Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2017/2083(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0334/2017

Texte depuse :

A8-0334/2017

Dezbateri :

PV 14/11/2017 - 16
CRE 14/11/2017 - 16

Voturi :

PV 16/11/2017 - 7.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0448

Texte adoptate
PDF 458kWORD 64k
Joi, 16 noiembrie 2017 - Strasbourg Ediţie definitivă
Strategia UE-Africa: stimularea dezvoltării
P8_TA(2017)0448A8-0334/2017

Rezoluţia Parlamentului European din 16 noiembrie 2017 referitoare la strategia UE-Africa: stimularea dezvoltării (2017/2083(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere „Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene intitulată „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică”, prezentată Consiliului European în cadrul reuniunii sale din 28 și 29 iunie 2016,

–  având în vedere Declarația comună din 7 iunie 2017 a Parlamentului, a Consiliului și reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în Consiliu, și a Comisiei referitoare la noul Consens european privind dezvoltarea, „Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru”,

–  având în vedere summitul Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă și documentul final adoptat de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare sustenabilă” și cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD),

–  având în vedere principiile privind investițiile responsabile în agricultură și în sistemele alimentare elaborate în cadrul Comitetului pentru securitatea alimentară mondială (CFS-RAI), pentru a contribui la realizarea ODD unu și doi,

–  având în vedere programul de acțiune de la Addis Abeba din 2015 privind finanțarea dezvoltării,

–  având în vedere Acordul de la Paris privind schimbările climatice din 2015,

–  având în vedere Summitul african pentru acțiune care a avut loc la 16 noiembrie 2016 și care a consacrat dimensiunea africană a COP 22,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 februarie 2016 privind planul de acțiune al UE în materie de combatere a traficului cu specii sălbatice de faună și floră (COM(2016)0087),

–  având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 („Acordul de la Cotonou”)(1) și revizuirile sale din 2005 și 2010,

–  având în vedere Strategia comună Africa-UE, adoptată de șefii de stat și de guvern din Africa și din Europa la summitul de la Lisabona din 9 decembrie 2007, precum și cele două planuri de acțiune adoptate la Accra în octombrie 2007 (pentru perioada 2008-2010) și la Tripoli în noiembrie 2010 (pentru perioada 2011-2013),

–  având în vedere concluziile celui de al patrulea summit UE-Africa, organizat la Bruxelles la 2 și 3 aprilie 2014, foaia de parcurs pentru formatul reuniunilor (formatul de la Cairo) și domeniile de cooperare între cele două continente în perioada 2014-2017, precum și declarația UE-Africa privind migrația și mobilitatea,

–  având în vedere Agenda 2063 a Uniunii Africane (UA), adoptată în mai 2014,

–  având în vedere Raportul privind propunerile de recomandări referitoare la reforma instituțională a Uniunii Africane pregătit de Excelența Sa dl Paul Kagamé și intitulat „Necesitatea consolidării Uniunii noastre”,

–  având în vedere declarația celui de al treilea Forum intercontinental al societății civile, organizat la Tunis în perioada 11-13 iulie 2017, în care se solicită consolidarea participării organizațiilor societății civile și plasarea persoanelor care fac parte din societatea civilă în centrul strategiei UE-Africa,

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 7 iunie 2017, intitulată „O abordare strategică a rezilienței în cadrul acțiunii externe a UE” (JOIN(2017)0021),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 septembrie 2017 de instituire a Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD), a garanției FEDD și a Fondului de garantare FEDD(2),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 5 iulie 2016, de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 230/2014 de instituire a unui instrument care contribuie la stabilitate și pace (COM(2016)0447),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 22 noiembrie 2016, intitulată „Un parteneriat reînnoit cu țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific” (JOIN(2016)0052),

–  având în vedere mai multe comunicări ale Comisiei Europene privind relațiile dintre UE și Africa, în special cea din 27 iunie 2007 intitulată „De la Cairo la Lisabona – Parteneriatul Strategic UE-Africa” (COM(2007)0357), cea din 17 octombrie 2008, intitulată „La un an după Lisabona: parteneriatul Africa-UE în practică” (COM(2008)0617) și cea din 10 noiembrie 2010 privind consolidarea relațiilor UE-Africa 1,5 miliarde de locuitori, 80 de țări, două continente, un viitor (COM(2010)0634),

–  având în vedere comunicarea comună din 4 mai 2017 a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Un nou impuls dat parteneriatului Africa-UE” și concluziile Consiliului din 19 iunie 2017,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la relațiile dintre UE și Africa și țările ACP și, în special, Rezoluția din 4 octombrie 2016 referitoare la viitorul relațiilor ACP-UE după 2020(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la Fondul fiduciar al UE pentru Africa: implicațiile în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare și ajutorul umanitar(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la raportul UE pentru 2015 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare(6),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare, avizul Comisiei pentru afaceri externe, avizul Comisiei pentru comerț internațional și cel al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0334/2017),

A.  întrucât legăturile pe care Uniunea Europeană le are cu țările africane sunt istorice, iar destinele lor sunt strâns legate între ele; întrucât UE este principalul partener al Africii în domeniile economic și comercial, precum și în domeniul dezvoltării, ajutorului umanitar și securității;

B.  întrucât este necesar să se confere parteneriatului dintre Africa și UE o nouă viziune care să reflecte evoluția situațiilor politice, economice, în materie de mediu și sociale ale ambelor continente, întrucât este necesar să ne adaptăm noilor protagoniști de pe scena internațională – inclusiv Chinei – și să ne îndreptăm către un parteneriat modernizat și mai politic, punând accentul pe apărarea intereselor noastre comune esențiale;

