Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2017/2066(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0326/2017

Texte depuse :

A8-0326/2017

Dezbateri :

PV 13/11/2017 - 20
CRE 13/11/2017 - 20

Voturi :

PV 14/11/2017 - 5.7
CRE 14/11/2017 - 5.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0428

Texte adoptate
PDF 377kWORD 60k
Marţi, 14 noiembrie 2017 - Strasbourg
Planul de acțiune privind serviciile financiare cu amănuntul
P8_TA(2017)0428A8-0326/2017

Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2017 referitoare la planul de acțiune privind serviciile financiare cu amănuntul (2017/2066(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 30 aprilie 2007 privind serviciile financiare cu amănuntul pe piața unică (COM(2007)0226),

–  având în vedere Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE(1) (Directiva privind creditele de consum),

–  având în vedere Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi(2) (Directiva privind asigurarea auto),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind plățile transfrontaliere în Comunitate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2560/2001(3),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 11 ianuarie 2012 intitulată „Către o piață europeană integrată a plăților efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil” (COM(2011)0941),

–  având în vedere Raportul privind bunele practici pentru site-urile web de comparare, elaborat de Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale în 2014,

–  având în vedere Avizul din aprilie 2016 al Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale adresat instituțiilor UE privind un cadru comun pentru evaluarea riscului și transparență destinat instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP),

–  având în vedere Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010(4) (Directiva privind creditul ipotecar),

–  având în vedere Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE(6),

–  având în vedere Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază(7) (Directiva privind conturile de plăți),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 8 august 2014 privind funcționarea autorităților europene de supraveghere (AES) și a Sistemului european de supraveghere financiară (SESF) (COM(2014)0509),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/751 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind comisioanele interbancare pentru tranzacțiile de plată cu cardul(8),

–  având în vedere Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE(9),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/97 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 ianuarie 2016 privind distribuția de asigurări(10) (Directiva privind distribuția de asigurări),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 10 decembrie 2015 privind serviciile financiare cu amănuntul: produse mai bune, mai multe opțiuni și mai multe oportunități pentru consumatori și întreprinderi” (COM(2015)0630),

–  având în vedere răspunsul Autorității Bancare Europene din 21 martie 2016 referitor la Cartea verde a Comisiei privind serviciile financiare cu amănuntul,

–  având în vedere Eurobarometrul special nr. 446 din iulie 2016 privind produsele și serviciile financiare,

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la Cartea verde privind serviciile financiare cu amănuntul(11),

–  având în vedere raportul întocmit în 2016 de Better Finance, intitulat „Pension Savings: The Real Return” (Economiile pentru pensii: adevăratul randament),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 mai 2017 referitoare la FinTech: influența tehnologiei asupra viitorului sectorului financiar(12),

–  având în vedere documentul consultativ al Comisiei din 21 martie 2017 privind evaluarea AES,

–  având în vedere planul de acțiune al Comisiei din 23 martie 2017 intitulat „Plan de acțiune privind serviciile financiare de consum: produse mai bune, mai multe opțiuni” (COM(2017)0139),

–   având în vedere studiul de piață din iunie 2017 privind gestionarea activelor, realizat de Autoritatea pentru conduita financiară (Financial Conduct Authority) din Regatul Unit,

–  având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

–  având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0326/2017),

A.  întrucât piața serviciilor financiare cu amănuntul a UE este în continuare subdezvoltată și foarte fragmentată, diferite state membre aflându-se în proces de îmbunătățire a situației; întrucât, prin urmare, se impun de urgență măsuri eficiente care să favorizeze inovarea benefică pentru consumatorii finali, valorificându-se totodată integral potențialul pieței unice a serviciilor financiare cu amănuntul, ceea ce ar stimula competitivitatea, ar duce la scăderea prețurilor și ar spori diversitatea produselor;

