Decizia Parlamentului European din 12 decembrie 2017 privind cererea de ridicare a imunității lui Ingeborg Gräßle (2017/2220(IMM))
Parlamentul European,
– având în vedere cererea de ridicare a imunității dnei Ingeborg Gräßle, transmisă la 27 iulie 2017 de Parchetul din Ellwangen (Germania), în legătură cu procedura penală cu numărul de referință 21 Js 11263/17 și comunicată în ședința plenară din 2 octombrie 2017,
– având în vedere că Ingeborg Gräßle a renunțat la dreptul de a fi audiată, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,
– având în vedere articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,
– având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),
– având în vedere articolul 46 din Constituția Republicii Federale Germania,
– având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0397/2017),
A. întrucât Parchetul din Ellwangen a transmis o cerere de ridicare a imunității dnei Ingeborg Gräßle, deputată în Parlamentul European, aleasă în Republica Federală Germania, în ceea ce privește o infracțiune prevăzută la articolul 229 din Codul penal german; întrucât, în special, procedura se referă la o prezumție de vătămare involuntară;
B. întrucât, la 10 iunie 2017, dna Gräßle, aflată la volanul unui automobil, a trecut pe culoarea roșie a semaforului în Heidenheim, la intersecția Brenzstrasse cu Ploucquetstrasse și a provocat un accident soldat cu vătămarea unei persoane la umăr; întrucât partea vătămată a depus o plângere, constituindu-se ca parte civilă;
C. întrucât, în temeiul articolului 9 din Protocolul nr. 7 privind imunitățile și privilegiile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul statului lor de proveniență, de aceleași imunități ca și cele recunoscute membrilor parlamentului țării lor;
D. întrucât articolul 46 din Constituția Republicii Federale Germania prevede că, pentru o faptă pasibilă de pedeapsă, un deputat poate fi tras la răspundere sau arestat numai cu aprobarea Bundestag-ului, cu excepția cazului în care este arestat în flagrant delict sau în ziua următoare după comiterea faptei;
E. întrucât numai Parlamentul poate decide ridicarea imunității într -un caz concret; întrucât Parlamentul poate ține seama în mod rezonabil de poziția deputatului în cauză la luarea deciziei de ridica sau nu imunitatea sa(2);
F. întrucât presupusa infracțiune nu are o legătură directă sau evidentă cu exercitarea de către dna Gräßle, a funcțiilor sale de deputată în Parlamentul European și nu constituie opinii sau voturi exprimate în exercitarea funcțiilor de deputată a Parlamentului European în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;
G. întrucât, în cazul de față, Parlamentul nu a putut identifica un caz de fumus persecutionis, și anume o suspiciune suficient de serioasă și precisă cu privire la faptul că procedura a fost inițiată cu intenția de a prejudicia activitatea politică a deputatei;
1. hotărăște să ridice imunitatea dnei Ingeborg Gräßle;
2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorității competente a Republicii Federale Germania și dnei Ingeborg Gräßle.
Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.