor financiari, inclusiv cursuri de formare Fi-Compass specifice;

15.  invită BEI să își intensifice politica de comunicare cu eventualele părți interesate și cu investitorii privați cu privire la sursele și instrumentele de finanțare disponibile, precum și cu cetățenii cu privire la rezultatele obținute;

16.  solicită BEI și Comisiei să își intensifice activitatea de informare a publicului cu privire la posibilitățile de finanțare pe care le oferă, precum și activitățile de asistență și consiliere, pentru a spori finanțarea acordată proiectelor desfășurate de autoritățile locale și regionale și IMM-uri, precum și să simplifice accesul la finanțare din partea BEI și procesul de combinare a granturilor cu creditele și instrumentele financiare; solicită Comisiei să sprijine elaborarea programelor de formare adresate potențialilor beneficiari prin acordarea unui rol mai substanțial autorităților de management în furnizarea de informații, orientare și consiliere către beneficiarii finali;

17.  consideră că este esențial ca BEI să își mențină ratingul de credit AAA pentru a-și păstra accesul la piețele de capital internaționale în cele mai bune condiții de luare de împrumuturi și pentru a transpune aceste avantaje în strategia sa de investiții și în condițiile de acordare a împrumuturilor; invită BEI să își dezvolte cultura riscului pentru a ameliora eficacitatea sa, precum și complementaritatea și sinergiile dintre intervențiile sale și diferitele politici ale UE;

18.  este profund îngrijorat de costurile și taxele în general mai mari pentru fondurile administrate de BEI/FEI care implementează instrumentele financiare în cadrul gestiunii partajate, care au fost identificate de Curtea de Conturi Europeană (CCE) în concluziile din Raportul său special nr. 19/2016 privind „Execuția bugetului UE prin instrumente financiare – ce învățăminte trebuie desprinse din perioada de programare 2007-2013”, și încurajează CCE să efectueze un audit similar pentru perioada în curs;

Monitorizarea impactului BEI la punerea în aplicare a principalelor domenii de politici publice

19.  ia act de raportul privind rezultatele și impactul operațiunilor desfășurate de BEI pe teritoriul UE în 2015, bazat pe metodologia de evaluare cu trei piloni pentru a analiza rezultatele preconizate, a monitoriza rezultatele actuale și a măsura impactul celor patru obiective principale de politici publice (OPP), și anume, inovare și competențe (22,7 % dintre contractele semnate de BEI în 2015, în valoare de 15,8 miliarde EUR), finanțarea IMM-urilor și a întreprinderilor cu capitalizare medie (28,5 % dintre contractele semnate, respectiv 19,8 miliarde EUR), infrastructură (24,5 %, respectiv 17,1 miliarde EUR) și mediu (24,3 %, respectiv 16,9 miliarde EUR); observă că sunt incluse o serie de realizări și rezultate pentru noile operațiuni semnate pentru a ilustra rezultatele preconizate, dar că prezentul raport nu conține nicio informație cu privire la rezultatele actuale monitorizate și nici cu privire la impactul realizat;

20.  regretă că Raportul anual pentru 2015 privind operațiunile BEI în interiorul UE nu prezintă nicio informație cu privire la rezultatele preconizate și obținute din operațiunile bancare în ceea ce privește cele două obiective de politică transversale, și anume acțiunile climatice și coeziunea; este preocupat de faptul că, în 2015, BEI nu a atins nivelul prevăzut de 30 % al investițiilor pentru promovarea coeziunii (25,2 % din investițiile realizate în interiorul UE) și că punerea în aplicare prevăzută pentru 2016 (27 %) se află, de asemenea, sub ținta de 30 %; invită insistent BEI să restabilească coeziunea economică, socială și teritorială ca principalul obiectiv de politică publică și să înceapă raportarea explicită privind punerea sa în aplicare;

21.  regretă, de asemenea, că actualizarea metodologiei bazate pe trei piloni în scopul alinierii sale la cerințele din Regulamentul privind FEIS nu a condus la armonizarea raportării BEI pentru operațiunile din interiorul UE cu raportarea operațiunilor din afara UE și nici la includerea de informații analitice și cuprinzătoare cu privire la rezultatele concrete obținute în interiorul UE; solicită să se divulge mai multe informații la nivel de proiect, acordând acces publicului la fișele de evaluare și la examinarea proiectului bazată pe trei piloni („metoda 3PVA”) și pe cadrul de măsurare a rezultatelor (REM);

22.  subliniază că o strategie ambițioasă de investiții trebuie să fie însoțită de instrumente clare de monitorizare și raportare care garantează gestionarea performanței;

23.  invită BEI să pună accentul constant pe controlul său al performanței prin intermediul evaluărilor performanței și al impactului dovedit; încurajează BEI să continue să își definească indicatorii de monitorizare, mai precis indicatorii privind adiționalitatea, pentru a evalua impactul cât mai devreme posibil în etapa generării proiectului și a furniza Consiliului de administrație informații suficiente cu privire la impactul preconizat, în special în ceea ce privește contribuția la politicile UE;

24.  ia act de complexitatea monitorizării unui portofoliu din ce în ce mai mare și a unei rezerve variate de proiecte și, ulterior, a gestionării globale a indicatorilor; încurajează BEI să depună eforturi sporite pentru a asigura o monitorizare corespunzătoare;

25.  încurajează BEI să fie mai proactivă în relația cu statele membre, pentru a oferi servicii de consolidare a capacităților și de consiliere în mod direct beneficiarilor în vederea pregătirii proiectelor de investiții de mare amploare, printr-o mai bună cooperare cu autoritățile naționale sau descentralizate relevante sau cu băncile naționale de promovare;

Mecanisme de finanțare a IMM-urilor

26.  reamintește că BEI are responsabilități la nivel mondial, trebuind să asigure atractivitatea UE pe scena internațională prin promovarea unui mediu investițional propice activităților economice și întreprinderilor;

27.  recunoaște rolul central al IMM-urilor și al întreprinderilor cu capitalizare medie în stimularea încadrării în muncă și creșterii economice în UE și în statele membre; sprijină eforturile BEI de a-și intensifica sprijinul pentru toate tipurile de IMM-uri (capital de pornire, întreprinderi nou-înființate, întreprinderi de dimensiuni micro-medii, clustere economice), acordând atenție noilor modele de afaceri cu un potențial ridicat de creare de locuri de muncă pentru tineri; invită, în acest sens, BEI să depună eforturile necesare pentru a asigura o implementare integrală a programului Inițiativa IMM (SME Initiative);

28.  constată că asistența acordată de BEI IMM-urilor a reprezentat circa 36,6 % din fondurile pe care le-a alocat în 2015, generând un efect de pârghie de 39,7 miliarde EUR pentru finanțarea IMM-urilor și sprijinirea a 5 milioane de locuri de muncă;

29.  salută faptul că, prin intermediul FEI, se depun în prezent eforturi pentru a asigura funcționarea Inițiativei pentru IMM-uri în șase țări (Spania, Italia, Bulgaria, Finlanda, România și Malta), care ar trebui să beneficieze de o finanțare în valoare de aproximativ 8,5 miliarde EUR sub formă de noi credite acordate IMM-urilor în condiții preferențiale; solicită statelor membre să implementeze pe scară mai largă Inițiativa pentru IMM-uri, ținând seama de capacitatea acesteia de a reduce riscul pentru intermediarii financiari; apreciază, prin urmare, propunerea Comisiei de a prelungi până în 2020 Inițiativa pentru IMM-uri; subliniază, cu toate acestea, că Inițiativa pentru IMM-uri ar trebui să joace un rol mai important, deoarece finanțarea IMM-urilor este esențială pentru promovarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă în UE, în special după declanșarea crizei economice și financiare; invită BEI să monitorizeze și să îmbunătățească utilizarea instrumentului său de securitizare; solicită, în plus, să se adopte măsuri pentru a îmbunătăți politica de comunicare a BEI și condițiile administrative legate de funcționarea Inițiativei pentru IMM-uri; solicită FEI să publice un raport care să prezinte în detaliu reușitele și eșecurile programului;

30.  salută lansarea de noi instrumente, convenite între BEI și Comisie, precum instrumentul Finanțare privată pentru eficiența energetică (FP4EE), Inițiativa pentru IMM-uri și instrumentele financiare pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI), care se așteaptă să contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020; remarcă activitățile FEI, în special în ceea ce privește instrumentele financiare din cadrul COSME (Competitivitatea întreprinderilor și a IMM-urilor) și Innovfin, care au beneficiat de finanțarea acordată de FEIS în 2015 dublând volumul împrumuturilor pe care le garantează;

31.  invită BEI să crească profilul de risc al intervențiilor sale, în special atunci când sprijină IMM-urile care își asumă riscuri sau își desfășoară activitatea în regiuni defavorizate economic sau care nu sunt stabilizate; consideră, de asemenea, că sectorul IMM-urilor și accesul acestuia la finanțare reprezintă un obiectiv recurent și de lungă durată care trebuie urmărit și consolidat în continuare;

Inovarea

32.  sprijină toate stimulentele pentru inovarea orientată către piață, dezvoltarea socială și protecția mediului, menținând astfel creșterea sustenabilă și o utilizare atentă a resurselor; sprijină stimulentele care susțin ambiția UE de a deveni o economie circulară, bazată pe cunoaștere și digitală, precum și menținerea competitivității UE;

33.  constată că BEI finanțează deja investițiile în C&D ale societăților de securitate din UE atunci când se referă la tehnologii civile și cu dublă utilizare; consideră că, în ceea ce privește tehnologiile cu dublă utilizare, BEI ar trebui să sprijine în primul rând acele investiții motivate de comercializarea lor în aplicații civile – exemple de proiecte ale BEI de acest tip au inclus deja investiții de C&D în produse aeronautice și spațiale, sisteme radar, securitate cibernetică și securitatea serviciilor cloud, microelectronică și vaccinuri;

34.  constată că împrumuturile pentru proiecte inovatoare în 2015 s-au ridicat la un nivel record de 18,7 miliarde EUR și salută faptul că BEI pune un accent mai mare pe investițiile în inovare;

35.  remarcă faptul că, prin continuarea asistenței acordate tehnologiilor civile și cu dublă utilizare, BEI ar putea să își intensifice sprijinul acordat sectorului de securitate din UE în limitele cadrului său juridic existent; acest lucru include operațiunile care beneficiază de finanțare din partea FEIS;

Infrastructura

36.  invită BEI să continue să sprijine agenda privind infrastructurile bazată pe proiecte eficiente de interes comun în sectorul transportului și al energiei prin resurse proprii și prin implementarea instrumentelor financiare pentru finanțarea prin împrumut în temeiul Mecanismului pentru interconectarea Europei, analizând totodată compatibilitatea acestora cu obiectivele politicii climatice și de mediu și cu dezvoltarea regională; îndeamnă BEI să elaboreze noi instrumente financiare pentru realizarea unor infrastructuri și lucrări în cadrul strategiilor macroregionale;

37.  salută nivelul de finanțare dedicat obiectivelor coeziunii economice și sociale (17 634 miliarde EUR) și regenerării rurale și urbane (5 467 miliarde EUR) și recomandă ca acesta să fie menținut; consideră că aceste finanțări sunt indispensabile pentru a completa asistența acordată în cadrul politicii de coeziune și prin intermediul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurilor ESI); subliniază importanța menținerii unui dialog periodic cu autoritățile de management pentru a stabili sinergii și complementarități între cele două instrumente;

38.  solicită BEI, Comisiei și autorităților naționale, regionale și locale, precum și băncilor și instituțiilor naționale de promovare (NPBI) să colaboreze mai strâns pentru a crea mai multe sinergii între fondurile ESI și instrumentele de finanțare și creditele BEI, precum și să reducă sarcinile administrative, să simplifice procedurile, să crească capacitatea administrativă, să ofere sprijin pentru dezvoltarea teritorială și coeziune și să depună eforturi pentru a asigura o mai bună înțelegere a funcționării fondurilor ESI și a mecanismelor de finanțare ale BEI; consideră că există puține informații disponibile cu privire la operațiunile de finanțare mixtă desfășurate de BEI în contextul proiectelor și programelor din domeniul politicii de coeziune; solicită BEI să își îndeplinească responsabilitățile care îi revin în calitate de instituție publică și să depună în continuare eforturi pentru a menține un nivel cât mai ridicat de ambiție în ceea ce privește respectarea angajamentelor în materie de responsabilitate, transparență și vizibilitate, cu scopul de a evita ambiguitatea; invită BEI să dezvolte o politică de comunicare privind activitățile sale, inclusiv activitățile de consultanță, astfel încât toate formele de guvernare și toți beneficiarii să poată avea acces la programele sale;

39.  subliniază faptul că utilizarea sporită a instrumentelor financiare în cadrul politicii de coeziune face necesară o implicare mai puternică a Parlamentului European în monitorizarea activităților BEI, pentru a permite, de asemenea, o mai bună evaluare a implicațiilor și a consecințelor rolului BEI;

40.  solicită statelor membre să valorifice la maximum finanțarea care le-a fost pusă la dispoziție prin fondurile ESI și adiționalitatea, pentru a completa astfel creditele și instrumentele financiare oferite de BEI; solicită, de asemenea, să se utilizeze în mai mare măsură și în mod mai eficient posibilitățile de combinare a granturilor cu finanțările BEI, pentru a valorifica mai mult efectul de levier al fondurilor ESI; cere ca BEI să dirijeze acest proces, având în vedere faptul că deține expertiza necesară și că îi revin anumite responsabilități față de acționarii săi – elemente care îi vor permite să asigure o rentabilitate corespunzătoare a investițiilor sale;

41.  îi solicită BEI să aloce mai multe fonduri coeziunii economice și sociale, precum și obiectivelor legate de dezvoltarea urbană, continuând, în același timp, să acorde sprijin sectoarelor economice tradiționale și celor inovatoare din UE; solicită totodată să se adopte măsuri pentru a dezvolta instrumente financiare speciale în sprijinul implementării planurilor de acțiune și strategiilor macroregionale, în cooperare cu statele membre;

Investițiile în domeniul mediului și al climei

42.  încurajează BEI să își concentreze acțiunile climatice pe sustenabilitatea proiectelor transsectoriale în contextul obiectivelor COP21 și să sprijine răspândirea energiei din surse regenerabile și utilizarea eficientă a resurselor; constată că finanțarea pentru surse regenerabile de energie a ajuns la 3,4 miliarde EUR;

43.  solicită BEI să reevalueze atenția pe care o acordă în mod specific proiectelor de infrastructură din sectorul gazelor, mai ales deoarece cererea de gaze din Europa este în scădere, în timp ce apar noi planuri ample pentru construirea de conducte și terminale noi de GNL; este preocupat de faptul că investițiile BEI în infrastructura din sectorul gazelor ar putea conduce la investiții în active depreciate;

44.  consideră că este necesar să se continue dezvoltarea unei piețe pentru proiecte ecologice sustenabile, promovând în primul rând crearea unei economii circulare, în special prin intermediul unei piețe a obligațiunilor ecologice;

Contribuția BEI la gestionarea chestiunilor globale

45.  ia act de majorarea mandatului extern, de la 10 miliarde EUR la 27 de miliarde EUR, cu o sumă opțională suplimentară de 3 miliarde EUR; reamintește necesitatea de a menține în permanență coerența acestui mandat cu obiectivele politicii externe a UE, în special în ceea ce privește respectarea drepturilor civile din țările care primesc fonduri; reiterează solicitarea Parlamentului adresată Curții de Conturi de a întocmi un raport special cu privire la alinierea cu politicile UE a intervențiilor BEI de creditare externă și a performanțelor acestora;

46.  salută capacitatea BEI de adaptare rapidă la provocările internaționale; solicită BEI să sprijine în continuare politicile externe ale UE și răspunsul acesteia de urgență în legătură cu provocarea globală reprezentată de migrație, incluzând aspectul dezvoltării și promovând reziliența economică;

Monitorizarea valorii adăugate și adiționalității FEIS

47.  constată că FEIS vizează mobilizarea prin BEI a unui volum total de 315 miliarde EUR destinat unor investiții suplimentare și unor noi proiecte în economia reală până în 2018; observă că au fost aprobate 97 de proiecte de infrastructură și de inovare, precum și 192 de acorduri de finanțare a IMM-urilor, reprezentând investiții preconizate totale de 115,7 miliarde EUR;

48.  recunoaște că punerea în aplicare a FEIS a schimbat rapid profilul și modelul de afaceri al BEI în ceea ce privește procesele și monitorizarea semnăturilor și a contractelor;

49.  constată că, pentru a utiliza pe deplin capacitatea suplimentară de asumare a riscurilor, Grupul BEI elaborează în prezent diverse noi produse care vor permite asumarea de riscuri mai mari (de exemplu, datorii subordonate, participarea la capital, partajarea riscurilor cu băncile) și și-a revizuit politica riscului de credit și criteriile de eligibilitate pentru a permite o flexibilitate crescută; observă că BEI își intensifică asistența acordată întreprinderilor inovatoare sau proiectelor de infrastructură, cu sprijinul FEIS; observă că BEI poate sprijini un număr mai mare de astfel de proiecte riscante, fără a deroga de la principiile de bună gestionare;

50.  reamintește că, față de alte instrumente de finanțare existente ale BEI, FEIS urmărește să identifice profiluri de proiecte distincte, cu adevărat inovatoare și mai riscante cu noi contrapărți din sectorul privat, generând totodată o importantă valoare adăugată europeană transfrontalieră la punerea în aplicare a proiectelor selectate și aducând o contribuție efectivă la actualele obiective comune de politică ale UE;

51.  recunoaște că FEIS reprezintă un instrument bazat pe piață; reamintește, totuși, că toate statele membre trebuie să dezvolte o capacitate adecvată pentru a-l utiliza;

52.  constată că ar trebui să se aibă în vedere o distribuție geografică cât mai largă la punerea în aplicare a rezervei FEIS, în beneficiul obiectivelor coeziunii și sustenabilității; solicită BEI să corecteze dezechilibrele geografice actuale care se observă în interiorul Uniunii și concentrarea sectorială a portofoliului FEIS, și anume în cadrul Componentei pentru infrastructură și inovare (IIW) și al Componentei pentru întreprinderi mici și mijlocii (SMEW), consolidând activitățile sale de consiliere pentru dezvoltarea de proiecte în statele membre și asistența sa tehnică prin intermediul Platformei europene de consiliere în materie de investiții (EIAH), luând în calcul extinderea numărului sectoarelor eligibile pentru finanțarea din partea FEIS sau adaptând mai bine tipul și dimensiunea proiectelor în funcție de nevoile pieței din statele membre;

53.  invită BEI ca, în procesul de selecție, să analizeze cu atenție adiționalitatea reală și noile dinamici, precum și amploarea efectului multiplicator, care ar putea varia între proiecte, în special în domeniile în care BEI sau FEI nu s-au implicat deja, în cazurile de disfuncționalitate a pieței sau în situațiile de investiții sub nivelul optim;

54.  constată că acest efect multiplicator variază între proiecte, în principal din cauza amplorii lor, a complexității și a corelării dintre provocările sectoriale importante și așteptările beneficiarilor finali în contextul insuficienței fondurilor publice; este de părere că presupusul efect de pârghie de x15 poate fi măsurat numai la sfârșitul ciclului de investiții, ținând în același timp seama de particularitățile sectoarelor; consideră, de asemenea, că eficacitatea intervențiilor nu se evaluează numai în funcție de potențialul instrumentelor financiare, ci și de rezultatele măsurabile;

55.  invită BEI să acorde o atenție deosebită principiului adiționalității și să furnizeze informații relevante de gestiune calitativă privind punerea în aplicare a obiectivelor declarate ale FEIS, prezentând adiționalitatea și impactul lor efective în comparație cu criteriile de referință, dar și în vederea prelungirii FEIS după 2017;

56.  consideră că este important pentru mobilizarea capitalului din sectorul privat ca BEI să scutească investitorii de unele dintre riscurile la care sunt expuse potențialele proiecte; invită, de asemenea, BEI, să crească atât atractivitatea, cât și vizibilitatea FEIS în cadrul orientărilor în materie de investiții și al proiectelor de finanțat prin dezvoltarea în continuare a unei politici mai eficace pentru a crește gradul de conștientizare în rândul potențialilor investitori privați;

57.  constată că FEIS (prin SMEW) este un instrument important pentru furnizarea de finanțare suplimentară IMM-urilor, și anume până la 75 de miliarde EUR din totalul investițiilor mobilizate cu ajutorul FEIS timp de trei ani, împreună cu capacitățile de creditare ale BEI și FEI;

58.  solicită Comisiei să instituie o platformă europeană de garantare permanentă în cadrul FEIS, pentru a facilita accesul la finanțare al IMM-urilor și pentru a îmbunătăți procesul de elaborare a unor garanții și produse de creditare bazate pe garanții europene;

59.  invită BEI să utilizeze oportunitatea oferită de FEIS de a majora finanțarea pentru proiectele privind surse regenerabile de energie descentralizate, la scară mică și în afara rețelelor care implică cetățenii și comunitățile care se confruntă cu dificultăți în obținerea de finanțare din alte surse;

60.  ia act, de asemenea, de creșterea volumului activităților speciale ale BEI în primul an de punere în aplicare a FEIS, reflectând o evoluție a culturii riscului și politicii de creditare prudente ale BEI;

61.  insistă, în scopul asigurării răspunderii de gestiune, ca dezvoltarea investițiilor orientate către rezultate să fie evaluată periodic prin intermediul tabloului de bord al indicatorilor de către Comitetul pentru investiții, pentru a identifica proiecte bine direcționate din perspectiva contribuției lor la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă și pentru a avea o imagine de ansamblu obiectivă asupra adiționalității, valorii adăugate și coerenței lor cu politicile Uniunii sau cu alte operațiuni clasice ale BEI; solicită BEI să publice informații cu privire la punctajul obținut de proiectele care beneficiază de garanția FEIS atunci când evaluarea lor s-a efectuat în raport cu tabloul de bord al indicatorilor referitori la FEIS;

62.  constată că, în viitor, BEI este în continuare dispusă să poarte discuții cu serviciile Parlamentului cu privire la măsurile suplimentare care ar putea fi avute în vedere pentru a aborda într-un mod mai structurat și mai puțin fragmentat dialogul Parlament-BEI; BEI și Parlamentul European lucrează în prezent pentru încheierea rapidă a unui acord formal privind FEIS, care să stabilească dispoziții pentru toate schimburile de informații în temeiul său – inclusiv Raportul anual privind FEIS adresat Consiliului și Parlamentului;

Aprofundarea transparenței, răspunderii, integrității și controlului intern ale BEI ca o condiție prealabilă pentru o mai bună guvernanță corporativă

63.  consideră că rolul economic consolidat al BEI, capacitatea sa investițională mai mare și utilizarea bugetului UE pentru a garanta operațiunile BEI trebuie să fie însoțite de o mai mare transparență și o răspundere aprofundată, astfel încât să se asigure un control public veritabil al activităților sale, al selecției proiectelor și al priorităților de finanțare;

64.  invită BEI să își actualizeze periodic metoda de cartografiere a riscurilor aferente activităților și să își adapteze cultura riscului având în vedere recentul său model de afaceri și volumul în creștere al portofoliului său legat de punerea în aplicare a noilor instrumente din cadrul FEIS, a diverselor facilități, a platformelor de investiții și a instrumentelor de partajare a riscurilor; invită BEI, tot în acest context, să includă în harta de risc dimensiunile fără caracter financiar, cum ar fi valoarea adăugată socială și/sau ecologică; salută, în acest context, punerea în aplicare a cadrului prudențial privind apetitul BEI de risc cu scopul de a consolida monitorizarea riscurilor și supravegherea originii, asumării și gestionării riscurilor; reamintește că este necesar să se elaboreze un cadru de control unic și omogen;

65.  salută calitatea ridicată a portofoliului de credite al BEI, cu un nivel al creditelor depreciate reprezentând 0,3 % din portofoliul total de credite al BEI, confirmând caracterul constant prudent al politicilor BEI de gestionare a riscurilor și menținând bonitatea sa ridicată pe piețele financiare internaționale;

66.  salută faptul că politica de transparență a BEI se bazează pe o prezumție de divulgare și că oricine poate avea acces la documente și informații ale BEI; reamintește recomandarea sa privind publicarea pe site-ul de internet al BEI a unor documente neconfidențiale, cum ar fi planurile corporative operaționale din anii anteriori, acorduri interinstituționale și memorandumuri, și invită BEI să nu se oprească aici, ci să continue să caute în permanență modalități de îmbunătățire și de ridicare a ștachetei;

67.  salută Raportul pe 2015 privind punerea în aplicare a politicii de transparență a Grupului BEI și viitoarea revizuire a politicii BEI privind denunțarea;

68.  reamintește că transparența în cadrul punerii în aplicare a politicilor UE nu numai că duce la consolidarea responsabilității corporative și credibilității generale ale BEI, oferind o imagine de ansamblu clară asupra tipului de intermediari financiari și de beneficiari finali, dar și contribuie la consolidarea eficacității și sustenabilității proiectelor finanțate, precum și la o abordare ce nu tolerează deloc frauda și corupția în portofoliul său; solicită BEI să se alinieze la noul sistem de alertă timpurie și de excludere, prevăzut de Comisia Europeană;

69.  ia act cu îngrijorare de faptul că BEI, deși oferă fonduri cu o valoare de trei ori mai mare decât cele ale Băncii Mondiale, a respins doar trei proiecte față de Banca Mondială, care a respins 820; în scopul de a remedia această situație, solicită BEI să se alăture rețelei altor bănci publice în ceea ce privește interzicerea, rețea care include Banca Mondială și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD);

70.  își reiterează solicitarea de a crește transparența intervențiilor BEI atunci când desfășoară operațiuni cu intermediari financiari și beneficiari pentru a evita contrapărțile cu un istoric negativ, cele aflate pe o listă neagră și cele cu posibile legături cu jurisdicții necooperante, cu activități offshore sau cu criminalitatea organizată; consideră că utilizarea de criterii pentru selectarea intermediarilor financiari și deținerea de informații actualizate privind posesia efectivă a societății, inclusiv fiduciile, fundațiile și paradisurile fiscale, reprezintă bune practici de urmat în permanență; invită BEI să își consolideze și mai mult condițiile contractuale prin integrarea unei clauze sau a unei trimiteri la buna guvernanță în scopul de a atenua riscurile de integritate și cele reputaționale;

71.  sugerează că BEI ar trebui să urmeze exemplul Societății Financiare Internaționale (SFI) din cadrul grupului Băncii Mondiale și să înceapă să publice informații privind subproiectele cu risc ridicat pe care le finanțează prin intermediul băncilor comerciale (intermediarii/vehiculele financiare principale utilizate de BEI pentru finanțarea IMM-urilor);

72.  salută reuniunile periodice cu societatea civilă și consultările publice privind dezvoltarea politicilor BEI;

73.  solicită să fie asigurat un nivel tot mai ridicat de transparență în cadrul politicii BEI de divulgare în ceea ce privește organele sale de conducere, în special publicând procesele-verbale ale reuniunilor Consiliului de administrație al BEI și al FEI sau ale reuniunilor Comitetului de investiții al FEIS și cu privire la proiectele de interes public care beneficiază de garanția de la bugetul UE și care au impact asupra regiunilor și cetățenilor UE; consideră că publicarea tabloului de bord al indicatorilor reprezintă o bună practică pentru orice operațiune și pentru evaluările impactului de mediu și social la nivel de proiecte sau subproiecte;

74.  își reiterează solicitarea de a face publice și ușor accesibile informațiile legate de procedura de licitație și subcontractare, precum și de a garanta, în orice caz, accesul Parlamentului la informațiile și la documentația financiară în cauză;

75.  salută abordarea proactivă adoptată de Ombudsmanul European în exercitarea controlului public asupra BEI; este ferm preocupat de deficiențele identificate în mecanismele existente ale BEI de prevenire a posibilelor conflicte de interese din cadrul organelor sale de conducere; în această privință, invită BEI ca, pentru a preveni mai bine conflictele de interese în cadrul organelor sale de conducere și posibilele cazuri de uși turnante, să ia în considerare recomandările Ombudsmanului și să își revizuiască Codul de conduită cât mai curând posibil;

76.  consideră că vicepreședinții BEI ar trebui să nu mai fie responsabili de proiecte în țările lor de origine, având în vedere că există un potențial clar pentru conflicte de interese și că doar un număr mic de state membre au propriul vicepreședinte;

77.  salută faptul că au fost revizuite normele Oficiului mecanismului de tratare a reclamațiilor, precum și reînnoirea Memorandumului de înțelegere dintre Ombudsmanul European și BEI; solicită clarificări din partea BEI cu privire la întârzierea lansării unei consultări publice privind revizuirea politicilor și procedurilor din cadrul mecanismului său de tratare a reclamațiilor; observă că un astfel de proces de revizuire oferă ocazia unei îmbunătățiri suplimentare a independenței și eficienței mecanismului de tratare a reclamațiilor, vizând totodată instituirea unui mecanism pentru un flux sistematic de informații transmise direct între Oficiul mecanismului de tratare a reclamațiilor și directori; subliniază că conducerea BEI ar trebui să informeze anual Ombudsmanul și Parlamentul cu privire la modul în care recomandările mecanismelor sale de plângeri s-au reflectat în politicile și practicile băncii; subliniază, în plus, că șeful Oficiului mecanismului de tratare a reclamațiilor ar trebui să prezinte Parlamentului European, o dată pe an, raportul său de activitate și evaluarea modului în care banca îndeplinește recomandările acestui oficiu;

78.  solicită BEI să depună toate eforturile în lupta împotriva evaziunii fiscale, a fraudei și eludării fiscale, a activităților ilicite și a spălării de bani prin intermediul politicii sale privind jurisdicțiile netransparente și necooperante, precum și al Cadrului pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului (AML-CFT);

79.  invită BEI, de asemenea, să mențină o cooperare regulată cu alte instituții financiare internaționale făcând schimb de informații cu privire la rezultatele procesului de diligență corporativă sau fiscală ori ale analizei de „cunoaștere a clientelei” și să informeze anual Parlamentul European și publicul cu privire la modul în care își pune în aplicare politica privind jurisdicțiile necooperante;

80.  consideră că supravegherea prudențială externă a BEI merită o atenție deosebită, astfel cum a declarat Parlamentul în rezoluțiile sale anterioare;

81.  ia act de încheierea acordului tripartit actualizat între BEI, Comisie și Curtea de Conturi în septembrie 2016 și solicită Curții să efectueze audituri de performanță privind operațiunile BEI în diferite sectoare, atunci când acestea sunt legate de utilizarea resurselor bugetare ale UE, din punctul de vedere al eficacității și eficienței lor;

82.  invită Comisia să prezinte anual, până în luna iunie a fiecărui an, începând din 2018, un raport privind implementarea de la începutul actualului CFM și situația actuală, inclusiv rezultatele obținute, a tuturor instrumentelor financiare administrate și implementate de Grupul BEI, care funcționează cu resurse din bugetul UE, cu scopul de a-l utiliza în cadrul procedurii de descărcare de gestiune;

83.  invită Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) ca, în raportul său anual, să includă informații referitoare la cazurile legate de BEI;

Acțiuni întreprinse în urma recomandărilor Parlamentului

84.  solicită BEI să raporteze cu privire la situația actuală și la stadiul recomandărilor anterioare formulate de Parlament în rezoluțiile sale anuale, în special în ceea ce privește impactul activităților sale de creditare;

85.  invită BEI să își revizuiască politica de prevenire și descurajare a conduitei interzise în activitățile BEI, care ar trebui să stabilească definitiv necesitatea ca BEI să oprească finanțarea și/sau aprobarea altor plăți în cadrul împrumuturilor pentru proiecte aflate în curs de investigare, la nivel național sau la nivelul OLAF, pentru corupție și fraudă;

o
o   o

86.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Europene de Investiții, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0201. (2) JO C 346, 21.9.2016, p. 77. (3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0200. (4) JO L 280, 27.10.2011, p. 1. (5) JO L 135, 8.5.2014, p. 1. (6) JO L 204, 31.7.2012, p. 1. (7) JO L 169, 1.7.2015, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 27 aprilie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului de sprijin pentru reforme structurale pentru perioada 2017-2020 și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 1305/2013 (COM(2015)0701 – C8-0373/2015 – 2015/0263(COD))

P8_TA(2017)0139 A8-0374/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0701),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 175 și articolul 197 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0373/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 martie 2016(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 7 aprilie 2016(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 15 februarie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru pescuit și Comisiei pentru cultură și educație (A8-0374/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 27 aprilie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului de sprijin pentru reforme structurale pentru perioada 2017-2020 și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 1305/2013

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/825.)

(1) JO C 177, 18.5.2016, p. 47. (2) JO C 240, 1.7.2016, p. 49.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 27 aprilie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul european al patrimoniului cultural (COM(2016)0543 – C8-0352/2016 – 2016/0259(COD))

P8_TA(2017)0140 A8-0340/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0543),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0352/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 12 octombrie 2016(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 15 februarie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0340/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului și a Consiliului anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 27 aprilie 2017 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2017/... a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul european al patrimoniului cultural (2018)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2017/864.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIA COMUNĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

În conformitate cu articolul 9 din decizie, pachetul financiar pentru punerea în aplicare a Anului european al patrimoniului cultural (2018) este de 8 milioane EUR. Pentru a finanța pregătirea Anului european al patrimoniului cultural, 1 milion EUR va fi alocat din cadrul resurselor existente în bugetul pentru 2017. Pentru bugetul 2018, 7 milioane EUR vor fi rezervate pentru Anul european al patrimoniului cultural și evidențiate într-o linie bugetară. Din suma respectivă, 3 milioane EUR vor proveni din resursele prevăzute în prezent pentru programul Europa creativă și 4 milioane EUR vor fi reprioritizate de la alte resurse existente fără a utiliza marjele existente și fără a aduce atingere competențelor autorității bugetare.

DECLARAȚIA COMISIEI

Comisia ia notă de acordul la care au ajuns colegiuitorii privind introducerea unui pachet financiar de 8 milioane EUR la articolul 9 din Decizia Parlamentului European și a Consiliului privind Anul european al patrimoniului cultural (2018). Comisia reamintește că este prerogativa autorității bugetare de a autoriza suma creditelor în bugetul anual, în conformitate cu articolul 314 din TFUE.

(1) JO C 88, 21.3.2017, p. 7.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 27 aprilie 2017 referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 258/2014 de instituire a unui program al Uniunii de sprijinire a activităților specifice din domeniul raportării financiare și al auditului pentru perioada 2014-2020 (COM(2016)0202 – C8-0145/2016 – 2016/0110(COD))

P8_TA(2017)0141 A8-0291/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0202),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0145/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 mai 2016(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 15 martie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0291/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 27 aprilie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 258/2014 de instituire a unui program al Uniunii de sprijinire a activităților specifice din domeniul raportării financiare și al auditului pentru perioada 2014-2020

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/827.)

(1) JO C 303, 19.8.2016, p. 147.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 27 aprilie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program al Uniunii de sprijinire a unor activități specifice care favorizează creșterea gradului de implicare a consumatorilor și a altor utilizatori finali de servicii financiare în procesul de elaborare a politicilor Uniunii în sectorul serviciilor financiare pentru perioada 2017-2020 (COM(2016)0388 – C8-0220/2016 – 2016/0182(COD))

P8_TA(2017)0142 A8-0008/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0388),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 169 alineatul (2) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0220/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 octombrie 2016(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 15 martie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0008/2017),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 27 aprilie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program al Uniunii de sprijinire a unor activități specifice care favorizează creșterea gradului de implicare a consumatorilor și a altor utilizatori finali de servicii financiare în procesul de elaborare a politicilor Uniunii în domeniul serviciilor financiare pentru perioada 2017-2020

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/826.)

(1) JO C 34, 2.2.2017, p. 117.

1. Decizia Parlamentului European din 27 aprilie 2017 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia (2016/2151(DEC))

P8_TA(2017)0143 A8-0150/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015(1),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2016)0475 – C8-0269/2016)(2),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul 2014 (COM(2016)0674) și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei care îl însoțesc (SWD(2016)0338, SWD(2016)0339),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei pentru 2015 privind gestionarea și performanța bugetului UE (COM(2016)0446),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune privind auditurile interne desfășurate în 2015 (COM(2016)0628) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește (SWD(2016)0322),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2015, însoțit de răspunsurile instituțiilor(3), precum și rapoartele speciale ale Curții de Conturi,

–  având în vedere declarația de asigurare(4) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul financiar 2015 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 21 februarie 2017 privind descărcarea de gestiune care trebuie acordată Comisiei cu privire la execuția bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015 (05876/2017 – C8-0037/2017),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(5) în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate(A8-0150/2017),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele și, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare;

1.  acordă Comisiei descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015;

2.  își prezintă observațiile în rezoluția care face parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia și agențiile executive, precum și în Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul descărcării de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2015(6);

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie împreună cu rezoluția Parlamentului, ca parte integrantă a acesteia, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi, precum și parlamentelor naționale și instituțiilor de control naționale și regionale din statele membre și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

2. Decizia Parlamentului European din 27 aprilie 2017 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură aferent exercițiului financiar 2015 (2016/2151(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015(7),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2016)0475 – C8-0269/2016)(8),

–  având în vedere conturile anuale finale ale Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură pentru exercițiul financiar 2015(9),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul 2014 (COM(2016)0674) și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei care îl însoțesc (SWD(2016)0338, SWD(2016)0339),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune privind auditurile interne desfășurate în 2015 (COM(2016)0628) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește (SWD(2016)0322),

–  având în vedere Raportul Curții de Conturi privind conturile anuale ale Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură pentru exercițiul financiar 2015, însoțit de răspunsul Agenției(10),

–  având în vedere declarația de asigurare(11) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul financiar 2015 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 21 februarie 2017 privind descărcarea de gestiune a agențiilor executive în ceea ce privește execuția bugetului pentru exercițiul financiar 2015 (05874/2017 – C8-0038/2017),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(12), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare(13), în special articolul 14 alineatul (3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1653/2004 al Comisiei din 21 septembrie 2004 de stabilire a Regulamentului financiar tip pentru agențiile executive, în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 58/2003 al Consiliului de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini privind gestionarea programelor comunitare(14), în special articolul 66 primul și al doilea paragraf,

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare 2013/776/UE a Comisiei din 18 decembrie 2013 de stabilire a „Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură” și de abrogare a Deciziei 2009/336/CE(15),

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate(A8-0150/2017),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele și, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare,

1.  acordă directorului Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Executive aferent exercițiului financiar 2015;

2.  își prezintă observațiile în rezoluția care face parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia și agențiile executive, precum și în Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul descărcării de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2015(16);

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia, precum și rezoluția care face parte integrantă din aceste decizii directorului Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

3. Decizia Parlamentului European din 27 aprilie 2017 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Executive pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii aferent exercițiului financiar 2015 (2016/2151(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015(17),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2016)0475 – C8-0269/2016)(18),

–  având în vedere conturile anuale finale ale Agenției Executive pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii pentru exercițiul financiar 2015(19),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul 2014 (COM(2016)0674) și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei care îl însoțesc (SWD(2016)0338, SWD(2016)0339),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune privind auditurile interne desfășurate în 2015 (COM(2016)0628) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește (SWD(2016)0322),

–  având în vedere Raportul Curții de Conturi privind conturile anuale ale Agenției Executive pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii pentru exercițiul financiar 2015, însoțit de răspunsul Agenției(20),

–  având în vedere declarația de asigurare(21) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul financiar 2015 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 21 februarie 2017 privind descărcarea de gestiune a agențiilor executive în ceea ce privește execuția bugetară pentru exercițiul financiar 2015 (05874/2017 – C8-0038/2017),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(22), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare(23), în special articolul 14 alineatul (3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1653/2004 al Comisiei din 21 septembrie 2004 de stabilire a Regulamentului financiar tip pentru agențiile executive, în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 58/2003 al Consiliului de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini privind gestionarea programelor comunitare(24), în special articolul 66 primul și al doilea paragraf,

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare 2013/771/UE a Comisiei din 17 decembrie 2013 de instituire a Agenției Executive pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și de abrogare a Deciziilor 2004/20/CE și 2007/372/CE(25),

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate(A8-0150/2017),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele și, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare,

1.  acordă directorului Agenției Executive pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției aferent exercițiului financiar 2015;

2.  își prezintă observațiile în rezoluția care face parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia și agențiile executive, precum și în Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul descărcării de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2015(26);

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia, precum și rezoluția care face parte integrantă din aceste decizii directorului Agenției Executive pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

4. Decizia Parlamentului European din 27 aprilie 2017 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Executive pentru Consumatori, Sănătate, Agricultură și Alimente aferent exercițiului financiar 2015 (2016/2151(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015(27),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2016)0475 – C8-0269/2016)(28),

–  având în vedere conturile anuale finale ale Agenției Executive pentru Consumatori, Sănătate, Agricultură și Alimente pentru exercițiul financiar 2015(29),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul 2014 (COM(2016)0674) și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei care îl însoțesc (SWD(2016)0338, SWD(2016)0339),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune privind auditurile interne desfășurate în 2015 (COM(2016)0628) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește (SWD(2016)0322),

–  având în vedere Raportul Curții de Conturi privind conturile anuale ale Agenției Executive pentru Consumatori, Sănătate, Agricultură și Alimente pentru exercițiul financiar 2015, însoțit de răspunsul Agenției(30),

–  având în vedere declarația de asigurare(31) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul financiar 2015 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 21 februarie 2017 privind descărcarea de gestiune a agențiilor executive în ceea ce privește execuția bugetului pentru exercițiul financiar 2015 (05874/2017 – C8-0038/2017),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(32), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare(33), în special articolul 14 alineatul (3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1653/2004 al Comisiei din 21 septembrie 2004 de stabilire a Regulamentului financiar tip pentru agențiile executive, în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 58/2003 al Consiliului de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini privind gestionarea programelor comunitare(34), în special articolul 66 primul și al doilea paragraf,

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare 2013/770/UE a Comisiei din 17 decembrie 2013 de instituire a Agenției executive pentru consumatori, sănătate și alimente și de abrogare a Deciziei 2004/858/CE(35),

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare 2014/927/EU a Comisiei din 17 decembrie 2014 de modificare a Deciziei 2013/770/UE pentru a transforma „Agenția Executivă pentru Consumatori, Sănătate și Alimente” în „Agenția Executivă pentru Consumatori, Sănătate, Agricultură și Alimente”(36),

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate(A8-0150/2017),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele și, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare,

1.  acordă directorului Agenției Executive pentru Consumatori, Sănătate, Agricultură și Alimente descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Executive aferent exercițiului financiar 2015;

2.  își prezintă observațiile în rezoluția care face parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia și agențiile executive, precum și în Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul descărcării de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2015(37);

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia, precum și rezoluția care face parte integrantă din aceste decizii directorului Agenției Executive pentru Consumatori, Sănătate, Agricultură și Alimente, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

5. Decizia Parlamentului European din 27 aprilie 2017 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Executive a Consiliului European pentru Cercetare aferent exercițiului financiar 2015 (2016/2151(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015(38),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2016)0475 – C8-0269/2016)(39),

–  având în vedere conturile anuale finale ale Agenției Executive a Consiliului European pentru Cercetare pentru exercițiul financiar 2015(40),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul 2014 (COM(2016)0674) și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei care îl însoțesc (SWD(2016)0338, SWD(2016)0339),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune privind auditurile interne desfășurate în 2015 (COM(2016)0628) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește (SWD(2016)0322),

–  având în vedere Raportul Curții de Conturi privind conturile anuale ale Agenției Executive a Consiliului European pentru Cercetare pentru exercițiul financiar 2015, însoțit de răspunsul Agenției(41),

–  având în vedere declarația de asigurare(42) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul financiar 2015 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 21 februarie 2017 privind descărcarea de gestiune a agențiilor executive în ceea ce privește execuția bugetului pentru exercițiul financiar 2015 (05874/2017 – C8-0038/2017),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(43), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare(44), în special articolul 14 alineatul (3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1653/2004 al Comisiei din 21 septembrie 2004 de stabilire a Regulamentului financiar tip pentru agențiile executive, în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 58/2003 al Consiliului de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini privind gestionarea programelor comunitare(45), în special articolul 66 primul și al doilea paragraf,

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare 2013/779/UE a Comisiei din 17 decembrie 2013 de înființare a Agenției Executive a Consiliului European pentru Cercetare și de abrogare a Deciziei 2008/37/CE(46),

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate(A8-0150/2017),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele și, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare,

1.  acordă directorului Agenției Executive a Consiliului European pentru Cercetare descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Executive aferent exercițiului financiar 2015;

2.  își prezintă observațiile în rezoluția care face parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia și agențiile executive, precum și în Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul descărcării de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2015(47);

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia, precum și rezoluția care face parte integrantă din aceste decizii directorului Agenției Executive a Consiliului European pentru Cercetare, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

6. Decizia Parlamentului European din 27 aprilie 2017 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Executive pentru Cercetare aferent exercițiului financiar 2015 (2016/2151(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015(48),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2016)0475 – C8-0269/2016)(49),

–  având în vedere conturile anuale finale ale Agenției Executive pentru Cercetare pentru exercițiul financiar 2015(50),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul 2014 (COM(2016)0674) și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei care îl însoțesc (SWD(2016)0338, SWD(2016)0339),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune privind auditurile interne desfășurate în 2015 (COM(2016)0628) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește (SWD(2016)0322),

–  având în vedere Raportul Curții de Conturi privind conturile anuale ale Agenției Executive pentru Cercetare pentru exercițiul financiar 2015, însoțit de răspunsul Agenției(51),

–  având în vedere declarația de asigurare(52) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul financiar 2015 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 21 februarie 2017 privind descărcarea de gestiune a agențiilor executive în ceea ce privește execuția bugetară pentru exercițiul financiar 2015 (05874/2017 – C8-0038/2017),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(53), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare(54), în special articolul 14 alineatul (3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1653/2004 al Comisiei din 21 septembrie 2004 de stabilire a Regulamentului financiar tip pentru agențiile executive, în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 58/2003 al Consiliului de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini privind gestionarea programelor comunitare(55), în special articolul 66 primul și al doilea paragraf,

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare 2013/778/UE a Comisiei din 13 decembrie 2013 de înființare a Agenției Executive pentru Cercetare și de abrogare a Deciziei 2008/46/CE(56),

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate (A8-0150/2017),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele și, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare,

1.  acordă directorului Agenției Executive pentru Cercetare descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Executive aferent exercițiului financiar 2015;

2.  își prezintă observațiile în rezoluția care face parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia și agențiile executive, precum și în Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul descărcării de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2015(57);

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia, precum și rezoluția care face parte integrantă din aceste decizii directorului Agenției Executive pentru Cercetare, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

7. Decizia Parlamentului European din 27 aprilie 2017 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Executive pentru Inovare și Rețele aferent exercițiului financiar 2015 (2016/2151(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015(58),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2016)0475 – C8-0269/2016)(59),

–  având în vedere conturile anuale finale ale Agenției Executive pentru Inovare și Rețele pentru exercițiul financiar 2015(60),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul 2014 (COM(2016)0674) și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei care îl însoțesc (SWD(2016)0338, SWD(2016)0339),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune privind auditurile interne desfășurate în 2015 (COM(2016)0628) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește (SWD(2016)0322),

–  având în vedere Raportul Curții de Conturi privind conturile anuale ale Agenției Executive pentru Inovare și Rețele pentru exercițiul financiar 2015, însoțit de răspunsurile Agenției(61),

–  având în vedere declarația de asigurare(62) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul financiar 2015 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 21 februarie 2017 privind descărcarea de gestiune a agențiilor executive în ceea ce privește execuția bugetară pentru exercițiul financiar 2015 (05874/2017 – C8-0038/2017),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(63), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare(64), în special articolul 14 alineatul (3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1653/2004 al Comisiei din 21 septembrie 2004 de stabilire a Regulamentului financiar tip pentru agențiile executive, în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 58/2003 al Consiliului de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini privind gestionarea programelor comunitare(65), în special articolul 66 primul și al doilea paragraf,

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare 2013/801/UE a Comisiei din 23 decembrie 2013 de înființare a Agenției executive pentru inovare și rețele și de abrogare a Deciziei 2007/60/CE, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2008/593/CE(66),

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate (A8-0150/2017),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele și, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare;

1.  acordă directorului Agenției Executive pentru Inovare și Rețele descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Executive aferent exercițiului financiar 2015;

2.  își prezintă observațiile în rezoluția care face parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia și agențiile executive, precum și în Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul descărcării de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2015(67);

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia, precum și rezoluția care face parte integrantă din aceste decizii directorului Agenției Executive pentru Inovare și Rețele, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

8. Decizia Parlamentului European din 27 aprilie 2017 privind închiderea conturilor bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia (2016/2151(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015(68),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2016)0475 – C8-0269/2016)(69),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul 2014 (COM(2016)0674) și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei care îl însoțesc (SWD(2016)0338, SWD(2016)0339),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei pentru 2015 privind gestionarea și performanța bugetului UE (COM(2016)0446),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune privind auditurile interne desfășurate în 2015 (COM(2016)0628) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește (SWD(2016)0322),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2015, însoțit de răspunsurile instituțiilor(70), precum și rapoartele speciale ale Curții de Conturi,

–  având în vedere declarația de asigurare(71) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul financiar 2015 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 21 februarie 2017 privind descărcarea de gestiune care trebuie acordată Comisiei cu privire la execuția bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015 (05876/2017 – C8-0037/2017),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 21 februarie 2017 privind descărcarea de gestiune a agențiilor executive în ceea ce privește execuția bugetară pentru exercițiul financiar 2015 (05874/2017 – C8-0038/2017),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(72), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare(73), în special articolul 14 alineatele (2) și (3),

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate (A8-0150/2017),

1.  aprobă închiderea conturilor bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015;

2.  își prezintă observațiile în rezoluția care face parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia și agențiile executive, precum și în Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul descărcării de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2015(74);

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi, precum și parlamentelor naționale și instituțiilor de control naționale și regionale din statele membre și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

9. Rezoluția Parlamentului European din 27 aprilie 2017 conținând observațiile care fac parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia și agențiile executive (2016/2151(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere decizia sa privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia,

–  având în vedere deciziile sale privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetelor agențiilor executive aferente exercițiului financiar 2015,

–  având în vedere articolele 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(75) („Regulamentul financiar”)și Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii(76) („Normele de aplicare”),

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate (A8-0150/2017),

A.  întrucât Europa se confruntă cu o criză de încredere în instituțiile sale, situație pentru care fiecare instituție a Uniunii trebuie să își recunoască propria răspundere și care, prin urmare, obligă Parlamentul să fie deosebit de riguros atunci când examinează conturile Comisiei;

B.  întrucât instituțiile și statele membre ale Uniunii ar trebui să își îmbunătățească politica de comunicare pentru a-i informa în mod adecvat pe cetățeni în legătură cu rezultatele obținute de către bugetul Uniunii și cu valoarea adăugată a acestora;

C.  întrucât Parlamentul trebuie să își asume un angajament ferm față de preocupările cetățenilor Uniunii cu privire la domeniile în care este cheltuit bugetul Uniunii și la modul în care Uniunea le protejează interesele;

D.  întrucât instituțiile Uniunii ar trebui să depună eforturi în vederea unui sistem bugetar solid și rezilient al Uniunii care să dea dovadă nu numai de flexibilitate, ci și de agilitate, atât în perioade stabile, cât și de criză;

E.  întrucât politica de coeziune aduce o valoare adăugată clară, prin îmbunătățirea calității vieții cetățenilor din întreaga Europă, fiind o politică-cheie a solidarității și o sursă vitală de investiții publice;

F.  întrucât instituțiile Uniunii trebuie să ajungă la o înțelegere clară și să cadă de acord asupra priorităților politice europene și a bunurilor publice care ar trebui să fie finanțate în primul rând, pentru a răspunde preocupărilor cetățenilor noștri și a elimina lacunele politicilor noastre;

G.  întrucât, deși sunt limitate la 1 % din VNB-ul Uniunii, cheltuielile Uniunii reprezintă un instrument important pentru realizarea obiectivelor de politică la nivel european, utilizând valoarea adăugată europeană, și, în medie, reprezintă 1,9 % din cheltuielile publice globale ale statelor membre ale Uniunii;

H.  întrucât, deși procentele în cauză din bugetul UE considerate ca fiind a) o parte a cheltuielilor agregate generale ale statelor membre și b) un element necontabilizat/cheltuit în mod inadecvat/risipit al acestui buget sunt mici, sumele efective implicate sunt considerabile și, prin urmare, justifică o analiză minuțioasă;

I.  întrucât, în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia poartă responsabilitatea finală pentru execuția bugetului Uniunii, în timp ce statele membre au obligația de a coopera cu bună credință cu Comisia pentru a asigura utilizarea creditelor în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare;

J.  întrucât, atunci când Parlamentul acordă Comisiei descărcarea de gestiune, verifică dacă fondurile au fost utilizate corect și dacă obiectivele politice au fost atinse,

Bugetul, perioadele de programare și prioritățile politice

1.  observă că durata de șapte ani a actualului cadru financiar multianual nu este sincronizată cu mandatele de cinci ani ale Parlamentului și Comisiei și că acest lucru provoacă, de asemenea, decalaje între bugetul pentru exercițiul financiar și descărcarea de gestiune aferentă acestuia; subliniază, de asemenea, că ciclul de planificare strategică de 10 ani și Strategia Europa 2020 nu sunt aliniate, nici ele, cu ciclul de șapte ani de gestionare a bugetului UE; este de părere că acest lucru stă la baza unei deficiențe majore a structurii de guvernanță politică a Uniunii, întrucât Parlamentul și Comisia au obligații în temeiul acordurilor anterioare privind obiectivele politice și chestiunile financiare, ceea ce ar putea crea impresia că alegerile europene sunt irelevante în acest context;

2.  ia act de faptul că, în 2015, bugetul Uniunii a trebuit să sprijine realizarea obiectivelor a două programe politice pe termen lung diferite:

răspunzând în același timp la o serie de situații de criză: refugiații, insecuritatea din Europa și vecinătatea sa, instabilitatea financiară din Grecia și impactul economic al embargoului rusesc asupra exporturilor, în plus față de impactul prelungit al crizei financiare și al consecințelor sale structurale, și anume șomaj, sărăcie și inegalitate;

3.  observă că politicile Uniunii pot avea diferite obiective pe termen scurt, mediu și lung, a căror realizare nu poate fi, în mod evident, determinată de un singur cadru financiar multianual; consideră că ar trebui să se reflecteze asupra unui nou echilibru între stabilirea agendei politice, punerea în aplicare a politicilor și cadrul financiar;

4.  regretă că dispozițiile bugetare temporare nu oferă sistemul ideal pentru transpunerea aspirațiilor sociale și politice în obiective operaționale utile pentru programele și sistemele de cheltuieli;

5.  atrage atenția că, în 2020, va fi o ocazie de a alinia strategia pe termen lung și elaborarea politicilor cu ciclul bugetar și recomandă fructificarea acestei oportunități;

6.  este îngrijorat de faptul că ponderea cheltuielilor legate de climă în bugetul Uniunii a fost de doar 17,3 % în 2015 și de doar 17,6 % în medie pentru perioada 2014-2016, potrivit Curții de Conturi („Curtea”)(77), deși scopul era să ajungă la cel puțin 20 % în cursul perioadei financiare; subliniază, prin urmare, că, potrivit Curții, există un risc major ca obiectivul de 20 % să nu fie atins fără eforturi suplimentare pentru a combate schimbările climatice;

7.  evidențiază, în plus, că ținta de 20 % propusă pentru cheltuielile legate de climă a fost stabilită înainte de Acordul de la Paris; este convins că ar trebui depuse eforturi suplimentare pentru ca bugetul Uniunii să devină mai favorabil climei; subliniază, de asemenea, că revizuirea cadrului financiar multianual oferă o excelentă oportunitate pentru atingerea țintei de 20 % în ceea ce privește cheltuielile aferente acțiunilor legate de climă și pentru o eventuală majorare a acestui prag, în conformitate cu angajamentele internaționale ale UE asumate în cursul COP21;

8.  salută abordarea lansată de Comisie privind întocmirea bugetului în funcție de performanțe; consideră că bugetul Uniunii ar trebui să fie mai eficient și mai eficace decât oricând din cauza resurselor financiare limitate; regretă, cu toate acestea, faptul că Comisia se concentrează mai curând pe realizări decât pe rezultate;

Măsuri de adoptat

9.  susține sugestia făcută de Curte în nota sa de informare din 28 octombrie 2016 cu privire la evaluarea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual (punctele 39 și 40) că este timpul ca Comisia să exploreze alte opțiuni, cum ar fi:

10.  invită Comisia să înscrie pe ordinea de zi a următoarei reuniuni la nivel de experți pe tema bugetului axat pe rezultate sugestiile făcute de Curte la punctele 39 și 40 din nota sa de informare din 28 octombrie 2016 menţionată mai sus și recomandările formulate de grupul la nivel înalt, în vederea pregătirii următoarei Conferințe privind inițiativa „Bugetul UE axat pe rezultate”, în cadru căreia domeniile de politică în care ar trebui să fie cheltuit bugetul Uniunii vor fi dezbătute înainte de a decide cadrul financiar;

11.  sprijină toate recomandările formulate de Curte în raportul său special nr. 31/2016 și, în special, cea potrivit căreia Comisia ar trebui să exploreze toate oportunitățile potențiale, inclusiv revizuirea cadrului financiar multianual la jumătatea perioadei și revizuirea anumitor temeiuri juridice, pentru a asigura o reorientare reală mai accentuată către acțiunile în domeniul climei; solicită Curții să prezinte până la sfârșitul anului 2018 un raport de monitorizare privind cheltuielile din bugetul Uniunii legate de climă;

12.  invită Comisia să utilizeze în mai mare măsură oportunitățile privind rezerva de performanță din cadrul juridic existent, în vederea creării unui stimulent financiar veritabil pentru a îmbunătăți efectiv gestiunea financiară; solicită, de asemenea, o consolidare a rezervei de performanță ca instrument, prin mărirea componentei legate de performanță în următorul cadru legislativ;

13.  solicită Comisiei să își orienteze prioritățile spre realizarea cu succes a Strategiei Europa 2020 utilizând instrumentele semestrului european;

14.  invită Comisia să stabilească proiecte de priorități politice pentru perioada financiară care începe în 2021 și să prezinte textul Parlamentului într-o etapă timpurie;

15.  regretă faptul că Comisia nu a realizat o evaluare cuprinzătoare a Strategiei Europa 2020, pentru a asigura punerea sa în aplicare în cadrul Agendei strategice pentru Uniune într-o lume în schimbare, adoptată de Consiliul European în iunie 2014, așa cum prevede agenda respectivă;

16.  invită Comisia să ia în considerare Acordul de la Paris și să majoreze imediat obiectivul de cheltuieli de la bugetul Uniunii legate de climă, de la 20 % la 30 %;

17.  invită Comisia să conceapă viitoarele bugete ale Uniunii în așa fel încât să o facă mai eficientă și mai eficace și să alinieze mai bine aceste bugete cu obiectivele Strategiei Europa 2020, obiectivele Uniunii în materie de climă și angajamentele internaționale ale Uniunii;