B.  întrucât ar trebui urmărite cu hotărâre eliminarea barierelor naționale și combaterea tendințelor actuale care blochează inovarea în serviciile financiare cu amănuntul; invită Comisia și Consiliul ca, în cadrul uniunii piețelor de capital, să dea dovadă de mai multă hotărâre în domeniul investițiilor cu amănuntul transfrontaliere, prin abordarea nu doar a aspectelor mai simple, ci și a celor mai importante obstacole pentru această piață, printre care se numără obstacolele lingvistice, preocupările legate de fraudă sau de infracțiuni, incertitudinea cu privire la implicațiile fiscale, diferențele legislative privind valorile mobiliare și dreptul societăților comerciale, căile de atac și procedurile de insolvență necunoscute și lipsa de încredere în cadrele de protecție a consumatorilor;

C.  întrucât o piață europeană a serviciilor financiare cu amănuntul ar fi viabilă doar dacă ar reprezenta o valoare adăugată reală pentru consumatori și pentru furnizorii de servicii financiare prin asigurarea unei concurențe veritabile și a protecției consumatorilor, îndeosebi în legătură cu produsele necesare pentru participarea la viața economică și pentru consumatorii vulnerabili;

D.  întrucât Eurobarometrul special nr. 446 concluzionează, cu privire la produsele sau serviciile financiare, că cetățenii europeni cumpără în continuare mai mult în propria lor țară și deseori nici măcar nu își exprimă nevoia sau dorința de a avea acces la aceste servicii în străinătate, deși există și unele bariere reale care îi împiedică să facă acest lucru; întrucât, chiar și în cadrul statului lor membru, numai o mică parte din cetățeni caută oferte mai atrăgătoare și își schimbă furnizorii; întrucât lipsa de concurență (transfrontalieră) care rezultă din această situație ar putea să împiedice consumatorii și micii investitori să obțină cea mai bună ofertă la achiziția de produse și servicii financiare;

E.  întrucât în rezoluția Parlamentului din 17 mai 2017 este inclusă definiția FinTech, potrivit căreia prin FinTech ar trebui să se înțeleagă servicii financiare care sunt posibile datorită noilor tehnologii sau care sunt prestate cu ajutorul acestora, ceea ce afectează întregul sector financiar în toate elementele sale, de la sectorul bancar la cel al asigurărilor, al fondurilor de pensii, al consilierii în materie de investiții, al serviciilor de plată și al infrastructurilor de piață; întrucât utilizarea tehnologiilor pentru prestarea serviciilor financiare cu amănuntul ar putea contribui la depășirea anumitor obstacole din calea pieței interne și ar putea spori eficiența operațională a sectorului; întrucât, pentru depășirea acestor obstacole, nu este suficient doar să se adopte tehnologiile digitale: întrucât integrarea mai puternică a serviciilor financiare cu amănuntul transfrontaliere și informarea mai amplă cu privire la posibilitățile oferite de această piață ar putea contribui la creșterea cererii în cunoștință de cauză, ceea ce ar ridica standardele de calitate din acest domeniu,

1.  observă că Planul de acțiune al Comisiei privind serviciile financiare de consum ține seama de unele preocupări exprimate de Parlament în cuprinsul raportului său referitor la Cartea verde privind serviciile financiare cu amănuntul, cu scopul de a se asigura protecția consumatorilor în contextul efortului de realizare a unei solide piețe unice a serviciilor financiare cu amănuntul bazată pe tehnologie, asigurând totodată protecția consumatorilor, încurajând concurența, garantând protecția datelor, reducând prețurile și combătând frauda fiscală, evaziunea fiscală, evitarea plății impozitelor și spălarea de bani; consideră, cu toate acestea, că planul de acțiune nu este suficient de ambițios pentru a fi în măsură să creeze un mediu de reglementare favorabil transparenței, creșterii și inovării, care să asigure un nivel ridicat de încredere din partea întreprinderilor și a consumatorilor în produsele financiare cu amănuntul; regretă opacitatea și nivelul în continuare ridicat al taxelor și comisioanelor legate de pensiile private, fondurile de investiții și alte produse cu amănuntul, care reduc în mod semnificativ beneficiile reale pentru investitorii mici; este totuși de acord cu poziția Comisiei, potrivit căreia ar trebui continuate și valorificate în primul rând transpunerea și aplicarea actelor legislative elaborate în ultimii ani în domeniul serviciilor financiare, printre care se află MiFID2 și IDD, iar noi inițiative legislative ar trebui prezentate numai dacă este necesar;

