Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2016/2269(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0340/2017

Texte depuse :

A8-0340/2017

Dezbateri :

PV 15/11/2017 - 24
CRE 15/11/2017 - 24

Voturi :

PV 16/11/2017 - 7.10
CRE 16/11/2017 - 7.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0451

Texte adoptate
PDF 473kWORD 70k
Joi, 16 noiembrie 2017 - Strasbourg Ediţie definitivă
Combaterea inegalităților ca mijloc de impulsionare a creării de locuri de muncă și a creșterii economice
P8_TA(2017)0451A8-0340/2017

Rezoluţia Parlamentului European din 16 noiembrie 2017 referitoare la combaterea inegalităților ca mijloc de impulsionare a creării de locuri de muncă și a creșterii economice (2016/2269(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 9,

–  având în vedere Carta Socială Europeană revizuită,

–  având în vedere Buletinul trimestrial al Comisiei din septembrie 2015 intitulat „Ocuparea forței de muncă și situația socială din UE”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2014 intitulată „Bilanțul strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2014)0130),

–  având în vedere publicația Comisiei din 2012 intitulată „Ocuparea forței de muncă și evoluțiile sociale în Europa în 2012”,

–  având în vedere pachetul privind investițiile sociale adoptat de Comisie la 20 februarie 2013, inclusiv recomandarea 2013/112/UE intitulată: „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”;

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2010 intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială“ (COM(2010)0758),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020), precum și Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la UE 2020(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2017 referitoare la necesitatea unei strategii a Uniunii Europene pentru a eradica și a preveni decalajul de pensii dintre bărbați și femei(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană 2014-2015(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale(4),

–  având în vedere recomandarea sa adresată Consiliului din 7 iulie 2016 privind cea de a 71-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 aprilie 2016 referitoare la îndeplinirea obiectivului de combatere a sărăciei în contextul creșterii cheltuielilor curente ale gospodăriilor(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 noiembrie 2015 referitoare la reducerea inegalităților, în special a sărăciei în rândul copiilor(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2014 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la impactul crizei asupra accesului grupurilor vulnerabile la îngrijire(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2013 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii – inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020”(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la sărăcia în rândul femeilor în Uniunea Europeană(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți incluzive în Europa(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană(15),

–  având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral O-000047/2016 – B8-0369/2016 privind rezolvarea problemei inegalităților pentru a stimula în UE o creștere economică sustenabilă și care să ofere tuturor o șansă,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 decembrie 2013 intitulat „Venitul european minim și indicatorii sărăciei”(16),

–  având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 15 iunie 2011 intitulat „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială”(17),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 30 septembrie 2009 intitulat „Muncă și sărăcie: către o abordare globală indispensabilă”(18),

–  având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor din 31 martie 2011 privind Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale(19),

–  având în vedere raportul anual din 10 martie 2015 al Comitetului pentru protecție socială, intitulat „Situația socială în Uniunea Europeană (2014)”(20),

–  având în vedere avizul Comitetului pentru protecție socială din 15 februarie 2011 intitulat „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020”(21),

–  având în vedere raportul Eurofound intitulat „Al treilea sondaj european privind calitatea vieții – Calitatea vieții în Europa: Impactul crizei“,

–  având în vedere raportul Eurofound intitulat „Al treilea sondaj european privind calitatea vieții – Calitatea vieții în Europa: Inegalitățile sociale“,

–  având în vedere raportul Eurofound intitulat „Inegalitățile în materie de venituri și modelele de ocupare a forței de muncă din Europa înainte și după marea recesiune economică”,

–  având în vedere raportul de sinteză Eurofound intitulat „Cel de-al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă”,

–  având în vedere raportul Eurofound intitulat „Mobilitatea socială în UE”,

–  având în vedere raportul Eurofound intitulat „Noi forme de ocupare a forței de muncă”,

–  având în vedere actualizarea tematică a Eurofound pe tema „Pay inequalities experienced by posted workers: Challenges to the “equal treatment” principle”, (Decalajele salariale dintre lucrătorii detașați: provocări față de principiul tratamentului egal), care oferă o imagine de ansamblu detaliată a pozițiilor guvernelor și partenerilor sociali din întreaga Europă în ceea ce privește principiul egalității de remunerare pentru o muncă de valoare egală,

–  având în vedere raportul Eurofound intitulat „Developments in working life in Europe: EurWORK annual review 2016 (Evoluții ale vieții profesionale în Europa: analiza anuală EurWORK 2016), în special capitolul său intitulat „Pay inequalities – Evidence, debate and policies” (Inegalitățile salariale – dovezi, dezbateri și politici),

–  având în vedere raportul Eurofound intitulat „Occupational change and wage inequality: European Jobs Monitor 2017” (Schimbările profesionale și inegalitatea salarială: Monitorul European al Locurilor de Muncă 2017),

–  având în vedere raportul Eurofound intitulat „Women, men and working conditions in Europe” (Condițiile de muncă pentru femei și bărbați în Europa),

–  având în vedere publicația Comisiei intitulată „Previziunile economice europene din primăvara anului 2016”(22),

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU, în special obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 10 „Reducerea inegalităților din interiorul țărilor și dintre țări”,

–  având în vedere raportul ONU intitulat „World Social Situation 2007: The Employment Imperative” (Situația socială la nivel mondial în 2007: imperativul ocupării forței de muncă),

–  având în vedere raportul OCDE din 21 mai 2015 intitulat „In It Together: Why Less Inequality Benefits All” (Împreună: de ce reducerea inegalității este în folosul tuturor),

–  având în vedere raportul OCDE din 19 decembrie 2011 intitulat „Divided We Stand: Why Inequality Keeps Rising” (Rămânem divizați: de ce inegalitățile continuă să crească),

–  având în vedere raportul OCDE din octombrie 2008 intitulat „Growing Unequal? Income Distribution and Poverty in OECD countries“ (O creștere a inegalității?: distribuția veniturilor și sărăcia în țările OCDE),

–  având în vedere nota de lucru a serviciilor FMI din 17 februarie 2014, intitulată „Redistribution, Inequality and Growth” (Redistribuire, inegalitate și creștere)(23),

–  având în vedere nota de lucru a serviciilor FMI din 8 aprilie 2011, intitulată „Inequality and Unsustainable Growth: Two Sides of the Same Coin?“ (Inegalitate și creștere nesustenabilă: două fațete ale aceleiași monede?)(24),

–  având în vedere raportul OIM din 3 iunie 2013, intitulat ‘World of Work Report 2013: Repairing the economic and social fabric” (Raportul privind munca în lume 2013: Repararea structurilor economice și sociale) și capitolul din cadrul acestuia intitulat „Snapshot of the United States“ (O privire de ansamblu asupra Statelor Unite),

–  având în vedere raportul publicat în septembrie 2014 de către University College, Londra, în cadrul proiectului „DRIVERS For Health Equity”, intitulat „Final Scientific Report: Social Inequalities in early childhood health and development: a European-wide systematic review” (Raport științific final: inegalitățile sociale în ceea ce privește sănătatea și dezvoltarea copiilor de vârstă mică: o evaluare sistematică la nivel european)