Bugetele alternative

18.  atrage atenția asupra faptului că numeroase mecanisme financiare care sprijină politicile Uniunii nu sunt finanțate direct din bugetul Uniunii și nici nu sunt înregistrate în bilanțul acesteia: printre ele se numără Fondul european de stabilitate financiară, Mecanismul european de stabilitate, mecanismul unic de rezoluție și Fondul european de investiții, care este legat de Banca Europeană de Investiții;

19.  observă că alte mecanisme sunt înregistrate doar parțial în bilanțul Uniunii, de exemplu mecanismele de finanțare mixtă și Fondul european pentru investiții strategice;

20.  subliniază utilizarea crescândă a instrumentelor financiare compuse în principal din împrumuturi, instrumente de capitaluri proprii, garanții, instrumente de partajare a riscurilor în cadrul gestiunii indirecte pentru perioada 2014-2020 și subliniază, de asemenea, faptul că Banca Europeană de Investiții a gestionat aproape toate instrumentele financiare în cadrul gestiunii indirecte; consideră că nu există informații suficiente pentru a evalua rezultatele obținute de instrumentele respective, în special în ceea ce privește impactul social și de mediu al acestora; subliniază că instrumentele financiare pot completa granturile, dar nu ar trebui să le înlocuiască;

21.  regretă că utilizarea crescândă a acestor instrumente financiare, precum și a instrumentelor financiare în cadrul gestiunii partajate (instrumente de inginerie financiară) prezintă riscuri mai mari nu numai pentru menținerea unui buget al Uniunii suficient și care să reprezinte un instrument credibil, atât în vederea obiectivelor actuale, cât și a celor viitoare, ci și pentru responsabilitatea și coordonarea politicilor și acțiunilor Uniunii; subliniază că extinderea utilizării instrumentelor financiare ar trebui să fie precedată de o evaluare cuprinzătoare a rezultatelor, realizărilor și eficienței lor; atrage atenția asupra rapoartelor speciale ale Curții(78) afirmă că instrumentele financiare nu funcționează conform așteptărilor și/sau sunt supradimensionate și/sau nu au succes în atragerea de capital privat;

22.  avertizează Comisia că instrumentele financiare sau orice mecanism de finanțare nu trebuie să fie neapărat legate de obiectivele și țintele politice ale Uniunii și ar putea finanța proiecte care nu sunt în concordanță cu angajamentele Uniunii;

23.  subliniază că lansarea Mecanismului pentru interconectarea Europei a fost întârziată de lansarea Fondului european pentru investiții strategice, iar Fondul european pentru investiții strategice va afecta și utilizarea altor instrumente financiare;

Măsuri de adoptat

24.  îndeamnă Comisia să propună măsuri pentru ca mecanismele Uniunii de finanțare pentru execuția bugetului UE – care includ, în prezent, diferite instrumente și combinații ale acestora, cum ar fi, de exemplu programele, fondurile structurale și de investiții, fondurile fiduciare, fondul de investiții strategice, fondurile de garantare, facilitățile, instrumentele financiare, instrumentele de asistență macrofinanciară etc. - să devină mai clare, mai simple, mai coerente și mai bine echipate pentru a asigura un grad suficient de transparență, de răspundere, de performanță și de înțelegere de către public a modului în care sunt finanțate politicile Uniunii și beneficiile pe care le aduc; regretă că propunerea pentru un nou regulament financiar din septembrie 2016 nu abordează aceste probleme în mod adecvat;

25.  solicită Comisiei să reevalueze evaluarea ex-ante realizată pentru instrumentul de datorie al Mecanismului pentru interconectarea Europei, ținând seama de crearea Fondului european pentru investiții strategice, și, de asemenea, să prezinte Parlamentului o evaluare a impactului Fondului european pentru investiții strategice asupra altor programe și instrumente financiare ale Uniunii;

26.  solicită Curții să evalueze contribuția instrumentelor financiare și a mecanismelor de finanțare (enumerate la punctul 24) la Strategia Europa 2020; invită Comisia să ia toate măsurile relevante pentru a se asigura că instrumentele financiare și toate mecanismele de finanțare sunt compatibile cu strategia, cu obiectivele și cu angajamentele Uniunii;

27.  salută intenția comisarului Oettinger de a reintegra, pe termen lung, diversele bugete alternative în bugetul Uniunii; consideră că acest lucru ar mări enorm responsabilitatea democratică; este ferm convins că această problemă ar trebui să fie rezolvată cât mai curând posibil, dar cel târziu până la sfârșitul următoarei perioade de programare financiară invită Comisia să pregătească o comunicare pe această temă până în noiembrie 2017;

Gestiunea bugetară și financiară

28.  regretă întârzierile semnificative înregistrate în utilizarea fondurilor structurale în perioada 2007-2013; constată că, la sfârșitul lui 2015, un procentaj de 10 % din suma totală de 446,2 miliarde EUR alocată pentru toate programele operaționale aprobate era încă restant;

29.  subliniază că această situație poate să reprezinte, într-adevăr, o provocare majoră și să compromită eficacitatea fondurilor structurale și de investiții europene, întrucât, în unele state membre, suma reprezentând contribuția care nu a fost solicitată de la Uniune, plus cofinanțarea națională necesară, depășește 15% din totalul cheltuielilor publice globale în cadrul ultimelor două perioade de programare financiară, 2007-2013 și 2014-2020;

30.  observă cu îngrijorare că, la sfârșitul lui 2015, cinci state membre (Republica Cehă, Spania, Italia, Polonia și România) sunt beneficiarii principali a peste jumătate din creditele de angajament neutilizate aferente fondurilor structurale care nu au generat plăți în perioada de programare 2007-2013 și că motivele întârzierii lor sunt diverse: lipsa capacității și a asistenței administrative, lipsa resurselor naționale pentru cofinanțarea acțiunilor Uniunii, întârzieri în prezentarea programelor regionale pentru cadru financiar multianual 2014-2020 etc.;

31.  evidențiază că o noutate în acest cadru financiar multianual constă în faptul că sumele neutilizate din cadrul plafonului pentru plăți și din cel al plafonului pentru angajamente determină în mod automat creșterea flexibilității pentru exercițiile următoare;

32.  subliniază că, în 2015, nivelul angajamentelor a fost mai mare decât în orice alt exercițiu anterior, situându-se foarte aproape de limita generală (97,7 % din suma disponibilă);

33.  evidențiază că, în 2015, trei sferturi din cheltuielile operaționale au fost efectuate în cadrul unor sisteme cărora li se aplicau normele aferente cadrul financiar multianual anterior: și anume, subvențiile pentru agricultori aferente exercițiului 2014, proiectele din domeniul coeziunii, proiectele de cercetare aferente celui de Al șaptelea program-cadru, care a început în 2007;

34.  consideră inacceptabil faptul că, până la sfârșitul lui 2015, mai puțin de 20 % dintre autoritățile naționale responsabile de fondurile structurale și de investiții europene, cu excepția Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală, fuseseră desemnate de statele membre; consideră că aceste desemnări reprezintă un pas necesar pentru ca autoritățile statelor membre să transmită Comisiei declarații de cheltuieli; este de părere că noutățile semnificative introduse pentru perioada 2014-2020 conduc la dificultăți administrative, în ciuda eforturilor de simplificare;

35.  subliniază că dificultățile legate de încheierea procedurilor de evaluare a conformității în privința noului sistem de gestiune și control, care apar, în general, la începutul perioadei de programare reprezintă un motiv serios pentru întârzierile în absorbție;

36.  observă că recesiunea economică mondială, care are un efect direct sub forma măsurilor de restricție bugetară aplicate bugetelor publice și a dificultăților de obținere a finanțării interne, reprezintă, de asemenea, un factor principal care întârzie absorbția;

37.  regretă profund că, în consecință, există riscul ca întârzierile înregistrate în execuția bugetară a perioadei de programare 2014-2020 să fie chiar mai importante decât cele înregistrate în perioada 2007-2013; își exprimă temerea că viitorul cadru financiar multianual ar putea începe cu un nivel fără precedent de ridicat al angajamentelor restante („RAL”), care ar putea periclita gestiunea bugetului Uniunii în primii ani; speră că Comisia Europeană a tras învățăminte din acest lucru, astfel încât să prevină producerea unor întârzieri similare în viitor;

38.  observă că, în martie 2015, Comisia a adoptat un plan de plăți care prezintă măsurile pe termen scurt de reducere a nivelului facturilor neplătite, dar subliniază că, deși aceste măsuri urmăresc să îmbunătățească gestiunea fluxurilor de numerar pe termen mai scurt pentru tratarea nivelului ridicat al angajamentelor restante, este necesară o perspectivă pe termen mai lung, precum și o evaluare amănunțită a cauzelor subiacente (dificultăți administrative și operaționale, restricții macroeconomice etc.) în vederea stabilirii unei strategii eficiente pentru evitarea în viitor a acestor neplăți;

39.  subliniază că declanșarea articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană ar putea crea probleme în ceea ce privește modul în care este gestionat bugetul Uniunii, în special în ceea ce privește plățile; evidențiază necesitatea de a include acest element crucial în orice acord provizoriu sau definitiv cu orice stat membru care se retrage;

Măsuri de adoptat

40.  solicită Comisiei să ia măsuri pentru a respecta cu strictețe normele și calendarele în ceea ce privește angajamentele restante, inclusiv:

41.  își reiterează solicitarea ca Comisia să stabilească anual o previziune actualizată privind fluxurile de numerar pe termen lung, care să acopere un interval între șapte și zece ani, precizând plafoanele bugetare, necesarul de plăți, constrângerile legate de capacități și potențialele dezangajări, pentru a corela mai bine fondurile disponibile cu necesitățile de plată;

42.  solicită ca, în regim de urgență, dată fiind situația precară în care se află în prezent mai multe state membre, Comisia să aibă în vedere, în cadrul gestiunii sale bugetare și financiare, constrângerile în materie de capacități și condițiile socioeconomice specifice care există în anumite state membre; solicită Comisiei să utilizeze toate instrumentele disponibile prin intermediul asistenței tehnice și al noului Program de sprijin pentru reforme structurale în vederea sprijinirii acestor state membre, pentru a se evita subutilizarea fondurilor și pentru a se crește ratele de absorbție, în special în domeniul fondurilor structurale și de investiții europene;

43.  reiterează nevoia de simplificare și claritate a normelor și procedurilor atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, pentru a facilita accesul beneficiarilor la fondurile Uniunii și a se asigura buna gestionare a acestor fonduri de către serviciile administrative; consideră că simplificarea va contribui la alocarea rapidă a fondurilor, la înregistrarea unor rate de absorbție mai ridicate, la creșterea eficienței și a transparenței, la scăderea numărului de erori în execuție și la scurtarea termenelor de plată; consideră că este necesar să se ajungă la un echilibru între simplificare și stabilitatea normelor, a procedurilor și a controalelor; observă că, în orice caz, furnizarea unor informații și orientări suficiente către solicitanții și beneficiarii potențiali reprezintă o condiție prealabilă necesară pentru o execuție reușită;

44.  invită Comisia să nu opereze noi reduceri ale asistenței tehnice aflate la dispoziția sa și să elaboreze un plan de acțiune pentru o absorbție eficace și în timp util, punând accentul mai ales pe statele membre și regiunile care au rămas în urmă și înregistrează rate de absorbție scăzute;

Instrumentele de inginerie financiară

45.  regretă că doar 75 %(79) din contribuțiile la instrumentele de inginerie financiară pentru perioada de programare 2007-2013 au fost plătite beneficiarilor finali până la sfârșitul lui 2015 în cadrul gestiunii partajate (57 % au fost plătite până la sfârșitul lui 2014 și 37 % până la sfârșitul lui 2012) și că sumele în numerar deținute în instrumentele financiare în cadrul gestiunii indirecte rămân ridicate (1,3 miliarde EUR în 2015; 1,3 miliarde EUR în 2014; 1,4 miliarde EUR în 2013);

46.  constată cu îngrijorare faptul că sumele neutilizate din instrumentele financiare rămân relativ ridicate, un procentaj de 80 % fiind concentrat în cinci state membre la sfârșitul lui 2014 (Italia reprezentând 45 % din total); consideră că Comisia ar trebui să elaboreze o evaluare cuprinzătoare a acestor instrumente până la sfârșitul anului 2018, pentru a stabili dacă să le continue în viitoarea perioadă de programare financiară;

47.  solicită Comisiei să recupereze soldurile de numerar neutilizate din instrumentele financiare care fac obiectul gestiunii partajate, precum și restul fondurilor neutilizate din instrumentele financiare aflate în gestiune indirectă care țin de cadrele financiare multianuale anterioare, pentru care perioadele de eligibilitate au expirat;

Declarația de asigurare a Curții

48.  salută faptul că Curtea a formulat o opinie fără rezerve privind fiabilitatea conturilor aferente exercițiului 2015, așa cum a procedat începând cu 2007, concluzionând că veniturile nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare în 2015 și constatând cu satisfacție că angajamentele subiacente conturilor aferente exercițiului încheiat la 31 decembrie 2015 sunt conforme cu legile și reglementările în vigoare sub toate aspectele semnificative;

49.  regretă profund faptul că, pentru al 22-lea an consecutiv, plățile sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare din cauza eficacității parțiale a sistemelor de supraveghere și de control;

50.  regretă faptul că, în pofida unei îmbunătățiri, plățile sunt afectate de o rată de eroare cea mai probabilă de 3,8 %; reamintește că, în ceea ce privește plățile, rata de eroare cea mai probabilă a fost estimată la 4,4 % în exercițiul financiar 2014, la 4,7 % în exercițiul financiar 2013, la 4,8 % în exercițiul financiar 2012 și la 3,9 % în exercițiul financiar 2011;

51.  subliniază că, chiar dacă situația s-a îmbunătățit în ultimii ani, rata de eroare cea mai probabilă este în continuare cu mult peste pragul de semnificație de 2 %; subliniază că, dacă ar fi utilizat toate informațiile aflate la dispoziția lor, Comisia, autoritățile statelor membre sau auditorii independenți ar fi putut preveni sau detecta și corecta o parte semnificativă a erorilor înainte ca plățile aferente să fie efectuate; nu poate accepta ca informațiile disponibile să nu fie utilizate pentru a reduce nivelul erorilor; își exprimă convingerea că statele membre au un rol esențial în această privință; îndeamnă statele membre să folosească toate informațiile disponibile pentru a preveni, depista și corecta orice eroare și să acționeze în consecință;

52.  regretă că, din cauza unei modificări aduse în 2015 cadrului juridic al politicii agricole comune, Curtea nu mai include ecocondiționalitatea în cadrul testelor sale efectuate pe operațiuni, îngreunând comparația cu exercițiul financiar precedent; în 2014, astfel de erori au contribuit cu 0,6 puncte procentuale la nivelul de eroare global estimat pentru rubrica 2 din cadrul financiar multianual „Resurse naturale”, în timp ce contribuțiile lor anuale la nivelul de eroare global estimat se situa între 0,1 și 0,2 puncte procentuale în perioada 2011-2014;

53.  constată cu preocupare că, dacă măsurile corective adoptate de statele membre și de Comisie nu ar fi fost aplicate în cazul plăților auditate de Curte, nivelul de eroare global estimat ar fi fost de 4,3 %, și nu de 3,8 %;

54.  observă că tipul de gestionare are un impact limitat asupra nivelului de eroare, întrucât Curtea constată aproape același nivel estimat de eroare în cadrul gestiunii partajate cu statele membre (4,0 %) și pentru cheltuielile gestionate direct de către Comisie (3,9 %);

55.  atrage atenția asupra faptului că Curtea a constatat cele mai ridicate niveluri estimate de eroare în ceea ce privește cheltuielile de la rubricile „Coeziune economică, socială și teritorială” (5,2 %) și „Competitivitate pentru creștere și locuri de muncă” (4,4 %), în timp ce rubrica „Cheltuieli administrative” a înregistrat cel mai scăzut nivel estimat de eroare (0,6 %); subliniază că, în general, erorile nu constituie fraude; recomandă Curții să inițieze un raport special care să examineze și să compare aceste domenii, cu scopul de a produce un document concis privind „cele mai bune practici”;

56.  observă că profilurile de risc diferite care caracterizează sistemele bazate pe rambursare și sistemele bazate pe drepturi la plată au avut o influență majoră asupra nivelului erorilor în diferitele domenii de cheltuieli; în cazul în care Uniunea rambursează costurile eligibile aferente unor activități eligibile pe baza unor declarații de cheltuieli depuse de beneficiari, nivelul de eroare este de 5,2 %, iar în cazul în care plățile se efectuează pe baza îndeplinirii condițiilor mai degrabă decât a rambursării costurilor, rata de eroare este de 1,9 %; recomandă Curții să examineze și să compare aceste domenii în vederea realizării unui raport special privind cele mai bune practici;

Raportul anual privind gestionarea și performanța: realizările în materie de gestiune și instrumentele de guvernanță internă ale Comisiei

57.  observă că, în comparație cu situația din 2014, suma expusă riscului în cadrul plăților, astfel cum a fost determinată de Comisie în Raportul său anual pentru 2015 privind gestionarea și performanța bugetului UE (COM(2016)0446) a scăzut cu aproximativ 10 %, fapt care se datorează în special reducerii sumei expuse riscului raportate în agricultură;

58.  subliniază că Comisia recunoaște faptul că cheltuielile sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare, astfel cum este prezentat în Raportul său anual pentru 2015 privind gestionarea și performanța, suma expusă riscului situându-se între 3,3 și 4,5 miliarde EUR, ceea ce reprezintă între 2,3 % și 3,1 % din plăți; constată că Comisia estimează că, în următorii ani, va identifica și va corecta erori în valoare cuprinsă între 2,1 și 2,7 miliarde EUR;

59.  împărtășește opinia Curții, care consideră că metodologia utilizată de Comisie pentru estimarea sumei sale expuse riscului s-a îmbunătățit în ultimii ani, dar că estimările direcțiilor generale individuale privind nivelul cheltuielilor neconforme cu reglementările nu se bazează pe o metodologie uniformă (a se vedea în special punctul 1.38 din raportul anual pe 2015 al Curții); recomandă reglementarea și standardizarea acestei practici cât mai curând posibil;

60.  observă că, în pofida unor îmbunătățiri, Comisia nu a eliminat riscul ca impactul acțiunilor corective să fie supraevaluat;

61.  evidențiază în special faptul că, pentru mai mult din trei sferturi din exercițiul 2015, direcțiile generale ale Comisiei își bazează estimările privind sumele expuse riscului pe datele furnizate de autoritățile naționale, deși din rapoartele anuale de activitate ale direcțiilor generale vizate din cadrul Comisiei Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală (DG AGRI) și Direcția Generală Politică Regională și Urbană a Comisiei (DG REGIO)) reiese că fiabilitatea rapoartelor de control ale statelor membre rămâne problematică, deși raportarea datelor de către statele membre s-a îmbunătățit; consideră inacceptabil faptul că statele membre nu cooperează în mod corect cu Comisia în ceea ce privește rapoartele de control și fiabilitatea acestora;

62.  subliniază că sarcina de control a utilizatorilor finali s-ar reduce dacă s-ar aplica o abordare de tip „audit unic”, în cadrul căreia auditul european nu s-ar efectua separat, ci s-ar baza pe auditurile naționale; constată că o astfel de linie continuă a responsabilității va fi însă posibilă doar dacă auditurile naționale vor fi corespunzătoare și dacă Comisia și statele membre ar conveni asupra principiilor și interpretărilor; invită Comisia să aibă o atitudine proactivă în această privință, publicând orientări;

63.  este de părere că acordarea descărcării de gestiune ar trebui să depindă de îmbunătățirea necesară a gestiunii financiare la nivelul statelor membre; semnalează, în acest context, instrumentul reprezentat de declarațiile naționale, care ar putea contribui la atingerea unui grad mai mare de responsabilitate și de asumare a responsabilității la nivel național;

64.  subliniază că, datorită specificității programării multianuale și complexității și acumulării normelor regionale, naționale și ale Uniunii care se aplică procedurii bugetare și întrucât erorile pot fi corectate la mai mult de 10 ani după producerea lor, este artificial să se bazeze impactul estimat al corecțiilor viitoare pe corecțiile înregistrate pe parcursul ultimilor șase ani;

65.  subliniază, în acest context, că, în cazul în care Comisia ar fi sigură de eficacitatea capacității sale de corecție, directorii generali nu ar trebui să formuleze rezerve financiare în rapoartele lor anuale de activitate;

66.  subliniază că Comisia a raportat(80)corecții financiare și recuperări executate în valoare totală de 3,9 miliarde EUR; constată că Curtea le-a încadrat în trei categorii: 1,2 miliarde EUR din corecții și recuperări au fost aplicate la sursă înainte de acceptarea cheltuielilor de către Comisie (agricultură, coeziune, gestiune directă/indirectă); 1,1 miliarde EUR reprezintă retrageri de către statele membre realizate după acceptarea cheltuielilor, prin înlocuirea sumelor neeligibile cu noi proiecte în domeniul coeziunii; 1,6 miliarde EUR corecții nete (agricultură, gestiune directă/indirectă);

67.  subliniază că, în cazul în care există un risc ridicat de nereguli, cea mai bună practică cere să fie examinate riscurile și să se cuantifice nivelul acestora și impactul potențial; regretă că, în raportările efectuate cu privire la acest subiect, Comisia acordă o atenție mare „capacității de corecție”, mai degrabă decât cuantificării și analizării naturii erorilor pe care le identifică și adoptării unor măsuri de prevenire adecvate pentru a evita astfel de erori; evidențiază în special faptul că comunicările Comisiei privind protecția bugetului Uniunii nu cuprind nicio estimare a nivelului de neregularitate prezent în cererile de rambursare inițiale sau aprobate;

68.  împărtășește opinia exprimată de Curte în raportul său special nr. 27/2016, potrivit căreia, din cauza distincției introduse prin reforma Kinnock-Prodi între „responsabilitatea politică a comisarilor” și responsabilitatea operațională a directorilor generali, nu a fost întotdeauna clar dacă „responsabilitatea politică” include asumarea responsabilității pentru execuția bugetară de către direcțiile generale sau dacă este distinctă de aceasta (a se vedea punctul 5 din sinteza raportului special nr. 27/2016 al Curţii);

69.  subliniază că colegiul comisarilor nu își asumă responsabilitatea pentru conturile anuale printr-o prefață sau printr-un raport întocmit de Președinte sau de comisarul pentru buget și că Comisia nu elaborează o declarație anuală privind guvernanța sau privind controlul intern, așa cum o cer bunele practici și așa cum se întâmplă în mod obișnuit în statele membre;

Măsuri de adoptat

70.  invită, din nou, Comisia și statele membre să instituie proceduri solide prin care să confirme data, originea și cuantumul măsurilor de corecție și să prezinte informații care să reconcilieze, în măsura posibilului, exercițiul în cursul căruia se efectuează plățile în cauză, exercițiul în cursul căruia se detectează eroarea legată de acestea și exercițiul în cursul căruia recuperările sau corecțiile financiare sunt publicate în notele care însoțesc conturile;

71.  invită, din nou, Comisia să publice anual o declarație unică de asigurare adecvată bazată pe rapoartele anuale de activitate ale directorilor generali și să realizeze propria estimare statistică a nivelului de eroare; solicită Comisiei să evalueze în mod separat cuantumul fondurilor Uniunii pe care intenționează să le recupereze prin recuperări sau corecții financiare legate de exercițiul financiar 2015;

72.  solicită Comisiei să realizeze o analiză aprofundată privind așa-numitele „proiecte retrospective”, și anume practica de transfer în cadrul programelor operaționale regionale al unor proiecte care au fost deja lansate de către autorități cu altă finanțare și care pot îngloba sau înlocui măsurile sau proiectele care prezintă dificultăți operaționale sau în cazul cărora s-a constatat că prezintă nereguli, iar această analiză ar trebui să includă evaluări ex-ante, pentru a verifica dacă proiectele cu care au fost înlocuite duc la realizarea obiectivelor planificate;

73.  solicită Comisiei să adauge o declarație anuală privind guvernanța și controlul intern la situația financiară, care să cuprindă în special:

și să furnizeze în Comunicarea sa privind protecția bugetului Uniunii o estimare a nivelului de neregularitate prezent în cererile de rambursare inițiale sau aprobate;

74.  invită statele membre să furnizeze Comisiei Europene date fiabile, în special privind rapoartele de control;

Rezerve politice

75.  susține rezervele formulate de directorii generali ai DG REGIO, Direcția Generală Afaceri Maritime și Pescuit (DG MARE), Direcția Generală Migrație și Afaceri Interne (DG HOME), Direcția Generală Cooperare Internațională și Dezvoltare (DG DEVCO) și DG AGRI, în raportul lor anual de activitate; este de părere că aceste rezerve demonstrează că procedurile de control instituite în cadrul Comisiei și al statelor membre nu pot oferi garanțiile necesare privind legalitatea și regularitatea tuturor operațiunilor subiacente din domeniile de politici corespunzătoare;

76.  se întreabă care sunt motivele pentru care directorul general al Direcției Generale Cercetare și Inovare (DG RTD) continuă, la fel ca în anii precedenți, să formuleze o rezervă orizontală privind toate plățile și declarațiile de cheltuieli aferente celui de Al șaptelea program-cadru; solicită Comisiei să elaboreze, în sfârșit, o abordare bazată pe riscuri mai relevantă și să utilizeze rezerve specifice atunci când este necesar;

Obținerea de rezultate de la bugetul Uniunii

Raportul anual privind gestionarea și performanța: evaluarea performanței

77.  observă că Raportul anual pentru 2015 privind gestionarea și performanța, este rezultatul combinării a două rapoarte anterioare: raportul de evaluare întocmit în conformitate cu articolul 318 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și raportul de sinteză prevăzut la articolul 66 alineatul (9) din Regulamentul financiar;

78.  salută faptul că, pentru fiecare dintre rubricile bugetare, raportul oferă informații privind stadiul de punere în aplicare a programelor aferente cadrului financiar multianual 2014-2020, dovezi privind rezultatele programelor aferente cadrului financiar multianual 2007-2013 și prezintă, de asemenea, legăturile cu Strategia Europa 2020;

79.  regretă că așa-numitul raport de evaluare, confundă pe de o parte, descrierile activităților cu rezultatele și încearcă, pe de altă parte, să evalueze impactul politicilor și face promisiuni pentru viitor;

80.  reamintește că statele membre nu sunt obligate să includă indicatori comuni în programele lor, cu excepția Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și a Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală, iar etapa inițială de control de la nivelul statelor membre nu prevede realizarea de evaluări ale rezultatelor;

81.  regretă că, în loc să își simplifice instrumentele de guvernanță internă, Comisia a adăugat un nou plan strategic multianual pentru fiecare departament al Comisiei, bazat pe obiective generale comune care acoperă cele zece priorități politice ale Comisiei Juncker și care sprijină îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și a obligațiilor ce decurg din tratat;

82.  își reiterează apelul în favoarea concentrării tematice, exprimat în raportul său referitor la descărcarea de gestiune aferentă exercițiului bugetar 2014; invită Comisia să investigheze în ce măsură concentrarea tematică ar putea să contribuie la simplificare și la reducerea sarcinii de reglementare și a sarcinii de control;

83.  solicită Comisiei să își adopte raportul anual privind gestionarea și performanța în timp util, astfel încât Curtea să îl poată lua în considerare în cadrul raportului său anual; insistă asupra faptului că informațiile furnizate de acest raport ar trebui să fie cât mai obiective și să conțină o evaluare cuprinzătoare a rezultatelor obținute în anul precedent de către Comisie în cursul aplicării politicilor sale; solicită Comisiei să analizeze necesitatea unei perioade de programare politică pe termen lung, cum este Strategia Europa 2020, cu o durată de 10 ani;

84.  atrage atenția că este necesar ca procesul de stabilire a indicatorilor de performanță să fie transparent și democratic și să implice toate instituțiile Uniunii, toți partenerii și toate părțile interesate vizate, pentru a face indicatorii adecvați scopului de a măsura execuția bugetului Uniunii, precum și pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor Uniunii;

Măsuri de adoptat

85.  solicită Comisiei să evalueze mai bine în următoarele sale rapoarte de performanță realizările și rezultatele tuturor politicilor; solicită Comisiei să prezinte în mod clar și sintetic contribuția politicilor europene la obiectivele Uniunii și să evalueze contribuția acestora la obiectivele Strategiei Europa 2020;

Orizont 2020

86.  reamintește că programul Orizont 2020 reprezintă un program ambițios și amplu, al cărui obiectiv general se bazează pe trei priorități: excelența științifică, poziția de lider în sectorul industrial și provocările societale;

87.  observă că Comisia Juncker a adoptat zece priorități politice pentru perioada 2014-2019 care nu sunt exact aceleași ca prioritățile Strategiei Europa 2020; se ajunge astfel la o situație în care cadrul juridic și bugetul alocat programului Orizont 2020 reflectă Strategia Europa 2020, deși Comisia, în cadrul implementării programului Orizont 2020, a reorientat din 2014 planificarea strategică și mecanismele de gestionare în direcția îndeplinirii celor zece priorități politice;

88.  regretă că, până în prezent, Comisia nu a definit relația dintre cele două seturi de priorități și solicită Comisiei să clarifice aceste legături;

89.  subliniază că un factor-cheie pentru succesul Orizont 2020 îl reprezintă crearea unei sinergii și a unei complementarități efective între programele naționale și cele europene în domeniul cercetării și inovării; observă că Comisia intenționează să analizeze impactul și sinergiile dintre Orizont 2020 și fondurile structurale și de investiții europene în cadrul evaluării intermediare a acestui program;

90.  ia act de cele două exemple de complementaritate între programe de cercetare naționale și de la nivelul Uniunii prezentate în Raportul anual al Curții pe 2015 și de faptul că instituțiile supreme de audit ale Bulgariei și Portugaliei au constatat că, în țările lor, deși există unele domenii în care programele de cercetare naționale și cele ale Uniunii sunt complementare, au existat, de asemenea, anumite deficiențe la nivel național legate de indicatorii aferenți programului Orizont 2020 din cadrul planurilor de acțiune și al strategiilor naționale și unele probleme de coordonare și interacțiune între toți participanții la programul Orizont 2020 la nivel național(81); ia act, de asemenea, de faptul că Bulgaria a fost primul stat membru care a utilizat în mod voluntar mecanismul de sprijin al politicilor din cadrul programului Orizont 2020 și încurajează Comisia să sprijine în continuare statele membre care au nevoie să își modernizeze sectoarele cercetării și inovării;

91.  reamintește că cadrul juridic al Orizont 2020 introduce câteva elemente importante pentru gestionarea performanței, cum ar fi obiectivele și indicatorii-cheie de performanță; subliniază că, per ansamblu, obiectivele și indicatorii conveniți reprezintă, într-adevăr, o reală îmbunătățire față de programele-cadru anterioare;

92.  subliniază că indicatorii de performanță utilizați în cadrul programului Orizont 2020 prezintă în continuare unele deficiențe, de exemplu:

93.  regretă constatarea Curții, potrivit căreia Comisia nu utilizează programele de activitate și cererile de propuneri aferente din cadrul Orizont 2020 pentru a pune în mai mare măsură accentul necesar asupra performanței(83);

94.  ia act cu satisfacție de faptul că obiectivele propunerilor și ale acordurilor de grant examinate de Curte s-au axat suficient pe performanță atunci când acest lucru a fost solicitat de Comisie și că această constatare este valabilă și pentru procesul de evaluare a acestor propuneri;

95.  regretă că, în programele de activitate individuale prin care este aplicat programul Orizont 2020 și în cererile de propuneri conexe, utilizarea conceptului mai larg de „impact preconizat” în locul celui de „rezultat preconizat” sporește riscul ca informațiile furnizate referitor la această parte să fie prea generale, îngreunând astfel agregarea evaluării performanței programului Orizont 2020(84);

96.  este preocupat de faptul că Comisia nu utilizează întotdeauna cu consecvență conceptele-cheie legate de performanță (de exemplu: „realizare”, „produse”, „rezultate” și „impact”);

97.  regretă constatarea Curții, potrivit căreia, în cadrul Orizont 2020, sistemul existent nu îi permite Comisiei să monitorizeze separat cheltuielile și performanța pentru domeniul cercetării și al dezvoltării și pentru cel al inovării și nici să realizeze o raportare separată cu privire la aceste aspecte; în plus, deși contribuția financiară a programului Orizont 2020 la Strategia Europa 2020 este bine stabilită în cadrul procesului bugetar prin fișe de program publicate, este regretabil că Comisia nu a raportat încă în mod util cu privire la implementarea acestui program și la contribuția sa la Strategia Europa 2020; invită Comisia să prezinte un raport privind implementarea programului Orizont 2020 și contribuția acestuia la Strategia Europa 2020, redactat într-un mod util, pe măsură ce rezultatele programului devin disponibile;

98.  sugerează că rolul punctelor naționale de contact ar trebui să devină mai important, pentru a asigura suport tehnic de calitate la fața locului; consideră că evaluarea anuală a rezultatelor, cursurile de formare și stimularea punctelor naționale de contact cu performanțe bune vor crește rata de succes a programului Orizont 2020;

Măsuri de adoptat

99.  invită Comisia să prezinte, în viitoarele sale rapoarte privind performanța, contribuția programului Orizont 2020 la Strategia Europa 2020, într-un mod clar și exhaustiv;

Planurile de gestiune și rapoartele anuale de activitate ale unui număr de patru direcții generale responsabile de cheltuielile care țin de rubrica „Resurse naturale”

100.  regretă observațiile Curții, potrivit cărora numeroase obiective utilizate în planurile de gestiune și în rapoartele anuale de activitate ale DG AGRI, DG CLIMA, DG ENVI și DG MARE erau preluate direct din documente legislative sau din documente de politică și nu erau suficient de detaliate pentru a fi utilizate în scopuri de gestiune și de monitorizare;

Măsuri de adoptat

101.  solicită Comisiei:

Venituri

102.  salută faptul că ansamblul probelor de audit ale Curții demonstrează că veniturile nu sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare și, în special, că sistemele examinate sunt eficace pentru resursele proprii bazate pe VNB și pe TVA, că sistemele examinate sunt, per ansamblu, eficace pentru resursele proprii tradiționale, controalele interne-cheie din statele membre vizitate de Curte fiind totuși parțial eficace, și că Curtea nu a detectat nicio eroare în cadrul operațiunilor verificate;

103.  reamintește că rezervele reprezintă o modalitate care permite aducerea de corecții elementelor îndoielnice care apar în datele VNB transmise de statele membre și salută faptul că Curtea nu a identificat probleme grave în legătură cu rezervele retrase care au fost analizate în 2015;

104.  este preocupat de faptul că, deși s-au făcut progrese în direcția ameliorării fiabilității datelor VNB ale Greciei, rezervele nu au fost retrase; observă că aceasta reprezintă singura rezervă generală care era pendinte la sfârșitul lui 2015, acoperind perioada 2008-2009;

105.  în ceea ce privește taxele vamale, observă constatarea Curții, potrivit căreia metodologia utilizată pentru controalele efectuate pentru a verifica dacă reglementările în materie de clasificare tarifară și de import sunt respectate de importatori (inclusiv auditurile postvămuire), calitatea și rezultatele controalelor au variat în rândul statelor membre; Curtea a subliniat, în special, întreruperea în Franța a termenului de prescripție de trei ani care se aplică pentru notificarea datoriilor; această practică este diferită de cele aplicate în alte state membre și conduce deci la tratamentul diferit al operatorilor economici în Uniune(85);

106.  în ceea ce privește resursele proprii tradiționale, observă că, la sfârșitul lui 2015, Comisia avea o listă cu 325 de puncte care necesitau soluționare în legătură cu situații de nerespectare a reglementărilor vamale ale Uniunii identificate în urma controalelor desfășurate în statele membre;

107.  atrage atenția asupra faptului că, în legătură cu declarațiile privind taxele vamale și cotizațiile pentru zahăr, Curtea a identificat ineficiențe în gestionarea creanțelor (cunoscută sub numele de „contabilitatea B”) în statele membre și că Comisia a identificat deficiențe similare în 17 dintre cele 22 state membre vizitate;

108.  subliniază că Curtea a identificat riscuri legate de recuperarea datoriilor vamale de la societăți înregistrate în afara Uniunii sau de la cetățeni ai unor țări terțe și că a detectat mai multe cazuri, în diferite state membre, în care acestea nu au reușit să recupereze sumele datorate de cetățeni sau de societăți din țări precum Belarus, Insulele Virgine Britanice, Rusia, Elveția, Turcia și Ucraina;

109.  subliniază că impactul revizuirilor majore ale soldurilor VNB ar putea fi de mai mică amploare dacă ar fi existat o politică comună în materie de revizuire la nivelul Uniunii, care să prevadă un calendar armonizat pentru revizuirile majore;

110.  regretă că elementele structurale și juridice care au condus la incidentul politic de la sfârșitul lunii octombrie 2014 privind contribuțiile unor state membre sunt încă în vigoare;

Măsuri de adoptat

111.  solicită Comisiei:

Acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune acordate Comisiei pentru 2014(86)

112.  subliniază că Comisia a fost de acord să întreprindă noi acțiuni în legătură cu 88 de solicitări formulate de Parlament în rezoluția sa care însoțește decizia privind descărcarea de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2014;

113.  observă că, potrivit Comisiei, în cazul a 227 de cereri ale Parlamentului, acțiunile necesare au fost întreprinse deja ori sunt în desfășurare, iar, din motive legate de cadrul juridic și bugetar existent ori de rolul sau prerogativele sale instituționale, Comisia nu poate accepta 35 de cereri ale Parlamentului;

114.  regretă că răspunsurile Comisiei rămân uneori vagi și ambigue;

115.  salută acțiunea Comisiei de a pune în aplicare cinci dintre cele șase angajamente principale;

116.  insistă totuși ca Comisia să încredințeze direcțiilor sale generale sarcina de a publica toate recomandările specifice fiecărei țări pe care le-au formulat în contextul semestrului european în rapoartele lor anuale de activitate (al șaselea angajament);

117.  invită Comisia să își revizuiască poziția, în special în ceea ce privește fiabilitatea datelor transmise de statele membre, transparența în ceea ce privește beneficiarii finali ai fondurilor Uniunii, transparența activităților Comitetului de etică, lupta împotriva corupției și reforma structurilor administrative ale școlilor europene;

118.  condamnă cu fermitate faptul că Comisia nu simte nevoia să publice în continuare Raportul UE privind combaterea corupției; este de părere că, indiferent de intențiile Comisiei în ceea ce privește combaterea corupției, această anulare de ultim moment transmite un semnal greșit, nu doar statelor membre, ci și cetățenilor; își reiterează opinia potrivit căreia corupția rămâne o provocare pentru Uniune și pentru statele membre și, în lipsa unor măsuri de combatere eficace, subminează performanța economică, statul de drept și credibilitatea instituțiilor democratice din interiorul Uniunii; solicită Comisiei să finalizeze și să publice Raportul pe 2016 privind combaterea corupției, să acționeze ferm și rapid pentru eliminarea corupției din statele membre și din instituțiile Uniunii și să comande o evaluare independentă a standardelor anticorupție din cadrul instituțiilor Uniunii;

119.  își reiterează ferm apelul către Comisie, cerându-i să elaboreze un sistem de indicatori stricți și de criterii uniforme și ușor aplicabile, pe baza cerințelor stabilite în cadrul Programului de la Stockholm, pentru a măsura nivelul corupției din statele membre și a evalua politicile anticorupție ale statelor membre; invită Comisia să elaboreze un indice al corupției în vederea clasificării statelor membre; este de părere că indicele corupției ar putea oferi o bază solidă pornind de la care Comisia și-ar putea stabili mecanismele de control specifice fiecărei țări atunci când controlează modul în care sunt cheltuite fondurile Uniunii;

Competitivitate pentru creștere și locuri de muncă

EU 2020

120.  ia act de faptul că, în pofida ratelor de eroare repetate, precum și a întârzierilor în punerea în aplicare și încheierea sa, evaluarea ex-post a celui de Al șaptelea program-cadru , făcută de un grup de experți la nivel înalt(87), a considerat că acesta a fost un succes; grupul la nivel înalt a subliniat îndeosebi că cel de Al șaptelea program-cadru:

121.  regretă faptul că, din consultarea publică a părților interesate desfășurată în contextul evaluării celui de Al șaptelea program cadru în perioada februarie-mai 2015 au reieșit următoarele puncte slabe:

122.  regretă profund că obiectivul de a investi 3 % din produsul intern brut (PIB) al statelor membre în cercetare până în 2020 nu va fi îndeplinit, cel mai probabil; consideră, prin urmare, că reducerile recurente ale bugetului Uniunii alocat programelor de cercetare ar trebui stopate; invită toate statele membre să se străduiască să facă față acestei provocări; de asemenea, invită Comisia să tragă concluziile necesare pentru revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual și pentru următorul cadru financiar multianual;

123.  salută progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a angajamentelor aferente Uniunii inovării: până la jumătatea lui 2014, toate angajamentele fuseseră fie realizate, fie erau în curs de a fi realizate;

124.  salută, de asemenea, faptul că proporția fondurilor Orizont 2020 alocate întreprinderilor mici și mijlocii a crescut de la 19,4 % în 2014 la 23,4 % în 2015 și recomandă ca această tendință să fie încurajată în mod proactiv;

125.  consideră inacceptabil că DG RTD nu a respectat cererea sa ca direcțiile generale ale Comisiei să își publice toate recomandările specifice fiecărei țări în rapoartele lor anuale de activitate; ia act cu îngrijorare de reprezentativitatea teritorială limitată a celor mai importante 20 de proiecte din cadrul inițiativei Orizont 2020;

Aspecte generale

126.  subliniază că capitolul al cincilea din raportul anual al Curții pe 2015 se referă la plățile în următoarele domenii: cercetarea (10,4 miliarde EUR), educația, formarea, tineretul și sportul (1,8 miliarde EUR), spațiul (1,4 miliarde EUR), transportul (1,3 miliarde EUR), alte acțiuni și programe (1,1 miliarde EUR), energie (0,5 miliarde EUR) și competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME) (0,3 miliarde EUR); în consecință, cercetarea reprezintă 62 % din cheltuieli;

127.  observă că responsabilitatea pentru punerea în aplicare a programelor-cadru de cercetare este împărțită între diferite direcții generale ale Comisiei, agenții executive, întreprinderi comune și așa-zise organisme instituite în temeiul articolul 185 (parteneriate cu statele membre), ceea ce impune o coordonare strânsă;

128.  precizează că auditul Curții a vizat aproape exclusiv plățile efectuate în cadrul celui de-Al șaptelea program-cadru de cercetare;

129.  este preocupat de faptul că raportul anual de activitate al DG RTD a arătat că, până la sfârșitul lui 2015, nu fuseseră încă finalizate 1 915 proiecte aferente celui de Al șaptelea program cadru, în valoare de 1,63 miliarde EUR; acest lucru ar putea să întârzie implementarea programului Orizont 2020;

Sisteme de gestionare și control

130.  evidențiază că, potrivit Curții, sistemele de supraveghere și control pentru cercetare și alte politici interne sunt „parțial eficace”;

131.  este îngrijorat că, în 2015, din cele 150 de operațiuni auditate de Curte, 72 (48 %) au fost afectate de erori; pe baza celor 38 de erori cuantificate de Curte, s-a estimat că nivelul de eroare este de 4,4 %; în plus, în 16 cazuri de erori cuantificabile, Comisia, autoritățile naționale sau auditorii independenți dispuneau de suficiente informații pentru a preveni sau detecta și corecta erorile înainte de aprobarea cheltuielilor; dacă toate aceste informații ar fi fost utilizate pentru corectarea erorilor, nivelul estimat de eroare pentru acest capitol ar fi fost cu 0,6 % mai mic;

132.  regretă că, pentru 10 din cele 38 de operațiuni afectate de erori cuantificate, Curtea a raportat erori care depășesc 20 % din elementele examinate; aceste 10 cazuri (9 legate de cel de Al șaptelea program-cadru și un caz legat de Programul pentru competitivitate și inovare 2007-2013) reprezintă 77 % din nivelul de eroare global estimat pentru rubrica „Competitivitate pentru creștere și locuri de muncă” în 2015;

133.  regretă că cele mai multe erori cuantificate identificate de Curte (33 din 38) priveau rambursarea unor costuri neeligibile cu personalul și a unor costuri indirecte neeligibile declarate de beneficiari și că aproape toate erorile identificate de Curte în declarațiile de cheltuieli s-au datorat interpretării greșite date de beneficiari normelor complexe de eligibilitate sau calculării incorecte a costurilor lor eligibile, fapt ce conduce la concluzia evidentă că trebuie simplificate normele respective;

134.  salută faptul că, potrivit Curții, respectarea normelor privind achizițiile s-a îmbunătățit în mod semnificativ;

135.  se întreabă de ce directorul general al DG RTD a formulat din nou, la fel ca în anii precedenți, o rezervă orizontală privind toate declarațiile de cheltuieli aferente celui de Al șaptelea program cadru (1,47 miliarde EUR); este de părere că rezervele orizontale, în general, nu pot fi considerate ca instrument de bună gestiune financiară; cu toate acestea, ia act de faptul că rezerva nu a vizat unele părți ale cheltuielilor celui de Al șaptelea program cadru atunci când au existat dovezi că riscurile (și, prin urmare, ratele erorilor reziduale) sunt semnificativ mai mici decât pentru toate cheltuielile; ia act de faptul că în cadrul cercetării și dezvoltării tehnologice, acest lucru se aplică cheltuielilor anumitor întreprinderi comune; ia act de faptul că în afara DG RTD, acest lucru se aplică și cheltuielilor efectuate de Agenția Executivă pentru Cercetare în cadrul programului Marie Curie și tuturor cheltuielilor Agenției Executive a Consiliului European pentru Cercetare;

136.  își exprimă surprinderea că Institutul European de Inovare și Tehnologie nu a participat, în 2015, la Centrul comun de asistență pentru cercetare și inovare;

137.  este preocupat că, potrivit comisarului, cel de Al șaptelea program cadru nu va fi executat pe deplin și evaluat înainte de 2020, fapt ce ar putea determina întârzieri ale programelor subsecvente; îndeamnă Comisia să publice rapoartele de evaluare cât mai curând posibil și cel târziu înainte de a prezenta programul său de cercetare post-Orizont 2020;

Orizont 2020

138.  observă că, în cadrul programului Orizont 2020, doar plățile în avans fuseseră efectuate până la sfârșitul lui 2015; avertizează Comisia că demararea tardivă a proiectului Orizont 2020 ar putea întârzia implementarea programului; avertizează că s-ar putea acumula restanțe financiare la sfârșitul programului;

139.  este preocupat de constatarea Curții potrivit căreia programele multianuale cu obiective politice, precum Strategia Europa 2020 sau Orizont 2020, deși avansează în paralel, nu sunt, în realitate, legate(88);

140.  regretă, de asemenea, că primul raport de monitorizare privind Orizont 2020 a furnizat doar puține informații despre efectele de sinergie dintre program și fondurile structurale(89); invită Comisia să raporteze cu privire la aceste efecte de sinergie pe măsură ce rezultatele programului devin disponibile;

141.  este profund preocupat de faptul că, în opinia Curții(90), programul Orizont 2020 nu se bazează suficient pe performanță;

Măsuri de adoptat

142.  își reiterează solicitarea, deja formulată în rezoluția referitoare la descărcarea de gestiune a Comisiei pentru 2014(91), ca Comisia să transmită tuturor direcțiilor sale generale să publice toate recomandările specifice fiecărei țări pe care le-au formulat în contextul semestrului european în rapoartele lor anuale de activitate;

143.  invită statele membre să depună eforturi suplimentare în vederea atingerii obiectivului de a investi în cercetare 3 % din PIB; consideră că acest lucru ar stimula excelența și inovarea; în acest sens, îndeamnă Comisia să analizeze posibilitatea de a propune o Convenție pentru știință la nivel local, regional și național, după modelul deja existent și dinamic al „Convenției primarilor”; invită statele membre și Parlamentul să depună eforturi și prin intermediul bugetului Uniunii;

144.  invită Comisia să revizuiască indicatorul-cheie de performanță „rezultatele inovării în UE”, deoarece, conform declarațiilor acesteia, natura compozită a indicatorului nu este adecvată pentru obiectivele stabilite(92);

145.  îndeamnă Comisia să ia măsuri în special în legătură cu cele 16 cazuri de erori cuantificabile în care Comisia, autoritățile naționale sau auditorii independenți dispuneau de suficiente informații pentru a preveni sau detecta și corecta erorile înainte de aprobarea cheltuielilor; invită Comisia, în continuare, să prezinte comisiei competente din cadrul Parlamentului informații detaliate cu privire la măsurile corective luate până la sfârșitul lunii octombrie 2017;

146.  invită Comisia să prezinte comisiei sale competente informații detaliate cu privire la cele 10 operațiuni care au reprezentat 77 % din erori și măsurile de remediere luate;

147.  invită Comisia să își modernizeze sistemele de gestionare și control, astfel încât rezervele orizontale să devină superflue; solicită Comisiei să informeze comisia sa competentă cu privire la măsurile luate până în noiembrie 2017;

148.  invită Comisia ca, împreună cu Curtea, să clarifice mai bine legăturile dintre Strategia Europa 2020 (2010-2020), cadrul financiar multianual (2014-2020) și prioritățile Comisiei (2015-2019), de exemplu, prin procesul de planificare și de raportare strategică (2016-2020); consideră că acest lucru ar consolida mecanismele de monitorizare și de raportare și ar permite Comisiei să raporteze în mod eficace cu privire la contribuția bugetului UE la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

Diverse

149.  ia act de atribuirea exclusivă a granturilor de funcționare de la linia bugetară 04 03 01 05 „Activități de informare și formare în favoarea organizațiilor lucrătorilor” către doar două institute specifice ale sindicatelor, Institutul European al Sindicatelor și Centrul european pentru problemele muncitorilor; reamintește Comisiei că granturile de funcționare și parteneriatele-cadru trebuie să fie tratate, în esență, ca granturi și, prin urmare, trebuie să fie supuse unor proceduri de licitație deschisă și trebuie publicate; își exprimă preocuparea generală cu privire la justificarea acestor practici de atribuire prin existența unor monopoluri de facto sau prin competența tehnică și gradul înalt de specializare sau puterea administrativă a organismelor în cauză [articolul 190 alineatul (1) literele (c) și (f) din Normele de aplicare]; consideră că atribuirile exclusive de durată ale granturilor de funcționare către unele organisme din aceste motive poate duce, în realitate, la monopoluri de facto, înalte competențe, specializări și puteri, ceea ce justifică în și mai mare măsură atribuirile exclusive ale granturilor de funcționare în temeiul articolului 190 din Normele de aplicare;

150.  reamintește Comisiei, în acest sens, că excepțiile de la normele privind transparența și publicarea prevăzute la articolul 125 și la următoarele din Regulamentul financiar trebuie interpretate și aplicate în mod restrictiv; invită Parlamentul European, Consiliul și Comisia să depună eforturi pentru a defini cu claritate atât calendarul, cât și domeniul de aplicare a excepțiilor de la principiile transparenței și publicării, cu obiectivul clar de a le restricționa și mai mult aplicarea;

Măsuri de adoptat

151.  solicită Comisiei să aplice și să interpreteze în mod restrictiv excepțiile de la normele privind transparența și publicarea stabilite la articolul 125 și la următoarele din Regulamentul financiar; solicită Comisiei să definească cu claritate atât calendarul, cât și domeniul de aplicare a excepțiilor de la principiile transparenței și publicării, cu obiectivul clar de a le restricționa și mai mult aplicarea;

Coeziune economică, socială și teritorială

Europa 2020

152.  constată faptul că, în conformitate cu evaluarea ex-post 2007-2013 a Fondului european de dezvoltare regională (FEDR) și a Fondului de coeziune (FC)(93), 1 EUR investit prin politica de coeziune va genera 2,74 EUR în plus la PIB până în 2023; salută faptul că fondurile structurale și de coeziune au fost investite în principal în inovarea de către întreprinderile mici și mijlocii (32,3 miliarde EUR), în sprijinul generic acordat întreprinderilor (21,4 miliarde EUR), în cercetarea și dezvoltarea tehnologică, în infrastructură (17,5 miliarde EUR), în transporturi (82,2 miliarde EUR), în energie (11,8 miliarde EUR), în mediu (41,9 miliarde EUR), în cultură și turism (12,2 miliarde EUR), precum și în infrastructura socială și urbană (28,8 miliarde EUR);

153.  salută faptul că FEDR şi FC au avut posibilitatea, într-o anumită măsură, să contrabalanseze efectele crizelor financiare din perioada 2007-2008, arătând că, fără intervenția fondurilor structurale, discrepanțele economice și sociale dintre regiunile europene ar fi crescut și mai mult;

154.  salută realizările politicii de coeziune demonstrate de evaluările ex-post ale perioadei de programare 2007-2013 în ceea ce privește obiectivele Strategiei Europa 2020:

155.  constată, cu toate acestea, că foarte puține programe s-au axat pe rezultate sau au măsurat impactul; prin urmare, nu există aproape deloc informații despre sustenabilitatea investițiilor;

156.  subliniază, cu toate acestea, că, în 2015, foarte puține programe s-au axat pe rezultate sau au măsurat impactul; prin urmare, îndeamnă Comisia să stabilească și să convină la nivel interinstituțional asupra unui set de indicatori necesari pentru execuția bugetară axată pe rezultate; constată, prin urmare că, în această etapă, nu există aproape deloc informații despre sustenabilitatea și valoarea adăugată europeană a investițiilor;

157.  regretă că nu este informat cu privire la măsurile pe care Comisia le-a solicitat statelor membre să le întreprindă în contextul semestrului european; invită Comisia să informeze Parlamentul European cu privire la măsurile adoptate de statele membre în contextul semestrului european;

158.  este extrem de îngrijorat că, încă din raportul său anual pe 2014, Curtea a semnalat întârzieri legate de începutul perioadei de programare 2014-2020 și că, până la sfârșitul lui 2015, fuseseră desemnate mai puțin de 20 % din autoritățile naționale responsabile de execuția fondurilor structurale și de investiții europene;

Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune și Fondul social european (FSE): aspecte generale

159.  salută faptul că Curtea a aliniat capitolele din raportul său anual la rubricile corespunzătoare din cadrul financiar multianual; este totuși de părere că fondurile de la această rubrică sunt de o asemenea importanță financiară –FEDR: 28,3 miliarde EUR, FC: 12,1 miliarde EUR, FSE: 10,3 miliarde EUR –, încât strategia de audit a Curții ar trebui să mențină caracterul identificabil al FEDR și FC, pe de o parte, și, pe de altă parte, al FSE;

160.  este îngrijorat că, în special spre sfârșitul perioadei de programare, statele membre s-au axat pe absorbția fondurilor disponibile în cadrul pachetelor naționale mai degrabă decât pe îndeplinirea obiectivelor de politică; invită Comisia să ajute statele membre cu cele mai slabe performanțe, oferindu-le asistență tehnică, în special la sfârșitul perioadei financiare;

161.  așteaptă cu nerăbdare ca cele 16 state membre care nu au transpus încă Directiva privind achizițiile publice(94) și cele 19 state membre care nu au transpus Directiva privind atribuirea contractelor de concesiune(95), precum și cele 17 state membre care nu au transpus Directiva privind atribuirea contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale(96) să facă acest lucru cât mai rapid posibil, întrucât directivele urmăresc o simplificare suplimentară; invită Comisia să verifice progresele înregistrate în aceste domenii;

162.  subliniază importanța Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; până la sfârșitul lunii noiembrie 2015, aproape 320 000 de tineri fuseseră incluși în acțiunile sprijinite de YEI, iar 18 dintre cele 22 de state membre au lansat acțiuni în cadrul acestei inițiative; 28 % din fondurile YEI disponibile au fost angajate, 20 % au fost contractate de beneficiari și 5 % au fost plătite beneficiarilor; constată că trei state membre nu au angajat încă nicio finanțare până la sfârșitul lunii noiembrie 2015 (Spania, Irlanda și Regatul Unit);

163.  ia act de rezultatele preliminare ale execuției FSE și YEI în 2014-2015 și de faptul că 2,7 milioane de participanți au luat parte la activitățile FSE și YEI, inclusiv 1,6 milioane de șomeri și 700 000 de persoane inactive;

164.  regretă, în același timp, că un prim studiu(97) pare să indice, de asemenea, o lipsă de eficacitate a serviciilor furnizate și deficiențe în ceea ce privește colectarea datelor în unele state membre;

Sisteme de gestionare și control

165.  observă că, în 2015, peste 80 % din plăți constituiau plăți intermediare pentru programele operaționale din perioada de programare 2007-2013, perioada de eligibilitate a acestora încheindu-se la 31 decembrie 2015; plățile în avans pentru perioada de programare 2014-2020 s-au ridicat la aproximativ 7,8 miliarde EUR;

166.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că în Italia s-au înregistrat întârzieri inacceptabile în ceea ce privește plățile către stagiari acoperite de Garanția pentru tineret; solicită Comisiei să monitorizeze această situație și să prevadă un plan de acțiune specific pentru statele membre în care apare această problemă;

167.  constată că Curtea a analizat 223 de operațiuni (120 operațiuni au vizat FEDR, 52 de operațiuni au vizat FC, iar 44 de operațiuni au vizat FSE);

168.  este preocupat de faptul că Curtea a cuantificat nivelul estimat de eroare la 5,2 % (2014: 5,7 %); este alarmat de faptul că Curtea, la fel ca în anii precedenți, a trebuit să concluzioneze că „[î]n 18 cazuri de erori cuantificabile identificate la nivelul beneficiarilor, autoritățile naționale dispuneau de suficiente informații astfel încât să fi putut preveni sau detecta și corecta erorile respective înainte de declararea cheltuielilor aferente către Comisie; îndeamnă statele membre să folosească toate informațiile pentru a preveni, detecta și corecta erorile; îndeamnă Comisia să verifice dacă statele membre folosesc toate informațiile pentru a preveni, detecta și corecta erorile; dacă ar fi fost utilizate toate aceste informații, nivelul estimat de eroare pentru acest capitol ar fi fost cu 2,4 puncte procentuale mai mic.”(98)

169.  ia act de faptul că, în materie de cheltuieli aferente FEDR/FC, Curtea a identificat principalele riscuri pentru regularitate, și anume, pe de o parte, ca beneficiarii să declare costuri care sunt neeligibile din perspectiva normelor de eligibilitate naționale și/sau a dispozițiilor privind eligibilitatea, mai puțin numeroase, prevăzute de reglementările Uniunii privind fondurile structurale și, pe de altă parte, să nu se respecte normele Uniunii și/sau normele naționale privind achizițiile publice la atribuirea contractelor; Comisia a estimat că riscul de eroare în acest domeniu de politică se situează între 3 % și 5,6 %;

170.  observă că, în domeniul cheltuielilor aferente FSE, Curtea a constatat că principalul risc pentru regularitate este legat de caracterul intangibil al investițiilor în capitalul uman, precum și de faptul că, în implementarea proiectelor, sunt implicați numeroși parteneri, care sunt adesea entități de mici dimensiuni; Comisia a estimat că riscul de eroare în acest domeniu de politică se situează între 3 % și 3,6 %;

171.  constată cu regret că una dintre principalele surse de eroare în ceea ce privește cheltuielile de la rubrica „Coeziune economică, socială și teritorială” este reprezentată în continuare de încălcările normelor privind achizițiile publice; reamintește că printre încălcările grave ale normelor privind achizițiile publice se numără, de exemplu, atribuirile directe și nejustificate ale unor contracte, lucrări sau servicii suplimentare, excluderea ilegală a ofertanților, precum și cazurile în care există conflicte de interese și criteriile de selecție discriminatorii; consideră că, pentru a combate erorile și abuzurile, este esențială o politică de transparență totală în ceea ce privește contractanții și ale subcontractanții;