2.  salută dezvoltarea de noi servicii și instituții financiare care contribuie la concurența de pe piețele financiare și la apariția de noi oportunități oferite consumatorilor; observă totuși că, în 2016, finanțarea tehnologiei financiare în Europa a însumat doar 2,2 miliarde USD, față de 12,8 miliarde USD în SUA și 8,6 miliarde USD în China, fapt care demonstrează că este nevoie urgentă de o schimbare rapidă de mentalitate și de un răspuns normativ adecvat la evoluțiile tehnologice, pentru ca Europa să devină o piață de referință în materie de inovare; subliniază că o piață unică veritabilă pentru serviciile financiare cu amănuntul, care să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și condiții de concurență echitabile pentru operatorii nou-intrați pe piață, va face ca UE să devină un centru atractiv pentru servicii financiare inovatoare și le va asigura consumatorilor o ofertă mai diversă și mai bună, la prețuri mai mici; subliniază că, deși noile tehnologii pun probleme de reglementare, acestea oferă totodată oportunități extraordinare de inovare care aduc beneficii consumatorilor finali și stimulează creșterea economică și crearea de locuri de muncă;

3.  consideră că este de importanță vitală să se asigure prestarea la nivel transfrontalier a unei game largi de servicii financiare, printre care deschiderea de conturi curente și de economii, punerea la dispoziție de carduri bancare, împrumuturi de consum și credite ipotecare, asigurări și instrumente de datorie suverană;

4.  consideră că cerința impusă clienților de a avea reședința în statul membru în care este oferit produsul financiar (inclusiv instrumentele de datorie suverană) sau de a deține un act de identitate emis de autoritățile statului membru respectiv pentru a li se putea oferi produsul în cauză contravine principiilor pieței interne a serviciilor financiare cu amănuntul;

5.  consideră că ar fi oportun ca investitorii cu amănuntul să poată cumpăra instrumente de datorie suverană;

6.  consideră, după cum se specifică la punctul 135 din rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței(13), că pentru conturile curente și de economii nu ar trebui să existe comisioane pentru utilizatori, cu excepția cazului în care acestea sunt corelate cu anumite servicii;

7.  subliniază faptul că accesul la numerar prin intermediul bancomatelor reprezintă un serviciu public esențial, care trebuie furnizat fără nicio discriminare sau nedreptate și pentru care, așadar, costurile nu trebuie să fie excesive;

8.  reamintește Comisiei că instituțiile financiare continuă să anuleze cardurile de plată dacă titularul se mută într-un alt stat membru și solicită să se ia măsuri în acest sens, inclusiv prin alertarea autorităților naționale;

9.  salută faptul că planul de acțiune are ca scop soluționarea unei serii de probleme importante și că în unele domenii prevede măsuri specifice care trebuie întreprinse de Comisie, însoțite de un calendar clar;

10.  consideră că Comisia ar trebui să dea dovadă de mai multă inițiativă în utilizarea uniunii piețelor de capital, implicând totodată îndeaproape Parlamentul în punerea în aplicare a acordului de la Paris, pentru a sprijini piața investițiilor durabile și responsabile, aflată în plină creștere, prin promovarea investițiilor durabile, prin asigurarea furnizării de informații de mediu, sociale și de guvernanță eficiente și standardizate de către societățile cotate la bursă și de către intermediarii financiari și prin reflectarea corespunzătoare a acestor criterii în sistemele de gestionare a investițiilor și în standardele de informare; îndeamnă, de asemenea, Comisia să promoveze „serviciile de rating” ecologic, social și de guvernanță, precum și un cadru coerent pentru piața obligațiunilor ecologice, pornind de la studiul corespunzător al Comisiei și de la lucrările grupului de studiu al G20 referitoare la finanțarea ecologică; solicită Comisiei să prezinte o propunere privind crearea unui „cont de economii al UE”, în scopul de a debloca mijloace de finanțare pe termen lung și pentru a susține tranziția ecologică în Europa;