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, precum și poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0340/2017),

A.  întrucât egalitatea și echitatea sunt o parte integrantă a valorilor europene și reprezintă o piatră de temelie a modelului social european, a UE și a statelor sale membre; întrucât atât statele membre, cât și UE au ca obiectiv promovarea ocupării forței de muncă, care să permită un nivel ridicat și durabil al ocupării forței de muncă și combaterea excluziunii;

B.  întrucât inegalitățile pot submina încrederea socială și eroda sprijinul acordat instituțiilor democratice; întrucât măsurile pentru combaterea inegalităților trebuie întărite în termeni economici, sociali și regionali pentru a se promova o dezvoltare armonioasă pe întreg teritoriul Uniunii;

C.  întrucât inegalitățile se referă atât la diferențele de venit între persoane, cât și la pierderea de către persoane a unor oportunități, ceea ce împiedică îmbunătățirea potențială a aptitudinilor și competențelor acestora și limitează dezvoltarea lor și, prin urmare, contribuția lor potențială la societate;

D.  întrucât cauza principală a scăderii cererii este criza economică și financiară care devastează zona euro de mai bine de un deceniu;

E.  întrucât inegalitățile și șomajul limitează cererea efectivă, împiedică inovarea și pot duce la o fragilitate financiară mai mare; întrucât inegalitățile profunde și în creștere împiedică nu numai progresele în direcția eradicării sărăciei, ci și eforturile de a mări incluziunea socială și coeziunea socială;

F.  întrucât combaterea inegalităților poate constitui o pârghie pentru a stimula crearea de locuri de muncă și creșterea economică și, în același timp, pentru a reduce sărăcia; întrucât, în 2015, 47,5% dintre toți șomerii din UE se confruntau cu un risc de sărăcie(25);

G.  întrucât inegalitatea subminează creșterea și crearea de locuri de muncă de calitate, potrivit instituțiilor internaționale,(26), cum ar fi FMI(27) și OCDE(28), care au declarat, de asemenea, că creșterea tot mai mare și excesivă a inegalităților creează costuri sociale directe, împiedică mobilitatea socială și poate, de asemenea, să împiedice creșterea durabilă, în prezent și în viitor;

H.  întrucât unul dintre cele cinci obiective ale Strategiei Europa 2020 vizează reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială sau afectate de aceste probleme, de la 115,9 milioane în 2008 la nu mai mult de 95,9 milioane până în 2020; întrucât, în 2015, 117,6 milioane de persoane erau expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială, cu 1,7 milioane de persoane mai mult decât în 2008; întrucât, în 2012, 32,2 milioane de persoane cu handicap erau expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială în UE; întrucât, în 2013, 26,5 milioane de copii erau expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială în întreaga UE; întrucât rata populației expuse riscului de sărăcie sau de excluziune rămâne inacceptabil de ridicată, aceasta fiind de 23,7 %, cu valori care sunt, în continuare, foarte ridicate în unele state membre; întrucât, în plus, sărăcia energetică rămâne atât de ridicată încât, pentru cele 11 procente din populația UE care se află în această situație, ea conduce la un cerc vicios de dezavantaje economice(29);

I.  întrucât creșterea inegalităților ca urmare a crizei a afectat mai ales femeile, agravând sărăcia în rândul lor și excluzându-le din ce în ce mai mult de pe piața forței de muncă; întrucât participarea femeilor pe piața forței de muncă ar trebui să crească prin punerea în aplicare eficientă a legislației în vigoare și a celei complementare privind egalitatea între femei și bărbați și îmbunătățirea cadrului de politici actual cu scopul de a consolida echilibrul între viața profesională și cea privată;

J.  întrucât există o corelație pozitivă între consolidarea egalității între femei și bărbați și un nivel mai ridicat de creștere economică, de incluziune, de creare de locuri de muncă și de prosperitate economică; întrucât reducerea inegalităților profesionale constituie un mijloc nu doar de a realiza egalitatea de tratament, ci și de a asigura eficiența și competitivitatea pieței forței de muncă;

K.  întrucât OCDE a subliniat că „reducerea inegalității cu un punct Gini s-ar traduce într-o creștere cumulativă de 0,8 % în următorii cinci ani”(30).

L.  întrucât, conform Eurofound, formele atipice de muncă se referă la relațiile de muncă care nu sunt conforme cu formele standard sau tipice de ocupare a forței de muncă cu normă întreagă, regulate și pe durată nedeterminată, cu un singur angajator pe o perioadă îndelungată; întrucât, potrivit OIM, „formele atipice de încadrare în muncă” reprezintă un termen generic pentru diferite modalități de ocupare a forței de muncă care se abat de la ocuparea standard a forței de muncă, cum ar fi munca temporară, cu fracțiune de normă și intermitentă, munca prin agent de muncă temporară și alte raporturi de muncă multilaterale, precum și raporturile de muncă deghizate și activitățile autonome dependente;

M.  întrucât creșterea inegalităților este asociată cu scăderea mobilității sociale, reducerea capacităților umane și limitarea drepturilor și a libertăților individuale; întrucât raportul Eurofond din 2017 privind mobilitatea socială în UE(31) oferă dovezi cu privire la faptul că mediul social continuă să influențeze șansele de reușită în viață în multe dintre statele membre;

N.  întrucât creșterea economiilor statelor membre depinde de mulți factori; întrucât creșterea inegalității ar putea avea un impact negativ asupra creșterii economice; întrucât FMI a identificat, la scară mondială, o relație invers proporțională între ponderea veniturilor acumulate de 20% din populația cea mai bogată și creșterea economică, în sensul că, dacă cota veniturilor persoanelor din acest segment al populației crește cu 1 punct procentual, creșterea PIB este, în realitate, cu 0,08 puncte procentuale mai scăzută în următorii cinci ani; întrucât, în schimb, o creștere similară în ponderea veniturilor a 20 % din populația cea mai săracă este asociată cu o creștere mai mare de 0,38 de puncte procentuale;

O.  întrucât inegalitatea este un fenomen cu fațete multiple, care nu se limitează la aspecte monetare, ci privește și oportunitățile de care oamenii beneficiază în mod diferit, care depind, de exemplu, de gen, origine etnică, dizabilitate, preferințe sexuale, localizare geografică sau vârstă; întrucât inegalitățile multiple în ceea ce privește accesul la un loc de muncă și la viața profesională creează un risc pentru sănătatea și bunăstarea persoanelor, precum și pentru posibilitățile financiare ale acestora și pot, așadar, conduce la o productivitate scăzută;