C.  întrucât relațiile dintre UE și Africa trebuie să se bazeze pe principiile interesului și înțelegerii reciproce, precum și pe împărtășirea valorilor comune în contextul unui parteneriat reciproc;

D.  întrucât relațiile dintre UE și continentul african se bazează pe diverse instrumente juridice și pe diferite strategii politice și întrucât trebuie întărite sinergiile și coerența dintre ele pentru a face parteneriatul mai eficient și mai sustenabil;

E.  întrucât Acordul de la Cotonou cu UE, la care sunt părți 79 de state ACP, printre care 48 de state din Africa Subsahariană, reglementează principalul parteneriat între UE și Africa; întrucât UE a stabilit, de asemenea, relații cu țări africane care nu sunt părți la Acordul de la Cotonou; întrucât parteneriatul UE-ACP a fost încheiat într-o perioadă în care țările ACP nu își formaseră încă actualele structuri de cooperare regională sau continentală; întrucât, în contextul emergenței Uniunii Africane (UA) în 2003 și al Strategiei comune UE-Africa din 2007, este esențial să se raționalizeze diferitele cadre de politici între UE și Africa; întrucât obiectivul de a „trata Africa ca un tot unitar” este enunțat în mod clar în preambulul Strategiei comune UE-Africa;

F.  întrucât UE întreține cu țările africane un dialog politic și instituțional aprofundat prin intermediul reuniunilor la nivel înalt UE-Africa, al organizației interguvernamentale „Uniunea pentru Mediterana” (UpM) și al organismelor de cooperare ACP-UE, inclusiv la nivel parlamentar prin intermediul Adunării Parlamentare Paritare ACP/UE, al Delegației UE la Adunarea Parlamentară a Uniunii pentru Mediterana, precum și al Parlamentului Panafrican;

G.  întrucât cel de al 11-lea Fond european de dezvoltare (FED) este dotat cu un buget de 30,5 miliarde EUR, dintre care 900 de milioane EUR sunt alocate Instrumentului financiar pentru pace în Africa, iar 1,4 miliarde EUR din rezerva FED vor fi folosite pentru Fondul fiduciar al UE pentru Africa; întrucât peste 5 miliarde EUR au fost direcționate către nevoile țărilor africane în cadrul Instrumentului european de vecinătate (IEV), iar 845 de milioane EUR sunt alocate Programului panafrican în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) în scopul punerii în aplicare a Strategiei comune Africa-UE;

H.  întrucât viitoarea reuniune la nivel înalt UA-UE, care va avea loc la Abidjan în 29-30 noiembrie 2017 pe tema „Investiții în tineret”, reprezintă o oportunitate de a crea, a sprijini și a dezvolta condițiile economice de egalitate veritabilă între partenerii care își doresc să apere interese comune esențiale;

I.  întrucât noua Strategie comună Africa-UE va trebui să se înscrie în viitorul acord post-Cotonou;

J.  întrucât UE este un partener istoric pentru securitatea continentului african și un garant important al acesteia, fapt ce constituie o temă de cea mai mare importanță; întrucât securitatea și creșterea durabilă a continentului european depind în mod strâns și nemijlocit de stabilitatea și de dezvoltarea continentului african și viceversa;

K.  întrucât acordarea unui sprijin constant punerii în aplicare corecte a arhitecturii africane pentru pace și securitate și angajamentul UE, al Uniunii Africane și ai altor actori internaționali din Africa sunt esențiale pentru dezvoltarea și stabilitatea continentului european;

L.  întrucât migrația ocupă un loc proeminent în cadrul strategiei globale a UE privind politica externă și de securitate și constituie un subiect prioritar în relațiile externe ale UE, inclusiv relațiile sale cu Africa; întrucât Africa și Europa au un interes comun și o responsabilitate partajată în ceea ce privește migrația și mobilitatea, inclusiv în combaterea traficului de ființe umane și a introducerii ilegale de migranți, și întrucât gestionarea migrației necesită soluții globale bazate pe solidaritate, partajarea responsabilității, respectarea drepturilor migranților și a dreptului internațional, precum și utilizarea eficace a instrumentelor de cooperare pentru dezvoltare;

M.  întrucât peste 218 milioane de oameni trăiesc într-o sărăcie extremă în Africa; întrucât proporția persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă în Africa Subsahariană a scăzut de la 56 % în 1990 la 43 % în 2012; întrucât 33 dintre cele 47 de țări cel mai puțin dezvoltate se află pe continentul african, ceea ce face din parteneriatul UE-Africa un instrument indispensabil pentru punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și a obiectivelor de dezvoltare durabilă, în special în ceea ce privește eradicarea sărăciei;

N.  întrucât, în Africa, necesitățile în materie de infrastructură sunt estimate la 75 de miliarde EUR pe an, valoarea pieței de consum este preconizată să ajungă la 1 000 de miliarde USD în 2020, investițiile străine directe (ISD) sunt în creștere constantă și ar putea atinge 144 de miliarde USD în 2020, iar în prezent populația este de un miliard de locuitori;

O.  întrucât exporturile africane sunt încă dominate de produse neprelucrate și întrucât acordarea de preferințe comerciale a absorbit o mare parte a acestor exporturi; întrucât accesul liber la piață pentru majoritatea produselor africane crește capacitățile țărilor africane și crește competitivitatea și participarea acestora pe piețele mondiale atunci când sunt însoțite, printre altele, de politici care vizează o industrializare și o productivitate rurală durabile și pe termen lung ca elemente esențiale pentru dezvoltare;

P.  întrucât tendințele demografice vor trebui să fie luate în considerare, ținând cont de faptul că, până în 2050, conform unor estimări, se preconizează că populația Africii ar putea ajunge la 2,5 miliarde de persoane, majoritatea tineri, în timp ce se preconizează că populația Europei va fi semnificativ mai îmbătrânită; întrucât este, prin urmare, fundamental să se creeze milioane de locuri de muncă și să se acorde ajutor și sprijin pentru capacitarea femeilor și a tinerilor, în special prin educație, accesul la îngrijire medicală și la formare pe continentul african;

Intensificarea dialogului politic dintre UE și Africa: o condiție prealabilă a reînnoirii parteneriatului strategic

1.  ia act de noua comunicare intitulată „Pentru un nou impuls dat Parteneriatului Africa-UE”, care urmărește să dea un nou elan parteneriatului Africa-UE pentru a îl întări și intensifica prin concentrarea acestuia asupra prosperității și stabilității celor două continente, în conformitate cu angajamentele asumate ca parte a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), a noului Consens european privind dezvoltarea, care joacă rolul unui set de orientări pentru politica europeană de dezvoltare, a Strategiei globale pentru politica externă și de securitate comună a Uniunii, precum și a Agendei 2063;

2.  amintește că Africa este un partener strategic de bază pentru UE și consideră că este vital să se intensifice relațiile dintre UE și Africa prin intermediul unui dialog revizuit și mai amplu, care să includă principiile transparenței și ale bunei guvernanțe, cu scopul de a crea o situație reciproc avantajoasă și de a stabili o cooperare echitabilă și sustenabilă, pentru a face față provocărilor comune și a obține beneficii comune, garantând, în același timp, principiul asumării responsabilității și ținând seama de circumstanțele specifice și de nivelul de dezvoltare al fiecărei țări partenere;

3.  invită viitorul parteneriat să se concentreze asupra domeniilor prioritare identificate de către UA și UE, cum ar fi:

   dezvoltarea economică (prin intermediul comerțului, al acordurilor de parteneriat economic, al integrării regionale consolidate, al diversificării economice, al industrializării durabile și al creării de locuri de muncă de calitate);
   buna guvernanță, inclusiv drepturile omului;
   dezvoltarea umană prin intermediul serviciilor publice care să satisfacă nevoile de bază, cum ar fi educația, sănătatea, accesul la apă și la instalații sanitare, egalitatea de gen, știință, tehnologie și inovare,
   securitatea și lupta împotriva terorismului;
   migrația și mobilitatea;
   mediul (inclusiv schimbările climatice).

4.  reamintește că sprijinul bugetar reprezintă cea mai bună modalitate de a asigura asumarea responsabilității, conferind guvernelor mijloacele pentru a decide cu privire la nevoile și prioritățile lor; reamintește că sprijinul bugetar general sau sectorial permite susținerea politicilor de dezvoltare și asigurarea unei capacități de absorbție maxime;

5.  salută faptul că cea de a cincea reuniune la nivel înalt UA-Africa care va avea loc în noiembrie 2017 în Côte d’Ivoire va avea ca tematică centrală tineretul, ținând cont de importanța acestuia pentru viitorul celor două continente;

6.  reamintește importanța și eficacitatea cooperării ACP-UE și rezultatele obținute în materie de dezvoltare; insistă pentru menținerea acestui cadru obligatoriu din punct de vedere juridic și după 2020; insistă asupra necesității de a intensifica această cooperare, dezvoltând, în același timp, dimensiunea sa regională, inclusiv prin creșterea cooperării cu Uniunea Africană, cu comunitățile economice regionale și cu alte organizații regionale; solicită o abordare mai strategică, mai pragmatică, mai cuprinzătoare și mai structurată a dialogului politic în cadrul negocierilor acordului post-Cotonou;

7.  solicită să se consolideze dimensiunea parlamentară a ACP-UE; subliniază că Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE rămâne un forum privilegiat și joacă un rol principal în consolidarea democrației, a statului de drept și a respectării drepturilor omului;

8.  subliniază faptul că revizuirea politicii europene de vecinătate (PEV) oferă posibilitatea de a coordona mai bine politica de vecinătate și politicile destinate celorlalte state din Africa prin crearea unor cadre de cooperare extinse destinate problemelor regionale precum securitatea, energia și chiar migrația;

9.  reafirmă necesitatea de a avea, în cadrul parteneriatului comun UE-Africa, o abordare coordonată între statele membre ale UE, precum și între UE și statele sale membre, astfel cum prevede articolul 210 din TFUE; reamintește și că, pentru îndeplinirea ODD, este necesar ca, în politicile și inițiativele europene și în cele africane, în egală măsură, să se respecte principiul UE al coerenței politicilor în favoarea dezvoltării;

10.  solicită ca principiile coerenței politicilor în favoarea dezvoltării să fie încorporate în relația comercială a UE cu Africa, fapt ce presupune includerea de clauze executorii referitoare la comerț și dezvoltare durabilă în toate acordurile comerciale încheiate de UE cu țări africane, în conformitate cu angajamentul asumat de Comisie în strategia „Comerț pentru toți”;

11.  reiterează faptul că este important ca statele membre să își îndeplinească angajamentul de a direcționa 0,7 % din PIB-ul lor asistenței oficiale pentru dezvoltare, cu scopul de a întări cooperarea cu Africa;

12.  împărtășește dorința demonstrată de a intensifica coalițiile dintre UE și Africa în chestiuni legate de guvernanța globală; insistă, în această privință, asupra nevoii de a consolida dialogul cu UA și cu privire la importanța asigurării autonomiei sale financiare în conformitate cu decizia de la Kigali privind finanțarea prin reducerea dependenței sale de finanțarea externă; ia act de propunerile prezentate în raportul semnat de Excelența Sa dl Paul Kagamé, care urmăresc întărirea UA pentru a da un impuls procesului de integrare politică a Africii;

13.  subliniază rolul jucat de societatea civilă – inclusiv organizații neguvernamentale (ONG-uri), organizații religioase, organizații de tineret și organizații pentru drepturile femeilor, sectorul privat, sindicate, adunări parlamentare, autorități locale și diaspora, fiecare dintre acestea având caracteristici proprii specifice – în consolidarea dialogului politic dintre UE și Africa, pentru a asigura un parteneriat axat pe persoane;

14.  subliniază că este nevoie să se mărească gradul de implicare a societății civile în parteneriatul Africa-UE, prin promovarea întăririi capacităților acestuia, mai ales prin intermediul transferului de cunoștințe de specialitate, și prin asigurarea participării acestuia la elaborarea și punerea în aplicare a reformelor și a politicilor pertinente; consideră că implicarea organizațiilor societății civile este esențială pentru răspunderea publică; sprijină diferitele platforme create pentru a face din societatea civilă un actor-cheie al parteneriatului, în special Forumul anual comun (FAC), care are ca obiectiv punerea în aplicare a foii de parcurs UE-Africa; regretă însă că FAC nu a fost convocat niciodată și solicită UE și UA să pună la dispoziție de îndată mijloacele financiare și politice necesare pentru a asigura participarea semnificativă a tuturor părților interesate la parteneriat, inclusiv în cadrul celei de a cincea reuniuni la nivel înalt UA-UE;

Construirea unor state și a unor societăți mai reziliente pentru toți și în special pentru tineret, în vederea îndeplinirii obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD)

15.  consideră că este necesar ca reziliența, în cele cinci dimensiuni ale sale, să devină o componentă majoră a noii strategii UE-Africa;

Reziliența politică

16.  subliniază necesitatea de a întări buna guvernare, democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului, dar și lupta împotriva corupției pe ambele continente, în măsura în care acestea sunt elemente indispensabile dezvoltării durabile;

17.  solicită, astfel, să se desfășoare un dialog deschis și integrator, bazat pe respectul reciproc, care să transforme aceste valori și principii într-o componentă fundamentală a cooperării, în special prin extinderea condițiilor pentru acordarea ajutorului pentru dezvoltare la respectarea cu strictețe a acestora;

18.  subliniază că abordarea mai fermă a problemelor de guvernanță care există în Africa este de o importanță capitală pentru crearea unor societăți mai echitabile, mai stabile și mai sigure; subliniază nevoia de a susține și promova drepturile omului și guvernanța pe baza instrumentelor juridice, a legislației, principiilor și mecanismelor internaționale existente, inclusiv a celor ale organismelor de guvernare regionale africane precum Carta africană a drepturilor omului și popoarelor și protocoalele la aceasta, Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța, Comisia africană pentru drepturile omului și ale popoarelor și Curtea Africană a Drepturilor Omului și Popoarelor, pentru a întări asumarea responsabilității;

19.  reamintește importanța rolului Curții Penale Internaționale în combaterea impunității și în susținerea valorilor păcii, securității, egalității, echității, justiției și despăgubirii pe care le promovează aceasta; invită Uniunea Europeană și statele africane să continue să sprijine Statutul de la Roma și Curtea Penală Internațională; îndeamnă toate părțile semnatare ale Statutului de la Roma să îl ratifice cât mai curând posibil;

20.  sprijină organizarea unei conferințe comune la nivel înalt UA-UE privind procesele electorale, democrația și guvernanță în Africa și Europa și solicită ca Parlamentul European, Parlamentul Panafrican, Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE și Adunarea Parlamentară a Uniunii pentru Mediterana să fie pe deplin implicate în aceasta; solicită consolidarea legăturilor dintre diferitele adunări pentru a favoriza sinergiile și coerența acțiunilor întreprinse;

Reziliența în materie de securitate

21.  reamintește că între securitate și dezvoltare există legături strânse; subliniază necesitatea de a integra mai bine preocupările în materie de securitate și obiectivele de dezvoltare pentru a aborda problemele specifice ale statelor fragile și pentru a construi state și societăți mai rezistente; observă că acest lucru ar trebui să se realizeze prin intermediul unor instrumente specifice și prin finanțare suplimentară;

22.  solicită o mai strânsă cooperare în domeniul securității și justiției referitoare la cadrul juridic internațional între UE și Africa, pentru a permite abordarea globală a problemelor și pentru a combate mai bine criminalitatea organizată, traficul de persoane și introducerea ilegală de migranți, mai ales de copii, precum și terorismul; consideră că activitățile întreprinse de către UE ar trebui să fie în sinergie cu strategiile adoptate de țările africane, în special cele legate de pace și securitate care sunt menționate în Agenda 2063;

23.  subliniază că este nevoie de cooperare în domeniul securității între UE, UA, organizațiile regionale și alți actori politici din Africa, pentru a crește capacitățile țărilor în curs de dezvoltare, a le reforma sectoarele de securitate, a sprijini activitățile de dezarmare, demobilizare și reintegrare (DDR) a foștilor combatanți;

24.  consideră că terorismul reprezintă o amenințare la nivel mondial la adresa păcii și stabilității pe plan regional, a dezvoltării durabile și a securității interne, care trebuie abordată în cadrul unui efort coordonat de către guvernele naționale, organizațiile regionale și internaționale și agențiile Uniunii; solicită o cooperare consolidată în cadrul strategiei UE-Africa care să urmărească prevenirea impunității, promovarea statului de drept și extinderea capacităților polițienești și judiciare în scopul de a facilita schimbul de informații și de bune practici, precum și pentru a preveni și combate finanțarea terorismului și pentru urmărirea penală a acesteia; consideră că strategia de combatere a terorismului ar trebui să includă și măsuri de promovare a dialogului între religii și de prevenire a radicalizării care duce la extremism violent în Africa și în Europa, în special în rândul tinerilor;

25.  reiterează importanța diferitelor misiuni și operațiuni ale UE în Africa; salută înființarea forței comune Grupul celor cinci țări din Sahel; solicită întărirea acțiunilor UE pentru pace și securitate în colaborare cu partenerii africani și internaționali și sprijinirea operaționalizării depline a Arhitecturii africane pentru pace și securitate (APSA); invită UE să facă o primă contribuție la Fondul pentru pace al UA pentru activități în cadrul componentei „mediere și diplomație”;

Reziliența în materie de mediu

26.  reamintește că Africa este deosebit de vulnerabilă la efectele schimbărilor climatice; consideră că este esențial ca UE să conceapă o abordare strategică în față de construirea rezilienței la schimbările climatice și să sprijine țările africane, în special țările cel mai puțin dezvoltate, în eforturile lor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de adaptare; subliniază importanța schimbărilor climatice ca factor de multiplicare a riscurilor de conflict, secetă, foamete și migrație, astfel cum a demonstrat recenta apariție a foametei în Sudanul de Sud, Nigeria și Somalia; reamintește, în acest context, că este esențial să se promoveze și să se respecte angajamentul luat în 2015, la Paris, de a aloca 100 miliarde USD pe an, până în 2020, țărilor în curs de dezvoltare; solicită să se utilizeze noi forme de colaborare UE-Africa pentru a reduce obstacolele legate de finanțare și de transferul de tehnologie;

27.  subliniază că Africa are un mediu natural bogat și divers; solicită ca protecția biodiversității să fie plasată în centrul agendei politice UA-UE; solicită ca strategia UE-Africa să funcționeze împreună cu prioritățile Planului de acțiune al UE împotriva traficului cu specii sălbatice și să protejeze patrimoniul natural și, în special, parcurile naturale;

28.  încurajează investiții mai mari în domeniile energiilor regenerabile și economiei circulare, pentru a stimula și mai mult acțiunile care contribuie la respectarea mediului și creează locuri de muncă; reamintește că asigurarea accesului tuturor la o energie accesibilă ca preț, fiabilă, durabilă și modernă este vitală pentru satisfacerea nevoilor umane de bază și este esențială pentru practic toate tipurile de activitate economică și un motor esențial al dezvoltării; solicită ca UE să sprijine în continuare Inițiativa privind energia din surse regenerabile pentru Africa (AREI) și salută propunerea Comisiei de a lansa un nou parteneriat în materie de cercetare și inovare UE-Africa privind schimbările climatice și energia durabilă;

29.  invită parteneriatul Africa-UE să se concentreze asupra agriculturii și securității alimentare, într-o perspectivă pe termen lung, și de să promoveze sinergiile dintre securitatea alimentară și măsurile de combatere a schimbărilor climatice; îndeamnă UE, în acest context, să își intensifice asistența acordată agriculturii durabile, agrosilviculturii și practicilor agroecologice care respectă utilizarea tradițională a terenurilor și care asigură accesul la terenuri, apă și semințe din surse deschise; în plus, solicită UE să ajute micii producători/agricultori și păstori să obțină securitate alimentară, construind infrastructuri și investind în acestea, în conformitate cu principiile privind investițiile responsabile în agricultură și în sistemele alimentare ale Comitetului pentru securitatea alimentară mondială, precum și să sprijine înființarea de cooperative; scoate în evidență, de asemenea, capacitățile și experiența în materie de agricultură durabilă dobândite de organizațiile societății civile nivelul comunităților;

30.  salută inițiativele UE care solicită o mai bună gestionare și o mai mare transparență în comerțul cu resurse naturale; consideră că gestionarea durabilă a resurselor naturale și comerțul cu acestea, cum ar fi minereurile, lemnul și fauna sălbatică, ar permite țărilor bogate în resurse și populațiile acestora să beneficieze în continuare de aceasta; reamintește necesitatea întemeiată pe legislația UE privind minereurile provenite din zonele de conflict de a introduce măsuri de însoțire încadrate într-o abordare integrată care să încurajeze aplicarea standardelor internaționale în materie de obligație de diligență, astfel cum sunt definite în ghidul OCDE, solicită elaborarea unei carte comune UE-Africa privind gestionarea durabilă a resurselor naturale;

Reziliența economică

31.  consideră că un mediu normativ și instituțional stabil și o economie sănătoasă sunt elemente esențiale pentru a avea competitivitate, investiții, crearea de locuri de muncă, un nivel de trai mai bun și o creștere sustenabilă; subliniază, în acest context, necesitatea de a crește accesibilitatea online a informațiilor juridice în materie de drept comercial; reamintește că, în lipsa unui stat imparțial, creșterea economică nu garantează sistematic dezvoltarea socială sau progresul social și insistă asupra necesității de a asigura redistribuirea bogăției, prestarea de servicii către cetățeni și de a îmbunătăți egalitatea de șanse;

32.  solicită o cooperare sporită între sectoarele private europene și africane și concentrarea pe investiții, în special prin intermediul parteneriatelor public-privat, pe baza unui cod etic strict și a respectării principiilor responsabilității sociale; în sectoare-cheie precum:

   energia durabilă, inclusiv accesul la energie electrică pentru toți;
   infrastructura de bază, în special în sectorul transporturilor, inclusiv transportul maritim;
   utilizarea durabilă a resurselor naturale;
   agricultura durabilă;
   economia albastră, inclusiv industria maritimă;
   cercetarea, știința, tehnologia și inovarea, atât pe teme de interes comun, cât și pe teme care privesc în mod deosebit unul dintre continente, cum ar fi bolile asociate sărăciei și bolile neglijate;
   digitizarea ca factor de bază pentru a asigura dezvoltarea economiei africane, dar și pentru a crea legături între popoare;

33.  subliniază că integrarea regională este un motor al dezvoltării economice și o necesitate într-o lume globalizată; solicită sprijinirea cooperării sud-sud, care reflectă realitatea transformării treptate a continentului african; sprijină crearea unei zone continentale de liber schimb în Africa, precum și obiectivul de a crește volumul schimburilor comerciale intraafricane cu până la 50 % până în 2050; reamintește, de asemenea, perspectivele de dezvoltare oferite de acordurile de parteneriat economic (APE) și de acordurile comerciale încheiate între UE și țările africane, care permit promovarea dezvoltării durabile, a drepturilor omului și a comerțului echitabil și etic; subliniază, de asemenea, necesitatea de a prevedea reguli de origine favorabile dezvoltării, clauze de salvgardare eficace, programe de liberalizare asimetrice, măsuri de protecție pentru industriile incipiente, precum și simplificarea și transparența procedurilor vamale; reamintește că acordurile de parteneriat economic au drept obiectiv să ajute țările ACP să își extindă piețele, să încurajeze schimburile comerciale cu mărfuri și să stimuleze investițiile și că acestea prevăd o deschidere lentă, treptată și asimetrică a comerțului cu mărfuri între UE și țările ACP;

34.  solicită transparență în acordurile comerciale și implicarea deplină a tuturor părților interesate pertinente, inclusiv a societății civile din țările în cauză, prin consultări oficiale, în viitoarele negocieri și în punerea în aplicare a acordurilor aflate în prezent în negociere;

35.  solicită UE și statelor sale membre să își coordoneze mai bine ajutorul pentru programele comerciale și să stimuleze în continuare sinergiile cu politicile lor de investiții în Africa; în plus, solicită o mărire a angajamentului lor financiar față de inițiativele privind ajutorul pentru comerț, asistența tehnică și întărirea capacităților, care sunt esențiale pentru țările africane, în special pentru țările cel mai puțin dezvoltate

36.  consideră că sectorul privat, de la microîntreprinderi la întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), cooperative și întreprinderi multinaționale, joacă un rol hotărâtor în crearea de locuri de muncă și în procesul de dezvoltare și că contribuie la finanțarea acestuia; subliniază rolul specific al IMM-urilor și al exploatațiilor de mici dimensiuni și solicită sprijinirea inițiativelor individuale; salută, în această privință, înființarea Fondului european pentru dezvoltare durabilă ar trebui să își propună sprijinirea sectorului privat în țările africane, în special a întreprinderilor și IMM-urilor locale din țările fragile, și, prin urmare, promovarea investițiilor și crearea de locuri de muncă durabile, mai ales pentru femei și tineri;

37.  reamintește obligațiile care îi revin sectorului privat în cadrul Organizației Națiunilor Unite și al Orientărilor OCDE și își reiterează apelul către statele membre ale UE și UA de a participa în mod constructiv la Grupul de lucru interguvernamental al ONU privind corporațiile transnaționale și alte întreprinderi în ceea ce privește drepturile omului, pentru a contribui la instituirea unui tratat internațional cu caracter obligatoriu, pe baza Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, pe tema modului în care corporațiile respectă obligațiile în materie de drepturi ale omului și de standarde sociale și de mediu;

38.  subliniază necesitatea de a crea locuri de muncă decente și de a le lega de investiții, iar cele două măsuri ar trebui puse în practică în cadrul parteneriatului Africa-UE; în această privință, solicită să se respecte standardele OIM; subliniază importanța interacțiunii dintre actorii sociali, economici și instituționali și solicită să se consolideze rolul partenerilor sociali prin creșterea eficacității dialogului social la toate nivelurile aplicabile, ceea ce este de natură să conducă la negocieri colective;

39.  regretă faptul că aproximativ 50 de miliarde USD părăsesc Africa în fiecare an sub formă de fluxuri financiare ilicite, o sumă care depășește totalul anual al asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) și subminează eforturile în vederea mobilizării veniturilor naționale; solicită, așadar, ambelor părți să:

   să creeze instrumente eficace de combatere a evaziunii fiscale, a fraudelor fiscale și a corupției, care să prevadă transparență publică cu privire la beneficiarii finali reali ai entităților juridice, ai fondurilor fiduciare și ai altor aranjamente similare;
   să promoveze Principiile pentru investiții responsabile susținute de ONU;
   să sprijine inițiativele de creștere a eficienței și transparenței sistemelor de gestiune a finanțelor publice;

40.  solicită, în plus punerea în aplicare efectivă a Principiilor directoare ale ONU privind datoria și drepturile omului și a Principiilor Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) privind promovarea unor activități responsabile de acordare și contractare de împrumuturi; salută eforturile depuse de ONU în direcția creării unui mecanism internațional de reeșalonare a datoriei suverane;

41.  solicită să se intensifice incluziunea financiară în Africa, inclusiv cea a femeilor, prin crearea unor servicii bancare electronice menite să combată polarizarea societății africane; reamintește că fondurile transmise totalizează o sumă mai mare decât AOD și pot contribui în mod semnificativ la realizarea Agendei 2030; invită deci UE să sprijine în continuare eforturile UA vizând îmbunătățirea mecanismelor de transmitere a banilor;

Reziliența socială

42.  recunoaște importanța dinamicii demografice a Africii, ceea ce necesită o viziune strategică pe termen lung pentru dezvoltarea unor societăți sustenabile, favorabile incluziunii și participative; subliniază, de asemenea, că este necesar să se asigure nediscriminarea grupurilor vulnerabile, inclusiv a persoanelor cu handicap și a popoarelor indigene; recunoaște că creșterea populației în Africa reprezintă atât o provocare pentru economia locală, cât și o oportunitate pentru continent; prin urmare, solicită UE să dea dovadă de angajament în promovarea unor politici publice adecvate și investiții în educație și sănătate, inclusiv în sănătatea sexuală și reproductivă (SSR) și drepturile aferente, pentru a garanta că tinerii dispun de cunoștințele necesare pentru a lua decizii informate în legătură cu SSR, egalitatea de gen și drepturile copiilor, fără de care nu se poate ajunge la reziliența socială, economică și de mediu;

43.  subliniază că rata de urbanizare din Africa este în continuă creștere și generează provocări sociale, economice și legate de mediu; solicită să se reducă această presiune asupra orașelor și să se diminueze problemele legate de urbanizarea necontrolată;

44.  face apel la UE și la UA să consolideze sistemele naționale de educație din Africa, inclusiv capacitatea structurilor administrative ale acestora, investind cel puțin 20 % din bugetele lor naționale în educație și majorând sprijinul acordat de UE Parteneriatului global pentru educație și fondului „Educația nu mai poate să aștepte”;

45.  subliniază, de asemenea, necesitatea de a asigura acces universal, incluziv, echitabil și pe termen lung la educație de calitate la toate nivelurile, începând de la vârsta preșcolară, în special pentru fete și inclusiv în situații de urgență și de criză;

46.  subliniază, de asemenea, necesitatea de a investi în capitalul uman și necesitatea ca tineretul să fie conectat la realitățile la nivel mondial și dotat cu competențe care să satisfacă nevoile pieței forței de muncă, prin consolidarea sistemelor de învățământ și de formare profesională – atât a celor formale, cât și a celor informale –a angajării într-o activitate independentă și a antreprenoriatului;

47.  consideră că este important să se sprijine țările africane în crearea unor sisteme publice de sănătate eficace și în asigurarea unui acces la prețuri rezonabile și universal la serviciile medicale, eliminând barierele cu care se confruntă femeile și alte grupuri vulnerabile, incluziv persoanele cu handicap și persoanele LGBTI;

48.  solicită introducerea unei asigurări universale minime prin înființarea unor sisteme de sănătate naționale orizontale; subliniază necesitatea de a forma un milion suplimentar de cadre medicale calificate, în plus față de ce s-a prevăzut inițial pe baza tendințelor actuale, pentru a îndeplini standardele minime ale OMS până în 2030;

49.  subliniază că bolile infecțioase constituie o amenințare majoră la adresa rezilienței sociale; invită Comisia să intensifice eforturile de cooperare științifică și medicală între cele două continente, cum ar fi Parteneriatul dintre țări europene și țări în curs de dezvoltare privind trialurile clinice (EDCTP 2), și să investească în știință, tehnologie și inovare pentru a reduce povara în continuare imensă a bolilor cauzate și legate de sărăcie și neglijate prin intermediul cooperării sale pentru dezvoltare;

50.  reamintește că este necesar să se investească mai mult în accesul la asistența medicală maternală și la sănătatea sexuală și reproductivă, pentru a reduce mortalitatea ea maternă și infantilă și a combate practicile tradiționale, cum ar fi mutilarea genitală a femeilor și căsătoriile forțate și/sau timpurii;

51.  evidențiază importanța egalității de gen și a emancipării femeilor în cadrul cooperării UE-Africa; subliniază rolul pozitiv al femeilor și participarea acestora la sfera politică și la cea economică, precum și la prevenirea conflictelor și la instaurarea unei păci de durată;

52.  observă că cultura este atât un catalizator al dezvoltării, cât și o componentă importantă a acesteia și că poate facilita incluziunea socială, libertatea de exprimare, construirea identității, emanciparea civilă și prevenirea conflictelor, întărind în același timp creșterea economică; invită, prin urmare, UE și UA să promoveze dialogul politic intercultural și diversitatea culturală și să sprijine strategiile de protejare a culturii și patrimoniului; subliniază că democrația este o valoare universală care se poate aplica în toate culturile; recunoaște, de asemenea, rolul sportului ca sursă și vector al incluziunii sociale și egalității de gen;

Crearea unei strategii pentru mobilitate și migrație care contribuie la dezvoltarea celor două continente

53.  reamintește că migrația și mobilitatea între Europa și Africa au un impact economic, social, ecologic și politic, precum și că această provocare trebuie să fie abordată într-un mod coordonat și global între cele două continente și în cooperare cu țările de origine, de tranzit și de destinație, maximizând sinergiile și recurgând la politicile și instrumentele pertinente ale UE, pe baza solidarității, a partajării responsabilității și a demnității umane; reamintește, în acest context, că este de dorit să se intensifice dialogul Africa-UE înaintea negocierilor aferente celor două pacte mondiale privind migrația și, respectiv, refugiații care urmează să fie elaborate până în 2018 sub egida Organizației Națiunilor Unite, astfel încât să se ajungă, în măsura posibilului, la priorități comune;

54.  reamintește necesitatea de a mări impactul pozitiv al migrației și mobilității, astfel încât aceste fenomene să fie considerate instrumente de dezvoltare reciprocă a ambelor continente; subliniază că acest lucru necesită un răspuns politic elaborat cu atenție, echilibrat, bazat pe date concrete și sustenabil, cu o strategie pe termen lung care să țină seama de perspectivele demografice și de cauzele profunde ale migrației;

55.  recunoaște că conflictele violente, persecuțiile, inegalitatea, încălcările drepturilor omului, slaba guvernanță, corupția, terorismul, regimurile represive, dezastrele naturale, schimbările climatice, șomajul și sărăcia cronică au condus la deplasări ale populației și la o creștere a migrației către Europa în ultimii ani; reamintește, cu toate acestea, că peste 85 % din africanii care își părăsesc țara rămân pe același continent;

56.  sprijină diversele inițiative întreprinse la nivel european pentru a combate cauzele profunde ale migrației neregulamentare: parteneriatele privind migrația, fondurile fiduciare pentru Africa și Fondul european pentru dezvoltare durabilă; solicită ca punerea în aplicare a acestora să fie asigurată și continuată în mod flexibil, eficient, consecvent și transparent, îmbunătățind totodată posibilele sinergii între diferitele instrumente, programe și activități, atât în cadrul acțiunilor interne, cât și externe; subliniază necesitatea unei cooperări intensificate în domeniul gestionării frontierelor;

57.  își reiterează apelul la încurajarea migrației legale, în conformitate cu recomandările din planul de acțiune de la Valletta; subliniază, de asemenea, că ajutorul pentru dezvoltare nu ar trebui să fie condiționat de cooperarea în chestiuni legate de migrație;

58.  invită statele membre să ofere locurile lor de relocare pentru un număr semnificativ de refugiați; solicită, în acest context, instituirea unui cadru european de relocare care să poată fi aplicat cu ușurință de către statele membre; solicită, în plus, Uniunii Europene și statelor sale membre să furnizeze asistență țărilor africane care se confruntă cu deplasări ale refugiaților sau cu situații de criză prelungită și să coopereze cu aceste țări, pentru a le mări capacitatea de azil și a le consolida sistemele de protecție;

59.  îndeamnă statele membre să își crească contribuția financiară la fondurile fiduciare și la alte instrumente menite să faciliteze creșterea durabilă și favorabilă incluziunii și să stimuleze crearea de locuri de muncă, contribuind astfel la combaterea cauzelor profunde ale migrației; solicită consolidarea rolului în materie de control al Parlamentului European, pentru a asigura faptul că noile parteneriate în domeniul migrației și noile instrumente de finanțare sunt compatibile cu temeiul juridic, principiile și angajamentele UE;

60.  invită UE și AU să încurajeze schimburile de studenți, profesori, antreprenori și cercetători dintre cele două continente; salută propunerea Comisiei de a lansa un mecanism pentru tineretul african care să lărgească sfera de aplicare a programului Erasmus+ și un mecanism al UE în domeniul învățământului profesional și tehnic; solicită o dezbatere privind recunoașterea de către UE a certificatelor și a diplomelor eliberate de școlile și universitățile din Africa; observă că asigurarea migrației circulare este esențială pentru dezvoltarea durabilă și pentru prevenirea unui „exod al creierelor” din Africa;

61.  recunoaște rolul special al diasporei, atât în țările-gazdă, cât și în țările de origine, în ceea ce privește transferul unor fonduri substanțiale și ca partener pentru dezvoltare la nivel național și regional; își exprimă dorința ca diaspora să poată juca rolul de sursă de informații personalizate, pentru a răspunde nevoilor reale ale cetățenilor, abordând teme precum pericolele legate de migrația neregulamentară și provocările legate de integrare în țările-gazdă;

o
o   o

62.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei Uniunii Africane, Consiliului ACP, precum și Parlamentului Panafrican și Biroului Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

(1) JO L 317, 15.12.2000, p. 3.
(2) JO L 249, 27.9.2017, p. 1.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0371.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0337.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0246.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0437.

Notă juridică - Politica de confidențialitate