11.  subliniază importanța centrelor financiare vitale, care reprezintă piețe dinamice pentru serviciile cu amănuntul;

12.  consideră că un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și de transparență este esențial pentru dezvoltarea unei piețe unice în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul; insistă, în special, asupra necesității de a asigura protecția consumatorilor vulnerabili prin punerea în aplicare eficientă a Directivei privind conturile de plăți de bază și de a adopta noi măsuri în acest sens, cum ar fi politicile în materie de instruire financiară; consideră că legislația financiară de la nivelul UE și de la nivel național în domeniul protecției consumatorilor serviciilor financiare trebuie să fie consolidată și aplicată în mod corespunzător, iar acolo unde este necesar, armonizată într-o măsură mai mare în toate statele membre;

13.  invită Comisia să asigure aplicarea principiului „același serviciu, același risc, aceleași reguli, aceeași supraveghere”, pentru a se evita denaturarea concurenței, mai ales având în vedere faptul că apar noi actori pe piață; subliniază că aceste norme nu trebuie să constituie un obstacol în calea inovării; îndeamnă Comisia să clarifice utilizarea dispozițiilor privind interesul general, care în prezent ar putea fi utilizate indirect de către statele membre pentru a bloca intrarea noilor produse pe piețele lor, și să autorizeze autoritățile europene de supraveghere să devină un mediator activ între statele membre atunci când există interpretări contradictorii privind utilizarea acestor dispoziții;

14.  insistă asupra faptului că o piață europeană a serviciilor financiare cu amănuntul trebuie să fie benefică pentru IMM-uri atât din perspectiva cererii, cât și a ofertei; precizează că, din perspectiva ofertei, aceasta ar trebui să reprezinte un mijloc de îmbunătățire a accesului IMM-urilor la finanțare, iar din perspectiva cererii, ar trebui să le permită IMM-urilor să pătrundă mai ușor pe piețele transfrontaliere; subliniază că intensificarea concurenței nu trebuie să sancționeze IMM-urile care furnizează servicii financiare cu amănuntul la nivel local;

15.  îndeamnă Comisia să se asigure că autoritățile europene de supraveghere financiară, ABE, ESMA și EIOPA, dispun de resursele financiare și competențele necesare pentru a-și îndeplini toate sarcinile în materie de reglementare și de supraveghere, în interesul protecției consumatorilor;

16.  invită Comisia să analizeze posibilitatea introducerii celui de-al 29-lea regim pentru produsele financiare cu amănuntul; invită, de asemenea, Comisia să analizeze posibilitatea creării unui cadru juridic armonizat pentru opțiunile implicite standardizate pentru produsele financiare cele mai răspândite în UE, conform modelului contului bancar de bază și al produselor paneuropene de pensii (PEPP);

Acțiunea 1 – Comisioane mai scăzute la tranzacțiile în alte monede decât euro

17.  reamintește că taxele pentru plățile transfrontaliere în afara zonei euro sunt în continuare ridicate; invită, prin urmare, Comisia să propună rapid o modificare la Regulamentul (CE) nr. 924/2009, în scopul de a reduce taxele pentru operațiunile transfrontaliere în toate statele membre; regretă, în acest context, lipsa unui sistem bancar european comun de plăți online, cum ar fi un card de credit sau de debit valabil la nivel european și deținut de europeni;