172.  subliniază că simplificarea, inclusiv opțiunile simplificate în materie de costuri, reduc riscul de eroare; evidențiază totuși că autoritățile de management sunt îngrijorate de volumul suplimentar de muncă, de incertitudinile juridice și de riscul ca orice neregulă să fie considerată o eroare sistemică;

173.  salută faptul că rapoartele anuale de control ale statelor membre au devenit mult mai fiabile de-a lungul anilor: doar în 14 cazuri FEDR/FC rata de eroare raportată de statele membre a fost majorată cu mai mult de 2 %;

174.  regretă că DG REGIO a considerat că este necesar să formuleze 67 de rezerve (în scădere de la 77) din cauza lipsei de fiabilitate a sistemelor de gestionare și control în 13 state membre și o rezervă referitoare la programul transfrontalier Grecia-Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei finanțat prin Instrumentul de asistență pentru preaderare; dintre cele 67 de programe care fac obiectul unor rezerve, 22 se desfășoară în Spania, 10 în Ungaria și 7 în Grecia; în schimb, impactul financiar estimat al rezervelor privind FEDR/FC a scăzut de la 234 de milioane EUR, în 2014, la 231 de milioane EUR, în 2015;

175.  regretă, de asemenea, că Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune (DG EMPL) a formulat 23 de rezerve (în scădere de la 36) din cauza lipsei de fiabilitate a sistemelor de gestionare și control în 11 state membre; ia act de faptul că impactul financiar estimat al rezervelor privind FSE a scăzut de la 169,4 milioane EUR, în 2014, la 50,3 milioane EUR, în 2015;

176.  sprijină planul Comisiei de a face o prioritate din îmbunătățirea evaluărilor de impact privind programele din cadrul politicii de coeziune(99); solicită Comisiei să precizeze cum vor fi incluse constatările în legislația aferentă următoarei perioade de programare;

Instrumente de inginerie financiară (IIF)

177.  ia act de faptul că autoritățile de management din statele membre au raportat că, la sfârșitul lui 2015, funcționau în total 1 052 de IIF (inclusiv 77 de fonduri de participare și 975 de fonduri specifice): 89 % erau IIF pentru întreprinderi, 7 %, pentru proiecte de dezvoltare urbană și 4 %, pentru fonduri destinate eficienței energetice/surselor regenerabile de energie;

178.  este conștient de faptul că aceste IIF au fost constituite în 25 de state membre (toate statele membre, cu excepția Irlandei, a Luxemburgului și a Croației) și au beneficiat de sprijin financiar din partea a 188 de programe operaționale, inclusiv din partea unui program operațional de cooperare transfrontalieră;

179.  observă că valoarea totală a contribuțiilor programelor operaționale plătite către IIF s-a ridicat la 16,9 miliarde EUR, inclusiv 11,7 miliarde EUR din fonduri structurale (FEDR și FSE); recunoaște și că plățile către beneficiarii finali au ajuns la nivelul de 12,7 miliarde EUR la sfârșitul lui 2015, din care 8,6 miliarde EUR din fonduri structurale, atingând, astfel, o rată de absorbție de aproape 75 % din sumele angajate prin programele operaționale plătite către IIF;

180.  subliniază că destinatarii din Polonia, Ungaria și Franța sunt principalii beneficiari ai IIF;

181.  împărtășește părerea Curții potrivit căreia Comisia ar trebui să se asigure că toate cheltuielile aferente instrumentelor financiare din cadrul FEDR și al FSE pentru perioada de programare 2007-2013 sunt incluse în declarațiile de închidere cu suficient de mult timp înainte pentru a le permite autorităților de audit să efectueze controalele necesare; consideră, în plus, că Comisia ar trebui să încurajeze toate statele membre care au implementat instrumente financiare să efectueze, în perspectiva închiderii, audituri speciale care să vizeze implementarea acestor instrumente;

182.  este profund îngrijorat că complexitatea financiară generată de peste 1 000 de IIF constituie o parte importantă a „galaxiilor bugetelor”, ceea ce face imposibilă răspunderea democratică;

Banca Europeană de Investiții

183.  este profund îngrijorat de costurile și comisioanele în general mai mari pentru fondurile administrate de Banca Europeană de Investiții/Fondul european de investiții care implementează instrumentele financiare în cadrul gestiunii partajate, care au fost dezvăluite de Curte în constatările din Raportul său special nr. 19/2016 intitulat „Execuția bugetului UE prin instrumente financiare – ce învățăminte trebuie desprinse din perioada de programare 2007-2013” și încurajează Curtea să efectueze un audit similar pentru perioada în curs;

184.  invită Comisia să prezinte anual, până în luna iunie a fiecărui an, începând din 2018, un raport privind implementarea de la începutul actualului cadru financiar multianual și situația actuală, inclusiv rezultatele obținute, ale tuturor instrumentelor financiare gestionate și implementate de Grupul Banca Europeană de Investiții care funcționează cu resurse din bugetul Uniunii, pentru a-l utiliza în cadrul procedurii de descărcare de gestiune;

Cazuri specifice

185.  ia act de faptul că Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) a deschis anchete administrative, cum ar fi, de exemplu, în Germania, în legătură cu grupul Volkswagen, din cauza scandalului emisiilor, în Franța, în legătură cu Front National și președinta acestuia și cu privire la un proiect din Republica Cehă, cunoscut drept „Cuibul de berze”, pe baza unor presupuse nereguli; solicită Comisiei să informeze comisia sa competentă de îndată ce se finalizează anchetele;

186.  este profund îngrijorat de faptul că, în Ungaria, Curtea și DG REGIO au descoperit nereguli grave legate de construirea liniei de metrou nr. 4 din Budapesta; ia act de faptul că pe baza unei anchete administrative a OLAF, care a început în 2012 și s-a încheiat doar recent din cauza complexității cazului, Comisia ar putea fi nevoită să recupereze 228 de milioane EUR și Banca Europeană de Investiții ar putea fi nevoită să recupereze 55 de milioane EUR; și că gestionarea defectuoasă a fost constatată la nivel de proiect; constată că raportul de caz al OLAF recomandă, de asemenea, să se ia măsuri judiciare în Ungaria și în Regatul Unit; invită Comisia să informeze regulat comisia sa competentă cu privire la progresele realizate și la acțiunile întreprinse;

187.  regretă adoptarea de către Guvernul României a unei ordonanțe care ar fi putut împiedica lupta eficace împotriva corupției și care, în plus, ar fi putut oferi posibilitatea de a amnistia politicieni care s-ar putea să fi fost implicați în activități ilegale; consideră că astfel de noi măsuri legislative ar putea avea un impact negativ pronunțat asupra eforturilor Comisiei de a proteja interesele financiare ale Uniunii, deoarece România este un beneficiar important al fondurilor structurale; solicită Comisiei să informeze comisia sa competentă cu privire la măsurile proprii luate pentru a remedia situația;

Măsuri de adoptat

188.  își reiterează solicitarea, deja formulată în rezoluția referitoare la descărcarea de gestiune a Comisiei pentru 2014(100), ca Comisia să transmită tuturor direcțiilor sale generale să publice toate recomandările specifice fiecărei țări pe care le-au formulat în contextul semestrului european în rapoartele lor anuale de activitate;

189.  solicită Curții să mențină caracterul identificabil în mod distinct al FEDR și FC, pe de o parte, și al FSE, pe de altă parte, în strategia sa de audit, dată fiind importanța lor financiară;

190.  invită Comisia:

191.  sprijină pe deplin declarația comisarului Oettinger că instrumentele financiare și „bugetele alternative” trebuie să revină, pe termen lung, în cadrul bugetului Uniunii, întrucât acest lucru ar însemna că Comisia este răspunzătoare în fața Parlamentului European; invită Comisia să pregătească o comunicare pe această temă până în noiembrie 2017;

Politica agricolă comună

192.  reamintește că sistemele de ajutor direct introduse prin reforma PAC din 2013 au intrat în vigoare abia în anul de cerere 2015 și că prezentul raport se referă la cheltuielile aferente exercițiului bugetar 2015, care corespund cererilor de ajutor direct depuse în 2014, ultimul an al vechilor sisteme PAC;

Aspecte legate de conformitate

193.  subliniază că nivelul de eroare estimat de Curte este de 2,9 % pentru rubrica 2 „Resurse naturale” din cadrul financiar multianual, în exercițiul financiar 2015; observă că acest nivel este similar celui din 2014, dacă se ia în calcul schimbarea abordării Curții în ceea ce privește erorile privind ecocondiționalitatea, care nu mai sunt incluse în rata de eroare;

194.  prin urmare, în scopul îmbunătățirii responsabilității și a raportării la nivelul posturilor de conducere superioară, solicită Comisiei să aibă în vedere o aplicare mai suplă și mai eficientă a regulii privind mobilitatea internă a directorilor atunci când coincid elemente precum ocuparea îndelungată a unui post, un nivel de eroare ridicat și constant semnalat de Curtea de Conturi și formularea repetată a unei rezerve privind rezultatele gestiunii serviciilor respective;

195.  atrage atenția asupra faptului că, în domeniul „Susținerea pieței și sprijinul direct”, nivelul de eroare estimat de Curte este de 2,2 %, puțin peste pragul de semnificație de 2 % (același nivel ca în 2014), în timp ce în domeniul „Dezvoltare rurală și alte politici”, nivelul estimat de eroare rămâne ridicat, de 5,3 %, dar este mai mic decât cel de 6 % estimat anul trecut;

196.  subliniază că aproape toate erorile legate de sprijinul direct au fost cauzate de supradeclararea numărului de hectare eligibile, în pofida faptului că fiabilitatea datelor în sistemul de identificare a parcelelor agricole s-a îmbunătățit în mod constant în ultimii ani, și subliniază că, în dezvoltarea rurală, jumătate din erori au fost cauzate de neeligibilitatea beneficiarului sau a proiectului, 28 %, de aspecte legate de achizițiile publice și 8 %, de încălcări ale angajamentelor de agromediu;

197.  regretă profund faptul că, atât în domeniul sprijinului direct, cât și în cel al dezvoltării rurale, autoritățile naționale ar fi putut reduce nivelul de eroare până la un nivel apropiat sau inferior pragului de semnificație(102), deoarece fie au dispus de suficiente informații pentru a detecta eroarea, fie au comis eroarea ele însele; îndeamnă statele membre să folosească toate informațiile disponibile pentru a preveni, depista și corecta orice eroare și să acționeze în consecință;

198.  salută faptul că Comisia a redus în mod semnificativ numărul procedurilor deschise de verificare a conformității: de la 192 în 2014 la 34 în 2015 și că, în urma unor modificări legislative menite să simplifice procedura, Comisia monitorizează în prezent ciclul de audit mai îndeaproape pentru a respecta termenele interne și externe;

Autoritățile de management

199.  regretă că Curtea a identificat deficiențe care afectează unele dintre funcțiile de control-cheie ale agențiilor de plăți din statele membre și că acestea se referă:

Fiabilitatea datelor comunicate de către statele membre

200.  ia act de faptul că în 2015, pentru prima dată, s-a solicitat organismelor de certificare să stabilească legalitatea și regularitatea cheltuielilor; regretă faptul că Comisia a putut utiliza activitatea acestor organisme numai într-o măsură limitată, din cauza unor deficiențe semnificative în ceea ce privește metodologia și punerea în practică, cum ar fi:

201.  regretă profund faptul că există încă probleme în ceea ce privește fiabilitatea datelor comunicate de către statele membre, întrucât:

202.  subliniază că, în ceea ce privește Fondului european de garantare agricolă, ratele de eroare stabilite de DG AGRI și de Curte sunt divergente(103), în timp ce pentru Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, rata de eroare ajustată de 4,99 % indicată de DG AGRI este, în linii mari, în conformitate cu nivelul de eroare estimat de Curte;

Aspecte legate de performanță

203.  observă că, la fel ca în 2014, Curtea a examinat aspecte legate de performanță pentru o serie de operațiuni selectate din domeniul dezvoltării rurale și își exprimă îngrijorarea că nu existau suficiente probe cu privire la caracterul rezonabil al costurilor în cazul a 44 % dintre proiecte și că se constatau deficiențe la direcționarea măsurilor și la selectarea proiectelor, inclusiv slaba corelare cu obiectivele Strategiei Europa 2020; invită Comisia să ia toate măsurile posibile pentru a îmbunătăți această situație îngrijorătoare;

Indicatorii-cheie de performanță

204.  își exprimă îngrijorarea cu privire la fiabilitatea datelor utilizate de Comisie pentru a măsura indicatorul-cheie de performanță nr. 1 (KPI 1), definit de către DG AGRI, referitor la venitul factorilor agricoli; este de opinie că tendința actuală către practicarea agriculturii cu timp parțial din cauza prețurilor scăzute ale produselor de bază nu este luată în considerare în mod corespunzător; observă, în special, că:

205.  se teme că Comisia nu dispune de mijloacele necesare pentru a furniza informații anuale cuprinzătoare referitoare la KPI 1 și, drept urmare, nici pentru a monitoriza exact și cuprinzător evoluția veniturilor fermierilor;

206.  consideră că indicatorul-cheie de performanță 4 privind rata de ocupare a forței de muncă în domeniul dezvoltării rurale nu este relevant, dat fiind că rata de ocupare a forței de muncă în domeniul dezvoltării rurale nu este influențată numai de măsurile aferente PAC și dat fiind și că obiectivul de menținere și creare de locuri de muncă în zonele rurale este împărțit cu numeroase alte instrumente, în special alte fonduri structurale și de investiții europene;

O PAC echitabilă

207.  subliniază diferențele considerabile dintre statele membre în ceea ce privește venitul mediu al fermierilor(106) și reamintește că, anul trecut, Parlamentul a constatat nesustenabilitatea faptului că „44,7 % din totalul fermelor din Uniune [au] un venit anual mai mic de 4 000 EUR, [că] în medie 80 % dintre beneficiarii sprijinului direct din partea PAC primesc circa 20 % din plăți și [că] 79 % dintre beneficiarii sprijinului direct din partea PAC primesc 5 000 EUR sau mai puțin pe an”(107);

208.  observă că directorul general al DG AGRI a prezentat, în cuprinsul unei pagini a raportului său anual de activitate pe 2015, informații privind tendințele de distribuire a plăților directe și a subliniat din nou că este la latitudinea statelor membre să utilizeze opțiunile oferite de reforma PAC din 2013 pentru a redistribui subvențiile PAC;

209.  consideră că plățile directe s-ar putea să nu își îndeplinească pe deplin rolul de plasă de siguranță pentru stabilizarea veniturilor fermelor, în special ale fermelor de dimensiuni mai mici, având în vedere că actuala distribuire dezechilibrată a plăților duce la faptul că 20 % din ansamblul fermelor din Uniune primesc 80 % din totalul plăților directe, ceea ce nu reflectă nivelul de producție și derivă din trecutul unor state membre care continuă să își bazeze plățile pe criterii istorice, recunoscând totuși că dimensiunea fermelor, mare sau mică, depinde de fiecare stat membru; este de părere că fermele de dimensiuni mai mari nu au nevoie neapărat de același nivel de sprijin pentru stabilizarea veniturilor lor ca fermele de dimensiuni mai mici care traversează perioade de volatilitate a veniturilor, întrucât s-ar putea să beneficieze de eventuale economii de scară care, probabil, le cresc reziliența; consideră că plafonarea plăților directe, propusă inițial Comisia și aprobată de Parlament, ar putea genera suficiente resurse financiare pentru ca PAC să fie mai echitabilă;

Biocarburanții

210.  subliniază că, în conformitate cu constatările Curții incluse în Raportul său special nr. 18/2016 privind sistemul Uniunii de certificare a biocarburanților durabili, sistemul de certificare al Uniunii pentru durabilitatea biocarburanților nu este pe deplin fiabil și a fost susceptibil de a fi afectat de fraudă, deoarece Comisia a emis decizii de recunoaștere a unor sisteme voluntare care nu dispuneau de proceduri de verificare corespunzătoare prin care să se garanteze că materiile prime utilizate în producția de biocarburanți din deșeuri erau, într-adevăr, deșeuri;

Simplificarea

211.  insistă asupra faptului că, în Raportul său special nr. 25/2016, Curtea a verificat dacă sistemele de identificare a parcelelor agricole au permis statelor membre să verifice în mod fiabil suprafața măsurată și eligibilitatea terenurilor declarate de fermieri și dacă sistemele erau în curs de a fi adaptate pentru a îndeplini cerințele PAC pentru perioada 2014-2020, în special cerințele privind obligațiile în materie de ecologizare;

212.  este preocupat de concluziile Curții, potrivit cărora în mai 2015 au fost introduse șase schimbări majore care ar putea afecta sistemele de identificare a parcelelor agricole, iar complexitatea normelor și a procedurilor necesare pentru adaptarea la aceste schimbări a crescut și mai mult sarcina administrativă ce le revine statelor membre;

Agenția de plăți din Republica Cehă

213.  solicită Comisiei să accelereze procedura de verificare a conformității inițiată la 8 ianuarie 2016 pentru a obține informații detaliate și precise cu privire la riscul unui conflict de interese în legătură cu Fondul de stat pentru intervenții în agricultură din Republica Cehă; observă că neremedierea unui conflict de interese poate duce, în cele din urmă, la retragerea acreditării agenției de plăți de către autoritatea competentă sau la impunerea de corecții financiare de către Comisie; solicită Comisiei să informeze Parlamentul fără întârziere dacă, în urma verificării conformității, DG AGRI va transmite OLAF informații legate de posibile cazuri de fraudă, corupție sau activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii;

Ancheta de verificare a conformității

214.   consideră că simplificarea PAC și reducerea sarcinii administrative pentru beneficiari și agenții de plăți ar trebui să reprezinte o prioritate pentru Comisie în anii următori; consideră, de asemenea, că, deși Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a menține tendința pozitivă în ceea ce privește eficiența gestionării PAC și ratele de eroare aferente PAC, concentrându-și atenția asupra menținerii capacității sale de corecție și asupra măsurilor corective care urmează să fie luate de statele membre, ar trebui să analizeze posibilitatea de a nu iniția sau desfășura anchete de verificare a conformității de importanță minoră;

Măsuri de adoptat

215.  solicită Comisiei:

Europa în lume

Rate de eroare

216.  subliniază că, potrivit constatărilor Curții, cheltuielile aferente capitolului „Europa în lume” sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare, nivelul estimat de eroare fiind de 2,8 % (2,7 % în 2014);

217.  regretă că, dacă se exclud operațiunile cu mai mulți donatori și cele de sprijin bugetar, rata de eroare pentru operațiunile specifice gestionate direct de către Comisie a fost calculată la 3,8 % (3,7 % în 2014);

218.  observă că, dacă toate informațiile deținute de Comisie – și de auditorii numiți de Comisie – ar fi fost utilizate pentru corectarea erorilor, nivelul estimat de eroare pentru capitolul „Europa în lume” ar fi fost cu 1,6 % mai mic; îndeamnă Comisia să folosească toate informațiile disponibile pentru a preveni, depista și corecta orice eroare și să acționeze în consecință;

219.  subliniază că operațiunile de sprijin bugetar examinate de Curte nu au fost afectate de erori privind legalitatea și regularitatea;

220.  subliniază că cel mai important tip de eroare, reprezentând 33 % din nivelul estimat de eroare, se referă la cheltuieli care nu au fost suportate: și anume, cheltuieli care nu fuseseră încă suportate la data la care Comisia le-a acceptat și, în unele cazuri, le-a validat și închis;

221.  subliniază că cel mai frecvent tip de eroare, reprezentând 32 % din nivelul estimat de eroare, se referă la cheltuieli neeligibile, cum ar fi, de exemplu:

Declarația de asigurare

222.  reamintește că, în declarația sa de asigurare, directorul general al Direcției Generale Vecinătate și Negocieri privind Extinderea (DG NEAR) consideră că, pentru ambele instrumente financiare gestionate de DG NEAR – Instrumentul european de vecinătate și Instrumentul de asistență pentru preaderare – expunerea financiară asociată sumei expuse riscului este sub pragul de semnificație de 2 %, iar rata de eroare medie determinată pentru întreaga direcție generală este de 1,12 %;

223.  regretă că această afirmație nu este în concordanță cu activitatea de audit a Curții și observă că DG NEAR recunoaște în raportul său că abordarea adoptată necesită îmbunătățiri suplimentare;

224.  constată, în special, că DG NEAR a calculat o rată a erorilor reziduale pentru 90 % din cheltuielile sale, divizată în trei rate: rata erorilor reziduale pentru Instrumentul european de vecinătate în gestiune directă, rata erorilor reziduale pentru Instrumentul european de vecinătate în gestiune indirectă și rata erorilor reziduale pentru Instrumentul european de vecinătate , acoperind toate modurile de gestiune; pentru restul de 10 % din cheltuieli, DG NEAR a utilizat alte surse de asigurare;

225.  subliniază că Curtea a constatat că calculul ratei erorilor reziduale pentru modul de gestiune „gestiune indirectă de către țările beneficiare”, care combină rezultatele obținute în urma unei eșantionări nestatistice realizate de autoritățile de audit cu rata istorică a erorilor reziduale, rezultată în urma calculelor DG NEAR, nu este suficient de reprezentativ și nu oferă informații precise cu privire la cuantumul plăților expuse riscului; subliniază că, potrivit Curții, există riscul ca calculul să subestimeze nivelul de eroare și să aibă un impact potențial asupra asigurării furnizate de directorul general;

226.  salută faptul că directorul general al DG DEVCO a pus capăt practicii anterioare de a formula o rezervă generală privind legalitatea și regularitatea operațiunilor legate de toate activitățile DG DEVCO și că, în urma recomandărilor Parlamentului, a prezentat o declarație de asigurare diferențiată în funcție de riscuri în raportul anual de activitate pe 2015;

227.  observă că a fost exprimată o rezervă specifică pentru Instrumentul financiar pentru pace în Africa ca urmare a deficiențelor de la nivelul controlului identificate de Serviciul de Audit Intern al Comisiei; consideră că o astfel de rezervă ar fi trebuit să fie formulată mai devreme, deoarece deficiențele constatate au fost prezente încă de la instituirea Instrumentului financiar în 2004; afirmă că practica de a formula o rezervă generală privind toate activitățile DG DEVCO a contribuit în mod evident la o lipsă de transparență în ceea ce privește gestiunea financiară a DG DEVCO;

228.  observă că DG DEVCO a evaluat două domenii de cheltuieli ca prezentând un risc ridicat:

dar împărtășește punctele de vedere exprimate de Curte că s-ar fi justificat o rezervă în ceea ce privește gestiunea indirectă exercitată împreună cu țările beneficiare, în special deoarece granturile executate indirect de către țările beneficiare ar trebui să necesite o analiză de risc cu un nivel similar celui prezent în cazul granturilor executate în mod direct;

229.  subliniază că, potrivit constatărilor Curții (a se vedea punctele 48-50 din Raportul anual al Curții pe 2015 privind FED), capacitatea de corecție a DG DEVCO a fost supraestimată din cauză că nu s-au exclus recuperările de prefinanțări și de dobânzi acumulate și nici anulările de ordine de recuperare din calculul valorii medii anuale a ordinelor de recuperare emise pentru erori și nereguli între 2009 și 2015;

Deficiențe ale sistemelor de control și prevenire

230.  subliniază că Curtea a identificat următoarele deficiențe ale sistemelor Comisiei de control:

Rapoartele privind gestionarea asistenței externe

231.  regretă din nou că rapoartele privind gestionarea asistenței externe, elaborate de șefii delegațiilor Uniunii, nu sunt anexate la rapoartele anuale de activitate ale DG DEVCO și DG NEAR, așa cum este prevăzut la articolul 67 alineatul (3) din Regulamentul financiar; regretă că aceste rapoarte sunt considerate confidențiale în mod sistematic, deși, în conformitate cu articolul 67 alineatul (3) din Regulamentul financiar, acestea „se pun la dispoziția Parlamentului European și a Consiliului, ținând cont, dacă este cazul, de caracterul lor confidențial”;

232.  observă că, întrucât analiza indicatorilor-cheie de performanță a fost realizată în cadrul DG NEAR pentru prima dată, nu este posibil să se tragă nicio concluzie în ceea ce privește „tendințele” și că, în 2015, cinci indicatori-cheie de performanță nu au fost calculați pentru DG NEAR;

233.  subliniază că:

234.  subliniază că (i) Instrumentul de stabilitate, (ii) instrumentul MIDEAST și (iii) Fondul european de dezvoltare sunt în continuare programele care prezintă niveluri îngrijorătoare de dificultăți legate de implementare și că 3 din 4 EUR cheltuiți în mod inacceptabil din Fondul european de dezvoltare sunt expuși riscului de a nu-și atinge obiectivele sau de a le atinge cu întârziere;

235.  observă că șefii de delegație au prezentat informații privind 3 782 de proiecte pentru angajamente în valoare de 27,41 miliarde EUR și că:

236.  salută faptul că, pentru prima dată, Comisia le-a pus întrebări șefilor de delegații ale Uniunii cu privire la riscurile a priori ale proiectelor, ceea ce poate reprezenta un prim pas într-un proces centralizat de gestionare a riscurilor; recomandă ca, pe baza informațiilor disponibile privind domeniul dificil în care ar putea activa o delegație, Comisia să își intensifice dialogul cu delegațiile cu privire la modalitatea de a gestiona acest risc pe parcursul etapei de implementare a proiectului;

237.  observă că cele patru delegații cu cele mai slabe rezultate care țin de sfera de competență a DG DEVCO sunt cele din Yemen, Republica Centrafricană, Gabon și Mauritania, iar cele patru delegații cu cele mai slabe rezultate care țin de sfera de competență a DG NEAR sunt cele din Siria, Egipt, Albania și Kosovo;

238.  se așteaptă ca DG DEVCO să realizeze progrese în vederea atingerii următoarelor priorități în 2016 și să prezinte un raport cu privire la acestea în raportul său anual de activitate pe 2016:

239.  se așteaptă ca DG NEAR să atingă următoarele priorități în 2016 și să prezinte un raport cu privire la acestea în raportul său anual de activitate pe 2016:

Cheltuielile Uniunii privind migrația și azilul în țările din vecinătate

240.  reamintește că un aspect important al relațiilor externe ale Uniunii îl reprezintă faptul că lupta împotriva sărăciei ar trebui, de asemenea, să urmărească crearea condițiilor necesare pentru a preveni sosirea necontrolată în Europa a migranților în situație neregulamentară;

241.  susține principalele constatări ale Curții incluse în Raportul său special nr. 9/2016 intitulat „Cheltuielile efectuate de UE, până în 2014, în țările din vecinătatea sa estică și sudică mediteraneeană, în cadrul politicii externe în materie de migrație” și subliniază, în special, că actuala fragmentare a instrumentelor împiedică controlul parlamentar al (i) modului în care sunt executate fondurile și (ii) identificarea responsabilităților, ceea ce face dificilă, prin urmare, evaluarea cuantumurilor efectiv cheltuite pentru a sprijini măsurile externe în materie de migrație;

Banca Mondială

242.  date fiind informațiile alarmante prezentate de Politico la 2 decembrie 2016 cu privire la temerile privind existența unui conflict de interese în cazul relațiilor dintre fostul comisar Georgieva și Banca Mondială, reamintește că Parlamentul a solicitat Comisiei în cadrul ultimei sale rezoluții privind descărcarea de gestiune a Comisiei pe 2014 să revizuiască codul de conduită al comisarilor până la sfârșitul lui 2017, incluzând o definiție a ceea ce constituie un conflict de interese; subliniază că, fără o definiție detaliată a ceea ce constituie un conflict de interese, Parlamentul nu va putea să evalueze adecvat, corect și coerent existența unor conflicte de interese reale sau potențiale;

243.  consideră că noul acord de finanțare încheiat de către Comisie cu Banca Mondială(110), care înlocuiește un onorariu de gestiune forfetar cu o formulă mai complexă și care prevede, în special, că anumite proiecte desfășurate direct de Banca Mondială pot face obiectul unei taxe de 17 % asupra costurilor cu personalul și cu consultanții, vor afecta probabil bugetul Uniunii și ar putea duce la plăți ce depășesc plafonul de 7 % privind onorariile de gestiune, fapt interzis de articolul 124 alineatul (4) din Regulamentul financiar al Uniunii;

244.  subliniază că onorariul de gestiune plătit Băncii Mondiale nu va fi utilizat pentru proiecte de dezvoltare și cooperare; se întreabă de ce Banca Mondială ar trebui să fie remunerată de către Comisie pentru activități bancare care se află în centrul misiunii sale ca bancă;

International Management Group

245.  felicită Comisia pentru hotărârea pronunțată la 2.2.2017 în cauza T-381/15; solicită informații cu privire la contractele încheiate cu International Management Group care sunt în curs de execuție;

Măsuri de adoptat

246.  invită:

Migrația și securitatea

247.  salută faptul că, având în vedere caracterul politic sensibil al acestei chestiuni, Curtea a abordat pentru prima dată politica în materie de migrație și de securitate în partea a doua a capitolului 8 din raportul său anual; observă că acest domeniu, dotat cu 0,8 miliarde EUR, reprezintă o mică parte, dar în creștere, a bugetului Uniunii;

248.  deplânge faptul că Curtea nu a prezentat nicio rată de eroare cu privire la acest domeniu de politică, în timp ce directorul general al DG HOME estimează, în raportul său anual de activitate pe 2015, o rată de eroare multianuală reziduală de 2,88 % pentru granturile care țin de alte domenii decât cel al cercetării gestionate direct de DG HOME;

249.  împărtășește preocupările exprimate de Curte cu privire la faptul că auditurile privind solidaritatea și gestionarea fluxurilor de migrație efectuate de Comisie nu au acoperit testele controalelor pentru majoritatea proceselor-cheie și că, din acest motiv, există riscul ca anumite programe anuale dotate cu sisteme de control ineficace să fie considerate de Comisie ca furnizând o asigurare rezonabilă și, prin urmare, ca aceasta să nu le supună auditurilor sale ex-post;

250.  reamintește că au fost identificate deficiențe de către DG HOME în sistemele de gestionare și de control din Republica Cehă, Germania, Franța și Polonia ale Fondului european pentru refugiați, ale Fondului european de returnare, ale Fondului european de integrare a resortisanților țărilor terțe și ale Fondului pentru frontierele externe pentru perioada 2007-2013;

251.  este de părere că KPI nr. 1 inclus în raportul anual de activitate al DG HOME pe 2015 nu este relevant, deoarece rata de returnare în țările terțe a migranților în situație neregulamentară nu este influențată în mod semnificativ de DG HOME;

252.  deplânge faptul că Comisia consideră că este dificil, dacă nu imposibil, să furnizeze o estimare a cheltuielilor legate de migranți/solicitanți de azil în funcție de țară, întrucât gestionarea fluxurilor de migrație cuprinde o gamă largă de activități(111);

253.  solicită Curții să prezinte autorității de control bugetar rata de eroare cea mai probabilă în ceea ce privește politica în materie de migrație și de securitate în cadrul raportului său anual pe 2016, precum și să evalueze capacitatea de corecție a serviciilor Comisiei în acest domeniu de politică;

254.  își exprimă preocuparea în ceea ce privește controalele asupra fondurilor pentru refugiați, care sunt, în situațiile de urgență, alocate adesea de către statele membre fără a respecta normele existente; consideră că este esențial ca Comisia să prevadă un sistem de control mai riguros, de asemenea, care să se bazeze și pe respectarea drepturilor omului ale refugiaților și ale solicitanților de azil;

Măsuri de adoptat

255.  recomandă ca DG HOME:

Administrație

256.  observă că un funcționar poate fi numit pe un post de expert principal sau de asistent cu experiență, care oferă posibilitatea de a fi promovat în gradul AD 14 sau AST 11, și că, din momentul în care un funcționar este numit pe un post de expert principal, nu există nicio posibilitate să fie mutat din nou pe un post de administrator; își exprimă regretul cu privire la contradicția dintre această măsură și cele care vizează reducerea cheltuielilor administrative sau consolidarea legăturii dintre grad și funcție; solicită Comisiei să pună capăt acestei practici;

257.  observă cu îngrijorare că numărul mediu de ani de vechime în grad înainte de promovare a scăzut pentru gradele AD 11 și superioare; în cazul gradului AD 12, de exemplu, în 2008 un funcționar era promovat doar o dată la 10,3 ani în medie, în timp ce în 2015 acesta era promovat o dată la 3,8 ani, ceea ce demonstrează că promovările în treptele de salarizare superioare au fost accelerate; solicită Comisiei să încetinească promovările în gradele superioare gradului AD 11 sau AST 9;

258.  subliniază că echilibrul geografic, și anume raportul dintre cetățenia angajaților și mărimea statelor membre, ar trebui să rămână în continuare un element important al gestionării resurselor, în special în ceea ce privește statele membre care au aderat la Uniune începând din 2004; salută faptul că Comisia a realizat o structură a personalului mai echilibrată între resortisanții statelor membre care au aderat la Uniunea Europeană înainte și după 2004; subliniază însă că aceste state membre din urmă sunt în continuare subreprezentate la nivelul mai înalt al administrației și în posturile de conducere, situație în privința căreia se așteaptă în continuare progrese;

259.  ia act cu îngrijorare de onorariile medicale excesive aplicate în Luxemburg și de dificultățile întâmpinate pentru ca persoanele afiliate la Sistemul comun de asigurări de sănătate al instituțiilor UE să fie tratate în aceleași condiții de respect ca și cetățenii luxemburghezi; solicită instituțiilor, în special Comisiei, să reclame și să garanteze în toate statele membre, mai ales în Marele Ducat al Luxemburgului, aplicarea articolului 4 din Directiva 2011/24/UE(112), în temeiul căruia statele membre trebuie să se asigure că furnizorii de servicii medicale de pe teritoriul lor aplică pacienților din alte state membre aceleași onorarii ca și pacienților autohtoni; îi solicită, de asemenea, să aplice sancțiunile adecvate în cazul nerespectării directivei;

OLAF

260.  ia act de faptul că colegiul comisarilor a ridicat imunitatea directorului general al OLAF în urma unei solicitări din partea autorităților belgiene, în contextul anchetei legate de „cazul Dalli”; este de opinie că directorul general este implicat într-un triplu conflict de interese:

consideră că aceste conflicte de interese ar putea dăuna atât reputației OLAF, cât și reputației Comisiei; solicită, prin urmare, Comisiei să îl suspende din funcție pe directorul general al OLAF până la finalizarea anchetei efectuate de autoritățile belgiene și să numească un înlocuitor temporar;

261.  este șocat de relatările din presă care arată că, potrivit calculelor OLAF, „neglijența neîntreruptă” a autorităților vamale din Regatul Unit a lipsit Uniunea de 1,987 miliarde EUR reprezentând venituri pierdute provenind din taxe aplicabile unor mărfuri din China și că o rețea foarte sofisticată de crimă organizată a sustras, la rândul său, 3,2 miliarde EUR din veniturile provenind din taxa pe valoarea adăugată ale unor state membre importante, precum Franța, Germania, Spania și Italia; solicită să i se acorde acces la întregul dosar și să fie ținut la curent în legătură cu acest caz;

Codul de conduită

262.  este ferm încredințat că este nevoie tot mai mult de norme deontologice stricte pentru a da curs articolului 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolului 245 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene; insistă că buna funcționare a codurilor de conduită implică o atenție permanentă; subliniază că un cod de conduită reprezintă o măsură de prevenire eficace doar dacă este aplicat în mod adecvat și dacă respectarea sa este verificată în mod sistematic, nu numai în caz de incidente.

263.  ia act de propunerea Comisiei de a revizui codul de conduită al comisarilor; regretă, însă, că revizuirea se limitează la extinderea perioadei de existență a stării de incompatibilitate la trei ani numai pentru fostul Președinte al Comisiei; invită Comisia să revizuiască codul de conduită al comisarilor până la sfârșitul lui 2017, inclusiv să dea curs recomandării Parlamentului ca comitetul ad-hoc pe probleme de etică să fie reformat în vederea extinderii competențelor sale și a includerii de experți independenți, să definească ceea ce constituie un „conflict de interese”, precum și să introducă criterii de apreciere a compatibilității activităților profesionale după expirarea mandatului și să prelungească până la trei ani perioada de existență a stării de incompatibilitate pentru toți comisarii;

264.  subliniază că o măsură importantă în ceea ce privește conflictele de interese o reprezintă creșterea transparenței Președintelui Comisiei, a comitetului ad-hoc pe probleme de etică din cadrul Comisiei și a Secretariatului General , atunci când se analizează potențiale situații de conflict; observă că publicul poate trage la răspundere Comisia doar dacă avizele comitetului pe probleme de etică sunt publicate în mod proactiv;

265.  invită colegiul comisarilor să decidă acum, când recomandarea comitetului ad-hoc pe probleme de etică în cazul fostului Președinte al Comisiei a fost finalizată, să sesizeze Curtea de Justiție cu privire la acest caz, astfel încât aceasta să emită un aviz privind chestiunea;

Grupurile de experți

266.  salută Decizia Comisiei din 30 mai 2016 instituind reguli orizontale privind crearea și funcționarea grupurilor de experți ale Comisiei(113), dar regretă faptul că, deși numeroase organizații neguvernamentale și-au exprimat interesul în acest sens, Comisia nu a organizat o veritabilă consultare publică; reafirmă importanța reînnoirii formelor de implicare a reprezentanților societății civile și a partenerilor sociali în domenii-cheie, precum transparența și funcționarea instituțiilor Uniunii;

267.  amintește că lipsa transparenței are un impact negativ asupra încrederii cetățenilor Uniunii în instituțiile Uniunii; consideră că o reformă eficace a sistemului de grupuri de experți al Comisiei, bazată pe principii clare de transparență și de componență echilibrată, va îmbunătăți disponibilitatea și fiabilitatea informațiilor, fapt care va contribui, la rândul său, la o mai mare încredere a cetățenilor în Uniune;

268.  este de părere că Comisia ar trebui să facă progrese în ceea ce privește o componență mai echilibrată a grupurilor de experți; regretă însă faptul că nu se face încă o diferențiere explicită între reprezentanții intereselor economice și reprezentanții altor tipuri de interese, pentru a se garanta un nivel maxim de transparență și echilibru;

269.  reamintește că Parlamentul și Ombudsmanul European au recomandat Comisiei să facă publice ordinile de zi, documentele de referință, procesele-verbale ale reuniunilor și deliberările grupurilor de experți;

Consilieri speciali

270.  invită Comisia să publice numele, funcțiile, gradele și contractele (ore de lucru, durata contractului, locul de desfășurare a activității) tuturor consilierilor speciali; consideră că există un risc de conflicte de interese cu consilierii speciali; este ferm încredințat, prin urmare, că ar trebui evitate conflictele de interese, întrucât acestea subminează credibilitatea instituțiilor; invită Comisia să publice declarațiile de interese ale consilierilor speciali;

Școlile europene

271.  observă că școlile individuale sunt responsabile pentru conturile anuale (care alcătuiesc „Cadrul general”); creditele disponibile în bugetul aferent exercițiului 2015 s-au ridicat la 288,8 milioane EUR, la care Comisia a contribuit cu 168,4 milioane EUR (58 %);

272.  este șocat de faptul că, după toți acești ani de presupuse reforme, Curtea continuă să fie extrem de critică în privința gestiunii financiare a școlilor europene:"„II. Școlile nu și-au pregătit conturile anuale în termenul legal. Au fost constatate numeroase erori, majoritatea fiind corectate (ca urmare a examinării) în versiunea finală a conturilor. Acestea constituie deficiențe sistematice în cadrul procedurilor contabile. [...]

IV.  Sistemele de plată ale celor două școli selectate au fost afectate de deficiențe semnificative: nicio legătură automată între sistemele contabile și sistemele de plată și nicio separare strictă a sarcinilor, plăți efectuate în afara sistemului contabil care nu sunt respinse în mod automat de către sistem și un nivel redus de control în general. Aceste deficiențe reprezintă un risc semnificativ în ceea ce privește legalitatea și regularitatea plăților.

V.  De asemenea, Curtea a constatat o serie de deficiențe semnificative în ceea ce privește procedurile de achiziții, care riscau să compromită principiile transparenței și egalității de tratament.

VI.  În câteva cazuri, Curtea nu a găsit dovezi privind calificările personalului recrutat și a observat omisiuni în dosarele lor personale.

VII.  În consecință, Curtea nu a fost în măsură să confirme că gestiunea financiară a fost bună.”;

273.  regretă faptul că Curtea nu a fost în măsură să confirme că gestiunea financiară a fost bună;

274.  regretă, de asemenea, că Comisia, în conformitate cu constatările Curții și din cauza unui caz de suspiciune de fraudă care s-a produs între 2003 și 2012, a formulat din nou o rezervă din motive de reputație privind plățile;

275.  constată că volumul bugetului alocat sistemului de școli europene este considerabil mai mare decât volumul bugetelor primite de toate cele 32 de agenții, cu excepția a două dintre acestea; consideră că răspunderea financiară a sistemului de școli europene ar trebui ridicată la un nivel comparabil cu cel al agențiilor europene, inclusiv prin intermediul unui proces de descărcare de gestiune specific pentru suma de 168,4 milioane de euro care îi este pusă la dispoziție;

276.  reamintește că Parlamentul, în cadrul procedurii de descărcare de gestiune a Comisiei pentru exercițiul 2010, a pus deja sub semnul întrebării „structurile decizionale și de finanțare prevăzute în Convenția privind școlile europene” și a solicitat Comisiei „să analizeze, împreună cu statele membre, posibilitatea revizuirii acestei convenții și să raporteze până la 31 decembrie 2012 cu privire la progresul realizat în acest sens”(114); constată că Parlamentul nu a mai primit vreodată raportul privind progresele înregistrate;

277.  constată că criza financiară și organizațională persistentă din sistemul școlilor europene devine tot mai acută din cauza planurilor de a deschide o a cincea școală la Bruxelles și a posibilelor consecințe ale retragerii unui stat membru din Convenția privind școlile europene în viitor; se întreabă dacă sistemul școlilor europene, în forma sa actuală de organizare și finanțare, dispune de resursele necesare pentru a face față extinderii planificate la cinci școli în Bruxelles; remarcă faptul că această situație riscă să creeze probleme și mai mari în viitor prin suprasolicitarea unor secții lingvistice care, conform modelelor actuale de finanțare, au capacitatea de a acoperi doar patru (în cazul secțiilor de limbă germană), respectiv trei (în cazul secțiilor de limbă engleză) școli din Bruxelles;

278.  consideră inacceptabil faptul că reprezentanții statelor membre continuă să acorde descărcarea de gestiune școlilor europene, deși Comisia, care plătește 58 % din bugetul anual, și Curtea nu recomandă acest lucru;

279.  sprijină pe deplin cele 11 recomandări formulate de Curte în raportul său din 11 noiembrie 2015 cu privire la conturile anuale ale școlilor europene pentru exercițiul financiar 2014, care se referă la aspecte privind contabilitatea, personalul, procedurile de achiziții, standardele de control și plățile;

280.  salută planul de acțiune actualizat elaborat de DG Resurse Umane și Securitate cu scopul de a aborda rezerva formulată de Comisie și observațiile Curții;

281.  invită Comisia să pregătească o comunicare către Parlamentul European și Consiliu care să reflecteze cu privire la modul optim în care ar putea să fie reformată structura administrativă a școlilor europene până în luna noiembrie 2017;

282.  solicită Comisiei să își joace pe deplin rolul care îi revine în privința tuturor aspectelor procesului de reformă legate de chestiuni de conducere, financiare, organizaționale și pedagogice; solicită Comisiei să prezinte anual Parlamentului un raport care să conțină evaluarea sa privind progresele în aceste domenii, cu scopul de a asigura faptul că comisiile competente ale acestuia pot controla gestionarea sistemului de școli și evalua modul de utilizare a resurselor puse la dispoziția sistemului din bugetul Uniunii; solicită comisarului competent să urmărească îndeaproape această chestiune și îl invită, mai exact, să participe personal la reuniunile bianuale ale Consiliului superior; reiterează opinia Parlamentului că este urgent necesară o „revizuire cuprinzătoare” a sistemului de școli europene; solicită ca primul proiect al revizuirii în cauză să fie prezentat până la 30 iunie 2017;

Avizele comisiilor

Afaceri externe

283.  deși salută progresele înregistrate, constată că 6 din 10 misiuni civile desfășurate în cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC) nu au fost încă recunoscute de Comisie ca fiind în conformitate cu articolul 60 din Regulamentul financiar; îndeamnă Comisia să își intensifice eforturile, astfel încât să acrediteze toate misiunile civile PSAC, în conformitate cu recomandarea Curții, permițând să le fie încredințate sarcini de execuție bugetară în cadrul gestiunii indirecte;

284.  salută instituirea platformei de sprijinire a misiunilor, al cărei scop este de a reduce sarcina administrativă și de a spori eficiența misiunilor civile desfășurate în cadrul PSAC; regretă faptul că anvergura și domeniul de competență ale acestei platforme sunt reduse și solicită încă o dată să se realizeze progrese suplimentare în direcția înființării unui centru de servicii comune (CSC), care ar face posibilă utilizarea mai eficace a resurselor bugetare și creșterea eficienței prin centralizarea tuturor serviciilor de sprijinire a misiunilor, care nu trebuie să fie furnizate în mod obligatoriu la nivel local;

285.  își reiterează opinia potrivit căreia normele financiare ale Uniunii trebuie să fie adaptate mai bine la particularitățile acțiunii externe, inclusiv ale gestionării crizelor, și subliniază că actuala revizuire a Regulamentului financiar trebuie să ducă la o mai mare flexibilitate;

286.  este preocupat de faptul că nu există mijloace directe de control al utilizării asistenței macrofinanciare de către țările terțe beneficiare; invită Comisia să se asigure că acordarea acestui tip de asistență este mai strict condiționată de parametri măsurabili;

287.  salută, în egală măsură, recomandările formulate de Curte în Raportul special nr. 13/2016 privind asistența acordată de Uniune pentru consolidarea administrației publice în Republica Moldova și în Raportul special nr. 32/2016 privind asistența acordată Ucrainei de către Uniune; consideră că Uniunea ar trebui să utilizeze pe deplin efectul de pârghie generat de condiționalitate și să asigure o monitorizare adecvată a reformelor puse în aplicare, pentru a contribui în mod pozitiv la consolidarea practicilor democratice atât în Republica Moldova, cât și în Ucraina.

Dezvoltare și cooperare

288.  salută, în acest context, Raportul special nr. 9/2016 al Curții privind cheltuielile efectuate de UE în țările din vecinătatea sa estică și sudică mediteraneeană, în cadrul politicii externe în materie de migrație; subliniază că, potrivit concluziilor Curții, cheltuielile efectuate de UE în cadrul politicii externe în materie de migrație nu și-au dovedit eficiența, că rezultatele acestor cheltuieli nu pot fi măsurate, că abordarea Comisiei pentru a se asigura că migrația are un impact pozitiv în materie de dezvoltare este neclară, că sprijinul pentru returnare și readmisie are un impact redus și că respectul pentru drepturile omului în cazul migranților, care ar trebui să stea la baza tuturor acțiunilor, este mai degrabă teoretic și este numai rareori transpus în practică;

289.  salută Raportul special al Curții nr. 15/2016 privind cheltuielile pentru ajutorul umanitar acordat în regiunea Marilor Lacuri Africane; subliniază concluzia Curții că ajutorul umanitar acordat populației afectate de conflicte în regiunea Marilor Lacuri Africane a fost, în general, gestionat eficient de Comisie; subliniază diferența imensă față de cheltuielile pentru migrație și consideră că aceasta este o dovadă în plus că politicile de dezvoltare bine planificate au rezultate mult mai bune decât activismul pe termen scurt în cazul migrației;

290.  își exprimă îngrijorarea privind tendința vizibilă a propunerilor recente ale Comisiei de a nu lua în considerare prevederile cu caracter juridic obligatoriu ale Regulamentului (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(115) în cazul cheltuielilor eligibile pentru asistență oficială pentru dezvoltare și al țărilor eligibile pentru cheltuielile Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare ; reamintește că legalitatea cheltuielilor Uniunii este un principiu fundamental al bunei gestiuni financiare și că nu ar trebui să prevaleze considerentele politice asupra indicațiilor clare privind prevederile legale, în cazul în care Comisia dorește să își păstreze credibilitatea privind chestiunile legate de statul de drept; în acest context, reamintește Comisiei hotărârile recente ale Curții de Justiție(116) privind problema cooperării cu Maroc și Sahara Occidentală, în care Curtea a hotărât că Uniunea a încălcat în mod repetat dreptul internațional;

291.  susține acordarea unui sprijin bugetar, în general, dar recomandă Comisiei să evalueze și să definească mai clar rezultatele în materie de dezvoltare care trebuie obținute prin sprijinul bugetar în fiecare caz și, în special, să consolideze mecanismele de control privind gestionarea corupției de către statele beneficiare, respectarea drepturilor omului, statul de drept și democrația; se arată foarte îngrijorat de posibilitatea acordării unui sprijin bugetar în țări în care nu există o supraveghere democratică, fie din cauza lipsei unei democrații parlamentare funcționale, a libertăților societății civile și ale mass-mediei, fie din cauza lipsei capacității organismelor de supraveghere;

292.  invită Comisia să includă o abordare bazată pe stimulente față de dezvoltare prin introducerea principiului „mai mult pentru mai mult”, după exemplul politicii europene de vecinătate; consideră că, cu cât o țară progresează mai mult și mai repede în legătură cu reformele sale interne privind crearea și consolidarea instituțiilor democratice, eradicare corupției, respectarea drepturilor omului și statul de drept, cu atât mai mult ajutor ar trebui să primească de la Uniune; subliniază că această abordare bazată pe o „condiționalitate pozitivă”, însoțită de o atenție puternică acordată finanțării proiectelor la scară mică destinate comunităților rurale, poate aduce o schimbare reală și garanta faptul că banii contribuabililor din Uniune sunt cheltuiți într-un mod mai sustenabil;

293.  regretă însă faptul că Parlamentul nu a fost consultat în prealabil atunci când a fost creat Fondul fiduciar de urgență al Uniunii pentru Africa; solicită ca eforturile depuse pentru a spori transparența deciziilor privind proiectele Fondului fiduciar de urgență al Uniunii să fie mai eficiente, subliniază lipsa unui format adecvat pentru consultarea periodică a Parlamentului; regretă că nu s-au luat măsuri în acest sens;

Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

294.  ia act de recomandarea Curții adresată Comisiei de a utiliza experiența acumulată în perioada de programare 2007-2013 și de a prezenta o analiză specifică a normelor naționale de eligibilitate pentru perioada de programare 2014-2020 și, pe această bază, de a oferi îndrumări statelor membre în vederea simplificării și a evitării normelor inutil de complexe sau împovărătoare;

295.  solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a include programele de finanțare ale Uniunii în studiul anual asupra sarcinii, astfel cum s-a convenit în cadrul Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016(117); subliniază că introducerea unor obiective anuale de reducere a sarcinii care să includă programele Uniunii de finanțare ar putea determina o creștere a conformității, contribuind astfel la reducerea ratei de eroare;

296.  salută accentul sporit pus pe rezultate în cadrul perioadei de programare 2014-2020; consideră totuși că dezvoltarea în continuare a indicatorilor de rezultat și a sistemelor de monitorizare ar contribui la o responsabilitate financiară solidă și ar spori eficiența viitoarelor programe operaționale;

Mediul, sănătatea publică și siguranța alimentară

297.  este mulțumit de activitatea desfășurată de cele cinci agenții descentralizate care țin de domeniul său de competență și care au atribuții tehnice, științifice sau de management care ajută instituțiile Uniunii să elaboreze și să pună în aplicare politici în domeniul mediului și climei, sănătății publice și siguranței alimentare, precum și de modul în care sunt executate bugetele acestor agenții;

298.  este mulțumit de rata generală de execuție a bugetului operațional aferent LIFE+, care a fost de 99,95 % în 2015 la creditele de angajament și de 98,93 % la creditele de plată; subliniază că programul LIFE+ a contribuit la creșterea gradului de conștientizare și de participare a cetățenilor la procesul legislativ și la aplicarea politicii UE în domeniul mediului, îmbunătățind, totodată, guvernanța în acest sector; observă că, în 2015, 225,9 milioane EUR au fost angajate pentru granturi pentru acțiuni, 40 de milioane EUR au fost utilizate pentru instrumente financiare gestionate de Banca Europeană de Investiții, iar 59,2 milioane EUR au fost utilizate pentru măsuri menite să vină în sprijinul rolului Comisiei de inițiere și monitorizare a acțiunilor de dezvoltare a politicilor și de elaborare a legislației; observă că 10,2 milioane EUR au fost utilizate pentru sprijin administrativ pentru programul LIFE și ca sprijin pentru Agenția Executivă pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (EASME);

299.  ia act de faptul că DG CLIMA și-a majorat la 99,9 % nivelul de execuție pentru creditele de angajament, în valoare de 108 747 880 EUR și la 91,77 % pentru creditele de plată, în valoare de 47 479 530 EUR și că, dacă nu se ține seama de cheltuielile administrative, rata de execuție a plăților ajunge la 96,88 %;

300.  încurajează autoritatea bugetară să se concentreze în viitor pe proiecte-pilot și pe acțiuni pregătitoare cu o veritabilă valoare adăugată pentru Uniune; ia act de faptul că zece proiecte-pilot și cinci acțiuni pregătitoare, care se ridică în total la 1 400 000 EUR în credite de angajament și 5 599 888 EUR în credite de plată, au fost puse în aplicare;

301.  ia act de faptul că o evaluare a celui de-al doilea program în domeniul sănătății (2008-2013) a fost finalizată în 2015; apreciază faptul că cel de-al treilea program în domeniul sănătății a fost consolidat în 2015, astfel încât să sprijine și să încurajeze schimbul de informații și de bune practici în statele membre aflate în fața unor provocări majore legate de primirea migranților, solicitanților de azil și refugiaților, în special în ceea ce privește pregătirea de către Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară a unei fișe medicale personale pentru evaluarea sănătății migranților, care trebuie utilizată în „hotspots” și în zonele de primire, și bugetul suplimentar pentru proiecte legate de sănătatea migranților;

Transport și turism

302.  constată că, în 2015, au fost alocate 12,8 miliarde EUR pentru 263 de proiecte în domeniul transporturilor prin acorduri de grant semnate în 2015 în urma cererilor de propuneri desfășurate în 2014 în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei; constată totodată că finanțarea Mecanismului pentru interconectarea Europei a generat 28,3 miliarde EUR din totalul investițiilor, combinând contribuțiile de la bugetul Uniunii cu cele de la bugetele naționale și regionale ale statelor membre, precum și cu împrumuturi de la Banca Europeană de Investiții;

303.  constată că în domeniul „Competitivitate pentru creștere și locuri de muncă” (care include și domeniul transporturilor) Curtea nu a auditat decât șapte tranzacții desfășurate sub responsabilitatea Direcției Generale Mobilitate și Transporturi (DG MOVE); constată că nu au fost depistate erori decât în cazul uneia dintre tranzacțiile auditate, respectiv cu privire la nerespectarea procedurilor de achiziții publice;

304.  subliniază că raportul de evaluare al Băncii Europene de Investiții constată dezechilibre geografice și concentrări sectoriale din portofoliul componentei pentru infrastructură și inovare, a cărei finanțare este concentrată (63 %) în trei state membre; solicită Comisiei să evalueze de urgență impactul Fondului european pentru investiții strategice la nivelul Uniunii; regretă că Fondul european pentru investiții strategice nu este utilizat suficient pentru finanțarea proiectelor inovatoare din sectorul transporturilor, pentru toate modurile de transport, de exemplu, pentru promovarea mijloacelor de transport durabile sau pentru încurajarea procesului de digitalizare, precum și pentru accesibilitatea universală;

305.  regretă că Comisia (DG MOVE) nu a produs încă un document strategic consolidat și formal pentru supravegherea evoluției coridoarelor principale ale rețelei TEN-T; încurajează Comisia să adopte un astfel de document strategic cu privire la activitățile de monitorizare și la transparență; reamintește că transparența și consultarea tuturor părților interesate contribuie la succesul proiectelor din sectorul transporturilor;

306.  subliniază că, în perioada 2014-2020, proiectele de transport vor fi finanțate din mai multe surse, inclusiv din Mecanismul pentru interconectarea Europei, FC, Fondului european de dezvoltare regională și Fondul european pentru investiții strategice; invită, așadar, Comisia să creeze sinergii care vor permite o alocare mai eficientă a fondurilor puse la dispoziție de aceste surse de finanțare diferite, precum și combinarea acestor resurse; solicită Comisiei să prezinte și să publice anual, printre altele pe site-ul său de internet, liste ușor accesibile privind modalitățile de transport, conținând cotele de transport modal și proiecte turistice, cofinanțate prin fondurile menționate;

Dezvoltare regională

307.  invită Comisia să acorde, prin intermediul grupului la nivel înalt(118), în auditurile sale privind sistemele naționale de gestiune și control, o atenție specială normelor naționale privind eligibilitatea, ajutând statele membre să le simplifice pentru a permite operarea de modificări; subliniază, în acest context, importanța aplicării principiului auditului unic; invită Comisia să clarifice, prin orientări simplificate și eficiente, noțiunea de „TVA recuperabil”, pentru a evita interpretările diferite ale termenului de „TVA nerecuperabil” și pentru a evita o utilizare nesatisfăcătoare a fondurilor Uniunii; invită Comisia, statele membre și autoritățile regionale să se asigure că beneficiarii au la dispoziție informații coerente cu privire la condițiile de finanțare, în special în ceea ce privește eligibilitatea cheltuielilor și plafoanele de rambursare aplicabile;

308.  regretă faptul că autoritățile de management au prezentat în 2015 spre rambursare mai puține declarații de cheltuieli decât în 2014, ceea ce a dus la o scădere a numărului declarațiilor de cheltuieli neplătite, de la 23,2 miliarde EUR în 2014 la 10,8 miliarde EUR în 2015, din care 2,8 miliarde EUR rămăseseră neplătite de la sfârșitul anului 2014; atrage atenția că întârzierile în execuția bugetară pentru perioada 2014-2020 ar trebui să nu fie mai mari decât cele pentru perioada precedentă, nici să nu ducă la acumularea unor datorii către sfârșitul perioadei de finanțare; îndeamnă Comisia să monitorizeze situația îndeaproape împreună cu statele membre și să își adapteze planul de plăți în consecință;

309.  regretă că nu toate statele membre au transpus, până la 30 iunie 2016, directivele privind achizițiile publice și îndeamnă Comisia să asiste în continuare statele membre pentru a-și îmbunătăți capacitatea de transpunere a acestor directive, precum și pentru a-și implementa toate planurile de acțiune privind condiționalitățile ex ante, care reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru prevenirea neregulilor frauduloase și nefrauduloase; insistă asupra implementării Planului de acțiune privind achizițiile publice pentru fondurile structurale și de investiții europene 2014-2020 în vederea simplificării, accelerării și armonizării procedurilor de achiziții publice electronice;

310.  constată că rata medie a plăților pentru instrumentele financiare ale FEDR și ale FSE era de 57 % la sfârșitul anului 2014, ceea ce reprezintă o majorare de doar 10 % față de 2013; regretă observația Curții privind extinderea prin intermediul unei decizii a Comisiei, mai degrabă decât printr-un regulament de modificare, a perioadei de eligibilitate a plăților către beneficiarii finali în cadrul instrumentelor financiare; își exprimă preocuparea față de eventualitatea în care Curtea ar considera toate plățile de după 31 decembrie 2015 drept necuvenite; constată cu preocupare că un procent semnificativ al resurselor disponibile în cadrul instrumentelor financiare ale FEDR și FSE în perioada de programare 2007-2013 a fost cheltuit pe costuri și comisioane de administrare;

311.  salută abordarea Curții axată pe performanță și consideră definirea de către autoritățile de management a unor indicatori de rezultate relevanți, care să măsoare contribuția proiectelor la îndeplinirea obiectivelor stabilite pentru programele operaționale, drept un exemplu de bună practică, în conformitate cu criteriul privind adiționalitatea; subliniază că este necesară intensificarea comunicării; solicită Comisiei să identifice canale de comunicare mai eficiente în vederea creșterii vizibilității investițiilor prin fondurile structurale și de investiții europene; invită Comisia să elaboreze un număr limitat de indicatori aplicabili care să poată contribui la măsurarea performanței;

312.  îndeamnă Comisia și statele membre să folosească cât se poate de bine instrumentele teritoriale, asigurându-se că strategiile de dezvoltare urbană integrate destinate finanțării sunt aprobate în timp util, ceea ce va permite orașelor să investească în strategii globale, să exploateze sinergiile dintre politici și să asigure un impact pe termen lung mai eficace asupra creșterii și a locurilor de muncă.

