Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în urma unei cereri din partea Finlandei - EGF/2016/008 FI/Nokia Network Systems (COM(2017)0157 – C8-0131/2017 – 2017/2058(BUD))

P8_TA(2017)0209 A8-0196/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0157 – C8-0131/2017),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014–2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0196/2017),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau de criza economică și financiară mondială și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, și cu respectarea AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât Uniunea promovează globalizarea; întrucât Uniunea oferă sprijin persoanelor care sunt afectate momentan de schimbările survenite pe piața mondială; întrucât adoptarea Regulamentului privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a stabili contribuția financiară a Uniunii la 60% din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța măsuri de stimulare pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât Finlanda a depus cererea EGF/2016/008 FI/Nokia Network Systems pentru acordarea unei contribuții financiare din partea FEG ca urmare a disponibilizărilor care au avut loc în sectorul economic încadrat la diviziunea 26 a NACE a doua revizuire (Fabricarea computerelor, produselor electronice și optice) în cadrul întreprinderii Nokia Oy (Nokia Network Systems) și în cadrul a trei furnizori și producători din aval care își desfășoară activitatea în principal în regiunile de nivel NUTS 2 Helsinki-Uusimaa (Uusimaa) (FI1B), Länsi-Suomi (Pirkanmaa) (FI19) și Pohjois- ja Itä-Suomi (Pohjois-Pohjanmaa) (FI1D), și întrucât se așteaptă ca la măsurile preconizate să participe 821 dintre cei 945 de lucrători disponibilizați care sunt eligibili pentru o contribuție din partea FEG;

E.  întrucât cererea a fost depusă în temeiul criteriilor de intervenție de la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG, conform cărora asistența se acordă în cazurile în care sunt disponibilizați cel puțin 500 de lucrători într-o perioadă de referință de patru luni într-un stat membru, inclusiv lucrători disponibilizați de furnizori și producători din aval,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Finlanda are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară de 2 641 800 EUR, ceea ce reprezintă 60% din costurile totale de 4 403 000 EUR;

2.  constată că autoritățile finlandeze au depus cererea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 22 noiembrie 2016 și că, în urma prezentării prompte a unor informații suplimentare de către Finlanda, evaluarea acesteia a fost finalizată de către Comisie la 7 aprilie 2017, iar rezultatele evaluării au fost transmise Parlamentului în aceeași zi;

3.  reamintește că, până în prezent, sectorul fabricării computerelor și a produselor electronice și optice a făcut obiectul a 15 cereri de asistență din partea FEG, dintre care trei au fost depuse de Finlanda(4), toate fiind justificate de criteriul globalizării; observă că patru cereri dintre cele 15 au vizat companii din grupul Nokia; observă că, în conformitate cu rapoartele finale referitoare la cererea din 2012, 44 % dintre persoanele care au participat la activitățile finanțate de FEG erau încadrate în muncă la doi ani după depunerea cererii de finanțare de către Finlanda, iar rapoartele referitoare la cererea din 2013 arată că 65 % dintre persoanele care au participat la activitățile finanțate de FEG erau încadrate în muncă; se așteaptă ca evaluarea intermediară realizată de Comisie, care urmează să fie finalizată până la 30 iunie 2017(5), să includă informații detaliate cu privire la rata de reinserție profesională pe termen lung a persoanelor care beneficiază de asistență din partea FEG, astfel cum a solicitat deja în cadrul rezoluției Parlamentului din 15 septembrie 2016(6),

4.  reamintește că sectorul TIC ocupă o poziție determinantă în structura economiei finlandeze; consideră că cele mai recente disponibilizări din cadrul Nokia Oy reflectă o tendință care afectează sectorul tehnologiilor din Finlanda în ansamblu, sector în care ocuparea forței de muncă a fost extrem de instabilă în ultimii doi ani din cauza cerințelor tot mai mari în sensul eficientizării și al menținerii competitivității produselor;

5.  reamintește faptul că sectorul industrial al TIC este deosebit de sensibil de a fi afectat de schimbările survenite pe piața mondială; remarcă faptul că concurența din sectorul TIC se desfășoară la nivel mondial, ceea ce înseamnă că toți participanții de pe piață pot concura pentru aceiași clienți, iar localizarea și contextul cultural al personalului au o importanță redusă;

6.  observă că disponibilizările din cadrul Nokia Oy fac parte din programul de transformare de anvergură mondială al întreprinderii, care este necesară pentru a face față concurenților din Asia de Est;

7.  atrage atenția asupra faptului că, în urma înființării unei întreprinderi comune de tehnologii de rețea cu Siemens, Nokia Oy a întreprins o serie de măsuri, inclusiv axarea resurselor sale pe tehnologii ale viitorului și reducerea personalului, măsuri care au ca scop reducerea cheltuielilor sale operaționale anuale cu 900 de milioane EUR până la sfârșitul lui 2018;

8.  constată că persoanele care au fost disponibilizate de la Nokia Oy în 2016 sunt fie absolvente de studii universitare (40%), fie de studii secundare (60%) și au lucrat în secțiile de programare și design, competențele lor profesionale fiind în multe cazuri depășite; observă că 21 % dintre beneficiarii vizați au vârsta de peste 54 de ani, reinserția profesională a lucrătorilor din această categorie de vârstă fiind deosebit de dificilă; observă, de asemenea, că în două dintre cele trei regiuni vizate ratele șomajului se află de mult timp peste media pe țară, iar șomajul în rândul persoanelor cu un nivel de studii avansat este în general ridicat în aceste regiuni, situația fiind deosebit de dificilă pentru salariații cu vârsta de peste 50 de ani;

9.  ia act de faptul că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat de autoritățile finlandeze în consultare cu beneficiarii vizați, iar Ministerul Afacerilor Economice și Forței de Muncă a convocat un grup de lucru în componența căruia se aflau și reprezentanți ai beneficiarilor vizați, precum și parteneri sociali și parteneri de la nivel regional și național;

10.  constată că Finlanda are în vedere șapte tipuri de măsuri: (i) măsuri de consiliere profesională și alte măsuri pregătitoare, (ii) ocuparea forței de muncă și servicii pentru întreprinderi, (iii) formare, (iv) subvenții pentru demararea unei noi afaceri, (v) evaluări de către experți, (vi) subvenții salariale și (vii) alocații pentru cheltuieli de deplasare, de cazare și mutare; subliniază că toate aceste măsuri constituie măsuri active pe piața muncii; relevă faptul că aceste măsuri vor facilita reinserția profesională a lucrătorilor disponibilizați;

11.  observă că măsurile de sprijinire a venitului vor reprezenta 13,34 % din pachetul global de măsuri personalizate, cotă situată mult sub cea maximă de 35 % prevăzută în Regulamentul privind FEG, precum și că aceste măsuri sunt condiționate de participarea activă a beneficiarilor vizați la activități de căutare a unui loc de muncă sau de formare;

12.  salută utilizarea rețelei EURES pentru transmiterea anunțurilor de angajare din străinătate cetățenilor finlandezi care caută un loc de muncă; constată că o serie de evenimente în materie de recrutare de la nivel internațional vor fi organizate la nivel regional în cooperare cu serviciile FEG și EURES; salută aceste măsuri și faptul că autoritățile finlandeze încurajează lucrătorii disponibilizați să beneficieze pe deplin de dreptul lor la libera circulație;

13.  salută sfera de cuprindere a serviciilor de formare și de consiliere care urmează a fi furnizate, precum și faptul că sunt avute în vedere măsuri de sprijinire a întreprinderilor nou-înființate și a persoanelor care își caută un loc de muncă în afara teritoriului Finlandei; consideră că aceste măsuri sunt deosebit de utile având în vedere profilul de vârstă și competențele profesionale ale lucrătorilor vizați;

14.  salută faptul că autoritățile finlandeze au început să acorde servicii personalizate lucrătorilor afectați la 2 iunie 2016, cu mult înaintea depunerii cererii pentru un sprijin din partea FEG în folosul pachetului coordonat propus;

15.  reamintește că, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate sprijinite prin FEG ar trebui să se anticipeze perspectivele de pe piața muncii și competențele necesare în viitor și să se asigure compatibilitatea cu tranziția către o economie durabilă și eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor;

16.  salută faptul că pentru activități de informare și publicitate s-a alocat suma de 59 000 EUR și subliniază rolul important al acestei finanțări în vederea încurajării beneficiarilor eligibili să participe la măsurile susținute de FEG;

17.  remarcă faptul că pentru activitățile de control și raportare sunt alocate fonduri suficiente; remarcă faptul că o raportare sistematică privind serviciile susținute prin FEG va sprijini eforturile constante depuse în vederea utilizării corecte a fondurilor; salută alocarea unei sume în valoare de 20 000 EUR pentru activitățile de control și raportare;

18.  remarcă faptul că grupul Nokia Network Systems și-a respectat obligațiile juridice și a consultat toate părțile interesate implicate;

19.  subliniază că autoritățile finlandeze confirmă că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii;

20.  reamintește importanța îmbunătățirii capacității de angajare a tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea calificărilor și competențelor acumulate în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile efective ale mediului de afaceri;

21.  reiterează că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă și nici măsurile de restructurare a unor întreprinderi sau sectoare de activitate; menționează că Finlanda a confirmat faptul că acestea nu vor fi înlocuite de contribuția FEG;

22.  recomandă statelor membre să încerce să identifice sinergii cu alte acțiuni finanțate prin intermediul fondurilor naționale sau ale Uniunii și să utilizeze alte programe ale UE care să vină în completarea măsurilor FEG;

23.  solicită Comisiei să asigure accesul public la toate documentele legate de cazurile FEG;

24.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

25.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în urma unei cereri din partea Finlandei - EGF/2016/008 FI/Nokia Network Systems

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2017/951.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855. (2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884. (3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1. (4) EGF/2007/004 FI/Perlos, EGF/2012/006 FI/Nokia Salo, EGF/2013/001 FI/Nokia (5) Articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013. (6) Rezoluția Parlamentului European din 15 septembrie 2016 referitoare la activitățile, impactul și valoarea adăugată a Fondului european de ajustare la globalizare între 2007 și 2014 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0361).

Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la raportul anual pe 2014 privind subsidiaritatea și proporționalitatea (2015/2283(INI))

P8_TA(2017)0210 A8-0114/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 16 decembrie 2003 și versiunea mai recentă, Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016,

–   având în vedere Protocolul nr. 1 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

–  având în vedere Protocolul nr. 2 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere măsurile practice convenite la 22 iulie 2011 între serviciile competente ale Parlamentului European și ale Consiliului pentru aplicarea articolului 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în cazul acordurilor în primă lectură,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la rapoartele anuale 2012-2013 privind subsidiaritatea și proporționalitatea(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la adecvarea reglementărilor UE și la subsidiaritate și proporționalitate – al 19-lea raport privind o mai bună legiferare pe anul 2011(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2012 privind cel de al 18-lea raport cu tema „O mai bună legiferare” – Aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității (2010)(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o mai bună legiferare, subsidiaritate și proporționalitate și o reglementare inteligentă(4),

–  având în vedere Acordul de cooperare semnat la 5 februarie 2014 între Parlamentul European și Comitetul Regiunilor,

–  având în vedere Raportul anual pe 2014 al Comisiei privind subsidiaritatea și proporționalitatea (COM(2015)0315),

–  având în vedere Raportul anual pe 2014 al Comitetului Regiunilor privind subsidiaritatea,

–  având în vedere rapoartele bianuale ale COSAC privind Evoluțiile în procedurile și practicile Uniunii Europene relevante pentru controlul parlamentar din 19 iunie 2014, 14 noiembrie 2014, 6 mai 2015 și 4 noiembrie 2015,

–  având în vedere articolele 52 și 132 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0114/2017),

A.  întrucât în 2014 Comisia a primit 21 de avize motivate referitoare la 15 propuneri ale Comisiei; întrucât în total au fost înregistrate 506 contribuții, inclusiv cele din cadrul dialogului politic;

B.  întrucât în 2014 trei camere parlamentare naționale (Folketing din Danemarca, Tweede Kamer din Țările de Jos și House of Lords din Regatul Unit) au prezentat rapoarte cu propuneri detaliate privind modalitățile de consolidare a rolului parlamentelor naționale în procesul de luare a deciziilor;

C.  întrucât prin intermediul Acordului de cooperare dintre Parlamentul European și Comitetul Regiunilor, semnat la 5 februarie 2014, ambele instituții s-au angajat să coopereze pentru a îmbunătăți legitimitatea Uniunii Europene;

D.  întrucât la 19 mai 2015 Comisia a adoptat un pachet de măsuri privind o mai bună legiferare cu noi orientări integrate privind o mai bună legiferare, inclusiv orientări actualizate privind evaluarea subsidiarității și proporționalității în contextul evaluării impactului noilor inițiative;

E.  întrucât în 2014 Unitatea de evaluare a impactului din cadrul Parlamentului European a elaborat 31 de evaluări inițiale, două evaluări detaliate și trei evaluări de impact înlocuitoare sau complementare cu privire la evaluările de impact ale Comisiei și o evaluare de impact cu privire la amendamente;

F.  întrucât competențele delegate în actele legislative ale Uniunii sunt conferite în cazurile în care este nevoie de flexibilitate și eficiență, iar acestea nu pot fi asigurate prin procedura legislativă ordinară; întrucât adoptarea normelor esențiale subiectului avut în vedere este rezervată legiuitorilor;

G.  întrucât subsidiaritatea și proporționalitatea sunt aspecte esențiale în contextul evaluărilor retrospective, care analizează dacă acțiunile UE produc efectiv rezultatele scontate în ceea ce privește eficiența, eficacitatea, coerența, relevanța și valoarea adăugată a UE.