Acțiunea 2 – Transparența conversiei monetare

18.  subliniază că punerea în aplicare a legislației actuale este esențială pentru eliminarea lipsei de transparență în „conversia monetară dinamică”; subliniază că Directiva (UE) 2015/2366 prevede obligația comercianților de a evidenția și de a prezenta clar costul final al conversiei monetare dinamice suportat de consumatori, inclusiv atunci când consumatorii fac retrageri de la bancomate care implică o conversie monetară; subliniază, totuși, că consumatorii trebuie să aibă posibilitatea de a alege ratele cele mai favorabile și trebuie să cunoască taxele și celelalte cheltuieli conexe atunci când realizează operațiuni sau plăți în străinătate și când retrag bani de la bancomate, inclusiv în situația în care recurg la conversia monetară dinamică; solicită Comisiei să asigure divulgarea de către furnizori a tuturor majorărilor cursului de schimb, care reprezintă o taxă, ca parte s cerinței de informare cu privire la costuri și cheltuieli impuse de DSP2, iar tarifele oferite de diverși furnizori de servicii financiare să fie prezentate în mod transparent; ia act de faptul că o mai bună cultură financiară în rândul consumatorilor este esențială în acest scop; recomandă să se organizeze la nivelul UE exerciții de cumpărături de probă („clienți misterioși”) pentru a se evalua și a se aduce la cunoștința publicității situația accesului transfrontalier, a calității serviciilor și a respectării legislației UE, precum și pentru a se monitoriza evoluțiile care afectează produsele și serviciile;

Acțiunea 3 – O procedură mai ușoară privind schimbarea produselor

19.  atrage atenția asupra nivelurilor scăzute de migrare a consumatorilor către alți furnizori pentru majoritatea produselor bancare și de asigurări generale, ceea ce reprezintă un obstacol în calea intrării pe piețele transfrontaliere cu amănuntul; încurajează, prin urmare, Comisia să faciliteze trecerea consumatorilor la servicii financiare cu amănuntul mai avantajoase în întreaga UE, precum și rezilierea contractelor financiare, obținerea de împrumuturi și accesul transfrontalier la alte produse financiare; subliniază potențialul însemnat al furnizării la nivel transfrontalier de produse de asigurare, cum ar fi asigurările auto; constată, cu toate acestea, că principiul libertății contractuale permite instituțiilor financiare să decidă cu cine încheie contractele; solicită Comisiei ca, în acest context, să recunoască importanța de a controla practicile agresive în materie de creditare și de împrumuturi până la plata salariului, care au dus la exploatarea consumatorilor și a IMM-urilor vulnerabile;

20.  aprobă intenția Comisiei de a integra realizările Directivei privind conturile de plăți pentru a facilita schimbarea furnizorilor de servicii financiare și de produse financiare; invită Comisia să prezinte inițiative legislative destinate în mod specific sectorului financiar, pentru a pune capăt geoblocării nejustificate, astfel încât clienții să se poată reorienta mai ușor către servicii financiare cu amănuntul mai avantajoase în alte state membre; ia act de faptul că informarea adecvată și protecția consumatorilor vor fi esențiale în atingerea acestui obiectiv;

Acțiunea 4 – Site-uri web de comparare de calitate

21.  subliniază utilitatea unui portal de comparare bine structurat și ușor de utilizat la nivelul UE, care să acopere integral piețele financiare europene cu amănuntul; încurajează în acest scop Comisia să examineze ce portaluri independente există în statele membre; subliniază că instrumentele de comparare trebuie să fie exacte și pertinente pentru consumatori și nu trebuie să fie axate exclusiv pe prețurile produselor, ci și pe calitatea lor, luând în considerare și alte criterii precum existența unor rețele de sucursale, contactele de la persoană la persoană și sustenabilitatea practicilor comerciale și având în vedere faptul că pot fi comparate doar produse similare; subliniază că produsele trebuie să fie comparate numai cu produse simulare, pentru a nu deruta clienții;

22.  îndeamnă Comisia să promoveze instrumente precum ghișeele unice, care vor intensifica concurența și vor acorda asistență întreprinderilor care oferă servicii financiare cu amănuntul;

Acțiunea 5 – O mai bună asigurare auto

23.  consideră că, în urma revizuirii REFIT de către Comisie a Directivei privind asigurarea auto, vor fi esențiale modificări la directivă pentru a se garanta despăgubirea victimelor accidentelor rutiere, precum și portabilitatea și recunoașterea transfrontalieră a sistemului bonus-malus, având în vedere și hotărârile CJUE potrivit cărora ar trebui revizuit cât mai curând domeniul de aplicare al Directivei privind asigurările auto pentru a soluționa problema nerecunoașterii sistemului bonus-malus și pentru a garanta aplicabilitatea acestei directive în împrejurările avute în vedere de colegislatori;