P.  întrucât acoperirea inegală în domeniul protecției sociale este analizată în raportul Eurofound intitulat „New Forms of Employment” (Noi forme de ocupare a forței de muncă)(32), care subliniază cele mai problematice din aceste forme de ocupare a forței de muncă din perspectiva protecției sociale, și anume munca ocazională, oferind exemple de acte legislative care exclud în mod expres lucrătorii ocazionali, precum și de alte acte legislative menite să îi integreze, în general, printr-o compensare pe baza unor praguri de venit; întrucât munca pe bază de voucher și partajarea strategică a personalului sunt exemple ale activităților atipice menite să remedieze insuficiența protecției sociale în munca cu fracțiune de normă sau ocazională;

Q.  întrucât societățile cu inegalități mai mari în materie de venituri au rate mai ridicate de violență și de sănătate precară și rezultate mai scăzute la matematică și alfabetizare, o frecvență mai mare a obezității și rate mai mari de încarcerare și de omucideri(33); întrucât societățile mai egalitare suportă mai puține cheltuieli de asigurări sociale ale statului;

R.  întrucât inegalitățile pe parcursul întregului ciclu de viață se reflectă în inegalitățile la bătrânețe, cum ar fi o speranță redusă de viață sănătoasă, sărăcie în rândul persoanelor în vârstă, precum și un decalaj de pensii între femei și bărbați de aproape 40 %; întrucât, pentru a realiza o dezvoltare durabilă pentru toți, sunt necesare strategii europene pentru eradicarea sărăciei;

S.  întrucât securitatea economică reprezintă un factor important pentru împlinirea ființei umane;

T.  întrucât, la 5 octombrie 2015, Consiliul a adoptat concluziile privind „Raportul pe 2015 privind caracterul adecvat al pensiilor: caracterul adecvat al veniturilor prezente și viitoare la o vârstă înaintată în UE”, considerând că „este esențial ca sistemele publice de pensii sau alte sisteme de protecție socială să conțină garanții adecvate pentru femeile și bărbații ale căror oportunități de ocupare a unui loc de muncă nu le permit sau nu le-au permis să acumuleze suficiente drepturi de pensie” și adăugând că „astfel de garanții includ în special pensii minime sau alte provizioane de venituri minime pentru vârstnici”(34);

U.  întrucât finanțarea insuficientă a sistemului public de învățământ este o cauză majoră a viitoarelor disparități sociale și a creșterii inegalităților;

V.  întrucât, între 2005 și 2015, coeficientul Gini pentru UE a crescut de la 30,6 la 31, iar inegalitățile în materie de venituri dintre procentul de 20 % din populația cea mai bogată și cel de 20% din populația cea mai săracă a crescut de la 4,7 la 5,2; întrucât proporția populației expuse riscului de sărăcie monetară este strâns legată de inegalitatea veniturilor și întrucât sărăcia monetară a crescut în mod constant începând din 2005; întrucât, între 2008 și 2014, în mai multe state membre au crescut inegalitățile în ceea ce privește venitul disponibil al gospodăriilor(35);

W.  întrucât discrepanțele existente între statele membre și în interiorul acestora în ceea ce privește creșterea economică duc la dezechilibre economice în cadrul Uniunii; întrucât aceste tendințe economice inegale excesive au generat un șomaj excesiv și zone de sărăcie;

X.  întrucât evoluția globală a inegalităților corespunde unei creșteri constante a inegalităților în țările în curs de dezvoltare începând cu anii 1980, inegalitățile accentuându-se, conform datelor OCDE(36), indiferent de ciclul economic, cu anumite excepții, ceea ce a dus la creșterea coeficientului Gini cu trei puncte de la 0,29 la 0,32 între 1980 și 2013, o creștere de 10 % în ultimele decenii;

Y.  întrucât, deși nivelul de inegalitate poate fi determinat de mai mulți factori, instituțiile și actorii politici sunt responsabili de soluționarea acestora în special la nivel structural; întrucât în UE există un deficit de investiții, iar investițiile publice și private sunt elemente-cheie pentru reducerea inegalității prin stimularea ocupării forței de muncă; întrucât deficiențele structurale trebuie să fie remediate în mod adecvat; întrucât Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) ar trebui să fie actualizat pentru a contribui la soluționarea deficitului de investiții;

Z.  întrucât tendințele în ceea ce privește inegalitățile nu coincid în mod necesar cu tendințele formelor absolute și extreme de sărăcie, precum lipsa de adăpost;

AA.  întrucât acordarea de sprijin adecvat și finanțarea de locuințe permanente și durabile sunt esențiale pentru a garanta accesul la locuri de muncă, educație și sănătate și a consolida integrarea și acceptarea la nivel local; întrucât protejarea calității vieții din cartiere și combaterea segregării reprezintă un element important pentru sprijinirea integrării și reducerea inegalităților;

AB.  întrucât, potrivit Eurostat, rata populației care se confruntă cu un risc de sărăcie în UE era, în 2015, de 24,4 % , aceasta crescând în rândul copiilor la 26,9 %;

AC.  întrucât femeile sunt afectate în mod disproporționat de crize, iar locurile de muncă verzi s-au dovedit a fi mai rezistente la crize decât alte tipuri de locuri de muncă;

AD.  întrucât femeile sunt expuse unui risc mai ridicat de sărăcie și de precaritate;

Stabilirea unei coordonări a politicilor europene pentru combaterea inegalităților

1.  afirmă că inegalitățile amenință viitorul proiectului european, îi erodează legitimitatea și poate afecta în mod negativ încrederea în UE ca motor al progresului social, această dimensiune a Uniunii trebuind să fie dezvoltată; reamintește că inegalitățile actuale au efecte negative care subminează stabilitatea politică și socială; subliniază că stimularea convergenței ascendente și îmbunătățirea vieții tuturor cetățenilor europeni trebuie să fie în continuare motorul unei mai bune integrări;

2.  își exprimă convingerea fermă că reducerea inegalităților trebuie să fie una dintre principalele priorități la nivel european, nu numai pentru a combate sărăcia sau a promova convergența, ci și ca o condiție prealabilă pentru redresarea economică, crearea de locuri de muncă decente, coeziunea socială și prosperitatea comună;

3.  subliniază faptul că reducerea inegalităților este esențială pentru a promova democrații mai stabile și mai echitabile, a garanta tratamentul egal și nediscriminarea, a marginaliza populismul, extremismul și xenofobia și a asigura că Uniunea Europa este un proiect acceptat de toți cetățenii săi;

4.  reamintește Comisiei și statelor membre că Uniunea Europeană trebuie să își îndeplinească angajamentele asumate în temeiul tratatelor în ceea ce privește promovarea bunăstării popoarelor sale, ocuparea integrală a forței de muncă și progresul social, justiția și protecția socială, egalitatea între femei și bărbați, egalitatea cetățenilor care provin din medii socioeconomice diferite, solidaritatea între generații, protecția drepturilor copilului și integrarea socială a tuturor persoanelor care se află într-o situație vulnerabilă sau sunt marginalizate;