1.  salută interesul permanent pentru principiile subsidiarității și proporționalității, care constituie, potrivit tratatelor, unele dintre principiile după care se orientează Uniunea Europeană atunci când alege să acționeze și care ar trebui să fie considerate parte integrantă a procesului decizional al UE; reamintește faptul că, pentru fiecare inițiativă legislativă nouă, Tratatul obligă Comisia să verifice dacă UE are dreptul să acționeze și dacă această acțiune este justificată din motive de subsidiaritate și proporționalitate și că fiecare inițiativă este însoțită de o expunere de motive care prezintă, printre altele, modalitatea în care se conformează acestor principii;

2.  subliniază că verificările subsidiarității efectuate de parlamentele naționale ale statelor membre constituie unele dintre instrumentele importante pentru reducerea așa-numitului „deficit democratic” și pentru cooperarea dintre instituțiile europene și naționale; subliniază rolul pe care parlamentele naționale îl joacă în garantarea faptului că deciziile sunt luate la nivelul cel mai eficace și cât mai aproape posibil de cetățean; subliniază că adoptarea actelor legislative necesită acordul unei largi majorități în Consiliu, format din miniștrii naționali ai tuturor statelor membre, care sunt responsabili din punct de vedere politic în fața parlamentelor lor naționale, ceea ce constituie o altă modalitate în care principiul subsidiarității este respectat pe deplin;

3.  remarcă scăderea semnificativă a numărului de avize motivate primite în 2014 din partea parlamentelor naționale; subliniază, totuși, că această diminuare ar putea fi rezultatul unui număr mai scăzut de propuneri legislative din partea Comisiei; atrage atenția asupra faptului că în 2014 nicio propunere a Comisiei nu a fost supusă mecanismului de control al subsidiarității în conformitate cu Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității; reamintește că mecanismul de control al subsidiarității a fost inițiat de două ori în trecut (o dată în 2012 și o dată în 2013), ceea ce demonstrează că sistemul funcționează;

4.  constată că, față de anul 2013, în 2014 numai 15 camere au emis avize motivate, ceea ce reprezintă o scădere cu aproximativ 50 % a participării în rândul tuturor celor 41 de camere;

5.  salută faptul că, în 2014, toate instituțiile UE au jucat un rol activ în asigurarea controlului respectării principiilor subsidiarității și proporționalității în conformitate cu articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană; remarcă cu satisfacție că dialogul politic dintre Comisia Europeană și parlamentele naționale s-a intensificat, inclusiv prin diferitele vizite ale comisarilor la parlamentele naționale;

6.  observă, cu toate acestea, că majoritatea avizelor formulate de parlamentele naționale provin doar de la câteva camere naționale; încurajează celelalte camere să se implice mai mult în dezbaterea europeană;

7.  observă că unele parlamente naționale au constatat că, în anumite propuneri legislative ale Comisiei, justificarea subsidiarității și a proporționalității este insuficientă sau chiar inexistentă; invită Comisia să-și îmbunătățească expunerile de motive, furnizând întotdeauna o analiză detaliată, cuprinzătoare și susținută prin fapte a propunerilor sale din perspectiva subsidiarității și proporționalității, ceea ce ar ajuta parlamentele naționale să efectueze o examinare mai eficientă a acestor propuneri;

8.  ia act de faptul că, în opinia Comitetului de evaluare a impactului, aproximativ 32 % dintre evaluările de impact analizate de acesta în 2014 cuprindeau analize nesatisfăcătoare ale principiului subsidiarității sau proporționalității sau ale ambelor; constată că această proporție este similară celor din anii anteriori și consideră, prin urmare, că pot fi necesare îmbunătățiri;

9.  constată, în legătură cu cele de mai sus, importanța crucială a evaluărilor de impact ca instrumente de sprijinire a activității de adoptare a deciziilor în cadrul procesului legislativ și subliniază, în acest context, necesitatea luării în considerare în mod corespunzător a aspectelor referitoare la subsidiaritate și la proporționalitate; salută, în această privință, pachetul de măsuri privind o mai bună legiferare adoptat de Comisie la 19 mai 2015, care intenționează să asigure că legislația UE servește mai bine interesele cetățenilor, ceea ce, printre altele, abordează preocupările ridicate de Comitetul de evaluare a impactului privind subsidiaritatea și proporționalitatea; salută includerea unei explicații mai detaliate de către Comisie a modului în care propunerile legislative respectă obligațiile juridice ale subsidiarității și proporționalității, inclusiv în analizele sale de impact; subliniază însă că pachetul de măsuri privind o mai bună reglementare trebuie să fie folosit pentru a crea o legislație europeană solidă în domenii în care progrese reale și o valoare adăugată pot fi obținute cel mai bine la nivel european;

10.  reamintește importanța rapoartelor anuale privind subsidiaritatea și proporționalitatea elaborate de Comisie; invită Comisia, în acest sens, să prezinte rapoarte anuale mai detaliate privind subsidiaritatea și proporționalitatea, care să cuprindă o analiză mai aprofundată a principiului proporționalității;

11.  salută rapoartele elaborate de o serie de parlamente naționale, în special de Folketing din Danemarca, Tweede Kamer din Țările de Jos și de House of Lords din Regatul Unit, ca o contribuție de valoare la dezbaterea privind rolul parlamentelor naționale în procesul decizional la nivelul UE și ia act de propunerile cuprinse în acestea; ia act de faptul că aceste rapoarte conțin idei cu privire la modul în care se poate extinde domeniul mecanismului de control al subsidiarității, sugerând că avizele motivate ar trebui să se refere și la conformitatea cu principiul proporționalității; consideră totuși că punerea în practică a acestor propuneri necesită o evaluare atentă și o revizuire a tratatelor și protocoalelor relevante, deoarece acestea nu sunt reflectate în tratatele existente; încurajează și alte parlamente naționale să își exprime punctele de vedere cu privire la rolul pe care parlamentele naționale ar trebui să îl joace în procesul decizional la nivelul UE; salută participarea parlamentelor naționale în dezbaterea europeană și le încurajează să coopereze tot mai îndeaproape între ele și cu Parlamentul European;

12.  sugerează că o eventuală revizuire a tratatelor și a protocoalelor la acestea ar trebui să ia în considerare măsura în care avizele motivate ar trebui să fie limitate la examinarea temeiurilor de subsidiaritate sau ar trebui să cuprindă și evaluări ale proporționalității, la numărul adecvat de răspunsuri din partea parlamentelor naționale pentru a se declanșa mecanismul de control al subsidiarității și care ar trebui să fie efectul în cazurile în care este atins pragul pentru aceste proceduri, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Protocolul nr.2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității;

13.  ia act de faptul că o serie de parlamente naționale și-au exprimat interesul, în cadrul Conferinței organelor parlamentare specializate în chestiunile Uniunii (COSAC), față de propunerea de introducere a unui mecanism de „cartonaș verde”, ca instrument de îmbunătățire a dialogului politic; este de părere că ar trebui avută în vedere introducerea acestui mecanism de „cartonaș verde”, care le-ar oferi parlamentelor naționale posibilitatea de a-i sugera Comisiei să examineze o inițiativă legislativă; sugerează, în acest context, că s-ar putea analiza numărul necesar de parlamente naționale pentru declanșarea unei astfel de proceduri, precum și amploarea impactului acesteia; subliniază faptul că eventuala introducere a acestui mecanism nu ar trebui să submineze instituțiile UE și procedura legislativă ordinară;

14.  ia act de solicitarea formulată de unele parlamente naționale de a prelungi termenul de opt săptămâni care le este acordat pentru emiterea unui aviz motivat în conformitate cu articolul 6 din Protocolul nr. 2; consideră, în acest sens, că ar trebui avută în vedere chestiunea perioadei adecvate în care parlamentele naționale ar trebui să emită avize motivate dacă ar solicita acest lucru din cauza unor constrângeri legate de timp, pe baza unor motive obiective justificate, cum ar fi dezastrele naturale și perioadele de vacanță, care urmează să fie convenită între parlamentele naționale și Comisie; consideră că acest lucru ar putea fi realizat printr-o acțiune politică convenită în primul rând între instituții și parlamentele naționale, fără a se provoca vreo întârziere în ce privește adoptarea legislației pertinente; subliniază că această perioadă ar trebui să respecte un echilibru just între dreptul parlamentelor naționale de a ridica obiecții din motive de subsidiaritate și eficiența cu care Uniunea ar trebui să răspundă cererilor cetățenilor; observă, în această privință, că parlamentele naționale au oportunitatea de a interveni și de a examina chestiunea respectării subsidiarității, înainte de prezentarea unei inițiative legislative de către Comisie prin cărțile verzi și cele albe sau a programului său anual de lucru; consideră că, de la adoptarea Tratatului de la Lisabona, implicarea parlamentelor naționale în afacerile UE a crescut în mod semnificativ, inclusiv prin contacte regulate cu alte parlamente naționale;

15.  consideră că dacă statele membre convin să extindă termenul acordat parlamentelor naționale pentru emiterea unui aviz motivat în conformitate cu articolul 6 din Protocolul nr.2, acest fapt ar trebui inclus într-o viitoare revizuire a tratatului; o astfel de prelungire a termenului ar putea fi prevăzută ulterior și în legislația secundară;

16.  reamintește că în orice moment în cadrul procedurii de consultare sau în cadrul dialogului politic, parlamentele naționale pot exprima îndoieli referitoare la principiul subsidiarității, sub forma unui aviz adresat Comisiei;

17.  le solicită parlamentelor naționale și Parlamentului European să colaboreze cu mai multă eficacitate, inclusiv prin stabilirea unor contacte informale între deputații în Parlamentul European și membrii parlamentelor naționale cu privire la domenii de politică specifice;

18.  consideră că este important ca parlamentele naționale și regionale să fie sprijinite prin instrumente care să permită schimbul de informații, cum ar fi crearea unei platforme informatice care să poată fi accesată de cetățenii UE; subliniază că, în special deoarece numărul avizelor motivate primite de la parlamentele naționale în 2014 a rămas neschimbat în raport cu numărul de propuneri ale Comisiei, trebuie să fie elaborat un mecanism pentru ameliorarea participării parlamentelor naționale la procesul legislativ al UE, respectând totuși pe deplin competențele fiecărei instituții și principiul subsidiarității;

19.  încurajează recurgerea la cooperare interparlamentară pentru a consolida rolul parlamentelor naționale în procesul legislativ al UE; subliniază importanța unei mai bune utilizări a instrumentelor interparlamentare aflate la dispoziția parlamentelor naționale, precum COSAC, reuniunile interparlamentare organizate de Parlamentul European și Conferința interparlamentară pentru politica externă și de securitate comună și politica de securitate și apărare comună;

20.  consideră că este important ca parlamentele naționale să conștientizeze în mai mare măsură rolul lor specific în procesul decizional european și să promoveze în continuare utilizarea platformei de schimburi interparlamentare a UE (IPEX), care facilitează schimbul de informații; reamintește că consultările publice organizate periodic de către Comisie ar putea fi o sursă de informații, însă acestea sunt în mare măsură neutilizate de membrii parlamentelor naționale;

21.  recomandă să fie utilizată în continuare rețeaua reprezentanților parlamentelor naționale pentru a mări gradul de conștientizare a principiilor subsidiarității și proporționalității și pentru a îmbunătăți funcționarea IPEX;

22.  consideră că avizele motivate emise de parlamentele naționale în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Protocolul nr. 2 trebuie luate în considerare în mod adecvat de către toate instituțiile UE în cursul procesului decizional la nivelul Uniunii și, în acest context, îndeamnă instituțiile UE să ia măsurile necesare în această privință;

23.  reamintește că principiul proporționalității, consacrat în articolul 5 TUE, prevede că „acțiunea Uniunii, în conținut și formă, nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor”; subliniază că Curtea de Justiție a statuat că principiul proporționalității „impune ca mijloacele puse în aplicare printr-o dispoziție de drept al Uniunii să fie apte să realizeze obiectivele legitime urmărite de reglementarea în cauză și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestora”;

24.  invită Comisia să efectueze în mod sistematic evaluări aprofundate ale proporționalității pentru fiecare propunere legislativă, care ar trebui să includă o analiză adecvată a diferitelor opțiuni legislative aflate la dispoziția sa și o explicare de substanță a impacturilor ecologice, sociale și economice așteptate de la alternativa aleasă, precum și a efectelor sale potențiale asupra competitivității și IMM-urilor; consideră că aceste evaluări ale proporționalității ar trebui să ajute Comisia să elimine alternativele cu un impact disproporționat sau care împovărează în mod inutil persoanele, întreprinderile, în special IMM-urile, societatea civilă, angajații și alte entități implicate și ar trebui să permită o mai bună examinare a propunerilor din perspectiva proporționalității; consideră că ar putea fi luată în considerare extinderea domeniului de aplicare al avizelor motivate, astfel încât să fie inclusă și respectarea principiului proporționalității;

25.  invită Comisia să evalueze, cu asistența parlamentelor naționale, posibilitatea stabilirii unor orientări fără caracter obligatoriu, care să faciliteze sarcina parlamentelor naționale de a evalua conformitatea proiectelor de acte legislative cu principiile subsidiarității și proporționalității;

26.  salută declarația președinților Camerei Deputaților din Italia, Adunării Naționale din Franța, Bundestag-ului german și Camerei Deputaților din Luxemburg care au subliniat că „este nevoie de mai multă, nu de mai puțină Europă pentru a răspunde provocărilor cu care ne confruntăm, atât la nivel intern, cât și la nivel extern”.

27.  reafirmă că ar putea fi introduse deja mai multe inițiative pentru îmbunătățirea și eficientizarea colaborării dintre instituțiile europene și parlamentele naționale, în special:

28.  consideră că Comisia, Consiliul și Parlamentul ar trebui să acorde atenția cuvenită evaluărilor privind respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității realizate de Comitetul Regiunilor, când acesta emite avize cu privire la propunerile legislative;

29.  subliniază faptul că legislația ar trebui să fie ușor de înțeles și clară, să le permită părților să își înțeleagă ușor drepturile și obligațiile, să includă cerințe adecvate privind raportarea, monitorizarea și evaluarea, să evite costurile disproporționate și să fie ușor de aplicat în practică.

30.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0103. (2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0061. (3) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 117. (4) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 87.

Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la tehnologia financiară: influența tehnologiei asupra viitorului sectorului financiar (2016/2243(INI))

P8_TA(2017)0211 A8-0176/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la monedele virtuale(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2016 referitoare la accesul la finanțare al IMM-urilor și creșterea diversității finanțării IMM-urilor în cadrul uniunii piețelor de capital(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la Cartea verde privind serviciile financiare cu amănuntul(3),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 14 septembrie 2016, intitulat „Uniunea piețelor de capital - Accelerarea reformelor” (COM(2016)0601),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 mai 2016, intitulat „Crowdfunding in the EU Capital Markets Union” (Finanțarea participativă în Uniunea piețelor de capital din UE) (SWD(2016)0154),

–  având în vedere documentul de consultare publică al Comisiei din 10 ianuarie 2017 intitulat „Construirea unei economii europene a datelor” (COM(2017)0009),

–  având în vedere raportul autorităților europene de supraveghere din 16 decembrie 2016 referitor la automatizare în consilierea financiară,

–  având în vedere documentul de dezbatere al autorităților europene de supraveghere din 19 decembrie 2016 privind utilizarea de volume mari de date de către instituțiile financiare (JC 2016 86),

–  având în vedere avizul Autorității Bancare Europene din 26 februarie 2015 privind finanțarea participativă bazată pe creditare (ABE/Op/2015/03),

–  având în vedere documentul de dezbatere al Autorității Bancare Europene din 4 mai 2016 privind utilizarea inovativă a datelor privind consumatorii de către instituțiile financiare (ABE/DP/2016/01),

–  având în vedere avizul Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe din 18 decembrie 2014 privind finanțarea participativă bazată pe investiții (ESMA/2014/1378),

–  având în vedere raportul Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe din 7 ianuarie 2017 privind tehnologia registrelor distribuite aplicată piețelor de valori mobiliare,

–  având în vedere raportul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere din 7 septembrie 2016 referitor la riscurile și vulnerabilitățile sistemului financiar al UE,

–  având în vedere tabloul de riscuri bazat pe date din trimestrul al treilea 2016, elaborat de Autoritatea Bancară Europeană,

–  având în vedere tabloul de riscuri din martie 2016 elaborat de Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA),

–  având în vedere cel de-al cincilea raport al EIOPA din 16 decembrie 2016 privind tendințele consumatorilor (EIOPA-BoS-16-239),

–  având în vedere tabloul de riscuri din trimestrul al patrulea 2016, elaborat de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe,

–  având în vedere Studiul ocazional al Băncii Centrale Europene nr. 172 din aprilie 2016, intitulat „Distributed ledger technologies in securities post-trading: Revolution or evolution?” (Tehnologiile registrelor distribuite în post-tranzacționarea valorilor mobiliare: revoluție sau evoluție?),

–  având în vedere documentul Comitetului pentru plăți și infrastructuri de piață din februarie 2017, intitulat „Tehnologia registrelor distribuite în plăți, compensări și decontări: un cadru analitic”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0176/2017),

A.  întrucât prin tehnologie financiară („FinTech”) ar trebui să se înțeleagă servicii furnizate sau care sunt posibile prin intermediul noilor tehnologii, care afectează întregul sector financiar în toate componentele sale, de la sectorul bancar la cel al asigurărilor, al fondurilor de pensii, al consilierii în materie de investiții, al serviciilor de plată și al infrastructurilor de piață;

B.  întrucât serviciile financiare s-au bazat întotdeauna pe tehnologie și au evoluat în pas cu inovarea tehnologică;

C.  întrucât orice participant la piață poate recurge la FinTech, indiferent de tipul de persoană juridică; întrucât lanțul valoric din sectorul serviciilor financiare integrează din ce în ce mai mult actori alternativi, cum ar fi întreprinderile nou-înființate sau întreprinderile importante din domeniul tehnologiei; întrucât, prin urmare, acest termen include o gamă largă de întreprinderi și servicii, care diferă foarte mult între ele, ridică provocări diferite, iar lor li se aplică reglementări diferite;