Acțiunea 6 – Stabilirea transparentă a prețurilor de închiriere a autovehiculelor

24.  invită Comisia să analizeze nevoia unor măsuri suplimentare care să vizeze serviciile de asigurare propuse la închirierea unui autovehicul, cu scopul de a asigura transparența prețurilor pentru toate societățile de închirieri auto în toate statele membre;

Acțiunea 7 – O piață unică mai aprofundată pentru creditele de consum

25.  subliniază că trebuie soluționată în mod prioritar problema îndatorării excesive a consumatorilor în cazul în care Comisia intenționează să faciliteze accesul transfrontalier la credite; solicită măsuri pentru coordonarea informațiilor privind îndatorarea, cu respectarea deplină a legislației UE, inclusiv a actelor legislative privind protecția datelor și protecția consumatorilor, astfel încât fiecare creditor să cunoască în ce măsură este îndatorat un client înainte de a-i pune la dispoziție noi credite, ceea ce ar avea ca rezultat eficientizarea pieței și punerea în concurență a furnizorilor de credite; solicită, având în vedere acest obiectiv, să se efectueze o evaluare cuprinzătoare a cauzelor care duc la îndatorarea excesivă a consumatorilor; subliniază că instruirea financiară reprezintă o modalitate eficace de a proteja consumatorii care se supun riscului de îndatorare excesivă; îndeamnă în acest sens Comisia să promoveze educația financiară și să stimuleze colaborarea dintre părțile interesate în acest domeniu important; reamintește, în contextul utilizării în mai mare măsură de către instituțiile financiare a datelor referitoare la clienți sau a unor volume mari de date, dispozițiile din Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) care acordă persoanei vizate dreptul de a obține o explicație cu privire la o decizie luată prin prelucrare automată și de a contesta această decizie; subliniază necesitatea de a garanta posibilitatea modificării datelor incorecte și utilizarea exclusivă a datelor verificabile și pertinente; invită toate părțile interesate să-și intensifice eforturile în sensul garantării aplicării acestor drepturi; consideră că consimțământul acordat pentru utilizarea datelor cu caracter personal trebuie să fie dinamic, iar persoanele vizate trebuie să își poată modifica și adapta consimțământul;

Acțiunea 8 – Norme echitabile privind protecția consumatorilor

26.  solicită Comisiei să evalueze cu atenție dacă normele și practicile naționale privind protecția consumatorilor nu constituie obstacole injuste în fața investițiilor transfrontaliere și dacă acestea sunt justificate, în temeiul legislației și jurisprudenței consacrate în domeniul pieței interne, de motive imperative de interes general și sunt necesare și proporționale în raport cu obiectivele urmărite; subliniază că în normele aplicabile de la nivel european privind protecția consumatorilor este prevăzută expres o marjă de manevră pentru transpunerea internă, astfel încât legislația europeană să poată fi integrată în normele interne aflate în vigoare; subliniază, totuși, că desființarea barierelor naționale nu trebuie să se realizeze în detrimentul protecției consumatorilor, iar protecția consumatorilor ar trebui să fie în continuare una dintre orientările prioritare în procesul de elaborare a legislației; este îngrijorat de faptul că o bună parte a documentației generate de furnizorii de servicii și produse financiare cu amănuntul ca răspuns la legislația UE nu este strict necesară conform legii și nu le aduce consumatorilor niciun beneficiu sau aproape niciunul, însă creează sarcini suplimentare care pot genera costuri mai mari, dar superflue, pentru consumatori; invită Comisia să regândească această documentație în vederea optimizării ei, fără a sacrifica beneficiile în materie de protecție a consumatorilor; subliniază că accesul la informații pertinente și ușor de înțeles este esențial pentru a le permite consumatorilor să ia decizii financiare în cunoștință de cauză; observă, totuși, că anume calitatea, și nu cantitatea acestor informații este hotărâtoare; subliniază că este necesar să fie coordonate cât mai eficient posibil cerințele privind informarea clienților prevăzute în diverse acte legislative europene; subliniază că trebuie să fie evitate dispozițiile duble sau contradictorii privind divulgarea de informații, pentru a nu crea măsuri birocratice și cheltuieli inutile și pentru a nu deruta clienții;