Agricultură și dezvoltare rurală

313.  solicită Curții să ofere în continuare evaluări separate pentru Fondul european de garantare agricolă, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și rubrica 2, și după încheierea următorului exercițiu financiar, deoarece evaluările separate permit adoptarea unor măsuri specifice pentru îmbunătățirea ratelor de eroare semnificativ diferite;

314.  îndeamnă atât Comisia, cât și autoritățile statelor membre să continue să abordeze și să reducă complexitatea plăților directe, ori de câte ori este posibil, și, în special, dacă există multe niveluri diferite implicate în administrarea Fondului european de garantare agricolă;

315.  salută noua generație de instrumente financiare suplimentare, considerând că acestea trebuie să fie concepute având în minte obiective mai clare și o metodă suficientă de control la finalul perioadei de implementare, astfel încât să se demonstreze impactul lor și să nu conducă la o creștere a ratei de eroare;

316.  făcând referire la agențiile naționale de plăți din statele membre care nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor în ultimii trei ani, solicită ca funcționarii Uniunii aflați deja în funcție să fie responsabili în cadrul agențiilor de plăți respective, mai degrabă decât resortisanții statului membru în cauză;

317.  atrage atenția asupra caracterului multianual al sistemului de gestionare a politicii agricole și subliniază că evaluarea finală a neregulilor legate de punerea în aplicare a regulamentului(119) va fi posibilă doar la finalul perioadei de programare;

318.  remarcă faptul că simplificarea PAC nu ar trebui să pună în pericol producția alimentară viabilă și solicită adoptarea unor măsuri care să vizeze trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în sectorul agroalimentar și cel forestier;

Pescuitul

319.  constată cu satisfacție că acțiunile întreprinse ca urmare a rezervelor formulate de DG MARE în raportul său anual pe 2014 privind sistemul de gestionare și control pentru programele din cadrul Fondului european pentru pescuit (2007-2013) au permis diminuarea semnificativă, la doar cinci, a numărului programelor operaționale și statelor membre vizate;

320.  constată cu satisfacție că sistemul de control intern instituit de DG MARE oferă asigurări suficiente privind gestionarea adecvată a riscului legat de legalitatea și regularitatea tranzacțiilor;

321.  constată cu satisfacție că, din cele 12 operațiuni care vizează în mod specific pescuitul auditate de Curte, pentru niciuna nu s-au identificat erori cuantificabile;

322.  consideră însă regretabil faptul că marea majoritate a statelor membre au transmis detalii referitoare la programele lor operaționale legate de Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime cu mare întârziere, ceea ce a dus la întârzieri importante în procesul de mobilizare a fondului;

323.  constată, prin urmare, că nicio cheltuială nu a putut fi declarată Comisiei înainte de 30 iunie 2015 și, deci, nu a fost controlată până la această dată; reamintește că statele membre sunt responsabile de execuția creditelor în gestiune partajată;

Cultură și educație

324.  reiterează faptul că încorporarea în programul ERASMUS+ a tuturor programelor de mobilitate din Uniune destinate tinerilor vizează, în primul rând, îmbunătățirea eficacității acestora și îndeamnă, prin urmare, Comisia să respecte obiectivele și liniile bugetare convenite pentru program în scopul de a evita pierderea din vedere a obiectivului principal;

325.  salută capacitatea de reacție rapidă a programelor Erasmus+ și Europa creativă în fața recentelor provocări pe care le reprezintă integrarea refugiaților/migranților și antiradicalizarea din 2015;

326.  observă că împrumuturile în cadrul mecanismului de garantare a împrumuturilor pentru studenți (Erasmus+ Master Loan) au fost puse la dispoziție pentru prima oară în 2015, când două bănci din Spania și din Franța au lansat programul; insistă asupra faptului că va fi esențial să se asigure o acoperire geografică extinsă și o monitorizare atentă de către Comisie a condițiilor de acordare a împrumuturilor, pentru ca acestea să devină un mecanism de împrumut viabil;

327.  reamintește că 2015 a fost primul an în care programul Europa creativă a fost gestionat de două direcții generale ale Comisiei, Direcția Generală Educație și Cultură și Direcția Generală Rețele de Comunicare, Conținut și Tehnologie; insistă că este necesară o abordare coordonată, pentru ca provocările legate de organizarea internă să nu afecteze funcționarea programului sau percepția publică asupra acestuia;

Libertăți civile, justiție și afaceri interne

328.  invită Comisia să elaboreze și să prezinte autorității care acordă descărcarea de gestiune un istoric al cazurilor de conflicte de interese identificate;

329.  regretă faptul că indicatorii-cheie de performanță din raportul anual de activitate al DG HOME nu acoperă numărul persoanelor cărora li s-a oferit asistență sau care au fost relocate, transferate și returnate în 2015; regretă lipsa unor indicatori care să evalueze efectele măsurilor adoptate pentru consolidarea coordonării și cooperării dintre autoritățile naționale de aplicare a legii;

330.  încurajează elaborarea unor priorități politice mai clare și pe termen lung, care să fie transpuse mai concret în priorități operaționale; în această privință, subliniază importanța unei cooperări mai strânse cu alte organisme, în special cu agențiile;

331.  regretă faptul că structurile de guvernanță ale securității informațiilor de la nivelul Comisiei nu au fost aliniate la cele mai bune practici recunoscute (conform recomandării din raportul de audit al Serviciului de Audit Intern);

Aspecte de gen

332.  subliniază că egalitatea de gen ar trebui să fie un obiectiv transversal al tuturor domeniilor de politică; constată, cu toate acestea, că unele programe nu prevăd acțiuni punctuale specifice dotate cu fonduri bugetare specifice pentru a îndeplini acest obiectiv și subliniază că îmbunătățirea colectării datelor ar trebui să permită nu doar cuantificarea creditelor alocate acțiunilor care contribuie la promovarea egalității de gen, ci și îmbunătățirea evaluării impactului respectivelor fonduri ale Uniunii;

333.  reiterează solicitările adresate Comisiei de a avea în vedere, în toate etapele procesului bugetar, obiectivul integrării dimensiunii de gen în buget, inclusiv, printre altele, în etapa execuției bugetului și a evaluării execuției bugetare, inclusiv în ceea ce privește FEIS, FSE, FEDR și Orizont 2020, pentru a combate discriminarea existentă în statele membre; subliniază că ar trebui să se asigure, în etapele de planificare, execuție și evaluare a bugetului, integrarea unui set comun de indicatori măsurabili privind rezultatele și impactul, care ar permite evaluarea mai exactă a execuției bugetare din perspectiva genului, în conformitate cu inițiativa „Un buget axat pe rezultate” și acordând o atenție deosebită performanțelor;

334.  invită Comisia să utilizeze, atât pentru liniile bugetare noi, cât și pentru cele existente, o analiză bugetară care să țină seama de dimensiunea de gen și, acolo unde este posibil, să opereze schimbările de politică necesare pentru a asigura faptul că inegalitatea de gen nu apare în mod indirect;

(1) JO L 69, 13.3.2015. (2) JO C 380, 14.10.2016, p. 1. (3) JO C 375, 13.10.2016, p. 1. (4) JO C 380, 14.10.2016, p. 147. (5) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0144. (7) JO L 69, 13.3.2015. (8) JO C 380, 14.10.2016, p. 1. (9) JO C 417, 11.11.2016, p. 2. (10) JO C 449, 1.12.2016, p. 51. (11) JO C 380, 14.10.2016, p. 147. (12) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (13) JO L 11, 16.1.2003, p. 1. (14) JO L 297, 22.9.2004, p. 6. (15) JO L 343, 19.12.2013, p. 46. (16) Texte adoptate, P8_TA(2017)0144. (17) JO L 69, 13.3.2015. (18) JO C 380, 14.10.2016, p. 1. (19) JO C 417, 11.11.2016, p. 10. (20) JO C 449, 1.12.2016, p. 61. (21) JO C 380, 14.10.2016, p. 147. (22) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (23) JO L 11, 16.1.2003, p. 1. (24) JO L 297, 22.9.2004, p. 6. (25) JO L 341, 18.12.2013, p. 73. (26) Texte adoptate, P8_TA(2017)0144. (27) JO L 69, 13.3.2015. (28) JO C 380, 14.10.2016, p. 1. (29) JO C 417, 11.11.2016, p. 2. (30) JO C 449, 1.12.2016, p. 41. (31) JO C 380, 14.10.2016, p. 147. (32) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (33) JO L 11, 16.1.2003, p. 1. (34) JO L 297, 22.9.2004, p. 6. (35) JO L 341, 18.12.2013, p. 69. (36) JO L 363, 18.12.2014, p. 183. (37) Texte adoptate, P8_TA(2017)0144. (38) JO L 69, 13.3.2015. (39) JO C 380, 14.10.2016, p. 1. (40) JO C 417, 11.11.2016, p. 9. (41) JO C 449, 1.12.2016, p. 157. (42) JO C 380, 14.10.2016, p. 147. (43) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (44) JO L 11, 16.1.2003, p. 1. (45) JO L 297, 22.9.2004, p. 6. (46) JO L 346, 20.12.2013, p. 58. (47) Texte adoptate, P8_TA(2017)0144. (48) JO L 69, 13.3.2015. (49) JO C 380, 14.10.2016, p. 1. (50) JO C 417, 11.11.2016, p. 11. (51) JO C 449, 1.12.2016, p. 230. (52) JO C 380, 14.10.2016, p. 147. (53) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (54) JO L 11, 16.1.2003, p. 1. (55) JO L 297, 22.9.2004, p. 6. (56) JO L 346, 20.12.2013, p. 54. (57) Texte adoptate, P8_TA(2017)0144. (58) JO L 69, 13.3.2015. (59) JO C 380, 14.10.2016, p. 1. (60) JO C 417, 11.11.2016, p. 11. (61) JO C 449, 1.12.2016, p. 219. (62) JO C 380, 14.10.2016, p. 147. (63) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (64) JO L 11, 16.1.2003, p. 1. (65) JO L 297, 22.9.2004, p. 6. (66) JO L 352, 24.12.2013, p. 65. (67) Texte adoptate, P8_TA(2017)0144. (68) 1 JO L 69, 13.3.2015. (69) JO C 380, 14.10.2016, p. 1. (70) JO C 375, 13.10.2016, p. 1. (71) JO C 380, 14.10.2016, p. 147. (72) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (73) JO L 11, 16.1.2003, p. 1. (74) Texte adoptate, P8_TA(2017)0144. (75) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (76) JO L 362, 31.12.2012, p. 1. (77) Raportul special nr. 31/2016 al Curții. (78) Raportul special nr. 5/2015 și nr. 19/2016 ale Curții. (79) Comisia Europeană, DG REGIO, summary of data on the progress made in financing and implementing financial engineering instruments reported by the managing authorities in accordance with Article 67(2)(j) of Council Regulation (EC) No 1083/2006, programming period 2007-2013, situation as at 31 December 2015 [„Sinteza datelor privind progresele înregistrate în ceea ce privește finanțarea și implementarea instrumentelor de inginerie financiară raportate de autoritățile de management în conformitate cu articolul 67 alineatul (2) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, perioada de programare 2007-2013, situația la 31 decembrie 2015”], 20.9.2016, p. 61. (80) A se vedea punctul 1.39 din Raportul anual al Curții pe 2015. (81) A se vedea punctele 3.22 și 3.23 din Raportul anual al Curții pe 2015. (82) A se vedea punctul 3.29 din Raportul anual al Curții pe 2015. (83) A se vedea punctele 3.33-3.38 din Raportul anual al Curții pe 2015. (84) A se vedea punctul 3.56 din Raportul anual al Curții pe 2015. (85) A se vedea punctul 4.16 din Raportul anual al Curții pe 2015. (86) COM(2016)0674, SWD(2016)0338, SWD(2016)0339. (87) Commitment and Coherence, ex-post evaluation of the 7th EU Framework Programme (2007-2013) [„Angajament și coerență, evaluare ex-post a celui de-Al șaptelea Program-cadru al UE (2007-2013)”], noiembrie 2015. (88) Raportul anual al Curții pe 2015, punctul 3.19. (89) Raportul anual al Curții pe 2015, punctul 3.22. (90) Raportul anual al Curții pe 2015, secțiunea 3. (91) Rezoluția Parlamentului European din 28 aprilie 2016 conținând observațiile care fac parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2014, secțiunea III - Comisia, punctul 8 (JO L 246, 14.9.2016, p. 27). (92) Raportul anual de activitate pe 2015, Direcția Generală Cercetare și Inovare, Bruxelles, 2016, pagina 11, nota de subsol 8. (93) SWD(2016)0318. (94) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65). (95) Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1). (96) Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243). (97) First results of the Youth Employment Initiative, Final report to the DG Employment, Social Affairs and Inclusion of the European Commission („Primele rezultate ale Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor – Raport final către DG Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune din cadrul Comisiei Europene”), iunie 2016. (98) Raportul anual al Curții pe 2015, punctul 6.36. (99) Răspunsul la întrebarea cu solicitare de răspuns scris nr. 19 adresată comisarului Crețu. (100) A se vedea punctul 8 din rezoluţia din 28 aprilie 2016. (101) Raportul anual al Curții pe 2015, punctul 6.9, nota de subsol 8. (102) Evitarea acestor erori ar fi permis reducerea nivelului estimat de eroare cu 0,9 puncte procentuale în domeniul „Susținerea pieței și sprijinul direct” și cu 3,2 puncte procentuale în domeniul „Dezvoltare rurală și alte politici”. (103) Conform raportului anual de activitate al DG AGRI, rata de eroare ajustată agregată a scăzut de la 2,61 % în 2014 la 1,47 % în 2015. (104) Prin normă întreagă se înțelege numărul minim de ore prevăzut de dispozițiile naționale relevante care reglementează contractele de muncă. În cazul în care dispozițiile naționale nu precizează numărul de ore, atunci se consideră că 1 800 de ore reprezintă numărul minim de ore de lucru anuale: echivalentul a 225 de zile lucrătoare a câte opt ore fiecare. (105) În conformitate cu ultima anchetă privind structura exploatațiilor agricole (Eurostat), forța de muncă din UE-28 în perioada 2007-2013 a scăzut în total cu 2,3 milioane de unități de muncă pe an (UMA), ceea ce reprezintă o reducere de 19,8 %. (106) A se vedea răspunsul la întrebarea cu solicitare de răspuns scris nr. 3 – audierea comisarului Hogan din 29 noiembrie 2016. (107) A se vedea punctul 317 din rezoluţia din 28 aprilie 2016. (108) Statele membre trebuie să reducă diferențele între nivelurile plăților la hectar acordate beneficiarilor pe teritoriile lor (în acest caz, se vorbește despre „convergență internă”). În principiu (cu unele excepții), acestea trebuie, de asemenea, să reducă cu cel puțin 5 % sumele de peste 150 000 EUR pe care un beneficiar le încasează din schema de plată de bază sau din schema de plată unică pe suprafață. În plus, statele membre au posibilitatea de a redistribui până la 30 % din pachetul lor național de plăți directe către primele 30 de hectare ale fiecărei ferme („plată redistributivă”), precum și să stabilească o limită superioară absolută pentru sumele încasate de fiecare beneficiar din schema de plată de bază sau din schema de plată unică pe suprafață („plafonare”). (109) A se vedea articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 al Comisiei din 6 august 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea conturilor, normele referitoare la controale, valorile mobiliare și transparența (JO L 255, 28.8.2014, p. 59) şi Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549). (110) Decizia Comisiei C(2016)2210 din 12 aprilie 2016 de modificare a Deciziei C(2014)5434 a Comisiei de autorizare a utilizării rambursării pe baza costurilor unitare pentru activitățile desfășurate de către o entitate a Grupului Băncii Mondiale în temeiul Acordului-cadru cu Uniunea. (111) Răspunsul la întrebarea cu solicitare de răspuns scris nr. 23 – audierea comisarului Avramopoulos din 29 noiembrie 2016. (112) Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere (JO L 88, 4.4.2011, p. 45). (113) C(2016)3301. (114) A se vedea punctul 38 din Rezoluția Parlamentului European din 10 mai 2012 conținând observațiile care fac parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2010, Secțiunea III – Comisia și agențiile executive (JO L 286, 17.10.2012, p. 31). (115) Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020 (JO L 77, 15.3.2014, p. 44). (116) Hotărârea Curții de Justiție din 21 decembrie 2016, Consiliul/Front Polisario, C-104/16 P, ECLI:EU:C:2016:973. (117) Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (JO L 123, 12.5.2016, p. 1). (118) Grupul la nivel înalt de experți independenți privind monitorizarea simplificării pentru beneficiarii fondurilor structurale și de investiții europene. (119) Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487).

Rezoluţia Parlamentului European din 27 aprilie 2017 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în cadrul procedurii de descărcare de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2015 (2016/2208(DEC))

P8_TA(2017)0144 A8-0160/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rapoartele speciale ale Curții de Conturi elaborate în temeiul articolului 287 alineatul (4) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015(1),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2016)0475 – C8-0338/2016)(2),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2015, însoțit de răspunsurile instituțiilor(3),

–  având în vedere declarația de asigurare(4) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2015 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Decizia sa din 27 aprilie 2017 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III - Comisia(5) și Rezoluția sa conținând observațiile care fac parte integrantă din decizia respectivă,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 21 februarie 2017 privind descărcarea de gestiune care trebuie acordată Comisiei cu privire la execuția bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015 (05876/2017 – C8-0037/2017),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002(6) al Consiliului, în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0160/2017),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele și, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare;

B.  întrucât rapoartele speciale ale Curții de Conturi conțin informații cu privire la aspecte importante ale execuției bugetare și, prin urmare, îi sunt utile Parlamentului în exercitarea funcției sale de autoritate care acordă descărcarea de gestiune;

C.  întrucât observațiile sale privind rapoartele speciale ale Curții de Conturi fac parte integrantă din Decizia Parlamentului din 27 aprilie 2017 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia, menționată mai sus,

Partea I – Raportul special nr. 18/2015 al Curții de Conturi intitulat „Asistența financiară acordată statelor membre aflate în dificultate”

1.  ia act de constatările și recomandările cuprinse în Raportul special al Curții de Conturi („Curtea”);

2.  salută primul raport special al Curții privind guvernanța economică în Uniune și așteaptă cu interes rapoartele viitoare, care vor fi publicate în anii următori;

3.  regretă că Curtea nu a inclus în acest raport toate statele membre care au primit asistență financiară de la începutul crizei financiare, inclusiv prin programul destinat Greciei, pentru a facilita comparația;

4.  salută însă faptul că Curtea va elabora un raport special separat privind Grecia; invită Curtea să compare rezultatele ambelor rapoarte speciale și, în special, să examineze sugestiile formulate de Parlament în privința raportului privind Grecia, inclusiv rezultatele pe termen mediu și lung (și anume, dezbaterea curentă pe tema unei posibile reduceri a datoriilor);

5.  încurajează Curtea să își consolideze în continuare resursele umane și expertiza în acest domeniu, pentru a-și îmbunătăți calitatea prestației; invită Curtea ca, între timp, să țină pe deplin cont de rapoartele externe de expertiză pe care le-a solicitat ca bază pentru audit;

6.  atrage atenția că Curtea a limitat auditul la scenariul concret și pe termen foarte scurt al asistenței financiare decise de Consiliu, fără a ține cont de alte potențiale soluții la dezechilibrele fiscale, care făceau deja obiectul dezbaterii publice și academice, ca de pildă mutualizarea datoriei suverane sau reducerea datoriei;

7.  regretă că raportul se concentrează doar pe administrarea asistenței, dar nu analizează și nici nu pune sub semnul întrebării conținutul programului și condițiile negociate pentru asistența financiară;

8.  observă că măsurile specifice adoptate la nivelul politic al Uniunii și principalele caracteristici ale programelor au fost doar descrise în raportul special; încurajează Curtea să analizeze dacă măsurile adoptate au fost adecvate în raport cu obiectivele programelor, precum și modul în care acestea au interacționat cu cadrul de politici mai larg și cu obiectivele pe termen lung, inclusiv cu Strategia Europa 2020;

9.  observă că obiectivele programelor de asistență financiară au fost întoarcerea țărilor asistate pe piețele financiare, obținerea unor finanțe publice sustenabile, reluarea creșterii și reducerea șomajului; regretă că constatările Curții nu au analizat pe deplin rezultatele programului comparativ cu aceste obiective;

10.  constată că Curtea și-a concentrat în principal concluziile pe Comisie, în calitate de administrator al asistenței financiare, dar consideră că, pentru o mai bună înțelegere, ar fi trebuit să se acorde mai multă atenție și Fondului Monetar Internațional și Băncii Centrale Europene, care au sprijinit inițial Comisia în pregătirea și monitorizarea programelor;

11.  împărtășește opinia Comisiei, potrivit căreia rolul Consiliului și al altor parteneri în instituirea și administrarea programului a fost subestimat; invită Curtea și Comisia să analizeze pertinența măsurilor adoptate de Consiliu și rolul Băncii Centrale Europene, precum și să estimeze dacă acestea au fost adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor programului și dacă au contribuit la obiectivele Uniunii, inclusiv la eliminarea treptată a crizei economice, crearea de locuri de muncă și creșterea economică;

12.  regretă că partenerii nu au transmis întotdeauna Comisiei toate informațiile disponibile, ceea ce a generat abordări inconsecvente în cadrul echipei de negociere; îndeamnă Comisia să instituie acorduri formale cu partenerii săi, cu scopul de a avea acces deplin și în timp util la toate informațiile disponibile, evitând astfel probleme similare în viitor;

13.  subliniază că unele dintre reformele indicate în programe (de exemplu reforma piețelor muncii) pot genera rezultate în materie de competitivitate numai pe termen foarte lung, în timp ce programele de asistență vizează în principal rezultate imediate, pe termen scurt;

14.  constată că programele s-au axat în principal pe latura cheltuielilor (reforma piețelor muncii, a regimurilor de pensie și de șomaj, reducerea entităților locale etc.), precum și pe reduceri ale programelor publice; înțelege că aceste reduceri au fost efectuate în scopul reformării piețelor financiare ale țărilor asistate;

15.  îndeamnă Consiliul să reevalueze cu atenție setul de instrumente și de măsuri disponibile pentru asistența financiară în cadrul programelor viitoare, pentru a reduce impactul asupra populației, efectul nedorit asupra cererii interne și socializarea costurilor crizei;

16.  subliniază că asistența financiară oferită statelor membre aflate în situații de dificultate a luat forma unor împrumuturi de pe piețele de capital, la care s-a folosit bugetul Uniunii drept garanție; consideră că rolul de autoritate bugetară al Parlamentului în aceste programe a fost subminat, reducându-se astfel și mai mult legitimitatea democratică a asistenței financiare furnizate;

17.  îndeamnă Comisia să îmbunătățească nivelul implicării Parlamentului în cadrul asistenței financiare, atunci când este implicat bugetul Uniunii;

18.  consideră că este important să se examineze rolul Băncii Centrale Europene în asistența indirectă oferită statelor membre pentru a-și îndeplini obiectivele și în sprijinul mai larg acordat arhitecturii financiare a Uniunii pe durata programelor financiare;

19.  consideră că a fost dificil să se prevadă, la începutul crizei, unele dintre dezechilibrele majore cu efecte devastatoare în anumite state membre; subliniază că a fost dificil să se prevadă amploarea și caracterul crizei financiare globale fără precedent din perioada 2007-2008;

20.  împărtășește opinia Curții, potrivit căreia atenția acordată cadrului juridic de supraveghere pre-criză nu a fost adecvată pentru a identifica riscul subiacent pozițiilor fiscale într-o perioadă de criză economică gravă;

21.  salută aprobarea de către legiuitori a pachetului de șase propuneri legislative și de două propuneri legislative introduse ca urmare a crizei financiare, care au abordat deficiențele în materie de supraveghere scoase la iveală de criză; consideră însă că reforma cadrului de guvernanță economică al Uniunii din ultimii ani nu a dus la o eliminare completă a crizei și invită Comisia să analizeze în continuare punctele forte și punctele slabe ale noului cadru în comparație cu alte economii similare (de exemplu SUA, Japonia și alte țări membre ale OCDE) și să propună noi reforme, dacă este necesar;

22.  invită Comisia să dea curs recomandării Curții de a îmbunătăți în continuare calitatea previziunilor sale macroeconomice și fiscale;

23.  ia act de concluzia Curții, potrivit căreia Comisia a îndeplinit în termene strânse și cu o experiență limitată sarcini noi de gestionare a programelor de asistență financiară; subliniază concluzia Curții, care estimează că a fost vorba de o reușită, dată fiind situația;

24.  salută decizia prin care se permite ca administrarea asistenței financiare să îi revină Comisiei și nu altor parteneri financiari, permițând o asistență personalizată care ține cont de specificități și de asumarea responsabilității de către statele membre;

25.  este de părere că, deși statele membre ar trebui tratate în mod egal, este necesară o marjă de flexibilitate pentru a personaliza și a adapta programele și reformele la circumstanțele naționale specifice; consideră că, pentru viitoarele programe ale Comisiei și viitoarele rapoarte ale Curții, ar trebui să se identifice și să se diferențieze între aplicarea unor măsuri pur europene și agendele conjuncturale naționale;

26.  ia act de observația Curții privind dificultățile întâmpinate de Comisie în păstrarea unei evidențe a informațiilor și de faptul că procedurile sale nu erau adaptate pentru evaluarea retroactivă a deciziilor adoptate;

27.  subliniază că, în etapa inițială a programelor, Comisia a acționat sub o puternică presiune politică și constrânsă de timp, confruntându-se cu riscuri incerte care amenințau stabilitatea întregului sistem financiar cu consecințe imprevizibile pentru economie;

28.  consideră că, deși nu dispune de experiență prealabilă în domeniul asistenței financiare, Comisia „a învățat pe parcurs” și a reușit să instituie în mod corespunzător și relativ rapid programele inițiale și să își îmbunătățească administrarea programelor ulterioare;

29.  este de acord cu recomandările Curții, potrivit cărora Comisia ar trebui să analizeze în continuare aspectele-cheie ale ajustărilor operate de țări, dar și să compare previziunile economice, inclusiv piața imobiliară și datoriile naționale publice și private; îndeamnă toate statele membre să furnizeze Comisiei sistematic și cu regularitate datele necesare;

30.  consideră că intervalul de timp de la lansarea primului program al Uniunii și până la finalizarea analizei Curții ar trebui să ofere ocazia includerii unor recomandări îmbunătățite, atât privind ameliorările, cât și rezultatele programului pentru programele viitoare, ca urmare a dialogului interinstituțional și contradictoriu dintre Curte și Comisie;

31.  consideră că, din motive care țin de transparență și de o mai bună informare și comunicare către cetățeni, răspunsurile Comisiei la opinia Curții ar trebui prezentate într-un document cu două coloane, pentru a permite comparația între punctele de vedere, așa cum se procedează în cazul raportului anual al Curții;

32.  ținând cont de caracterul sensibil al acestor noi rapoarte privind guvernanța financiară a Uniunii, recomandă ca comunicatele de presă și alte documente de comunicare să reflecte în profunzime constatările și recomandările Curții;

Partea a II-a - Raportul special nr. 19/2015 al Curții de Conturi intitulat „Este necesar să se acorde o atenție mai mare rezultatelor pentru a se îmbunătăți furnizarea de asistență tehnică Greciei”

33.  observă că, în momentul elaborării prezentei rezoluţii, Comisia și-a prezentat deja propunerea de instituire a Programului de sprijin pentru reforme structurale; salută faptul că recomandările Curții au fost evident luate în considerare de Comisie și speră că Programul de sprijin pentru reforme structurale se va dovedi un instrument puternic de asistență tehnică, bazat pe învățămintele desprinse din experiența Grupului operativ pentru Grecia;

34.  este preocupat că înființarea ad-hoc, rapidă, a grupului operativ a determinat unele probleme în funcționarea acestuia; solicită să se realizeze o evaluare amănunțită a situației de la fața locului și să se elaboreze un plan de acțiune concis, pas cu pas, ca un exercițiu preliminar obligatoriu al oricărui proiect de asistență tehnică; solicită ca, în programele sale ulterioare de asistență tehnică, Comisia să adopte o abordare mai planificată, care să prevadă un calendar al datelor de început și de sfârșit al mandatului;

35.  subliniază că alocarea unui buget propriu este o condiție esențială pentru reușita unui program de asistență tehnică, în ce privește atât planificarea, cât și raționalizarea cheltuielilor, evitându-se astfel diferite niveluri de control și reglementări care trebuie să fie respectate pentru linii bugetare separate;

36.  ia act de faptul că grupul operativ a gestionat un număr impresionant de proiecte în care erau implicate numeroase organizații partenere; consideră că impactul asistenței tehnice ar fi putut fi îmbunătățit prin simplificarea programelor, limitarea numărului de organizații partenere și a sferei de aplicare a proiectelor, astfel încât să fie reduse la minimum eforturile de coordonare administrativă și să se crească eficiența;

37.  regretă că nici statul membru beneficiar, nici grupul operativ nu au furnizat Comisiei rapoarte de activitate periodice; subliniază că Comisia ar trebui să insiste să primească, fără întârzieri excesive, rapoarte de activitate trimestriale și un raport final cuprinzător sub forma unei evaluări ex post într-un interval de timp rezonabil după încheierea lucrărilor Grupului operativ pentru Grecia; solicită Comisiei să supravegheze sistematic acordarea în practică a asistenței tehnice, pentru a putea opera ajustări în direcția unei asistențe tehnice orientate către rezultate; solicită, de asemenea, ca în diversele rapoarte legate de asistența tehnică și în cele ale Grupului operativ pentru Grecia să fie inclusă o situație a modului și direcției în care au fost plătite așa-numitele fonduri „de salvare” acordate Greciei;

38.  invită Comisia, Parlamentul și Consiliul să folosească discuția privind Programul de sprijin pentru reforme structurale pentru perioada 2017-2020 drept prilej de a revizui bunele practici ale liderilor din acest domeniu; încurajează Comisia să găsească, împreună cu statele membre, un sistem care să permită angajarea de experți direct din statele membre, evitându-se astfel un grad de complexitate și de sarcini administrative suplimentar, prin ocolirea agențiilor naționale;

39.  solicită statelor membre să dea dovadă de un angajament mai puternic: o abordare bazată pe performanțe ar permite Parlamentului, precum și parlamentelor naționale să joace un rol de sprijin mai accentuat, prin comisiile respective pentru control bugetar;

Partea a III-a - Raportul special nr. 21/2015 al Curții de Conturi intitulat „Analiza riscurilor aferente unei abordări axate pe rezultate pentru acțiunile UE de dezvoltare și cooperare“

40.  salută publicarea raportului Curţii și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

41.  ia act de faptul că Comisia a integrat analiza riscurilor în gestionarea operațiunilor sale externe, care se desfășoară-un mediu complex și fragil, cu numeroase tipuri de riscuri, țările partenere având diferite niveluri de dezvoltare și cadre de guvernare;

42.  salută, în special, recomandarea Curții adresată Comisiei de a îmbunătăți utilizarea terminologiei în ceea ce privește rezultatele pe termen lung (realizări, rezultate și consecințe) și subliniază importanța de a formula adevărate obiective SMART înainte de a lua orice decizie privind finanțarea diferitelor proiecte;

43.  subliniază că este necesar să se pună un accent sporit pe formularea „obiective realizabile și realiste” pentru a se evita cazurile în care țările partenere îndeplinesc obiectivele inițiale, însă fără rezultate semnificative în ceea ce privește dezvoltarea;

44.  consideră că trebuie să se evite axarea pe rezultatul bugetar ca obiectiv unic de management, deoarece aceasta poate fi în detrimentul principiului bunei gestiuni financiare și al obținerii de rezultate;

45.  reamintește faptul că monitorizarea și evaluarea periodică a factorilor de risc ridicat (externi, financiari și operaționali) și cuantificarea acestora, de la identificare până la fazele de punere în aplicare, constituie o condiție prealabilă esențială nu numai pentru buna gestiune financiară și calitatea cheltuielilor, ci și pentru a asigura credibilitatea, durabilitatea și reputația intervențiilor Uniunii; consideră că crearea de profiluri de risc pentru activități și țări facilitează, de asemenea, elaborarea rapidă a unei strategii de reducere a riscurilor în cazul deteriorării situației într-o țară parteneră;

46.  subliniază necesitatea de a adapta periodic mediul de control și funcțiile de gestionare a riscurilor pentru a ține seama de apariția unor noi forme de instrumente și facilități de asistență, cum ar fi finanțarea mixtă, fondurile fiduciare, precum și parteneriatele financiare cu alte instituții internaționale;

47.  își reiterează opinia potrivit căreia este necesar un nou echilibru între absorbție, conformitate și performanță care să se reflecte în gestionarea operațiunilor;

48.  consideră că dezvoltarea capacităților, a cadrelor de guvernanță și a asumării responsabilității țărilor partenere reprezintă, de asemenea, o modalitate importantă de a reduce riscurile sistemice cu scopul de a promova un mediu favorabil care să permită ca fondurile să fie utilizate în scopul prevăzut și să răspundă cerințelor celor „3 E“ (economie, eficiență și eficacitate);

49.  consideră că este necesar să se consolideze dialogul politic și privind politicile, condiționalitatea ajutorului și lanțul logic pentru a se asigura atât coerența dintre decizii și condițiile prealabile plăților sau rambursărilor în cadrul acordurilor de finanțare, condiționând, în mod clar, plățile de realizarea de acțiuni și de rezultate, cât și pertinența obiectivelor și indicatorilor selectați;

50.  încurajează instituțiile internaționale, în special în cazul inițiativelor cofinanțate sau care implică donatori multipli:

51.  solicită Comisiei să asigure că legătura dintre evaluări și elaborarea politicilor este un mecanism eficace, luând în considerare toate lecțiile învățate în procesul decizional;

52.  reamintește că obstacolele în calea monitorizării performanțelor și a evaluării rezultatelor sunt în detrimentul responsabilității publice și al informării cuprinzătoare a factorilor de decizie;

Partea a IV-a - Raportul special nr. 23/2015 al Curții de Conturi intitulat „Evaluările de impact în cadrul instituțiilor UE: s-au realizat progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa, dar mai sunt necesare eforturi în acest sens”

53.  consideră că Comisia ar trebui să ofere orientări referitoare la o abordare mai diferențiată în ceea ce privește raportarea progreselor înregistrate în legătură cu aspectele care vizează calitatea apei;

54.  împărtășește opinia Curții, potrivit căreia Comisia ar trebui să promoveze comparabilitatea datelor, prin metode cum ar fi, de exemplu, reducerea discrepanțelor în ceea ce privește numărul de substanțe fizico-chimice evaluate în vederea clasificării stării ecologice;

55.  subliniază faptul că Comisia trebuie să își continue demersurile întreprinse pentru a monitoriza progresele statelor membre în direcția atingerii unei bune calități a apei, care constituie obiectivul Directivei-cadru privind apa;

56.  invită statele membre să asigure monitorizarea bunei calități a apei pentru a dispune de informații exacte cu privire la situația și la sursa poluării pentru fiecare corp de apă, pentru a face posibilă astfel o mai bună direcționare a măsurilor și optimizarea raportului costuri-eficacitate al măsurilor de remediere;

57.  încurajează statele membre să asigure o coordonare între organismele responsabile de definirea măsurilor din planurile de management al bazinelor hidrografice și cele care au responsabilitatea aprobării proiectelor în vederea finanțării;

58.  încurajează statele membre să evalueze și să asigure eficacitatea mecanismelor de asigurare a respectării, în special în ceea ce privește gradul de acoperire care trebuie atins și efectul disuasiv al sancțiunilor aplicate;

59.  invită statele membre să evalueze potențialul pe care îl prezintă utilizarea taxei de poluare a apei ca instrument economic și ca modalitate de aplicare a principiului „poluatorul plătește”, cel puțin pentru principalele substanțe care afectează în mod negativ calitatea apei;

60.  invită Comisia să ia în considerare în mod sistematic posibilitatea de a evalua nu numai existența, ci și gradul de adecvare a standardelor referitoare la bunele condiții agricole și de mediu, precum și cerințele minime adoptate de statele membre;

61.  relevă faptul că Comisia ar trebui să furnizeze orientări cu privire la eventuale modalități de recuperare a costurilor în domeniul poluării difuze;

62.  invită statele membre să analizeze potențialul pe care îl prezintă utilizarea unor instrumente economice, cum ar fi taxele de mediu, ca stimulent pentru reducerea poluării și ca modalitate de aplicare a principiului „poluatorul plătește”;

63.  invită Comisia și statele membre să identifice modalități de simplificare a mecanismului controalelor și a punerii lor în aplicare, precum și de asigurare a eficacității acestora, pe baza unui inventar al mecanismelor de asigurare a respectării instituite la nivelul UE și la nivel național;

Partea a V-a - Raportul special nr. 24/2015 al Curții de Conturi intitulat „Combaterea fraudei intracomunitare în domeniul TVA: sunt necesare eforturi suplimentare”

64.  este de părere că Comisia ar trebui să inițieze introducerea unui sistem comun de estimare a volumului fraudei intracomunitare în domeniul TVA, care ar permite statelor membre să își evalueze performanțele în funcție de indicatori adecvați; consideră că performanțele ar trebui să vizeze reducerea fraudei intracomunitare în domeniul TVA, creșterea numărului de cazuri de fraudă depistate și a sumelor recuperate ca urmare a depistării acestor cazuri;

65.  consideră că, pentru a îmbunătăți performanțele Eurofisc în calitate de sistem eficace de avertizare timpurie, Comisia ar trebui să recomande statelor membre: (a) să introducă o analiză comună a riscurilor, pentru a asigura că informațiile transmise prin intermediul rețelei Eurofisc sunt corect direcționate către situațiile de fraudă; (b) să îmbunătățească rapiditatea și frecvența acestor schimburi de informații; (c) să utilizeze un mediu informatic fiabil și ușor de utilizat; (d) să stabilească indicatori și niveluri-țintă adecvate pentru a măsura performanța diferitelor domenii de lucru; (e) să participe la toate domeniile de lucru ale rețelei Eurofisc;

66.  solicită Comisiei, în contextul evaluării acordurilor de cooperare administrativă dintre statele membre vizând schimbul de informații între autoritățile lor fiscale în vederea combaterii fraudei intracomunitare în domeniul TVA, să efectueze vizite de monitorizare la obiective selectate în funcție de risc; consideră că aceste vizite de monitorizare ar trebui să se concentreze pe îmbunătățirea promptitudinii cu care statele membre răspund la solicitările de informații, pe fiabilitatea sistemului de schimb de informații privind TVA, pe viteza controalelor multilaterale și pe măsurile luate în urma constatărilor din rapoartele sale precedente privind cooperarea administrativă;

67.  ținând cont de faptul că statele membre au nevoie de informații din partea statelor terțe pentru a asigura colectarea TVA la serviciile și la bunurile necorporale furnizate consumatorilor de întreprinderi prin intermediul comerțului electronic și invită Comisia să sprijine statele membre în negocierea unor acorduri de asistență reciprocă cu țările în care au sediul cei mai mulți furnizori de servicii digitale și în semnarea acestor acorduri; pentru a consolida cooperarea cu țările din afara UE și pentru a asigura colectarea TVA;

68.  consideră că, în timp ce frauda intracomunitară în domeniul TVA are adeseori legătură cu structuri ale criminalității organizate, Comisia și statele membre ar trebui să elimine obstacolele juridice care împiedică schimbul de informații între autoritățile administrative, judiciare și de aplicare a legii, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii; consideră, în special, că Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și Europol ar trebui să aibă acces la date disponibile prin sistemul de schimb de informații privind TVA și prin Eurofisc, iar statele membre ar trebui să beneficieze de informațiile operative furnizate de aceste organisme;

69.  consideră că Comisia ar trebui să pună la dispoziție resurse financiare suficiente pentru a asigura viabilitatea și sustenabilitatea planurilor de acțiune operaționale concepute de statele membre și ratificate de Consiliu în cadrul Platformei multidisciplinare europene împotriva amenințărilor infracționale;

Partea a VI-a - Raportul special nr. 25/2015 al Curții de Conturi intitulat „Sprijinul acordat de UE pentru infrastructura rurală: se poate obține un raport costuri-beneficii mult mai bun”

70.  recunoaște importanța investițiilor în infrastructura rurală realizate cu sprijinul financiar al fondurilor Uniunii, în special al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală, cu scopul de a răspunde anumitor nevoi ale căror beneficii depășesc sfera agriculturii și care, în absența acestor instrumente, ar fi riscat să nu fie satisfăcute, ca urmare a provocărilor semnificative existente la nivel economic și a deficitului de finanțare cu care se confruntă zonele rurale;

71.  ia act de faptul că finanțarea pusă la dispoziție de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală pentru proiectele de infrastructură are la bază gestiunea partajată, în cadrul căreia statele membre sunt responsabile pentru gestionarea, monitorizarea și controlul proiectelor, precum și pentru selecția și punerea în aplicare a acestora, în timp ce rolul Comisiei este acela de a supraveghea buna funcționare a sistemelor de gestiune și de control din statele membre; consideră că aceste roluri ar trebui să fie mai bine definite, astfel încât să fie clar pentru beneficiari asupra căror domenii au competență organismele de monitorizare; subliniază că atât Comisia, cât și statele membre au obligația de a respecta principiile bunei gestiuni financiare;

72.  consideră că recomandările și constatările Curții, incluse în Raportul său special nr. 25/2015, pot aduce o contribuție utilă pentru a asigura o mai bună utilizare a investițiilor Uniunii în infrastructura rurală, având la bază criteriul performanței, precum și pentru a îmbunătăți rezultatele obținute și nivelul de rentabilitate a investițiilor; solicită Comisiei să le pună în aplicare;

73.  recomandă cu fermitate ca investițiile Uniunii în infrastructura rurală să fie orientate către proiectele care permit îmbunătățirea serviciilor publice și/sau contribuie la crearea de locuri de muncă și la dezvoltarea economică în zonele rurale, precum și către proiectele în cazul cărora există o nevoie demonstrabilă de sprijin public și care pot asigura o valoare adăugată, asigurându-se totodată că aceste fonduri sunt investiții suplimentare și că nu sunt folosite ca înlocuitor al finanțării naționale a serviciilor esențiale;

74.  recomandă statelor membre să recurgă la o abordare coordonată, care să cuantifice nevoile, după caz, precum și deficitul de finanțare și care să justifice utilizarea măsurilor prevăzute în programul de dezvoltare rurală (PDR) și care să ia în considerare nu doar fondurile și programele Uniunii, ci și programele naționale, regionale sau locale și fondurile publice și private care ar putea răspunde — sau răspund deja — acelorași nevoi ca și cele avute în vedere de PDR;

75.  invită Comisia să asigure continuitatea măsurilor pe care le-a adoptat în vederea asigurării unei coordonări mai eficiente și a complementarității între diferitele fonduri ale Uniunii și care au îmbrăcat, într-o primă fază, forma listei de verificare instituite de Comisie pentru a asigura coerența PDR în perioada 2014-2020, precum și să furnizeze statelor membre orientări suplimentare pe durata punerii în aplicare a programelor, pentru a clarifica, pe de o parte, modul în care se poate îmbunătăți complementaritatea și, pe de altă parte, modul în care se poate evita riscul substituției fondurilor și se poate atenua riscul de apariție a „efectului de balast”; în acest sens, solicită Comisiei să intervină și prin promovarea bunelor practici;

76.  recomandă statelor membre ca, pentru a reduce riscul apariției efectului de balast, înainte de stabilirea ratelor ajutorului pentru măsurile care vizează sectorul infrastructurii, să evalueze nivelul corespunzător al finanțării publice necesare pentru a încuraja investițiile, și ca, pe durata procesului de selecție a proiectelor, să verifice, după caz, înainte de a aproba cererile de finanțare, dacă solici­tantul dispune deja de un capital suficient sau de acces la capital pentru a-și finanța întregul proiect sau o parte din acesta; încurajează o mai bună utilizare a sistemelor de informații de gestiune de către statele membre;

77.  solicită să se garanteze respectarea principiului adiționalității la toate nivelurile și insistă, prin urmare, asupra necesității de a asigura instituirea corespunzătoare a comitetelor de monitorizare și participarea lor activă la procesul de coordonare; solicită Comisiei să își exercite în mod corespunzător rolul său consultativ în cadrul comitetelor de monitorizare;

78.  salută faptul că, în martie 2014, Comisia a emis orientări prin care încurajează statele membre să se asigure că criteriile de eligibilitate și selecție sunt aplicate în mod transparent și coerent în cursul întregii perioade de programare, că criteriile de selecție se aplică chiar și în cazurile în care bugetul disponibil este suficient pentru a finanța toate proiectele eligibile și că proiectele cu un punctaj total care se situează sub un anumit prag sunt excluse de la acordarea sprijinului; invită, prin urmare, statele membre să respecte cu strictețe aceste orientări în activitatea de gestionare a proiectelor de infrastructură rurală finanțate prin fonduri ale Uniunii;

79.  solicită statelor membre să stabilească și să aplice în mod consecvent criterii cu ajutorul cărora să asigure selecția proiectelor cu cel mai bun raport cost-eficacitate – acestea fiind proiectele care au potențialul de a aduce cea mai mare contribuție la obiectivele PDR per unitate de cost; de asemenea, solicită statelor membre să se asigure că estimările costurilor proiectelor se bazează pe informații actualizate privind prețurile, care reflectă prețurile reale de pe piață, și că procedurile de achiziții publice sunt echitabile și transparente și promovează o concurență reală; ia act de orientările privind modul în care pot fi evitate erorile comune în cadrul proiectelor cofinanțate de Uniune, elaborate de Comisie la sfârșitul anului 2014, și încurajează toate statele membre ca până la sfârșitul anului 2016 să îndeplinească condiționalitatea ex ante privind achizițiile publice;

80.  solicită de asemenea mai multă transparență în procesul de selecție a proiectelor; consideră că autoritățile de management ar trebui să ia în considerare, atunci când aprobă cererile de finanțare, opinia cetățenilor cu privire la problemele de la nivel local care afectează zonele rurale; recunoaște faptul că grupurile de acțiune locală ar putea juca un rol important în acest proces;

81.  recomandă Comisiei să includă în viitoarele sale audituri o evaluare a aspectelor legate de performanță asociate proiectelor de infrastructură rurală; se așteaptă ca modificările introduse de către Comisie pe baza problemelor anterioare care au fost identificate și care urmează să se aplice în perioada de programare 2014-2020 să facă posibilă realizarea îmbunătățirilor preconizate;

82.  solicită Comisiei și statelor membre să introducă cerințe prin care să impună beneficiarilor obligația de a asigura sustenabilitatea pe termen lung și întreținerea corespunzătoare a infrastructurii finanțate prin investițiile Uniunii și să verifice punerea în aplicare a cerințelor respective;

83.  solicită statelor membre să stabilească un calendar rezonabil pentru prelucrarea cererilor de finanțare și de plată, pe care să îl respecte, având în vedere că, în multe cazuri, beneficiarii au angajat deja credite-punte pentru a putea finaliza lucrările;

84.  recomandă ca, pentru perioada 2014-2020, Comisia și statele membre să colecteze în timp util date relevante și fiabile care să ofere informații utile cu privire la rezultatele proiectelor și ale măsurilor finanțate; se așteaptă ca aceste informații să permită formularea unor concluzii cu privire la eficiența și eficacitatea fondurilor cheltuite, identificarea măsurilor și a tipurilor de proiecte de infrastructură care contribuie în cea mai mare măsură la efortul de îndeplinire a obiectivelor Uniunii și să ofere o bază solidă pentru îmbunătățirea modului în care măsurile sunt gestionate;

85.  încurajează statele membre să garanteze faptul că sunt stabilite obiective clare, specifice și, dacă este posibil, cuantificabile, în cazul tuturor proiectelor pentru care se angajează fonduri, facilitând astfel execuția și monitorizarea proiectelor și permițând transmiterea unui feedback util pentru autoritățile de management;

86.  recunoaște că „dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității” reprezintă un instrument important pentru depășirea deficiențelor identificate de Curte;

Partea a VII-a - Raportul special nr. 1/2016 al Curții de Conturi intitulat „Sprijinul pentru veniturile fermierilor: este sistemul utilizat de Comisie pentru măsurarea performanței acestui sprijin bine conceput și bazat pe date temeinice?”

87.  recomandă Comisiei să elaboreze un cadru statistic mai cuprinzător, capabil să furnizeze informații privind venitul disponibil al gospodăriilor agricole și să ofere o imagine mai precisă asupra nivelului de trai al fermierilor; consideră că, în acest scop, și în cooperare cu statele membre, Comisia ar trebui să analizeze, pe baza unei metodologii comune, cele mai bune modalități de a dezvolta și de a combina instrumentele statistice existente la nivelul Uniunii;

88.  recomandă Comisiei să amelioreze cadrul pentru compararea veniturilor fermierilor cu veniturile obținute în alte sectoare ale economiei;

89.  solicită Comisiei să dezvolte în continuare conturile economice pentru agricultură, astfel încât potențialul acestora să poată fi mai bine utilizat pentru:

90.  consideră că Comisia ar trebui să analizeze dacă conturile economice pentru agricultură pot fi dezvoltate în continuare pentru a oferi o estimare rezonabilă a valorii economice a bunurilor publice care sunt produse de fermieri și să se asigure că informațiile privind conturile economice pentru agricultură sunt utilizate în mod adecvat pentru indicatorii de venit;

91.  recomandă Comisiei să se asigure că analiza veniturilor fermierilor se bazează pe indicatori care țin seama de situația actuală din agricultură și pe date suficiente și coerente pentru toți beneficiarii măsurilor din cadrul PAC; consideră că acest lucru ar putea fi realizat prin dezvoltarea de sinergii între datele administrative existente ori prin dezvoltarea Rețelei de informații contabile agricole sau a altor instrumente statistice adecvate;

92.  consideră că, având în vedere importanța conturilor economice pentru agricultură pentru monitorizarea PAC, Comisia ar trebui să introducă o raportare periodică cu privire la calitatea acestor conturi și să obțină o asigurare rezonabilă că statele membre au instituit un cadru de asigurare a calității capabil să garanteze faptul că datele furnizate de statele membre sunt comparabile și compilate în conformitate cu criteriile de calitate aplicabile statisticilor europene;

93.  recomandă Comisiei să remedieze deficiențele constatate în punerea în aplicare a Rețelei de informații contabile agricole, convenind asupra unui calendar clar cu statele membre vizate și încurajând o mai bună utilizare a potențialului acestui sistem;

94.  îndeamnă Comisia să dezvolte în continuare actualele mecanisme legate de calitate utilizate la întocmirea statisticilor Rețelei de informații contabile agricole de către statele membre, astfel încât să se garanteze faptul că, în toate statele membre, sectoarele și clasele de mărime a exploatațiilor care prezintă interes pentru PAC sunt reprezentate în mod adecvat, reflectând și alegerile statelor membre cu privire la opțiunile de aplicare a PAC;

95.  recomandă Comisiei, luând în considerare deficiențele identificate de Curte, să îmbunătățească fiabilitatea și exhaustivitatea informațiilor privind performanța măsurilor PAC în ceea ce privește veniturile fermierilor:

Partea a VIII-a - Raportul special nr. 3/2016 al Curții de Conturi intitulat „Combaterea eutrofizării în Marea Baltică: sunt necesare acțiuni suplimentare care să fie mai eficace”

96.  salută raportul special al Curții și aprobă recomandările conținute în acesta;

97.  regretă profund că, deși între 2007-2013 Uniunea a contribuit cu 14,5 miliarde EUR la epurarea apelor uzate și la măsurile de protecție a apelor în statele membre ale Uniunii din regiunea Mării Baltice, pe lângă 44 de milioane EUR destinate ameliorării calității apei în Rusia și Belarus între 2001-2014, nu s-au înregistrat decât progrese limitate în reducerea emisiilor de nutrienți; solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită eficacității măsurilor susmenționate;

98.  subliniază că eutrofizarea este una din principalele amenințări la adresa unui bun echilibru ecologic în Marea Baltică; subliniază importanța combaterii acesteia într-una dintre cele mai poluate mări din lume; regretă, prin urmare, faptul că s-au înregistrat doar progrese limitate în materie de reducere a nutrienților în cadrul strategiei Comisiei pentru protecția mediului marin al Mării Baltice în domeniu, care a stabilit ținte de reducere a nutrienților pentru fiecare țară baltică; regretă faptul că directiva Uniunii a fost doar parțial aplicată în unele state membre;

99.  subliniază că statele membre ar trebui să-și creeze proceduri pentru programele de nitrați în funcție de cele mai noi cercetări științifice și de recomandările subsecvente;

100.  invită Comisia să solicite statelor membre să colecteze informații cu privire la randamentul măsurilor de reducere a încărcării cu nutrienți, cu scopul de a efectua o analiză solidă în vederea stabilirii viitoarelor programe de măsuri;

101.  solicită insistent Comisiei să îmbunătățească fiabilitatea datelor de monitorizare a evoluției nutrienților în regiunea Mării Baltice, acestea nefiind, în prezent, fiabile;

102.  solicită insistent Comisiei să insiste asupra delimitării efective a zonelor vulnerabile la nitrați în statele membre, cu introducerea de măsuri suficiente în zonele foarte vulnerabile, evitându-se totodată o presiune inutilă asupra fermierilor din zone ce nu sunt foarte vulnerabile la poluarea cu nitrați; subliniază că statele membre din regiunea Mării Baltice ar trebui să revizuiască zonele delimitate ca fiind vulnerabile la poluarea cu nitrați;

103.  ia act cu îngrijorare de lipsa de eficacitate a acțiunilor de reducere a poluării cu nutrienți proveniți din apele uzate urbane; solicită Comisiei să asigure un control subsecvent eficace la implementarea Directivei privind tratarea apelor reziduale urbane(7) și corecta respectare de către statele membre a dispozițiilor acesteia;

104.  regretă că recomandările HELCOM au fost doar parțial respectate și aplicate prin intermediul directivei Uniunii pentru activități specifice;

105.  ia act de importantul efect de pârghie în finanțarea proiectelor în Rusia și Belarus; își exprimă însă îngrijorarea cu privire la întârzierile în proiecte ce pot conduce la pierderi importante de resurse; solicită Comisiei să își continue eforturile în acest sens și să se concentreze mai îndeaproape pe poluatorii principali identificați de HELCOM; consideră, totodată, că ar trebui identificate și aplicate exemple de bune practici în cooperarea dintre state membre ale Uniunii și state terțe;

Partea a IX-a - Raportul special nr. 4/2016 al Curții de Conturi intitulat „Institutul European de Inovare și Tehnologie trebuie să își modifice mecanismele operaționale și anumite elemente de la baza concepției sale pentru a produce impactul scontat”

106.  salută raportul dedicat Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT) și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

107.  salută constatările și recomandările Curții;

108.  subliniază că Curtea a identificat mai multe deficiențe ale conceptelor-cheie și ale proceselor operaționale și a emis patru recomandări pentru ca EIT să devină un institut inovator și revoluționar;

109.  reamintește că, în cadrul procedurii de descărcare de gestiune pentru execuția bugetului EIT pe 2012 și 2013, decizia de acordare a descărcării pentru EIT a fost amânată din cauza lipsei asigurării cu privire la legalitatea și regularitatea operațiunilor aferente granturilor EIT, a dovezilor neadecvate că nu s-a depășit plafonul de 25 % din cheltuielile totale ale comunităților de cunoaștere și inovare (CCI-uri), a nivelului ridicat de credite reportate care nu au fost executate și a întârzierilor în punerea în aplicare a recomandărilor Serviciului de Audit Intern al Comisiei;

110.  consideră că actualul raport al Curții ridică semne de întrebare serioase cu privire la fundamentul, modelul de finanțare și funcționarea EIT;

111.  ia act de răspunsul Comisiei la raport, prin care Comisia își exprimă punctul de vedere cu privire la fapte și constatări; menționează că Comisia este de acord cu majoritatea recomandărilor Curții;

112.  constată că raportul precizează că, în 2015, EIT a adus o serie de îmbunătățiri, care par să reflecte constatările și recomandările Curții; observă că sunt necesare o monitorizare și o evaluare atente pentru a verifica efectele acestor îmbunătățiri;

113.  subliniază că un acord multianual de grant între EIT și CCI-uri și strategia multianuală a CCI-urilor nu ar trebui să împiedice o raportare anuală de către CCI-uri;

114.  subliniază că monitorizarea performanțelor și evaluarea rezultatelor sunt esențiale pentru răspunderea publică și pentru informarea cuprinzătoare a factorilor de decizie; subliniază că acest lucru trebuie să fie valabil și în cazul EIT și al CCI-urilor;

115.  observă că Comisarul pentru cercetare, știință și inovare a introdus în 2015 conceptul de „inovare deschisă” ca noțiune politică esențială pentru definirea politicii de inovare la nivelul Uniunii; consideră că nu este clar ce rol joacă EIT în acest concept; subliniază că acest concept nu oferă un cadru clar pentru dezvoltarea unei acțiuni coerente și coordonate de către Comisie, având în vedere numărul de politici și instrumente din cadrul amestecului și numărul de direcții generale implicate în sprijinirea inovării;

116.  solicită Comisiei să asigure o politică de inovare coordonată și eficientă, în care direcțiile generale responsabile îmbunătățesc activitățile și instrumentele, și să informeze Parlamentul cu privire la aceste eforturi;

117.  este preocupat de faptul că în CCI-uri implicarea întreprinderilor în selectarea proiectelor de cercetare ar putea da naștere unor situații în care cercetătorii au legături financiare sau de altă natură cu sectorul respectiv și nu mai pot fi considerați independenți; este îngrijorat de faptul că influența întreprinderilor în cercetarea științifică și fundamentală a crescut;

118.  înțelege misiunea EIT de a promova cooperarea între învățământul superior, cercetare și inovare; constată că întreprinderile pot reprezenta adesea principalul beneficiar, fiind proprietarii de drept ai produselor inovatoare introduse pe piață, și pot încasa profituri financiare; subliniază necesitatea ca, în această situație, să se ia în considerare posibilitatea de a integra în modelul de cooperare o structură prin care fondurile acordate să poată fi, cel puțin parțial, rambursate EIT;

119.  consideră că îmbunătățirile menționate și acordul Comisiei cu privire la recomandări reprezintă un motiv pentru a ne aștepta la mai multe evoluții în cadrul EIT;

120.  solicită EIT ca, în raportul său anual pe 2016, să furnizeze autorității care acordă descărcarea de gestiune o analiză aprofundată privind punerea în aplicare a recomandărilor Curții;

121.  invită Comisia să prezinte Parlamentului un raport referitor la aplicarea și monitorizarea acțiunilor întreprinse în urma recomandărilor Curții.

Partea a X-a - Raportul special nr. 5/2016 al Curții de Conturi intitulat „A asigurat Comisia o punere în aplicare eficace a Directivei privind serviciile?”

122.  salută raportul Curții, aprobă recomandările acesteia și se arată mulțumit de faptul că Comisia le acceptă și le va lua în considerare în viitor;

123.  menționează că, în ciuda restrângerii domeniului său de aplicare prin excluderea furnizării anumitor servicii, Directiva privind serviciile(8) are un domeniu de aplicare foarte larg, ceea ce a impus Comisiei să introducă un set de măsuri pentru a asigura punerea sa corectă în aplicare;

124.  subliniază că piața serviciilor nu și-a atins întregul potențial, iar punerea în aplicare cu succes a Directivei privind serviciile va avea un impact considerabil asupra creșterii și creării de locuri de muncă; consideră că, în timp ce posibilele beneficii economice ale punerii integrale în aplicare a directivei nu sunt încă cunoscute, Comisia ar trebui să realizeze studiu pentru a estima, în cei mai fiabili termeni cantitativi cu putință, creșterea producției;

125.  încurajează includerea ulterioară a mai multor sectoare, pentru a se elimina cât mai multe obstacole sectoriale din calea integrării piețelor, scopul final fiind eliminarea barierelor de pe piața internă a serviciilor și valorificarea deplină a potențialului Uniunii în ceea ce privește creșterea, competitivitatea și crearea de locuri de muncă;

126.  consideră că statele membre ar fi putut valorifica mai bine măsurile puse la dispoziție de Comisie pentru a sprijini transpunerea, implementarea și asigurarea aplicării, în special prin comunicarea problemelor întâmpinate în diferitele etape ale procedurii, prin discutarea eventualelor soluții comune și prin schimbul de bune practici;

127.  sprijină reducerea de către Comisie la o valoare cât mai mică a duratei procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor ;

128.  regretă că întreprinderile și consumatorii nu au cunoscut și folosit suficient instrumente precum ghișeele unice, Sistemul de informare al pieței interne și Centrele Europene ale Consumatorilor (Rețeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor - ECC-net) când au avut o problemă legată de punerea în aplicare a directivei privind serviciile;

129.  menționează că furnizarea de servicii online este în continuare limitată din cauza incertitudinilor care există pentru furnizori și beneficiari;

Partea a XI-a - Raportul special nr. 6/2016 al Curții intitulat „Programele de eradicare, control și monitorizare vizând limitarea răspândirii bolilor animalelor”

130.  salută recomandările Curții de Conturi, precum și faptul că acestea au fost acceptate de către Comisie;

131.  salută faptul că, în urma evaluării realizate în cadrul auditului, s-a ajuns la concluzia că programele în domeniul bolilor animalelor și-au atins obiectivele și că consilierea tehnică, analiza riscurilor și mecanismele de sprijin sunt eficiente; salută rezultatele pozitive înregistrate de aceste programe privind sănătatea animalelor la nivelul UE; încurajează Comisia și statele membre să pună în aplicare și în viitor această strategie de succes;

132.  consideră că gama largă de indicatori de realizare pentru programele naționale de eradicare, control și monitorizare a anumitor zoonoze și boli ale animalelor ar trebui îmbunătățită în continuare, în special în ceea ce privește execuția tehnică a programelor și indicatorii economici, care ar permite o analiză a raportului cost-eficacitate al programelor;

133.  ia în considerare opinia Comisiei, conform căreia determinarea raportului cost-eficacitate al programelor este o sarcină dificilă, având în vedere, în special, faptul că nici chiar la nivel internațional nu există modele disponibile în acest domeniu; constată, de asemenea, că rentabilitatea programelor a fost dovedită prin evitarea răspândirii bolilor și infecțiilor umane și prin salvarea de vieți;

134.  relevă faptul că schimbul de informații epidemiologice și accesul imediat la rezultatele istorice ar putea fi mai bine susținute prin sisteme informatice relevante, care să permită o mai bună coordonare a activităților de control întreprinse de statele membre; constată că, astfel cum a fost informat de Comisie, instrumentele TI folosite în prezent sunt în stadiu de dezvoltare pentru a susține mai bine statele membre; încurajează Comisia să asigure faptul că instrumentele TT dezvoltate aduc valoare adăugată pentru schimbul de informații necesare;

135.  consideră că Comisia ar trebui să contribuie la asigurarea disponibilității vaccinurilor în vederea utilizării lor de către statele membre acolo unde se justifică din punct de vedere epidemiologic; salută faptul că au fost deja instituite bănci de vaccinuri/antigeni pentru două boli; încurajează Comisia să realizeze în continuare o analiză de risc care ar putea stabili o posibilă nevoie de a se dezvolta și alte bănci de vaccinuri/antigeni;

136.  ia act de faptul că Comisia acceptă să se asigure că statele membre includ în mod sistematic în programele lor veterinare, atunci când este relevant, aspectele referitoare la animalele sălbatice;

137.  constată că programele din anumite țări nu au înregistrat același succes în eradicarea bolilor animalelor și că progresele au fost relativ lente; invită Comisia ca, în cooperare cu statele membre, să acorde prioritate acestor cazuri specifice și să pregătească o strategie detaliată care să contribuie la eficientizarea eforturilor depuse în vederea eradicării bolilor respective, în special a tuberculozei bovine în Regatul Unit și Irlanda și a brucelozei ovine și caprine în sudul Italiei;

138.  constată cu îngrijorare că legislația care vizează aspectele legate de bolile animalelor este în continuare excesiv de complexă și fragmentată; salută adoptarea unui act legislativ-cadru – Regulamentul privind bolile transmisibile ale animalelor („Legea privind sănătatea animală”)(9) în martie 2016; remarcă faptul că noul regulament va fi aplicabil timp de cinci ani de la adoptare; salută faptul că noul regulament va institui norme armonizate, mai simple și mai clare;

Partea a XII-a - Raportul special nr. 7/2016 al Curții de Conturi intitulat „Administrarea de către Serviciul European de Acțiune Externă a clădirilor pe care acesta le deține în întreaga lume”

139.  salută raportul Curţii și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

140.  subliniază că SEAE și statele membre au interesul comun de a aprofunda cooperarea locală în administrarea de clădiri, cu dedicarea unei atenții specifice și continue aspectelor de securitate, de rentabilitate și de imagine a Uniunii;

141.  salută creșterea numărului de proiecte de ocupare în comun a unor spații de către delegațiile Uniunii și statele membre, prin semnarea a 17 memorandumuri de înțelegere; încurajează SEAE să găsească în continuare modalități de extindere a acestei bune practici; consideră că această politică ar trebui să includă și abordări inovatoare care să vizeze definirea unei strategii coordonate de utilizare în comun a spațiilor cu statele membre interesate, precum și stabilirea unor mecanisme de împărțire a costurilor imobiliare și logistice;

142.  regretă insuficiența înregistrărilor și erorile din sistemul informatic de administrare a clădirilor de birouri ale delegațiilor, precum și a clădirilor rezidențiale; solicită revizuirea periodică a exhaustivității și fiabilității datelor înregistrate de delegațiile Uniunii;

143.  îndeamnă SEAE să își consolideze instrumentele de control și de monitorizare a tuturor costurilor suportate în cadrul politicii imobiliare, pentru a asigura o imagine corectă a cheltuielilor și măsuri subsecvente adecvate în acest domeniu; consideră că ar trebui pus accentul pe respectarea plafoanelor stabilite în politica imobiliară pentru a se reduce sumele anuale cheltuite cu chiria clădirilor de birouri, pe caracterul adecvat al contribuțiilor partenerilor care ocupă în comun aceleași spații, pe acoperirea costurilor de întreținere în situațiile de utilizare în comun a unor spații și pe armonizarea costurilor cu condițiile de pe piața locală;

144.  consideră că este necesară dezvoltarea rapidă de expertiză legală și tehnică privind administrarea imobilelor, cu analizarea unor alternative rentabile, cum ar fi angajarea unor persoane cu expertiză externă precum agenții imobiliari locali, pentru analizarea pieței sau eventuale negocieri cu proprietarii imobiliari;

145.  sprijină introducerea unei strategii pe termen mediu-lung, prin care să se identifice toate opțiunile, de la priorități de investiții sau posibilități de achiziție, prelungirea contractelor de închiriere la utilizarea în comun a spațiilor cu statele membre, ținându-se cont de necesarul de personal în viitor și de planificarea politicilor și dezvoltarea acestora;

Partea a XIII-a - Raportul special nr. 8/2016 al Curții de Conturi intitulat „Transportul feroviar de marfă nu este încă pe calea cea bună”

146.  salută raportul Curții, aprobă recomandările acesteia și se arată mulțumit de faptul că Comisia le acceptă și le va lua în considerare;

147.  atrage atenția asupra domeniilor în care este foarte necesară acțiunea din partea statelor membre și a Comisiei: liberalizarea pieței, procedurile de management al traficului, constrângerile tehnice și administrative, monitorizarea și transparența performanței sectorului de transport feroviar de marfă, concurența echitabilă între diferitele moduri de transport, consecvența între obiectivele politicii și alocarea fondurilor, o mai bună coordonare între statele membre și Comisie în selectarea, planificarea și gestionarea proiectelor și întreținerea rețelei feroviare;

148.  constată că Comisia nu a evaluat în mod corespunzător impactul pachetelor legislative pe care le-a lansat din anul 2000 în sectorul feroviar, în special cu privire la transportul feroviar de marfă; regretă că fondurile Uniunii investite în anumite proiecte nu pot fi considerate rentabile;

149.  consideră că obiectivele de transfer stabilite pentru 2030 nu vor fi îndeplinite dacă în sectorul feroviar continuă situația actuală;

150.  consideră că este în interesul statelor membre să se realizeze o evaluare de impact comună și obligatorie a legislației viitoare în domeniul transportului feroviar de marfă, pentru a garanta că deficiențele referitoare la incompatibilitățile rețelei sunt depășite în mod eficace;

151.  ia act de faptul că sectorul feroviar este în general corporativ în mare măsură, ceea ce poate face ca liberalizarea pieței să fie percepută mai mult ca o amenințare decât ca un avantaj;

152.  consideră că transportul feroviar de marfă este unul dintre aspectele-cheie ale pieței unice a bunurilor și, dat fiind uriașul potențial pozitiv al acestuia în ceea ce privește obiectivele de combatere a schimbărilor climatice și de reducere a utilizării transportului rutier, îndeamnă Comisia să îi dea un nou impuls în cadrul strategiei privind piața unică; solicită elaborarea unei strategii privind transportul feroviar de marfă;

153.  solicită o evaluare cuprinzătoare a sistemului de transport feroviar de marfă din Uniune, cu un accent deosebit pe punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010(10), inclusiv activitatea ghișeului unic și alocarea traselor, precum și, în paralel, o evaluare a coridoarelor de marfă și a coridoarelor Mecanismului pentru interconectarea Europei, inclusiv a proiectelor deja aprobate în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei;

154.  solicită realizarea unei evaluări cuprinzătoare cu privire la interoperabilitatea sistemelor feroviare naționale;

155.  solicită să se realizeze o evaluare a strategiilor de transport ale statelor membre elaborate ca urmare a încheierii acordurilor de parteneriat în ceea ce privește armonizarea și operabilitatea coridoarelor TEN-T la nivel transfrontalier;

156.  solicită elaborarea unui plan de acțiune pentru a susține aplicarea deplină și rapidă a celui de al patrulea pachet feroviar;

157.  regretă faptul că unele obstacole în calea dezvoltării unui sistem de transport feroviar european puternic și competitiv, care au fost identificate de Curte în raportul special nr. 8/2010, continuă să obstrucționeze progresele în acest sector;

Partea a XIV-a - Raportul special nr. 9/2016 al Curții de Conturi intitulat „Cheltuielile efectuate de UE, până în 2014, în țările din vecinătatea sa estică și sudică mediteraneeană, în cadrul politicii externe în materie de migrație”

158.  salută raportul Curţii și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

159.  ia act de poziția critică adoptată de Curte, precum și de numeroasele deficiențe prezentate de Curte, mai ales în ceea ce privește ineficacitatea utilizării fondurilor alocate;

160.  invită Comisia să evalueze toate observațiile Curții și să adopte măsurile necesare pentru a evita comiterea unor erori identice în politica privind migrația în perioada 2014-2020; solicită să fie puse în practică toate recomandările Curții;

161.  consideră că utilizarea fondurilor ar trebui să fie ghidată de sisteme de monitorizare și evaluare mai eficiente, bazate pe indicatori inițiali, criterii de referință progresive și obiective măsurabile și realiste; invită Comisia să revizuiască toți indicatorii, criteriile de referință și obiectivele programelor actuale din domeniul migrației;

162.  consideră că trebuie căutat constant un răspuns cuprinzător și coordonat, în măsura în care criza migrației prezintă multe provocări care nu se limitează la un singur sector sau la o singură instituție;

163.  solicită să fie constant perfecționate înțelegerea și cadrul strategic ale politicilor externe și opțiunilor de politică ale Uniunii în domeniul migrației, cu participarea actorilor-cheie, pentru a se asigura claritatea și mobilizarea coordonată și coerentă pe termen scurt, mediu și lung a mecanismelor externe în materie de migrație, în cadrul sau în afara bugetului Uniunii;

164.  invită Comisia să dea dovadă de un angajament constructiv în folosul îmbunătățirii coordonării dintre instrumente, mecanisme și părțile interesate vizate pentru a se putea preveni efectiv crizele legate de migrație;

165.  invită toate părțile interesate importante să reflecteze cu privire la echilibrul dintre flexibilitatea intervențiilor, caracterul complementar al fondurilor, nivelul lor și mobilizarea fondurilor necesare, precum și cu privire la eventuale sinergii și adiționalitatea generală a intervențiilor Uniunii și să le ia în considerare în mod adecvat;

166.  consideră, în acest context, că este necesar să se acorde atenția cuvenită direcționării adecvate a ajutoarelor pentru diferite aspecte ale politicii externe în materie de migrație aflate în continuă schimbare, asigurând, totodată, caracterul adecvat al controlului fondurile acordate pentru a se evita riscul de deturnare de fonduri și dubla finanțare;

167.  consideră că este indispensabil să se reconcilieze nevoia de rezultate mai bune și disponibilitatea de fonduri suficiente, pentru a se asigura un nivel ridicat al aspirațiilor în elaborarea unui răspuns cuprinzător și sustenabil al Uniunii la provocările actuale și viitoare generate de criza migrației; este de părere că negocierile pentru revizuirea intermediară a cadrului financiar multianual reprezintă forumul potrivit pentru abordarea acestor provocări, în vederea creșterii bugetului alocat acestor fonduri;

168.  consideră că, pe lângă deficitul de finanțare, fragmentarea actuală a instrumentelor, fiecare având obiective proprii și specifice, fără interconexiuni, împiedică controlul parlamentar al modului în care sunt executate fondurile și identificarea responsabilităților, ceea ce face dificilă, prin urmare, evaluarea clară a cuantumurilor efectiv cheltuite pentru a sprijini măsurile externe în materie de migrație; regretă că acest lucru duce la ineficacitate, precum și la lipsa de transparență și de răspundere; consideră că este necesar să se reevalueze modul în care sunt utilizate instrumentele de politică existente, cu o structură nouă și clară a obiectivelor, pentru a le spori eficacitatea generală și vizibilitatea;

169.  este de părere că fondurile Uniunii destinate politicii externe în materie de migrație trebuie să fie eliberate mai eficient și trebuie să îndeplinească criteriile privind „valoarea adăugată”, pentru a le putea oferi persoanelor condiții de trai adecvate în țările lor de origine și a se evita intensificarea fluxurilor de migranți economici;

170.  invită Comisia să urmărească, să evalueze și să analizeze în mod constructiv activitățile Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, care a început în octombrie 2016;

171.  salută crearea fondurilor fiduciare ale Uniunii și intenția ca, într-o situație de urgență, fondurile să fie eliberate mai repede și în mod mai flexibil, precum și intenția de a combina diferite surse de finanțare pentru a aborda toate aspectele unei crize;

172.  remarcă faptul că fondurile fiduciare reprezintă rezultatul unei reacții ad-hoc, ceea ce dovedește că bugetul Uniunii și cadrul financiar multianual nu dispun de resursele și de flexibilitatea necesare pentru adoptarea unei abordări rapide și cuprinzătoare față de crizele majore; regretă că ele au ca rezultat scurtcircuitarea autorității bugetare și subminarea unității bugetului;

173.  salută propunerea Comisiei ca parte din revizuirea cadrului financiar multianual la jumătatea perioadei, privind crearea unei noi rezerve a Uniunii Europene pentru situații de criză, finanțate din creditele dezangajate, ca instrument suplimentar de reacție rapidă la probleme urgente ale Uniunii; invită Consiliul să susțină pe deplin această propunere;

174.  subliniază importanța unor mecanisme de control suficiente pentru a garanta controlul politic al execuției bugetului în contextul procedurii de descărcare de gestiune; îndeamnă Comisia să ia imediat măsuri pentru o implicare mai activă a autorității bugetare și de control bugetar și o mai bună aliniere a fondurilor fiduciare și a altor mecanisme cu normele bugetare, în special prin înscrierea lor în bugetul Uniunii;

175.  regretă faptul că Comisia nu a prezentat detalii privind plățile efectiv executate și invită Comisia să întreprindă măsurile necesare pentru a îmbunătăți și a simplifica înscrierea în sistemul de informare financiară, astfel încât să poată fi urmărite și monitorizate mai bine sumele destinate acțiunilor externe în materie de migrație;

176.  invită Comisia să creeze un registru cuprinzător al cheltuielilor efectuate de la bugetul Uniunii în legătură cu migrația, care să conțină toate proiectele finalizate, cele aflate în curs și cele planificate; consideră că această bază de date interactivă ar trebui să prezinte părților interesate și cetățenilor rezultatele proiectate pe harta lumii și să conțină o posibilitate de căutare în funcție de țări, tipurile de proiecte și sumele aferente;

177.  consideră că o gestionare bazată pe previziuni ar fi, pe termen lung, mai eficientă decât o simplă politică de reacție precum gestionarea crizelor;

178.  reamintește poziția Parlamentului cu privire la abordarea integrată a migrației, bazată pe o nouă combinație de politici care include îmbunătățirea legăturii dintre migrație și dezvoltare prin tratarea cauzelor de bază ale migrației, susținând, totodată, modificarea modalităților de finanțare a crizei migrației;

Partea a XV-a - Raportul special nr. 10/2016 al Curții de Conturi intitulat „Sunt necesare îmbunătățiri suplimentare pentru a se asigura o implementare eficace a procedurii aplicabile deficitelor excesive”

179.  salută constatările și recomandările raportului Curții;

180.  recomandă Comisiei să îmbunătățească transparența procedurii aplicabile deficitelor excesive (PDE) comunicând cu regularitate evaluările sale defalcate pe țări privind respectarea reformelor structurale propuse în cadrul PDE și asigurând o mai mare transparență la aplicarea acestor norme;

181.  este de părere că, în urma consultării cu statele membre, Comisia ar trebui să raporteze cu regularitate Parlamentului European progresele înregistrate de procedura aplicabilă deficitelor excesive defalcată pe țări;

182.  recomandă Comisiei să își continue progresele în ceea ce privește implicarea consiliilor fiscale naționale și să asigure că Consiliul bugetar european își asumă un rol oficial în cadrul PDE; ia act de îmbunătățirea, în ultimii ani, a transparenței în cadrul PDE și recunoaște că anumite informații cu un caracter politic sensibil nu pot fi întotdeauna făcute publice;

183.  recomandă ca PDE să se concentreze mai mult pe reducerea datoriei guvernamentale; constată că, la finalul anului 2014, doar 13 state membre aveau o pondere a datoriei în produsul intern brut de sub 60 %; subliniază că mai multe state membre sunt acum foarte îndatorate, în ciuda faptului că Uniunea are acum parte de o redresare modestă, iar nivelurile datoriilor publice sunt acum mai ridicate decât în 2010;

184.  recunoaște că norma privind plafonul datoriei a fost transpusă în practică doar în cadrul PDE din 2011; consideră că reducerea nivelului datoriei guvernamentale, în special în statele membre puternic îndatorate, va îmbunătăți considerabil creșterea economică pe termen lung;

185.  recomandă să se asigure menținerea unei flexibilități suficiente la aplicarea normelor PDE în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere; subliniază că, deoarece pot apărea evenimente neprevăzute în politica macroeconomică, un cadru de guvernanță economică solidă trebuie să fie adaptabil, pentru a ține cont de evoluțiile economice;

186.  consideră că Comisia ar trebui să asigure coordonarea strânsă a aplicării normelor PDE cu măsurile de reformă structurală convenite în cadrul semestrului european;

Partea a XVI-a - Raportul special nr. 11/2016 al Curții de Conturi intitulat „Consolidarea capacității administrative în fosta Republică iugoslavă a Macedoniei: s-au înregistrat progrese limitate într-un context dificil”

187.  salută raportul Curții, aprobă recomandările acesteia și încurajează Comisia să țină seama de ele în eforturile sale de consolidare a capacității administrative a fostei Republici iugoslave a Macedoniei;

188.  se declară preocupat de progresul limitat în consolidarea capacităților administrative, fără un progres semnificativ în implementarea legislației în anumite domenii foarte importante precum dezvoltarea unui serviciu public profesionist și independent;

189.  constată că au fost realizate doar progrese parțiale în combaterea corupției și îmbunătățirea transparenței;

190.  remarcă totuși că Comisia trebuie să își desfășoare activitatea într-un context politic dificil și că se confruntă cu o lipsă de voință politică în abordarea provocărilor rămase; constată că constrângerile actualei crize politice au contribuit la succesul proiectelor finanțate;

191.  salută și susține rolul-cheie al Comisiei în soluționarea crizei politice și salută implicarea Comisarului în medierea dialogului politic dintre forțele politice oponente;

192.  invită Comisia să continue să depună eforturi cu privire la dialogul cu liderii politici din întregul spectru politic, cu autoritățile naționale și experții în domeniul judiciar și în aplicarea legii, pentru a găsi un acord cu privire la combaterea activă a corupției și a crimei organizate, precum și cu privire la punerea în aplicare a unor măsuri și mecanisme stricte pentru prevenirea corupției și a activităților comerciale ilegale, în conformitate cu dreptul penal național;

193.  recomandă cu tărie Comisiei să recurgă la dialog politic și la contactele cu autoritățile naționale pentru a îmbunătăți eficiența sistemului de achiziții publice și transparența executării bugetului public;

194.  solicită Comisiei să stabilească priorități în lupta împotriva corupției și regretă absența unei strategii eficace a guvernului în ceea ce privește lupta împotriva corupției; reamintește necesitatea unui angajament politic mai puternic din partea autorităților naționale, cu scopul de a asigura obținerea unor rezultate durabile în acest sens;

195.  solicită Comisiei să se folosească de realizările proiectelor de succes care se dovedesc durabile, au o valoare adăugată clară și au fost puse în aplicare și gestionate în conformitate cu reglementările aplicabile Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA II);

196.  salută elaborarea de către Comisie de proiecte orientate către organizațiile din societatea civilă; solicită Comisiei să continue în această direcție și să stabilească relații solide cu ONG locale;

197.  încurajează Comisia să elaboreze proiecte care să consolideze drepturile și poziția persoanelor care semnalează nereguli pentru a putea atrage atenția publică asupra cazurilor de corupție și de fraudă;

198.  ia act de faptul că, deși multe dintre proiecte au fost bine gestionate, rezultatele nu au fost întotdeauna durabile sau nici măcar atinse; constată, totodată, că proiectele nu se încadrau întotdeauna într-o abordare coerentă, destinată consolidării capacității administrative; solicită Comisiei să îmbunătățească planificarea strategică și să asigure sustenabilitatea și viabilitatea proiectelor, definindu-le ca o condiție prealabilă a proiectelor;

199.  solicită Comisiei să urmeze în continuare principiile bunei gestiuni financiare; invită Comisia să participe la elaborarea proiectelor ce ar putea servi și la atragerea de noi investiții în țară; încurajează Comisia să acorde prioritate proiectelor cu potențial ridicat în domenii-cheie precum achizițiile publice sau procedurile de selecție și să evite finanțarea proiectelor cu perspective de sustenabilitate limitate;

200.  încurajează Comisia să reacționeze de manieră flexibilă la evoluții neprevăzute fie prin deblocarea rapidă a resurselor relevante sau prin strangularea acestora, pentru a adresa cauzele problemei;

Partea XVII – Raportul special nr. 12/2013 al Curții de Conturi intitulat „Utilizarea granturilor ca metodă de finanțare de către agenții nu este întotdeauna opțiunea cea mai adecvată, iar eficacitatea sa nu poate fi demonstrată în toate cazurile

201.  salută raportul Curţii și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

202.  salută constatările și recomandările Curții;

203.  ia act de răspunsul Comisiei și al agențiilor implicate, care conține, printre altele, informații importante cu privire la măsurile adoptate după efectuarea auditurilor;

204.  subliniază că agențiile sunt responsabile de programarea multianuală și anuală, precum și de implementarea (operațională și financiară) a acțiunilor lor finanțate prin granturi; prin urmare, concluzionează că gestionarea eficace de către agenții a activităților finanțate prin granturi este crucială pentru realizarea obiectivelor și punerea în aplicare a politicilor Uniunii;

205.  constată că, în raportul său, Curtea a ajuns la concluzia că, în general, agențiile auditate au acordat și au plătit granturile în conformitate cu normele;

206.  observă, cu toate acestea, faptul că Curtea a identificat anumite deficiențe în ceea ce privește opțiunile de finanțare, procedurile de atribuire, sistemele de control și măsurarea performanțelor și a formulat cinci recomandări în vederea soluționării acestor probleme;

207.  constată că modul în care agențiile aleg instrumentele de finanțare și își justifică această opțiune strategică ar putea consolida eficacitatea și eficiența instrumentelor în cauză și ar contribui, prin urmare, la îndeplinirea eficace a obiectivelor preconizate ale acestora; subliniază că o urmărire inadecvată a evaluării ex ante ar putea determina agențiile să aleagă instrumente de finanțare nepotrivite și modele de grant de slabă calitate;

208.  regretă descrierile generice și comune ale activităților agențiilor finanțate prin granturi și descrierile vagi ale realizărilor, care duc la planuri anuale de lucru incomplete;

209.  ia act de importanța alinierii acțiunilor agențiilor finanțate prin granturi cu mandatul și obiectivele strategice ale acestora; încurajează, prin urmare, toate agențiile ca, în alegerea unui anumit instrument de finanțare, să țină seama de orientări și de criterii corespunzătoare acestui scop, pornind de la o analiză riguroasă a nevoilor agenției, a resurselor sale, a obiectivelor care trebuie îndeplinite, a potențialilor beneficiari vizați, precum și a nivelului de concurență necesar și a învățămintelor desprinse din alegerile anterioare;

210.  ia act de faptul că programele de lucru ale agențiilor ar trebui să indice activitățile care urmează să fie puse în aplicare prin intermediul unor granturi, obiectivele specifice și rezultatele preconizate care trebuie să fie îndeplinite în urma acțiunilor finanțate prin granturi, precum și resursele umane și financiare planificate care sunt necesare pentru punerea în aplicare a acestor acțiuni;

211.  consideră că stabilirea de obiective strategice și urmărirea rezultatelor și a impactului au o importanță maximă în vederea realizării unei programări anuale bine definite;

212.  evidențiază faptul că există situații în care cadrul de reglementare aplicabil anumitor agenții le obligă pe acestea să utilizeze procedurile de acordare a granturilor; cu toate acestea, ia act cu îngrijorare de faptul că agențiile nu au analizat sistematic toate opțiunile de finanțare disponibile și că granturile nu au fost de fiecare dată cel mai potrivit instrument; de asemenea, ia act de observația Curții, potrivit căreia procedurile de acordare a granturilor utilizează criterii mai restrictive de eligibilitate și criterii financiare de atribuire mai puțin riguroase decât cele aferente procedurilor de achiziții publice și, prin urmare, granturile nu ar trebui să fie opțiunea implicită de finanțare; consideră, cu toate acestea, că ar trebui să se mențină un echilibru adecvat între dezavantajele procedurilor de acordare a granturilor și costurile administrative asociate procedurilor de achiziții publice și, prin urmare, își exprimă dezacordul față de observația Curții, conform căreia achizițiile publice ar trebui să fie opțiunea implicită de finanțare;

213.  este preocupată de observația Curții, conform căreia agențiile implicate nu au reușit să instituie sisteme de monitorizare și mecanisme de evaluare ex post adecvate; invită agențiile să instituie evaluări ex post pentru a-și îmbunătăți monitorizarea și raportarea privind activitățile finanțate prin granturi;

214.  subliniază că monitorizarea performanțelor și evaluarea rezultatelor sunt esențiale pentru răspunderea publică și pentru informarea cuprinzătoare a factorilor de decizie; subliniază că aceste măsuri sunt cu atât mai importante pentru agenții, având în vedere caracterul lor descentralizat; invită agențiile să instituie sisteme de monitorizare și de raportare cu privire la granturi, bazate pe indicatori-cheie de performanță axați pe rezultate și pe impact, precum și pe rezultatele evaluărilor ex post; consideră că indicatorii-cheie de performanță joacă un rol crucial în monitorizarea și evaluarea progresului, a impactului și a rezultatelor;

215.  ia act cu îngrijorare de faptul că indicatorii-cheie de performanță continuă să se axeze pe intrări și ieșiri, nu pe rezultate și impact; invită agențiile să își elaboreze indicatorii-cheie de performanță într-un mod mai strategic și să îi bazeze pe rezultate și impact;

216.  invită agențiile să elaboreze și să întreprindă o evaluare a riscului în ceea ce privește planurile lor anuale de lucru, pentru a îmbunătăți eficiența prin activități de punere în aplicare, monitorizare și evaluare mai precise;

217.  recomandă alocarea strategică de instrumente financiare pentru obiectivele pe termen scurt, pentru a îmbunătăți acuratețea deciziilor de finanțare;

218.  invită rețeaua agențiilor din Uniune să le ofere sprijin agențiilor în eforturile lor de a îmbunătăți procedurile de finanțare pe care le utilizează și mai ales, în acest context, procedurile de monitorizare a performanței;

219.  subliniază, în special, constatările Curții referitoare la procedurile de acordare a granturilor și la nevoia de a asigura transparența și egalitatea de tratament și de a evita eventualele conflicte de interese; invită agențiile vizate să pună în aplicare cât mai curând posibil recomandările Curții;

220.  invită agențiile să aplice proceduri specifice de acordare a granturilor pentru a institui proceduri interne formale care să reglementeze principiile transparenței și egalității de tratament și care să asigure o protecție împotriva eventualelor conflicte de interese; subliniază că, din acest motiv, agențiile ar trebui să își consolideze sistemul de verificare în ceea ce privește punerea în aplicare a proiectelor finanțate prin granturi;

221.  invită Comisia și agențiile care au făcut obiectul auditului în cadrul acestui raport special să furnizeze Parlamentului informații actualizate privind modul în care au fost puse în aplicare recomandările;

Partea a XVIII-a – Raportul special nr. 13/2016 al Curții de Conturi intitulat „Asistența acordată de UE pentru consolidarea administrației publice în Republica Moldova”

222.  salută raportul Curții, aprobă recomandările acesteia și încurajează Comisia să țină seama de ele în eforturile sale de consolidare a capacității administrative a Republicii Moldova;

223.  remarcă cu îngrijorare că Uniunea a contribuit doar parțial la consolidarea administrației publice și că Curtea a înregistrat mai multe lacune, inclusiv deficiențe în elaborarea și implementarea programelor și proiectelor supuse auditului;

224.  remarcă totuși că Comisia trebuie să își desfășoare activitatea într-un context politic dificil și că se confruntă cu probleme de corupție răspândită la scară largă și cu multe deficiențe ale instituțiilor publice, precum birocrația excesivă, lipsa unei atenții suficiente pentru funcțiile de bază, rata ridicată de rotație a personalului, eficiența scăzută și lipsa de responsabilitate; remarcă, în continuare, că Republica Moldova este afectată puternic de instabilitate politică, tulburări economice, sărăcie profundă și emigrare masivă;

225.  observă că, deși împrejurările politice specifice și factorii externi au jucat un rol important în succesul programelor incluse în buget și deși, într-adevăr, în multe cazuri programele nu s-au aflat sub controlul Comisiei, s-au constatat deficiențe concrete care ar fi putut fi abordate de Comisie;

226.  constată că printre deficiențele observate de Curte s-au numărat perioada îndelungată de reacție a Comisiei la evoluțiile bruște, armonizarea insuficientă a programelor cu strategiile naționale ale Republicii Moldova, lipsa unor obiective ambițioase, condițiile vagi și neclare și lipsa justificării pentru acordarea de fonduri suplimentare ca stimulent;

227.  solicită Comisiei să încurajeze omologii săi din Republica Moldova să elaboreze strategii naționale sistematice și formulate clar, care să includă obiective clare, măsurabile, și să creeze o legătură mai bună între elaborarea programelor în țară și aceste strategii;

228.  încurajează Comisia să utilizeze evaluările ex-ante pentru a evalua în mod clar nevoile financiare și pentru a crea o planificare bugetară concentrată și justificată;

229.  solicită Comisiei să stabilească priorități în lupta împotriva corupției și regretă absența unei strategii cu adevărat eficace a guvernului în ceea ce privește lupta împotriva corupției; salută desemnarea consilierului la nivel înalt în domeniul anticorupției în cadrul cabinetului prim-ministrului; cu toate acestea, reamintește că sunt necesare o strategie mai ambițioasă și mai eficace și un angajament politic mai mare din partea autorităților naționale cu scopul de a asigura obținerea unor rezultate durabile în acest sens; solicită autorităților naționale să se concentreze mai mult pe combaterea corupției și, în mod prioritar, pe o mai mare transparență și integritate a administrației publice;

230.  invită Comisia să continue dialogul cu liderii politici din întregul spectru politic, cu autoritățile naționale și experții în domeniul judiciar și în aplicarea legii, pentru a găsi un acord cu privire la combaterea activă a corupției și a crimei organizate, precum și cu privire la punerea în aplicare a unor măsuri și mecanisme stricte pentru prevenirea corupției și a activităților comerciale ilegale, în conformitate cu dreptul penal național;

231.  încurajează Comisia să elaboreze proiecte care să consolideze drepturile și poziția persoanelor care semnalează nereguli pentru a putea atrage atenția publică asupra cazurilor de corupție și de fraudă;

232.  remarcă faptul că principalele modalități de acordare a ajutorului sunt sprijinul bugetar sectorial (74 % din ajutor) și proiectele; constată cu regret că sprijinul bugetar a avut un efect limitat în consolidarea administrației publice;

233.  remarcă cu îngrijorare că modalitatea de sprijin bugetar sectorial este o modalitate de distribuție bugetară extrem de riscantă, în special în contextul Republicii Moldova, unde administrația publică este paralizată de corupție masivă și dominată de oligarhia locală; invită Comisia să își revizuiască metodele utilizate, pe baza unei analize aprofundate a riscurilor ;

234.  invită Comisia să utilizeze metode care să aducă rezultate vizibile și concrete pentru cetățenii Republicii Moldova;

235.  remarcă faptul că proiectele au fost în general concepute într-un mod relevant, deși le-a lipsit coordonarea în ceea ce privește sfera de aplicare și calendarul, iar asistența tehnică pentru dezvoltarea capacității administrative a fost asigurată mai târziu decât a fost necesar;

236.  regretă faptul că, deși proiectele au produs, în general, rezultatele așteptate, acestea nu au fost întotdeauna sustenabile, situație pentru care voința politică și factorii externi sunt parțial responsabili; solicită Comisiei să se folosească de realizările proiectelor de succes care se dovedesc sustenabile, au o valoare adăugată clară și au fost puse în aplicare și gestionate în conformitate cu reglementările; solicită Comisiei să îmbunătățească planificarea strategică și să asigure sustenabilitatea și viabilitatea proiectelor, definindu-le ca o condiție prealabilă a proiectelor;

237.  constată că proiectele au contribuit parțial la consolidarea administrației publice, însă, cu toate acestea, ele nu au corespuns întotdeauna nevoilor sau obiectivelor administrației Republicii Moldova; solicită Comisiei să se concentreze pe alinierea mai precisă a proiectelor la nevoile naționale concrete;

238.  solicită Comisiei să urmeze în continuare principiile bunei gestiuni financiare; invită Comisia să contribuie la elaborarea de proiecte care să servească la atragerea de noi investiții în țară și să stabilească relații de cooperare cu instituțiile financiare internaționale în acest sens; încurajează Comisia să acorde prioritate proiectelor cu potențial ridicat în domenii-cheie precum achizițiile publice sau procedurile de selecție și să evite finanțarea proiectelor cu perspective de sustenabilitate limitate;

239.  constată cu îngrijorare că, deși în 2012 Comisia Europeană a elaborat o analiză mai sistematică a riscurilor, a înființat comitete directoare la nivel înalt pentru operațiuni de sprijin bugetar și un sistem de avertizare timpurie cu privire la riscurile nou apărute, nu a fost în măsură să descopere în timp util „furtul secolului”, atunci când 1 miliard de dolari din fondurile deponenților, posibil chiar și din contribuțiile acordate din fondurile UE, a fost sustras în timpul unui scandal masiv de corupție; remarcă faptul că plățile de sprijin bugetar au fost oprite, în cele din urmă, în iulie 2015, reluarea lor fiind condiționată de îmbunătățirea situației macroeconomice și bugetare și de încheierea unui acord cu FMI;

240.  solicită Comisiei să îmbunătățească sistemul de alertă timpurie și analiza riscurilor pentru a răspunde mai rapid și mai flexibil riscurilor potențiale;

241.  observă că dezvoltarea capacității administrative în Republica Moldova este un aspect esențial, deoarece țara nu deține controlul deplin asupra întregului său teritoriu, ceea ce încurajează tendințele separatiste ale forțelor pro-ruse; reamintește că Republica Moldova are o perspectivă europeană și este, prin urmare, un partener strategic pentru Uniune;

242.  regretă faptul că instabilitatea politică actuală din Republica Moldova are efecte negative pe termen lung asupra credibilității instituțiilor democratice ale țării, ceea ce conduce la progrese limitate către democrație, la scăderea sprijinului față de integrarea în Uniune și la creșterea numărului de inițiative politice pro-ruse;

243.  solicită Comisiei să continue să se implice în Republica Moldova, cu scopul de a consolida asocierea politică și integrarea economică între Uniune și Republica Moldova; subliniază importanța sprijinului acordat de Uniune, a orientărilor și a monitorizării reformelor prioritare care au ca scop combaterea politizării instituțiilor statului, a corupției sistemice și reforma administrației publice în vederea atingerii acestor obiective;

Partea a XIX-a – Raportul special nr. 14/2016 al Curții de Conturi intitulat „Inițiativele de politică ale UE și sprijinul financiar acordat de aceasta pentru integrarea romilor: s-au înregistrat progrese semnificative în ultimul deceniu, dar sunt necesare eforturi suplimentare pe teren

244.  reamintește articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Directiva 2000/43/CE(11) privind egalitatea rasială, Directiva 2000/78/CE(12) privind egalitatea tratament în ocuparea forței de muncă și încadrarea muncă și Directiva 2004/38/CE(13) privind dreptul la liberă circulație și ședere în Uniune;

245.  salută decizia-cadru din 2008 a Consiliului privind combaterea rasismului și a xenofobiei(14), Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2011 privind Strategia UE privind incluziunea romilor(15), Comunicarea Comisiei din 5 aprilie 2011 privind cadrul Uniunii Europene pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020 (COM(2011)0173), Recomandarea Consiliului din 9 decembrie 2013 privind măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre(16), precum și Comunicarea Comisiei din 17 iunie 2015 intitulată „Raport privind punerea în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor 2015” (COM(2015)0299);

246.  reamintește că integrarea romilor depinde de incluziunea lor și de posibilitatea lor de a beneficia de aceleași drepturi ca cele acordate tuturor cetățenilor europeni, din rândul cărora romii fac pe deplin parte;

247.  reamintește principiile de bază comune pentru incluziunea romilor(17), și anume cele zece principii de bază comune discutate în cadrul primei reuniuni a Platformei UE pentru incluziunea romilor, care a avut loc la Praga în 2009, înainte de a fi incluse ca anexă la concluziile reuniunii Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori în urma reuniunii din 8 iunie 2009 a acestuia;

248.  aprobă recomandările Curții și îndeamnă Comisia și statele membre să le transpună în practică cât mai rapid;

249.  regretă că s-a acordat o atenție insuficientă incluziunii și integrării romilor în perioada de programare 2007-2013; cere să se țină seama într-o măsură mai mare, în procesul de elaborare a viitorului cadru strategic al Uniunii Europene, de dificultățile legate de incluziune și de discriminare cu care se confruntă romii și alte comunități marginalizate;

250.  regretă că ancheta desfășurată de Curte nu a luat în considerare și alte țări în care romii reprezintă o populație semnificativă, cum ar fi Slovacia, Grecia sau Franța;

251.  invită statele membre să definească persoanele defavorizate pe care doresc să le vizeze, în funcție de nevoile și provocările cu care se confruntă acestea, și să acorde o atenție deosebită populațiilor rome în alocarea fondurilor europene;

252.  regretă faptul că complexitatea fondurilor din cadrul politicii de coeziune (acestea reprezentând singura sursă de finanțare a proiectelor de incluziune, integrare și combatere a discriminării romilor) nu permite o contribuție suficientă la incluziunea romilor și la garantarea drepturilor lor;

253.  consideră, prin urmare, că este necesar ca fiecare stat membru să adopte o foaie de parcurs pentru a analiza impactul real al legilor, reglementărilor, dispozițiilor administrative și fondurilor destinate susținerii romilor și să identifice unde trebuie consolidate resursele și capacitățile administrative la nivel național, regional și local pentru a sprijini introducerea și gestionarea proiectelor de incluziune, de integrare și de combatere a discriminării romilor;

254.  invită Comisia să furnizeze informații detaliate cu privire la fondurile disponibile pentru romi, să examineze obstacolele existente și să le ia în considerare în cadrul simplificării fondurilor;

255.  recunoaște că este important să se selecteze, folosind fondurile structurale și de investiții europene, proiecte pe termen lung pentru comunitățile de romi marginalizate;

256.  subliniază că este necesar să se stabilească criterii de selecție mai flexibile pentru proiectele ce vizează incluziunea romilor și a altor comunități marginalizate;

257.  invită Comisia să se asigure, în cursul următoarei perioade de programare sau la revizuirea programelor operaționale, că obiectivele de integrare a romilor înscrise strategiile naționale de integrare a lor se reflectă în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene la fiecare nivel operațional;

258.  îndeamnă statele membre și Comisia să furnizeze date statistice relevante și armonizate privind romii, care să permită o mai bună evaluare a incluziunii lor sociale, economice și administrative;

259.  subliniază că excluziunea lor în ceea ce privește acordarea de locuințe, lipsa de adăpost, excluziunea în educație, șomajul și discriminarea în accesul la locuri de muncă sunt adesea elemente principale ale marginalizării; prin urmare, subliniază importanța inițiativelor integrate, care includ locuințele, educația și accesul la locuri de muncă pentru romi și alte comunități marginalizate;

260.  subliniază că un obstacol major în combaterea discriminării romilor este rata foarte scăzută de raportare a cazurilor de discriminare către organizații sau instituții cum ar fi poliția sau serviciile sociale; invită, prin urmare, statele membre să adopte o strategie pentru a remedia discriminarea instituțională și pentru a învinge neîncrederea în instituții a romilor;

261.  invită Comisia să elaboreze, în parteneriat cu reprezentanții comunităților marginalizate, mai ales cu populațiile de romi și cu „instituțiile specializate”, cursuri de instruire a autorităților publice din statele membre pentru a combate practicile discriminatorii și pentru a oferi un exemplu de promovare a incluziunii printr-un dialog sănătos, constructiv și eficace;

262.  reamintește de existența Programului UE pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială, cu fonduri de 900 de milioane de euro pentru perioada 2014-2020, care acordă o atenție deosebită persoanelor vulnerabile și combaterii sărăciei și excluziunii sociale;

263.  invită Comisia să ia în considerare crearea unui fond european dedicat incluziunii romilor și a altor comunități marginalizate și invită Comisia să asigure un control adecvat al cheltuielilor din cadrul acestor fonduri;

264.  invită Comisia să elaboreze o veritabilă strategie europeană pentru incluziunea romilor, care să fie un plan de acțiune european pregătit și aplicat la toate nivelurile politice și administrative, cu implicarea reprezentanților comunității rome și care să aibă la bază valorile fundamentale ale egalității, accesului la drepturi și nediscriminării; subliniază că această strategie trebuie să contribuie la incluziunea efectivă a romilor și la accesul acestora la educație, ocuparea forței de muncă, locuințe, cultură, asistență medicală, la participarea lor chestiunile publice, la formare și la libera circulație în interiorul Uniunii Europene;

265.  subliniază, însă, că e datoria statelor membre să ia toate măsurile necesare de sprijin pentru romi și să garanteze aplicarea uniformă a legislației naționale și a tuturor drepturilor pe teritoriul lor, fără niciun fel de discriminare;

Partea a XX-a – Raportul special nr. 15/2016 al Curții de Conturi intitulat „A gestionat Comisia în mod eficace ajutorul umanitar furnizat populațiilor afectate de conflicte în regiunea Marilor Lacuri Africane?”

266.  salută publicarea raportului special care examinează riscurile legate de o abordare orientată spre rezultate pentru acțiunile UE de dezvoltare și de cooperare și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

267.  salută constatările potrivit cărora ajutorul umanitar a fost gestionat în mod eficace, îndeosebi într-un mediu de lucru dificil, caracterizat de insecuritate și impredictibilitate, care au reprezentat un adevărat obstacol în calea implementării eficiente;

268.  invită Comisia să își continue eforturile în vederea creării de legături între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare, atunci când condițiile de la fața locului permit acest lucru; consideră că o modalitate de a realiza acest lucru ar putea fi o platformă permanentă care să asigure care să creeze o legătură între ajutor de urgență, reabilitare și dezvoltare; consideră că o astfel de platformă ar putea servi, printre altele, la identificarea potențialelor programe care pot fi combinate; consideră că ar trebui introduse, ori de câte ori este posibil, abordări integrate cu obiective de coordonare stabilite clar și o strategie coerentă la nivel de țară/de regiune în rândul tuturor părților interesate;

269.  solicită, în plus, serviciilor Comisiei să realizeze o tranziție mai bună de la activitățile pe termen scurt din domeniul ajutorului umanitar la intervenții pe termen lung în materie de dezvoltare și să realizeze o coordonare coerentă nu numai între diferiții actori ai Uniunii, ci și o coordonare cu prioritățile naționale și cu alte organizații internaționale prin adoptarea unei strategii comune, cu ajutorul unui cadru comun în materie de ajutor umanitar și de dezvoltare;

270.  consideră că este necesar să se realizeze o evaluare sistemică a rezultatelor reale ale intervențiilor umanitare, care să includă o evaluare a costurilor administrative din regiune, punându-se un accent mai mare pe eficiență și elaborându-se, eventual, criterii de referință pentru elementele de cost comune și periodice;

271.  încurajează, acolo unde este posibil, o mai bună adaptare a calendarelor la mediul în care se intervine, pentru a se evita prelungirile îndelungate și costisitoare;

272.  invită instituțiile competente ale UE și ONU să respecte pe deplin și să pună în aplicare Acordul-cadru financiar și administrativ; solicită Comisiei să prezinte un raport Parlamentului cu privire la punerea în aplicare a acordului și a orientărilor referitoare la acesta, să identifice domeniile care necesită îmbunătățiri și să formuleze propuneri în acest sens;

273.  reamintește că raportările ONU și ale organizațiilor internaționale ar trebui să asigure o trasabilitate cât mai precisă a fondurilor, să permită comparații cu aspectele operaționale ale furnizării ajutorului convenite la începutul intervenției și să ofere totodată un feedback util serviciilor Comisiei; subliniază că este important ca organizațiile partenere să ofere Comisiei rapoarte în timp util, pentru a permite gestionarea sau ajustarea rapidă a reacției umanitare și a modalităților de finanțare;

274.  subliniază că este necesar să se îmbunătățească răspunderea ONU și transparența utilizării resurselor UE, precum și performanțele obținute în transpunerea în practică a orientărilor și obiectivelor strategice în materie de ajutor umanitar și dezvoltare convenite pe plan internațional;

275.  solicită Comisiei să introducă evaluări ale rezultatelor la nivelul planurilor de furnizare a ajutorului umanitar, pentru a permite elaborarea unor criterii de referință pentru aceste planuri și schimbul de bune practici;

276.  regretă informațiile incomplete sau insuficient de orientate către rezultate, care împiedică Comisia să își exercite în mod corespunzător atribuția de monitorizare;

277.  insistă asupra necesității de a asigura un nivel maxim de transparență și răspundere instituțională la toate nivelurile, prin garantarea accesului la informații bugetare exhaustive și fiabile și la date financiare referitoare la proiectele cu finanțare din partea UE, pentru a permite Parlamentului să își exercite controlul;

Partea a XXI-a – Raportul special nr. 16/2016 al Curții de Conturi intitulat „Obiectivele în materie de educație ale UE: programele operaționale sunt aliniate la aceste obiective, însă există deficiențe în ceea ce privește măsurarea performanței

278.  salută raportul Curții, aprobă recomandările acesteia și se arată mulțumit de faptul că Comisia le acceptă și le va lua în considerare;

279.  salută faptul că Comisia a pus în aplicare recomandările anterioare ale Curții în cadrul juridic privind fondurile structurale și de investiții europene pentru perioada 2014-2020, oferind astfel garanția unui mai bun raport costuri-beneficii, și anume prin intermediul cadrului și al rezervei de performanță, prin condiționalități ex-ante, prin rezultate comune și prin indicatori de rezultate;

280.  subliniază că este necesar să se acorde atenție deosebită performanțelor și rezultatelor și este mulțumit deoarece noul cadru reglementare pentru perioada de programare 2014-2020 conține dispoziții privind comunicarea de către statele membre a rezultatelor obținute;

281.  observă deficiențe în procesul de evaluare a performanțelor, mai ales în stabilirea obiectivelor și a indicatorilor de rezultat pentru proiecte puse în aplicare în perioada 2007-2013; regretă că indicatorii de rezultat nu sunt încă complet fiabili și speră ca neajunsurile să fie corectate în a doua jumătate a perioadei de programare 2014-2020;

282.  salută tendința de reducere a ratei abandonului școlar timpuriu și de absolvire a unei forme de învățământ terțiar; invită statele membre să-și alinieze obiectivele specifice naționale la obiectivul UE, pentru o mai bună realizare a obiectivelor în materie de educație;

283.  remarcă că obiectivul privind rata de ocupare a forței de muncă pentru noii absolvenți în UE a fost stabilit la 82% până în 2020, iar patru dintre cele cinci state membre vizitate încă nu au îndeplinit acest obiectiv; subliniază că acele patru state membre s-au confruntat cu o criză economică gravă, de pe urma căreia încep să-și revină abia acum; consideră că este încă posibil ca acele state membre să atingă obiectivul, ba chiar să-l depășească;

284.  subliniază că este important să se mențină un nivel suficient de ridicat al investițiilor Uniunii în educație, dată fiind legătura puternică dintre nivelul de instruire și capacitatea de inserție profesională;

Partea a XXII-a – Raportul special nr. 17/2016 al Curții de Conturi intitulat „Instituțiile UE ar putea face mai multe pentru a facilita accesul la procedurile lor de achiziții publice”

285.  salută constatările și recomandările raportului Curții.

286.  solicită o mai mare transparență a achizițiilor publice în instituțiile UE, precum și la nivel național, prin punerea la dispoziția publicului a documentelor și a informațiilor privind achizițiile publice; consideră că vizibilitatea pe internet a activităților de achiziții publice ale instituțiilor UE este insuficientă, informațiile sunt incomplete, imprecise și disipate pe diferite site-uri internet;

287.  sprijină cu fermitate recomandarea Curții adresată instituțiilor UE de a crea un ghișeu electronic unic comun pentru activitățile lor de achiziții publice, care să permită operatorilor economici să găsească toate informațiile relevante într-un singur loc pe internet și să interacționeze cu instituțiile UE prin intermediul acestui site internet; consideră că procedurile de achiziție, inclusiv comunicarea privind normele aplicabile, oportunitățile de afaceri și documentele relevante pentru procedura de atribuire, depunerea ofertelor și toate celelalte comunicări între instituții și operatorii economici ar trebui să fie gestionate prin intermediul unui astfel de ghișeu unic.

288.  solicită site-ul internet al Comisiei privind fondurile europene plătite statelor membre să fie pus la dispoziție în una dintre cele trei limbi de lucru ale instituției și să includă aceleași informații pentru toate statele membre, precizând cel puțin valoarea și obiectul contractului, numele contractantului, numele subcontractanților (dacă este cazul), durata contractului și dacă există documente suplimentare; subliniază că acest lucru va permite ONG-urilor și cetățenilor din toate statele membre să urmărească modul în care sunt cheltuiți banii și eficiența proiectelor din punctul de vedere al costurilor;

289.  insistă că autorităților contractante le revine rolul de a asigura achiziții publice care să fie bazate pe piață, să atragă un număr suficient de oferte și să ofere un acces echilibrat tuturor operatorilor economici; este de acord cu Curtea referitor la faptul că, pentru revizuirea în curs, din 2016, a Regulamentului financiar, Comisia ar trebui să propună un set unic de norme pentru achizițiile publice; subliniază că participarea întreprinderilor mici și mijlocii ar trebui încurajată în mod deschis, spre deosebire de situația actuală, în care sunt avantajați doar operatorii mari; consideră că în setul unic de norme ar trebui incluse reguli privind prospectarea pieței înainte de încheierea contractelor imobiliare și privind regimul lingvistic pentru procedurile de achiziții, iar cazurile în care nu s-a respectat Directiva privind achizițiile publice(18) din 2014 ar trebui justificate.

290.  reamintește că utilizarea de către autoritățile contractante a procedurilor de achiziție restrânse descurajează potențialii ofertanți, împiedică transparența și răspândirea informațiilor despre cum sunt utilizați banii contribuabililor; subliniază că Consiliul a utilizat proceduri de licitație restrânse pentru marea majoritate a licitațiilor sale și că toate instituțiile UE au atribuit, în perioada 2010-2014, 25% din contractele lor sau un procent chiar mai mare pe baza unei proceduri restrânse; solicită ca aceste proceduri să fie utilizate într-un număr foarte limitat de cazuri, justificate corespunzător;

291.  observă că Parlamentul publică, pe site-ul său internet, lista anuală completă a tuturor contractanților săi care au obținut contracte cu o valoare mai mare de 15 000 de euro, însă nu publică toate contractele; îndeamnă toate instituțiile să pună la dispoziția publicului informații complete privind toți contractanții și contractele atribuite prin procedura de achiziții publice, inclusiv privind cazurile de atribuire directă sau cele în care s-a recurs la procedura de licitație restrânsă;

292.  subliniază că este necesară o publicitate mai largă și că anunțurile de participare ar trebui publicate în mod transparent pentru toți operatorii; reamintește că, conform constatărilor Curții, „Parlamentul European a apelat la o procedură de negociere pentru a încheia un «contract imobiliar» în valoare de 133,6 milioane de euro pentru o clădire din Bruxelles, cu toate că clădirea respectivă încă nu exista la momentul semnării contractului, la 27 iunie 2012”, nerespectând regula conform căreia numai clădirile existente pot face obiectul derogării de la procedura de concurs pe o bază cât mai largă prevăzută la articolul 134 alineatul (1) din normele de aplicare; subliniază cu fermitate că toate clădirile aflate încă în construcție sau clădirile neconstruite încă trebuie să facă obiectul unor metode de atribuire deschise și competitive și consideră că această abordare ar trebui utilizată pentru toate contractele imobiliare, date fiind complexitatea contractelor și sumele importante implicate;

293.  este de acord cu Curtea asupra faptului că instituțiile UE ar trebui să fragmenteze contractele în loturi ori de câte ori acest lucru este posibil, pentru a crește participarea la procedurile lor de achiziții; subliniază că, în 2014, Consiliul a atribuit un contract-cadru cu o durată de 10 ani și cu o valoare de peste 93 de milioane de euro pentru gestionarea, întreținerea, repararea și adaptarea instalațiilor tehnice din clădirile sale actuale sau viitoare unei singure întreprinderi, fără a fi apelat la fragmentarea pe loturi; menționează că Comisia a procedat la fel, în 2015, în cazul contractului cu o durată de cinci ani pentru serviciul de consultanță juridică gratuită oferit de Uniunea Europeană denumit „Europa ta – Consiliere”, contract cu o valoare de circa 9 milioane EUR; subliniază că lipsa fragmentării și durata excesiv de lungă a contractelor-cadru (zece sau șapte ani, cu recordul de 17 ani pentru un contract atribuit de Consiliu pentru clădirea Justus Lipsius) distruge concurența, încurajează lipsa de transparență și creează un mediu propice corupției; solicită, așadar, tuturor instituțiilor să pună capăt acestor practici, care sunt complet contrare spiritului transparenței și bunelor practici pe care ar trebui să le promoveze UE.

294.  solicită ca toate instituțiile UE să conceapă și să pună în practică instrumente și metode corespunzătoare pentru realizarea auditurilor și evaluărilor, în scopul identificării și semnalării neregularităților; reiterează că este necesară o tehnologie mai performantă de monitorizare, detectare, analiză și raportare în lupta împotriva fraudei și a corupției; insistă că aceste cunoștințe trebuie să fie puse și la dispoziția statelor membre; subliniază rolul central al persoanelor care semnalează nereguli în denunțarea faptelor ilegale și reamintește că toate instituțiile și agențiile europene trebuie să adopte norme interne obligatorii pentru protecția persoanelor care semnalează nereguli, în conformitate cu articolul 22c din Statutul funcționarilor, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014;

295.  este de acord cu Curtea privind faptul că Comisia ar trebui să propună modificarea Regulamentului financiar, astfel încât acesta să permită o examinare rapidă a contestațiilor depuse de operatorii economici care consideră că nu au fost tratați corect; remarcă faptul că această examinare ar trebui să aibă loc înainte ca operatorii economici să apeleze la Ombudsmanul European sau la instanțele Uniunii;

296.  consideră că asigurarea respectării legii în domeniul achizițiilor publice poate fi garantată în primul rând prin instituirea unor organisme și agenții de investigație competente și independente, a căror sarcină principală să fie investigarea corupției din segmentul achizițiilor publice; subliniază că instituțiile Uniunii și statele membre ar trebui să facă schimb de informații privind achizițiile publice, atât între ele, cât și cu OLAF, Europol, Eurojust și alte organe de anchetă; recomandă cu fermitate ca instituțiile cu competențe de investigare, în special OLAF, să își îmbunătățească sistemele de gestionare a cazurilor pentru a putea elabora rapoarte și statistici privind diferitele tipuri de acuzații care fac obiectul investigațiilor și privind rezultatul acestor investigații;

297.  salută concluzia Curții potrivit căreia instituțiile Uniunii trebuie să creeze un registru unic de informații accesibile publicului referitoare la contractele lor de achiziții publice pentru a permite o monitorizare ex post eficace a activităților lor de achiziții;

298.  subliniază că colectarea centralizată a datelor privind achizițiile publice contribuie la crearea unor statistici relevante, corecte și detaliate, cu scopul de a preveni, detecta și ancheta corupția în segmentul achizițiilor publice și de a lua toate măsurile corespunzătoare împotriva acesteia; subliniază că adăugarea unor câmpuri de date în bazele de date centrale privind achizițiile publice (inclusiv portalul TED) ar putea indica situațiile problematice legate de anumite nereguli din segmentul achizițiilor publice; solicită instituțiilor Uniunii să se asigure că aceste baze de date vor fi completate integral și în timp util;

299.  subliniază rolul jurnaliștilor de investigație și al ONG-urilor în asigurarea transparenței procesului de achiziții publice și în identificarea fraudelor sau a potențialelor conflicte de interese; crede cu tărie că categoriile menționate mai sus ar trebui să aibă acces complet la ARACHNE, ORBIS și la alte instrumente și baze de date asemănătoare care permit identificarea oricăror potențiale conflicte de interese sau cazuri de corupție în domeniul achizițiilor publice în instituțiile europene, precum și în statele membre, în special în ceea ce privește achizițiile făcute cu fonduri europene;

300.  îndeamnă toate instituțiile și agențiile să publice întotdeauna CV-urile și declarațiile de interese ale personalului care ocupă posturi de conducere de nivel mediu și superior, ale membrilor, ale experților și ale membrilor organelor sau structurilor de conducere de orice fel, chiar și în cazul experților detașați din alte state membre, dat fiind că CV-urile acestor experți ar trebui să fie mereu accesibile publicului; subliniază că declarația privind lipsa conflictului de interese folosită încă de unele instituții și agenții nu este un document potrivit pentru publicare, dat fiind că aprecierea existenței sau lipsei conflictului de interese ar trebui efectuată întotdeauna de o structură sau o organizație terță independentă;

301.  solicită Curții să publice în mod regulat istoricul tuturor abuzurilor privind cazuri de semnalare a unor nereguli, precum și istoricul tuturor situațiilor de conflict de interese sau de „uși turnante” identificate în timpul proceselor de monitorizare sau de auditare și solicită, de asemenea, Curții să publice cel puțin anual rapoarte speciale privind politicile și cazurile de conflicte de interese descoperite în toate agențiile și întreprinderile comune europene, concentrându-se mai ales asupra cazurilor care au legătură cu industria;

302.  salută recomandarea Curții ca instituțiile Uniunii să recurgă la evaluări inter pares în vederea învățării reciproce și în vederea schimbului de bune practici în materie de achiziții publice;

Partea a XXIII-a – Raportul special nr. 18/2016 al Curții de Conturi intitulat „Sistemul UE de certificare a biocarburanților durabili”

303.  salută raportul Curții, în special comentariile și recomandările formulate de Curte; constată că Comisia a acceptat fără rezerve patru din cele cinci recomandări și a acceptat parțial o recomandare; invită Comisia să ia în calcul o acceptare integrală a recomandării privind fiabilitatea datelor oferite de statele membre;

304.  observă că Uniunea este considerată un lider în ce privește politica globală de mediu, stabilind standarde de mediu la nivel internațional, oferind exemple de bune practici în protecția mediului și păstrând o prezență competitivă pe piața globală; constată că, în Al șaptelea program de acțiune pentru mediu, Uniunea propune ca obiectiv pentru 2050 „o viață bună, în limitele planetei”; observă că una dintre priorități este să ne asigurăm că prosperitatea și mediul sănătos vor fi rezultatul unei economii inovatoare, circulare, în care nu se irosește nimic și în care resursele naturale sunt gestionate în mod durabil, biodiversitatea este protejată, prețuită și refăcută, astfel încât să sporească rezistența societății noastre;

305.  constată că Uniunea și-a luat, prin Directiva privind energia din surse regenerabile(19), angajamentul de a asigura că ponderea energiei din surse regenerabile utilizate în toate formele de transporturi până în 2020 va reprezenta cel puțin 10 %, obiectiv care poate fi îndeplinit doar prin folosirea la scară largă a biocarburanților; constată totuși că producția în sine de biocarburanți ar putea fi asociată cu anumite riscuri privind utilizarea terenurilor și, prin urmare, trebuie asigurată durabilitatea acestora;

306.  subliniază că un sistem eficient și fiabil de certificare a biocarburanților durabili este una dintre etapele importante pentru îndeplinirea priorităților politice stabilite în Al șaptelea program de acțiune pentru mediu; observă că durabilitatea carburanților este certificată prin sisteme voluntare recunoscute de Comisie; regretă că Curtea a considerat că sistemul Uniunii de certificare a durabilității biocarburanților nu este complet fiabil;

307.  constată, cu părere de rău, că procedura de recunoaștere a Comisiei nu ia în calcul unele dintre aspectele-cheie ale durabilității și ale comerțului echitabil, precum conflictele funciare, munca forțată sau munca copiilor, condițiile precare de muncă ale fermierilor, pericolele pentru sănătate și siguranță și impactul schimbărilor indirecte a utilizării terenurilor, care sunt considerate foarte relevante în contexte diferite; consideră că aceasta este o dovadă de lipsă de consecvență a politicilor Comisiei; cere Comisiei să își regândească procedurile de evaluare într-un mod mai cuprinzător și să includă aceste aspecte în procedura sa de verificare a sistemelor voluntare; cere Comisiei să impună sistemelor voluntare să raporteze anual, pe baza activităților de certificare desfășurate și a informațiilor relevante referitoare la riscurile menționate mai sus;

308.  constată că, până în prezent, Comisia a transmis două rapoarte privind impactul politicii Uniunii privind biocarburanții asupra durabilității sociale din UE și din țări terțe și asupra disponibilității produselor alimentare la prețuri accesibile; observă, cu părere de rău, că informația din rapoarte este mai degrabă limitată și oferă concluzii destul de neclare; cere Comisiei să îmbunătățească sistemul de raportare și să ofere Parlamentului o analiză detaliată, pentru a informa publicul despre aceste chestiuni importante;

309.  constată cu deosebită îngrijorare că producția de biocarburanți ar putea concura cu culturile alimentare și că răspândirea foarte largă a culturilor pentru producția de biocarburanți poate avea un efect uriaș asupra standardelor de mediu și de sănătate în țările în curs de dezvoltare, de exemplu, din America de Sud sau Asia de Sud, iar acest lucru poate duce la defrișări în masă și la declinul agriculturii tradiționale, ceea ce ar avea efecte socioeconomice pe termen lung asupra comunităților locale; regretă că raportul din 2015 al Comisiei nu abordează chestiuni mai ample de dezvoltare din țările în curs de dezvoltare; solicită Comisiei să adopte o abordare mai consecventă și mai coerentă față de politicile sale privind mediul, energia, dezvoltarea și alte probleme conexe; solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită efectelor schimbării indirecte a utilizării terenurilor;

310.  constată cu regret că Comisia a emis decizii de recunoaștere a unor sisteme voluntare care nu dispuneau de proceduri de verificare corespunzătoare prin care să se garanteze că materiile prime utilizate în producția de biocarburanți din deșeuri erau, într-adevăr, deșeuri, sau că materiile prime pentru biocarburanți cultivate în Uniune îndeplineau, într-adevăr, cerințele de mediu ale UE pentru agricultură; solicită Comisiei să verifice dacă producătorii europeni de materii prime destinate producției de biocarburanți respectă cu adevărat cerințele de mediu ale Uniunii pentru agricultură; solicită Comisiei să furnizeze suficiente dovezi privind proveniența deșeurilor și a reziduurilor utilizate în producția de biocarburanți;

311.  constată cu îngrijorare că unele dintre sistemele recunoscute nu erau suficient de transparente sau aveau structuri de guvernanță alcătuite numai din reprezentanți ai unui număr mic de operatori economici; solicită Comisiei să se asigure că sistemele voluntare sunt în afara oricărui conflict de interese și să stabilească o comunicare eficientă cu alte părți interesate;

312.  solicită Comisiei să asigure în continuare transparența sistemelor voluntare și a operatorilor economici, cerând să se creeze, pentru fiecare sistem, câte un site internet oficial care să ofere informații publice amănunțite privind sistemele voluntare, procedurile lor de certificare, personalul angajat, certificatele emise, rapoartele de audit, reclamațiile și operatorii economici cu care cooperează;

313.  constată cu îngrijorare că Comisia nu monitorizează funcționarea sistemelor voluntare recunoscute și, prin urmare, nu poate obține asigurări privind calitatea certificărilor; constată cu regret că lipsește un sistem de reclamații specific, ceea ce nu permite Comisiei să verifice dacă reclamațiile sunt tratate corect; solicită Comisiei să introducă un sistem de monitorizare care va controla dacă certificarea sistemelor voluntare îndeplinește criteriile de recunoaștere; solicită Comisiei să ceară, pentru sistemele voluntare, crearea, pe site-ul internet, a unor sisteme de depunere a reclamațiilor transparente, ușor de utilizat, informative și accesibile; solicită Comisiei să monitorizeze sistemul de depunere a reclamațiilor și să ia măsuri, dacă este cazul;

314.  salută faptul că Comisia emite note de orientare generale privind sistemele voluntare, care ar putea contribui la promovarea bunelor practici și la o creștere a eficacității; constată însă că notele nu sunt obligatorii și nu au fost puse în aplicare în întregime; invită Comisia să dispună obligativitatea notelor de orientare privind sistemele voluntare, pentru a se asigura că cerințele sunt îndeplinite;

315.  constată că responsabilitatea de a garanta fiabilitatea statisticilor comunicate Comisiei privind durabilitatea biocarburanților le revine statelor membre, însă că există riscul supraestimării statisticilor; solicită Comisiei să introducă pentru statele membre obligația de a-și susține statisticile cu dovezi corespunzătoare, de exemplu, sub forma unui certificat sau a unei declarații emise de entitatea responsabilă de colectarea datelor privind biocarburanții durabili și de transmiterea lor către autoritatea națională, care le trimite ulterior către Eurostat;

316.  reiterează că, deseori, informațiile transmise de statele membre nu sunt comparabile, din cauza definițiilor variabile, făcând, practic, imposibilă verificarea situației reale; invită Comisia să armonizeze definiția substanțelor considerate deșeuri care nu sunt incluse în lista prevăzută de Directiva privind energia din surse regenerabile și care sunt folosite pentru producerea biocarburanților avansați în instalațiile înființate înainte de adoptarea Directivei (UE) 2015/1513(20) de modificare a Directivei privind energia din surse regenerabile;

317.  constată cu îngrijorare că valoarea specifică a biocarburanților produși din deșeuri și reziduuri (contabilizată dublu) crește riscul de fraudă; subliniază necesitatea dialogului dintre Comisie și statele membre pe tema monitorizării și prevenirii fraudelor; invită Comisia să inițieze un astfel de dialog;

318.  salută exemplul sistemului voluntar menționat în raportul Curții, care stabilește standarde ridicate pentru producția durabilă, nu doar cu scopul de a preveni daune ecologice, inclusiv prin protecția solului, a apei și a aerului, ci și de a asigura condiții de lucru corespunzătoare și protecția sănătății lucrătorilor agricoli, precum și respectarea drepturilor omului, a drepturilor lucrătorilor și a drepturilor asupra terenurilor; consideră că acesta este un exemplu de bună practică; invită Comisia să ia în considerare crearea unei platforme pentru sistemele voluntare în cadrul căreia s-ar putea face schimb de bune practici;

Partea a XXIV-a – Raportul special nr. 19/2016 intitulat „Execuția bugetului UE prin instrumente financiare – ce învățăminte trebuie desprinse din perioada de programare 2007-2013”

319.  salută constatările și recomandările din raportul Curții;

320.  regretă că prezentarea generală a instrumentelor financiare nu a putut să descrie o acțiune de succes pentru îmbunătățirea investițiilor în Uniune; remarcă faptul că atât Comisia, în primul rând, cât și statele membre și-au asumat riscuri mai mari și regretă că nu a existat o contribuție semnificativă din partea sectorului privat la capitalul acestor instrumente;

321.  subliniază că costurile și comisioanele de gestiune au un nivel ridicat în comparație cu sprijinul financiar real acordat destinatarilor finali; propune stabilirea de plafoane fiscale pentru intermediarii financiari; subliniază că dimensiunile fondurilor specifice din cadrul Fondului european de dezvoltare regională și al Fondului social european ar trebui reevaluate, astfel încât, acolo unde este posibil, să se beneficieze de eventualele economii semnificative de la nivelul costurilor pe care le implică funcționarea acestor fonduri;

322.  consideră că Comisia se află într-o poziție privilegiată pentru a oferi statelor membre orientări suplimentare cu privire la modalitățile de înființare a unor astfel de instrumente financiare (gestionate direct sau indirect de Comisie) în statele membre ori la nivelul UE; subliniază importanța de a se asigura că instrumentele financiare nu fac obiectul unor mecanisme inacceptabile de evitare a obligațiilor fiscale;

323.  este preocupat de faptul că, în anumite cazuri, s-a recurs la soluții fiscale anticipate pentru a face instrumentele financiare mai atractive pentru investitorii din sectorul privat; regretă că, potrivit Comisiei, soluțiile fiscale anticipate în sine nu pot fi considerate ca fiind contrare propriei politici; solicită Comisiei să împiedice orice formă de soluție fiscală anticipată în contextul utilizării instrumentelor financiare ale Uniunii;

324.  este de părere că, la crearea instrumentelor financiare pentru fondurile structurale și de investiții europene, ar trebui să se țină seama de învățămintele desprinse din perioada de programare auditată (2007-2013); consideră, în special, că propunerile ar trebui să aibă în vedere mai degrabă performanța și rezultatele decât simpla respectare a normelor; consideră că proiectele trebuie să adauge mai multă valoare specializării regionale și dezvoltării economice a regiunilor europene.

325.  regretă că temeiul juridic din perioada anterioară a făcut posibil ca statele membre să înghețe o parte din contribuție în conturile băncilor și ale intermediarilor financiari care administrează fondurile, fără ca sumele respective să fie efectiv utilizate în scopurile prevăzute; ia act de modificările introduse de Comisie în orientările sale finale; solicită Comisiei să monitorizeze în mod activ situația, pentru ca astfel de practici să fie evitate;

326.  consideră că efectul de pârghie ar trebui să ilustreze măsura în care s-a atras finanțare privată prin contribuțiile financiare inițiale, atât ale Uniunii, cât și ale statelor membre; regretă că constatările raportului special al Curții arată că instrumentele financiare care făceau obiectul gestiunii partajate și al celei centralizate nu s-au bucurat de succes în atragerea de capital privat; consideră că cofinanțarea instrumentelor financiare de către statele membre ar trebui considerată, împreună cu contribuția Uniunii, ca făcând parte din finanțarea publică;

327.  solicită Comisiei să formuleze o definiție a efectului de pârghie al instrumentelor financiare, care să fie aplicabilă în toate domeniile bugetului UE și care să facă o distincție clară între efectul de pârghie al contribuțiilor private și al contribuțiilor naționale publice mobilizate în cadrul programelor operaționale și/sau efectul de pârghie al contribuțiilor suplimentare de capital public sau privat, ținând seama, totodată, de tipul instrumentului implicat; recomandă statelor membre să facă eforturi suplimentare de colectare, gestionare și partajare a datelor privind efectul circular al instrumentelor financiare;

328.  atrage atenția cu privire la necesitatea de a oferi de la început o estimare clară și concretă a efectului de pârghie pentru viitoarele fonduri ale instrumentelor financiare; în ceea ce privește instrumentele financiare aferente Fondului european de dezvoltare regională și Fondului social european din perioada de programare 2007-2013, se așteaptă ca Comisia să se asigure că statele membre pun la dispoziție date complete și fiabile cu privire la contribuțiile private la capitalul de dotare, furnizate atât în cadrul programelor operaționale, cât și în plus față de acestea;

329.  consideră că, înainte de a se lua o decizie cu privire la măsurile de inginerie financiară ale proiectelor de infrastructură relevante, autoritățile de management ar trebui să se asigure că propunerea lor este justificată în mod corespunzător printr-o evaluare ex ante independentă de înaltă calitate, pe baza unei metodologii standardizate și convenite de comun acord; susține opinia conform căreia, înainte de aprobarea programelor operaționale care conțin proiecte de infrastructură relevante, Comisia ar trebui să verifice coerența lor cu evaluarea ex ante independentă și să asigure calitatea acesteia din urmă;

330.  recomandă autorităților de management ca remunerația administratorilor de fonduri să fie corelată cu calitatea investițiilor realizate efectiv, aceasta fiind măsurată în funcție de contribuția lor la îndeplinirea obiectivelor strategice ale programului operațional și la valoarea resurselor restituite operațiunii în urma investițiilor realizate prin instrumentul respectiv;

331.  recomandă o abordare proactivă din partea autorităților de management și a instituțiilor Uniunii, precum și acordarea de asistență tehnică pe teren privind mai buna utilizare a instrumentelor financiare la nivel regional;

332.  susține cu fermitate că Comisia ar trebui să realizeze o analiză comparativă a costurilor de implementare a granturilor și a instrumentelor financiare (care fac obiectul gestiunii partajate și al celei centralizate) pentru perioada de programare 2014-2020, cu scopul de a stabili nivelul real al acestora și impactul lor asupra îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020 și asupra celui de al 11-lea obiectiv tematic al politicii de coeziune; consideră că astfel de informații ar avea o relevanță deosebită pentru elaborarea propunerilor legislative pentru perioada post-2020; solicită ca, până la sfârșitul anului 2019, să se realizeze o evaluare completă a performanței, cu scopul de a analiza viitorul acestor instrumente;

Partea a XXV-a – Raportul special nr. 20/2016 al Curții de Conturi intitulat „Consolidarea capacității administrative în Muntenegru: au fost înregistrate progrese, însă este nevoie de rezultate mai bune în numeroase domenii-cheie”

333.  salută raportul Curții, aprobă recomandările acesteia și încurajează Comisia să țină seama de ele în eforturile sale de consolidare a capacității administrative în Muntenegru;

334.  salută faptul că asistența pentru preaderare acordată de UE a ajutat la consolidarea capacității administrative; constată, cu toate acesta, că în anumite domenii-cheie nu s-au înregistrat decât progrese foarte lente;

335.  regretă faptul că, deși proiectele au produs, în general, rezultatele așteptate, acestea nu au fost întotdeauna sustenabile, situație pentru care voința politică a autorităților naționale și factorii externi sunt parțial responsabili; solicită Comisiei să se folosească de realizările proiectelor de succes care se dovedesc sustenabile, au o valoare adăugată clară și au fost puse în aplicare și gestionate în conformitate cu reglementările; solicită Comisiei să îmbunătățească planificarea strategică și să asigure sustenabilitatea și viabilitatea proiectelor, definindu-le ca o cerință clară;

336.  regretă că implicarea slabă din partea autorităților naționale influențează în mod negativ progresul consolidării capacității administrative; solicită autorităților naționale să monitorizeze rezultatele obținute în cadrul proiectelor pentru a crește eficacitatea; subliniază că este necesară o voință politică puternică pentru a încerca să se realizeze în mod eficace depolitizarea și moderarea administrației de stat;

337.  salută faptul că, în cele mai multe cazuri, proiectele au fost bine coordonate cu alte proiecte IPA sau intervenții ale finanțatorilor; subliniază, cu toate acestea, că au existat și cazuri de coordonare mai slabă, care au dus la suprapunerea unora dintre eforturi; invită Comisia să-și coordoneze mai bine activitățile ce vizează Muntenegru cu alte proiecte care implică beneficiari multipli;

338.  regretă că informațiile disponibile în rapoartele Comisiei nu erau suficiente pentru a arăta progresul în timp în ceea ce privește consolidarea capacității administrative; notează că rapoartele nu au evaluat mereu aceleași părți ale administrației publice, iar criteriile de evaluare a capacității administrative nu au fost întotdeauna foarte clare, ceea ce a făcut mai dificilă comparația în timp;

339.  salută, cu toate acestea, noua metodologie de evaluare anuală din rapoartele pe 2015 privind progresele înregistrate, care a demonstrat o mai bună armonizare a scalelor de evaluare și o comparabilitate mai bună; invită Comisia să continue să dezvolte și pe viitor acest sistem de raportare;

340.  ia notă de faptul că Comisia a utilizat corect mijloacele nefinanciare pentru a susține procesul de reformă sub forma unui dialog politic, subliniază, însă, că rămân nerezolvate probleme majore;

341.  regretă că, în ciuda anumitor rezultate obținute în ultimul an în ce privește punerea în aplicare a legislației anticorupție, progresul în combaterea corupției rămâne lent; subliniază că întregul sistem bazat pe statul de drept trebuie să producă mai multe rezultate concentrate anume pe consolidarea combaterii corupției și a crimei organizate; solicită Comisiei să încurajeze autoritățile naționale să consolideze capacitatea în domeniul investigațiilor financiare și al protecției persoanelor care semnalează nereguli;

342.  salută începerea activității Agenției anticorupție în 2016; constată, însă, că corupția continuă să fie răspândită în multe domenii și să reprezinte o problemă serioasă;

343.  observă că descentralizarea gestiunii proiectelor poate avea ca rezultat o consolidare valoroasă a capacităților structurilor operaționale, datorită verificărilor ex ante în detaliu; observă și că difuzarea bunelor practici în materie de gestionare a proiectelor acumulate în cadrul structurilor IPA către restul administrației publice care își desfășoară activitatea în același domeniu poate oferi rezultate potențial eficace; solicită Comisiei să exploateze aceste opțiuni pentru a crește eficacitatea consolidării capacităților în Muntenegru; solicită Comisiei să încurajeze autoritățile naționale să ia în considerare utilizarea cazurilor de bune practici pentru consolidarea capacităților;

344.  notează că Muntenegru este considerată cea mai avansată țară din regiune în procesul de aderare; subliniază că UE a jucat un rol esențial în țară; cu toate acestea, constată cu regret că Muntenegru a fost recent grav afectată de instabilitate politică și polarizare, precum și de o luptă tot mai tensionată pentru influență între Rusia și NATO, căreia țara i se va alătura în 2017; invită Comisia să continue dialogul politic cu autoritățile naționale pentru a ajuta la obținerea unor compromisuri între guvern și opoziție;

Partea a XXVI-a – Raportul special nr. 22/2016 al Curții de Conturi intitulat „Programele de asistență ale UE pentru dezafectare nucleară din Lituania, Bulgaria și Slovacia: s-au realizat unele progrese în raport cu situația din 2011, dar se prefigurează o serie de dificultăți importante în viitor”

345.  salută angajamentul de care a dat dovadă Curtea în activitatea sa legată de dezafectarea centralelor nucleare, care se reflectă în prezentul raport special și în raportul special din 2011(21);

346.  susține recomandările Curții, majoritatea cărora au fost acceptate fără rezerve de Comisie;

347.  reamintește că, începând din 2012, Comisia pentru control bugetar a acordat o atenție deosebită problemei dezafectării nucleare și, prin urmare, în 2012, 2013 și 2014 a organizat misiuni de informare la cele trei centrale nucleare;

348.  subliniază că securitatea nucleară este esențială, nu doar pentru statele membre în cauză, ci și pentru întreaga populație a Uniunii și a regiunilor învecinate;

349.  subliniază că, în Lituania, îndepărtarea și stocarea intermediară în condiții de siguranță a barelor de combustibil nuclear de la unitatea 2 trebuie să fie o prioritate;

350.  reamintește că unul dintre principalele motive ale întârzierilor înregistrate în Lituania a fost că litigiile tehnice și comerciale dintre autoritățile naționale și contractanții externi au rămas nesoluționate timp de mai mulți ani; consideră că, pentru a nu permite ca o astfel de problemă să afecteze procesul de dezafectare, ar trebui desemnate echipe speciale de gestionare a proiectelor; invită Comisia să precizeze dacă există astfel de echipe de gestionare a proiectelor în toate cele trei state membre în cauză;

351.  reamintește Comisiei că Biroul Suprem de Audit din Slovacia a programat desfășurarea unei misiuni de audit în cadrul JAVYS(22) în 2015; solicită să fie informat cu privire la constatările acestui audit; în acest context, solicită autorităților competente din Bulgaria și Lituania să auditeze procesul de dezafectare a centralelor nucleare Ignalina și Kozlodui;

352.  este preocupat de întârzierile înregistrate în ceea ce privește lucrările la instalațiile pentru depozitarea deșeurilor cu radioactivitate scăzută și medie; solicită Comisiei să ofere informații actualizate comisiei competente a Parlamentului cu privire la progresele înregistrate;

353.  solicită Comisiei să informeze comisia competentă din cadrul Parlamentului cu privire la eforturile depuse pentru reducerea deficitului de finanțare, în special în Lituania;

354.  reamintește că Curtea a estimat costurile operațiunilor de dezafectare din cele trei state membre, inclusiv costurile depozitării definitive a deșeurilor cu radioactivitate ridicată și a combustibilului nuclear uzat, la 11 388 de milioane EUR; consideră că costurile operațiunilor de dezafectare nu ar trebui să includă costurile depozitării definitive a deșeurilor cu radioactivitate ridicată și a combustibilului nuclear uzat, deoarece acestea țin de responsabilitatea statelor membre și ar trebui acoperite din fonduri naționale;

355.  solicită Comisiei ca, împreună cu cele trei state membre în cauză, să prezinte un raport privind situația actuală a gestionării combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive generate de dezafectarea celor trei centrale nucleare;

356.  solicită Comisiei să colaboreze cu statele membre pentru a explora opțiuni de identificare a depozitelor geologice pentru deșeurile cu radioactivitate ridicată;

357.  subliniază că închiderea centralei nucleare de la Ignalina a fost condiția stabilită de Uniune pentru aderarea Lituaniei, Uniunea angajându-se să ofere în schimb sprijin pentru închiderea și dezafectarea centralei și pentru atenuarea impactului social și economic al acestei măsuri, potrivit prevederilor Protocolului nr. 4 la Actul de aderare din 2003; ia act de faptul că Lituania și-a îndeplinit obligațiile de a închide reactoarele nucleare ale centralei Ignalina în termenul convenit; se declară totuși preocupat de întârzierile înregistrate în procesul de dezafectare a centralei și recomandă, prin urmare, un control mai aprofundat al respectivului proces din partea autorităților Uniunii;

358.  reamintind că securitatea nucleară constituie un aspect de importanță capitală pentru întreaga populație a Uniunii și luând act de recomandările Curții privind continuarea finanțării, invită Comisia să efectueze o evaluare aprofundată a nevoii de a continua programele specifice de finanțare pentru dezafectare nucleară din Lituania, Bulgaria și Slovacia și după 2020; subliniază că orice nouă finanțare potențială acordată de Uniune după 2020 la propunerea Comisiei, în vederea dezafectării nucleare în cele trei state membre, ar trebui să fie însoțită de reguli clare și de stimulentele adecvate pentru realizarea dezafectării, cu mecanisme de control mai eficiente, atât în ceea ce privește resursa financiară, cât și termenele de execuție, ținându-se cont în același timp de nevoia de a utiliza eficient resursele financiare ale Uniunii;

359.  solicită Comisiei să se asigure că toate costurile viitoare aferente dezafectării nucleare și depozitării definitive a combustibilului uzat sunt contabilizate corect și sunt calculate în conformitate cu standardele internaționale și legislația Uniunii Europene;

360.  solicită Comisiei să evalueze planurile de acțiune din cele trei țări, cu scopul de a recomanda oferte comune pentru proiecte similare, în special în ceea ce privește consultanța și proiectarea instalațiilor de depozitare a deșeurilor;

361.  solicită Comisiei să evalueze procesul de dezafectare din Lituania, Bulgaria și Slovacia, inclusiv să aprecieze dacă asistența financiară a UE a fost utilizată eficient din punctul de vedere al costurilor în cursul perioadei financiare 2007-2013;

362.  solicită Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare să auditeze funcționarea fondurilor de sprijin pentru dezafectare în perioada 2007-2013;

363.  își exprimă îngrijorarea față de constatările Curții, potrivit cărora evaluarea realizată de Comisie cu privire la planurile de finanțare și la planurile detaliate de dezafectare pentru perioada de finanțare 2014-2020, mai exact, evaluarea celei de a doua și celei de a treia condiționalități ex ante(23), a fost necorespunzătoare; dorește să știe cine își asumă răspunderea financiară pentru acest eșec în cadrul Comisiei; în acest context, dorește să fie informat cu privire la planul de acțiune încheiat care a redresat deficiențele constatate;

Partea a XXVII-a – Raportul special nr. 23/2016 al Curții de Conturi intitulat „Transportul maritim în UE: în ape tulburi – multe investiții ineficace și nesustenabile”

364.  salută raportul Curții și aprobă recomandările sale;

365.  salută faptul că transportul pe mare în UE s-a intensificat în ultimul deceniu în pofida diferențelor considerabile de utilizare între porturile din statele membre;

366.  subliniază că politica de investiții în porturile din statele membre se stabilește în conformitate cu deciziile politice luate la nivel național, care pot fi diferite de strategia UE, definită, și ea, de statele membre; consideră că rolul fundamental al Comisiei ar trebui să fie acela de a asigura coerența acțiunilor naționale de finanțare a infrastructurilor europene cu politica Uniunii în domeniul transporturilor și a le alinia la strategiile de la nivelul Uniunii; regretă că Comisia nu dispune de toate instrumentele pentru a asigura această coerență;

367.  recunoaște că investițiile în infrastructura portuară sunt investiții pe termen lung; regretă că, în cele mai multe cazuri, randamentul investiției este însă scăzut și lent;

368.  regretă că, deși strategiile de dezvoltare a porturilor naționale au fost, în mare parte, elaborate, planurile solide de punere în aplicare și coordonarea constituie încă o serie de probleme;

369.  este profund preocupat de faptul că Curtea a constatat lipsa raportării despre datele agregate privind capacitatea, precum și raportarea deficitară privind capacitatea disponibilă;

370.  regretă că statele membre nu oferă informații privind capacitatea porturilor centrale, ceea ce împiedică monitorizarea capacității de către Comisie; subliniază că este important ca situația să se îmbunătățească, în așa fel încât Comisia să poată prezenta un plan de dezvoltare portuară la nivelul Uniunii; invită Comisia să creeze un sistem de raportare clar pentru datele transmise de statele membre;

371.  consideră că coordonarea dintre Banca Europeană de Investiții și serviciile Comisiei poate fi îmbunătățită printr-o cooperare mai bună și prin proceduri mai transparente;

Partea a XXVIII-a – Raportul special nr. 25/2016 al Curții de Conturi intitulat „Sistemul de identificare a parcelelor agricole este un instrument util pentru a stabili eligibilitatea terenurilor agricole, dar gestionarea sa ar mai putea fi îmbunătățită”

372.  recomandă ca, pe baza unei analize cuantificate a raportului costuri-beneficii- și pe baza unei evaluări a riscurilor, statele membre ar trebui să își intensifice, în actuala perioadă PAC, eforturile de îmbunătățire a fiabilității datelor din sistemele LPIS, pe baza unor actualizări realizate în timp util și cu rigurozitate; consideră că, dată fiind complexitatea evaluării legate de sistemul proporțional, statele membre care utilizează această opțiune ar trebui, în actuala perioadă PAC, să depună eforturi suplimentare pentru a elabora un catalog referitor la sistemul proporțional, care să conțină descrieri și criterii de evaluare clare, precum și pentru a utiliza instrumente tehnice complementare cu scopul de a crește obiectivitatea analizei imaginilor ortofoto și de a asigura reproductibilitatea; recomandă, de asemenea, ca statele membre să aibă în vedere posibilitatea de a înregistra în sistemele lor LPIS datele privind proprietatea și drepturile obținute prin luarea în arendă, ori de câte ori acest lucru este fezabil și eficace din punctul de vedere al costurilor-;

373.  recomandă statelor membre ca, în actuala perioadă PAC, cu sprijinul Comisiei, să elaboreze și să instituie un cadru pentru evaluarea costurilor de funcționare și de actualizare a sistemelor lor LPIS consideră că acest lucru ar trebui să permită statelor membre să măsoare performanța sistemelor LPIS și raportul cost-eficacitate al îmbunătățirilor aduse acestora;

374.  recomandă statelor membre să se asigure că, utilizând sistemele lor LPIS, identifică și înregistrează în mod fiabil și monitorizează apoi în mod eficace zonele de interes ecologic, pajiștile permanente și categoriile noi de teren; recomandă, de asemenea, ca ele să efectueze o analiză cost-beneficiu, introducând în LPIS toate elementele de peisaj protejate în cadrul ecocondiționalității sau al programelor de agromediu cu scopul de a îmbunătăți monitorizarea și protejarea acestor elemente benefice pentru mediu și pentru biodiversitate;

375.  recomandă Comisiei să re-examineze actualul cadru juridic cu scopul de a simplifica și de a raționaliza normele legate de LPIS_ pentru următoarea perioadă PAC, de exemplu re_analizând necesitatea pragului de stabilitate de 2 % și a regulii maximului de 100 de arbori;

376.  înainte de începerea exercițiului de evaluare a calității din 2017, Comisia ar trebui să procedeze la o analiză costuri-beneficii- pentru a stabili dacă reprezentativitatea eșantioanelor selectate pentru exercițiile de evaluare a calității ar putea fi îmbunătățită astfel încât să fie obținută o mai bună acoperire a populației de parcele din LPIS;

377.  începând din 2016, Comisia își ameliorează modul de monitorizare a rezultatelor exercițiului de evaluare a calității, analizând eventualele inconsecvențe în raportarea rezultatelor acestuia, asigurând urmărirea lor, transmițând feedback statelor membre și asigurându-se că sunt elaborate și executate planuri de acțiuni de remediere atunci când este necesar; de asemenea, solicită Comisiei să efectueze o analiză anuală detaliată a tendințelor pentru fiecare stat membru și pentru fiecare tip de parcelă de referință, astfel încât eventualele probleme să poată fi identificate în timp util;

Partea a XXIX-a – Raportul special nr. 26/2016 al Curții de Conturi intitulat „Creșterea eficacității și simplificarea mecanismului de ecocondiționalitate prezintă în continuare unele provocări”

378.  recomandă Comisiei să analizeze, în cadrul evaluării de impact cu privire la politica agricolă comună post-2020, în ce mod poate dezvolta în continuare setul de indicatori utilizați pentru a evalua performanța sistemului de eco-condiționalitate; recomandă, de asemenea, Comisiei să examinează modul în care poate lua în considerare, în cadrul indicatorilor săi, nivelul de conformitate a fermierilor cu normele de eco-condiționalitate, cu scopul de a consolida mecanismele de punere în aplicare și de a asigura respectarea standardelor de mediu în sectorul agriculturii și de a garanta, astfel, coerența PAC;

379.  recomandă ca, pentru a garanta faptul că problemele apărute nu se vor repeta, Comisia să aibă în vedere utilizarea unor cerințe diferite, în funcție de necesitățile teritoriale de la nivel local; consideră, în plus, că nivelul plăților ar trebui să fie corelat în mai mare măsură cu obligațiile impuse fermierilor, astfel încât să poată fi atacate anumite probleme specifice legate de mediu și, în același timp, vor fi acordate compensații fermierilor pentru restricțiile care le-au fost impuse;

380.  recomandă Comisiei ca, pe viitor, să îmbunătățească partajarea informațiilor cu privire la încălcările normelor de eco-condiționalitate între serviciile vizate, astfel încât acestea să poată identifica mai ușor motivele de la baza încălcărilor și să poată lua măsuri adecvate cu privire la acestea;

381.  referitor la politica agricolă comună post-2020, solicită Comisiei să aibă în vedere îmbunătățirea normelor care reglementează controalele -la fața- locului privind eco-condiționalitatea și le va solicita statelor membre să aplice în continuare în mod eficient controalele administrative pe care le-au instituit, utilizând în acest scop toate informațiile disponibile; consideră că acest lucru ar permite o axare mai eficace asupra principalelor aspecte de controlat;

382.  recomandă Comisiei să analizeze, în cadrul evaluării de impact cu privire la politica agricolă comună post-2020, experiența coexistenței a două sisteme care funcționează cu obiective de mediu similare (standardele privind menținerea în bune condiții agricole și de mediu și „înverzirea”), cu scopul de a promova o mai mare sinergie între acestea; consideră că această analiză ar trebui să ia în considerare criterii precum impactul standardelor asupra mediului și nivelul din trecut de conformitate a fermierilor;

383.  încurajează Comisia să elaboreze, după prezentarea raportului referitor la performanța PAC programat pentru sfârșitul anului 2018, o metodologie de măsurare a costurilor sistemului de eco-condiționalitate;

384.  propune introducerea unor indicatori calitativi și stabilirea mai multor obiective concrete pentru măsurile de ecocondiționalitate; recomandă o metodă de aplicare facilă, rapidă și simplificată pentru beneficiari;

385.  recomandă Comisiei să încurajeze, pentru politica agricolă comună post-2020, o aplicare mai armonizată a sancțiunilor la nivelul UE prin clarificări suplimentare cu privire la conceptele de gravitate, amploare, persistență, repetare și intenție, ținând totuși seama de condițiile specifice din diferitele state membre; consideră că, pentru a atinge acest obiectiv, este necesar să se introducă un set de condiții minime la nivelul Uniunii;

386.  este de părere că este necesar ca în perioada de programare 2014–2020 și ulterior să se țină seama de învățămintele desprinse din perioada de programare 2007-2013, conform cărora indicatorii ar trebui să evalueze rezultatele efective ale punerii în aplicare a sistemului de ecocondiționalitate;

Partea a XXX-a – Raportul special nr. 27/2016 al Curții de Conturi intitulat „Guvernanța în cadrul Comisiei Europene: se aplică cele mai bune practici?”

387.  recomandă Comisiei ca, astfel cum solicită entitățile de interes public european, atunci când decide să nu urmeze bunele practici, ar trebui să explice motivele acestei alegeri; recomandă, de asemenea, acesteia să pună un accent puternic pe rezultate și să valorifice, în același timp, învățămintele desprinse din experiență;

388.  recomandă Comisiei:

389.  Parlamentul insistă asupra următoarelor elemente:

Partea a XXXI-a – Raportul special nr. 28/2016 al Curții de Conturi intitulat „Gestionarea amenințărilor transfrontaliere grave la adresa sănătății în UE: au fost făcuți pași importanți în acest sens, dar sunt necesare eforturi suplimentare”

390.  salută raportul Curții, aprobă recomandările acesteia și încurajează Comisia să țină seama de aceste recomandări la punerea în aplicare a măsurilor suplimentare în ceea ce privește gestionarea amenințărilor transfrontaliere grave la adresa sănătății în UE;

391.  sprijină recomandarea Curții ca învățămintele desprinse în urma primului ciclu de raportare să fie aplicate în mod corespunzător înainte de următorul raport; consideră că, pentru a se asigura că prezentarea viitoarelor rapoarte este adecvată, procesul trebuie să fie consecvent în toate statele membre;

392.  recunoaște progresele înregistrate de la adoptarea strategiei în domeniul sănătății pentru perioada 2008-2013, însă subliniază necesitatea unei monitorizări mai bune și mai eficiente din punct de vedere strategic;

393.  sprijină recomandarea Curții privind dezvoltarea de către Comitetul pentru securitate sanitară a unui plan strategic care să abordeze provocările de ordin operațional și strategic cu care acesta se confruntă;

394.  ia act de faptul că Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor nu dispune de niciun proces formal pentru a răspunde cu eficiență cererilor de asistență; consideră că o astfel de situație este intolerabilă;

395.  recomandă ca diversele servicii ale Comisiei care îndeplinesc funcții legate de sănătate și Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară să dezvolte o abordare structurată pentru a îmbunătăți cooperarea;

396.  regretă faptul că statele membre nu au acționat împreună pentru a accelera achiziția comună a vaccinului contra gripei pandemice și recunoaște că gripa reprezintă o problemă care afectează anual serviciile de sănătate din fiecare stat membru; consideră că o abordare coordonată în toate statele membre va avea un impact pozitiv asupra sănătății cetățenilor Uniunii și va reduce costurile;

397.  invită Comisia, statele membre și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor să colaboreze pentru a dezvolta în continuare sistemul de alertă precoce și răspuns rapid; subliniază că este important ca un astfel de sistem, care a fost utilizat pe scară largă, să fie actualizat pentru a reflecta schimbările tehnologice, în scopul asigurării utilizării optime;

o
o   o

398.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

(1) JO L 69, 13.3.2015. (2) JO C 380, 14.10.2016, p. 1. (3) JO C 375, 13.10.2016 p.1. (4) JO C 380, 14.10.2016, p. 147. (5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0143. (6) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (7) Directiva Consiliului 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind tratarea apelor reziduale urbane (JO L 135, 30.5.1991, p. 40). (8) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, 27.12.2006, p. 36). (9) Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (JO L 84, 31.3.2016, p. 1). (10) Regulamentul (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2010 privind rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv (JO L 276, 20.10.2010, p. 22). (11) Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (JO L 180, 19.7.2000, p. 22). (12) Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, 2.12.2000, p. 16). (13) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77). (14) Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal (JO L 328, 6.12.2008, p. 55). (15) Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2011 privind Strategia UE privind incluziunea romilor (JO C 199 E, 7.7.2012, p. 112). (16) JO C 378, 24.12.2013, p. 1. (17) A se vedea anexa III la Raportul special nr. 14/2016, p. 74-76. (18) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65). (19) Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO L 140, 5.6.2009, p. 16). (20) JO L 239, 15.9.2015, p. 1. (21) Raportul special nr. 16/2011, Asistența financiară acordată de Uniunea Europeană pentru dezafectarea unor centrale nucleare din Bulgaria, Lituania și Slovacia: realizări și provocări viitoare. (22) Jadrové vyrad'ovacia spoločnost' (JAVYS): proprietarul centralei nucleare și responsabilul pentru dezafectarea centralei nucleare de la Bohunice. (23) A se vedea COM(2011)0783, Regulamentele (Euratom) nr. 1368/2013 și (Euratom) nr. 1369/2013 ale Consiliului și Decizia de punere în aplicare a Comisiei C(2014)5449.

1. Decizia Parlamentului European din 27 aprilie 2017 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului celui de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare aferent exercițiului financiar 2015 (2016/2202(DEC))

P8_TA(2017)0145 A8-0125/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere situațiile financiare și conturile de venituri și cheltuieli pentru cel de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare aferente exercițiului financiar 2015 (COM(2016)0485 – C8-0326/2016),

–  având în vedere informațiile financiare cu privire la Fondurile europene de dezvoltare (COM(2016)0386),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la activitățile finanțate de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare din cadrul exercițiului financiar 2015, însoțit de răspunsurile Comisiei(1),

–  având în vedere declarația de asigurare(2) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul financiar 2015 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandările Consiliului din 21 februarie 2017 privind descărcarea de gestiune care urmează să fie acordată Comisiei referitor la executarea operațiunilor Fondului european de dezvoltare pentru exercițiul financiar 2015 (05376/2017 – C8-0081/2017, 05377/2017 – C8-0082/2017, 05378/2017 – C8-0083/2017, 05379/2017 – C8-0084/2017),

–  având în vedere Raportul Comisiei cu privire la acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul financiar 2014 (COM(2016)0674) și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei care îl însoțesc (SWD(2016)0338 și SWD(2016)0339),

–  având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000(3), astfel cum a fost modificat la Ouagadougou (Burkina Faso) la 22 iunie 2010(4),

–  având în vedere Decizia 2013/755/UE a Consiliului din 25 noiembrie 2013 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană („Decizia de asociere peste mări”)(5),

–  având în vedere articolul 33 din Acordul intern din 20 decembrie 1995 dintre reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în Consiliu, privind finanțarea și administrarea ajutoarelor comunitare în temeiul celui de-al doilea Protocol financiar la cea de-a patra Convenție ACP-CE(6),

–  având în vedere articolul 32 din Acordul intern din 18 septembrie 2000 dintre reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind finanțarea și gestionarea ajutoarelor comunitare în cadrul Protocolului financiar la Acordul de parteneriat dintre statele din Africa, zona Caraibelor și Pacific și Comunitatea Europeană și statele sale membre, semnat la Cotonou (Benin) la 23 iunie 2000, și privind alocarea de asistență financiară pentru țările și teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul CE(7),

–  având în vedere articolul 11 din Acordul intern din 17 iulie 2006 dintre reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind finanțarea ajutoarelor comunitare în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2008-2013, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-CE, și privind alocarea de asistență financiară pentru țările și teritoriile de peste mări cărora li se aplică dispozițiile părții a patra din Tratatul CE(8),

–  având în vedere articolul 11 din Acordul intern din 24 și 26 iunie 2013 dintre reprezentanții guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniți în cadrul Consiliului, privind finanțarea ajutoarelor Uniunii Europene în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, și privind alocarea de asistență financiară pentru țările și teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(9),

–  având în vedere articolul 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 74 din Regulamentul financiar din 16 iunie 1998 aplicabil cooperării în vederea finanțării dezvoltării în temeiul celei de-a patra Convenții ACP-CE(10),

–  având în vedere articolul 119 din Regulamentul financiar din 27 martie 2003 aplicabil celui de al nouălea Fond european de dezvoltare(11),

–  având în vedere articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 215/2008 al Consiliului din 18 februarie 2008 privind regulamentul financiar aplicabil celui de al zecelea Fond european de dezvoltare(12),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul (UE) 2015/323 al Consiliului din 2 martie 2015 privind regulamentul financiar aplicabil celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare(13),

–  având în vedere articolul 93, articolul 94 a treia liniuță și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0125/2017),

1.  acordă Comisiei descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului celui de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare aferent exercițiului financiar 2015;

2.  își prezintă observațiile în cadrul rezoluției de mai jos;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie împreună cu rezoluția Parlamentului, ca parte integrantă a acesteia, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Băncii Europene de Investiții și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

2. Decizia Parlamentului European din 27 aprilie 2017 privind închiderea conturilor celui de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare pentru exercițiul financiar 2015 (2016/2202(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere situațiile financiare și conturile de venituri și cheltuieli pentru cel de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare aferente exercițiului financiar 2015 (COM(2016)0485 – C8-0326/2016),

–  având în vedere informațiile financiare cu privire la Fondurile europene de dezvoltare (COM(2016)0386),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la activitățile finanțate de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare în cadrul exercițiului financiar 2015, însoțit de răspunsurile Comisiei(14),

–  având în vedere declarația de asigurare(15) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul financiar 2015 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandările Consiliului din 21 februarie 2017 privind descărcarea de gestiune care urmează să fie acordată Comisiei referitor la executarea operațiunilor Fondului European de Dezvoltare pentru exercițiul financiar 2015 (05376/2017 – C8-0081/2017, 05377/2017 – C8-0082/2017, 05378/2017 – C8-0083/2017, 05379/2017 – C8-0084/2017),

–  având în vedere Raportul Comisiei cu privire la acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul financiar 2014 (COM(2016)0674) și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei care îl însoțesc (SWD(2016)0338, SWD(2016)0339),

–  având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000(16), astfel cum a fost modificat la Ouagadougou (Burkina Faso) la 22 iunie 2010(17),

–  având în vedere Decizia 2013/755/UE a Consiliului din 25 noiembrie 2013 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană („Decizia de asociere peste mări”)(18),

–  având în vedere articolul 33 din Acordul intern din 20 decembrie 1995 dintre reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în Consiliu, privind finanțarea și administrarea ajutoarelor comunitare în temeiul celui de-al doilea Protocol financiar la cea de-a patra Convenție ACP-CE(19),

–  având în vedere articolul 32 din Acordul intern din 18 septembrie 2000 dintre reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind finanțarea și gestionarea ajutoarelor comunitare în cadrul Protocolului financiar la Acordul de parteneriat dintre statele din Africa, zona Caraibelor și Pacific și Comunitatea Europeană și statele sale membre, semnat la Cotonou (Benin) la 23 iunie 2000, și privind alocarea de asistență financiară pentru țările și teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul CE(20),

–  având în vedere articolul 11 din Acordul intern din 17 iulie 2006 dintre reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind finanțarea ajutoarelor comunitare în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2008-2013, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-CE, și privind alocarea de asistență financiară pentru țările și teritoriile de peste mări cărora li se aplică dispozițiile părții a patra din Tratatul CE(21),

–  având în vedere articolul 11 din Acordul intern din 24 și 26 iunie 2013 dintre reprezentanții guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniți în cadrul Consiliului, privind finanțarea ajutoarelor Uniunii Europene în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, și privind alocarea de asistență financiară pentru țările și teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(22),

–  având în vedere articolul 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 74 din Regulamentul financiar din 16 iunie 1998 aplicabil cooperării în vederea finanțării dezvoltării în temeiul celei de-a patra Convenții ACP-CE(23),

–  având în vedere articolul 119 din Regulamentul financiar din 27 martie 2003 aplicabil celui de al nouălea Fond european de dezvoltare(24),

–  având în vedere articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 215/2008 al Consiliului din 18 februarie 2008 privind regulamentul financiar aplicabil celui de al zecelea Fond european de dezvoltare(25),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul (UE) 2015/323 al Consiliului din 2 martie 2015 privind regulamentul financiar aplicabil celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare(26),

–  având în vedere articolul 93, articolul 94 a treia liniuță și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0125/2017),

1.  aprobă închiderea conturilor celui de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare pentru exercițiul financiar 2015;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie împreună cu rezoluția Parlamentului, ca parte integrantă a acesteia, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Băncii Europene de Investiții și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

3. Rezoluția Parlamentului European din 27 aprilie 2017 conținând observațiile care fac parte integrantă din decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului celui de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare aferent exercițiului financiar 2015 (2016/2202(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere Decizia sa privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului celui de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea Fond european de dezvoltare aferent exercițiului financiar 2015,

–  având în vedere articolul 93, articolul 94 a treia liniuță și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0125/2017),

A.  întrucât obiectivul principal al Acordului de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000(27) și modificat la Ouagadougou, Burkina Faso, la 22 iunie 2010(28) (denumit în continuare „Acordul de la Cotonou”), în cadrul relațiilor Uniunii cu statele din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), este de a reduce și, în cele din urmă, de a eradica sărăcia, în acord cu obiectivele de dezvoltare durabilă;

B.  întrucât principalul obiectiv al Deciziei 2013/755/UE a Consiliului(29) este de a contribui la dezvoltarea treptată a țărilor și teritoriilor de peste mări (TTPM), prin creșterea competitivității și consolidarea rezilienței TTPM, reducerea vulnerabilității lor economice și de mediu, precum și promovarea cooperării reciproce și cu alți parteneri;

C.  întrucât Fondurile europene de dezvoltare (FED) sunt principalul instrument financiar al Uniunii prin care se realizează cooperarea pentru dezvoltare cu țările ACP și cu TTPM;

D.  întrucât o gamă largă de metode de punere în aplicare, care reflectă caracterul interguvernamental al FED, sunt utilizate în 79 de țări cu norme și proceduri complexe privind achizițiile publice și atribuirea contractelor;

E.  întrucât activitățile FED sunt puse în aplicare în contexte dificile, în care se înfruntă riscuri ridicate și recurente de natură geopolitică sau instituțională;

F.  întrucât factori externi care afectează aplicarea corespunzătoare a FED ar putea atenua sau anihila eforturile depuse în domeniul dezvoltării;

G.  întrucât FED sunt finanțate de statele membre și sunt gestionate în comun de Comisie și de Banca Europeană de Investiții (BEI), Comisia fiind singura răspunzătoare pentru descărcarea de gestiune a FED;

H.  întrucât Uniunea are potențialul și ponderea necesare pentru a formula răspunsuri la provocările globale și geopolitice;

I.  întrucât, în virtutea istoriei statelor sale membre, Uniunii îi revin anumite obligații în ceea ce privește dezvoltarea țărilor ACP și a TTPM;

J.  întrucât viitorul Uniunii și cel al țărilor ACP și al TTPM sunt interconectate datorită situației geografice, globalizării și schimbărilor demografice;

K.  întrucât proiecțiile demografice mondiale pentru 2100, alături de efectele noilor fluxuri de migrație, ale conflictelor armate, ale încălzirii globale și ale numeroaselor crize economice și sociale, fac necesară atenția imediată a Uniunii, în special în cadrul obiectivelor politicii sale de dezvoltare; întrucât asistența pentru dezvoltare este un instrument esențial, ale cărui multiple metode de punere în aplicare trebuie optimizate pentru a face față acestor provocări numeroase de la nivel mondial;

L.  întrucât criza migrației nu doar a pus sub semnul întrebării principiile și obiectivele ajutorului internațional, ci a și scos în evidență faptul că principiul solidarității trebuie să fie aplicat mai uniform și necondiționat de către toate statele membre;

M.  întrucât actualele crize migratorii nu trebuie să umbrească sustenabilitatea valurilor de migrație generate de schimbările demografice profunde, care necesită reacții diferite;

N.  întrucât este necesară o abordare reînnoită față de țările ACP și față de TTPM, care au nevoie de noi stimulente și instrumente financiare;

O.  întrucât trebuie acordată o atenție suplimentară faptului că o mare parte a țărilor ACP sunt state insulare mici în curs de dezvoltare; întrucât insulele, îndeosebi insulele ACP, joacă un nou rol la nivel internațional, în special ca urmare a negocierilor internaționale privind schimbările climatice;

P.  întrucât unele TTPM sunt situate în aceleași regiuni ca țările ACP; întrucât TTPM se confruntă cu aceleași provocări la nivel mondial, dar, spre deosebire de țările ACP, fac parte din familia europeană și ar trebui, prin urmare, să beneficieze de o atenție sporită la acordarea fondurilor; întrucât dimensiunile foarte mici ale TTPM și legătura constituțională dintre TTPM și Uniune sunt particularități de care ar trebui să se țină cont;

Q.  întrucât Direcția Generală Cooperare Internațională și Dezvoltare și Direcția Generală Politică Regională și Urbană din cadrul Comisiei au semnat în septembrie 2013 un memorandum de înțelegere pentru a consolida cooperarea dintre regiunile ultraperiferice (RUP), TTPM și țările ACP;

R.  întrucât intervențiile externe ale Uniunii sunt canalizate prin intermediul organizațiilor internaționale, care fie participă la execuția fondurilor Uniunii, fie cofinanțează proiecte alături de aceasta, ceea ce generează unele provocări în materie de supraveghere și guvernanță;

S.  întrucât nivelul și natura angajamentului UE trebuie să fie diferențiate și condiționate de realizarea unor progrese măsurabile în diverse domenii, cum ar fi democratizarea, drepturile omului, buna guvernare, dezvoltarea socioeconomică durabilă, statul de drept și combaterea corupției, oferind asistență acolo unde aceasta este necesară pentru a contribui la stimularea acestor progrese;

T.  întrucât un dialog politic periodic și aprofundat este esențial pentru a permite țărilor ACP și TTPM să își aproprieze în mai mare măsură și să își adapteze obiectivele politice;

U.  întrucât este deosebit de important să se asigure coerența între toate politicile Uniunii și obiectivele politicii de dezvoltare a Uniunii;

V.  întrucât promovarea vizibilității Uniunii și transmiterea valorilor sale în toate formele de asistență pentru dezvoltare au o importanță fundamentală;

W.  întrucât simplificarea proceselor de punere în aplicare este un motor pentru creșterea eficacității furnizării ajutorului;

X.  întrucât sustenabilitatea este esențială pentru îmbunătățirea eficacității generale a ajutorului pentru dezvoltare, monitorizând constant impactul tuturor modurilor de acordare a asistenței;

Y.  întrucât susținerea acordată de Uniune guvernanței constituie o componentă-cheie a ajutorului pentru dezvoltare în vederea generării unor reforme efective ale guvernanței;

Z.  întrucât sprijinul bugetar, deși poate fi o forță motrice esențială pentru schimbare și abordarea principalelor provocări, comportă un risc fiduciar important și ar trebui acordat numai dacă asigură un grad suficient de transparență, trasabilitate, răspundere și eficacitate pe lângă un angajament demonstrat față de reformele politice; întrucât sprijinul bugetar este în mod special adaptat pentru teritoriile izolate de mici dimensiuni, cum sunt insulele ACP;

AA.  întrucât transparența și răspunderea sunt condiții prealabile pentru controlul democratic, precum și pentru eficacitatea asistenței pentru dezvoltare;

AB.  întrucât gestionarea costurilor administrative trebuie să fie constant monitorizată în toate circumstanțele și în ceea ce privește toate modalitățile de ajutor;

AC.  întrucât fluxurile financiare ilegale din țările în curs de dezvoltare agravează sărăcia;

AD.  întrucât autoritatea care acordă descărcarea de gestiune și-a reiterat solicitarea privind includerea FED în bugetul general al Uniunii pentru a-i spori vizibilitatea și a consolida controlul democratic asupra FED și a politicilor de dezvoltare în ansamblu;

AE.  întrucât, pentru ca cetățenii Uniunii să adere la politica de dezvoltare, este nevoie de transparență maximă, de bună gestionare și de performanță,

Declarația de asigurare

Execuția financiară a fondurilor în 2015

1.  observă că, în 2015, cheltuielile au vizat patru FED, și anume cel de al optulea FED, în valoare de 12 480 de milioane EUR, cel de al nouălea FED, în valoare de 13 800 de milioane EUR, cel de al zecelea FED, în valoare de 22 682 de milioane EUR și cel de al unsprezecelea FED, în valoare de 30 506 de milioane EUR; observă că finanțarea celui de al unsprezecelea FED alocă 29 089 de milioane EUR pentru țările ACP și 364,5 milioane EUR pentru TTPM și că aceste două sume includ 1 134 de milioane EUR și, respectiv, 5 milioane EUR pentru Facilitatea de investiții pentru țările ACP administrată de BEI; observă că 1 052,5 milioane EUR corespund cheltuielilor Comisiei aferente programării și implementării FED;

2.  observă că aceste fonduri sunt implementate prin intermediul proiectelor și al sprijinului bugetar, în cadrul a patru modalități: 42 % dintre plăți au fost efectuate prin gestiune directă, iar dintre acestea 24 % au fost efectuate prin sprijin bugetar; observă că restul de 58 % dintre plăți au fost efectuate în cadrul gestiunii indirecte, 31 % dintre acestea fiind realizate prin intermediul organizațiilor internaționale, 24 % prin intermediul țărilor terțe și 3 % prin intermediul organismelor naționale din statele membre;

3.  constată cu preocupare că cheltuielile din 2015 cuprind încă fonduri provenite din cel de al optulea FED, care a fost lansat în 1995;

4.  salută eforturile depuse de Europe Aid în 2015 în ceea ce privește nivelul angajamentelor globale nete luate în 2015, cu 5 034 de milioane EUR datorate intrării în vigoare a celui de al unsprezecelea FED, care a majorat resursele pentru angajamente cu 27 839 de milioane EUR; observă că cel de al unsprezecelea FED a afectat ratele de execuție ale angajamentelor restante, acestea scăzând de la 98 % la 69,7 % pentru angajamente globale și de la 91,2 % la 63,5 % pentru angajamentele individuale;

5.  regretă faptul că lipsa creditelor de plată cu care s-a confruntat Comisia în 2015 a creat o situație bugetară dificilă pentru cooperarea pentru dezvoltare, care a dăunat performanței globale a fondurilor, în special transferul în 2016 a 483 de milioane EUR și plata unei sume estimative de 1 milion de EUR ca dobânzi de întârziere; salută eforturile depuse de Comisie pentru a asigura continuitatea ajutorului pentru dezvoltare și pentru a limita consecințele negative ale deficitelor de plată existente;

6.  remarcă, de asemenea, pentru întregul său domeniu de responsabilitate, eforturile continue depuse de Comisie pentru a reduce vechile prefinanțări (obiectiv atins în proporție de 39 %, față de o țintă de 25 %), vechile angajamente restante sau vechiul RAL (reste à liquider) (obiectiv atins în proporție de 46 %, față de o țintă de 25 %), precum și numărul contractelor expirate deschise, pentru care s-au înregistrat însă progrese mai puțin satisfăcătoare în cadrul FED; încurajează serviciile Comisiei să continue să reducă cota FED din contractele expirate;

Fiabilitatea conturilor

7.  salută constatarea Curții de Conturi (denumită în continuare „Curtea”) din Raportul său anual referitor la activitățile finanțate de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea FED pentru exercițiul financiar 2015, potrivit căruia conturile anuale finale prezintă în mod fidel, sub toate aspectele semnificative, situația financiară a FED la 31 decembrie 2015, iar rezultatele operațiunilor fondurilor, fluxurile de numerar ale acestora și modificările în structura activelor nete la finalul exercițiului respectiv sunt conforme cu dispozițiile Regulamentului financiar aplicabil FED și cu standardele de contabilitate pentru sectorul public acceptate la nivel internațional;

8.  salută acțiunea Comisiei menită să soluționeze chestiunea recuperării, atât pentru dobânda la prefinanțare în valoare de peste 750 000 EUR, cât și pentru dobânda la prefinanțare cuprinsă între 250 000 EUR și 750 000 EUR, care a dus la înregistrarea corespunzătoare a unei dobânzi colectate în valoare de 2,5 milioane EUR în situațiile financiare pentru 2015; invită Comisia să ia în considerare, de asemenea, situația cazurilor având o valoare mai mică de 250 000 EUR;

9.  regretă, în contextul gestionării ordinelor de recuperare, înregistrarea incorectă a veniturilor din exploatare în valoare de 9,6 milioane EUR aferente prefinanțărilor neutilizate;

10.  regretă anularea unor ordine de recuperare în valoare de 29,6 milioane EUR din cadrul celui de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea FED, ca urmare a erorilor de codare, a corecțiilor sau a modificărilor; solicită Comisiei să prezinte un raport privind cele 15,8 milioane EUR care fac în continuare obiectul unor litigii în curs;

11.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că dintr-un ordin de recuperare de 1 milion EUR, în urma unei înțelegeri amiabile între Comisie și debitor(30), s-a renunțat la 623 000 EUR; observă coerența cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(31) („Regulamentul financiar”), precum și cu principiul proporționalității în ceea ce privește ordinele de recuperare; subliniază, cu toate acestea, faptul că sunt în joc banii contribuabililor și că aceștia trebuie să fie protejați prin mijloacele necesare;

Legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente conturilor

12.  salută faptul că avizul Curții a constatat că veniturile subiacente conturilor pentru exercițiul 2015 sunt conforme cu legile și reglementările în vigoare sub toate aspectele semnificative;

13.  regretă faptul că raportul Curții estimează că rata de eroare cea mai probabilă pentru operațiunile de cheltuieli aferente celui de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea FED rămâne identică cu cea din 2014, care a fost de 3,8 %, și mai ridicată decât cea din 2013, care a fost de 3,4 %, și decât cea din 2012, care a fost de 3 %; invită BEI și Comisia să elaboreze un plan de acțiune menit să inverseze tendința crescătoare a erorilor semnificative și să îl prezinte autorității care acordă descărcarea de gestiune;

14.  își exprimă preocuparea în legătură cu evaluarea Curții privind legalitatea și regularitatea plăților subiacente conturilor, care sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare; este preocupat de rezultatele eșantionării operațiunilor de plată, 35 dintre cele 140 de plăți auditate (25 %) fiind afectate de eroare; observă că sistemele de control intern și controalele asupra eficacității acestora implică atât sediul central al Comisiei și delegațiile Uniunii din țările beneficiare, cât și alți actori, cum ar fi ordonatorii naționali de credite desemnați de către țările ACP, acolo unde au fost constatate frecvent deficiențe în controale; invită Comisia să sprijine și să consolideze aceste capacități instituționale și administrative fragile;

15.  este preocupat de faptul că tipologia erorilor, care stau la baza ratei de eroare de 3,8 % din 2015, rămâne aceeași ca în 2014, și anume absența documentelor justificative (suma afectată de această categorie de erori fiind de 3 692 833 EUR) și nerespectarea normelor în materie de achiziții publice (suma afectată de această categorie de erori fiind de 1 176 140 EUR), reprezentând 70 % din nivelul de eroare estimat (în comparație cu 63 % în 2014); solicită BEI și Comisiei să își intensifice eforturile și să îmbunătățească în mod eficient controalele atât ex ante, cât și ex post cu privire la proiectele de finanțare pentru a reduce în mod considerabil sumele afectate de erori din categorii precum „lipsa documentelor justificative” și „nerespectarea normelor privind achizițiile publice”;

16.  își exprimă, de asemenea, preocuparea de lungă durată în legătură cu caracterul deficitar al controalelor ex ante, în măsura în care 16 dintre cele 28 de operațiuni finale supuse controalelor ex ante au fost autorizate ulterior în pofida unor erori cuantificabile identificate în cadrul verificărilor ex ante respective; regretă faptul că majoritatea erorilor depistate au afectat, la fel ca în anii precedenți, estimări ale programelor, granturilor și operațiunilor gestionate împreună cu organizațiile internaționale; prin urmare, solicită Comisiei să acorde mai multă atenție controalelor ex ante pentru a asigura legalitatea și regularitatea execuției FED; observă că natura sprijinului bugetar limitează evaluarea ratei erorilor de fapt în cazul plăților aferente sprijinului bugetar, astfel de operațiuni fiind predispuse la erori;

17.  subliniază riscul inerent legat de abordarea noțională, potrivit căreia contribuțiile Comisiei la proiectele cu donatori multipli nu conțin erori din punctul de vedere al reglementării atunci când sunt cumulate cu cele ale altor donatori și nu sunt alocate unor elemente de cheltuieli identificabile specifice, deoarece Comisia presupune că normele de eligibilitate ale Uniunii sunt respectate, atât timp cât valoarea cumulată include cheltuieli eligibile suficiente pentru a acoperi contribuția Uniunii;

18.  își exprimă îngrijorarea că abordarea noțională limitează în mod substanțial activitatea Curții, în special având în vedere faptul că pentru exercițiul bugetar 2015 au fost plătite 763 de milioane EUR prin intermediul sprijinului bugetar, ceea ce reprezintă 24 % din cheltuielile FED pentru 2015;

19.  îndeamnă Comisia să remedieze rapid aceste deficiențe în cadrul verificărilor ex ante și observă în același timp că Comisia a dispus de suficiente informații din sistemele sale informaționale pentru a preveni, a detecta și a corecta erorile cuantificabile înaintea efectuării cheltuielilor, cu un efect pozitiv direct asupra nivelului estimat de eroare, care ar fi fost cu 1,7 puncte procentuale mai scăzut;

20.  ia act de faptul că 89,9 milioane EUR au fost recuperate pentru rambursarea unor plăți necuvenite ca urmare a neregularităților și a erorilor;

Componente ale cadrului de asigurare

21.  salută trecerea de la o rezervă generală la emiterea de rezerve diferențiate, astfel cum a solicitat Parlamentul în rezoluțiile sale anterioare referitoare la FED, și anume (i) o rezervă tematică pentru cele două domenii de risc ridicat pendinte – granturile din cadrul gestiunii directe (18 % din suma totală plătită în 2015) și cele din cadrul gestiunii indirecte cu organizații internaționale – și (ii) o rezervă specifică pentru Instrumentul financiar pentru pace în Africa;

22.  constată că acțiunile întreprinse de Comisie au vizat cele două domenii cu riscul cel mai ridicat și invită Comisia să prezinte Parlamentului un raport privind transpunerea în practică a acestor acțiuni;

23.  invită Comisia să își perfecționeze în continuare procedura de evaluare a riscului în ceea ce privește întocmirea bugetului pe activități, pentru a garanta și de acum încolo un nivel adecvat de asigurare sectorială; solicită, în acest context, să se evalueze nivelul de risc și vulnerabilitățile gestionării indirecte;

24.  își exprimă îngrijorarea cu privire la natura riscantă a gestiunii indirecte, în special din cauza lipsei trasabilității fondurilor atunci când acestea sunt plătite de către Direcția Generală Cooperare Internațională și Dezvoltare către actorii locali și subcontractanți;

25.  consideră îmbunătățirea instrumentelor de monitorizare pentru urmărirea rezultatelor auditurilor externe ca fiind pozitivă; salută noua aplicație de audit și grila de calitate elaborate de Comisie și sprijină recomandarea Curții de a îmbunătăți aceste instrumente noi;

26.  salută faptul că, pentru al patrulea an la rând, a fost realizat un studiu privind rata erorilor reziduale (RER), care a devenit un instrument-cheie în cadrul strategiei de control, monitorizare și auditare;

27.  subliniază că RER se calculează prin deducerea corecțiilor financiare multianuale impuse la nivel național și la nivelul Uniunii din ratele anuale de eroare ale autorităților de audit;

28.  își exprimă profunda îngrijorare față de faptul că RER aferentă anului 2015 pentru operațiunile contractuale închise incluse în Raportul anual de activitate a fost estimată la 2,2 %, ceea ce o situează tot peste pragul de semnificație de 2 % și este egală cu circa 174 de milioane EUR, inclusiv 98 de milioane EUR pentru FED;

29.  invită Comisia să mențină standarde metodologice ridicate în evaluarea sa cu privire la RER, precum și să monitorizeze pe larg punerea în aplicare a corecțiilor financiare de către statele membre;

30.  atrage atenția că este necesar un echilibru între absorbție, conformitate și performanță, care să se reflecte în gestionarea operațiunilor;

31.  salută reducerea costului estimat al activităților de control ale Direcției Generale Cooperare Internațională și Dezvoltare a Comisiei, de la 371 de milioane EUR în 2014 la 293 de milioane EUR în 2015, și încurajează Comisia să îmbunătățească în continuare raportul cost-eficacitate al activităților de control desfășurate de Direcția Generală, asigurând în același timp nivelul minim de eroare posibil;

32.  invită Comisia să integreze în evaluarea sa ex ante și ex post și în instrumentele de evaluare a managementului și performanței în conformitate cu inițiativa Comisiei de stabilire a bugetului în funcție de rezultate, al cărei scop este acela de a analiza impactul altor politici externe și acțiuni ale Uniunii asupra situației țărilor beneficiare;

Riscuri legate de o abordare axată pe rezultate a cooperării pentru dezvoltare a Uniunii

33.  ia act de faptul că Comisia a integrat analiza riscurilor în gestionarea operațiunilor sale externe, care se desfășoară în medii complexe și fragile, cu numeroase tipuri de riscuri, țările partenere având diferite niveluri de dezvoltare și cadre de guvernare;

34.  subliniază că este necesar să se îmbunătățească utilizarea terminologiei în ceea ce privește rezultatele pe termen lung (realizări, efecte și impact) și că este important să se formuleze obiective S.M.A.R.T. veritabile și sustenabile înainte de a se lua orice decizie privind finanțarea diferitelor proiecte; subliniază că este necesar să se pună un accent sporit pe formularea obiective „realizabile și realiste” pentru a se evita cazurile în care țările partenere îndeplinesc obiectivele inițiale, însă fără rezultate semnificative în ceea ce privește dezvoltarea; reamintește că obiectivele de dezvoltare trebuie să fie evaluate ținându-se seama de aspectele sociale și de mediu, pe lângă cele economice;

35.  consideră că trebuie evitată concentrarea pe rezultatul bugetar ca obiectiv unic de management, deoarece aceasta poate fi în detrimentul principiului bunei gestiuni financiare și al obținerii de rezultate; subliniază că o abordare bazată pe stimulente, care se întemeiază pe un sistem de „condiționalitate pozitivă” ce duce la stimulente pentru beneficiarii cu performanțe bune și la controale mai stricte la beneficiarii cu performanțe slabe, ar trebui să fie corelată cu indicatori de performanță specifici și stricți, care să permită o abordare cuantificabilă pentru evaluarea deficiențelor și a obiectivelor atinse;

36.  subliniază cu fermitate că orice sistem bazat pe „condiționalitate pozitivă” ar trebui să adere fără excepție la principiul precauției;

37.  reamintește faptul că monitorizarea și evaluarea periodică a factorilor de risc ridicat (externi, financiari și operaționali) și cuantificarea acestora, de la identificare până la fazele de punere în aplicare, constituie o condiție prealabilă esențială nu numai pentru buna gestiune financiară și calitatea cheltuielilor, ci și pentru a asigura credibilitatea, sustenabilitatea și reputația intervențiilor Uniunii; consideră că crearea de profiluri de risc pentru activități și țări facilitează, de asemenea, elaborarea rapidă a unei strategii de reducere a riscurilor în cazul deteriorării situației într-o țară parteneră;

38.  subliniază necesitatea de a adapta periodic mediul de control și funcțiile de gestionare a riscurilor pentru a ține seama de apariția unor noi forme de instrumente și facilități de asistență, cum ar fi finanțarea mixtă, fondurile fiduciare, precum și parteneriatele financiare cu alte instituții internaționale și, de asemenea, în situațiile în care țările beneficiare primesc diferite tipuri de ajutoare;

39.  consideră că dezvoltarea capacităților, a cadrelor de guvernanță și a asumării responsabilității în țările partenere este esențială pentru a reduce riscurile sistemice, pentru a permite ca fondurile să fie utilizate în scopul prevăzut și pentru a răspunde cerințelor celor „3 E“ (economie, eficiență și eficacitate), ținând seama și de ecologie, egalitate și etică; încurajează Comisia, în acest sens, să examineze aprofundat posibilitatea și riscurile recurgerii la societăți locale de audit și ale contractării unor servicii locale, asigurând transparența și răspunderea depline;

40.  recunoaște că Regulamentul financiar permite beneficiarilor să contracteze societăți locale de audit; își exprimă, cu toate acestea, îngrijorarea cu privire la deficiențele din sistemul informatic de gestiune al EuropeAid în ceea ce privește rezultatele și monitorizarea auditurilor externe, astfel cum s-a menționat de către Curte pentru procedura de descărcare de gestiune a FED 2014; îndeamnă Direcția Generală Cooperare Internațională și Dezvoltare să stabilească o grilă de calitate pentru a evalua fiabilitatea controalelor inclusiv pentru verificările asupra auditurilor și cheltuielilor efectuate de către societățile locale de audit contractate direct de către beneficiari, acolo unde riscul de a obține o calitate insuficientă este evaluat ca fiind mai mare și unde rapoartele de audit și de verificare nu conțin suficiente informații cu privire la activitatea efectiv realizată pentru a permite rețelei actuale să fie utilizată în mod eficient;

Îmbunătățirea eficacității ajutoarelor FED

41.  subliniază că, pentru credibilizarea asistenței pentru dezvoltare, îndeosebi în ceea ce privește instrumentele utilizate, metodele de acordare a ajutorului și fondurile vizate, este esențial să se poată demonstra rentabilitatea și rezultatele obținute cu ajutorul acestui sprijin, dar și să se asigure coerența dintre politicile și acțiunile externe ale Uniunii și obiectivele politicii de dezvoltare, în special obiectivele de dezvoltare socială, de protecție a drepturilor omului și de protecție a mediului;

42.  reamintește că eficacitatea ajutorului, aproprierea de către țara parteneră a rezultatelor în materie de dezvoltare și dependența de cadrul de guvernanță al țărilor partenere constituie principii directoare care trebuie redefinite cu regularitate;

43.  subliniază că este esențial ca modalitatea de punere în practică a proiectelor să fie adaptată la obiectivele urmărite în fiecare caz și pentru fiecare proiect; este de părere că se pot obține rezultate mai bune în termeni de eficiență prin sprijinirea unor proiecte a căror dimensiune este adaptată la obiective stabilite în prealabil, ducând astfel la rezultate concrete și identificabile și vizând dezvoltarea durabilă a comunităților locale;

44.  consideră că este esențial ca, în cazul proiectelor de infrastructură finanțate de FED, să se solicite o evaluare ex ante independentă, care să țină seama de impactul social și de mediu al proiectelor, pe lângă valoarea lor adăugată; consideră că decizia de finanțare trebuie să fie corelată cu o analiză cost-beneficiu adecvată și că trebuie finanțate proiectele a căror realizare să nu fie controversată din punct de vedere financiar, social și din punctul de vedere al mediului;

45.  reamintește că subminarea monitorizării performanțelor și a evaluării rezultatelor este în detrimentul răspunderii publice și al informării cuprinzătoare a factorilor de decizie; subliniază că este esențial ca Parlamentul să aibă acces la informațiile necesare pentru a-și forma o imagine clară privind măsura reală în care au fost îndeplinite obiectivele majore ale Uniunii; subliniază importanța unei abordări mai echilibrate cu mai puțină confidențialitate și mai multă transparență, în special în ceea ce privește rapoartele privind gestionarea asistenței externe;

46.  este de părere că evaluarea riscurilor inerente alegerii unei modalități de implementare anume este esențială înainte de angajarea resurselor financiare ale Uniunii și atunci când se examinează rezultatele scontate; consideră că un mix de proiecte, atât din perspectiva obiectului, cât și a tipurilor de implementare, este esențial pentru a asigura eficacitatea sprijinului acordat prin FED;

47.  consideră că este necesar un sprijin mai puternic pentru resursele tehnice și administrative în vederea îmbunătățirii eficacității sprijinului acordat prin FED, în special în ceea ce privește complexitatea normelor, întrucât Regulamentul financiar aplicabil FED nu este un document de sine stătător și trebuie să fie utilizat în combinație cu alte surse juridice, ceea ce atrage după sine un risc semnificativ de insecuritate juridică și de erori;

48.  este de părere că se impune o simplificare a normelor privind alocarea fondurilor, pentru a asigura o mai bună utilizare a acestora și pentru a consolida eficacitatea ajutorului acordat; încurajează Comisia să inițieze un proces de simplificare a normelor de alocare a fondurilor și să sprijine partenerii locali în punerea în aplicare a proiectelor; subliniază, cu toate acestea, că simplificarea nu poate fi în detrimentul actualului sistem de control și de echilibrare ex ante și ex post, lucru esențial pentru o supraveghere cuprinzătoare; subliniază faptul că există deja deficiențe persistente ale controalelor ex ante, un domeniu în care trebuie căutat cu atenție echilibrul între simplificare și riscuri; reamintește Comisiei să pună accentul pe echilibrul corect între o sarcină administrativă mai mică și un control financiar eficient, simplificând în același timp normele de alocare a fondurilor de dezvoltare;

49.  susține că simplificarea normelor de alocare a fondurilor nu ar trebui să deturneze creditele de la obiectivele și principiile actelor de bază și crede că direcționarea creditelor prin fondul fiduciar nu ar trebui să aibă loc în detrimentul FED și al politicilor Uniunii pe termen lung;

Grupul operativ „cunoștințe, performanță și rezultate”

50.  salută primul raport privind rezultatele selectate ale proiectelor în contextul lansării cadrului Uniunii privind rezultatele dezvoltării și cooperării internaționale ca o etapă complementară a angajamentului Comisiei de a-și îmbunătăți răspunderea și de a-și extinde raportarea rezultatelor la operațiunile în curs de desfășurare; este interesat, în special, de lista de indicatori privind performanța organizațională, care contribuie la măsurarea și raportarea impactului, efectelor și realizărilor obținute în domeniul dezvoltării de către țările partenere și serviciile Comisiei;

51.  consideră utilă includerea acestei informații în mod regulat în viitorul raport anual de activitate, pentru a urmări evoluția contribuțiilor Uniunii la rezultatele din diverse domenii ale cooperării pentru dezvoltare, cum ar fi gestiunea finanțelor publice, buna guvernare sau efectele de levier obținute prin activitățile de finanțare mixtă;

Evaluarea rezultatelor obținute de către delegațiile Uniunii

52.  salută progresele înregistrate în ceea ce privește analiza rezultatelor obținute la nivel mondial de delegațiile Uniunii, pe baza rezultatelor furnizate de indicatori-cheie de performanță în raport cu obiectivele, din perspectiva eficacității sistemelor de control intern și a sistemelor de audit existente, precum și pe baza gestionării eficace a operațiunilor și resurselor pentru 2015;

53.  solicită o strategie și o gestiune mai ambițioase pentru fondurile FED și un grad mai mare de răspundere pentru utilizarea acestor fonduri; subliniază că, astfel, apare oportunitatea de a optimiza reziliența tuturor activităților FED prin consolidarea criteriilor de eficiență economică și financiară și prin identificarea unor îmbunătățiri ale eficienței și eficacității, reflectate în rezultatele gestiunii; consideră că pregătirea evaluării nevoilor reprezintă o etapă preliminară eficientă pentru asigurarea eficacității finale a finanțării acordate de Uniune;

54.  recunoaște importanța deosebită a informațiilor raportate în cele 86 de rapoarte privind gestionarea asistenței externe pentru asigurarea care trebuie oferită de Comisie cu privire la gestionarea ajutorului extern, precum și tendințele pozitive pentru performanța delegațiilor, cu 20 din 24 indicatori-cheie de performanță atingând țintele în 2015, față de 15 în 2014;

55.  regretă, cu toate acestea, că nouă delegații din 86 nu au atins nivelul de referință de 60 % din indicatorii-cheie de performanță; invită serviciile Comisiei să monitorizeze îndeaproape acele delegații care au atins recent nivelul de 60 % sau care se situează puțin peste nivelul de 60 %, în scopul rafinării și consolidării analizei tendințelor delegațiilor;

56.  invită serviciile Comisiei atât să actualizeze în mod regulat definiția indicatorilor-cheie de performanță și a modurilor de evaluare aferente, cât și să își dezvolte în continuare evaluarea riscurilor, îndeosebi prin crearea unui profil de risc (riscuri a priori sau riscuri aferente realizărilor) al proiectelor din portofoliul fiecărei delegații, pentru a selecta mai bine, într-o etapă precoce, doar proiectele viabile; sugerează cu fermitate o evaluare ex ante mai cuprinzătoare a riscurilor, astfel încât să fie selectate doar proiectele cele mai viabile;

57.  invită Comisia să elaboreze o tipologie a cauzelor blocajelor și dificultăților întâmpinate la punerea în aplicare a proiectelor, cu scopul de a identifica imediat cele mai adecvate soluții și măsuri corective;

58.  consideră că este esențial ca șefilor de delegații să li se reamintească în continuare în mod constant rolul lor cheie în consolidarea generală a asigurării și în gestionarea operațiunilor, în special în ceea ce privește ponderea diferitelor componente care ar putea declanșa emiterea unei rezerve;

59.  reiterează și insistă asupra faptului că trebuie îmbunătățită suficient răspunderea delegațiilor Uniunii constituite de Serviciul European de Acțiune Externă; consideră că acest lucru trebuie asigurat în mod suplimentar față de rapoartele privind gestionarea asistenței externe, elaborate și semnate de către șefii delegațiilor Uniunii;

60.  apreciază că șefilor delegațiilor Uniunii ar trebui să li se reamintească în mod clar care le sunt îndatoririle și responsabilitățile de gestionare și de supraveghere și că aceștia nu ar trebui să se concentreze doar pe componenta politică a sarcinilor lor;

61.  invită Comisia să raporteze imediat cu privire la măsurile de remediere specifice adoptate atunci când un proiect a fost încadrat la categoria „roșie” trei ani la rând în ceea ce privește indicatorii-cheie de performanță 5 (de ex. procentul proiectelor cu „semafor roșu” pentru evoluția punerii în aplicare) și indicatorii-cheie de performanță 6 (de ex. procentul proiectelor cu „semafor roșu” pentru obținerea de rezultate), în scopul de a reexamina rapid obiectivele de programare inițiale, a realoca fondurile disponibile unor proiecte și nevoi în materie de asistență mai adecvate sau chiar pentru a lua în considerare o posibilă încetare a proiectului;

62.  recunoaște consecințele diplomatice ale opririi finanțării proiectelor, precum și ale stopării eliberării fondurilor de sprijin bugetar direct, dar subliniază cu tărie importanța protejării intereselor financiare ale Uniunii;

63.  îndeamnă Comisia să acorde o atenție specială monitorizării operațiunilor desfășurate cu organizații internaționale precum Organizația Națiunilor Unite, dar și cu organizațiile sale afiliate, vechilor angajamente restante, în special în contextul FED, precum și fiabilității datelor și valorilor din Sistemul informațional comun pentru relațiile externe utilizate pentru pregătirea rapoartelor privind gestionarea asistenței externe;

64.  subliniază faptul că resursele totale ale celui de al optulea, al nouălea, al zecelea și al unsprezecelea FED se ridică până la 76,88 miliarde EUR, din care 41,98 miliarde EUR figurează ca plăți; este extrem de preocupat de faptul că angajamentele restante se ridică la 11,61 miliarde EUR, iar soldul disponibil la sfârșitul anului 2015 se ridică la 23,27 miliarde EUR;

Monitorizarea orientată spre rezultate

65.  solicită Comisiei să se asigure că legătura dintre evaluări și elaborarea politicilor este eficace, luând în considerare toate lecțiile învățate în procesul decizional; invită Comisia să aloce capacități de management adecvate diverselor activități de evaluare și să asigure fiabilitatea atât a evaluării Europe Aid, cât și a sistemelor aferente monitorizării orientate spre rezultate;

66.  reamintește că, pentru a onora angajamentele asumate de Comisie în ceea ce privește asigurarea calității, este necesar să existe un feedback extern, obiectiv și imparțial în legătură cu performanța proiectelor și programelor de asistență ale Comisiei; consideră că rezultatele evaluărilor reprezintă elemente-cheie care trebuie avute în vedere în cadrul procesului de revizuire politică și de revizuire a politicilor individuale, ele contribuind la ajustarea obiectivelor politice strategice și creșterea coerenței globale a politicilor Uniunii; consideră oportun să se asigure o evaluare finală a proiectelor finanțate printr-o analiză ex post independentă;

67.  consideră că investițiile în analizarea și agregarea rezultatelor și datelor factuale obținute în cadrul diferitelor tipuri de evaluări ajută Comisia să obțină nu doar o imagine generală a tendințelor, ci și să tragă concluzii care să consolideze eficacitatea finală a proceselor de evaluare, furnizând în același timp o bază mai bună de date factuale pentru luarea deciziilor și pentru elaborarea politicilor;

68.  consideră că partajarea cunoștințelor prin toate instrumentele și mijloacele disponibile este esențială atât pentru dezvoltarea unei culturi a evaluării, cât și, mai ales, pentru a sprijini o cultură eficace a performanței;

Activități de sprijin bugetar

69.  observă că, în 2015, 1 266 440  EUR din plățile totale de 5 746 000 EUR (reprezentând 22 %) au fost destinate sprijinului bugetar;

70.  consideră că sprijinul bugetar este o modalitate de acordare a asistenței adaptată la particularitățile ajutorului pentru dezvoltare, promovând asumarea responsabilității la nivel de țară și eficacitatea ajutorului, care a dat rezultate concrete în ceea ce privește atingerea obiectivelor politicii de dezvoltare; observă însă că sprijinul bugetar comportă riscuri fiduciare și poate duce la incertitudine cu privire la rezultate și la performanță; invită Comisia să asigure o bună utilizare a ajutorului pentru dezvoltare prin sprijin bugetar, în special organizând cursuri de formare specifice și oferind asistență tehnică pentru beneficiari;

71.  salută Raportul anual pe 2016 privind sprijinul bugetar întocmit de Comisie, care analizează indicatorii-cheie de rezultate înregistrați în 2015 în toate țările care beneficiază de sprijin bugetar din partea Uniunii; încurajează Comisia să includă constatările acestui raport în viitorul raport anual de activitate;

72.  reamintește că este necesar să se respecte în mod constant cele patru criterii de eligibilitate în etapa de precontractare, evoluția obiectivelor stabilite și rezultatele preconizate convenite în examinarea sprijinului bugetar;

73.  subliniază că contribuția sprijinului bugetar la efectele preconizate în materie de dezvoltare trebuie să fie clar demonstrată, iar utilizarea sa trebuie să fie condiționată de îmbunătățirea gestiunii finanțelor publice, de controlul democratic și răspundere, precum și de transparența deplină față de parlamentele naționale și cetățenii din țările beneficiare; consideră drept o prioritate ca acest sprijin să fie condiționat de combaterea actelor de corupție în țările care beneficiază de sprijinul bugetar;

74.  consideră criteriile de performanță în materie de rambursare un factor esențial în gestionarea activităților de sprijin bugetar, precum și pentru dialogul aprofundat politic și privind politicile;

75.  consideră că este necesar să se consolideze dialogul politic și privind politicile, condiționalitatea ajutorului și lanțul logic pentru a se asigura coerența dintre decizii și condițiile prealabile plăților, condiționând, în mod clar, plățile de realizarea de rezultate, de obiectivele selectate și de indicatorii-cheie de performanță predefiniți; invită serviciile Comisiei să își consolideze în continuare cadrul de supraveghere în mod corespunzător; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape și să raporteze în mod mai sistematic cu privire la performanță și rezultate;

76.  invită Comisia să raporteze cu regularitate cu privire la transpunerea în practică a Inițiativei fiscale de la Addis Abeba lansate în 2015, în special în ceea ce privește acțiunile lansate pentru a combate evitarea sarcinilor fiscale, evaziunea fiscală și fluxurile financiare ilicite; consideră, de asemenea, că eficacitatea autorităților publice și gestionarea finanțelor publice, corupția și frauda reprezintă principala dimensiune a riscului care trebuie analizată cu atenție și în mod constant;

Dezvoltarea dimensiunii de supraveghere a fondurilor fiduciare și a instrumentelor de finanțare mixtă

77.  este de acord cu justificarea ce stă la baza dezvoltării unor fonduri fiduciare speciale ca instrumente de administrare în comun a resurselor financiare provenite de la diverse părți interesate, în vederea sporirii flexibilității și accelerării răspunsului Uniunii la problemele internaționale globale, la crizele majore sau la situațiile de urgență; consideră însă că proiectele la scară mică, cu obiective, operatori și beneficiari clar identificați, care produc rezultate concrete și răspund unei strategii pe termen lung, pot, de asemenea, să contribuie în mod eficace la reacția Uniunii în fața acestor provocări;

78.  consideră că ar trebui să se țină cont în mod corespunzător de coerența și de complementaritatea oricăror instrumente noi de dezvoltare cu FED, în special în ceea ce privește impactul ajutoarelor, costurile de gestionare și de administrare în raport cu contribuțiile totale; invită Comisia să se asigure că aceste noi instrumente de dezvoltare sunt întotdeauna conforme cu strategia generală a Uniunii și cu obiectivele politicii de dezvoltare;

79.  își exprimă preocuparea în legătură cu numărul mare de fonduri fiduciare și de platforme de finanțare mixtă, care sunt finanțate de către statele membre cu sume de bani substanțiale, dar care nu sunt incluse în bugetul Uniunii; subliniază cu fermitate posibile semne de întrebare cu privire la administrare, eficacitate, transparență și răspundere; avertizează Comisia cu privire la riscul de delocalizare și de diluare a obiectivelor politicii de dezvoltare; invită Curtea să ajute la evaluarea riscurilor, îmbunătățind în general transparența și răspunderea și să compare eficacitatea investițiilor prin intermediul fondurilor fiduciare cu cea a gestionării directe sau indirecte a FED;

80.  observă că fondurile fiduciare se înscriu într-o reacție ad hoc, ceea ce arată că FED, bugetul Uniunii și cadrul financiar multianual nu dispun de resursele și de flexibilitatea necesare pentru o abordare rapidă și cuprinzătoare a crizelor majore; consideră că este nevoie de mai mult timp pentru a dovedi eficacitatea acestora;

81.  recunoaște crearea Fondului fiduciar de urgență al Uniunii (EUTF) pentru Africa, însă regretă faptul că Parlamentul nu a fost consultat în prealabil, cu toate că acesta dispune de dreptul de supraveghere consolidată în ceea ce privește programarea FED, pe baza unui angajament politic luat de Comisie; observă că 57 % din suma inițială la care s-au angajat statele membre și alți donatori (Elveția și Norvegia) au fost plătiți pentru EUTF (adică 47,142 milioane EUR); constată că 1,4 miliarde EUR din rezerva FED vor fi folosite pentru EUTF și că angajamentele financiare totale asumate de statele membre reprezintă doar 81,492 milioane EUR (adică 4,3 % din cele 1,8 miliarde EUR preconizate); observă că Fondul fiduciar Bekou s-a angajat și a plătit 34,925 milioane EUR;

82.  invită Comisia să aplice mecanisme de control cuprinzătoare pentru a asigura supravegherea politică, în special din partea Parlamentului, asupra administrării, gestionării și punerii în aplicare a acestor instrumente noi în cadrul procedurii de descărcare de gestiune; consideră că este important să se elaboreze strategii de supraveghere specifice pentru aceste instrumente, cu obiective, ținte și analize specifice;

83.  își exprimă îngrijorarea profundă față de obiectivele insuficient de specifice, față de lipsa unor indicatori obligatorii și a unor ținte măsurabile pentru a evalua performanța fondurilor fiduciare; solicită consolidarea în continuare a sistemelor de monitorizare a performanței (sau a matricelor de rezultate sau a cadrelor) aferente acțiunilor planificate, incluzând obiective pe termen mediu și lung, în deplină conformitate cu obiectivele politice ale Uniunii;

84.  este interesat în mod special să primească informații privind indicatorii efectului de levier obținuți prin facilitățile de finanțare mixtă existente, cu un accent special pe valoarea adăugată și pe adiționalitate în comparație cu sprijinul clasic din partea Uniunii;

Consolidarea cadrelor de cooperare cu organizațiile internaționale

85.  observă că intervențiile FED realizate prin intermediul gestiunii indirecte cu organizațiile internaționale și cu agențiile de dezvoltare s-au ridicat la 810 de milioane EUR, din care 347 de milioane EUR au fost prin intermediul Organizației Națiunilor Unite;

86.  recunoaște valoarea adăugată a cooperării cu organizațiile internaționale în anumite contexte specifice; atrage însă atenția asupra deficiențelor recurente, cum ar fi nivelul erorilor financiare care afectează rata de eroare, precum și asupra deficiențelor în materie de raportare, asupra problemei proprietății în ceea ce privește rezultatele și, prin urmare, asupra absenței vizibilității Uniunii ca donator și nevoii de a armoniza așteptările în ceea ce privește orientarea spre rezultate și rentabilitatea;

87.  încurajează Comisia și instituțiile internaționale, în special în cazul inițiativelor cofinanțate sau care implică donatori multipli, să adopte măsurile următoare:

Gestionarea Instrumentului financiar pentru pace în Africa

88.  constată că Instrumentul financiar pentru pace în Africa (APF) este instrumentul financiar al Uniunii destinat să sprijine cooperarea cu Africa în domeniul păcii și securității, beneficiind, în 2015, de angajamente în valoare de 901,2 milioane EUR, de sume contractate în valoare de 600 de milioane EUR și de o sumă totală plătită în cadrul celui de al unsprezecelea FED; ia act de faptul că aproximativ 90 % din fondurile APF sunt gestionate prin acorduri semnate cu Comisia Uniunii Africane, care este organismul de punere în aplicare al Uniunii;

89.  observă că Comisia nu are încredere în APF, care funcționează de câțiva ani; în acest context, își exprimă surprinderea față de propunerea Comisiei de a aloca și mai multe fonduri pentru dezvoltare către acțiuni din domeniul securității din Africa; subliniază că finanțarea Instrumentului financiar pentru pace în Africa din bugetul FED este o soluție provizorie, folosită deja de 15 ani; subliniază că finanțarea dezvoltării a contribuit cu fonduri foarte importante la politicile africane de securitate în toți acești ani, în timp ce Uniunea nu cheltuie nimic pentru securitatea în scopul dezvoltării;

90.  deplânge faptul că sistemul de control pentru gestionarea și monitorizarea operațională a APF nu a fost eficace astfel încât să protejeze FED împotriva cheltuielilor ilegale și neregulamentare, iar măsurile de atenuare au fost neadecvate în scopul remedierii deficiențelor instituționale identificate; regretă, de asemenea, deficiențele sistemelor de monitorizare și de raportare cu privire la activitățile finanțate prin APF;

91.  este preocupat de faptul că rezultatele evaluărilor pilonilor efectuate în conformitate cu cerințele din Regulamentul financiar nu au fost luate în considerare, îndeosebi în ceea ce privește neconformitatea proceselor contabile, de achiziții și de subdelegare; regretă faptul că măsurile de remediere nu au fost aplicate mai rapid;

92.  invită Comisia să adapteze guvernanța, coordonarea și responsabilitățile respective ale părților interesate implicate (și anume serviciile Comisiei, Serviciul European de Acțiune Externă și delegațiile Uniunii) în monitorizarea finanțării APF și în raportarea privind proiectele sale în derulare;

93.  invită Comisia să informeze în timp util Parlamentul cu privire la măsurile de remediere, nivelul recuperărilor și îmbunătățirile aduse gestionării fondurilor de către APF;

Cooperarea cu TTPM

94.  recunoaște că FED se concentrează în principal asupra țărilor africane și consideră că TTPM nu ar trebui să fie marginalizate în ceea ce privește obiectivele politice; invită Comisia să pună în aplicare mai multe sinergii cu politicile interne și orizontale ale Uniunii cu participarea concretă a TTPM;

95.  consideră că trebuie să se acorde atenție performanței ajutorului și impactului politicii de dezvoltare, dar și altor politici europene și internaționale care vizează țările situate în aceeași zonă geografică precum TTPM; solicită să se acorde o atenție specială situației specifice din Mayotte, având în vedere că în 2014 și-a schimbat statutul, din teritoriu de peste mări în regiune ultraperiferică;

96.  invită Comisia să se asigure că finanțările aduc beneficii tuturor TTPM în mod echitabil și egal; invită Comisia să sprijine în continuare administrațiile din TTPM la punerea în aplicare a proiectelor FED, îndeosebi prin cursuri de formare și prin asistență tehnică;

97.  reamintește caracteristicile geografice ale TTPM; invită Comisia să integreze mai bine indicatorii-cheie de performanță vizați pentru finanțare în TTPM; de asemenea, invită Comisia să propună în cadrul extinderii acțiunii pregătitoare privind Sistemul BEST (Sistemul voluntar de servicii în folosul biodiversității și ecosistemului în regiunile ultraperiferice și țările și teritoriile de peste mări ale Uniunii) un mecanism permanent pentru protejarea biodiversității, pentru dezvoltarea serviciilor ecosistemice și pentru combaterea efectelor schimbărilor climatice în TTPM;

98.  solicită din nou Comisiei să creeze începând din 2020 un instrument financiar specific pentru TTPM, care să țină cont de statutul lor special și de apartenența lor la familia europeană;

Răspunsul FED la provocările globale urgente

Problema migrației și ajutorul pentru dezvoltare

99.  reamintește că principalul obiectiv al politicii de dezvoltare a Uniunii este reducerea și, eventual, eliminarea sărăciei și că FED au înregistrat până în prezent progrese în țările ACP și în TTPM; consideră că reușita ajutorului pentru dezvoltare și chestiunile legate de migrație sunt interconectate, deoarece migrația poate fi rezultatul vulnerabilităților economice și sociale, iar atenuarea cauzelor de bază ale migrației poate fi urmărită până la ajutorul pentru dezvoltare vizat;

100.  ia act de adoptarea recentă a strategiei globale a Uniunii în vederea realizării dezvoltării durabile până în 2030, care consolidează și mai mult legătura dintre dezvoltare și migrație și plasează migrația și securitatea în noul cadru de dezvoltare și cooperare;

101.  reamintește poziția Parlamentului cu privire la abordarea integrată a migrației, bazată pe o nouă combinație de politici care include îmbunătățirea legăturii dintre migrație și dezvoltare prin tratarea cauzelor de bază ale migrației, susținând totodată modificarea modalităților de finanțare a răspunsului la criza migrației;

102.  recunoaște că Uniunea a sporit sprijinul pentru reformele din sectorul securității; consideră, cu toate acestea, că Comisia ar trebui să se asigure că fondurile nu sunt direcționate către promovarea securității fără a consolida în paralel sprijinul pentru reformele democratice;

103.  este de părere că amploarea crizei migrației a determinat necesitatea unei reacții și a unei furnizări a ajutorului mai rapide și mai eficiente; consideră util să se elaboreze un cod sectorial adecvat pentru „migrație” în cadrul Comitetului de asistență pentru dezvoltare al OCDE, în scopul unei integrări mai bune a migrației în agenda și în obiectivele de dezvoltare, al facilitării înregistrării și utilizării fondurilor și al unei identificări și monitorizări mai bune a sumelor alocate pentru acțiunea externă din domeniul luptei împotriva cauzelor de bază ale migrației;

104.  salută faptul că se intenționează lansarea unui plan de investiții externe în Africa, pe modelul Fondului european pentru investiții strategice, în scopul eliminării blocajelor specifice din calea investițiilor; consideră acest lucru ca fiind unul dintre instrumentele cele mai adecvate și eficiente pentru a atinge obiectivul pe termen lung al Parlamentului de a oferi populației condiții adecvate de viață, și, prin urmare, de a aborda și cauzele de bază ale migrației excesive din Africa;

105.  recunoaște că fondurile FED contribuie la tratarea cauzelor profunde ale crizei mondiale actuale a refugiaților și a migrației; subliniază că fondurile FED nu pot fi utilizate abuziv în alte scopuri decât cele prevăzute în dispoziții, precum controlul în condiții de siguranță la frontieră și măsurile eficace de returnare; solicită Comisiei să se implice constructiv pentru a obține sinergii între bugetul Uniunii, FED și cooperarea bilaterală pentru a trata aspecte legate de prevenirea crizei migrației;

106.  solicită să fie constant perfecționate înțelegerea și cadrul strategic ale politicilor externe și opțiunilor de politică ale Uniunii în domeniul migrației, cu participarea actorilor-cheie, pentru a se asigura claritatea și mobilizarea coordonată și coerentă pe termen scurt, mediu și lung a mecanismelor externe în materie de migrație, în cadrul sau în afara bugetului Uniunii;

107.  consideră că este indispensabil să se reconcilieze nevoia de rezultate mai bune și disponibilitatea de fonduri suficiente, pentru a se asigura un nivel ridicat al aspirațiilor în elaborarea unui răspuns cuprinzător și sustenabil al Uniunii la provocările actuale și viitoare generate de criza migrației; este de părere că fondurile Uniunii destinate politicii externe în materie de migrație trebuie să fie eliberate mai eficient și trebuie să îndeplinească criteriile privind „valoarea adăugată”, pentru a le putea oferi persoanelor condiții de trai adecvate în țările lor de origine și în alte țări ACP;

108.  invită toate părțile interesate principale să reflecteze cu privire la echilibrul dintre flexibilitatea intervențiilor, caracterul complementar al fondurilor, nivelul lor și mobilizarea fondurilor necesare, precum și cu privire la eventuale sinergii și adiționalitatea generală a intervențiilor Uniunii și să le ia în considerare în mod adecvat;

109.  consideră că fragmentarea actuală a instrumentelor, fiecare având obiective proprii și specifice, fără interconexiuni, împiedică controlul parlamentar al modului în care sunt executate fondurile și identificarea responsabilităților, ceea ce face dificilă, prin urmare, evaluarea clară a cuantumurilor efectiv cheltuite pentru a sprijini măsurile externe în materie de migrație; regretă că acest lucru duce la ineficacitate, precum și la lipsa de transparență și de răspundere; consideră că este necesar să se reevalueze modul în care sunt utilizate instrumentele de politică existente, cu o structură nouă și clară a obiectivelor, pentru a le spori eficacitatea generală și vizibilitatea;

110.  consideră, în acest context, că este necesar să se acorde atenția cuvenită direcționării adecvate a ajutoarelor pentru diferite aspecte ale politicii externe în materie de migrație aflate în continuă schimbare, asigurând, totodată, caracterul adecvat al controlului fondurile acordate pentru a se evita riscul de deturnare de fonduri și dubla finanțare, asigurând, în același timp, că și alte țări ACP continuă să beneficieze de asistență FED;

111.  consideră că schimbările climatice și provocările ridicate în acest sens, migrația și dezvoltarea sunt strâns legate între ele; solicită o mai bună înțelegere a acestei corelații în alocarea ajutorului pentru dezvoltare și în obiectivele politicii de dezvoltare; invită Comisia și BEI să evite pur și simplu creșterea fondurilor cheltuite pentru a aborda problemele legate de migrații fără a ține seama de proiectele care vizează adaptările la schimbările climatice și de alte proiecte de dezvoltare;

Contribuțiile BEI

112.  observă că, în 2015, 936 de milioane EUR au fost alocate țărilor ACP și TTPM în cadrul unor proiecte puse în practică în 15 țări și în 6 grupări regionale;

113.  sprijină obiectivele generale ale cadrului Facilității de investiții pentru ACP, și anume susținerea sectorului privat local și a dezvoltării infrastructurilor socioeconomice și de încadrare în muncă care favorizează dezvoltarea durabilă la nivel local și regional, precum și dezvoltarea sectorului privat și a infrastructurilor esențiale în cadrul Fondului fiduciar UE-Africa pentru infrastructură;

114.  salută eforturile BEI de a contribui la un răspuns al Uniunii la chestiuni internaționale importante, în special prin intermediul pachetului BEI privind migrația din ACP și al inițiativei pentru reziliența economică, sprijinind inițiativa Uniunii și a țărilor partenere pentru a face față provocărilor socioeconomice care contribuie la migrație, prefigurând planul de investiții externe; evidențiază însă provocarea continuă pe care o reprezintă un control politic și democratic adecvat al activităților BEI;

115.  invită BEI să insiste asupra și să acorde prioritate efectului pe termen lung al investițiilor și contribuției acestora la dezvoltarea durabilă în toate aspectele economice, sociale și de mediu;

116.  încurajează BEI să sprijine în continuare dezvoltarea sectorului privat local, acesta fiind una dintre forțele motrice principale ale sustenabilității, să sprijine infrastructura socială și economică de bază cu efect imediat asupra beneficiarilor, precum și căutarea de noi parteneri locali și regionali în domeniul specific al microfinanțării; invită BEI să sporească gradul de adiționalitate, justificând mai bine utilizarea fondurilor;

117.  invită BEI să se asigure că proiectele aflate în curs de desfășurare sunt urmărite în mod regulat și că obiectivele și criteriile inițiale sunt îndeplinite efectiv pe durata ciclului de viață al proiectului; consideră că BEI ar trebui să ia în considerare evoluția posibilă a unui proiect și a obiectivelor acestuia;

118.  salută cel de al doilea raport al BEI din 2015 cu privire la rezultatele operațiunilor sale externe și la utilizarea de către BEI a cadrului de evaluare bazat pe trei piloni (E3P) și a cadrului de măsurare a rezultatelor (MR) în vederea evaluării ex ante a rezultatelor preconizate pentru proiectele de investiții;

119.  consideră că cadrul de măsurare al rezultatelor și performanței facilității de investiții ar trebui să măsoare impactul asupra dezvoltării pentru fiecare proiect; subliniază importanța de a viza aceleași obiective și aceleași strategii precum politicile de dezvoltare ale Uniunii; invită BEI să își alinieze în continuare activitățile cu obiectivele politicilor de dezvoltare ale Uniunii;

120.  solicită ca Facilitatea de investiții pentru țările ACP să fie menționată sistematic în acordurile de împrumut din fonduri atrase și solicită, de asemenea, o transparență crescută cu privire la deciziile consiliului de conducere și la documentele de conducere;

121.  consideră că auditul facilității de investiții reprezintă o practică pozitivă în ceea ce privește cooperarea și controlul prin colaborare între Parlament și Curte; regretă însă că proiectele puse în aplicare și fondurile alocate în TTPM nu sunt vizate de audit; regretă faptul că facilitatea de investiții nu se încadrează în domeniul de aplicare al auditului realizat de Curte în vederea elaborării declarației de asigurare anuale și nu face obiectul procedurii de descărcare de gestiune a Parlamentului;

Către acordul post-Cotonou

122.  recunoaște realizările FED, ținând cont de faptul că, în același timp, noi perspective ar trebui avute în vedere pentru a se ține seama de evoluția situației din țările ACP și TTPM și în elaborarea de noi obiective sustenabile, în special corelația dintre pace, acțiuni umanitare, schimbări climatice, pierderea biodiversității, precum și migrație;

123.  salută Comunicarea comună către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Un parteneriat reînnoit cu țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific”, publicată de Comisie și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate la 22 noiembrie 2016 (JOIN(2016)0052), și solicită continuarea discuțiilor dintre instituțiile Uniunii privind viitorul relațiilor UE-ACP;

124.  observă că, deși Comisia a propus simplificări substanțiale ale Regulamentului financiar aplicabil bugetului general, fiecare FED este încă reglementat de propriul său regulament financiar; consideră că un regulament financiar unic ar reduce complexitatea gestionării și a execuției diverselor FED; subliniază, în plus, faptul că Parlamentul a solicitat de mai mult timp integrarea FED în bugetul Uniunii Europene;

125.  este de părere că în acordul post-Cotonou ar trebui să se asigure mai multă coerență între obiectivele de dezvoltare și toate politicile externe ale Uniunii, iar elemente ca lupta împotriva inegalităților și acțiunile în favoarea dezvoltării durabile ar trebui să ocupe un loc central;

126.  se așteaptă să fie pe deplin informat și consultat cu privire la evaluarea la jumătatea perioadei a celui de al 11-lea FED, care ar trebui să ia în considerare Agenda 2030 și un nou Consens european privind dezvoltarea, dar care ar trebui, de asemenea, să respecte pe deplin principiile eficacității dezvoltării reconfirmate în cadrul forumului la nivel înalt al Parteneriatului mondial de la Nairobi, în special asumarea priorităților de către țările beneficiare;

127.  recomandă ca acordul post-Cotonou să meargă dincolo de chestiunile economice și să promoveze un dialog politic eficient; reamintește că dialogul politic este unul dintre elementele-cheie pentru a asigura performanța și eficacitatea ajutorului;

128.  consideră că acordul post-Cotonou ar trebui să promoveze emanciparea și participarea comunităților locale și a societății civile în general, în special prin instituirea unor acorduri de parteneriat locale, pentru a asigura o punere în aplicare adecvată a proiectelor la nivel local, îndeosebi în cadrul gestiunii indirecte;

129.  solicită recunoașterea impactului schimbărilor climatice și al provocărilor asociate acestora, precum și a impactului pierderii biodiversității, asupra tuturor factorilor de dezvoltare; este de părere că acordul post-Cotonou ar trebui să se axeze în mai mare măsură pe dezvoltarea durabilă a țărilor beneficiare și, în special, pe chestiunea autonomiei energetice;

130.  invită Comisia să recunoască și să dezvolte în continuare dimensiunea insulară în politica de dezvoltare și să creeze un instrument specific pentru statele insulare mici în curs de dezvoltare, care să permită o mai bună alocare a fondurilor, performanță și control adaptat;

131.  sugerează Comisiei să prezinte o evaluare a priori și să raporteze într-un mod mai sistematic cu privire la impactul politicii de dezvoltare asupra țărilor și asupra regiunilor din aceeași zonă geografică pentru a permite mai multe sinergii între toate fondurile disponibile în aceste regiuni;

132.  reafirmă sprijinul de lungă durată al Parlamentului pentru includerea în buget a FED, cu scopul de a spori controlul democratic și răspunderea, precum și de a îmbunătăți eficacitatea, transparența și vizibilitatea în utilizarea lor; subliniază, de asemenea, că includerea FED în buget ar reduce costurile operațiunilor și ar simplifica cerințele contabile și de raportare prin aplicarea unui singur set de norme administrative și structuri decizionale;

Acțiuni întreprinse în urma rezoluțiilor Parlamentului

133.  solicită Curții să includă, în următorul său raport anual, o analiză a acțiunilor întreprinse în urma recomandărilor formulate de Parlament în cadrul rezoluției sale anuale de descărcare de gestiune.

(1) JO C 375, 13.10.2016, p. 287. (2) JO C 375, 13.10.2016, p. 297. (3) JO L 317, 15.12.2000, p. 3. (4) JO L 287, 4.11.2010, p. 3. (5) JO L 344, 19.12.2013, p. 1. (6) JO L 156, 29.5.1998, p. 108. (7) JO L 317, 15.12.2000, p. 355. (8) JO L 247, 9.9.2006, p. 32. (9) JO L 210, 6.8.2013, p. 1. (10) JO L 191, 7.7.1998, p. 53. (11) JO L 83, 1.4.2003, p. 1. (12) JO L 78, 19.3.2008, p. 1. (13) JO L 58, 3.3.2015, p. 17. (14) JO C 375, 13.10.2016, p. 287. (15) JO C 375, 13.10.2016, p. 297. (16) JO L 317, 15.12.2000, p. 3. (17) JO L 287, 4.11.2010, p. 3. (18) JO L 344, 19.12.2013, p. 1. (19) JO L 156, 29.5.1998, p. 108. (20) JO L 317, 15.12.2000, p. 355. (21) JO L 247, 9.9.2006, p. 32. (22) JO L 210, 6.8.2013, p. 1. (23) JO L 191, 7.7.1998, p. 53. (24) JO L 83, 1.4.2003, p. 1. (25) JO L 78, 19.3.2008, p. 1. (26) JO L 58, 3.3.2015, p. 17. (27) JO L 317, 15.12.2000, p. 3. (28) JO L 287, 4.11.2010, p. 3. (29) Decizia 2013/755/UE a Consiliului din 25 noiembrie 2013 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană („Decizia de asociere peste mări”) (JO L 344, 19.12.2013, p. 1). (30) Comunicarea CAB D(2016) Ares 06675546 (31) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.

1. Decizia Parlamentului European din 27 aprilie 2017 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea I - Parlamentul European (2016/2152(DEC))

P8_TA(2017)0146 A8-0153/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015(1),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2016)0475 – C8-0270/2016)(2),

–  având în vedere Raportul privind gestiunea bugetară și financiară pentru exercițiul financiar 2015, secțiunea I – Parlamentul European(3),

–  având în vedere Raportul anual al auditorului intern pentru exercițiul financiar 2015,

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2015, însoțit de răspunsurile instituțiilor(4),

–  având în vedere declarația de asigurare(5) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2015 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 314 alineatul (10) și articolul 318 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(6), în special articolele 164, 165 și 166,

–  având în vedere Decizia Biroului din 16 iunie 2014 privind normele interne privind execuția bugetului Parlamentului European(7), în special articolul 22,

–  având în vedere articolul 94, articolul 98 alineatul (3) și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0153/2017),

A.  întrucât Președintele a adoptat conturile Parlamentului pentru exercițiul financiar 2015 la 4 iulie 2016;

B.  întrucât Secretarul General, în calitate de ordonator de credite delegat principal, a confirmat, la 24 iunie 2016, că deține asigurări rezonabile că resursele alocate la bugetul Parlamentului au fost utilizate în scopurile pentru care au fost destinate și în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare și că procedurile de control instituite oferă garanțiile necesare cu privire la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente;

C.  întrucât auditul Curții de Conturi, în evaluarea sa specifică privind cheltuielile administrative și de altă natură în 2015, nu a identificat deficiențe grave în rapoartele anuale de activitate examinate și în sistemele de control interne ale instituțiilor și organelor prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012;

D.  întrucât articolul 166 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 prevede că fiecare instituție a Uniunii are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a da curs observațiilor care însoțesc decizia de descărcare de gestiune adoptată de Parlamentul European,

1.  acordă Președintelui descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Parlamentului European aferent exercițiului financiar 2015;

2.  își prezintă observațiile în cadrul rezoluției de mai jos;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie împreună cu rezoluția Parlamentului, ca parte integrantă a acesteia, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

2. Rezoluția Parlamentului European din 27 aprilie 2017 conținând observațiile care fac parte integrantă din decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea I - Parlamentul European (2016/2152(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere Decizia sa privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea I - Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 94, articolul 98 alineatul (3) și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0153/2017),

A.  întrucât, în certificarea conturilor finale, contabilul Parlamentului European („Parlamentului”) și-a exprimat asigurarea rezonabilă conform căreia aceste conturi prezintă, sub toate aspectele semnificative, o imagine fidelă a situației financiare a Parlamentului European și că nu i s-a adus la cunoștință nicio chestiune care să impună rezerve;

B.  întrucât, în conformitate cu procedura obișnuită, administrației Parlamentului i s-au adresat 129 de întrebări, iar răspunsurile în scris primite au fost discutate public de Comisia pentru control bugetar (CONT) în prezența vicepreședintelui responsabil pentru buget, a Secretarului General și a auditorului intern;

C.  întrucât controlul, mai ales sub forma procedurii anuale de descărcare de gestiune, este esențial pentru a garanta că administrația și conducerea politică a Parlamentului răspund în fața cetățenilor Uniunii; întrucât sunt posibile în continuare ameliorări în ceea ce privește calitatea, eficiența și eficacitatea în gestionarea finanțelor publice; întrucât principiul întocmirii bugetului în funcție de performanțe și buna guvernanță a resurselor umane ar trebui să se afle în centrul execuției bugetare,

Supravegherea gestiunii bugetare și financiare a Parlamentului

1.  ia act de faptul că sistemul oficial de supraveghere a gestiunii bugetare și financiare a Parlamentului are patru componente principale:

2.  ia act de faptul că raportul anual al auditorului intern conține constatările bazate pe activitatea de audit specifică; are ca scop îmbunătățirea gestiunii financiare și bugetare, dar nu asigurarea unei imagini complete a gestiunii financiare și bugetare ale Parlamentului; ia act, de asemenea, de faptul că raportul Curții nu reprezintă decât rezultatele unui eșantion redus (16 operațiuni) în ceea ce privește tranzacțiile Parlamentului;

3.  înțelege că, în general, nivelul scăzut de eroare în ceea ce privește cheltuielile administrative poate explica atenția relativ redusă acordată de Curte tranzacțiilor Parlamentului;

4.  subliniază, cu toate acestea, că, deși rata de eroare este neobișnuit de scăzută, riscul pentru reputație este relativ ridicat, având în vedere faptul că astfel de erori financiare și bugetare ar putea afecta negativ reputația instituției;

5.  adaugă că, recent, ca o consecință a necesității generale de a stabili bugetul în funcție de performanțe, acordarea descărcării de gestiune nu ar trebui să se limiteze la detectarea neregularităților, ci să includă, de asemenea, măsurarea performanțelor și rezultatelor concrete, ceea ce este deosebit de important în cazul Parlamentului, întrucât lipsa de rezultate are un impact direct asupra reputației instituției;

6.  constată că, în acest context, acțiunile întreprinse de Parlamentul European în contextul procedurii de descărcare de gestiune oferă o oportunitate de a analiza mai amănunțit conturile administrației Parlamentului; solicită consolidarea cunoștințelor de specialitate la nivel intern privind conturile și auditarea, pe care raportorii să le poată utiliza la pregătirea rapoartelor de descărcare de gestiune;

Conturile Parlamentului European

7.  constată că creditele finale ale Parlamentului în 2015 s-au ridicat la 1 794 929 112 EUR, respectiv 19,78 % din rubrica 5 din cadrul financiar multianual(8) destinat cheltuielilor administrative în 2015 ale instituțiilor Uniunii în ansamblul lor, reprezentând o creștere de 2,2 % față de bugetul pe 2014 (1 755 631 742 EUR);

8.  constată că veniturile totale înscrise în conturi până la 31 decembrie 2015 au fost de 176 367 724 EUR (2014: 174 436 852 EUR), inclusiv 27 988 590 EUR în venituri alocate (2014: 26 979 032 EUR);

9.  subliniază că patru capitole au însumat 71 % din totalul angajamentelor: capitolul 10 (Membrii instituției), capitolul 12 (Funcționari și agenți temporari), capitolul 20 (Clădiri și cheltuieli conexe) și capitolul 42 (Cheltuieli aferente asistenței parlamentare); constată că acest fapt scoate în evidență că cheltuielile Parlamentului se caracterizează printr-un nivel ridicat de continuitate și sunt legate, în cea mai mare parte, de remunerațiile deputaților și personalului, ajustate în conformitate cu Statutul funcționarilor și cu alte obligații contractuale;

10.  ia act de cifrele cu care au fost închise conturile Parlamentului pentru exercițiul financiar 2015, și anume:

11.  constată că, în 2015, 99,1 % din creditele înregistrate în bugetul Parlamentului au fost angajate, cu o rată de anulare de 0,9 % și că, la fel ca în exercițiile precedente, a fost atins un nivel foarte ridicat de execuție bugetară;

12.  atrage atenția asupra faptului că creditele anulate se ridică la un total de 41 422 684 EUR, cea mai mare parte a anulărilor fiind legate de salarii și de cheltuielile aferente clădirilor;

13.  ia act de faptul că transferul colector s-a ridicat la 71 000 000 EUR, ceea ce reprezintă 4 % din totalul creditelor transferate de la rubrici de credite provizorii și din alte surse pentru a contribui la finanțarea chiriei anuale pentru clădirea Konrad Adenauer; solicită cu insistență ca politica imobiliară a Parlamentului să fie stabilită cu suficientă claritate în cadrul strategiei bugetare; consideră că nivelul transferurilor colectoare este foarte ridicat; este ferm convins că gestiunea eficientă a bugetului ar trebui să reducă aceste transferuri la nivelul minim necesar; invită, în acest sens, Curtea de Conturi să întocmească un raport privind politica imobiliară a Parlamentului;

Avizele Curții de Conturi privind fiabilitatea conturilor pentru 2015 și legalitatea și regularitatea tranzacțiilor subiacente acestor conturi

14.  ia act de faptul că, per ansamblu, probele de audit indică faptul că cheltuielile aferente rubricii „Administrație” nu sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare, dar, pe baza celor șapte erori cuantificate, nivelul de eroare estimat în cadrul rubricii 5 din CFM, „Administrație” este de 0,6 % (în creștere față de 0,5 % în 2014);

15.  este foarte îngrijorat de constatarea Curții de Conturi, potrivit căreia, din cele 151 de operațiuni examinate pentru toate instituțiile Uniunii, 22 (14,6 %) au fost afectate de erori; observă, totuși, că, dintre aceste 22 de operațiuni, au fost cuantificate numai șapte erori, care au implicații financiare, ceea ce stabilește nivelul de eroare estimat la 0,6 %;

16.  ia act, de asemenea, de constatările specifice referitoare la Parlament cuprinse în raportul anual al Curții pentru 2015; ia act de faptul că Curtea a identificat deficiențe în controlarea autorizației și în validarea cheltuielilor efectuate în 2014; a fost vizată numai una dintre cele 16 operațiuni ale Parlamentului care au fost examinate în legătură cu unul sau mai multe grupuri parlamentare, iar deficiențele în cauză au fost eliminate în 2015;

17.  ia act de răspunsurile date Curții de Parlament în cadrul procedurii contradictorii; solicită Curții să informeze comisia competentă cu privire la punerea în aplicare a recomandării sale, pentru a oferi o mai bună orientare și pentru a revizui cadrul de control existent pentru execuția creditelor bugetare alocate grupurilor politice;

Raportul anual al auditorului intern

18.  ia act de faptul că în cadrul reuniunii deschise a comisiei competente cu auditorul intern, care a avut loc la 30 ianuarie 2017, auditorul intern și-a prezentat raportul anual și a precizat că, în 2015, a adoptat rapoarte cu privire la următoarele subiecte:

19.  constată și sprijină opiniile exprimate de auditorul intern cu privire la următoarele:

20.  ia act de faptul că, la sfârșitul lui 2015, după o serie de audituri privind acțiunile întreprinse, patru acțiuni cuprinse în revizuirea cadrului de control intern, toate cu risc moderat, rămân deschise, una dintre ele fiind reportată în 2017, în contextul noului sistem de gestiune financiară al Parlamentului; invită auditorul intern să informeze permanent Comisia pentru control bugetar cu privire la progresele realizate în ceea ce privește acțiunile respective;

21.  invită auditorul intern să se axeze, atunci când prezintă raportul anual, pe acele aspecte în cazul cărora au fost constatate deficiențe și/sau neregularități; solicită, de asemenea, auditorului intern să pună la dispoziția Comisiei pentru control bugetar rapoartele sale privind monitorizarea, evoluțiile și soluțiile legate de problemele identificate în cursul mandatului său; solicită Secretarului General să introducă proceduri pentru evaluarea performanței și a rezultatelor;

Acțiunile întreprinse ca urmare a rezoluției referitoare la descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar 2014

22.  ia act de răspunsurile scrise la Rezoluția referitoare la descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar 2014 furnizate Comisiei pentru control bugetar la 20 octombrie 2016 și de prezentarea efectuată de Secretarul General ca răspuns la diferitele întrebări și solicitări adresate în Rezoluția referitoare la acordarea descărcării de gestiune Parlamentului pentru exercițiul financiar 2014, precum și de schimbul de opinii ulterior cu deputații în Parlamentul European; regretă totuși că nu s-a dat curs la numeroase dintre aceste solicitări și că nu a fost oferit niciun motiv și nicio justificare; subliniază că este important să se discute mai frecvent cu Secretarul General, în cadrul Comisiei CONT, chestiunile care afectează bugetul Parlamentului și execuția sa;

23.  ia act de faptul că există o incoerență între datele prezentării proiectului de raport pentru descărcarea de gestiune a Parlamentului și posibila adresare de întrebări suplimentare Secretarului General; invită Secretarul General să răspundă la întrebările suplimentare înainte de termenul pentru depunerea amendamentelor și, dacă este cazul, înainte de votul în comisie;

Descărcarea de gestiune a Parlamentului pentru exercițiul financiar 2015

24.  ia act de schimbul de opinii care a avut loc la 30 ianuarie 2017 între vicepreședintele responsabil pentru buget, Secretarul General și Comisia pentru control bugetar, în prezența membrului de resort al Curții de Conturi și a auditorului intern;

25.  își exprimă satisfacția cu privire la angajamentul asumat de administrația Parlamentului de a îmbunătăți în permanență performanțele serviciilor Parlamentului în ansamblu și de a realiza acest lucru în mod eficient, deși consideră că, în unele cazuri, punerea în aplicare a acestor schimbări ia prea mult timp;

26.  ia act de faptul că Parlamentul, a cărui funcționare îl costă pe cetățean 3,60 EUR pe an, nu trebuie să se teamă de comparația cu alte sisteme parlamentare, în special având în vedere că o treime din costuri reprezintă aspecte de bază (multilingvismul și locurile de desfășurare a activității), asupra cărora Parlamentul însuși are o influență limitată și care nu se aplică altor parlamente în același fel;

27.  observă totuși că atenția acordată stabilirii bugetului în funcție de performanțe variază între direcțiile generale, fiind foarte dezvoltată, de exemplu, în Direcția Generală Finanțe (DG FINS), dar este încă într-un stadiu incipient în alte părți ale administrației; invită Secretarul General să se asigure că sunt stabilite obiective clare și măsurabile, care sunt monitorizate la nivelul întregii administrații;

28.  ia act de răspunsul Secretarului General cu privire la accesibilitatea aplicației ePetition pentru deputați și publicul larg, precum și de raportul Serviciului Juridic; solicită Secretarului General să prezinte un raport cu privire la cursul dat recomandărilor Serviciului Juridic;

29.  salută atenția acordată de administrație durabilității, în special în contextul procedurilor de achiziții publice; constată, cu toate acestea, că odată cu intrarea în vigoare a noii Directive privind achizițiile publice(9), a devenit posibil să se mărească ponderea criteriilor legate de sustenabilitatea socială și de mediu în raport cu criteriul prețului celui mai scăzut;

30.  invită Secretarul General să prezinte un plan de acțiune privind modul de aplicare a criteriilor de durabilitate în procedurile de achiziții publice ale Parlamentului și să includă, în această privință, o evaluare a utilizării achizițiilor publice verzi ca instrument;

31.  constată că, potrivit Curții, costurile legate de faptul că Parlamentul are mai multe sedii se ridică la 114 milioane EUR pe an și ia act de constatarea din rezoluția sa din 20 noiembrie 2013 referitoare la stabilirea sediilor instituțiilor Uniunii Europene(10), potrivit căreia 78 % din misiunile personalului statutar al Parlamentului sunt rezultatul direct al faptului că Parlamentul are mai multe sedii; reamintește că evaluarea impactului asupra mediului a faptului că Parlamentul are mai multe sedii este de aproximativ 11 000-19 000 de tone de emisii de CO2; invită Biroul să solicite Secretarului General să elaboreze fără întârziere o foaie de parcurs privind un sediu unic pentru Parlament; reamintește apelul adresat Parlamentului și Consiliul de a aborda necesitatea unei foi de parcurs către un sediu unic, așa cum a subliniat Parlamentul în mai multe rezoluții anterioare, cu scopul de a genera economii pe termen lung; consideră că retragerea Regatului Unit și necesitatea de a muta agențiile europene ale căror sedii se află în prezent în Regatul Unit ar constitui o oportunitate excelentă de a soluționa mai multe chestiuni în același timp; atrage, totodată, atenția asupra articolului 341 din TFUE, care prevede că sediile instituțiilor Uniunii se stabilesc de comun acord de către guvernele statelor membre, și asupra Protocolului nr. 6 anexat la TUE și TFUE, care prevede că Parlamentul are sediul la Strasbourg; reamintește că soluția care prevede un singur sediu impune modificarea tratelor;

32.  reamintește răspunsul dat de administrație la întrebarea 75 din chestionar referitoare la descărcarea de gestiune a Parlamentului pentru exercițiul 2013, și anume că a decis să pună capăt „misiunilor pe termen lung, [...] ceea ce duce la realizarea de economii considerabile”, dar consideră că este o contradicție foarte mare faptul că 13 membri ai personalului se află în prezent în misiuni pe termen lung; consideră că o misiune pe termen lung a unui membru al personalului, care implică o indemnizație de expatriere și diurne, într-un loc în care persoana respectivă trăia și lucra deja reprezintă o utilizare reprehensibilă a banilor contribuabililor și este contrară prevederilor din statutul funcționarilor; insistă asupra necesității de a clarifica fiecare misiune pe termen lung și de a comunica motivele și costurile și în special asupra divulgării motivelor și costurilor misiunii pe termen lung respective;

33.  reamintește că toți funcționarii și alți agenții ai Uniunii, chiar și cei din cadrul cabinetelor, trebuie să-și îndeplinească sarcinile exclusiv în interesul Uniunii, conform normelor stabilite în Statutul funcționarilor; atrage atenția asupra faptului că funcționarii Uniunii sunt plătiți din banii contribuabililor, a căror destinație nu este să finanțeze presa sau alți agenți implicați în promovarea intereselor politice naționale ale președintelui; invită Biroul să stabilească în normele Parlamentului dispoziții clare în acest sens;

34.  ia act de decizia Președintelui din 21 octombrie 2015, prin care acesta a încercat să numească o serie de persoane în posturi de conducere în cadrul Parlamentului fără a respecta procedurile, în special fără publicarea cererilor de candidaturi; ia act de faptul de decizia „nu era conformă cu normele” (răspunsul administrației la al doilea chestionar adresat de Comisia CONT); insistă ca decizia Președintelui să fie revocată oficial;

35.  ia act de faptul că, la 15 decembrie 2015, Președintele a autorizat alocarea unei indemnizații speciale neplafonate membrilor cabinetului său, care depășește indemnizația existentă pentru cabinet, în ciuda faptului că Regulamentul funcționarilor nu prevede o astfel de indemnizație specială; ridică din nou problema legalității acestei autorizări și a validității indemnizațiilor speciale; solicită să se examineze în ce măsură decizia în cauză ar trebui să fie revocată;

Gestiunea sistemului de subvenții pentru grupurile de vizitatori

36.  ia act de faptul că Biroul a adoptat, la 24 octombrie 2016, Normele revizuite privind plata unor contribuții financiare pentru grupurile de vizitatori aflate sub patronajul unui deputat;

37.  salută faptul că acest lucru reduce în mod considerabil plățile în numerar și introduce obligativitatea transferurilor electronice, reducând astfel riscul de furt și riscurile pentru reputația Parlamentului și asigurând, în același timp, un grad mare de flexibilitate; sprijină intenția Biroului de a evalua sistemul revizuit la un an de la punerea sa în aplicare; regretă totuși că asistenții parlamentari pot să fie obligați să primească plăți în conturile lor personale și să justifice cheltuielile grupului; este îngrijorat de faptul că acest lucru plasează asupra asistenților parlamentari acreditați o responsabilitate juridică și financiară inutilă și îi expune unor posibile riscuri; îndeamnă Biroul să revadă aceste dispoziții în mod prioritar;

38.  regretă faptul că Parlamentul i-a acordat Președintelui său descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Parlamentului pentru exercițiul financiar 2014, eliminând în ultimul moment paragrafe importante care puneau sub semnul întrebării activitățile politice și practicile financiare ale Președintelui în timpul alegerilor europene din 2014;

Registrul de transparență și conflictele de interese

39.  salută atenția tot mai mare a mass-mediei și a publicului larg față de Parlament și administrația sa; constată că, potrivit unor jurnaliști, aceștia se confruntă cu dificultăți în a obține informațiile specifice de care au nevoie; subliniază că transparența Parlamentului și a administrației sale are un rol fundamental pentru legitimitatea instituției și că ar trebui îmbunătățit accesul la informații, respectând întotdeauna normelor de reglementare a protecției datelor cu caracter personal;

40.  invită Biroul să publice pe site-ul de internet al Parlamentului documentele care i-au fost transmise de către Secretarul General, cu excepția cazului în care acest lucru este imposibil ca urmare a naturii informațiilor conținute de acestea, de exemplu, pentru protecția datelor cu caracter personal;

41.  insistă că este necesar ca lucrările organelor de decizie din cadrul Parlamentului, îndeosebi ale Biroului, să fie mai transparente și mai accesibile; solicită publicarea pe internet a ordinilor de zi ale Biroului la timp și publicarea proceselor-verbale ale reuniunilor cu mai multă promptitudine; observă că nu este necesar să se aștepte până ce acestea sunt traduse în toate limbile;

42.  reamintește obligația deputaților de a informa imediat administrația cu privire la orice modificare a declarațiilor lor de interese;

43.  invită Secretarul General să transmită prezenta rezoluție Biroului, evidențiind toate punctele unde se solicită o acțiune sau decizie din partea acestuia; invită Secretarul General să întocmească un plan de acțiune și un calendar care să îi permită Biroului să monitorizeze și/sau să răspundă recomandărilor din rezoluțiile Parlamentului privind descărcarea de gestiune și să includă rezultatele în documentul anual de monitorizare; invită Secretarul General să prezinte în timp util un raport Comisiei pentru bugete și CONT cu privire la toate proiectele cu un impact bugetar semnificativ care au fost prezentate Biroului;

44.  consideră că deputații din Parlamentul European ar trebui să fie în măsură să utilizeze site-ul Parlamentului pentru a oferi circumscripțiilor lor cel mai ridicat grad posibil de transparență cu privire la activitățile lor și, prin urmare, invită Secretarul General să elaboreze un sistem în cadrul căruia deputații din Parlamentul European să poată publica informații legate de reuniunile lor cu reprezentanții grupurilor de interese; îndeamnă Secretarul General să facă posibil acest lucru fără întârzieri suplimentare, astfel cum s-a solicitat în rezoluția Parlamentului referitoare la descărcarea de gestiune pe 2014;

45.  invită Biroul să elaboreze și să publice normele privind utilizarea indemnizației pentru cheltuieli generale;

46.  constată că puțini dintre deputați sunt conștienți de posibilitatea de a returna surplusurile rămase din indemnizația pentru cheltuieli generale; le reamintește deputaților că indemnizația pentru cheltuieli generale nu reprezintă un salariu personal suplimentar; invită Secretarul General să promoveze această posibilitate în mod prioritar; îndeamnă deputații să ramburseze surplusurile la sfârșitul mandatului lor;

47.  invită, de asemenea, Secretarul General să pună la dispoziția deputaților care ar dori să publice, pe propriile lor site-uri, detalii privind toate celelalte indemnizații pe care le-au primit din partea Parlamentului, registre de date corespunzătoare care pot fi procesate cu ușurință;

48.  invită, de asemenea, Secretarul General să asiste și grupurile politice interesate în același mod;

49.  constată că pe site-ul Parlamentului sunt disponibile o serie de documente privind decizia de recunoaștere a partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene, precum și detalii privind sumele definitive de finanțare; invită Parlamentul să solicite Comisiei să prezinte o propunere de revizuire a actului legislativ al Uniunii în vigoare în prezent cu privire la statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene(11), inclusiv o serie de cerințe mai stricte pentru înființarea de partide și fundații politice europene, pentru a preveni abuzurile;

50.  salută introducerea unui formular special pentru raportori, în care aceștia pot să precizeze ce reprezentanți ai grupurilor de interese au influențat rapoartele lor (amprenta legislativă);

51.  își reiterează apelul pentru un raport al administrației Parlamentului referitor la utilizarea sediilor Parlamentului de către reprezentanții grupurilor de interese și alte organizații externe;

52.  este preocupat de faptul că actualul cod de conduită pentru deputații din Parlamentul European poate avea nevoie de noi îmbunătățiri pentru a se evita conflictele de interese, acordându-se o atenție deosebită următoarelor:

Direcția Generală Comunicare

53.  salută elaborarea de indicatori pentru măsurarea performanței activităților de comunicare ale Parlamentului și îl invită pe Secretarul General să consacre un capitol separat privind eficacitatea acestei noi abordări bazate pe performanță în domeniul comunicării în raportul din 2016 privind activitățile Parlamentului;

54.  sprijină diversele programe menite să faciliteze vizitele jurnaliștilor și ale cetățenilor care sunt interesați să afle mai multe despre activitățile Parlamentului;

55.  reamintește, în acest sens, observația sa din cadrul procedurii de descărcare de gestiune pentru 2014 privind faptul că site-ul de internet al Parlamentului este relativ dificil de utilizat și de navigat și nu încă conține cele mai recente evoluții tehnologice, ceea ce face dificilă găsirea rapidă a informațiilor necesare; a atras atenția, de asemenea, asupra faptului că, având în vedere importanța comunicării cu cetățenii europeni, site-ul de internet nu aduce nicio contribuție la îmbunătățirea imaginii Parlamentului în ochii publicului larg;

56.  invită Direcția Generală Comunicare (DG COMM) să creeze un site de internet mai eficient și mai ușor de utilizat, care să conțină un motor de căutare mai eficient, pentru a îmbunătăți imaginea Parlamentului în ochii publicului larg și a răspunde mai direct intereselor și nevoilor cetățenilor; constată că, deși s-au cheltuit resurse considerabile, rezultatele au fost mediocre;

57.  își exprimă îngrijorarea cu privire la eficacitatea strategiei de comunicare a Parlamentului; solicită, în acest sens, să se introducă o abordare cuprinzătoare în actuala strategie și, mai ales, o abordare activă față de persoanele care nu sunt neapărat interesate de activitățile Parlamentului sau care sunt chiar sceptice cu privire la funcționarea sa; invită Secretarul General să elaboreze o nouă strategie pentru a ajunge și la acești cetățeni, inclusiv prin facilitarea accesului la informații, să abordeze în mod adecvat prejudecățile nejustificate față de Parlamentul European, evitând, totodată, campaniile de publicitate inutile și costisitoare;

58.  subliniază că este necesar să se modernizeze misiunea birourilor de informare ale Parlamentului, pentru a optimiza utilizarea noilor tehnologii și practici de comunicare și a valorifica situația lor geografică favorabilă, aproape de cetățeni, pentru a intensifica și mai mult activitățile „cu tentă locală”, cum ar fi organizarea de dezbateri cu deputații și societatea civilă, în vederea familiarizării Parlamentului cu opiniile cetățenilor și a stabilirii unui dialog cu aceștia; subliniază că dezbaterile pe internet și atenția din partea mass-mediei declanșate de aceste evenimente ar trebui să contribuie la intensificarea interacțiunii directe cu cetățenii; constată că costurile cu clădirile și personalul suportate de birourile de informare ale Parlamentului din statele membre sunt disproporționat de mari comparativ cu sumele destinate funcțiilor principale ale acestor birouri; invită Secretarul General să prezinte Comisiei CONT, până la sfârșitul lui 2017, un raport detaliat de activitate și financiar privind birourile de informare de la Bruxelles și Strasbourg, acordând o atenție deosebită valorii adăugate pe care acestea o aduc;

59.  este preocupat de răspunsurile date la întrebările cu solicitare de răspuns scris referitoare la birourile de informare ale Parlamentului din unele state membre, deoarece, în majoritatea cazurilor, doar o parte din costurile lor de funcționare provin din obiectivele și sarcinile reale ale acestor birouri, în timp ce cea mai mare parte a banilor este cheltuită pe închirierea birourilor, salarii și cheltuielile legate de deplasările personalului;

60.  invită Secretarul General să îmbunătățească comunicarea internă între diferitele direcții generale, astfel încât, de exemplu, dezvoltarea de noi instrumente importante, cum ar fi trenul legislativ, să devină cunoscută unui public intern și extern mai larg;

Premiul LUX

61.  salută prezentarea comună a Comisiei pentru control bugetar și Comisiei pentru cultură și educație, astfel cum s-a solicitat în cadrul procedurii de descărcare de gestiune pentru 2013, privind studiul efectuat pentru a stabili dacă Premiul LUX este cunoscut și, în caz afirmativ, cum este perceput în propriul stat membru și privind constatările acestuia;

62.  reamintește faptul că studiul a vizat în special vizibilitatea Premiului LUX în rândul deputaților și al cineaștilor, scopul premiului, care este de a le arăta cetățenilor angajamentul Parlamentului față de valorile consensuale precum drepturile omului și solidaritatea, precum și angajamentul său față de diversitatea culturală și lingvistică;

63.  ia act de faptul că studiul a obținut o rată de răspuns scăzută, de 18 %, din numărul deputaților din Parlamentul European, care corespunde unui număr de 137 de deputați din toate grupurile politice și statele membre, și că peste 90 % din deputații respectivi știau ce înseamnă Premiul LUX, 75 % cunoșteau scopul acestuia, iar peste 80 % au o percepție pozitivă a acestui premiu;

64.  nu este convins în ceea ce privește metoda de selecție, în cadrul căreia deputații în Parlamentul European decid cu privire la nominalizări și la alegerea finală a câștigătorului premiului și invită Biroul să prezinte modele alternative pentru a obține rezultatele dorite, de exemplu, prin sprijinirea unei inițiative comparabile a organizațiilor de cineaști;

65.  constată că, deși pe parcursul anilor, numărul spectatorilor a crescut, 43 000 de persoane din Uniune este în continuare un număr foarte mic, care pune sub semnul întrebării justificarea existenței Premiului LUX;

Casa Istoriei Europene

66.  își exprimă regretul cu privire la întârzierile repetate legate de deschiderea Casei Istoriei Europene, planificată inițial pentru martie 2016, amânată ulterior în septembrie și apoi noiembrie 2016 și în prezent programată a avea loc la 6 mai 2017;

67.  ia act cu îngrijorare de discuțiile în curs cu privire la natura expozițiilor temporare; subliniază importanța independenței științifice a Casei Istoriei Europene în ceea ce privește conținutul și prezentarea expozițiilor, care sunt determinate exclusiv pe baza unor criterii de ordin muzeologic și istoric;

68.  își exprimă mulțumirea că, potrivit estimărilor, Casa Istoriei Europene va primi 250 000 de vizitatori pe an; evidențiază că cheltuielile de funcționare anuale ale acestei structuri sunt estimate la 13,3 milioane EUR; își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul proporțional scăzut de vizitatori în comparație cu cheltuielile de funcționare ridicate, ținând seama de faptul că, în 2015, Parlamentul a primit 326 080 de vizitatori, cheltuielile de funcționare fiind doar de 4,3 milioane EUR;

69.  ia act de faptul că, odată cu înființarea Parlamentariumului și deschiderea Casei Istoriei Europene, Parlamentul și împrejurimile sale sunt pe cale să devină un punct de atracție pentru cetățeni și turiști, ceea ce va contribui la cunoașterea mai bună a rolului Parlamentului și le va demonstra cetățenilor angajamentul Parlamentului față de valorile consensuale precum drepturile omului și solidaritatea; solicită Biroului să examineze posibilitatea inițierii unui dialog cu autoritățile locale pentru a analiza modul în care acestea din urmă pot contribui la finanțarea și gestionarea Casei Istoriei Europene;

70.  invită Biroul să ia în considerare adaptarea gestionării Casei Istoriei Europene în sensul unei abordări mai pronunțat interinstituționale, examinând posibilitatea unei cooperări mai intense cu alte instituții ale Uniunii, în special cu Comisia și Consiliul;

71.  salută decizia Comisiei de a contribui cu 800 000 EUR la cheltuielile de funcționare ale Casei Istoriei Europene; consideră totuși că Comisia ar trebui să contribuie într-o proporție mult mai mare la cheltuielile de funcționare anuale;

Direcția Generală Personal (DG PERS)

72.  ia act de faptul că, la 31 decembrie 2015, în cadrul Secretariatului erau angajați 5 391 de funcționari și agenți temporari (o creștere de 96 comparativ cu 31 decembrie 2014) și în cadrul grupurilor politice 771 de funcționari și agenți temporari (o creștere de 26 comparativ cu 31 decembrie 2014); constată că DG PERS era responsabilă de 9 402 de angajați, inclusiv agenții contractuali (o creștere de 467 comparativ cu 31 decembrie 2014);

73.  ia act de faptul că, la 1 ianuarie 2015, 47 de posturi au fost eliminate din schema de personal a Parlamentului, în conformitate cu revizuirea din 2014 a Statutului funcționarilor și cu CFM pentru 2014-2020, astfel încât schema de personal prevede un total de 6 739 de posturi, dintre care 5 723 (84,9 %) în cadrul Secretariatului și 1 016 (15,1 %) în cadrul grupurilor politice; constată că la 31 decembrie 2015, 4,9 % dintre posturile din cadrul secretariatului erau vacante, în comparație cu 9,6 % la sfârșitul anului 2014;

74.  salută faptul că s-a îmbunătățit echilibrul de gen al posturilor de director general de la 18,2 % / 81,8 % în 2014 la 33,3 % / 66,7 % în 2015, dar constată că echilibrul de gen al posturilor de director s-a înrăutățit de la 34 % / 66 % în 2014 la 31,1 % / 68,9 % în 2015; reamintește că femeile reprezintă majoritatea absolută a personalului Parlamentului, dar numai o proporție redusă ocupă posturi de conducere; ia act de faptul că echilibrul de gen al posturilor de șef de unitate a continuat să se îmbunătățească de la 30 % / 70 % la sfârșitul anului 2014 la 31,2 % / 68,8 % la sfârșitul anului 2015; subliniază faptul că dezechilibrele persistă în cazul posturilor de conducere și că un plan privind egalitatea de șanse pentru aceste funcții rămâne extrem de important; este ferm convins că, până în 2019, cel puțin 40 % din posturile de conducere din cadrul Parlamentului ar trebui să fie ocupate de femei;

75.  își exprimă surprinderea cu privire la faptul că comitetul consultativ al Parlamentului pentru numirea înalților funcționari constă exclusiv din personal aflat în posturi de conducere și îl invită pe Secretarul General să includă un reprezentant al unei asociații a personalului;

76.  subliniază că echilibrul geografic, și anume raportul dintre cetățenia angajaților și mărimea statelor membre, ar trebui să rămână în continuare un element important al gestionării resurselor, în special în ceea ce privește statele membre care au aderat la Uniune începând din 2004; salută faptul că Parlamentul a realizat o structură a personalului echilibrată între resortisanții statelor membre care au aderat la Uniune înainte și după 2004; subliniază totuși că aceste state membre reprezintă în continuare numai 3% din personalul de nivel „administrator de rang înalt” (AD 12-16) în cele trei locuri de desfășurare a activității, comparativ cu ponderea populației lor la nivelul Uniunii, care este de 21%, și că trebuie realizate în continuare progrese în acest sens;

77.  recunoaște că, pentru anumite activități, cum ar fi gestionarea cantinelor și curățarea, Parlamentul a preferat externalizarea și că, în consecință, în cazul anumitor DG-uri, numărul de agenți externi în clădirile Parlamentului poate chiar depăși numărul de funcționari;

78.  constată, cu toate acestea, că astfel de decizii de externalizare nu pot explica prezența întregului personal extern și că, de exemplu în cadrul Direcției Generale Inovare și Asistență Tehnică (DG ITEC), proporția personalului extern în raport cu funcționarii este dificil de explicat;

79.  consideră că nu ar trebui să se utilizeze personal extern pentru a compensa reducerea numărului de posturi convenită în contextul revizuirii din 2014 a Statutului funcționarilor și al actualului CFM;

80.  ia act de răspunsurile Secretarului General cu privire la condițiile aplicate de Parlament pentru contractele cu întreprinderile externe; subliniază că administrația trebuie să asigure cu atenție și în mod sistematic respectarea strictă de către furnizorii de servicii a legislației în materie de ocupare a forței de muncă, siguranță, bunăstare etc. aplicabile întregului personal extern care lucrează în clădirile Parlamentului, cum ar fi personalul cantinelor, personalul de curățenie și de întreținere etc.; invită Parlamentul să introducă mecanisme regulate de alertă și de monitorizare pentru a identifica toate cazurile izolate sau sistemice de neglijență, abuz sau încălcare, care să îi permită să ia imediat măsuri;

81.  ia act de faptul că procedura de internalizare a serviciului care asigură securitatea Parlamentului s-a încheiat și că procedura similară pentru serviciul de șoferi este în curs; invită Secretarul General să prezinte un raport Comisiei CONT cu privire la învățămintele trase în urma acestor proceduri și eventualele economii care au rezultat;

82.  constată cu îngrijorare că personalul cantinelor nu este plătit în conformitate cu orele prevăzute în contract în săptămânile în care deputații își desfășoară activitatea în altă parte, cum ar fi în săptămânile de circumscripție sau în săptămânile ședințelor plenare de la Strasbourg, și că un număr considerabil se află în șomaj parțial, ceea ce le afectează viața profesională și veniturile; îl invită pe Secretarul General să negocieze o soluție cu furnizorul serviciilor de cantină care să le garanteze angajaților ore regulate și plăți în fiecare săptămână;

83.  ia act de faptul că, la sfârșitul lui 2015, la Parlament lucrau 1 813 asistenți parlamentari acreditați (APA), față de 1 686 în urmă cu un an; solicită să se acorde o atenție deosebită drepturilor asistenților parlamentari acreditați și asistenților locali, întrucât contractele lor sunt direct legate de mandatul deputatului în Parlamentul European pe care îl sprijină, ținând seama de faptul că asistenții parlamentari acreditați sunt membri ai personalului care au încheiat contracte de angajare cu Parlamentul, în timp ce asistenții locali se spun diferitelor legislații naționale;

84.  regretă că raportul de evaluare privind punerea în aplicare a dispozițiilor aplicabile APA nu a fost prezentat Comisiei CONT înainte de sfârșitul lui 2016, după cum a fost solicitat în rezoluția privind descărcarea de gestiune pentru exercițiul 2014 și că acesta nu a fost prezentat nici până în prezent;

85.  subliniază faptul că, în cazuri de hărțuire sau de denunțare, asistenții parlamentari acreditați se află într-o poziție deosebit de vulnerabilă, întrucât contractele lor se bazează pe încrederea reciprocă dintre deputat și asistent; ia act de faptul că lipsa încrederii este în sine un motiv de reziliere a contractului; constată, în plus, că, în cazul în care un deputat trebuie să demisioneze din cauza faptului că reputația sa a fost afectată ca urmare a unei infracțiuni sau a unei alte încălcări a legii, în mod normal, contractele tuturor asistenților săi sunt de asemenea reziliate; solicită, prin urmare, consolidarea imediată a reprezentării asistenților parlamentari acreditați în comitetul consultativ privind hărțuirea, asigurând un echilibru între femei și bărbați, astfel cum s-a solicitat deja în cadrul procedurilor de descărcare de gestiune pentru 2013 și 2014; invită Biroul să aloce fonduri adecvate pentru a acoperi cheltuielile de deplasare și ședere ale reclamanților asistenți parlamentari acreditați, care adesea nu au resursele necesare pentru a se deplasa la Bruxelles și a-și prezenta cazul în fața comitetului pe probleme de hărțuire; solicită, de asemenea, să fie examinată posibilitatea adoptării unor măsuri de compensare financiară pentru asistenții acreditați în cadrul următoarei revizuiri a Statutului funcționarilor, pentru a se asigura tratamentul egal al asistenților acreditați și a se recunoaște situația lor deosebit de vulnerabilă în cazurile de hărțuire sau de denunțare;

86.  salută intenția administrației de a iniția procesul de adaptare a indemnizațiilor forfetare acordate asistenților acreditați pentru misiunile la Strasbourg, care sunt mult mai scăzute decât indemnizațiile funcționarilor; insistă ca această adaptare să se bazeze pe o metodologie de calcul transparentă și să fie corelată direct cu revizuirea recentă în sensul majorării a indemnizațiilor și plafoanelor de ședere acordate funcționarilor; subliniază, de asemenea, că ar trebui introdusă indexarea automată a indemnizațiilor cu ocazia revizuirilor viitoare;

87.  regretă că Biroul nu a răspuns solicitărilor Parlamentului din cadrul rezoluțiilor sale referitoare la descărcarea de gestiune pentru 2013 și 2014 de a le acorda asistenților acreditați diurne echivalente cu cele ale celorlalți membri ai personalului; îi cere Secretarului General să furnizeze, înainte de a implementa vreo schimbare, o estimare a costurilor suplimentare generate de această ajustare; subliniază, de asemenea, că actualele plafoane de rambursare a cheltuielilor legate de misiuni pentru asistenții parlamentari acreditați nu au fost modificate din 2009 și că discrepanța dintre aceștia și alte categorii de personal a crescut la cel puțin 40 % ca urmare a introducerii noilor plafoane aprobate de consiliu la 9 septembrie 2016 și aplicate, până în prezent, de la 10 septembrie 2016 numai în cazul funcționarilor; invită din nou Biroul să ia măsurile necesare pentru a pune capăt acestei inegalități;

88.  regretă profund faptul că, în cazul în care deputatul decedează sau își dă demisia, perioada de angajare a asistentului acreditat pe lângă deputatul respectiv se încheie la sfârșitul lunii calendaristice în cauză; atrage atenția asupra faptului că, astfel, asistentul acreditat nu ar beneficia de un aviz prealabil nici de o zi în cazul în care mandatul deputatului se încheie în ultima zi a lunii; solicită remedierea acestei situații inacceptabile cu ocazia următoarei revizuiri a Statutului funcționarilor, prevăzându-se perioade de timp concrete pentru avizele prealabile, de exemplu patru săptămâni, în loc să se utilizeze lunile calendaristice; solicită, de asemenea, Biroului să introducă rapid măsuri provizorii care să constituie o soluție temporară pentru această problemă, înainte de efectuarea unei astfel de revizuiri legale;

89.  este preocupat de presupusa practică a deputaților de a obliga asistenții acreditați să meargă în misiuni, mai ales la Strasbourg, fără emiterea de ordine de misiune, rambursarea cheltuielilor de misiune sau pur și simplu fără rambursarea cheltuielilor de călătorie; consideră că astfel de practici creează un teren propice pentru abuzuri, asistenții acreditați care călătoresc fără ordine de misiune fiind nu numai că sunt obligați să suporte cheltuielile aferente din propriul buzunar, dar nici nu sunt acoperiți de asigurarea de serviciu; invită Biroul să asigure aplicarea corespunzătoare a Statutului funcționarilor și să sancționeze deputații care încalcă aceste norme;

90.  ia act de faptul că stagiarii au dreptul la o reducere de 0,50 EUR pentru felurile de mâncare principale în toate restaurantele cu autoservire de la Bruxelles și Luxemburg și de 0,80 EUR la Strasbourg; consideră totuși că, ținând seama de nivelurile medii de plată ale acestora și de prețurile ridicate practicate în ultimii doi ani, aceste reduceri nu sunt suficiente nici pentru a avea un impact minim asupra finanțelor lor; invită Secretarul General să acorde reduceri de preț care să corespundă veniturilor lor;

91.  invită Biroul să asigure garantarea drepturilor de pensie și a celor sociale pentru asistenții parlamentari acreditați care au lucrat neîntrerupt pe durata ultimelor două legislaturi; pentru aceasta, invită administrația să prezinte o propunere care să țină seama de decizia organizării anticipate a alegerilor în 2014 și de perioada de timp petrecută în procedura de recrutare la calcularea celor zece ani de activitate necesari conform Statutului funcționarilor;

92.  invită Conferința președinților să reanalizeze posibilitatea ca asistenții parlamentari acreditați să poată însoți, în anumite condiții ce urmează să fie stabilite, deputații în cadrul delegațiilor și misiunilor parlamentare oficiale, astfel cum au solicitat deja mai mulți deputați;

93.  invită Secretarul General și Biroul să analizeze și să ofere soluții la problemele cauzate asistenților parlamentari acreditați de ultima schimbare a legislaturii (cum ar fi întârzieri în semnarea contractelor, întreruperea contractelor, alegeri europene anticipate etc.), care pot avea consecințe grave pentru dobândirea în viitor de către asistenții acreditați a drepturilor în materie de muncă; în procesul de identificare a soluțiilor trebuie implicați reprezentanți ai asistenților parlamentari acreditați;

94.  solicită Parlamentului, în interesul egalității de șanse și al respectării drepturilor de muncă, să adopte orientări privind atribuirea unui grad asistenților parlamentari acreditați și să definească clar, pentru fiecare grupă de funcții, fișele postului, responsabilitățile și sarcinile;

95.  constată că, în 2015, numărul de cazuri de încetare a raporturilor de serviciu a fost de 154, și anume 126 de cazuri de pensionare, 13 cazuri de invaliditate, 9 demisii și 6 decese; invită Secretarul General să asigure respectarea strictă a articolului 16 alineatul 4 din Statutul personalului cu privire la potențialele conflicte de interese după încetarea activității în cadrul Parlamentului, în special în cazurile de demisie, întrucât este surprinzător că nu au fost publicate niciodată cazuri de posibile conflicte de interese;

96.  ia act cu îngrijorare de faptul că nu au fost luate măsuri speciale pentru personal în cazul în care un stat membru decide să părăsească Uniunea; recunoaște însă că acest aspect este valabil pentru toate instituțiile europene și îl invită pe Secretarul General să se angajeze într-un dialog cu Comisia pentru a se asigura că personalul britanic nu va avea de suferit de pe urma Brexitului și i se vor garanta integral drepturile statutare, contractuale și drepturile acumulate;

97.  solicită ca cursurile de formare să fie organizate mai eficient, pentru a le adapta la nevoile specifice ale asistenților parlamentari acreditați; solicită, în special, administrației să țină seama de calendarul activităților parlamentare și ale deputaților și să adapteze calendarele și temele cursurilor;

98.  subliniază că 43 % din personalul Parlamentului consideră că munca la distanță ar avea efecte pozitive în ceea ce privește satisfacția la locul de muncă; subliniază că Parlamentul este singura instituție care nu a introdus munca la distanță și programul de lucru flexibil, deși amândouă sunt practicate de mulți ani în majoritatea celorlalte instituții, inclusiv în cadrul Comisiei, cu rezultate dovedite în ceea ce privește creșterea productivității și o mai bună calitate a vieții pentru angajați; ia act de faptul că Parlamentul a introdus munca la distanță ocazională în octombrie 2016; invită Secretarul General să prezinte un raport tuturor serviciilor interesate, inclusiv deputaților și asistenților lor, cu privire la punerea în aplicare a acestui serviciu; solicită, de asemenea, ca sistemul de lucru flexibil să fie inclus cât mai curând posibil în practicile de lucru ale Parlamentului;

99.  invită Parlamentul să modifice normele care reglementează stagiile oferite de deputați și grupurile politice, pentru a îmbunătăți situația stagiarilor din Parlament, inclusiv prevăzând o remunerație decentă, stabilirea unei durate limitate a stagiilor și un acord de instruire;

DG FINS

Contractele atribuite de Parlament

100.  constată cu satisfacție că Parlamentul publică pe pagina sa de internet o listă anuală completă a tuturor contractanților săi care au obținut contracte cu o valoare mai mare de 15 000 EUR și că lista respectivă include numele și adresa contractantului, tipul și obiectul contractului, durata acestuia, valoarea sa, procedura aplicată și direcția generală relevantă;

101.  subliniază că această listă nu se limitează la cerințele de transparență prevăzute în Regulamentul financiar al Uniunii; îndeamnă toate instituțiile Uniunii să pună la dispoziția publicului informații complete privind toți contractanții și contractele atribuite prin procedura de achiziții publice, inclusiv privind cazurile de atribuire directă sau cele în care s-a recurs la procedura de licitație restrânsă;

102.  sprijină concluzia Curții că instituțiile Uniunii trebuie să creeze un depozit unic de informații accesibile publicului referitoare la contractele lor de achiziții publice pentru a garanta transparența și monitorizarea ex post eficace a activităților lor de achiziții.

103.  atrage atenția asupra faptului că, în ciuda apelurilor anterioare de a realiza îmbunătățiri, serviciile oferite de agenția de voiaj a Parlamentului sunt în continuare nesatisfăcătoare, deoarece prețurile sunt relativ ridicate, iar agenția nu a negociat acorduri cu principalii transportatori aerieni pentru a obține o reducere a prețurilor la bilete și o mai mare flexibilitate în organizarea deplasărilor;

104.  solicită agenției să depună activ eforturi în vederea obținerii unor prețuri mai mici, indiferent de transportatorul aerian; solicită agenției să introducă un proces de evaluare de către beneficiari (un sondaj în rândul utilizatorilor privind gradul de satisfacție), pentru a identifica domeniile care ar putea fi îmbunătățite;

Fondul facultativ de pensii

105.  constată că deficitul actuarial estimat al Fondului facultativ de pensii a crescut la 276,8 milioane EUR la sfârșitul anului 2015; constată, de asemenea, că, la sfârșitul anului 2015, valoarea activelor nete de care trebuie să se țină cont și angajamentul actuarial se ridicau la 155,5 milioane EUR și, respectiv, la 432,3 milioane EUR;

106.  reamintește că aceste pasive viitoare preconizate ale fondului se întind pe mai multe decenii, dar ia act de faptul că suma totală plătită în 2015 de Fondul facultativ de pensii se ridică la 15,8 de milioane EUR;

107.  subliniază că acest lucru stârnește îngrijorare în legătură cu posibila epuizare a Fondului și că Parlamentul garantează plata pensiilor în cazul în care Fondul nu este în măsură să își îndeplinească obligațiile;

108.  invită din nou Biroul să facă o evaluare a situației actuale a fondului de pensii cât mai curând posibil;

109.  reamintește punctul 112 din rezoluția de descărcare de gestiune de anul trecut(12), în care a solicitat să fie evaluată situația actuală a fondului de pensii; regretă că evaluarea solicitată nu a fost încă realizată;

110.  reamintește că, în 2013, Curtea de Justiție a validat decizia de majorare a vârstei de pensionare pentru cotizanții la Fond, de la 60 la 63 de ani, pentru a evita epuizarea prematură a capitalului și pentru a-l alinia la noul Statut al deputaților în Parlamentul European;

111.  consideră că, întrucât fondurile de pensii naționale trebuie, în mod normal, să îndeplinească standarde stricte și nu sunt autorizate să dețină niciun deficit actuarial, iar fondul voluntar de pensii se confruntă în prezent cu un deficit actuarial de 64 % din angajamentul actuarial, solicită Secretarului General să prezinte Biroului un plan de acțiune cuprinzător pentru evitarea epuizării premature a fondului;

Alte aspecte

112.  regretă că, la selectarea instituțiilor financiare cu care colaborează Parlamentul pentru plățile și conturile sale, nu se acordă atenție politicilor acestor instituții în ceea ce privește responsabilitatea socială a întreprinderilor și solicită Secretarului General să se asigure că, în viitor, Parlamentul colaborează, în principal, cu instituții financiare care au politici de investiții axate pe sustenabilitate și pe alte aspecte ale responsabilității sociale a întreprinderilor;

113.  subliniază că, în 2015, Parlamentul avea 106,25 de milioane EUR în conturi bancare care nu au acumulat niciun venit din dobânzi; invită Secretarul General să verifice dacă este necesar să existe un nivel atât de ridicat de lichiditate și, în special, să îmbunătățească gestionarea trezoreriei în acest sens și, dacă e posibil, să găsească modalități de a crește rentabilitatea acestor depozite;

DG ITEC

114.  își exprimă satisfacția cu privire la punerea în aplicare a orientărilor strategice pentru perioada 2014-2019 de către DG ITEC; consideră că se pun în aplicare multe schimbări în mediul de lucru informatic al deputaților și al personalului, dar că implicațiile acestor schimbări, inclusiv ale noilor oportunități, sunt relativ puțin cunoscute și sunt dezvoltate în principal în cadrul DG ITEC; îndeamnă la o cooperare mai strânsă între DG ITEC și DG COMM pentru a îmbunătăți comunicarea internă și externă cu privire la numeroasele inovații care au fost introduse sau vor fi implementate în curând;

115.  înțelege eforturile depuse de DG ITEC pentru a mări incidența paginilor de internet ale Parlamentului în rezultatele oferite de motorul de căutare Google; cu toate acestea, este de părere și că motorul de căutare de pe pagina de internet a Parlamentului ar trebui să ducă în sine la rezultate utile, astfel încât utilizatorii să poată folosi de fapt portalul de pe site pentru a ajunge rapid la paginile relevante; este preocupat de faptul că, în acest moment, acest motor de căutare nu funcționează corespunzător și invită Secretarul General să găsească rapid o soluție la această problemă de lungă durată;

116.  constată cu îngrijorare că, în pofida faptului că în cadrul DG ITEC se achiziționează anual echipamente informatice în valoare de peste 35 milioane EUR, nu există o politică clară pentru achiziții durabile din punct de vedere ecologic și social și invită Secretarul General să elaboreze un plan de acțiune în acest sens care să garanteze că, în viitor, toate cererile de ofertă vor include criterii de selecție ecologice și sociale pentru echipamentele informatice;

117.  invită DG ITEC să ia măsuri pentru ca toate paginile web ale Parlamentului să fie accesibile de pe dispozitivele mobile, deoarece interfețele actuale pot cu greu fi considerate compatibile cu dispozitivele mobile, deși un număr mare dintre persoanele care vizitează paginile folosesc un iPad sau un telefon mobil pentru a accesa site-urile Parlamentului și ale comisiilor specializate; propune punerea în aplicare a unor măsuri care să îmbunătățească concret și într-un termen rezonabil accesibilitatea paginilor web de pe dispozitivele mobile;

118.  consideră că este de importanță esențială pentru mandatul deputaților ca imprimantele să rămână în birourile lor; atrage atenția asupra faptului că cartușele generice ieftine ar putea genera niveluri periculoase ale emisiilor de particule și ar putea provoca daune de sănătate; solicită, așadar, ca DG ITEC și Direcția Generală Infrastructură și Logistică (DG INLO) să ia măsuri pentru a promova achiziția de imprimante ecologice și a asigura utilizarea exclusivă a cartușelor originale, creând, totodată opțiuni pentru ca deputații și echipele lor să poată dispune de imprimante situate strategic în apropierea propriilor birouri, dar nu înăuntrul acestora;

119.  ia act de faptul că Biroul a adoptat, la 7 septembrie 2015, o politică de securitate în domeniul sistemelor de tehnologie a informației și comunicațiilor („Politica de securitate în domeniul TIC”); subliniază că, în contextul mondial actual, trebuie să se implementeze de urgență o politică de securitate în domeniul TIC mai robustă, care să abordeze pe deplin gestionarea riscurilor legate de securitatea cibernetică; salută, în acest sens, numirea unui ofițer responsabil cu securitatea cibernetică a Parlamentului;

120.  își reiterează solicitarea adresată în rezoluția privind descărcarea de gestiune pe 2014 privind crearea unui sistem de alertă rapidă în caz de urgențe care să permită DG ITEC, în colaborare cu Direcția Generală Securitate și Siguranță (DG SAFE), să trimită mesaje prompte prin SMS sau e-mail deputaților din PE și membrilor personalului care aleg ca numele lor să fie inclus într-o astfel de listă de comunicare ce urmează să fie utilizată în situații specifice de urgență;

121.  felicită DG ITEC pentru punerea în funcțiune a rețelei Wi-Fi în toate clădirile Parlamentului; constată, cu toate acestea, că în hemiciclul de la Strasbourg, rețeaua Wi-Fi nu funcționează întotdeauna, în special în cazul în care, în cursul votării și al dezbaterilor-cheie, mulți deputați utilizează simultan sistemul Wi-Fi ; invită Secretarul General să ia măsurile necesare în această privință pentru a remedia situația;

Direcția Generală Politici Externe ale Uniunii

122.  salută faptul că anumite reuniuni publice ale delegațiilor interparlamentare sunt deja transmise în direct pe internet; solicită Secretarului General să dezvolte și să extindă în continuare acest serviciu, împreună cu conținutul paginilor web ale delegațiilor;

DG INLO

123.  ia act de faptul că, în prezent, strategia imobiliară 2010–termen mediu este în curs de revizuire; solicită extinderea acestei strategii pe termen mai lung, precum și faptul ca această strategie să includă un studiu de caz privind eventualele consecințe ale Brexitului;

124.  salută faptul că, începând din 2019, deputații și asistenții lor vor avea mai multe spații de birouri la Strasbourg; invită Secretarul General ca, atât timp cât nu a fost găsită o soluție pentru asigurarea unui singur loc de desfășurare a activității Parlamentului, să garanteze că se va asigura numărul minim de metri pătrați per asistent, în conformitate cu normele actuale privind condițiile de muncă, având în vedere că poziția Parlamentului privind această chestiune este una vulnerabilă, deoarece încalcă în mod deliberat normele privind numărul minim de metri pătrați ai unui birou;

125.  regretă profund decizia de a schimba mobilierul din birourile deputaților și ale asistenților lor de la Bruxelles și invită ca această acțiune să fi stopată imediat; ia act de faptul că cea mai mare parte a mobilierului este perfect funcțională și în stare bună și că, prin urmare, nu este în niciun caz nevoie ca acesta să fie schimbat; consideră că feedbackul din partea unui număr de deputați - și nu o anchetă generală - nu constituie, în sine, o justificare suficientă pentru o astfel de schimbare, iar argumentele oferite de administrație privind gustul, moda sau stilul demodat sunt la fel de inadecvate; piesele de mobilier individuale ar trebui schimbate doar dacă acestea prezintă semne clare de deteriorare, o uzură puternică sau un risc specific sau de natură generală pentru sănătate la locul de muncă (cum ar fi posibila îmbunătățire a ergonomiei scaunelor de birou); atrage atenția asupra faptului că, într-o perioadă de criză economică care a determinat situația noastră financiară actuală precară, această preocupare pentru aparențele exterioare ar putea compromite în mod serios credibilitatea Parlamentului și a deputaților săi, în special în ochii cetățenilor și ai opiniei publice;

126.  constată că, în conformitate cu deciziile Biroului din 2013 și 2015, noile contracte de catering nu prevăd niciun fel de subvenții directe de la bugetul Parlamentului; este preocupat, cu toate acestea, de faptul că, în 2015, anumite servicii au fost oferite la prețuri mai mari decât prețurile de pe piață; face referire, în acest sens, la cafeaua servită în timpul reuniunilor; constată că prețurile au fost revizuite în august 2016;

127.  regretă profund criteriile arbitrare, subiective și disproporționate utilizate pentru recrutarea șoferilor și internalizarea acestui serviciu, inițiată în 2016 din motive de securitate; regretă că această procedură nu a ținut seama de experiența și competențele dobândite de șoferi de-a lungul anilor în care au lucrat în contact direct cu deputații și de relația de încredere stabilită cu aceștia, precum și de faptul că ei au ajuns în șomaj, mulți dintre aceștia fiind la o vârstă la care este dificil să găsească de lucru;

Direcția Generală Interpretare și Conferințe (DG INTE)

128.  este preocupat de dialogul social problematic dintre DG INTE și reprezentanții interpreților, care a început în ianuarie 2014 și în cadrul căruia nu s-a putut ajunge la un acord până în prezent; invită Secretarul General să inițieze o mediere între părțile implicate pentru a îmbunătăți înțelegerea reciprocă a pozițiilor și pentru a găsi soluții acceptabile pentru toți;

129.  își exprimă satisfacția cu privire la progresele realizate deja în procesul de modernizare a DG INTE, mai ales în ceea ce privește disponibilitatea mai mare a interpreților, creșterea moderată a numărului de ore în care interpreții efectuează efectiv activități de interpretare și îmbunătățirea modului în care este repartizată sarcina de muncă a interpreților; observă că a fost precizată metoda de calcul al datelor statistice și că toate concediile anuale și concediile medicale sunt în prezent excluse de la calculul numărului mediu al orelor petrecute de interpreți în cabină;

130.  invită Secretarul General să îi pună la dispoziție informații cu privire la măsurile luate de la adoptarea rezoluției privind descărcarea de gestiune pentru bugetul pe 2014 în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței și a eficacității utilizării resurselor pentru organizarea de reuniuni prin optimizarea gestionării conferințelor în cadrul Parlamentului;

DG SAFE

131.  salută eforturile continue depuse în materie de siguranță și securitate în interiorul și în jurul clădirilor Parlamentului; ia act de faptul că siguranța în incinta Parlamentului trebuie să vizeze asigurarea unui echilibru delicat între luarea în considerare a unui număr de măsuri de protecție și introducerea unui regim axat în mod excesiv pe securitate, care încetinește activitatea Parlamentului; cu toate acestea, afirmă încă o dată că securitatea Parlamentului ar trebui îmbunătățită și mai mult îmbunătățită și invită Secretarul General să asigure formarea corespunzătoare a personalului pentru ca acesta să-și poată îndeplini sarcinile în mod profesionist, inclusiv în situații de urgență;

132.  invită Secretarul General să se asigure că se urmărește în mod activ o cooperare între instituțiile Uniunii, în paralel cu o cooperare cu autoritățile belgiene, franceze și luxemburgheze;

133.  invită DG ITEC și DG SAFE să consolideze capacitățile de apărare informatice, având în vedere riscul crescut de producere a unor asemenea atacuri în ultimele luni;

Parlamentul ecologic

134.  reamintește că Biroul a lansat proiectul sistemului de management de mediu (EMAS) în Parlamentul European la 19 aprilie 2004; ia act de faptul că, în 2016, Biroul a adoptat o versiune revizuită a politicii de mediu care menține și reafirmă angajamentul Parlamentului față de îmbunătățirea continuă a mediului;

135.  salută crearea biroului interinstituțional de asistență pentru achizițiile publice ecologice, care urmează să-și înceapă pe deplin activitatea prin stabilirea unor obiective clare în acest domeniu, precum și prin intensificarea eforturilor de informare și promovare internă și de guvernanță eficace în materie de achiziții publice ecologice; subliniază, de asemenea, faptul că normele respective trebuie respectate și de subcontractanții care prestează servicii; regretă, în acest sens, utilizarea intensă în Parlament a sticlelor, paharelor, recipientelor și ambalajelor de plastic;

136.  constată că Parlamentul s-a angajat să reducă cu 30 % emisiile sale de CO2 per echivalent normă întreagă până în 2020, comparativ cu nivelurile din 2006; apreciază faptul că, în perioada 2006-2015, acest indice a scăzut cu aproximativ 24,3 %;

137.  consideră că este extrem de important, prin urmare, ca Parlamentul să își stabilească obiective cantitative noi, mai ambițioase, care ar trebui să fie evaluate periodic de serviciile responsabile; ia act, în această privință, de decizia din 2015 a Biroului de a compensa valoarea totală a emisiilor de dioxid de carbon ale Parlamentului, inclusiv a emisiilor generate de zborurile deputaților din PE între țara lor de origine și locurile de desfășurare a activității Parlamentului;

138.  reamintește Parlamentului angajamentul asumat de aceasta conform Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică, în care se prevede că, „fără a aduce atingere normelor aplicabile în materie bugetară și în materie de achiziții publice, se [va] angaja să aplice clădirilor pe care le [deține] și pe care le ocupă aceleași cerințe ca cele aplicabile clădirilor administrațiilor centrale din statele membre, conform articolelor 5 și 6” din directiva menționată, având în vedere gradul ridicat al vizibilității clădirilor sale și rolul de frunte pe care ar trebui să-l aibă în ceea ce privește performanța energetică a clădirilor; subliniază că această declarație trebuie să fie respectată de urgență, nu în ultimul rând pentru propria credibilitate în cadrul procesului aflat în curs de revizuire a directivei privind performanța energetică a clădirilor și a directivei privind eficiența energetică;

139.  invită Biroul să studieze introducerea unui sistem de stimulente pentru promovarea transportului eficient pentru naveta între domiciliu și locul de muncă promovând mijloace de transport mai sustenabile și mai eficiente pentru deplasările între domiciliu și muncă;

140.  salută inițiativa Parlamentului în ceea ce privește punerea în aplicare a unei politici cuprinzătoare al cărei obiectiv este reducerea risipei de alimente; invită Parlamentul să se asigure că toți furnizorii de servicii de catering din toate clădirile Parlamentului evită activ risipa de alimente; invită Parlamentul să intensifice practica de a dona în scopuri caritabile alimentele care nu sunt vândute;

141.  consideră că introducerea unui sistem eficient de rezervare a sălilor de reuniune și a unui registru de gestionare a infrastructurii poate reprezenta un potențial considerabil în ceea ce privește costurile Parlamentului și acțiunile în domeniul mediului și invită Secretarul General să promoveze această abordare în mod corespunzător;

Grupuri politice (postul bugetar 4 0 0)

142.  constată că, în 2015, creditele înscrise la postul bugetar 4 0 0, atribuite grupurilor politice și deputaților neafiliați, au fost utilizate după cum urmează:

143.  reamintește recomandarea Curții din raportul său anual conform căreia Parlamentul ar trebui să revadă cadrul de control existent pentru execuția creditelor bugetare alocate grupurilor politice” și că „în plus, Parlamentul European ar trebui să ofere orientări mai bune, prin consolidarea monitorizării cu privire la aplicarea de către grupuri a normelor pentru ordonanțarea și decontarea cheltuielilor, precum și pentru procedurile de achiziții”;

Partide politice europene și fundații politice europene

144.  constată că, în 2015, creditele înscrise la postul bugetar 4 0 2 au fost utilizate după cum urmează(13):

145.  constată că, în 2015, creditele înscrise la postul bugetar 4 0 3 au fost utilizate după cum urmează(14):