D.  întrucât o gamă largă de evoluții FinTech sunt sprijinite de noile tehnologii, cum ar fi aplicațiile pentru tehnologia registrelor distribuite (DLT), mijloacele de plată inovatoare, consilierea robotizată, volumele mari de date, utilizarea tehnologiei de tip cloud computing, soluții inovatoare de integrare și identificare a clienților, platformele de finanțare participativă și multe altele;

E.  întrucât investițiile în aplicațiile FinTech reprezintă miliarde de euro și continuă să crească în fiecare an;

F.  întrucât aplicațiile tehnologice evoluează în ritmuri diferite, iar amploarea și impactul dezvoltării lor rămân incerte, însă ele au potențialul de a transforma sectorul financiar în mod substanțial; întrucât unele aplicații FinTech ar putea, într-o zi, să capete o importanță sistemică;

G.  întrucât evoluțiile FinTech ar trebui să contribuie la dezvoltarea și competitivitatea sistemului financiar european și ale economiei europene, inclusiv la bunăstarea cetățenilor europeni, consolidând totodată stabilitatea financiară și asigurând un nivel maxim de protecție a consumatorilor;

H.  întrucât FinTech poate aduce beneficii importante pentru consumatori și întreprinderi, cum ar fi servicii financiare mai rapide, mai ieftine, mai personalizate, mai cuprinzătoare, mai rezistente, mai transparente și mai bune și poate deschide numeroase oportunități de afaceri pentru antreprenorii europeni; întrucât, în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul, experiența consumatorului este forța motrice pentru actorii de pe piață; întrucât progresul și inovarea în sectorul financiar nu ar trebui să excludă numerarul ca mijloc de plată;

I.  întrucât dezvoltarea de noi servicii financiare și digitalizarea serviciilor existente vor modifica dinamica pieței pentru sectorul serviciilor financiare, prin introducerea unor noi forme de concurență, inovare și parteneriate și prin externalizarea de către actori și între aceștia;

J.  întrucât promovarea concurenței loiale, neutralizarea rentelor economice, în cazul în care acestea există, precum și crearea unor condiții de concurență echitabile pentru serviciile financiare în UE constituie condiții prealabile pentru stimularea FinTech în Europa și pentru realizarea cooperării între toți actorii implicați;

K.  întrucât cercetarea economică a arătat că eficiența costurilor sistemului financiar ar putea conduce la scăderea prețurilor de consum pentru produsele și serviciile financiare cu amănuntul; întrucât FinTech poate contribui la această scădere de prețuri;

L.  întrucât soluțiile FinTech pot îmbunătăți accesul la capital, mai ales pentru IMM-uri, prin servicii financiare transfrontaliere, creditare alternativă și canale de investiții, cum ar fi finanțarea participativă și creditarea de la persoană la persoană, consolidând astfel uniunea piețelor de capital;

M.  întrucât evoluțiile FinTech pot facilita, de asemenea, fluxurile financiare transfrontaliere și integrarea piețelor de capital în Europa și, prin urmare, pot încuraja activitățile comerciale transfrontaliere, permițând astfel realizarea uniunii piețelor de capital;

N.  întrucât evoluțiile FinTech, în special în ceea ce privește soluțiile de plată interne și transfrontaliere, pot sprijini, de asemenea, dezvoltarea în continuare a unei piețe unice a bunurilor și serviciilor și pot favoriza realizarea obiectivelor G20 și G8 „5x5” de reducere a costurilor remiterilor de bani;

O.  întrucât FinTech poate constitui un instrument eficient pentru incluziunea financiară, deoarece poate da acces la servicii financiare personalizate pentru persoane care în trecut nu au avut acces la acestea, creșterea devenind astfel mai favorabilă incluziunii; întrucât găsirea unor soluții la problemele reprezentate de educația financiară și competențele digitale în rândul cetățenilor europeni este necesară pentru ca FinTech să genereze incluziune financiară reală;

P.  întrucât legislația, reglementarea și supravegherea trebuie să se adapteze la inovare și să aducă un echilibru corect între stimulentele pentru protecția inovatoare a consumatorilor și a investitorilor și stabilitatea financiară; întrucât în domeniul FinTech trebuie să existe o atitudine mai echilibrată între „reglementarea instituției” și „reglementarea activității”; întrucât interacțiunea complexă dintre FinTech și actualul cadru de reglementare poate avea ca rezultat neconcordanțe, întreprinderile și furnizorii de servicii fiind reglementați în mod diferit, chiar dacă desfășoară activități în esență identice, iar unele activități nefiind reflectate în mod adecvat în definiție și/sau în domeniul activităților în reglementarea actuală; întrucât actualul cadru al UE pentru protecția investitorilor și a consumatorilor de servicii financiare nu abordează în mod corespunzător toate inovațiile din domeniul FinTech;

Q.  întrucât autoritățile europene de supraveghere (AES) au început să identifice potențialele riscuri și beneficii ale respectivelor tehnologii financiare inovatoare; întrucât autoritățile naționale competente monitorizează aceste evoluții tehnologice și au abordări diferite; întrucât, până în prezent, dezvoltarea unui ecosistem FinTech în Europa a fost împiedicată de reglementări divergente la nivelul statelor membre, precum și de o lipsă de colaborare pe piețe; întrucât o acțiune decisivă din partea UE în vederea promovării unei abordări comune asupra FinTech este importantă pentru dezvoltarea unui ecosistem FinTech solid în Europa;

R.  întrucât FinTech poate contribui la reducerea riscului în sistemul financiar prin descentralizarea și deconcentrarea riscurilor, la compensarea și decontarea în timp mai scurt a plăților în numerar și a operațiunilor cu titluri de valoare, precum și la o mai bună gestionare a garanțiilor și la optimizarea capitalului;

S.  întrucât se poate aștepta ca FinTech să aibă unele dintre cele mai semnificative efecte asupra lanțului valoric post-tranzacționare, care include servicii cum ar fi compensarea, decontarea, depozitarea activelor și raportarea conform reglementărilor, în care tehnologii precum tehnologia registrelor distribuite ar putea avea potențialul de a remodela întregul sector; întrucât, în cadrul acestui lanț valoric, anumiți intermediari, cum ar fi depozitarii, contrapărțile centrale și depozitarii centrali de titluri de valoare, ar putea deveni redundanți pe termen lung, în timp ce alte funcții vor trebui să fie în continuare realizate de către entități independente și reglementate;

T.  întrucât RegTech poate aduce beneficii considerabile pentru instituțiile financiare și pentru autoritățile de supraveghere, permițând utilizarea noilor tehnologii în scopul îndeplinirii mai transparente, mai eficiente și în timp real a cerințelor de conformitate și de reglementare;

U.  întrucât InsurTech se referă la servicii de asigurare furnizate prin intermediul noilor tehnologii, de exemplu prin consiliere automatizată, evaluarea riscurilor și volumele mari de date, dar și la asigurarea împotriva unor noi riscuri precum atacurile cibernetice;

V.  întrucât este de urgență necesar un acces mai bun la finanțare pentru întreprinderile care lucrează cu produse și servicii FinTech și pentru partenerii de afaceri inovatori care le pun la dispoziție materialele necesare pentru furnizarea acestor produse și servicii, pentru a stimula inovarea financiară în Europa, mai ales pentru ca întreprinderile nou-înființate să se poată extinde; întrucât, în acest context, disponibilitatea capitalului de risc ca sursă de finanțare și prezența unui sector tehnologic puternic sunt factori esențiali pentru încurajarea unui ecosistem FinTech dinamic în Europa;

W.  întrucât atacurile cibernetice reprezintă o amenințare tot mai mare pentru întreaga infrastructură digitală, așadar și pentru infrastructura financiară; întrucât în sectorul financiar se înregistrează un risc de trei ori mai mare de a suferi atacuri decât în orice alt sector; întrucât siguranța, fiabilitatea și continuitatea serviciilor sunt condiții preliminare esențiale pentru garantarea încrederii publice în acest sector; întrucât consumatorii cu amănuntul sunt, de asemenea, extrem de vulnerabili la atacuri similare sau la furtul de identitate;

X.  întrucât dispozitivele conectate sunt o parte integrantă a serviciilor FinTech; întrucât internetul obiectelor este în mod deosebit vulnerabil la atacuri cibernetice și, prin urmare, reprezintă o provocare deosebită pentru securitatea cibernetică; întrucât un sistem conectat are siguranța celei mai slabe verigi din componența sa;

Y.  întrucât, pe măsură ce FinTech evoluează, consumatorii și investitorii trebuie să poată să continue să se bazeze pe standarde înalte de protecție a consumatorilor și a investitorilor și de protecție a datelor și a vieții private și pe responsabilitatea juridică a furnizorilor de servicii financiare;

Z.  întrucât, în scopul de a facilita FinTech, este important să se creeze un cadru de reglementare coerent și favorabil și un mediu concurențial care să permită FinTech să se dezvolte și să folosească diverse instrumente inovatoare pentru criptarea sigură și identificarea și autentificarea online cu o interfață simplă;

AA.  întrucât automatizarea în sectorul financiar, ca și în alte sectoare, poate perturba modelele existente de ocupare a forței de muncă; întrucât îmbunătățirea și dezvoltarea formării și actualizării competențelor vor trebui să se afle în centrul oricărei strategii europene privind FinTech;

AB.  întrucât, din cauza efectelor de rețea, structura pieței în multe domenii ale economiei digitale este îndreptată către un număr redus de participanți pe piață, ceea ce reprezintă o provocare în domeniul dreptului concurenței și al legislației antitrust,

Definirea unui cadru european pentru FinTech

1.  salută noile evoluții în domeniul FinTech și invită Comisia ca, în cadrul strategiilor sale privind uniunea piețelor de capital și piața unică digitală, să elaboreze un plan de acțiune cuprinzător pentru FinTech, care să contribuie, în ansamblu, la crearea unui sistem financiar european eficient și competitiv, mai aprofundat și mai integrat, stabil și durabil, să aducă beneficii pe termen lung pentru economia reală și să răspundă nevoilor de protecție ale consumatorilor și investitorilor și nevoilor de securitate în materie de reglementare;

2.  salută înființarea recentă a unui grup operativ FinTech, care are rolul de a evalua inovarea în acest domeniu și, de asemenea, de a dezvolta strategii pentru a răspunde provocărilor potențiale reprezentate de FinTech, precum și lansarea unei consultări publice privind FinTech de către Comisie; invită Comisia să implice Parlamentul în activitatea grupului operativ FinTech; consideră că aceste inițiative recente ale Comisiei reprezintă etape fundamentale spre elaborarea de către Comisie a unei strategii cuprinzătoare privind FinTech și pentru reducerea incertitudinii în materie de reglementare pentru domeniul FinTech;

3.  consideră că FinTech poate contribui la succesul inițiativelor privind uniunea piețelor de capital, de exemplu prin diversificarea opțiunilor de finanțare ale UE, și încurajează Comisia să valorifice avantajele FinTech în impulsionarea proiectului privind uniunea piețelor de capital;

4.  invită Comisia să dezvolte o abordare proporțională, intersectorială și holistică față de activitatea sa cu privire la FinTech, trăgând învățăminte din experiența din alte jurisdicții și adaptându-se la diversitatea de actori și de modele de afaceri utilizate; îndeamnă Comisia să fie prima care să acționeze atunci când este necesar, pentru a crea un mediu favorabil pentru centrele europene FinTech și pentru dezvoltarea întreprinderilor;

5.  subliniază că legislația privind serviciile financiare, atât de la nivelul UE, cât și de la nivel național ar trebui să fie revizuită ori de câte ori este necesar și ar trebui să fie suficient de deschisă inovării, astfel încât să poată fi realizat și menținut un mediu concurențial echitabil între actori; recomandă, în special, ca, în conformitate cu „principiul inovării”, efectele potențiale ale legislației asupra inovării să fie analizate în mod corespunzător printr-o evaluare de impact, astfel încât progresele respective să ofere în cea mai mare măsură posibilă „beneficii societale și economice semnificative”;

6.  subliniază că, pentru a asigura condiții de concurență echitabile, facilitând totodată accesul noilor operatori pe piață și prevenind arbitrajul de reglementare între statele membre și între statutele juridice, legislația și supravegherea în domeniul FinTech ar trebui să se bazeze pe următoarele principii:

7.  recomandă autorităților competente să permită și să încurajeze experimente controlate cu noile tehnologii, atât pentru actori nou-intrați pe piață, cât și pentru participanții deja prezenți pe piață; constată că un astfel de mediu controlat de experimentare poate lua forma unui cadru de reglementare pentru serviciile FinTech, cu beneficii potențiale pentru societate, care reunește o gamă largă de participanți pe piață și care există deja cu succes în mai multe state membre; subliniază faptul că este necesară o implicare proactivă și în perspectivă din partea autorităților, în cadrul unui dialog cu participanții pe piață și cu toate celelalte părți interesate relevante și că ea poate ajuta autoritățile de supraveghere și de reglementare să dezvolte expertiză tehnologică; invită autoritățile competente să aibă în vedere elaborarea unor instrumente de simulări de criză financiară și/sau operațională pentru aplicațiile din domeniul FinTech, în cazurile în care acestea pot produce riscuri sistemice, complementare cu activitatea CERS;

8.  subliniază că unele bănci centrale deja experimentează monede digitale ale băncii centrale și alte tehnologii noi; încurajează autoritățile competente din Europa să evalueze impactul riscurilor și beneficiilor potențiale ale unei versiuni a unui registru distribuit și cerințele necesare aferente privind protecția consumatorilor și transparența; le încurajează să urmeze acest exemplu, pentru a ține pasul cu evoluțiile pieței;

9.  subliniază că este important ca autoritățile de reglementare și de supraveghere să dezvolte expertiză tehnică suficientă pentru a putea monitoriza în mod satisfăcător serviciile din ce în ce mai complexe din domeniul FinTech; subliniază că, datorită acestui control continuu, autoritățile de reglementare vor avea posibilitatea de a detecta și de a anticipa riscurile specifice ale diferitelor tehnologii și de a interveni imediat și cu o agendă clară atunci când este necesar;

10.  subliniază, prin urmare, importanța unui ghișeu unic pentru furnizorii și utilizatorii de servicii FinTech în cadrul autorităților de reglementare și de supraveghere; recunoaște că este necesar să se elimine obstacolele în materie de supraveghere în toate sectoarele și recomandă cooperarea strânsă între autoritățile de supraveghere din sectorul financiar și alte organisme naționale și europene care au expertiza tehnologică necesară;

11.  invită Comisia și statele membre să încurajeze și să sprijine mai multe proiecte de cercetare în domeniul FinTech;

12.  subliniază importanța stimulării inovării financiare în Europa; solicită facilitarea accesului la finanțare pentru furnizorii de servicii financiare inovatoare și pentru întreprinderile inovatoare care le furnizează materialele de care au nevoie pentru a presta aceste servicii;

13.  subliniază faptul că întreprinderile din domeniul FinTech contribuie în mod pozitiv la dezvoltarea intermedierii financiare, însă creează și noi riscuri la adresa stabilității financiare; remarcă faptul că autoritățile de reglementare și de supraveghere primesc o mare cantitate de informații prin intermediul bilanțurilor instituțiilor financiare consacrate cu privire la implementarea a numeroase cadre de reglementare, cum ar fi cerințele de capital, indicatorul efectului de levier, rata de lichiditate și altele, în vreme ce, în cazul entităților de creditare nebancare, așa cum este cazul finanțării participative și al creditării de la persoană la persoană, este dificil să se obțină din bilanțuri informații suficiente cu privire la activitățile de intermediere financiară; prin urmare, îndeamnă autoritățile de reglementare și de supraveghere să analizeze modul în care ar putea obține informațiile corespunzătoare de supraveghere pentru a menține stabilitatea financiară și, dacă este cazul, să impună constrângeri de reglementare asupra bilanțurilor acestora, pentru a realiza și menține stabilitatea financiară;

14.  subliniază că RegTech are potențialul de a ameliora nivelul de respectare a legislației, în special în ceea ce privește calitatea și promptitudinea informațiilor în materie de supraveghere, făcându-le mai puțin complicate și mai eficiente din punctul de vedere al costurilor; solicită autorităților să clarifice condițiile juridice în care este permisă externalizarea către părți terțe a activităților în materie de asigurare a respectării legislației către o entitate supravegheată, asigurându-se că sunt în vigoare mecanisme de supraveghere asupra terților și că răspunderea juridică pentru respectarea obligațiilor revine entității supravegheate; solicită autorităților competente, în special Comisiei, ca parte a activității sale referitoare la Forumul european privind post-tranzacționarea, să adopte o abordare proactivă în încercarea de a înțelege obstacolele care împiedică utilizarea noilor soluții FinTech și RegTech în domeniile legate de procesele pre- și post-tranzacționare care sunt reglementate de Directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID), Regulamentul privind infrastructura pieței europene (EMIR) și Regulamentul privind depozitarii centrali de instrumente financiare (CSDR) și, în cazul în care nu există obstacole, să clarifice dreptul participanților de a utiliza astfel de soluții în scopul de a-și îndeplini obligațiile în temeiul acestor acte legislative;

15.  reamintește că serviciile financiare inovatoare ar trebui să fie disponibile peste tot în UE și că ar trebui, prin urmare, ca prestarea lor transfrontalieră să nu fie împiedicată în mod nejustificat în interiorul Uniunii; invită Comisia și autoritățile europene de supraveghere să monitorizeze și să evite suprapunerile reglementărilor, noile bariere la intrarea pe piață și barierele naționale în calea acestor servicii; invită Comisia să prevină barierele dintre statele membre cauzate de neconcordanțele dintre regimurile naționale și să promoveze cele mai bune practici în materie de reglementare în statele membre; în plus, solicită Comisiei și autorităților europene de supraveghere să aplice, unde este cazul, regimuri de pașaport pentru furnizorii de noi servicii financiare prestate în întreaga Uniune; sprijină eforturile Comisiei privind modul în care UE poate contribui la îmbunătățirea alegerii, a transparenței și a concurenței în serviciile financiare cu amănuntul în beneficiul consumatorilor europeni și subliniază faptul că acest obiectiv ar trebui să fie complementar cu obiectivul de îmbunătățire a sistemului financiar;

16.  salută apariția unei comunități dinamice FinTech în UE; invită Comisia și autoritățile competente în materie de guvernanță economică din UE să colaboreze îndeaproape cu platformele FinTech, să amplifice antreprenoriatul inteligent al acestor comunități și demersurile acestora, prin încurajarea și finanțarea inovării, precum și considerându-le o sursă de viitor avantaj competitiv al UE în sectorul financiar;

17.  remarcă faptul că întreprinderile FinTech nou-înființate sunt deosebit de vulnerabile în fața celor care abuzează de brevete, și anume entitățile care cumpără brevete cu intenția de a le impune împotriva întreprinderilor care utilizează deja drepturile asupra tehnologiei, prin amenințări cu procese pentru încălcarea legislației în materie de brevete; invită Comisia să analizeze situația și să sugereze măsuri de combatere a practicilor celor care abuzează de brevete în domeniul FinTech;

18.  subliniază rolul potențial al FinTech în digitalizarea serviciilor publice, contribuind astfel la creșterea eficienței acestor servicii, de exemplu în domeniul colectării impozitelor și în prevenirea evaziunii fiscale;

19.  subliniază faptul că, din cauza efectelor de rețea, structura pieței în multe domenii ale economiei digitale este îndreptată către un număr redus de participanți pe piață, ceea ce reprezintă o provocare în domeniul legislației concurenței și antitrust; invită Comisia să reevalueze în ce măsură cadrul juridic referitor la concurență este adecvat pentru provocările din economia digitală, în general, și pentru cele din domeniul FinTech, în particular;

20.  subliniază că mijloacele disponibile pentru plățile transfrontaliere pot fi îmbunătățite în continuare; susține dezvoltarea de astfel de mijloace de plată în Europa și regretă gradul ridicat de fragmentare a pieței serviciilor bancare online din UE, precum și lipsa, la nivelul UE, a unui sistem european de carduri de debit și de credit; consideră că acest element este esențial pentru buna funcționare a uniunii piețelor de capital și reprezintă o parte indispensabilă a pieței unice digitale, care promovează comerțul electronic european și concurența transfrontalieră în domeniul serviciilor financiare; invită Comisia să identifice măsurile viitoare pentru crearea unui mediu care să sprijine dezvoltarea unui astfel de sistem; recunoaște că este necesar, în interesul concurenței, ca un astfel de sistem să coexiste și, dacă este oportun, să fie interoperabil cu alte soluții de plată inovatoare;

21.  subliniază faptul că consumatorii sunt forța motrice a ascensiunii FinTech; subliniază că orice modificări legislative viitoare ar trebui să vizeze susținerea consumatorilor în această transformare;

Date

22.  reamintește faptul că colectarea și analizarea datelor joacă un rol central în domeniul FinTech și, prin urmare, subliniază necesitatea aplicării consecvente și neutre din punct de vedere tehnologic a legislației aplicabile în materie de date, inclusiv a Regulamentului general privind protecția datelor (GDPR), a Directivei privind serviciile de plată revizuită (PSD2), a Regulamentului privind serviciile de identificare și de autentificare electronică (eIDAS), a celei de a patra Directive privind combaterea spălării banilor (AMLD4) și a Directivei privind securitatea rețelelor și a informației (Directiva NIS); subliniază că, pentru a extinde sectorul financiar inovativ în Europa, este necesar un flux de date liber în Uniune; invită Comisia să ia măsuri pentru a se asigura că sunt utilizate doar elementele de date obiective și relevante în contextul furnizării serviciilor financiare; salută consultarea publică realizată de Comisie din 10 ianuarie 2017 privind „economia datelor” (COM(2017)0009), care ar trebui să furnizeze dovezi și să stabilească dacă sau nu există obstacole în calea liberei circulații a datelor la nivelul Uniunii;

23.  subliniază necesitatea unor norme clare privind dreptul de proprietate asupra datelor, accesul și transferul acestora; subliniază faptul că sunt generate cantități din ce în ce mai mari de date de către mașini sau procese bazate pe tehnologii emergente, cum ar fi învățarea automatizată; subliniază faptul că GDPR oferă un cadru juridic clar pentru datele cu caracter personal, dar că este necesară o securitate juridică sporită în ceea ce privește alte categorii de date; consideră, în acest sens, că ar trebui să se facă o distincție clară între datele brute și datele care rezultă din prelucrarea ulterioară;

24.  subliniază faptul că serviciile bancare deschise și schimbul de date contribuie la asigurarea faptului că toate modelele de afaceri FinTech se pot dezvolta împreună, în avantajul consumatorilor; subliniază, în acest sens, recentele realizări ale PSD2 privind inițierea plăților și accesul la datele privind contul;

25.  subliniază beneficiile pe care serviciile de cloud computing le pot avea pentru consumatori și furnizorii de servicii financiare în ceea ce privește eficiența din punctul de vedere al costurilor, timpul redus de ajungere pe piață și o mai bună utilizare a resurselor TIC; constată că în Europa nu există norme clare și cuprinzătoare privind externalizarea datelor în sisteme de tip cloud în ceea ce privește sectorul financiar; subliniază necesitatea elaborării unor astfel de orientări și nevoia de o abordare comună privind utilizarea serviciilor de tip cloud computing de către autoritățile naționale competente; subliniază faptul că aceste norme sau orientări sunt necesare pentru a aduce suplețe și viteză adoptării soluțiilor cloud; subliniază faptul că standardele ridicate de securitate a datelor și de protecție a consumatorilor ar trebui să facă parte din respectivele orientări; invită Comisia și autoritățile europene de supraveghere să studieze diferitele posibilități în acest sens, cum ar fi contractele aprobate în prealabil între furnizorii de servicii cloud și instituțiile financiare;

26.  remarcă necesitatea creșterii gradului de informare a consumatorilor în ceea ce privește valoarea datelor lor cu caracter personal; remarcă faptul că consumatorii pot încheia contracte pentru a face schimb de conținut digital în schimbul plății unei taxe; subliniază faptul că acest lucru poate genera beneficii economice, dar poate fi utilizat, de asemenea, într-un mod discriminatoriu; invită Comisia să analizeze posibilitatea unei strategii europene de schimb de date, cu scopul de a le oferi consumatorilor controlul asupra datelor lor; consideră că o abordare clară și axată pe consumator va spori încrederea în serviciile de tip cloud și va stimula noi servicii inovatoare oferite de diverși actori în lanțul valoric financiar, de exemplu prin utilizarea interfețelor de programare a aplicațiilor sau prin facilitarea accesului direct la date pentru serviciile de plăți electronice; solicită Comisiei să investigheze potențialul viitor al sistemelor de gestionare a informațiilor cu caracter personal, ca instrumente tehnice pentru gestionarea datelor cu caracter personal de către consumatori;

27.  reamintește, în contextul utilizării în mai mare măsură a datelor referitoare la clienți sau a unor volume mari de date de către instituțiile financiare, dispozițiile din GDPR, care acordă persoanei vizate dreptul de a obține o explicație a deciziei luate prin prelucrarea automată și de a contesta această decizie(4); subliniază necesitatea de a garanta că datele incorecte pot fi modificate și că doar datele verificabile și relevante sunt utilizate; invită toate părțile interesate să își sporească eforturile de a garanta aplicarea acestor drepturi; consideră că consimțământul acordat pentru utilizarea datelor cu caracter personal trebuie să fie dinamic și că persoanele vizate trebuie să își poată modifica și adapta consimțământul;

28.  constată că folosirea sporită a datelor referitoare la clienți sau a volumelor mari de date de către instituțiile financiare ar putea conduce la beneficii pentru consumatori, cum ar fi dezvoltarea unor oferte mai adaptate, segmentate și mai ieftine, bazate pe o alocare mai eficientă a riscului și a capitalului; constată, pe de altă parte, dezvoltarea unei politici de prețuri dinamice și capacitatea sa de a duce la situația opusă, care ar putea afecta comparabilitatea ofertelor și concurența efectivă și punerea în comun și mutualizarea riscurilor, în sectorul asigurărilor, de exemplu;

29.  ia act de combinațiile tot mai complexe de date cu caracter personal și de algoritmi pentru furnizarea de servicii precum consilierea automatizată; subliniază potențialul în materie de eficiență al consilierii automatizate și potențialele sale efecte pozitive asupra accesului la servicii financiare; subliniază faptul că erorile sau scurt-circuitele algoritmilor sau a datelor suport au potențialul de a provoca riscuri sistemice și de a cauza prejudicii consumatorilor, de exemplu prin creșterea excluziunii; solicită Comisiei și autorităților europene de supraveghere să monitorizeze aceste riscuri pentru a garanta că automatizarea în consilierea financiară poate cu adevărat genera o consiliere mai bună, transparentă, accesibilă și eficientă din punctul de vedere al costurilor, precum și să abordeze dificultatea tot mai mare a stabilirii răspunderii pentru prejudiciile cauzate de astfel de riscuri în actualul cadru de răspundere juridică privind utilizarea datelor; subliniază că aceleași dispoziții în materie de protecție a consumatorilor ar trebui să se aplice atât pentru consilierea automatizată, cât și pentru consilierea personală acordată clienților;

Securitatea cibernetică și riscurile TIC

30.  subliniază necesitatea unei securități totale a întregului lanț valoric al serviciilor financiare; atrage atenția asupra riscurilor variate și importante prezentate de atacurile cibernetice îndreptate împotriva infrastructurii piețelor noastre financiare, internetului obiectelor, monedelor și datelor; invită Comisia să facă din domeniul securității cibernetice prioritatea numărul unu în cadrul planului de acțiune FinTech și invită autoritățile europene de supraveghere și BCE ca, în cadrul rolului lor de supraveghere bancară, să transforme acest aspect în elementul-cheie al programelor lor de reglementare și de supraveghere;

31.  solicită autorităților europene de supraveghere ca, în colaborare cu autoritățile naționale de reglementare, să revizuiască periodic standardele operaționale privind riscurile TIC cu care se confruntă instituțiile financiare; solicită totodată, dat fiind nivelul variabil de protecție din strategiile privind securitatea cibernetică ale statelor membre, ca autoritățile europene de supraveghere să emită orientări cu privire la supravegherea acestor riscuri; subliniază importanța know-how-ului tehnologic în cadrul autorităților europene de supraveghere, care le permite să-și îndeplinească sarcinile ce le revin; încurajează realizarea unui număr mai mare de activități de cercetare în acest domeniu;

32.  subliniază importanța schimburilor de informații și de bune practici între autoritățile de supraveghere, precum și între organismele de reglementare și guverne, la nivelurile respective, între cercetători și participanții la piață, precum și între aceștia din urmă; solicită Comisiei, statelor membre, participanților la piață și Agenției UE pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA) să exploreze potențialul transparenței și al schimbului de informații ca instrumente de combatere a atacurilor cibernetice; sugerează analizarea potențialelor beneficii ale unui punct unic de contact pentru participanții la piață în acest sens, precum și luarea în considerare a unei abordări mai coordonate în ceea ce privește investigarea criminalității cibernetice în domeniul serviciilor financiare, având în vedere caracterul transfrontalier tot mai pronunțat al acestora;

33.  subliniază faptul că reglementarea în domeniul furnizării infrastructurii pentru serviciile financiare trebuie să prevadă structuri adecvate de stimulare a furnizorilor pentru ca aceștia să investească în mod corespunzător în securitatea cibernetică;

34.  invită statele membre să asigure transpunerea la timp a Directivei privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice (Directiva NIS); salută noul parteneriat public-privat în materie de securitate cibernetică lansat recent de Comisia Europeană cu participarea sectorului; solicită Comisiei să dezvolte o serie de inițiative noi și concrete pentru a consolida rezistența întreprinderilor FinTech din acest sector, în special a IMM-urilor și a întreprinderilor nou-înființate, împotriva atacurilor cibernetice;

35.  ia act de faptul că încrederea publică în tehnologiile în cauză este vitală pentru dezvoltarea viitoare a FinTech și subliniază necesitatea de a oferi o mai bună educație și sensibilizare cu privire la impactul pozitiv al FinTech asupra activităților de zi cu zi, dar și cu privire la riscurile la adresa securității rețelelor și a informațiilor pentru cetățeni și întreprinderi, în special pentru IMM-uri;

36.  salută eforturile continue din domeniul standardizării, care fac ca dispozitivele conectate să fie mai sigure; subliniază, totuși, că siguranța trebuie să fie asigurată dincolo de un nivel minim de standardizare, în special deoarece precauțiile de securitate standardizate și uniforme cresc riscul de încălcări semnificative ale securității din cauza unui posibil efect de domino; încurajează cu fermitate întreprinderile să își dezvolte propriile răspunsuri eterogene pentru a-și securiza dispozitivele și operațiunile;

Tehnologiile blockchain

37.  subliniază potențialul aplicațiilor blockchain pentru transferul de numerar și de titluri de valoare, precum și pentru facilitarea „contractelor inteligente”, care deschid o gamă largă de posibilități pentru ambele părți ale contractelor financiare, în special pentru acordurile de finanțare comercială și creditare pentru întreprinderi, care au posibilitatea de a simplifica relațiile contractuale complexe comerciale și financiare la nivel între întreprinderi (B2B) și la nivelul dintre întreprinderi și consumatori (B2C); subliniază că platformele blockchain sunt, de asemenea, adecvate pentru simplificarea tranzacțiilor B2B și B2C complexe;

38.  reamintește beneficiile și riscurile aplicațiilor blockchain fără licență; invită Comisia să organizeze o conferință anuală pe această temă pe care să participe mai multe părți interesate; își manifestă îngrijorarea cu privire la utilizarea crescândă a aplicațiilor de tip blockchain fără licență în scopuri ilicite, de evaziune fiscală, de evitare a obligațiilor fiscale și de spălare de bani; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape aceste aspecte, inclusiv aplicațiile de tip mixes/tumbler și rolul lor în acest proces și să le abordeze într-un raport;

Interoperabilitatea

39.  ia act de importanța interfețelor de programare a aplicației, ca o completare la alte tipuri de instrumente care pot fi utilizate de către consumator, în a asigura noilor participanți acces la infrastructura financiară; recomandă crearea unui set de interfețe standard de programare a aplicațiilor pe care vânzătorii le pot folosi, de exemplu în domeniul operațiunilor bancare deschise, în paralel cu posibilitatea ca acești vânzători să își conceapă propriul software;

40.  consideră că interoperabilitatea serviciilor FinTech, atât în Europa, cât și prin intermediul relațiilor cu țări terțe și cu alte sectoare economice, este o condiție esențială pentru dezvoltarea viitoare a sectorului FinTech european și pentru materializarea deplină a oportunităților pe care le poate genera; încurajează standardizarea formatelor de date, în măsura posibilului, așa cum este cazul în Directiva privind serviciile de plată (PSD2), pentru a facilita interoperabilitatea;

41.  solicită Comisiei să coordoneze activitatea statelor membre și a participanților la piață pentru a asigura interoperabilitatea între diversele sisteme naționale de identificare electronică; subliniază că aceste sisteme ar trebui să fie deschise sectorului privat; consideră că mijloacele de identificare la distanță care nu sunt prevăzute în Regulamentul privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă (Regulamentul e-IDAS) ar trebui să fie, de asemenea, acceptabile, atât timp cât acestea au un nivel de securitate echivalent cu nivelul de asigurare substanțial al e-IDAS și sunt, prin urmare, sigure și interoperabile;

42.  subliniază importanța interoperabilității soluțiilor de plată noi și tradiționale pentru a realiza o piață europeană de plăți integrată și inovatoare;

43.  solicită ca autoritățile europene de supraveghere să identifice cazurile în care autentificarea orientată sau bazată pe evaluarea riscurilor poate să reprezinte o alternativă la autentificarea solidă; solicită, în continuare, Comisiei să investigheze dacă procesele de autentificare solidă pot fi efectuate și de alte entități decât băncile;

44.  solicită autorităților naționale de supraveghere ca, în cooperare cu autoritățile naționale de reglementare, să elaboreze standarde neutre din punct de vedere tehnologic și licențe pentru tehnici de identificare a clienților și tehnici de identificare de la distanță, cum ar fi cele bazate pe criterii biometrice, care respectă viața privată a utilizatorilor;

Stabilitatea financiară și protecția consumatorilor și investitorilor

45.  invită Comisia ca, la conceperea planului de acțiune FinTech, să acorde o atenție deosebită nevoilor consumatorilor cu amănuntul și ale investitorilor și riscurilor la care aceștia ar putea fi vulnerabili, ținând seama de extinderea tot mai mare a serviciilor FinTech la clienți neprofesioniști, de exemplu finanțarea participativă și creditarea de la persoană la persoană; subliniază faptul că serviciilor FinTech li se aplică aceleași standarde privind protecția consumatorilor ca și altor servicii financiare, indiferent de canalul de distribuție sau de locul unde se află clientul;

46.  solicită autorităților europene de supraveghere să-și continue și să își accelereze activitatea de monitorizare a progreselor tehnologice și de analizare a beneficiilor și riscurilor prezentate de acestea, mai ales în ceea ce privește protecția consumatorilor și a investitorilor și incluziunea financiară;

47.  invită Comisia să investigheze în ce măsură FinTech poate contribui la oferirea unei consilieri financiare de mai bună calitate consumatorilor și dacă cadrul de reglementare fragmentat al UE care abordează această consiliere este suficient pentru a cuprinde acest aspect;

48.  consideră că există încă o incertitudine importantă în materie de reglementare în privința InsurTech și subliniază că acest lucru trebuie să fie abordat pentru a asigura securitatea, confidențialitatea, concurența loială și stabilitatea financiară; subliniază faptul că o mai mare securitate juridică va contribui la a garanta că consumatorii întreprinderilor InsurTech slab reglementate nu ajung victime ale pierderilor sau ale vânzării înșelătoare și va ajuta atât întreprinderile, cât și consumatorii să utilizeze mai bine soluțiile InsurTech;

49.  subliniază necesitatea de a garanta că stabilitatea financiară este îmbunătățită, în același timp cu elaborarea unor soluții FinTech; încurajează examinarea tehnologiei cu sursă deschisă, evaluate inter-pares, ca mijloc de atingere a acestui obiectiv; solicită autorităților europene de supraveghere să se asocieze cu actorii din sectorul privat în dezvoltarea și evaluarea tehnologiilor inovatoare, care au potențialul de a proteja stabilitatea financiară și de a crește protecția consumatorilor, de exemplu, prin reducerea erorilor sistematice în ceea ce privește algoritmii sau prin creșterea gradului de informare a consumatorilor cu privire la amenințările cibernetice;

50.  remarcă faptul că diversitatea și concurența în rândul participanților pe piață sunt factori esențiali care contribuie la stabilitatea financiară; invită autoritățile de reglementare și de supraveghere să monitorizeze impactul digitalizării asupra concurenței din cadrul tuturor segmentelor relevante ale sectorului financiar și să elaboreze și să instituie instrumente pentru prevenirea sau remedierea comportamentului anticoncurențial sau a denaturărilor concurenței;

Educația financiară și competențele în domeniul IT

51.  subliniază faptul că atât alfabetizarea financiară, cât și cea digitală sunt factori cruciali pentru utilizarea eficientă a FinTech și pentru reducerea nivelurilor de risc din mediul FinTech;

52.  subliniază că este necesar un nivel adecvat de educație financiară a consumatorilor de retail și a investitorilor pentru ca FinTech să devină un instrument real de incluziune financiară și pentru a le permite consumatorilor și investitorilor care sunt din ce în ce mai expuși în mod direct la produse și servicii personalizate și accesibile imediat să ia, în mod autonom, decizii financiare adecvate cu privire la aceste oferte și să înțeleagă toate riscurile care decurg din utilizarea acestor tehnologii inovatoare; invită Comisia și autoritățile europene de supraveghere să își intensifice sprijinul pentru inițiativele menite să îmbunătățească nivelul de educație financiară; subliniază faptul că formarea profesională și informarea privind drepturile consumatorilor și ale investitorilor ar trebui să fie ușor accesibile;

53.  reamintește previziunile Comisiei potrivit cărora, până în 2020, Europa s-ar putea confrunta cu un deficit de până la 825 000 de profesioniști în domeniul TIC; consideră că este nevoie de mai mulți informaticieni și încurajează statele membre să se pregătească pentru schimbări pe piața muncii care au loc mult mai repede decât ne-am putea aștepta astăzi;

54.  subliniază necesitatea unei mai bune educații și a unor mai bune competențe digitale în cadrul sectorului financiar, în cadrul organismelor de reglementare și în cadrul societății în ansamblu; invită Comisia să prezinte cele mai bune practici în cadrul Coaliției pentru competențe și locuri de muncă în sectorul digital;

o
o   o

55.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0228. (2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0358. (3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0434. (4) A se vedea considerentul 71 din GDPR.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește înmatricularea vehiculelor în Croația (05318/2017 – C8-0033/2017 – 2017/0801(CNS))

P8_TA(2017)0212 A8-0171/2017

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (05318/2017),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0033/2017),

–  având în vedere Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere(1), în special articolul 33,

–  având în vedere articolul 78 litera (c) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0171/2017),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 210, 6.8.2008, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la Regulamentul delegat al Comisiei din 24 martie 2017 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2016/1675 de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, în ceea ce privește eliminarea Guyanei din tabelul de la punctul I din anexă și adăugarea Etiopiei în acest tabel (C(2017)01951 – 2017/2634(DEA))

P8_TA(2017)0213 B8-0294/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei (C(2017)01951) („regulamentul delegat de modificare”),

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei(1) (a patra DCSB), în special articolul 9 alineatul (2) și articolul 64 alineatul (5),

–  având în vedere Regulamentul delegat (UE) 2016/1675 al Comisiei din 14 iulie 2016 de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului prin identificarea țărilor terțe cu un grad ridicat de risc care au deficiențe strategice(2), în special anexa la acesta,

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la Regulamentul delegat al Comisiei din 24 noiembrie 2016 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2016/1675 al Comisiei de completare a Directivei (UE) 2015/849 prin identificarea țărilor terțe cu un grad ridicat de risc care au deficiențe strategice(3),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 24 martie 2017 care însoțește regulamentul delegat de modificare,

–  având în vedere activitatea desfășurată de cele două comisii speciale ale Parlamentului, Comisia pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare și Comisia de anchetă pentru spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală, și concluziile la care acestea au ajuns până în prezent,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru afaceri economice și monetare și a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere articolul 105 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât regulamentul delegat, anexa la acesta și regulamentul delegat de modificare au ca scop să identifice țările terțe cu un grad ridicat de risc care au deficiențe strategice în ceea ce privește combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, care reprezintă o amenințare pentru sistemul financiar al UE și necesită măsuri sporite de precauție privind clientela la nivelul entităților obligate din UE în temeiul celei de-a patra DCSB;

B.  întrucât cel mai recent Regulament delegat (UE) 2016/1675 al Comisiei de completare a Directivei (UE) 2015/849 prin identificarea țărilor terțe cu un grad ridicat de risc care au deficiențe strategice a intrat în vigoare la 23 septembrie 2016;

C.  întrucât Regulamentul delegat (UE) 2016/1675 al Comisiei va rămâne în vigoare chiar dacă regulamentul delegat de modificare este respins;

D.  întrucât lista țărilor, inclusiv după modificările introduse în regulamentul delegat de modificare adoptat de Comisie la 24 martie 2017, corespunde celei identificate de Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) cu ocazia celei de-a 29-a ședințe plenare din 20-24 februarie 2017;

E.  întrucât, astfel cum se prevede în considerentul 28 din cea de a patra DCSB și se repetă în expunerea de motive (C(2016)04180) a Regulamentului delegat (UE) 2016/1675 al Comisiei, evaluarea efectuată de Comisie este un proces autonom; întrucât Comisia este, prin urmare, liberă să meargă dincolo de standardele GAFI, fie prin menținerea unei țări terțe pe lista sa, chiar dacă respectiva țară este radiată de pe listă de către GAFI, fie prin includerea de noi state terțe atât timp cât acest lucru este în conformitate cu criteriile specifice prevăzute în articolul 9 alineatul (2) din cea de-a patra DCSB;

F.  întrucât evaluarea efectuată de Comisie este un proces autonom care trebuie să se efectueze într-un mod cuprinzător și imparțial, evaluând toate țările terțe pe baza acelorași criterii definite la articolul 9 alineatul (2) din cea de-a patra DCSB;

G.  întrucât Parlamentul a respins un regulament delegat de modificare anterior (C(2016)07495) pe motiv că procesul desfășurat de Comisie nu a fost suficient de autonom și nu a recunoscut natura neexhaustivă a listei de criterii („în special”) de la articolul 9 alineatul (2) din cea de-a patra DCSB, excluzând astfel infracțiuni principale de spălare de bani, cum ar fi infracțiunile fiscale;

H.  întrucât Parlamentul își menține opinia că deficiențele legate de combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului pot persista în ceea ce privește mai multe aspecte ale articolul 9 alineatul (2) în anumite țări care nu sunt incluse în lista de țări terțe cu grad ridicat de risc din regulamentul delegat de modificare;

I.  întrucât Parlamentul a luat notă în mod corespunzător de scrisoarea Comisiei din 24 martie 2017 care face trimitere la exercițiul în curs de desfășurare al Comisiei de evaluare a posibilităților de a-și reduce dependența de sursele externe de informații; întrucât instituirea unui proces autonom de evaluare în ceea ce privește lista UE a țărilor terțe cu un grad ridicat de risc, astfel cum a solicitat Parlamentul, este una dintre opțiunile în curs de evaluare;

J.  întrucât Parlamentul este conștient de timpul și resursele care pot fi necesare dezvoltării unui proces de evaluare autonom, în special având în vedere personalul și resursele extrem de limitate de care dispune Comisia pentru a preveni infracțiunile financiare, dar așteaptă un angajament mai ferm din partea Comisiei, cu etape fixe și ambițioase (cum ar fi o foaie de parcurs) pentru a oferi un mesaj clar cu privire la angajamentul comun al instituțiilor în vederea combaterii spălării banilor, evaziunii fiscale și finanțării terorismului;

K.  întrucât Comisia pentru afaceri economice și monetare și Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne din cadrul Parlamentului i-au solicitat în comun comisarului responsabil de acest act delegat să se prezinte în fața lor pentru a purta un dialog adecvat cu privire la propunere și la obiecțiunea formulată de Parlament la aceasta,

1.  formulează obiecțiuni la regulamentul delegat al Comisiei;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și de a-i notifica faptul că regulamentul delegat nu poate intra în vigoare;

3.  solicită Comisiei să prezinte un nou act delegat care să țină cont de preocupările menționate mai sus, inclusiv de recomandarea sa de a adopta o foaie de parcurs pentru a ajunge la o un proces de evaluare autonom;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 141, 5.6.2015, p. 73. (2) JO L 254, 20.9.2016, p. 1. (3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0008.

Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic GHB119 (BCS-GHØØ5-8), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D050182 – 2017/2675(RSP))

P8_TA(2017)0214 B8-0293/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic GHB119 (BCS-GHØØ5-8), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D050182),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic(1), în special articolul 7 alineatul (3), articolul 9 alineatul (2), articolul 19 alineatul (3) și articolul 21 alineatul (2),

–  având în vedere votul din data de 27 martie 2017 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care nu a emis un aviz;

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere avizul emis de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) la 21 septembrie 2016 și publicat la 21 octombrie 2016(3),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (COM(2017)0085, COD(2017)0035),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare care ridică obiecții împotriva autorizării organismelor modificate genetic(4),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 25 martie 2011, Bayer a prezentat autorităților competente ale Țărilor de Jos o cerere în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 în vederea introducerii pe piață a produselor alimentare, ingredientelor alimentare și furajelor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac GHB119; întrucât cererea se referea, de asemenea, la introducerea pe piață a bumbacului modificat genetic GHB119 în produse care constau în sau conțin acest bumbac și care sunt destinate altor utilizări decât consumul uman și animal ca orice alt bumbac, cu excepția cultivării;

B.  întrucât, la 21 septembrie 2016, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a emis un aviz favorabil, în conformitate cu articolele 6 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, aviz publicat la 21 octombrie 2016;

C.  întrucât identificatorul unic BCS-GHØØ5-8 atribuit bumbacului GHB119, astfel cum se descrie în cerere, exprimă proteina PAT care conferă toleranță la erbicidele bazate pe glufosinat de amoniu și proteina Cry2Ae, care conferă rezistență la anumiți dăunători din ordinul lepidoptere; întrucât o autorizație de import a acestui bumbac în Uniune ar conduce indubitabil la o cultivarea sa pe o scară mai largă în alte părți ale lumii, ceea ce ar determina o utilizare crescută a erbicidelor bazate pe glufosinat de amoniu;

D.  întrucât glufosinatul este clasificat drept toxic pentru reproducere și se încadrează, prin urmare, la criteriile de excludere din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(5); întrucât autorizarea glufosinatului expiră la 31 iulie 2018;

E.  întrucât există cercetări independente care exprimă preocupări cu privire la existența unor lacune semnificative în evaluarea comparativă, cum ar fi faptul că, deși s-au identificat în compoziția multor compuși diferențe semnificative din punct de vedere statistic, nu s-a considerat necesar să se desfășoare anchete suplimentare; întrucât există preocupări cu privire la existența unor lacune semnificative în ceea ce privește evaluarea toxicologică, cum ar fi faptul că s-a luat în considerare doar o modalitate de acțiune a toxinelor Bt, că nu s-a realizat nicio anchetă asupra efectelor combinate și nu s-a desfășurat nicio evaluare a reziduurilor de pesticide; întrucât există, de asemenea, preocupări cu privire la o evaluare neconcludentă a posibilului impact asupra sistemului imunitar(6);

F.  întrucât statele membre au prezentat multe comentarii critice în timpul perioadei de consultare de trei luni; întrucât aceste comentarii se referă, printre altele, la: date lipsă cu privire la identificarea și cuantificarea erbicidului și a reziduurilor de metaboliți în plantele și semințele modificate genetic folosite ca produse alimentare sau furaje; deficiențe ale evaluării riscurilor pentru mediu și ale planului de monitorizare a mediului ce privesc, printre altele, puncte de vedere diferite cu privire la existența unei informări privind prezența unor variante sălbatice în Europa sau date lipsă privind puterea germinativă a seminței importate, precum și faptul că nu s-a luat în considerare niciun efect neintenționat; întrucât unele dintre comentarii au criticat, de asemenea, fundamentul în general foarte slab al datelor prezentate și, mai specific, faptul că s-a luat în considerare doar un număr foarte limitat de studii și faptul că, de exemplu, nu s-a efectuat niciun test de toxicitate adecvat cu material vegetal din bumbacul GHB119 și nu s-a desfășurat niciun studiu adecvat cu privire la efectele bumbacului modificat genetic asupra sănătății umane și animale, iar studiul nutrițional transmis nu a fost considerat admisibil(7);

G.  întrucât, în ciuda tuturor acestor preocupări menționate, EFSA nu a considerat că ar fi necesar să se efectueze o monitorizare după introducerea pe piață a produselor alimentare/furajelor derivate din bumbacul GHB119;

H.  întrucât nu s-a emis niciun aviz în urma votului Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care a avut loc la 27 martie 2017; întrucât 15 state membre au votat împotrivă, în timp ce doar 11 state membre, care reprezintă doar 38,69 % din populația Uniunii, au votat pentru, două state membre abținându-se;

I.  întrucât, atât în expunerea de motive a propunerii sale legislative prezentate la 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 în ceea ce privește posibilitatea statelor membre de a restricționa sau de a interzice utilizarea produselor alimentare și a furajelor modificate genetic pe teritoriul lor (COM(2015)0177), cât și în expunerea de motive din propunerea legislativă prezentată la 14 februarie 2017 de modificare a Regulamentul (UE) nr. 182/2011, Comisia a deplâns faptul că, de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, deciziile de autorizare au fost adoptate de către Comisie fără sprijinul avizului Comitetului statelor membre și că retrimiterea dosarului la Comisie în vederea adoptării unei decizii finale, care reprezintă de fapt o măsură cu totul excepțională în cadrul procedurii în ansamblu, a devenit regula în procesul decizional cu privire la autorizarea produselor alimentare și a furajelor modificate genetic; întrucât Președintele Comisiei, dl Juncker, și-a exprimat în mai multe rânduri regretul față de această practică, pe care a catalogat-o drept nedemocratică(8);

J.  întrucât Parlamentul a respins la 28 octombrie 2015, în primă lectură, propunerea legislativă din 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003(9) și a invitat Comisia să o retragă și să propună una nouă;

K.  întrucât considerentul 14 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie prevede în mod clar că: „Atunci când examinează adoptarea altor proiecte de acte de punere în aplicare referitoare la sectoare deosebit de sensibile, cum ar fi, în special, impozitarea, sănătatea consumatorilor, siguranța alimentară și protecția mediului, pentru a găsi o soluție echilibrată, Comisia va acționa, pe cât posibil, astfel încât să evite să se opună unei poziții predominante care ar putea apărea în cadrul comitetului de apel împotriva caracterului adecvat al unui act de punere în aplicare”,

1.  consideră că acest proiect de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

2.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în conformitate cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibilă cu obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(10), constă în asigurarea unei baze prin care să se asigure un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunăstării animale, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne;

3.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

4.  solicită Comisiei să suspende orice decizie de punere în aplicare privind cererile de autorizare a organismelor modificate genetic până în momentul în care procedura de autorizare va fi fost revizuită pentru a corecta deficiențele procedurii curente, care s-a dovedit a fi inadecvată;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 1. (2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13. (3) Disponibil la: https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/4586 (4) ———————————— - Rezoluția din 16 ianuarie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind introducerea pe piață în vederea cultivării, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui produs din porumb (Zea mays L. linia 1507) modificat genetic pentru rezistență la anumite lepidoptere dăunătoare (JO C 482, 23.12.2016, p. 110),Rezoluția din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (P8_TA(2015)0456),Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87705 × MON 89788 (P8_TA(2016)0040),Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788 (P8_TA(2016)0039),Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic FG72 (MST-FGØ72-2), (P8_TA(2016)0038),Rezoluția Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21 și din soiuri de porumb modificat genetic care combină două sau trei dintre evenimentele Bt11, MIR162, MIR604 și GA21 (P8_TA(2016)0271),Rezoluția Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a unei garoafe de grădină modificate genetic (Dianthus caryophyllus L., linia SHD-27531-4) (P8_TA(2016)0272),Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic MON 810 (MON-ØØ81Ø-6) în vederea cultivării (P8_TA(2016)0388),Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor din porumb modificat genetic MON 810 (P8_TA(2016)0389),Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic Bt11 în vederea cultivării (P8_TA(2016)0386),Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic 1507 (DAS-Ø15Ø7-1) în vederea cultivării (P8_TA(2016)0387),Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic 281-24-236 × 3006-210-23 × MON 88913 (P8_TA(2016)0390),Rezoluția Parlamentului European din 5 aprilie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × 59122 × MIR604 × 1507 × GA21 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele Bt11, 59122, MIR604, 1507 și GA21, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (P8_TA(2017)0123). (5) JO L 309, 24.11.2009, p. 1. (6) Bauer-Panskus/Then: Comentariu al Testbiotech cu privire la avizul științific privind cererea (EFSA-GMO-NL-2011-96) pentru introducerea pe piață a bumbacului GHB119 modificat genetic, rezistent la insecte și cu toleranță la erbicide, prezentată de Bayer CropScience AG, disponibil la: https://www.testbiotech.org/node/1860 (7) http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA -Q-2011-00311 (8) De exemplu, în Declarația de deschidere a sesiunii plenare a Parlamentului European, inclusă în orientările politice ale următoarei Comisii Europene (Strasbourg, 15 iulie 2014) sau în discursul privind starea Uniunii în 2016 (Strasbourg, 14 septembrie 2016). (9) Texte adoptate, P8_TA(2015)0379. (10) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic DAS-40278-9 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D050183 – 2017/2674(RSP))

P8_TA(2017)0215 B8-0292/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic DAS-40278-9 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D050183),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic(1), în special articolul 7 alineatul (3), articolul 9 alineatul (2), articolul 19 alineatul (3) și articolul 21 alineatul (2),

–  având în vedere votul din data de 27 martie 2017 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care nu a emis un aviz,

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere avizul emis de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) la 26 octombrie 2016 și publicat la 5 decembrie 2016(3),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (COM(2017)0085, COD(2017)0035),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare care ridică obiecții împotriva autorizării organismelor modificate genetic(4),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 11 noiembrie 2010, Dow AgroSciences Europe a prezentat autorității naționale competente din Țările de Jos o cerere pentru introducerea pe piață a produselor alimentare, ingredientelor alimentare și a furajelor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb DAS-40278-9, în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003; întrucât cererea se referea, de asemenea, la introducerea pe piață a porumbului modificat genetic DAS-40278-9 în produse care constau în sau conțin acest porumb și care sunt destinate altor utilizări decât consumul uman și animal ca orice alt porumb, cu excepția cultivării;

B.  întrucât, la 26 octombrie 2016, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a adoptat un aviz favorabil, în conformitate cu articolele 6 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care a fost publicat la 5 decembrie 2016(5);

C.  întrucât porumbul DAS-40278-9 exprimă proteina AAD-1 care conferă toleranță la erbicidele pe bază de acid (2,4-diclorfenoxi) acetic (2,4-D) și ariloxifenoxipropionat (AOPP);

D.  întrucât cercetări independente ridică semne de întrebare cu privire la riscurile prezentate de substanța activă 2,4-D în ceea ce privește dezvoltarea embrionilor, malformațiile congenitale și tulburările sistemului endocrin; întrucât nu este clar dacă și în ce măsură produsele pe bază de 2,4-D conțin impurități de dioxine și furani foarte toxice, care sunt substanțe cancerigene și perturbatorii endocrini pentru om, persistă în mediu și se acumulează în lanțul alimentar(6);

E.  întrucât aprobarea substanței active 2,4-D a fost reînnoită în 2015; întrucât a fost recunoscută prezența impurităților, cum ar fi dioxinele și furanii, sub anumite niveluri; întrucât solicitantul nu a transmis încă informațiile în ceea ce privește potențialele proprietăți endocrine ale substanței(7);

F.  întrucât autorizarea importului în Uniune de porumb DAS-40278-9 va conduce fără îndoială la o creștere a cultivării sale în alte regiuni, cum ar fi SUA, Brazilia și Argentina și la o creștere corespunzătoare a utilizării erbicidelor pe bază de 2,4-D și AOPP; întrucât cercetări independente, de asemenea, ridică semne de întrebare cu privire la lacune majore în evaluarea comparativă, lacunele grave în ceea ce privește evaluarea toxicologică (de exemplu, faptul că nu a fost solicitată testarea întregii plante într-un studiu de hrănire, nu au fost luate în considerare efectele cumulate pe termen lung, nu a fost discutat impactul asupra sistemelor de reproducere, precum și deficiențele metodologice în studiile pe animale), precum și la o evaluare neconcludentă a impactului posibil asupra sistemului imunitar(8);

G.  întrucât numeroase observații critice au fost prezentate de statele membre în timpul perioadei de consultare de trei luni; întrucât aceste observații se referă, printre altele, la: date lipsă sau insuficiente, lipsa unor explicații, afirmații contradictorii în cerere, elaborarea deficitară a testelor, lipsa unor teste, de exemplu în ceea ce privește alergenicitatea, rezultate îndoielnice ale studiilor de evaluare a siguranței, lipsa oricărui studiu de toxicitate subcronică de 90 de zile cu întreaga plantă, ceea ce face imposibilă evaluarea riscului potențial al consumului de alimente produse cu porumbul respectiv, și alegerea și elaborarea studiilor luate în considerare pentru evaluarea riscurilor(9);

H.  întrucât, în ciuda tuturor acestor preocupări, EFSA nu a considerat că este necesară o monitorizare după introducerea pe piață a produselor alimentare/furajelor obținute din porumb DAS-40278-9;

I.  întrucât nu s-a emis niciun aviz în urma votului Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care a avut loc la 27 martie 2017; întrucât 16 state membre au votat împotrivă, în timp ce doar 9 state membre, care reprezintă doar 36,22 % din populația Uniunii, au votat pentru, trei state membre abținându-se;

J.  întrucât, atât în expunerea de motive a propunerii sale legislative prezentate la 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 în ceea ce privește posibilitatea statelor membre de a restricționa sau de a interzice utilizarea produselor alimentare și a furajelor modificate genetic pe teritoriul lor (COM(2015)0177), cât și în expunerea de motive din propunerea legislativă prezentată la 14 februarie 2017 de modificare a Regulamentul (UE) nr. 182/2011, Comisia a deplâns faptul că, de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, deciziile de autorizare au fost adoptate de către Comisie fără sprijinul avizului Comitetului statelor membre și că retrimiterea dosarului la Comisie în vederea adoptării unei decizii finale, care reprezintă de fapt o măsură cu totul excepțională în cadrul procedurii în ansamblu, a devenit regula în procesul decizional cu privire la autorizarea produselor alimentare și a furajelor modificate genetic; întrucât Președintele Comisiei, dl Juncker, și-a exprimat în mai multe rânduri regretul față de această practică, pe care a catalogat-o drept nedemocratică(10);

K.  întrucât Parlamentul a respins la 28 octombrie 2015, în primă lectură, propunerea legislativă din 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003(11) și a invitat Comisia să o retragă și să propună una nouă;

L.  întrucât considerentul 14 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie prevede în mod clar că: „Atunci când examinează adoptarea altor proiecte de acte de punere în aplicare referitoare la sectoare deosebit de sensibile, cum ar fi, în special, impozitarea, sănătatea consumatorilor, siguranța alimentară și protecția mediului, pentru a găsi o soluție echilibrată, Comisia va acționa, pe cât posibil, astfel încât să evite să se opună unei poziții predominante care ar putea apărea în cadrul comitetului de apel împotriva caracterului adecvat al unui act de punere în aplicare”,

1.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

2.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în conformitate cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibilă cu obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(12), constă în asigurarea unei baze prin care să se asigure un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunăstării animale, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne;

3.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

4.  solicită Comisiei să suspende orice decizie de punere în aplicare privind cererile de autorizare a organismelor modificate genetic până în momentul în care procedura de autorizare va fi fost revizuită pentru a corecta deficiențele procedurii curente, care s-a dovedit a fi inadecvată;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 1. (2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13. (3) https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/4633 (4) ———————————— - Rezoluția din 16 ianuarie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind introducerea pe piață în vederea cultivării, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui produs din porumb (Zea mays L. linia 1507) modificat genetic pentru rezistență la anumite lepidoptere dăunătoare (JO C 482, 23.12.2016, p. 110),Rezoluția din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (P8_TA(2015)0456),Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87705 × MON 89788 (P8_TA(2016)0040),Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788 (P8_TA(2016)0039),Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic FG72 (MST-FGØ72-2), (P8_TA(2016)0038),Rezoluția Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21 și din soiuri de porumb modificat genetic care combină două sau trei dintre evenimentele Bt11, MIR162, MIR604 și GA21 (P8_TA(2016)0271),Rezoluția Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a unei garoafe de grădină modificate genetic (Dianthus caryophyllus L., linia SHD-27531-4) (P8_TA(2016)0272),Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic MON 810 (MON-ØØ81Ø-6) în vederea cultivării (P8_TA(2016)0388),Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor din porumb modificat genetic MON 810 (P8_TA(2016)0389),Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic Bt11 în vederea cultivării (P8_TA(2016)0386),Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic 1507 (DAS-Ø15Ø7-1) în vederea cultivării (P8_TA(2016)0387),Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic 281-24-236 × 3006-210-23 × MON 88913 (P8_TA(2016)0390),Rezoluția Parlamentului European din 5 aprilie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × 59122 × MIR604 × 1507 × GA21 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele Bt11, 59122, MIR604, 1507 și GA21, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (P8_TA(2017)0123). (5) Disponibil la: https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/4633 (6) http://www.pan-europe.info/sites/pan-europe.info/files/public/resources/reports/pane-2014-risks-of-herbicide-2-4-d.pdf (7) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2033 al Comisiei din 13 noiembrie 2015 de reînnoire a aprobării substanței active 2,4-D în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, precum și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (JO L 298, 14.11.2015, p. 8). (8) Bauer-Panskus/Then: Comentariu Testbiotech referitor la Avizul științific EFSA privind o cerere din partea DOW AgroSciences LLC (EFSA-GMO-NL-2010-89) de introducere pe piață a porumbului modificat genetic rezistent la erbicide DAS-40278-9, disponibil la: https://www.testbiotech.org/node/1862 (9) A se vedea Registrul de întrebări EFSA, anexa G la Întrebarea nr. EFSA-Q-2010-01326, disponibilă online la: http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2010-01326 (10) De exemplu, în Declarația de deschidere a sesiunii plenare a Parlamentului European, inclusă în orientările politice ale următoarei Comisii Europene (Strasbourg, 15 iulie 2014) sau în discursul privind starea Uniunii în 2016 (Strasbourg, 14 septembrie 2016). (11) Texte adoptate, P8_TA(2015)0379. (12) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la situația din Ungaria (2017/2656(RSP))

P8_TA(2017)0216 B8-0295/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 2, 6 și 7,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 4, 12, 13, 14, 16, 18 și 21,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special cauzele Szabó și Vissy / Ungaria, Karácsony și alții / Ungaria, Magyar Keresztény Mennonita Egyház și alții / Ungaria, Baka / Ungaria și Ilias și Ahmed / Ungaria,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului și numeroasele tratate ale Organizației Națiunilor Unite privind drepturile omului, care sunt obligatorii pentru toate statele membre,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2014 intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept” (COM(2014)0158),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 16 decembrie(1) și 10 iunie 2015(2) referitoare la situația din Ungaria, Rezoluția sa din 3 iulie 2013 referitoare la situația drepturilor fundamentale: standardele și practicile din Ungaria(3), Rezoluția sa din 16 februarie 2012 referitoare la recentele evoluții politice din Ungaria(4) și Rezoluția sa din 10 martie 2011 referitoare la legislația privind mass-media din Ungaria(5),

–  având în vedere audierea din 27 februarie 2017 organizată de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, pe tema situației din Ungaria,

–  având în vedere dezbaterea în ședința plenară din 26 aprilie 2017 cu privire la situația din Ungaria,

–  având în vedere Declarația de la Roma din 25 martie 2017 a liderilor a 27 de state membre și a Consiliului European, a Parlamentului European și a Comisiei Europene,

–  având în vedere Legea CLXVIII din 2007 privind promulgarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, adoptată de Parlamentul Ungariei la 17 decembrie 2007,

–  având în vedere Rezoluția 2162 (2017) din 27 aprilie 2017 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, intitulată „Evenimentele alarmante din Ungaria: proiectul de lege privind ONG-urile care limitează societatea civilă și posibila închidere a Universității Central Europene”,

–  având în vedere declarația din 8 martie 2017 a Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei privind noua lege din Ungaria care permite detenția automată a solicitanților de azil, precum și scrisoarea sa din 27 aprilie 2017 adresată președintelui Parlamentul Ungariei, prin care se solicita respingerea propunerii de proiect de lege privind ONG-urile finanțate din străinătate,

–  având în vedere decizia Comisiei de a iniția o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Ungariei, în legătură cu legea de modificare a Legii privind învățământul superior la nivel național, precum și alte proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor aflate în curs sau viitoare împotriva Ungariei,

–  având în vedere reacția Comisiei la consultarea la nivel național din Ungaria intitulată „Stop Bruxelles”,

–  având în vedere vizita comisarului Avramopoulos în Ungaria la 28 martie 2017,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne adresată vicepreședintelui Timmermans, prin care se solicită avizul Comisiei cu privire la conformitatea legii de modificare a anumitor legi referitoare la consolidarea procedurii desfășurate în zona de frontieră supravegheată cu acquis-ul Uniunii în materie de azil, precum și în ceea ce privește Carta drepturilor atunci când sunt puse în aplicare măsurile menționate în această lege,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea Europeană se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității și statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, și întrucât aceste valori sunt universale și comune statelor membre (articolul 2 din TUE);

B.  întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene face parte din dreptul primar al UE și interzice discriminarea de orice fel bazată pe motive precum sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau credință, opinii politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

C.  întrucât Ungaria este stat membru al Uniunii Europene din 2004 și întrucât, potrivit sondajelor de opinie, o majoritate largă a cetățenilor ungari sunt în favoarea apartenenței țării lor la UE;

D.  întrucât Carta prevede ca domeniile artistice și cercetarea științifică să fie neîngrădite și ca libertatea academică să fie respectată; întrucât Carta garantează, de asemenea, libertatea de a înființa instituții de învățământ cu respectarea în mod corespunzător a principiilor democratice;

E.  întrucât libertatea de asociere trebuie protejată și întrucât un sector dinamic al societăți civile joacă un rol esențial pentru promovarea participării publicului la procesul democratic și răspunderea guvernelor în ceea ce privește obligațiile lor legale, inclusiv apărarea drepturilor fundamentale, protecția mediului și combaterea corupției;

F.  întrucât dreptul la azil este garantat, cu respectarea normelor prevăzute de Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 și de Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaților, și în conformitate cu TUE și cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

G.  întrucât 91,54 % din cererile de azil din 2016 au fost respinse; întrucât, începând din 2015, noi acte legislative și proceduri adoptate în Ungaria în domeniul azilului i-au obligat pe toți solicitanții de azil să intre în Ungaria printr-o zonă de tranzit de pe teritoriul ungar care permite accesul unui număr limitat de persoane pe zi, de exemplu 10 în momentul de față; întrucât ONG-urile au semnalat în mod repetat că migranții aflați la frontierele Ungariei sunt expeditiv obligați să se întoarcă în Serbia, în unele cazuri fiind tratați cu cruzime și violență, fără a le fi luate în considerare cererile de protecție; întrucât guvernul Ungariei nu și-a îndeplinit obligația privind transferul solicitanților de azil în conformitate cu legislația UE;

H.  întrucât Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei a declarat că „în urma modificărilor importante introduse în legislația și în practica în materie de azil din Ungaria în ultimele luni, solicitanții de azil returnați în această țară prezintă un risc considerabil de a face obiectul unor încălcări ale drepturilor omului”, în legătură cu observațiile scrise transmise de acesta la 17 decembrie 2016 Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la două plângeri împotriva Austriei referitoare la transferul solicitanților din Austria în Ungaria în temeiul Regulamentului Dublin III;

I.  întrucât 11 refugiați, numiți „Röszke 11”, prezenți în Ungaria la 16 septembrie 2016, la o zi după ce Ungaria și-a închis frontiera cu Serbia, au fost acuzați de comiterea unui act de terorism și condamnați la închisoare, printre aceștia aflându-se și Ahmed H., un sirian cu reședința în Cipru care a fost condamnat la 10 de ani de închisoare în noiembrie 2016, în urma unui proces neechitabil, pe motivul de a fi utilizat un megafon pentru atenuarea tensiunilor și de a fi aruncat cu trei obiecte către membrii poliției de frontieră;

J.  întrucât, de la adoptarea rezoluției sale din 16 decembrie 2015, au fost exprimate preocupări cu privire la o serie de aspecte, și anume utilizarea cheltuielilor publice, atacurile împotriva organizațiilor societății civile și apărătorilor drepturilor omului, drepturile solicitanților de azil, supravegherea în masă a cetățenilor, libertatea de asociere, libertatea de exprimare, pluralismul mass-media și închiderea ziarului Népszabadság, drepturile romilor, inclusiv expulzarea romilor din Miskolc și segregarea copiilor romi în sistemul de învățământ, drepturile persoanelor LGBTI, drepturile femeilor, sistemul judiciar, inclusiv posibilitatea de a pronunța o sentință de închisoare pe viață fără eliberare condiționată, evacuarea forțată a ONG-urilor „Parlamentul romilor” și „Organizația independentă a țiganilor Phralipe” din sediile lor și riscul de a se închide Arhivele Lukács;

K.  întrucât conținutul și limbajul utilizat în consultarea la nivel național intitulată „Stop Bruxelles”, o consultare la nivel național privind imigrația și terorismul și campaniile publicitare aferente ale guvernului, sunt extrem de înșelătoare și părtinitoare;

L.  întrucât în cauza Szabó și Vissy / Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că legislația din Ungaria privind supravegherea antiteroristă secretă, introdusă în 2011, a fost o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței; întrucât în cauza Ilias și Ahmed / Ungaria, Curtea a constatat o încălcare a dreptului la libertate și la securitate, a dreptului la o cale de atac eficientă în ceea ce privește condițiile din zona de tranzit Röszke și a dreptului de protecție împotriva tratamentelor inumane sau degradante în ceea ce privește expulzarea solicitanților în Serbia; întrucât în cauza Baka / Ungaria, Curtea a hotărât că Ungaria a încălcat dreptul la un proces echitabil și libertatea de exprimare ale lui András Baka, fostul președinte al Curții Supreme a Ungariei;

M.  întrucât cele mai recente evoluții din Ungaria, și anume legea de modificare a anumitor legi privind creșterea gradului de strictețe al procedurilor desfășurate în domeniul gestionării frontierelor și al azilului, legea de modificare a Legii privind învățământul superior la nivel național, care reprezintă o amenințare directă la adresa Universității Central Europene și care a suscitat o amplă dezaprobare publică, precum și propunerea de lege privind transparența organizațiilor care primesc sprijin din străinătate (proiectul de lege T/14967 al Parlamentului Ungariei) au dat naștere unor preocupări în ceea ce privește compatibilitatea lor cu legislația UE și cu Carta drepturilor fundamentale,

1.  reamintește că valorile consacrate în articolul 2 din TUE trebuie să fie respectate de toate statele membre ale UE;

2.  regretă faptul că evenimentele din Ungaria au condus în ultimii ani la o deteriorare gravă a statului de drept, democrației și drepturilor fundamentale, printre care, libertatea de exprimare, libertatea academică, drepturile omului în cazul migranților, solicitanților de azil și refugiaților, libertatea de întrunire și de asociere, activitatea organizațiilor societății civile, care se confruntă cu restricții și obstacole, dreptul la un tratament egal, drepturile persoanelor ce aparțin grupurilor minoritare, inclusiv ale romilor, evreilor și persoanelor LGBTI, drepturile sociale, funcționarea sistemului constituțional, independența sistemului judiciar și a altor instituții, pe lângă numeroasele acuzații îngrijorătoare de corupție și conflicte de interese, care, puse laolaltă, ar putea reprezenta o amenințare sistemică emergentă la adresa statului de drept în acest stat membru; consideră că Ungaria pune la încercare capacitatea și voința UE de a reacționa la amenințarea valorilor sale fondatoare și la încălcarea acestor valori de către un stat membru; constată cu îngrijorare că evoluțiile din alte state membre, cum ar fi Polonia, prezintă semne îngrijorătoare de subminare a statului de drept, similare celor din Ungaria;

3.  invită guvernul Ungariei să se angajeze într-un dialog cu Comisia cu privire la toate aspectele menționate în prezenta rezoluție, în special cu privire la drepturile omului în cazul migranților, solicitanților de azil și refugiaților, libertatea de asociere, libertatea în educație și cercetare academică, segregarea romilor în sistemul de învățământ și protecția femeilor însărcinate la locul de muncă; reiterează faptul că ambele părți ar trebui să se implice în acest dialog dând dovadă de imparțialitate, bazându-se pe dovezi și cooperând; invită Comisia să informeze în continuare Parlamentul cu privire la evaluările sale;

4.  își exprimă preocuparea cu privire la ultimele declarații și inițiative ale guvernului ungar, în special privind menținerea campaniei de consultare „Stop Bruxelles” și măsurile de anchetare îndreptate împotriva angajaților străini ai Universității Central Europene, precum și cu privire la declarațiile conducătorilor partidului aflat la guvernare, care se opun oricăror modificări legislative pe baza recomandărilor făcute de instituțiile UE și de organizațiile interinstituționale; regretă că aceste semnale nu demonstrează un angajament clar al autorităților ungare de a garanta pe deplin că acțiunile lor respectă legislația primară și cea secundară a UE;

5.  invită Comisia să monitorizeze îndeaproape utilizarea fondurilor UE de către guvernul Ungariei, în special în domeniul azilului și migrației, comunicării publice, educației, incluziunii sociale și dezvoltării economice, astfel încât să se asigure că orice proiect cofinanțat respectă pe deplin legislația primară și secundară a UE;

6.  invită, între timp, guvernul Ungariei să abroge legea de modificare a anumitor legi privind creșterea gradului de strictețe al procedurilor desfășurate în domeniul gestionării frontierelor și al azilului și legea de modificare a Legii privind învățământul superior la nivel național și să retragă propunerea de lege privind transparența organizațiilor care primesc sprijin din străinătate (proiectul de lege T/14967 al Parlamentului Ungariei);

7.  îndeamnă guvernului ungar să suspende imediat toate termenele limită din legea de modificare a Legii privind învățământul superior la nivel național, să înceapă imediat un dialog cu autoritățile relevante din SUA pentru a garanta funcționarea pe viitor a Universității Central Europene prin emiterea unor diplome acreditate în Statele Unite ale Americii, precum și să își ia angajamentul public că universitatea poate să rămână în Budapesta ca o instituție liberă;

8.  regretă faptul că Comisia nu a răspuns la apelul Parlamentului European de a activa cadrul UE pentru a consolida statul de drept, așa cum se menționează în rezoluțiile sale din 10 iunie 2015 și 16 decembrie 2015 referitoare la situația din Ungaria, pentru a preveni, prin intermediul unui dialog cu statul membru în cauză, escaladarea unei amenințări sistemice emergente la adresa statului de drept; consideră că poziția actuală adoptată de Comisie se axează în principal pe aspecte marginale, de ordin tehnic ale legislației, ignorând tendințele și practicile ce se conturează și efectul combinat al acestor măsuri asupra statului de drept și drepturilor fundamentale; consideră că procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în special, nu au reușit, în majoritatea cazurilor, să determine schimbări reale și nici să asigure o abordare mai cuprinzătoare a situației;

9.  consideră că situația actuală din Ungaria reprezintă un risc clar de încălcare gravă a valorilor menționate la articolul 2 din TUE și justifică lansarea procedurii de la articolul 7 alineatul (1) din TUE;

10.  încredințează, prin urmare, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, sarcina de a iniția procedura și de a elabora un raport specific în vederea organizării unui vot în plen privind o propunere motivată prin care invită Consiliul să acționeze în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE, în conformitate cu articolul 83 din Regulamentul de procedură;

11.  constată din nou necesitatea unui proces regulat de monitorizare și de dialog cu participarea tuturor statelor membre, în scopul protejării valorilor fundamentale ale UE, și anume democrația, drepturile fundamentale și statul de drept, proces care să implice Consiliul, Comisia și Parlamentul, astfel cum s-a propus în Rezoluția Parlamentului din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(6) (Pactul UE pentru DSF) și, de asemenea, pentru a evita standardele duble;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului, președintelui, guvernului și parlamentului Ungariei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Consiliului Europei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0461. (2) JO C 407, 4.11.2016, p. 46. (3) JO C 75, 26.2.2016, p. 52. (4) JO C 249 E, 30.8.2013, p. 27. (5) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 154. (6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0409.

Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la Cadrul european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții (2016/2798(RSP))

P8_TA(2017)0217 B8-0298/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de recomandare a Consiliului privind Cadrul european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții și de abrogare a Recomandării Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (COM(2016)0383),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa” (COM(2016)0381),

–  având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții(1),

–  având în vedere Decizia nr. 2241/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 de instituire a unui cadru comunitar unic pentru transparența calificărilor și competențelor (Europass)(2), prin care persoanele își pot prezenta competențele și calificările,

–  având în vedere noile priorități în materie de cooperare la nivel european în domeniul educației și al formării până în anul 2020, astfel cum sunt prevăzute în Raportul comun pentru 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a Cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020)(3),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale(4),

–   având în vedere raportul Euridice privind recunoașterea învățării anterioare non-formale și informale în învățământul superior,

–  având în vedere clasificarea europeană multilingvă a aptitudinilor, competențelor, calificărilor și ocupațiilor (ESCO), care, împreună cu Cadrul european al calificărilor (CEC), vor utiliza un format comun pentru publicarea electronică a informațiilor referitoare la calificări, astfel cum este prevăzut în anexa VI la propunere,

–  având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind stabilirea unui cadru european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională(5) (EQAVET),

–  având în vedere Registrul independent European pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior(6), o listă a agențiilor de asigurare a calității care au dovedit că respectă cerințele esențiale ale Standardelor și orientărilor europene pentru asigurarea calității în Spațiul European al Învățământului Superior (ESG),

–  având în vedere Sistemul european de credite transferabile (ECTS)(7), elaborat în contextul Spațiului european al învățământului superior, și Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (SECEFP), instituit prin Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009(8),

–  având în vedere procesul de la Bologna privind învățământul superior, comunicatul ministerial de la Erevan din 2015 și documentul „Spațiul european al învățământului superior în 2015 – Raport privind punerea în aplicare a procesului de la Bologna”,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus +”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport(9),

–  având în vedere Convenția cu privire la recunoașterea atestatelor obținute în învățământul superior în statele din regiunea Europei (Convenția de la Lisabona privind recunoașterea calificărilor) și Recomandarea privind utilizarea cadrelor de calificări pentru recunoașterea calificărilor obținute în străinătate, care se referă în mod explicit la CEC ca la un instrument care trebuie utilizat în scopul recunoașterii studiilor,

–   având în vedere strategia „Extinderea participării pentru echitate și creștere: o strategie de dezvoltare a dimensiunii sociale și a învățării pe tot parcursul vieții în spațiul european al învățământului superior până în 2020”, care vizează toate țările participante la CEC,

–   având în vedere raportul UNESCO din 2015 privind recunoașterea, validarea și acreditarea învățării non-formale și informale în statele membre ale UNESCO,

–  având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale(10), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013(11),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind Cadrul european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții (O-000038/2017 – B8-0218/2017),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât recunoașterea, înțelegerea și evaluarea adecvată a competențelor depășește limitele a ceea ce se caută pe piața muncii; întrucât competențele disponibile și necesare pe piața muncii ar beneficia de un CEC care poate identifica și corela competențele în cauză, oferind, astfel, beneficii sociale și economice; întrucât este fundamental ca persoanele să fie ajutate să dobândească și să-și actualizeze competențele și aptitudinile de-a lungul vieții;

B.  întrucât o mai mare comparabilitate a calificărilor sporește posibilitatea angajării și creșterii profesionale pentru toți lucrătorii migranți;

C.  întrucât ar trebui să se pună accentul pe competențele TIC și să se introducă măsuri structurale pentru a ajuta persoanele să dobândească și să valideze aceste competențe;

D.  întrucât, ținând seama de noile provocări prezentate de către societate și de schimbările tehnologice și demografice, CEC, prin procesul dezvoltării sale în continuare, poate sprijini învățarea pe tot parcursul vieții atât favorizând egalitatea de șanse și educația echitabilă, cât și îmbunătățind permeabilitatea dintre sistemul de învățământ și cel de formare; întrucât educația și formarea ar trebui să ajute persoanele să se adapteze la orice situație cu care se confruntă, prin educarea și actualizarea competențelor lor într-o manieră holistică, astfel încât să dezvolte un spirit critic și să devină încrezători și independenți, dobândind totodată competențele necesare pentru secolul XXI;

E.  întrucât evoluția continuă a cunoștințelor, a aptitudinilor și a competențelor, cunoscută și sub denumirea de învățare pe tot parcursul vieții, poate contribui la îmbunătățirea activității individuale și a alegerilor de viață ale persoanelor și le poate ajuta să se dezvolte personal și să își valorifice pe deplin potențialul, aducând astfel beneficii pentru societate și îmbunătățind șansele lor de a-și găsi un loc de muncă și de a-și consolida cariera;

F.  întrucât unul dintre scopurile CEC este de a facilita comparația dintre sistemele de învățământ și, astfel, de a oferi un impuls pentru schimbare și pentru reforme la nivel național și sectorial, având drept obiectiv realizarea obiectivelor strategiei Europa 2020 și ale cadrului ET 2020;

G.  întrucât, din cauza lipsei de ambiție a statelor membre și în pofida angajamentului demonstrat până în prezent, continuă să persiste o lipsă de transparență a calificărilor și o rată scăzută de recunoaștere a calificărilor obținute în străinătate; întrucât este necesar să se adapteze CEC, astfel încât calificările să devină chiar mai transparente și comparabile;

H.  întrucât CEC ar trebui să ofere un metacadru pentru utilizatori și să faciliteze cooperarea dintre autoritățile statelor membre, partenerii sociali, furnizorii de educație și formare, sindicate, societatea civilă și alte părți interesate la nivel internațional;

I.  întrucât doar Țările de Jos și Suedia au adoptat proceduri specifice în cadrul propriilor cadre naționale ale calificărilor (CNC) pentru includerea calificărilor non-formale; întrucât niciun stat membru nu are proceduri specifice pentru învățarea informală în cadrul CNC;

J.  întrucât statele membre ar trebui, imediat ce este posibil dar nu mai târziu de anul 2018, să pună în aplicare, în concordanță cu CEC, modalități de validare a învățării non-formale și informale legate de CNC, inclusiv a competențelor dobândite în timpul activităților de voluntariat;

K.  întrucât statele membre și-au asumat în mod explicit angajamentul, în comunicatul de la Erevan din 2015, de a revizui legislațiile naționale în scopul respectării depline a Convenției de la Lisabona cu privire la recunoașterea atestatelor și de a-și revizui CNC pentru a garanta că parcursurile de învățare prevăzute într-un anume cadru prevăd în mod adecvat recunoașterea cunoștințelor dobândite anterior;

L.  întrucât statelor membre le revine responsabilitatea și competența exclusivă de a garanta calitatea conținutului și a formei sistemelor de învățământ; întrucât CEC nu are nicio influență asupra acestei responsabilități;

M.  întrucât în prezent, există disparități între regiuni, în special între regiunile transfrontaliere, în ceea ce privește recunoașterea certificatelor, ceea ce dă naștere unor diferențe în ceea ce privește capacitatea de inserție profesională;

N.  întrucât bibliotecile, atât cele publice, cât și cele private, au o contribuție semnificativă la învățarea pe tot parcursul vieții și la îmbunătățirea alfabetizării și a competențelor digitale;

O.  întrucât, în prezent, 39 de țări participă la CEC, printre care se numără: statele membre ale UE, statele SEE, țările candidate și cele potențial candidate (Bosnia și Herțegovina, Kosovo) și Elveția,

1.  ia act de inițiativa Comisiei de a revizui CNC și de a sprijini în continuare modernizarea sistemelor europene de educație și formare, respectând, totodată, competențele naționale și garantând conservarea trăsăturilor specifice ale sistemelor educaționale ale statelor membre;

2.  subliniază că promovarea gândirii critice și a gândirii neconvenționale este esențială pentru dezvoltarea de noi competențe necesare în viitor;

3.  recomandă conservarea gamei bogate de competențe nu doar tehnice, ci și manuale care au fost transmise în timp și au permis dezvoltarea și creșterea sectoarelor de producție artizanală, care trebuie conservate ca un mod de a proteja identitatea individuală a fiecărui stat membru;

4.  remarcă faptul că unul dintre rolurile CEC este de a spori comparabilitatea calificărilor obținute în statele membre, protejând, în același timp, caracteristicile specifice ale sistemelor naționale de învățământ;

5.  subliniază că Uniunea ar trebui să asigure un cadru în care, indiferent de vârstă și de statut, aptitudinile și competențele tuturor, inclusiv cele dobândite prin intermediul voluntariatului, să fie mai vizibile și mai bine apreciate și recunoscute, într-un mod clar și accesibil, în special în zonele transfrontaliere, indiferent de locul sau modul în care aceste aptitudini și competențe au fost dobândite; evidențiază că statele membre trebuie să depună eforturi mai mari pentru a asigura o recunoaștere mai accelerată și mai eficace a calificărilor și corelarea cu nivelul CEC relevant;

6.  reamintește nevoia de a pune accentul pe punerea în aplicare a CEC pentru a stimula calitatea și potențialul cadrului;

7.  recomandă o mai mare flexibilitate în ceea ce privește actualizarea corelării dintre cadrul național și CEC;

8.  reamintește că una dintre sarcinile principale ale CEC este de a facilita și de a promova transferul calificărilor, precum și de a valida sistemele de formare și de învățământ formale și informale, între diferitele sisteme de învățământ și de formare, pentru a permite mobilitatea în scopuri profesionale și de învățare la nivel transnațional, pentru a aborda neconcordanțele de pe piața europeană a muncii și pentru a răspunde mai bine nevoilor personale ale cetățenilor și ale societății în general;

9.  invită Comisia să analizeze dacă este necesar ca cele trei domenii orizontale (cunoștințe, abilități și competențe) să fie în continuare revizuite pentru a le face mai ușor de înțeles și mai clare; solicită utilizarea Cadrului european privind competențele-cheie din 2006 ca o resursă valoroasă și ca document de referință principal pentru a asigura o mai bună coerență terminologică între diversele cadre ale UE și pentru a obține, în cele din urmă, o abordare bazată în mod autentic pe rezultatele învățării;

10.  subliniază importanța de a analiza și dezvolta instrumente pentru a anticipa viitoarele nevoi în materie de competențe; încurajează, prin urmare, statele membre și toate părțile interesate relevante, cum ar fi angajatorii, să facă schimb de bune practici în această privință;

11.  subliniază importanța sistemelor de formare și a uceniciilor pentru formarea competențelor; subliniază, prin urmare, nevoia de a promova în statele membre sisteme de educație duală, care combină ucenicia în întreprinderi și educația în instituțiile de învățământ profesional; reamintește că angajatorii și antreprenorii joacă un rol fundamental în formarea la locul de muncă, precum și în asigurarea uceniciilor, și consideră că rolul acestora ar trebui susținut și dezvoltat în continuare;

12.  recomandă ca CEC să fie suficient de bine conectat la nevoile societății, inclusiv la cerințele pieței forței de muncă, pentru a îmbunătăți competitivitatea economiei europene și pentru a ajuta persoanele să își dezvolte potențialul, în vederea atingerii obiectivelor strategiei Europa 2020;

13.  subliniază nevoia de a profita pe deplin de posibilitățile oferite de CEC pentru a stimula și a facilita mobilitatea studenților și a lucrătorilor în UE, promovând astfel învățarea pe tot parcursul vieții și încurajând dezvoltarea unei forțe de muncă mobile și flexibile în întreaga Europă, într-o perioadă de provocări economice și de globalizare a pieței;

14.  subliniază că o serie de state membre se află încă în fazele incipiente de punere în aplicare a propriilor CNC, ce au la bază cele opt niveluri ale CEC; solicită Comisiei să încurajeze statele membre să se asigure că acest proces se va derula în continuare;

15.  subliniază importanța inițiativei ESCO, care identifică și clasifică, în 25 de limbi, aptitudinile, competențele, calificările și ocupațiile relevante pentru piața muncii și sistemul de învățământ și de formare profesională din UE;

16.  solicită să se promoveze și să se acorde un sprijin puternic unor principii europene comune cu privire la asigurarea și la validarea și recunoașterea rapidă a proceselor de învățare non-formală și informală, acest lucru fiind deosebit de important pentru a putea include cursanții atipici; subliniază, în acest context, numărul tot mai mare de sesiuni de formare bazate pe industrie care ar trebui incluse în procesul de validare și subliniază necesitatea de a acorda o atenție deosebită certificării persoanelor în vârstă, a persoanelor cu dizabilități, a șomerilor pe termen lung, a lucrătorilor mai în vârstă și a altor grupuri; încurajează Comisia să evalueze dacă se pot folosi creditele ECVET pentru validarea și recunoașterea învățării informale și non-formale; consideră că nu va avea loc nicio devalorizare a realizărilor formale;

17.  subliniază necesitatea unei mai bune coordonări între CEC și alte instrumente de recunoaștere și de transparență existente, precum ECVET, ECTS și Europass, cu sprijinul sistemelor de asigurare a calității, pentru a crea sinergii și a eficientiza instrumentele de asigurare a transparenței;

18.  recomandă Comisiei să dezvolte un instrument de autoevaluare pentru angajatori, în vederea asigurării unei utilizări mai eficiente a CEC; încurajează angajatorii să adopte o viziune critică privind nivelul competențelor și al calificărilor necesare pentru angajare;

19.  subliniază riscurile potențiale asociate cu definirea rezultatelor învățării în CEC în ceea ce privește impactul asupra programelor școlare; subliniază importanța diversității sistemelor de învățământ din UE și din țările participante;

20.  solicită statelor membre să își coreleze rapid propriile CNC la CEC; îndeamnă la adoptarea unui ritm mai rapid, în vederea eliminării tuturor obstacolelor rămase în calea recunoașterii;

21.  recomandă Comisiei să reevalueze costurile de îmbunătățire a CEC, dat fiind că în prezent nu se prevăd costuri suplimentare; este preocupat de faptul că se subestimează amploarea lucrărilor necesare pentru revizuirea CEC;

22.  îndeamnă statele membre să pună în aplicare strategii privind dimensiunea socială pentru propriile sisteme de învățământ și de formare, cu scopul de a impulsiona sprijinul acordat egalității de șanse, a îmbunătăți echitatea educației, a combate inegalitatea și a asigura o mai bună permeabilitate între sistemele de învățământ și de formare; îndeamnă Comisia să sprijine statele membre în acest sens;

23.  solicită Comisiei să reevalueze, în cadrul agendei de modernizare, promovarea finanțării în funcție de performanțe a învățământului profesional și tehnic, precum și a taxelor de școlarizare, pentru a conserva rolul social al sistemelor de învățământ și de formare și a asigura accesul la calificări;

24.  îndeamnă Comisia să clarifice rolul preconizat pentru ECVET și ECTS, pentru a asigura o transparență sporită a revizuirii față de părțile interesate;

25.  solicită Comisiei și statelor membre să acorde o atenție deosebită angajamentului de a include învățarea informală și non-formală, care în prezent este exclusă din majoritatea CNC și, prin urmare, și din CEC, în special în ceea ce privește învățarea informală, care în prezent este exclusă complet;

26.  subliniază necesitatea de a înțelege mai bine calificările acordate în afara UE în vederea validării și recunoașterii lor și pentru a promova integrarea migranților și a refugiaților în societatea europeană, pe piața forței de muncă a UE și în sistemele de învățământ și de formare din UE; salută, în acest context, recomandarea care pune bazele relațiilor dintre cadrele naționale și regionale ale calificărilor din țările terțe, CNC ale statelor membre și CEC, în special opțiunea dialogurilor structurate cu țările învecinate cu UE care au un acord de parteneriat cu UE, lucru care ar putea servi la consolidarea cadrelor lor naționale ale calificărilor prin intermediul CEC și al UE și la îmbunătățirea sprijinului acordat țărilor terțe (de exemplu, prin ajutorul pentru dezvoltare), în vederea dezvoltării de CNC;

27.  recunoaște că este în interesul țărilor terțe să folosească CEC ca un punct de referință pentru propriul sistem de calificări și să se revizuiască CEC pentru a simplifica compararea formală a calificărilor obținute în țările terțe cu cele obținute în UE;

28.  insistă asupra faptului că părțile interesate relevante, cum ar fi serviciile publice de ocupare a forței de muncă, partenerii sociali, furnizorii de educație și de formare și societatea civilă ar trebui implicați mai mult și să coopereze îndeaproape în crearea, punerea în aplicare, promovarea și monitorizarea CEC la nivelul UE și la nivel național pentru a se asigura un sprijin mai larg pentru acesta;

29.  consideră că un instrument precum CEC necesită actualizări și adaptări permanente și, prin urmare, ar trebui susținut și perfecționat printr-o monitorizare periodică, în special în ceea ce privește ușurința de utilizare, permeabilitatea și transparența; subliniază că CEC va avea succes doar dacă statele membre se angajează cu adevărat să îl pună în practică și să îl utilizeze;

30.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 111, 6.5.2008, p. 1. (2) JO L 390, 31.12.2004, p. 6. (3) JO C 417, 15.12.2015, p. 25. (4) JO C 398, 22.12.2012, p. 1. (5) JO C 155, 8.7.2009, p. 1. (6) https://www.eqar.eu (7) http://ec.europa.eu/education/library/publications/2015/ects-users-guide_en.pdf (8) JO C 155, 8.7.2009, p. 11. (9) JO L 347, 20.12.2013, p. 50 (10) JO L 255, 30.9.2005, p. 22. (11) JO L 354, 28.12.2013, p. 132.