27.  invită Comisia să aibă în vedere introducerea unei legislații omnibus pentru a trece de la amalgamul actual de acte precum MiFID, IDD, AFIA etc. la finalizarea unui cadru solid și consecvent care să asigure transparența pentru consumatori, eliminând complexitatea inutilă pentru prestatorii de servicii financiare, inclusiv convergența în materie de supraveghere între statele membre; invită Comisia să promoveze utilizarea mai largă în legislația sectorială a mandatului AES privind protecția consumatorilor și să țină seama de aceasta în cadrul apropiatei revizuiri a finanțării și guvernanței AES; invită Comisia să mandateze AES să conducă lucrările legate de convergența practicilor statelor membre de supraveghere a conduitei în afaceri;

28.  salută intenția Comisiei de a pregăti o campanie de sensibilizare cu privire la FIN-NET, o rețea care ajută consumatorii să-și reclame drepturile fără a fi nevoiți să meargă în instanță, ci recurgând la un organism de soluționare alternativă a litigiilor (SAL); consideră că FIN-NET ar trebui să-și extindă aria de activitate, să-și clarifice rolul și să-și îmbunătățească site-ul de internet;

Acțiunea 9 – Îmbunătățirea evaluării bonității

29.  invită Comisia să introducă standarde și principii armonizate de evaluare transfrontalieră a bonității, pentru a reduce în mod mai eficient riscul de creștere a îndatorării excesive odată cu facilitarea acordării de credite online la nivel paneuropean, luând în considerare toate aspectele din concluziile rapoartelor publicate referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind creditele ipotecare și a Directivei privind creditele de consum;

Acțiunea 10 – FinTech pentru serviciile financiare cu amănuntul

30.  recunoaște dreptul consumatorilor de a recurge la programe informatice pentru a iniția plăți și a difuza informații despre propria persoană;

31.  sprijină intenția Comisiei de a prezenta un plan de acțiune cuprinzător privind FinTech în cadrul strategiilor privind uniunea piețelor de capital și piața unică digitală, care să contribuie la instituirea unei piețe unice a serviciilor financiare eficiente, funcționale, integrate și bazate pe tehnologie, de care să beneficieze toți utilizatorii finali europeni, dar care să asigure totodată condiții echitabile; sprijină înființarea de către Comisie a unui grup operativ pentru FinTech; subliniază că noul peisaj care apare în urma dezvoltării FinTech impune elaborarea unei game largi de instrumente de protecție noi și adecvate, cum ar fi instruirea consumatorilor cu privire la noile produse sau norme privind combaterea spălării de bani și îndatorarea pe platformele de creditare FinTech;

32.  invită Comisia să examineze rezoluția sa referitoare la tehnologia financiară: influența tehnologiei asupra viitorului sectorului financiar și să promoveze protecția consumatorilor, securitatea, inovarea și concurența loială și să garanteze că principiul „aceleași servicii, aceleași riscuri, aceleași reguli, aceeași supraveghere” se aplică tuturor companiilor, indiferent de sectorul sau de localizarea acestora; subliniază că prin FinTech trebui să se înțeleagă servicii furnizate sau care sunt posibile prin intermediul noilor tehnologii, care afectează întregul sector financiar în toate componentele sale, de la sectorul bancar la cel al asigurărilor, al fondurilor de pensii, al consilierii în materie de investiții, al serviciilor de plată și al infrastructurilor de piață;

33.  îndeamnă Comisia să creeze un mediu propice pentru soluții inovatoare; observă că întreprinderile inovatoare de tipul FinTech asigură concurența necesară pentru crearea unei piețe eficace a serviciilor financiare cu amănuntul;

34.  subliniază faptul că diferite instituții financiare noi care activează sub numele de FinTech au aceleași responsabilități față de consumatori și în ceea ce privește stabilitatea financiară ca alte instituții și servicii tradiționale corespondente;