5.  solicită Comisiei și statelor membre, în conformitate cu competențele lor respective, să evalueze performanța și rezultatele coordonării politicilor economice, luând în considerare evoluția progresului social și a justiției sociale în UE; constată că semestrul european nu a acordat prioritate realizării acestor obiective și reducerii inegalităților; îndeamnă Comisia să îmbunătățească procesul de coordonare a politicilor pentru monitorizarea, prevenirea și corectarea tendințelor negative care ar putea crește inegalitățile, slăbi progresul social și avea un impact negativ asupra justiției sociale, prin punerea în aplicare a unor măsuri preventive și corective, atunci când este necesar; consideră că politicile specifice care vizează combaterea inegalităților economice ar trebui să fie avute în vedere și introduse, atunci când este cazul, în semestrul european;

6.  este de părere că măsurile sociale pot fi considerate în anumite cazuri ca măsuri de atenuare și ar trebui să fie completate cu politici economice și reforme structurale responsabile din punct de vedere social, pentru a obține o creștere economică pozitivă, durabilă și sustenabilă și pentru a reduce în mod structural tendința către inegalități pe termen mediu și lung;

7.  îndeamnă Comisia să evalueze mai bine, în cadrul semestrului european și fără a aduce atingere competențelor naționale, dezechilibrele în termeni de venit și de distribuție a bogăției, inclusiv prin intermediul unor rapoarte individuale de evaluare aprofundată în cazul în care sunt constatate dezechilibre, ca o modalitate de a conecta coordonarea economică cu ocuparea forței de muncă și performanțele sociale; invită Comisia să elaboreze o imagine exactă și actualizată privind diferențele de venit și bunăstare, de coeziune socială și incluziune socială între țări și în interiorul acestora și să își justifice propunerile și recomandările pentru deciziile politice cu date solide și detaliate; solicită Comisiei să analizeze care ar trebui să fie indicatorii preciși ai inegalității economice (dintre indicele Gini, indicii Palma, indicele Theil, cota salariilor, raportul salariului minim față de PIB pe cap de locuitor sau față de salariul mediu etc.) și să monitorizeze evoluția inegalităților, ținând cont, de asemenea, de competitivitatea și productivitatea globală a tuturor factorilor;

8.  observă că regiunile care suferă permanent de handicapuri naturale sau demografice grave, cum ar fi regiunile cele mai nordice cu o densitate foarte scăzută a populației, regiunile insulare, transfrontaliere și muntoase menționate la articolul 174 din TFUE, precum și regiunile îndepărtate și depopulate, se confruntă cu dificultăți mai mari în asigurarea accesului la servicii publice, cum ar fi serviciile de sănătate și educația, ceea ce duce în multe cazuri la împovărarea mai mare a finanțelor publice, beneficiarii fiind nevoiți să se deplaseze la distanțe mari pentru a putea beneficia de aceste servicii;

9.  repetă că trebuie canalizate investiții către îmbunătățirea coeziunii teritoriale, pentru a ameliora structura industrială a regiunilor care suferă permanent de dezavantaje naturale sau demografice, mai ales în ceea ce privește accesul la banda largă;

10.  îndeamnă Comisia să promoveze investiții ambițioase ale statelor membre în domeniul protecției sociale, al serviciilor și al infrastructurilor, printr-o utilizare mai bună și mai strategică a fondurilor structurale și de investiții europene și a Fondului european pentru investiții strategice, pentru a răspunde nevoilor sociale și economice ale statelor membre și ale regiunilor;

11.  își reiterează solicitarea de a înființa un autentic pilon european al drepturilor sociale, care să promoveze o convergență ascendentă, luând în considerare distribuția competențelor stabilită în tratate, și de a construi o dimensiune socială a UEM mai profundă și mai echitabilă;

12.  solicită Comisiei să își intensifice eforturile pentru a colabora cu statele membre în scopul de a atinge toate obiectivele strategiei Europa 2020, inclusiv de a reduce sărăcia și excluziunea socială cu 20 milioane de persoane, precum și pentru a alinia domeniul de aplicare al strategiei Europa 2020 cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, incluzând astfel și lupta împotriva inegalităților și a sărăciei extreme printre obiectivele acesteia; solicită Comisiei să continue să acorde o atenție deosebită punerii în aplicare a obiectivelor strategiei Europa 2020 și să țină seama de tabloul de bord al Eurostat privind indicatorii principali ai strategiei Europa 2020 și în cadrul procedurii semestrului european și al recomandărilor specifice fiecărei țări;

13.  invită Comisia și statele membre, reamintind că acestea din urmă dețin principala competență în ceea ce privește politicile lor sociale, care trebuie sprijinite și completate prin acțiuni la nivelul Uniunii Europene, să își întărească eforturile de reducere a inegalității între diferitele grupuri de venit și să încurajeze un cadru adecvat de măsuri care garantează, printre altele, condiții decente de muncă pentru toți, educație publică, sănătate și pensii, infrastructură și servicii sociale publice adecvate și care să promoveze egalitatea de șanse; subliniază că un astfel de cadru ar trebui să permită o bună funcționare a „ascensorului social”;

14.  subliniază faptul că bugetul Uniunii ar trebui să prevadă punerea în aplicare a unor politici adecvate pentru reducerea inegalităților și creșterea coeziunii sociale;

15.  subliniază că drepturile fundamentale primează; subliniază că legislația muncii și standardele ridicate în domeniul social joacă un rol central în reechilibrarea economiilor, sprijinirea veniturilor și încurajarea capacității de investiție; reamintește importanța de a respecta drepturile sociale, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE, inclusiv drepturile și libertățile sindicale și drepturile de negociere colectivă, precum și de a susține egalitatea de tratament pentru toți lucrătorii;

16.  remarcă faptul că nu se poate neglija importanța pe care politicile sectoriale o vor avea în viitor în reducerea inegalităților și că, în special, având în vedere necesitatea de a dezvolta în continuare piața internă, de a dispune de o politică de investiții la nivel european și național (de exemplu în infrastructurile majore, serviciile medicale, educație) și de a stabili toate aspectele politicii energetice, trebuie să se țină seama de oportunitățile pe care aceste politici le oferă în termeni de factori economici, sociali și teritoriali pentru a garanta egalitatea de șanse; invită Comisia să colaboreze cu statele membre pentru a dezvolta strategii cuprinzătoare destinate creării de locuri de muncă, antreprenoriatului și inovării, vizând investițiile strategice în locuri de muncă ecologice, în sectorul social, al sănătății și al serviciilor de îngrijire, precum și în economia socială, al căror potențial de ocupare a forței de muncă nu este valorificat;

Măsuri menite să stimuleze crearea de locuri de muncă decente și de calitate

17.  își exprimă îngrijorarea cu privire la evoluția inegalităților în UE după criză, determinată în mare măsură de creșterea șomajului; este de părere că rata șomajului este o sursă de inegalități și că politicile pentru crearea de locuri de muncă decente și de calitate care vizează principalele zone afectate de șomaj ar putea contribui la îmbunătățirea veniturilor gospodăriilor din chintila inferioară;

18.  Invită Comisia să includă, în viitoarea sa revizuire a Directivei privind declarația scrisă, prevederi care să elimine discriminarea bazată pe statutul contractual și care să garanteze că fiecare lucrător are dreptul la termeni și condiții echitabile de încadrare în muncă în conformitate cu standardele OIM privind munca decentă;

19.  subliniază că, în plus, nivelurile ridicate ale șomajului exercită o presiune negativă asupra salariilor și pot, în anumite cazuri, să aibă, de asemenea, un efect negativ asupra condițiilor de muncă și societale; subliniază că lupta împotriva șomajului în sine este o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru a reduce inegalitățile;

20.  invită Comisia să propună majorarea nivelului de finanțare al Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (YEI) pentru perioada 2017-2020, inclusiv pentru a ajunge mai bine la tinerii sub 30 de ani; solicită Comisiei să contribuie la o mai bună punere în aplicare a Garanției pentru tineret, acordând o mai mare atenție grupurilor celor mai vulnerabile de tineri, care se confruntă adesea cu nevoi complexe, ținând seama de cele mai recente constatări ale raportului Curții de Conturi Europene privind utilizarea YEI și asigurând o punere în aplicare și evaluare corectă și transparentă;

21.  subliniază importanța de a supraveghea mai îndeaproape tinerii care părăsesc Garanția pentru tineret / Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, pentru ca aceștia să se integreze în mod durabil și eficient pe piața muncii; invită Comisia să studieze posibilitatea de a oferi YEI o mai mare flexibilitate, și pentru țările cu rezultate bune în ceea ce privește politicile pentru tineret, prevăzând sisteme de protecție pentru tinerii în tranziție de la educație sau învățământul superior la activitatea profesională, pentru a compensa excluderea tinerilor din cadrul sistemelor de protecție socială din Europa;

22.  subliniază că programele precum Garanția pentru tineret și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor nu trebuie să înlocuiască propriile eforturi ale statelor membre de a combate șomajul în rândul tinerilor și de a promova o integrare durabilă a acestora pe piața muncii; recunoaște faptul că educația de calitate și accesibilă este factorul decisiv pentru eliminarea inegalităților; solicită, prin urmare, creșterea investițiilor în învățământul public și învățarea pe tot parcursul vieții;

23.  solicită Comisiei și statelor membre să pună accentul pe necesitatea de a promova locurile de muncă verzi, de a stimula ocuparea forței de muncă în zonele rurale și aflate în declin și de a face aceste zone mai atractive pentru femei;

24.  invită Comisia și statele membre să asigure, prin intermediul FSE și al semestrului european și, respectiv, al programelor naționale de reformă, punerea integrală în aplicare a măsurilor la nivel național prezentate în recomandarea Consiliului privind integrarea pe piața forței de muncă a șomerilor de lungă durată;

25.  invită Comisia Europeană și statele membre să completeze uniunea economică și monetară cu o adevărată piață europeană a muncii, asociată cu o largă protecție socială; consideră că piețele muncii funcționale și sistemele de asigurări sociale coordonate și solide au un rol esențial pentru succesul uniunii monetare europene și fac parte dintr-un proces mai amplu de convergență ascendentă vizând coeziunea economică, socială și teritorială; invită, în acest sens, Comisia să prezinte un studiu cu privire la modul în care UE poate sprijini și promova la nivel național programele publice de ocupare a forței de muncă garantate;

26.  invită statele membre să asigure o aliniere mai bună a educației și a formării la nevoile pieței muncii la nivelul întregii UE, creând mai multe posibilități în materie de mobilitate și îmbunătățind strategiile de recrutare și formare, în special prin formarea la locul de muncă și prin investiții specifice care să susțină crearea de locuri de muncă și să crească cererea în domeniul ocupării forței de muncă; reamintește că recalificarea este un element important care permite reintegrarea pe piața muncii și care contribuie la combaterea șomajului pe termen lung și la o corelare mai bună a competențelor cu locurile de muncă disponibile; subliniază că validarea competențelor și recunoașterea învățării formale și informale sunt instrumente importante care permit aprecierea competențelor acumulate pe piețele muncii; insistă asupra faptului că oportunitățile de învățare pe tot parcursul vieții ar trebui să fie promovate pe întreaga durată a ciclului de viață, inclusiv la vârste înaintate, pentru a valorifica întregul potențial al acestora de combatere a inegalităților;

27.  invită Comisia și statele membre să colaboreze la eliminarea discriminării din cadrul recrutării și a procedurilor de recrutare discriminatorii care împiedică oamenii să intre pe piața muncii din motive legate (între altele) de gen, identitate sau exprimare sexuală, orientare sexuală, caracteristici sexuale, etnie, prezența unei dizabilități sau vârstă;

Îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață

28.  își exprimă îngrijorarea cu privire la amploarea muncii nedeclarate, contractele de muncă atipice și formele de muncă atipice, care pot duce la condiții precare de muncă, salarii mai mici, exploatare, contribuții reduse la sistemul de securitate socială și la creșterea inegalităților în anumite state membre; reamintește că este necesar să se ofere securitate socială și protecție socială adecvată pentru a proteja toți lucrătorii; invită Comisia și statele membre să-și intensifice eforturile de combatere a economiei subterane și a muncii nedeclarate;

29.  consideră că ar trebui îmbunătățită calitatea locurilor de muncă în întreaga UE, în special în privința unor salarii care să asigure un trai decent, acces la educație și învățare pe tot parcursul vieții, precum și la securitate și sănătate la locul de muncă; invită Comisia să sprijine aprofundarea cercetării în ceea ce privește monitorizarea și îmbunătățirea creării de locuri de muncă de calitate și competitivitatea globală în UE, pe baza cercetării desfășurate de Eurofound;

30.  consideră că unele forme de angajare, cum ar fi contractele de muncă de zero ore și stagiile neplătite, nu permit un nivel de trai decent; consideră că este esențial să se asigure posibilități de învățare și de formare adecvate și condiții decente de muncă, atunci când este cazul, pentru stagii, stagii de formare și ucenicii, să se stabilească limite privind formele atipice de muncă și să se împiedice utilizarea contractelor cu zero ore de lucru, utilizarea lucrătorilor temporari pentru a înlocui lucrătorii aflați în grevă și recurgerea la contracte pe durată determinată pentru sarcini permanente;

31.  observă că munca cu fracțiune de normă voluntară poate să încurajeze anumite categorii de persoane, care sunt în prezent subreprezentate, să participe la piața muncii și poate fi utilă pentru a asigura echilibrul dintre viața profesională și cea privată;

32.  este ferm convins că s-ar putea analiza posibilitatea creării, la nivel european, a unui registru comun actualizat de clasificare pentru ocuparea forței de muncă pentru a reduce precaritatea pe baza unor date stabilite științific; este convins că aplicarea principiului egalității de remunerare pentru muncă egală efectuată în același loc va permite să se reducă inegalitățile dintre lucrători;

33.  subliniază importanța de a studia în mod corespunzător diferitele efecte și aspecte ale creșterii gradului de automatizare și impactul întârzierilor înregistrate în adaptarea actelor legislative, care riscă să provoace presiuni asupra sistemelor de protecție socială și a salariilor, afectând în special lucrătorii cu un nivel redus și mediu de calificare; subliniază, în acest context, importanța menținerii protecției sociale și a salariilor la niveluri adecvate;

34.  consideră că noua agendă pentru competențe trebuie să prevadă un acces, la prețuri abordabile, pentru toți lucrătorii la învățarea pe tot parcursul vieții și să asigure adaptarea la digitalizare și la schimbările tehnologice permanente;

35.  ia act de avizul Comitetului Economic și Social European referitor la o directivă-cadru privind venitul minim adecvat în Uniunea Europeană, care să stabilească norme și indicatori comuni și să pună la dispoziție metode pentru monitorizarea punerii sale în aplicare; subliniază că ar trebui să se folosească metoda bugetelor de referință, care menționează costul de trai demn pentru diferite aranjamente locative, structuri și vârste în familii pentru a evalua caracterul adecvat al sistemelor de salarii minime puse la dispoziție de statele membre;

36.  este îngrijorat de nivelurile ridicate de neutilizare a sistemelor de venit minim acolo unde acestea există, ceea ce scoate în evidență obstacolele nenumărate existente ce includ proceduri invazive și stigmatizarea legată de aplicarea sistemelor de venit minim; consideră că programele de sprijin pentru venit sunt esențiale pentru a se evita inegalitatea tendințelor economice, prin sprijinirea persoanelor înainte ca acestea să ajungă la stadiul de sărăcie și excluziune socială;

37.  subliniază importanța dialogului social și a negocierii colective pentru stabilirea salariilor, precum și necesitatea ca aceste mecanisme să rămână în competența partenerilor sociali, în conformitate cu autonomia acestora consacrată în tratate; invită Comisia să realizeze un studiu privind un indice al venitului de subzistență pentru a estima costul vieții și venitul aproximativ necesar pentru a face față nevoilor de bază ale unei familii pentru fiecare stat membru și regiune; subliniază că, pentru toate gospodăriile, este esențial să existe un nivel de venit adecvat pentru a permite lucrătorilor săraci să ajungă la independență financiară, securitate alimentară și să dispună de o locuință;

38.  subliniază că, în ceea ce privește finanțarea pe termen lung a construcțiilor de noi locuințe, ar trebui mobilizate, în afară de fondurile ESI și de Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), și alte fonduri private și publice ca măsură de accelerare a activităților băncilor publice naționale sau ale altor agenții din domeniul locuințelor la prețuri accesibile și sociale;

39.  invită Comisia să îmbunătățească sănătatea și siguranța la locul de muncă a lucrătorilor, inclusiv asigurând punerea corespunzătoare în aplicare a Directivei privind timpul de lucru;

40.  reamintește că dreptul de negociere și de acțiune colectivă este un drept fundamental în UE, iar instituțiile europene trebuie să îl respecte, să țină seama de principiile sale și să promoveze aplicarea sa(37); consideră că reducerea puterii de negociere a lucrătorilor și a sindicatelor nu a contribuit la aceste obiective și ar putea fi o cauză a slabei creșteri a salariilor și a generalizării locurilor de muncă nesigure;

41.  ia act de importanța de a proteja drepturile lucrătorilor și a stimula puterea de negociere a angajaților prin intermediul reformelor structurale ale piețelor forței de muncă, care să promoveze creșterea economică durabilă, crearea de locuri de muncă decente, prosperitatea împărtășită și coeziunea socială; subliniază rolul pe care îl joacă dialogul dintre partenerii sociali în soluționarea inegalităților pe piața forței de muncă; solicită statelor membre și UE să garanteze dreptul de a se constitui în sindicate, precum și puterea și autonomia sindicatelor lucrătorilor și asociațiilor de angajatori când participă la negocieri la orice nivel;

42.  subliniază, în plus, importanța dialogului civil cu reprezentanții diferitelor grupuri ale societății, în special ai grupurilor expuse unui risc mai ridicat de sărăcie și excluziune socială, atunci când se discută despre chestiuni legate de inegalități;

43.  solicită punerea în aplicare a unei politici de antidiscriminare care să aibă un rol-cheie în asigurarea unor oportunități egale în materie de încadrare în muncă și în promovarea incluziunii sociale; invită statele membre să deblocheze directiva privind combaterea discriminării;

44.  invită statele membre să ia măsuri pentru a se asigura că la locul de muncă se elimină discriminarea, hărțuirea și violența din motive de gen, identitate/exprimare sexuală, orientare sexuală și caracteristici sexuale (între altele) și că se introduc mecanisme clare de reclamații și ajutor pentru victime, precum și proceduri împotriva făptașilor;

Consolidarea statului social și a protecției sociale

45.  subliniază faptul că, în multe țări, calitatea vieții și sistemele de protecție socială au avut de suferit, fiind afectate de consolidarea financiară, cu consecințe în ceea ce privește inegalitățile în materie de venituri; consideră că sistemele de protecție socială ar trebui să dețină rolul de dispozitiv de siguranță și să faciliteze incluziunea pe piața muncii; subliniază că realizarea unei egalități și a unei coeziuni sociale mai accentuate necesită o abordare multidimensională, astfel cum se reflectă în clauza socială orizontală (articolul 9 din TFUE), punând accentul pe dimensiunea socială a politicilor Uniunii și angajamentul față de aplicarea principiului integrării sociale pentru toate politicile Uniunii;

46.   menționează că progresul social, astfel cum este definit de indicele european al progresului social, reprezintă capacitatea unei societăți de a satisface nevoile umane de bază ale cetățenilor săi, de a crea elementele care permit cetățenilor și comunităților să-și crească și să-și mențină calitatea vieții și de a crea condiții pentru ca fiecare persoană să-și atingă pe deplin potențialul;

47.  încurajează statele membre să își reformeze sistemele de protecție socială (educație, sănătate, locuințe, pensii și transferuri) pe baza unor garanții sociale la nivel înalt pentru a realiza o protecție cuprinzătoare a persoanelor, ținând seama de noile riscuri sociale și de grupurile vulnerabile care au apărut în urma crizelor financiare, economice și sociale cu care au trebuit să se confrunte statele membre;

48.  invită statele membre să intensifice investițiile în servicii de educație și îngrijire a copiilor preșcolari pentru ca acestea să fie de calitate și la prețuri accesibile, subliniind că această investiție pare să dea roade, în special pentru copiii care provin din familii defavorizate; invită statele membre, cu sprijinul Comisiei și în conformitate cu obiectivele de la Barcelona, să ia măsurile potrivite pentru a asigura accesul universal și la prețuri accesibile la un învățământ public de calitate de la vârste mici (0-3 ani), fapt extrem de important pentru combaterea inegalităților pe termen lung;

49.  solicită accesul universal la locuințe la prețuri accesibile, protejând familiile vulnerabile împotriva evacuării și a supraîndatorării și promovând un cadru eficient de acordare a unei a doua șanse persoanelor și familiilor la nivel european;

50.  îndeamnă statele membre să ia urgent măsuri cu privire la actuala criză a migrației și refugiaților și să garanteze faptul că refugiații au acces la un proces rapid de învățare a limbilor și a culturilor, la formare, la locuințe de calitate, la servicii de sănătate și educație, la piața muncii și protecție socială, la recunoașterea competențelor și capacităților formale și informale, precum și să asigure includerea acestora în societate;

51.  afirmă că trebuie să se acorde acces universal la pensii la retragerea din activitate și la pensii pentru limită de vârstă care să fie publice, bazate pe solidaritate și adecvate; invită Comisia să sprijine statele membre în consolidarea sistemelor de pensii publice și ocupaționale pentru a oferi un venit din pensii adecvat peste pragul sărăciei și a permite pensionarilor să își mențină nivelul de trai și să trăiască în demnitate și independență; solicită din nou introducerea unor credite de îngrijire în sistemele de pensii pentru compensarea contribuțiilor pierdute ale femeilor și bărbaților din cauza responsabilităților de îngrijire a copiilor și a celor de îngrijire pe termen lung, ca metodă de reducere a decalajului de pensii între bărbați și femei; subliniază că sistemele de pensii personale pot avea un rol important în îmbunătățirea caracterului adecvat al pensiilor, dar că sistemele de pensii obligatorii bazate pe solidaritate sunt în continuare instrumentul cel mai eficient de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale la vârste înaintate;

52.  subliniază că ar trebui să se garanteze drepturile fundamentale ale persoanelor cu handicap, inclusiv dreptul la locuri de muncă decente fără bariere, servicii și siguranța unui venit de bază adaptat la nevoile individuale specifice, un nivel decent de trai și de incluziune socială, precum și dispoziții specifice privind protecția împotriva exploatării și a muncii forțate;

53.  consideră că comerțul internațional a constituit un motor al creșterii economice, dar că beneficiile acestuia nu sunt întotdeauna distribuite în mod corespunzător, iar acest fapt poate fi perceput drept o sursă de inegalități; invită Comisia și statele membre să promoveze acorduri comerciale internaționale mai echitabile care să respecte reglementările pieței europene a muncii și convențiile fundamentale ale OIM, protejând, în același timp, locurile de muncă de calitate și drepturile lucrătorilor și asigurând mecanisme naționale și europene de compensare a lucrătorilor și sectoarelor afectate în mod negativ de schimbările majore intervenite în practicile comerciale internaționale din cauza globalizării, cum ar fi Fondul european de ajustare la globalizare;

54.  solicită Comisiei să se asigure că politicile europene din domeniul concurenței fac posibilă concurența echitabilă și contribuie la combaterea cartelurilor și a ajutoarelor de stat incompatibile, care denaturează prețurile și perturbă funcționarea pieței interne, cu scopul de a asigura protecția consumatorilor;

Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale

55.  consideră că dreptul la egalitatea de șanse ar trebui să fie garantat în Uniunea Europeană; consideră că inegalitatea actuală între rezultate pentru fiecare locuitor al UE, dar în special pentru copii și tineri, este adesea accentuată de structura neegalitară a sistemelor de învățământ și are consecințe dăunătoare asupra bunăstării și a dezvoltării viitoare a tinerilor ca persoane, contribuind astfel la o încredere în sine și la o incluziune în societate scăzută a tinerilor europeni, în special a celor care nu au resurse și oportunități;

56.  subliniază că educația joacă un rol determinant în reducerea inegalităților și invită, în acest sens, statele membre să-și intensifice eforturile și să investească mijloace suficiente pentru a garanta egalitatea de șanse; subliniază rolul important al accesului universal la educație și al accesului la ajutoarele pentru studenți acordate tinerilor din învățământul superior; invită Comisia să susțină statele membre în construirea unor locuințe echitabile și accesibile pentru tineri pentru a susține tranziția acestora;

57.  invită Comisia și statele membre să intensifice lupta împotriva sărăciei, în special în rândul copiilor, stabilind obiective de reducere a sărăciei în rândul copiilor, studiind posibilitatea de a pune în aplicare în mod coordonat recomandarea referitoare la inițiativa privind investițiile în copii și creând un sistem de garanție pentru copii;

58.  subliniază, de asemenea, că numeroase activități legate de domeniile cultural și sportiv sunt puternice instrumente de coeziune și de integrare socială; reamintește că aceste activități pot îmbunătăți perspectivele de ocupare a forței de muncă pentru cei mai defavorizați datorită dobândirii de competențe non-tehnice;

59.  invită statele membre să realizeze obiectivele Strategiei Europa 2020 privind reducerea sărăciei și a riscului de excluziune socială;

60.  consideră că creșterea rapidă a numărului de persoane fără adăpost în majoritatea statelor membre ale UE este o problemă foarte urgentă; consideră că, în conformitate cu principiile subliniate în pilonul drepturilor sociale, Comisia Europeană ar trebui să susțină statele membre în eforturile lor de a opri tendința în creștere a numărului de persoane fără adăpost în vederea eliminării sale treptate;

Realizarea unui echilibru de gen real

61.  ia act de faptul că Comisia a răspuns la apelul său de a îmbunătăți echilibrul între viața profesională și cea privată pentru femeile și bărbații care locuiesc și lucrează în UE, printr-o propunere de directivă privind echilibrul între viața profesională și cea privată pentru părinți și îngrijitori pentru a face față provocărilor viitoarelor decenii; își reiterează apelul pentru o remunerație și o protecție socială adecvate și subliniază că propunerile prezentate de Comisie reprezintă o bază solidă pentru a crește participarea femeilor pe piața muncii și a promova echilibrul între viața profesională și cea privată, precum și organizarea flexibilă a muncii atât pentru femei, cât și pentru bărbați, ca mijloc de a reduce inegalitățile în cadrul activităților remunerate și neremunerate;

62.   subliniază că o mai bună integrare a femeilor pe piața muncii, prin îmbunătățirea sprijinului pentru antreprenoriatul în rândul femeilor, prin reducerea decalajului dintre nivelul de studii al femeilor și poziția lor pe piața forței de muncă, precum și garantarea egalității de șanse între femei și bărbați în ceea ce privește remunerarea, avansarea în carieră și posibilitatea de a lucra cu normă întreagă, reprezintă factori esențiali pentru realizarea unei creșteri economice incluzive și pe termen lung, eliminând decalajul de pensii între bărbați și femei, luptând împotriva inegalităților și promovând independența financiară a femeilor;

63.  invită Comisia să prezinte inițiative, dacă e cazul, pentru a elimina orice fel de diferențe de remunerare între femei și bărbați, stabilind sancțiuni pentru centrele de muncă ce încalcă dreptul la egalitate, propunând femeilor salarii diferite de cele ale bărbaților pentru categorii de locuri de muncă identice;

64.  regretă că, în ciuda legislației existente, care consacră principiul egalității de remunerare pentru o muncă de valoare egală între lucrătorii de sex masculin și feminin, există încă diferențe de remunerare între femei și bărbați și un decalaj chiar mai mare de pensii între bărbați și femei; solicită Comisiei, statelor membre și partenerilor sociali să se ocupe de problema diferenței de remunerare și de pensii între femei și bărbați;

65.   își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea nivelului de sărăcie, în special în rândul femeilor, precum și cu privire la faptul că sărăcia afectează în principal mamele singure, tinerele femei și femeile mai în vârstă; subliniază că reducerea nivelului de sărăcie până în 2020 cu 20 de milioane de persoane se poate realiza prin politici de combatere a sărăciei și politici active privind piața forței de muncă, bazate pe integrarea dimensiunii de gen și vizând, în principal, creșterea și susținerea participării femeilor pe piața forței de muncă; constată că sărăcia continuă să fie evaluată în funcție de veniturile cumulate ale familiei, plecând de la ipoteza că toți membrii familiei câștigă la fel și distribuie resursele în mod egal; cere drepturi și calcule individualizate bazate pe veniturile individuale pentru a evidenția amploarea reală a sărăciei în rândul femeilor;

66.   reamintește rolul important al serviciilor publice de calitate în realizarea egalității de gen, precum și a sistemelor de impozitare și de prestații care nu descurajează persoanele care contribuie cu o a doua sursă de câștig la venitul familiei să lucreze sau să lucreze mai mult, dat fiind că acest lucru ar putea îmbunătăți participarea femeilor pe piața forței de muncă;

67.  solicită din nou Consiliului să asigure adoptarea rapidă a directivei privind echilibrul de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă, ca un prim pas important pentru reprezentarea egală în sectoarele publice și private;

Modernizarea sistemelor fiscale

68.  invită Comisia și statele membre să corecteze inegalitățile interpersonale excesive, susținând și încurajând cele mai productive forme de investiții; reamintește că, în acest sens, politicile fiscale obiective joacă un rol esențial și că multe state membre au nevoie de o reformă fiscală aprofundată; invită Comisia să monitorizeze, să recomande, să promoveze și să pregătească criterii de referință având în vedere semestrul european;

69.  invită Comisia și statele membre să ia măsuri concrete împotriva evitării obligațiilor fiscale și a fraudelor fiscale, ca metodă importantă de reducere a inegalităților economice și de îmbunătățire a colectării impozitelor din statele membre;

70.  invită Comisia să încurajeze reformele politicilor fiscale ale statelor membre pentru a asigura bugete publice adecvate pentru serviciile din domeniul sănătății, locuințelor, social, al ocupării forței de muncă și al educației; consideră că aceasta ar trebui să includă combaterea corupției în administrația publică și combaterea diferențelor de bunăstare, inclusiv prin redistribuirea concentrării excesive a bogăției, întrucât acest lucru este indispensabil în multe state membre pentru ca inegalitatea să nu fie accentuată; subliniază, în plus, că sunt necesare măsuri în domenii precum financiarizarea economiei și o mai bună coordonare, apropiere și armonizare, după caz, a politicilor fiscale, precum și măsuri împotriva paradisurilor fiscale, fraudei și evaziunii fiscale, măsuri de combatere a muncii nedeclarate, precum și măsuri de optimizare a diferitelor tipuri de impozite și a ponderii aferente ca procent din veniturile fiscale ale statelor membre obținute din impozitele pe veniturile salariale și de tip patrimonial;

o
o   o

71.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 57.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0260.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0073.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0010.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0317.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0136.
(7) JO C 366, 27.10.2017, p. 19.
(8) JO C 482, 23.12.2016, p. 141.
(9) JO C 75, 26.2.2016, p. 130.
(10) JO C 65, 19.2.2016, p. 68.
(11) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 57.
(12) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 77.
(13) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 25.
(14) JO C 70 E, 8.3.2012, p. 8.
(15) JO C 9 E, 15.1.2010, p. 11.
(16) JO C 170, 5.6.2014, p. 23.
(17) JO C 248, 25.8.2011, p. 130.
(18) JO C 318, 23.12.2009, p. 52.
(19) JO C 166, 7.6.2011, p. 18.
(20) http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=13608&langId=en
(21) Avizul Comitetului pentru protecție socială destinat Consiliului, Consiliul Uniunii Europene, 649/11, SOC 124, 15 februarie 2011.
(22) Comisia Europeană, Documentul instituțional 025, mai 2016.
(23) Autori: Jonathan D. Ostry, Andrew Berg și Charalambos G. Tsangarides.
(24) Autori: Andrew Berg și Jonathan D. Ostry.
(25) Eurostat: http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Income_distribution_statistics
(26) FMI (2017), „IMF Working Paper WP 17/76: Inequality Overhang” (Documentul de lucru 17/76 al FMI: Excesul de inegalitate). Autori: Francesco Grigoli și Adrian Robles, Washington, D.C.: Fondul Monetar Internațional.
(27) FMI (2015), „Causes and Consequences of Income Inequality: A Global Perspective (Cauzele și consecințele inegalității veniturilor: o perspectivă mondială). Nota de lucru a serviciilor SDN/15/13 Washington, D.C.: Fondul Monetar Internațional http://www.imf.org/external/pubs/ft/sdn/2015/sdn1513.pdf
(28) OCDE (2015), „In It Together. Why Less Inequality Benefits All“ (Împreună: de ce mai puțină inegalitate aduce beneficii tuturor), Paris: OECD Publishing.
(29) Eurostat: http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/images/f/f8/People_at_risk_of_poverty_or_social_exclusion%2C_EU-27_and_EU-28%2C_2005-2015.JPG
(30) Raportul OCDE din 2015 „In It Together.Why Less Inequality Benefits All” (Împreună: de ce mai puțină inegalitate aduce beneficii tuturor), p. 67.
(31) Eurofound (2017), „Social mobility in the EU” (Mobilitatea socială în UE”, Luxembourg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene.
(32) https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef1461en.pdf
(33) „Inequality and mental illness” (Inegalitatea și bolile psihice), R. Wilkinson și K. Pickett, Department of Health Sciences, University of York, Regatul Unit; publicat online la 25 mai 2017;S2215-0366(17)30206-7.
(34) Coreper I, „Adequate retirement incomes in the context of ageing societies (Venituri adecvate din pensii în contextul societăților în curs de îmbătrânire) - Proiect de concluzii ale Consiliului”, 12352/15: http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-12352-2015-INIT/ro/pdf
(35) Eurofound (2017) „Inegalitățile veniturilor și modelele de ocupare a forței de muncă din Europa înainte și după marea recesiune economică”.
(36) Raportul OCDE din 2015 „In It Together.Why Less Inequality Benefits All” (Împreună: de ce reducerea inegalității este în folosul tuturor), Paris: OECD Publishing.
(37) În conformitate cu articolul 51 din Carta drepturilor fundamentale a UE.

Notă juridică - Politica de confidențialitate