Acțiunea 11 – Verificarea digitală a identității

35.  subliniază potențialul semnăturii electronice și al identificării electronice pentru înlesnirea tranzacțiilor și invită Comisia să valorifice realizările obținute prin în urma adoptării Regulamentului eIDAS; subliniază necesitatea de a lua în considerare persoanele care nu pot sau nu doresc să utilizeze semnătura electronică sau identificarea electronică; promovează interoperabilitatea identificării electronice transfrontaliere în sectorul serviciilor financiare și cere asigurarea unor condiții de concurență echitabilă între statele membre (și eventual în țările SEE și în Elveția); solicită, în plus, Comisiei să evalueze urgent barierele normative actuale care stau în calea dezvoltării tehnicilor de identificare electronică și subliniază că orice inițiativă ar trebui să fie neutră din punct de vedere tehnologic;

36.  reiterează necesitatea identificării și eliminării de către Comisie a obstacolelor normative care îngreunează accesul paneuropean la servicii financiare prin semnătură electronică, facilitând astfel operațiunile digitale online la nivel transfrontalier pe întreg teritoriul UE, fără a afecta nivelul de securitate al sistemelor existente sau capacitatea acestora de a respecta cerințele celei de-a patra Directive privind combaterea spălării banilor;

Acțiunea 12 – Vânzarea online de servicii financiare

37.  subliniază necesitatea de a adapta cadrul legislativ actual al UE privind lumea digitală pentru a contracara riscurile în materie de protecție a consumatorilor legate de vânzarea online la distanță, creându-se astfel noi oportunități de afaceri pentru întreprinderile nou-înființate și FinTech din UE; atrage atenția asupra riscurilor pentru consumatori asociate cu jocurile de noroc online care sunt prezentate drept produse financiare, mai exact opțiunile binare; susține că este necesară o supraveghere europeană strictă și armonizată pentru a proteja consumatorii și a evita lacunele normative; subliniază că standardele europene de protecție a consumatorilor se aplică indiferent dacă vânzarea are loc prin canale de distribuție tradiționale sau moderne;

38.  subliniază importanța securității informatice și regretă faptul că, în planul său de acțiune, Comisia nu abordează problemele legate de securitatea informatică; prin urmare, invită Comisia să facă acest lucru ca parte a activității grupului său operativ;

39.  subliniază necesitatea de a menține serviciile furnizate de marile bănci, care oferă un serviciu public esențial și care aduc beneficii în special IMM-urilor, persoanelor în vârstă și consumatorilor vulnerabili, care sunt mai puțin înclinați să utilizeze servicii bancare electronice și care preferă interacțiunea directă; recunoaște că închiderea de sucursale degradează infrastructura financiară la nivel local și poate fi extrem de dăunătoare pentru comunități;

40.  constată că folosirea sporită a datelor referitoare la clienți sau a volumelor mari de date de către instituțiile financiare le-ar putea aduce consumatorilor anumite beneficii, cum ar fi dezvoltarea unor oferte mai adaptate, segmentate și mai ieftine, bazate pe repartizarea mai eficientă a riscurilor și a capitalului; este preocupat, pe de altă parte, de apariția unei politici tarifare dinamice și de capacitatea acesteia de a dezavantaja consumatorii în ceea ce privește comparabilitatea ofertelor și, prin urmare, eficacitatea concurenței și punerea în comun și mutualizarea riscurilor în sectorul creditării și al asigurărilor;

o
o   o

41.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 133, 22.5.2008, p. 66.
(2) JO L 263, 7.10.2009, p. 11.
(3) JO L 266, 9.10.2009, p. 11.
(4) JO L 60, 28.2.2014, p. 34.
(5) JO L 173, 12.6.2014, p. 349.
(6) JO L 257, 28.8.2014, p. 73.
(7) JO L 257, 28.8.2014, p. 214.
(8) JO L 123, 19.5.2015, p. 1.
(9) JO L 337, 23.12.2015, p. 35.
(10) JO L 26, 2.2.2016, p. 19.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0434.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2017)0211.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2017)0027.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate