Index 
Texte adoptate
Joi, 1 iunie 2017 - BruxellesEdiţie definitivă
Cerere de ridicare a imunității lui Béla Kovács
 Cotele taxei pe valoarea adăugată aplicate cărților, ziarelor și periodicelor *
 Conectivitatea la internet pentru creștere, competitivitate și coeziune: societatea europeană a gigabiților și 5G
 Protecția adulților vulnerabili
 Introducerea de măsuri comerciale autonome temporare pentru Ucraina ***I
 Modelul uniform de viză ***I
 Cadrul multianual pentru Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE pentru perioada 2018-2022 ***
 Cadrul multianual pentru Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE pentru perioada 2018-2022 (Rezoluție)
 Digitalizarea industriei europene
 Noul Consens european privind dezvoltarea - Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru
 Reziliența ca prioritate strategică a acțiunii externe a UE
 Combaterea antisemitismului
 Conferința ONU la nivel înalt dedicată sprijinirii implementării ODD 14 (Conferința ONU privind oceanele)

Cerere de ridicare a imunității lui Béla Kovács
PDF 253kWORD 50k
Decizia Parlamentului European din 1 iunie 2017 privind cererea de ridicare a imunității lui Béla Kovács (2016/2266(IMM))
P8_TA(2017)0232A8-0203/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Béla Kovács, transmisă la 19 septembrie 2016 de către Dr Péter Polt, Procurorul General al Ungariei, în legătură cu o procedură penală inițiată împotriva sa de către Centrul de anchetă al Parchetului General și anunțată în plen la 3 octombrie 2016,

–  având în vedere că dl Kovács a fost invitat pentru a fi audiat la 12 ianuarie, 30 ianuarie și 22 martie 2017, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 4 alineatul (2) din Legea fundamentală a Ungariei, articolul 10 alineatul (2) și articolul 12 alineatul (1) din Legea LVII din 2004 privind statutul juridic al deputaților unguri în Parlamentul European și articolul 74 alineatele (1) și (3) din Legea XXXVI din 2012 privind Adunarea Națională,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0203/2017),

A.  întrucât Procurorul general al Ungariei a solicitat ridicarea imunității lui Béla Kovács, deputat în Parlamentul European, pentru ca o anchetă să poată avea loc pentru a stabili dacă este cazul ca acesta să fie pus sub acuzare, în conformitate cu articolul 396 alineatul (1) litera (a) din Codul penal ungar, pentru infracțiunea de fraudă bugetară care a cauzat pierderi financiare considerabile și pentru delictul de uz repetat al unor documente private falsificate, în conformitate cu articolul 345 din Codul penal ungar; întrucât, conform acestui articol, orice persoană care face uz de un document privat falsificat sau de un document privat cu un conținut inexact pentru a justifica existența, modificarea sau terminarea unui drept sau a unei obligații, se face vinovat de un delict pasibil de pedeapsa cu închisoarea pentru o perioadă de până la un an;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații în Parlamentului European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute deputaților din Parlamentul propriei țări;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Legea fundamentală a Ungariei, deputații în parlament beneficiază de imunitate; întrucât, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Legea LVII din 2004 privind statutul juridic al deputaților ungari în Parlamentul European, aceștia au dreptul la aceeași imunitate ca deputații în parlamentul ungar, iar în conformitate cu articolul 12 alineatul (1), decizia de suspendare a imunității unui deputat în Parlamentul European se încadrează în competența Parlamentului European. În conformitate cu articolul 74 alineatul (1) din Legea XXXVI din 2012 privind Adunarea Națională, o procedură penală sau, în absența unei renunțări voluntare la imunitate în cazul respectiv, o acțiune în răspundere delictuală poate fi demarată împotriva deputatului numai cu acordul prealabil al Adunării Naționale; întrucât, în conformitate cu articolul 74 alineatul (3) din aceeași lege, până la prezentarea actului de trimitere în judecată, cererea de ridicare a imunității se prezintă de către procurorul general;

D.  întrucât, în conformitate cu articolul 21 alineatele (1) și (2) din Decizia 2005/684/CE, Euratom a Parlamentului European din 28 septembrie 2005 de adoptare a Statutului deputaților în Parlamentul European(2), deputații au dreptul la asistență prestată de colaboratori personali pe care sunt liberi să îi aleagă, iar Parlamentul rambursează cheltuielile suportate de deputați ocazionate de angajarea acestui personal;

E.  întrucât, în conformitate cu articolul 34 alineatul (4) din Deciziile Biroului din 19 mai și 9 iulie 2008 privind Normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European, cheltuielile suportate în cadrul convențiilor de stagiu pot fi, de asemenea, rambursate în condițiile prevăzute de Birou;

F.  întrucât, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din Decizia Biroului din 19 aprilie 2010 referitoare la Normele privind stagiarii deputaților, deputații în Parlamentul European pot, cu scopul de a contribui la educația europeană, la formarea profesională și la promovarea unei mai bune înțelegeri a modului în care funcționează instituția, să ofere stagii de formare la Bruxelles și Strasbourg, în timpul ședințelor plenare sau în cursul activităților lor ca deputați în statul membru în care deputatul a fost ales în fiecare caz;

G.  întrucât, în conformitate cu articolul 5 alineatele (1) și (2) din Normele privind stagiarii, dispoziții specifice în ceea ce privește stagiul sunt incluse într-un acord scris de stagiu, semnat atât de deputat, cât și de stagiar; întrucât acordul cuprinde o clauză care prevede în mod explicit că Parlamentul European nu poate fi considerat parte la acord; întrucât, în temeiul articolului 5 alineatul (4), cheltuielile legate de stagii, inclusiv bursele și costurile asigurării, dacă acestea sunt plătite de către deputat, pot fi suportate din indemnizația de asistență parlamentară, în conformitate cu articolul 33 alineatul (4) din Normele de aplicare, în limitele respectivei alocații;

H.  întrucât, în conformitate cu ultima teză din articolul 1 alineatul (1) din Normele privind stagiarii, bursa acordată unui stagiar nu trebuie să fie de natură să constituie, în realitate, o formă deghizată de remunerare; întrucât, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1), pe toată durata stagiului, stagiarii se află sub responsabilitatea exclusivă a deputatului pe lângă care efectuează stagiul;

I.  întrucât, în acest caz, Parlamentul nu a găsit nicio dovadă de fumus persecutionis, cu alte cuvinte, nu a avut suspiciuni suficient de grave și exacte potrivit cărora cererea de ridicare a imunității ar fi fost formulată în legătură cu o procedură intentată pentru a-i provoca daune politice deputatului în cauză;

J.  întrucât decizia fostului Președinte al Parlamentului de a aplica o sancțiune de mustrare dlui Kovács pentru încălcarea articolului 1 litera (a) din Codul de conduită(3) nu poate fi considerată echivalentă cu o hotărâre judecătorească cu valoare de res judicata pentru aspectele ce relevă de procedura penală lansată de Parchetul General Central pentru Anchete; întrucât, prin urmare, nu există nicio încălcare a principiului ne bis in idem; întrucât, prin urmare, sancțiunea aplicată de fostul Președinte al Parlamentului în temeiul Codului de conduită nu împiedică începerea sau desfășurarea unei proceduri penale în Ungaria pentru a se stabili dacă este cazul ca acesta să fie pus sub acuzare,

1.  hotărăște să retragă imunitatea lui Béla Kovács;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților competente ale Ungariei și lui Béla Kovács.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.
(2) JO L 262, 7.10.2005, p. 1.
(3) A se vedea anexa I la Regulamentul de procedură, Codul de conduită a deputaților în Parlamentul European în materie de interese financiare și conflicte de interese.


Cotele taxei pe valoarea adăugată aplicate cărților, ziarelor și periodicelor *
PDF 366kWORD 53k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește cotele taxei pe valoarea adăugată aplicate cărților, ziarelor și periodicelor (COM(2016)0758 – C8-0529/2016 – 2016/0374(CNS))
P8_TA(2017)0233A8-0189/2017

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0758),

–  având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0529/2016),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0189/2017),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de directivă
Considerentul -1 (nou)
(-1)   Diferența în Uniune dintre veniturile preconizate din TVA și veniturile din TVA efectiv colectate (așa-numitul deficit de încasări de TVA) a fost de aproximativ 170 miliarde EUR în 2013, iar fraudele transfrontaliere reprezintă pierderi de venituri din TVA în Uniune de aproximativ 50 de miliarde EUR pe an, ceea ce face ca TVA-ul să fie o problemă importantă, care este necesar să fie abordată la nivelul Uniunii.
Amendamentul 2
Propunere de directivă
Considerentul 1
(1)  Directiva 2006/112/CE7 a Consiliului prevede că statele membre pot aplica cote reduse ale taxei pe valoarea adăugată (TVA) în cazul publicațiilor pe orice tip de suport fizic. Cu toate acestea, publicațiile electronice nu pot beneficia de o cotă redusă de TVA, ci trebuie să fie impozitate la cota standard a taxei pe valoarea adăugată.
(1)  Directiva 2006/112/CE7 a Consiliului prevede că statele membre pot aplica cote reduse ale taxei pe valoarea adăugată (TVA) în cazul publicațiilor pe orice tip de suport fizic. Cu toate acestea, publicațiile electronice nu pot beneficia de o cotă redusă de TVA, ci trebuie să fie impozitate la cota standard a taxei pe valoarea adăugată, acest lucru creând un dezavantaj pentru publicațiile electronice și frânând dezvoltarea acestei piețe. Dezavantajul comparativ ar putea să împiedice dezvoltarea economiei digitale în Uniune.
____________
_____________

7 Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, p. 1).
7 Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, p. 1).
Amendamentul 3
Propunere de directivă
Considerentul 1 a (nou)
(1a)  În Rezoluția sa din 13 octombrie 2011 referitoare la viitorul taxei pe valoarea adăugată7a, Parlamentul European a reamintit faptul că una dintre principalele caracteristici ale TVA este principiul neutralității și, din acest motiv, a subliniat că „toate cărțile, ziarele și revistele, indiferent de formatul lor, ar trebui să fie supuse aceluiași regim”.
_________________
7a Texte adoptate, P7_TA(2011)0436.
Amendamentul 4
Propunere de directivă
Considerentul 2
(2)  În conformitate cu Strategia Comisiei privind piața unică digitală8 și pentru a ține pasul cu progresele tehnologice din economia digitală, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a alinia cotele de TVA pentru publicațiile electronice la cotele de TVA reduse aplicate publicațiilor pe orice tip de suport fizic.
(2)  În conformitate cu Strategia Comisiei privind piața unică digitală8 și având în vedere ambiția sa de a asigura competitivitatea Europei la nivel mondial și rolul său de lider mondial în economia digitală, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a alinia cotele de TVA pentru publicațiile electronice la cotele de TVA reduse aplicate publicațiilor pe orice tip de suport fizic, stimulând astfel inovarea, activitatea creativă, investițiile și producția de conținut nou, precum și facilitarea învățării digitale, transferul de cunoștințe și accesul la cultură, precum și promovarea culturii în mediul digital.
____________
_____________
8 COM(2015)0192
8 COM(2015)0192
Amendamentul 5
Propunere de directivă
Considerentul 2 a (nou)
(2a)  Permisiunea dată statelor membre de a aplica cote reduse, super-reduse sau zero în cazul publicațiilor tipărite și electronice ar trebui să se concretizeze în avantaje economice pentru consumatori, promovând astfel lectura, precum și pentru editori, încurajând astfel investițiile în noi conținuturi și, în cazul ziarelor și revistelor, reducând dependența de publicitate.
Amendamentul 6
Propunere de directivă
Considerentul 3
(3)  În planul de acțiune privind TVA9, Comisia a subliniat faptul că publicațiile electronice ar trebui să poată beneficia de același tratament preferențial în materie de TVA ca publicațiile pe orice tip de suport fizic. Pentru a se atinge acest obiectiv, este necesar ca toate statele membre să aibă posibilitatea de a aplica livrărilor de cărți, ziare și periodice fie o cotă redusă de TVA, fie cote de TVA inferioare; totodată, ar trebui să existe posibilitatea acordării de scutiri, cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară.
(3)  În planul de acțiune privind TVA9, Comisia a subliniat faptul că publicațiile electronice ar trebui să poată beneficia de același tratament preferențial în materie de TVA ca publicațiile pe orice tip de suport fizic. Pentru a se atinge acest obiectiv, este necesar ca toate statele membre să aibă posibilitatea de a aplica livrărilor de cărți, ziare și periodice fie o cotă redusă de TVA, fie cote de TVA inferioare; totodată, ar trebui să existe posibilitatea acordării de scutiri, cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară. Propunerea respectivă este în conformitate cu obiectivul de a acorda mai multă libertate statelor membre de a-și stabili propriile cote de TVA, în cadrul unui sistem definitiv de TVA bazat pe impozitarea în țara de destinație.
_________________
_________________
9 COM(2016)0148
9 COM(2016)0148.
Amendamentul 7
Propunere de directivă
Considerentul 3 a (nou)
(3a)   Conform planului de acțiune privind TVA, prezenta directivă își propune un sistem de TVA pentru statele membre mai simplu, mai puțin vulnerabil la fraude și favorabil întreprinderilor, care să țină pasul cu economia digitală și mobilă actuală.
Amendamentul 8
Propunere de directivă
Considerentul 5
(5)  Pentru a preveni utilizarea generalizată a cotelor reduse de TVA pentru conținutul audiovizual, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a aplica o cotă redusă pentru cărți, ziare și periodice numai în cazul în care aceste publicații, atât electronice, cât și pe orice tip de suport fizic, nu constau, în totalitate sau în mod predominant, în conținut muzical sau video.
(5)  Pentru a preveni utilizarea generalizată a cotelor reduse de TVA pentru conținutul audiovizual, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a aplica o cotă redusă pentru cărți, ziare și periodice numai în cazul în care aceste publicații, atât electronice, cât și pe orice tip de suport fizic, nu constau, în totalitate sau în mod predominant, în conținut muzical sau video. Având în vedere importanța facilitării accesului la cărți, ziare și periodice pentru persoanele nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate, în sensul Directivei... a Parlamentului European și a Consiliului9a, cărțile, ziarele și periodicele adaptate și audio electronice nu trebuie considerate ca având în totalitate sau predominant conținut muzical sau video. Prin urmare, cotele reduse de TVA ar putea fi aplicate și acestor formate.
__________________
9a Directiva ... a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite utilizări permise ale operelor și altor obiecte protejate prin drepturi de autor și drepturi conexe în beneficiul persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate și de modificare a Directivei 2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (COM(2016)0596, 2016/0278(COD)) (JO ..., p. ...).
Amendamentul 9
Propunere de directivă
Considerentul 5 a (nou)
(5a)   Acordarea libertății statelor membre de a aplica cote de TVA reduse și foarte reduse pentru cărți electronice, ziare electronice și periodice electronice ar putea reprezenta o oportunitate de noi marje de profit pentru editori, precum și pentru investiții în conținuturi noi, în comparație cu actualul model, care depinde în mare măsură de publicitate. Ar trebui inițiată, de asemenea, la nivelul Uniunii, o reflecție mai largă pe marginea modelului de finanțare a conținutului digital.
Amendamentul 10
Propunere de directivă
Considerentul 6 a (nou)
(6a)  Flexibilitatea acordată statelor membre în cadrul prezentei propuneri nu aduce în niciun fel atingere regimului definitiv de TVA care urmează să fie introdus, în contextul căruia orice creștere a flexibilității va trebui dozată în funcție de impactul său asupra funcționării pieței unice, asupra amplorii fraudei în domeniul TVA, a creșterii costurilor pentru întreprinderi și a riscului unei concurențe neloiale.
Amendamentul 11
Propunere de directivă
Considerentul 6 b (nou)
(6b)  Deși prezenta directivă le permite statelor membre să remedieze o situație de inegalitate de tratament, aceasta nu elimină necesitatea unui sistem de cote reduse de TVA mai coordonat, mai eficient, mai simplu și cu mai puține excepții.
Amendamentul 12
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3
Directiva 2006/112/CE
Anexa III – punctul 6
(6)  livrarea, inclusiv împrumutul de către librării, a cărților, ziarelor și periodicelor, altele decât publicațiile destinate, în totalitate sau în mod predominant, publicității și altele decât publicațiile care constau, în totalitate sau în mod predominant, în conținut muzical sau video;
(6)  livrarea, inclusiv împrumutul de către librării, a cărților, ziarelor și periodicelor, altele decât publicațiile destinate, în totalitate sau în mod predominant, publicității și altele decât publicațiile care constau, în totalitate sau în mod predominant, în conținut muzical sau video; inclusiv broșuri, pliante și imprimate similare, albume, cărți de desenat sau de colorat pentru copii, partituri imprimate sau în manuscris, hărți și hărți hidrografice sau similare.
Amendamentul 13
Propunere de directivă
Articolul 2 a (nou)
Articolul 2a
Monitorizarea
În termen de ... [trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive], Comisa Europeană redactează un raport care să identifice statele membre care au adoptat cote reduse sau foarte reduse similare, pentru cărți, ziare și periodice, și pentru echivalentele lor electronice, și care să evalueze impactul acestor măsuri în ceea ce privește implicațiile bugetare și dezvoltarea sectorului cultural.

Conectivitatea la internet pentru creștere, competitivitate și coeziune: societatea europeană a gigabiților și 5G
PDF 382kWORD 63k
Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la conectivitatea la internet pentru creștere, competitivitate și coeziune: societatea europeană a gigabiților și tehnologia 5G (2016/2305(INI))
P8_TA(2017)0234A8-0184/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016 intitulată „Conectivitate pentru o piață unică digitală competitivă - către o societate europeană a gigabiților” (COM(2016)0587) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2016)0300),

–   având în vedere articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016 intitulată „Un plan de acțiune privind 5G în Europa” (COM(2016)0588) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2016)0306),

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (COM(2016)0590) din 14 septembrie 2016,

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1316/2013 și (UE) nr. 283/2014 în ceea ce privește promovarea conectivității la internet în comunitățile locale (COM(2016)0589) din 14 septembrie 2016,

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (COM(2016)0591) din 14 septembrie 2016,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2015)0100),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 iulie 2014 intitulată „Către o economie de succes bazată pe date” (COM(2014)0442),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată ,,Digitalizarea industriei europene - Valorificarea deplină a pieței unice digitale” (COM(2016)0180),

–  având în vedere Decizia nr. 243/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2012 de instituire a unui program multianual pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio(1),

–  având în vedere anexa la comunicarea Comisiei din 2 octombrie 2013 intitulată „Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT): rezultate și etapele ulterioare” (COM(2013)0685),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Priorități de standardizare în sectorul TIC pentru piața unică digitală” (COM(2016)0176),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la pregătirea unui act legislativ privind piața unică digitală(2),

–  având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind utilizarea benzii de frecvențe 470-790 MHz în Uniune (COM(2016)0043) din 2 februarie 2016,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 28 iunie 2016 (EUCO 26/16),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 25 septembrie 2013 intitulată „Deschiderea educației: Metode inovatoare de predare și învățare pentru toți, facilitate de noile tehnologii și de resursele educaționale deschise” (COM(2013)0654),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 26 octombrie 2016, intitulată „O strategie spațială pentru Europa” (COM(2016)0705),

–  având în vedere Directiva 2013/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele minime de sănătate și securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] și de abrogare a Directivei 2004/40/CE(3),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind comunicarea Comisiei intitulată „Conectivitate pentru o piață unică digitală competitivă - către o societate europeană a gigabiților”

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru cultură și educație (A8-0184/2017),

A.  întrucât tehnologia 5G va fi piatra de temelia a societății gigabiților, reprezentând standardul pentru viitor în domeniul tehnologiilor de comunicații mobile și unul dintre motoarele inovării, aducând o serie de schimbări disruptive de natură economică și creând noi cazuri de utilizare, servicii și produse de înaltă calitate, surse de venit, precum și modele și posibilități de afaceri și întrucât se așteaptă să stimuleze competitivitatea întreprinderilor și să asigure satisfacția consumatorilor;

B.  întrucât poziția de lider a Europei în domeniul tehnologiei 5G este esențială pentru creșterea economică și pentru menținerea competitivității la nivel mondial, care, la rândul său, necesită coordonare și planificare la nivel european, și întrucât a rămâne în urmă implică riscul pierderii de locuri de muncă și pune în pericol inovarea și cunoașterea;

C.  întrucât tehnologia și aplicațiile 5G vor reinventa modele de afaceri prin furnizarea de conectivitate de foarte mare viteză, ceea ce va debloca inovarea în toate sectoarele, nu în ultimul rând în sectoare cum ar fi cel al transportului, al energiei, al finanțelor și al sănătății; întrucât, în acest sens, Europa nu își poate permite să rămână în urmă, având în vedere că tehnologia 5G va reprezenta un motor al creșterii economice și al inovării în viitor;

D.  întrucât arhitectura rețelelor 5G va fi foarte diferită de cea a generațiilor anterioare pentru a respecta cerințele de business și de performanță estimate pentru rețelele de foarte mare capacitate, în special cu privire la timpul de așteptare, acoperire și fiabilitate;

E.  întrucât arhitectura 5G va duce la o convergență sporită între rețelele mobile și fixe; întrucât, prin urmare, implementarea rețelelor fixe de foarte mare capacitate va răspunde nevoilor de backhaul ale unei rețele dense 5G fără fir cât mai aproape posibil de utilizatorul final;

F.  întrucât viitoarea societate europeană și viitoarea economie se vor baza în mare măsură pe infrastructura 5G, al cărei impact va fi mult mai mare decât cel al rețelelor de acces fără fir actuale, cu scopul de a furniza servicii de comunicații de înaltă calitate și mai rapide, accesibile financiar tuturor și disponibile peste tot și oricând;

G.  întrucât digitalizarea avansează cu rapiditate și la nivel mondial, necesitând investiții în rețele de comunicații de înaltă calitate cu acoperire universală; întrucât, în acest sens, este necesar să se asigure disponibilitatea în timp util a unui spectru de frecvențe radio capabil să îndeplinească aceste cerințe;

H.  întrucât conectivitatea mobilă și fără fir pentru fiecare cetățean devine din ce în ce mai importantă pe măsură ce serviciile și aplicațiile inovatoare sunt utilizate în mișcare și întrucât o politică digitală orientată spre viitor trebuie să ia în considerare acest lucru;

I.  întrucât introducerea rețelelor 5G se va realiza în principal prin investiții private și că, în acest sens, Codul european de comunicații electronice va trebui să creeze un mediu normativ care să promoveze certitudinea, concurența și investițiile; întrucât va fi necesară simplificarea condițiilor administrative, de exemplu pentru folosirea unor celule mici pentru armonizarea strictă și promptă a spectrului de frecvențe și dezvoltarea rețelelor de foarte mare capacitate, conform propunerii actuale din Codul european de comunicații electronice;

J.  întrucât inițiativele publice, cum ar fi inițiativa de parteneriat public-privat (PPP) a Comisiei din 2013, susținută din fonduri publice în valoare de 700 milioane EUR pentru a permite utilizarea tehnologiei 5G în Europa până în 2020, trebuie completate de o piață competitivă care să dispună de reglementări privind accesul orientate spre viitor și de o coordonare a spectrului de frecvențe, ceea ce va stimula inovarea și investițiile private necesare în infrastructură;

K.  întrucât introducerea rețelelor 5G trebuie să aibă loc în complementaritate cu alte proiecte care au ca scop îmbunătățirea conectivității la nivelul teritoriilor europene rurale și al celor mai izolate, iar nu în detrimentul acestora;

L.  întrucât introducerea tehnologiei 5G și a societății gigabiților impune un calendar clar, o abordare axată pe cerere, orientată spre viitor și neutră din punct de vedere tehnologic bazată pe evaluări efectuate pentru fiecare regiune și sector, o coordonare a statelor membre, cooperarea cu toate părțile interesate și investiții adecvate pentru a se îndeplini toate condițiile în intervalul stabilit și pentru a le transforma în realitate pentru toți cetățenii europeni;

I.Viziunea 5G - exigențele tranziției de la o generație la alta

1.  salută propunerea Comisiei de elaborare a unui plan de acțiune privind 5G cu obiectivul de a face din UE un lider la nivel mondial în ceea ce privește introducerea rețelelor 5G standardizate din 2020 până în 2025, ca parte a unei strategii mai larg dezvoltate vizând o societate europeană a gigabiților mai competitivă și mai integrantă din punct de vedere tehnologic; consideră că pentru a realiza acest lucru este esențială o coordonare adecvată între statele membre, pentru a se evita întârzierile în implementarea tehnologiei 5G, astfel cum s-a întâmplat în cazul 4G, fapt care a condus în prezent la un grad de acoperire al acestei tehnologii de 86 % și de numai 36 % în zonele rurale;

2.  subliniază faptul că, potrivit Comisiei, planul de acțiune pentru implementarea tehnologiei 5G pe teritoriul UE are „potențialul de a crea două milioane de locuri de muncă”, ar putea stimula economia europeană și combate ratele ridicate ale șomajului, mai ales în rândul tinerilor;

3.  subliniază faptul că PPP 5G este, în prezent, una dintre cele mai avansate inițiative la nivel mondial în ceea ce privește tehnologia 5G și noile aplicații care vor rezulta din aceasta; consideră pozitivă promovarea sinergiilor în domeniile cercetării și dezvoltării și dezvoltărilor industriale, însă consideră că ar fi corect, având în vedere impactul societal al implementării tehnologiei 5G, ca aderarea la acest PPP să fie deschisă și reprezentanților consumatorilor și societății civile;

4.  subliniază faptul că un calendar ambițios și orientat spre viitor referitor la alocarea spectrului de frecvențe în cadrul Uniunii este extrem de important dacă Europa dorește să fie lider în ceea ce privește dezvoltarea tehnologiei 5G; salută în acest sens, acțiunile propuse de Comisie în comunicarea sa intitulată „Un plan de acțiune privind 5G în Europa” și consideră că aceste acțiuni reprezintă o cerință minimă pentru lansarea cu succes a tehnologiei 5G în cadrul Uniunii;

5.  subliniază că investițiile private ar trebui susținute de un cadru de politici și de reglementare orientat către infrastructură, adaptat caracterului previzibil și certitudinii și vizând promovarea concurenței în beneficiul utilizatorilor finali și nu ar trebui să fie întârziate de mecanisme publice mult prea ambițioase care ar putea împiedica implementarea tehnologiei 5G;

6.  subliniază importanța cooperării între mediul academic, instituțiile de cercetare, sectorul privat și sectorul public pentru cercetarea și dezvoltarea cu privire la comunicațiile mobile 5G; arată că parteneriatul public-privat în domeniul tehnologiei 5G este un exemplu pozitiv în acest sens și încurajează Comisia să continue să implice în acest proces toate sectoarele în cauză;

7.  are convingerea că Europa va beneficia de viitoarele transformări către economia digitală, sub forma unei acoperiri și conectivități mai largi și a unor viteze mai mari, iar contribuţia economiei digitale la creșterea totală a PIB-ului va fi de 40 % până în 2020 cu o rată a creşterii de 13 ori mai rapidă decât PIB-ul total;

8.  salută și sprijină obiectivele pe termen mediu ale societății gigabiților privind obținerea unor viteze de rețea de cel puțin 100Mbps pentru toți consumatorii europeni, cu posibilitatea de a le actualiza la 1 Gbps și, pe termen lung, până la 100 Gbps pentru principalii factori socioeconomici, cum ar fi furnizorii de servicii publice, întreprinderile cu un grad mare de dezvoltare digitală, nodurile majore de transport, spitalele, instituțiile financiare, cele din domeniul educației și al cercetării; solicită să se acorde prioritate dezvoltării infrastructurii backhaul prin fibră optică, concurenței pentru stimularea investițiilor și experiențelor de înaltă calitate ale utilizatorului final; reamintește faptul că Uniunea înregistrează întârzieri în îndeplinirea obiectivelor sale în materie de conectivitate din Agenda digitală pentru 2020, întârzierile din zonele rurale și îndepărtate fiind deosebit de îngrijorătoare;

9.  subliniază necesitatea de a se asigura că un număr cât mai mare posibil de cetățeni ai UE beneficiază de conectivitatea societății gigabiților, inclusiv cei din regiunile îndepărtate;

10.  sprijină ferm eforturile vizând asigurarea accesului la rețeaua 5G în timpul călătoriilor intermodale pe baza rețelelor de transport public legate la Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) și la rețelele transeuropene de transport (TEN-T) până în 2025 și speră că va urma accesul deplin în întreaga UE, atât în zonele urbane, cât și în cele rurale, precum și la marile centre și atracții turistice;

11.  constată că încă sunt necesare îmbunătățiri suplimentare în ceea ce privește acoperirea rețelelor mobile de a patra generație/LTE, întrucât, în această privință, Uniunea Europeană se situează în urma SUA, a Coreei de Sud și a Japoniei și că planul de acțiune privind 5G ar trebui să reprezinte o oportunitate de a învăța din greșelile apărute la introducerea rețelelor 4G;

12.  subliniază că accesul radio 5G va trebui să poată funcționa într-o gamă de frecvențe foarte largă: de la sub 1GHz la 100GHz, inclusiv backhaul cu un potențial maxim de până la 300GHz; remarcă faptul că frecvențele de 3-6 GHz și cele de peste 6 GHz ar trebui să furnizeze debite de date extreme și o capacitată extremă în zonele aglomerate; recunoaște că sistemele 5G în benzi de înaltă frecvență necesită o infrastructură de rețea foarte densă bazată pe accesul la situri prin microcelule, iar acest lucru va impune alegeri în ceea ce privește benzile de spectru care urmează să fie utilizate sau posibilitatea de a partaja benzile de spectru;

13.  insistă asupra faptului că numai vitezele de descărcare nu vor fi suficiente pentru a satisface viitoarele cereri de conectivitate ale societății gigabiților, ceea ce va necesita stabilirea unui obiectiv de infrastructură privind rețelele de foarte mare capacitate, dat fiind că aceste rețele îndeplinesc cele mai înalte standarde în ceea ce privește atât vitezele de încărcare, cât și cele de descărcare, timpul de așteptare și reziliența;

14.  subliniază că este nevoie de o strategie europeană coerentă privind spectrul de frecvențe, care să includă calendare și foi de parcurs naționale coordonate, pentru a face față provocărilor impuse de 5G, vizând comunicațiile interpersonale, de la mașină la mașină (M2M) și internetul obiectelor (IO) la diferite niveluri: viteza de conectare, mobilitatea, timpul de așteptare, omniprezența, ciclul de utilizare, fiabilitatea, accesibilitatea, etc., și să asigure o perioadă de tranziție fără dificultăți către tehnologia 5G în toate statele membre;

15.  subliniază că dezvoltarea rețelelor fără fir 5G implică backhaul de foarte mare capacitate și utilizarea flexibilă și eficientă a tuturor componentelor discontinue existente ale spectrului de frecvențe, inclusiv banda de 700Mhz, pentru scenarii de utilizare foarte diferite, ceea ce impune dezvoltarea unor modele inovatoare de acordare de licențe pentru spectrul de frecvențe și un accent clar pe armonizarea benzilor de spectru la nivel regional;

16.  recunoaște importanța benzilor de spectru cu licență pentru a asigura investiții pe termen lung în rețea și a garanta o mai bună calitate a serviciilor, prin facilitarea accesului constant și fiabil la spectrul de frecvențe; subliniază, totodată, necesitatea unei mai bune protecții juridice pentru benzile de spectru fără licență și pentru diferitele metode de partajare a benzilor de spectru;

17.  atrage atenția asupra faptului că lipsa de coordonare constituie un risc substanțial în ceea ce privește implementarea 5G, deoarece câștigul de masă critică este esențial pentru atragerea de investiții și, astfel, pentru a beneficia la maximum de tehnologia 5G;

18.  subliniază că toți actorii din acest sector ar trebui să beneficieze de condiții de concurență previzibile și echitabile care să stimuleze concurența și ar trebui să se bucure de flexibilitate pentru a își putea proiecta propriile rețele, alegând modelul de investiții și combinația de tehnologii care să asigure funcționalitatea completă pentru obiectivele de implementare a 5G, cum ar fi FTTH, cablul, satelit, Wi-Fi, WiGig, G.fast, 2G, Massive MIMO sau orice alte tehnologii de dezvoltare rapidă, cu condiția ca acestea să contribuie la conectarea tuturor europenilor la rețelele de foarte mare capacitate în funcție de nevoile lor reale; remarcă faptul că implementarea 5G va necesita mult mai multă fibră într-o rețea fără fir mai densă;

19.  ia act de comunicarea Comisiei intitulată „Conectivitate pentru o piață unică digitală competitivă” și de „Un plan de acțiune privind 5G în Europa”, care prezintă o oportunitate interesantă pentru ca statele membre să le permită inovatorilor culturali și creativi, în special IMM-urilor, să concureze în continuare pe scena globală și să își arate talentul antreprenorial și inovator;

II.Folosirea potențialului societății gigabiților

20.  consideră că tehnologia 5G înseamnă mai mult decât o evoluție a benzii largi mobile și că aceasta va fi un factor-cheie al lumii digitale viitoare ca generație viitoare de infrastructuri universale de bandă largă de foarte mare capacitate care va susține transformarea proceselor în toate sectoarele economice (sectorul public, educați, furnizarea de conținut media convergent, serviciile de sănătate, energia, utilitățile, producția, transporturile, industria auto, sectorul audiovizual, realitatea virtuală, jocurile online și așa mai departe) și va furniza servicii accesibile financiar, rapide, flexibile, interactive, fiabile și foarte personalizate care ar trebui să îmbunătățească viața fiecărui cetățean;

21.  remarcă faptul că fragmentarea europeană în ceea ce privește introducerea 4G, încă vizibilă în diferențele majore dintre statele membre, astfel cum a arătat Indicele economiei și societății digitale (DESI) pe 2015, a avut drept rezultat absența competitivității digitale în raport cu SUA, China, Japonia, Coreea de Sud și cu economiile emergente; în acest sens, subliniază faptul că, deși Europa înregistrează progrese din punctul de vedere al dezvoltării digitale, ritmul încetinește, ceea ce constituie un risc pe termen lung pentru investițiile necesare și pentru atractivitatea mediului de afaceri european;

22.  reamintește că beneficiarii ultimi ai introducerii tehnologiei 5G ar trebui să fie utilizatorii finali și că orice decizie luată cu privire la introducerea tehnologiilor 5G ar trebui să fie întotdeauna orientată către acest scop ultim de a oferi servicii accesibile financiar, fiabile și de înaltă calitate;

23.  remarcă faptul că investițiile din sectorul public și cel privat generează un efect multiplicator în cadrul economiei și este probabil să creeze până la 2,3 milioane de locuri de muncă în mod direct și indirect în cele 28 de state membre atunci când tehnologia 5G va fi introdusă complet;

24.  observă că introducerea tehnologiilor 5G în Europa ar trebui să aibă beneficii care să se întindă mult dincolo de sectorul comunicațiilor mobile, precum și efecte de propagare în valoare de 141,8 miliarde EUR anual până în 2025;

25.  subliniază că succesul introducerii rapide a tehnologiei 5G la nivelul întregii UE depinde de dezvoltarea noilor modele de afaceri determinate de cerere; evidențiază faptul că există o multitudine de inițiative care contribuie la clarificarea cerințelor pentru tehnologia 5G, ceea ce îngreunează contribuția industriilor verticale la proces; subliniază, prin urmare, faptul că industriile verticale trebuie să fie angajate în mod activ și eficient în procesul privind cerințele;

26.  subliniază că concurența loială și condițiile competitive egale pentru participanții de pe piață reprezintă condiţii indispensabile pentru implementarea societății gigabiților de către respectivii participanți; consideră că, în acest sens, ar trebui să se aplice principiul „aceleași servicii, același risc, aceleași reguli”;

27.  consideră că Comisia și statele membre, precum și toate părțile interesate în cauză, ar trebui să aibă în vedere măsuri vizând stimularea studiilor avansate și a bancurilor de testare pentru a accelera inovarea în domeniul aplicațiilor 5G;

28.  menționează că societatea gigabiților ar trebui să elimine diferențele digitale și să îmbunătățească accesul la internet; observă că încă este nevoie de continuarea investițiilor în introducerea tehnologiilor existente şi viitoare, inclusiv a tehnologiilor prin satelit, în zonele rurale şi regiunile îndepărtate; accentuează faptul că este necesară o combinare inteligentă a investițiilor private şi publice pentru a reduce decalajul digital din zonele rurale şi îndepărtate; subliniază că lecțiile învățate în trecut ar trebui utilizate pentru a reduce discrepanțele dintre statele membre, regiuni și populațiile dense periferice, sprijinind o dezvoltare echilibrată din punct de vedere geografic;

29.  atrage atenția asupra faptului că, în timp ce decalajul digital este prezent între orașe și zonele rurale, acesta este prezent, în mare măsură, și între statele membre; subliniază, în acest sens, importanța unui cadru legislativ și a unor inițiative competitive, care să încurajeze investițiile în infrastructură, să crească diversitatea actorilor și să consolideze coordonarea europeană;

30.  subliniază că tehnologia 5G va fi esenţială pentru realizarea viziunii unei societăți interconectate și va crește posibilitățile de a trăi, de a studia și de a lucra în Uniunea Europeană, ceea ce reprezintă o condiţie prealabilă pentru ca persoanele și societățile să beneficieze pe deplin de revoluția digitală;

31.  consideră că facilitarea implementării microcelulelor 5G în concordanță cu Regulamentul WiFi4EU va contribui la reducerea decalajului digital și tehnologic și va crește disponibilitatea serviciilor 5G pentru toți cetățenii;

32.  subliniază faptul că Europa trebuie să țină pasul cu evoluțiile și oportunitățile tehnologice oferite de tehnologiile TIC mai eficiente pentru a sprijini dezvoltarea socioeconomică în regiunile subdezvoltate din prezent;

33.  subliniază că, pentru a beneficia de potențialul deplin de deservire al standardului tehnologic 5G pentru comunicațiile mobile, o rețea de fibră densă reprezintă infrastructura backhaul indispensabilă;

34.  salută inițiativa WiFi4EU de promovare a accesului liber şi universal la internet în comunitățile locale printr-un mecanism finanțat de UE şi implementat de statele membre; ia act de faptul că inițiativa WiFi4EU își propune să promoveze incluziunea digitală de la o regiune la alta, prin alocarea de fonduri, într-un mod echilibrat din punct de vedere geografic, acordând totodată atenție calității serviciului destinat utilizatorilor; remarcă faptul că vitezele de conectare cresc și că, având în vedere că gradul de utilizare pe mai multe dispozitive fără fir crește, WLAN-ul va trebui să satisfacă nevoile în materie de conectivitate între utilizatorii finali; consideră că este necesar un cadru politic cu priorități specifice pentru a depăși obstacolele pe care piața nu le poate acoperi singură.

35.  solicită Comisiei ca, în planul său de acțiune privind tehnologia 5G, să acorde o atenție deosebită recepţiei în interior, având în vedere faptul că o mare parte din aplicațiile 5G vor fi utilizate în locuințe și birouri; reamintește penetrarea deficitară în clădiri a rețelelor cu frecvență mai ridicată; recomandă evaluarea unor tehnologii suplimentare pentru a se asigura o bună acoperire de interior, cum ar fi Massive MIMO, repetitoarele de interior și aplicațiile Wi-Fi de mare viteză WiGig;

36.  subliniază că dezvoltarea tehnologiilor 5G reprezintă un element fundamental pentru transformarea infrastructurii rețelei TIC astfel încât să se realizeze o conectivitate inteligentă atotcuprinzătoare: autovehicule inteligente, rețele inteligente, orașe inteligente, fabrici inteligente, administrații inteligente și altele; consideră că banda largă ultrarapidă și rețelele inteligente și eficiente care pot realiza o conectivitate aproape instantanee între oameni, între oameni și calculatoare și între calculatoare conectate vor ajunge să redefinească conectivitatea dintre utilizatorii finali, care va fi susținută de paradigme de rețea precum rețelele-plasă fără fir, rețelele-hibrid, decuparea dinamică a rețelelor în mai multe părți separate și tehnologiile de softwarizare;

37.  subliniază că un nivel înalt de performanță energetică, având ca scop consumul redus de energie al rețelei, este o cerință esențială pentru tehnologia 5G; evidențiază faptul că acest element este esențial pentru a reduce costurile de exploatare, a facilita conectivitatea rețelei în zonele rurale și în cele îndepărtate și a oferi acces la rețea într-un mod durabil și eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor;

38.  subliniază că introducerea tehnologiei 5G necesită o modernizare semnificativă a rețelelor fixe și o densificare a rețelelor mobile, în conformitate cu obiectivele societății gigabiților, în special cu privire la soluțiile pentru e-sănătate;

39.  subliniază că sectorul audiovizual este unul dintre vectorii esențiali pentru succesul tehnologiei 5G în Europa, asigurând locuri de muncă și creștere economică, iar progresul acestuia poate avea un impact puternic și pozitiv asupra lanțului valoric al mass-mediei audiovizuale, inclusiv asupra producției de conținut, inovării, distribuției și mediului utilizatorului; invită Comisia și statele membre, prin urmare, să ia în considerare nevoile și particularitățile acestui sector, în special cele legate de radiodifuziune și televiziune;

40.  constată că, odată ce se află în rețea, vehiculele sunt în mod constant mai sigure (mai puține accidente), mai ecologice (mai puține emisii) și contribuie la modele de deplasare mai previzibile; susține, prin urmare, ideea introducerii unui obiectiv la nivelul UE pentru toate autovehiculele disponibile pe piața UE, pentru ca acestea să permită tehnologia 5G și să dispună la bord de echipamente STI; sprijină cu fermitate obiectivul echipării ambulanțelor și a altor vehicule de urgență (mașini de poliție, de pompieri) conectate la o stație de bază cu sisteme care să permită tehnologia 5G, pentru acoperirea continuă și neîntreruptă în timpul intervențiilor;

41.  subliniază beneficiile unei acoperiri 5G fiabile și neîntrerupte pentru siguranța rutieră, care să permită utilizarea de mijloace de control conectate și digitale, precum tahografele inteligente și documentele electronice, în cazul vehiculelor grele de transport de mărfuri.

42.  consideră că tehnologia 5G ar trebui să permită furnizarea de servicii noi accesibile financiar și de înaltă calitate, va conecta sectoare noi și, în cele din urmă, va îmbunătăți experiența clienților în cazul utilizatorilor digitali din ce în ce mai sofisticați și mai pretențioși; subliniază că tehnologia 5G poate oferi soluții pentru provocările societale importante, prin capacitatea sa de a reduce în mod semnificativ consumul de energie al dispozitivelor mobile și prin potențialul său de a transforma sectoare precum cel al sănătății și cel al transporturilor;

43.  salută înființarea Fondului pentru Conectarea Europei în bandă largă, un fond pentru infrastructura în bandă largă cu participarea băncilor și instituțiilor naționale de promovare și a unor investitori privați, care va fi un pas înainte pentru a aduce investiții în infrastructură zonelor insuficient deservite mai puțin populate și celor rurale și periferice;

44.  consideră că dezvoltarea și îmbunătățirea competențelor digitale este esenţială şi ar trebui să aibă loc prin investiții importante în educație - inclusiv în formarea profesională, antreprenorială și continuă, precum și în recalificare - şi prin participarea cuprinzătoare a tuturor părţilor interesate, inclusiv a partenerilor sociali, având trei obiective principale: să mențină și să creeze locuri de muncă tehnologice prin formarea unei forțe de muncă înalt calificate, să sprijine cetățenii să preia controlul asupra existenței lor digitale prin furnizarea instrumentelor necesare și să pună capăt analfabetismului digital, care este un motiv al decalajului digital și al excluziunii;

45.  consideră că Uniunea ar trebui să creeze și să pună la dispoziție programe de dezvoltare a competențelor digitale în domeniul 5G , în parteneriat cu EIT Digital, cu un accent deosebit pe întreprinderile nou-înființate și IMM-uri pentru ca acestea să poată profita de beneficiile implementării tehnologiei 5G;

46.  subliniază că evoluția rețelelor 5G va promova schimbări tehnologice rapide, permițând dezvoltarea deplină a industriei digitale, a tehnologiei inteligente, a internetului obiectelor și a sistemelor de producție avansate;

47.  subliniază importanța tehnologiei 5G pentru a-i asigura Europei rolul de lider mondial în furnizarea unei infrastructuri de cercetare superioare, care ar putea transforma Europa în centrul cercetării de excelență;

III.Abordarea la nivel de politici

48.  salută inițiativa Comisiei privind consolidarea Planului de investiții pentru Europa în cadrul instrumentelor de finanțare (FEIS, MIE) alocate pentru finanțarea obiectivelor strategice privind conectivitatea la nivel de gigabit până în 2025;

49.  subliniază că toate deciziile privind piața unică digitală, inclusiv alocarea frecvențelor, obiectivele în materie de conectivitate și introducerea tehnologiei 5G, trebuie formulate pe baza viitoarelor nevoi și a modului în care se preconizează că va evolua piața în următorii 10-15 ani; subliniază, în acest sens, faptul că introducerea cu succes a tehnologiei 5G va fi esențială pentru competitivitatea economică, ce poate fi atinsă doar printr-o legislație europeană vizionară și prin coordonarea politicilor;

50.  subliniază faptul că politicile privind societatea gigabiților și tehnologia 5G ar trebui să fie proporționale, revizuite în mod frecvent și în conformitate cu „principiul inovării”, astfel încât efectele potențiale asupra inovării să facă parte din evaluarea impactului;

51.  invită Comisia să asigure, să mențină și să dezvolte finanțarea pe termen lung pentru planul de acțiune privind 5G şi modernizarea reţelei la un nivel corespunzător în perspectiva viitorului cadru financiar multianual pentru 2020-2027 și, în special, a viitorului cadru pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare (CDTI); subliniază importanța cooperării între mediul academic, instituțiile de cercetare, sectorul privat și sectorul public pentru cercetarea și dezvoltarea cu privire la comunicațiile mobile 5G; arată că parteneriatul public-privat în domeniul tehnologiei 5G este un exemplu pozitiv în acest sens; reamintește că, potrivit Comisiei, pentru îndeplinirea obiectivelor de conectivitate este nevoie de o investiție de 500 miliarde EUR în următorul deceniu, cu toate că aceasta apreciază, de asemenea, că există un deficit de investiții de 155 miliarde EUR; consideră, prin urmare, că este necesar să se acorde prioritate maximă asigurării unor investiții suficiente determinate de concurență pentru implementarea infrastructurii digitale, întrucât aceasta constituie o condiție esențială pentru a permite cetățenilor și întreprinderilor să beneficieze de dezvoltarea tehnologiei 5G;

52.  îndeamnă toate statele membre să pună rapid în aplicare prevederile Directivei (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune(4), cu scopul de a asigura un nivel adecvat de securitate în realizarea eficientă și durabilă a acestui plan;

53.  are convingerea că cea mai bună cale către o societate a gigabiților o reprezintă o abordare orientată spre viitor, neutră din punct de vedere tehnologic și favorabilă concurenței, susținută de o gamă largă de modele de investiții precum investițiile de tip public-privat sau coinvestițiile; remarcă faptul că, demersurile de a coinvesti și alte forme de investiții colaborative și acorduri comerciale de acces pe termen lung pentru rețele de foarte mare capacitate pot contribui la reunirea resurselor, la stabilirea unor diferite cadre flexibile și la reducerea costurilor de implementare;

54.  invită statele membre să pună pe deplin în aplicare planul de acțiune privind 5G prin măsuri coerente, integratoare și prompte luate la nivelul regiunilor și al orașelor pentru a încuraja și a stimula inovarea transsectorială și a favoriza un cadru de cooperare economică între întreprinderi;

55.  invită Comisia și statele membre să preia conducerea în promovarea interoperabilității 5G intersectoriale, translingvistice și transfrontaliere și în susținerea unor servicii favorabile confidențialității, fiabile și sigure, pe măsură ce industria și societatea în ansamblu devin din ce în ce mai dependente de infrastructura digitală în ceea ce privește activitățile și serviciile lor și să considere situațiile economice și geografice de la nivel național o parte integrantă a unei strategii comune;

56.  solicită să se intensifice eforturile în ceea ce privește standardizarea, pentru a garanta poziția de lider a Europei în definirea standardelor tehnologice care să permită implementarea rețelelor și a serviciilor 5G; consideră că organismele de standardizare europeană ar trebui să joace un rol special în acest proces; remarcă faptul că fiecare sector ar trebui să-și elaboreze propria foaie de parcurs privind standardizarea, pe baza proceselor coordonate la nivel de sector, vizând mai ales stabilirea unor standarde comune care au potențialul de a deveni standarde mondiale; solicită Comisiei şi statelor membre să stimuleze investițiile în cercetare și dezvoltare, precum și în standardizarea europeană;

57.  subliniază că tehnologia 5G are potențialul de a revoluționa accesul la conținut și diseminarea acestuia și de a îmbunătăți substanțial experiența utilizatorului, permițând în același timp dezvoltarea unor forme noi de conținut cultural și creativ; subliniază, în acest context, necesitatea unor măsuri eficiente de combatere a pirateriei și a unei abordări cuprinzătoare pentru îmbunătățirea aplicării drepturilor de proprietate intelectuală pentru a asigura consumatorilor căi simple de acces la conținutul legal;

58.  încurajează puternic un grad mai ridicat de experimentare cu tehnologiile 5G; susține dezvoltarea soluțiilor integrate și testele urmate de testări la nivel transsectorial ale proiectelor-pilot la scară largă ca urmare a cererii de servicii în societatea gigabiților; solicită Comisiei și statelor membre să asigure suficiente benzi de frecvență fără licență pentru a stimula experimentele realizate de sector; cere Comisiei să ia în considerare stabilirea unui obiectiv concret și atractiv ca un cadru în care sectorul privat să desfășoare experimente cu tehnologii și produse 5G;

59.  subliniază necesitatea de a se ţine seama de orientările Comisiei internaționale pentru protecția împotriva radiațiilor neionizante (ICNIRP) recunoscute în mod oficial de OMS pentru a se evita incoerența și fragmentarea și pentru a se asigura condiții uniforme de implementare a rețelelor fără fir pe piața unică digitală din Europa;

60.  subliniază că dezvoltarea societății gigabiților implică norme comune clare la nivelul UE, orientate către viitor și favorabile concurenței, pentru a genera investiții și inovare și pentru a păstra accesibilitatea financiară și posibilitățile de alegere ale consumatorilor; subliniază că acel tip de concurență care se bazează pe infrastructură oferă potențialul unei reglementări eficace și permite obținerea unui randament al investițiilor echitabil pe termen lung; încurajează statele membre să simplifice procedurile administrative de accesare a infrastructurii fizice;

61.  subliniază necesitatea de a crea un cadru favorabil inovării pentru serviciile digitale, în special în domeniul tehnologiilor de lucru cu volume mari de date (Big Data) și al internetului obiectelor, extinzând posibilitățile de alegere ale consumatorilor, întărind, în același timp, încrederea și promovând utilizarea serviciilor digitale prin norme eficiente și simplificate, axându-se asupra nevoilor utilizatorilor și asupra caracteristicilor serviciilor, indiferent de tipul furnizorului;

62.  subliniază că planurile naționale privind banda largă trebuie să fie reexaminate și, dacă este cazul, revizuite cu atenție, să vizeze toate domeniile 5G, să mențină o abordare competitivă multitehnologică, să susțină securitatea normativă și să crească la maximum posibilitățile de inovare și acoperire, precum și să includă printre obiectivele sale combaterea decalajului digital;

63.  invită Comisia să evalueze planurile naționale privind banda largă pentru a identifica lacunele și să elaboreze recomandări specifice fiecărei țări pentru acțiuni viitoare;

64.  salută inițiativa Comisiei de a crea platforma participativă pentru comunicații în bandă largă pentru a asigura implicarea la nivel înalt a entităților publice și private, precum și a autorităților locale și regionale;

65.  subliniază că asigurarea accesului la internet și garantarea unei conectivități la internet cu viteză ridicată, timp de așteptare redus și variații scăzute sunt esențiale pentru procesele de digitalizare și lanțul valoric în sectorul turismului, precum și pentru dezvoltarea și desfășurarea tehnologiilor de transport cum ar fi sistemele de transport inteligente cooperative (C-ITS), serviciile de informații fluviale (RIS) și sistemul european de gestionare a traficului feroviar (ERTMS);

66.  reamintește că IMM-urile ar beneficia foarte mult de pe urma unui acces competitiv la soluții 5G; invită Comisia să detalieze planurile de acțiune pentru a facilita participarea IMM-urilor și a întreprinderilor nou-înființate la experimentarea cu tehnologiile 5G și să le asigure accesul la platforma participativă pentru comunicații în bandă largă 5G;

67.  susține inițiativele de la nivelul UE pentru a asigura o coordonare mai mare a frecvențelor între statele membre și o durată lungă a licențelor, ceea ce va crește stabilitatea și securitatea investițiilor; remarcă faptul că deciziile privind aceste chestiuni ar trebui luate în același timp în toate statele membre pentru a adopta orientări cu caracter obligatoriu privind anumite condiții ale procesului de alocare, cum sunt datele-limită pentru alocarea frecvențelor, partajarea spectrului de frecvențe și licitațiile organizate în comun, cu ambiția de a promova rețele transeuropene; atrage atenția asupra faptului că natura concurențială a piețelor de telecomunicații mobile din Uniunea Europeană este esențială în tranziția către generația 5G;

68.  invită UE să coordoneze eforturile în cadrul Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (UIT) pentru a asigura o politică coerentă la nivelul UE; subliniază că necesitățile europene în materie de armonizare a spectrului de frecvențe pentru 5G pentru perioada de după 2020 ar trebui finalizate înainte de Conferința mondială pentru radiocomunicații din 2019, asigurând protecția necesară a serviciilor existente, care constituie baza în prezent, și în conformitate cu deciziile luate la Conferința mondială pentru radiocomunicații din 2015;

69.  subliniază faptul că definiția rețelelor de foarte mare capacitate, formulată în Codul european al comunicațiilor electronice, ar trebui să respecte principiul neutralității tehnologice, cu condiția ca aceste tehnologii să răspundă necesităților privind calitatea serviciilor de rețea pe care aplicațiile industriale și ale consumatorilor le vor impune pe viitor;

70.  solicită Comisiei să introducă o evaluare anuală a progreselor privind planul de acțiune pentru 5G, să elaboreze recomandări referitoare la acest plan și să informeze Parlamentul cu privire la rezultate;

o
o   o

71.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) JO L 81, 21.3.2012, p. 7.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0009.
(3) JO L 179, 29.6.2013, p. 1.
(4) JO L 194, 19.7.2016, p. 1.


Protecția adulților vulnerabili
PDF 352kWORD 56k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 conținând recomandări către Comisie privind protecția adulților vulnerabili (2015/2085(INL))
P8_TA(2017)0235A8-0152/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 67 alineatul (4) și articolul 81 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 3, în care se garantează fiecărei persoane dreptul la integritate fizică și psihică, precum și articolul 21 privind nediscriminarea,

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 decembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind protecția juridică a adulților: implicații transfrontaliere(1),

–  având în vedere evaluarea valorii adăugate europene din septembrie 2016, elaborată de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (PE 581.388),

–  având în vedere Convenția de la Haga din 13 ianuarie 2000 privind protecția internațională a adulților („Convenția de la Haga”),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 13 decembrie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap („Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap”),

–  având în vedere Recomandarea nr. R (99) 4 din 23 februarie 1999 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind principiile referitoare la protecția juridică a adulților fără capacitate de exercițiu („Recomandarea nr. R (99) 4 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei”),

–  având în vedere Recomandarea CM/Rec(2009)11 din 9 decembrie 2009 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind principiile referitoare la procurile permanente și directivele anticipate referitoare la incapacitate („Recomandarea CM/Rec(2009)11 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei”),

–  având în vedere articolele 46 și 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0152/2017),

A.  întrucât este esențial ca Uniunea europeană să se apropie de cetățenii săi și să se ocupe de chestiuni care îi privesc direct, garantând respectarea drepturilor fundamentale, fără discriminare sau excludere;

B.  întrucât protecția adulților vulnerabili care își exercită libertatea de circulație în interiorul Uniunii este o problemă cu caracter transfrontalier, care, prin urmare, afectează toate statele membre; întrucât această chestiune demonstrează importanța rolului pe care Uniunea și Parlamentul său trebuie să îl îndeplinească pentru a răspunde la problemele și dificultățile întâmpinate de cetățenii europeni în punerea în aplicare a drepturilor lor, în special în contexte transfrontaliere;

C.  întrucât protecția adulților vulnerabili se află în strânsă legătură cu respectarea drepturilor omului; întrucât orice adult vulnerabil ar trebui să fie considerat, la fel ca orice alt cetățean european, ca având drepturi și fiind capabil de a lua decizii libere, independente și în cunoștință de cauză, în limitele capacității sale, și nu pur și simplu un beneficiar pasiv de îngrijire și supraveghere;

D.  întrucât vulnerabilitatea adulților și diferitele reglementări privind protecția juridică nu trebuie să constituie obstacole pentru dreptul la libera circulație a persoanelor;

E.  întrucât schimbările demografice și creșterea speranței de viață au dus la creșterea numărului de persoane în vârstă care nu sunt în măsură să își protejeze interesele din cauza bolilor legate de vârstă; întrucât există și alte circumstanțe, independente de vârstă, cum ar fi dizabilitățile mentale și fizice - care pot fi, de asemenea, din naștere - în care capacitatea oricărei persoane adulte de a-și proteja interesele poate fi afectată;

F.  întrucât au apărut probleme legate de circulația sporită între statele membre a expatriaților și pensionarilor, printre care se află persoane vulnerabile sau care ar putea deveni vulnerabile;

G.  întrucât există discrepanțe între legislațiile statelor membre referitoare la competența jurisdicțională, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea măsurilor de protecție a adulților; întrucât diversitatea legislației aplicabile și multiplicitatea instanțelor competente poate afecta dreptul adulților vulnerabili de a circula liber și de a locui într-un stat membru ales de ei, precum și protecția adecvată a patrimoniului lor, atunci când acesta se află în mai multe state membre;

H.  întrucât continuă să existe disparități între legislațiile statelor membre în domeniul măsurilor de protecție, în ciuda progreselor făcute în acest domeniu în urma Recomandării nr. R (99) 4 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei;

I.  întrucât articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(2) exclude starea civilă și capacitatea juridică a persoanelor fizice din domeniul său de aplicare;

J.  întrucât Convenția de la Haga reprezintă un ansamblu de norme de drept internațional privat adecvat pentru a răspunde la problemele transfrontaliere în ceea ce privește adulții vulnerabili; întrucât, în ciuda timpului scurs de la adoptarea acestei convenții, puține state membre au ratificat-o; întrucât această întârziere în ratificarea Convenției subminează protecția adulților vulnerabili în situații transfrontaliere în Uniune; întrucât este esențial, din motive de eficiență, să se acționeze la nivelul Uniunii pentru a se garanta protecția adulților vulnerabili în situații transfrontaliere;

K.  întrucât un adult vulnerabil este o persoană care a împlinit vârsta de 18 de ani și care, din cauza unei deficiențe sau a unei insuficiențe a capacităților personale, nu este în măsură să își protejeze interesele (propria persoană și/sau patrimoniul personal), fie temporar, fie definitiv;

L.  întrucât trebuie avute în vedere prevederile Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; întrucât Uniunea și statele membre sunt părți la această convenție;

M.  întrucât, în elaborarea politicilor, Uniunea trebuie să asigure respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității;

N.  întrucât acțiunea Uniunii în domeniul protecției adulților vulnerabili trebuie să urmărească în principal să garanteze circulația, recunoașterea și executarea de către autoritățile din statele membre a măsurilor de protecție luate în favoarea unui adult vulnerabil de autoritățile altui stat membru, difuzarea și recunoașterea mandatelor de constatare a incapacității, precum și intensificarea cooperării dintre statele membre în acest sens;

O.  întrucât „măsuri de protecție” înseamnă în special măsurile prevăzute la articolul 3 din Convenția de la Haga;

P.  întrucât, prin „mandat de constatare a incapacității ” trebuie înțelese puterile de reprezentare conferite de către un adult capabil, fie printr-un acord, fie printr-un act unilateral, care intră în vigoare în cazul în care acest adult nu mai este în măsură să își protejeze propriile interese;

Q.  întrucât ar trebui ca cetățenii să aibă un acces mai facil la informații mai clare și detaliate legate de legislația națională privind incapacitatea și protecția adulților vulnerabili, astfel încât să poată lua singuri decizii în cunoștință de cauză;

R.  întrucât accesul în timp util al diferitelor autorități administrative și judiciare competente la informațiile referitoare la situația juridică a adulților care fac obiectul unei măsuri de protecție sau al unui mandat de constatare a incapacității ar putea îmbunătăți și consolida protecția acestor persoane;

S.  întrucât crearea în fiecare stat membru de fișiere sau registre reunind deciziile administrative și hotărârile judecătorești prin care se stabilesc măsuri de protecție pentru adulții vulnerabili, precum și mandatele de constatare a incapacității, în cazul în care mandatele sunt prevăzute în legislația națională, ar putea facilita accesul în timp util al tuturor autorităților administrative și judiciare competente la informații referitoare la situația juridică a adulților vulnerabili și ar asigura o mai bună securitate juridică; întrucât confidențialitatea acestor fișiere sau registre ar trebui să fie garantată în mod corespunzător, în conformitate cu dreptul Uniunii și legislațiile naționale în materie de regimul de protecție a vieții private și a datelor cu caracter personal;

T.  întrucât măsurile de protecție luate de autoritățile unui stat membru ar trebui să fie recunoscute automat în celelalte state membre; întrucât, în pofida celor de mai sus, ar putea fi necesar să se introducă motive de refuz al recunoașterii și al executării unei măsuri de protecție; întrucât motivele, limitate în mod corespunzător, care ar putea fi invocate de autoritățile naționale competente pentru a refuza să recunoască și să execute o măsură de protecție adoptată de autoritățile unui alt stat membru ar trebui să fie limitate la protecția ordinii publice a statului respectiv;

U.  întrucât ar putea fi introduse mecanisme eficiente pentru a se asigura identificarea, înregistrarea și utilizarea mandatelor de constatare a incapacității în toată Uniunea; întrucât ar putea fi elaborat, la nivelul Uniunii, un formular unic pentru mandatele de constatare a incapacității, cu scopul de a se garanta că aceste mandate sunt valabile în toate statele membre;

V.  întrucât ar trebui utilizate formulare unice la nivelul Uniunii pentru a se facilita informarea cu privire la hotărârile legate de protecția adulților vulnerabili, precum și circulația, recunoașterea și executarea acestor hotărâri; întrucât securitatea juridică impune ca oricărei persoane însărcinate cu protecția persoanei sau a proprietății unui adult vulnerabil să i se poată emite, la cerere, într-un timp rezonabil, un certificat care îi menționează condiția, statutul și competențele care i-au fost conferite;

W.  întrucât o hotărâre pronunțată într-un stat membru și care este executorie în statul membru respectiv ar trebui să fie executorie în celelalte state membre, fără a fi necesară o declarație de constatare a caracterului executoriu al acestei hotărâri;

X.  întrucât ar fi oportun să se pună în aplicare mecanisme de cooperare între statele membre pentru a promova și facilita comunicarea dintre autoritățile competente, precum și transmiterea și schimbul de informații cu privire la adulții vulnerabili; întrucât desemnarea unei autorități centrale de către fiecare stat membru, precum cea prevăzută de Convenția de la Haga, ar putea să contribuie în mod adecvat la acest obiectiv;

Y.  întrucât anumite măsuri de protecție avute în vedere de autoritățile unui stat membru cu privire la un adult vulnerabil, în special plasarea adultului într-un stabiliment situat într-un alt stat membru, ar putea avea implicații logistice și financiare pentru un alt stat membru; întrucât, în astfel de cazuri, ar fi indicat să se instituie mecanisme de cooperare între autoritățile din statele membre în cauză, astfel încât acestea să poată să convină cu privire la oportunitatea unei distribuiri a costurilor pentru măsura de protecție în cauză;

Z.  întrucât existența unor autorități centrale nu ar trebui să împiedice autoritățile administrative și judiciare din statele membre să intre în contact direct atunci când această comunicare este considerată a fi mai eficientă;

AA.  întrucât timpul scurs de la adoptarea rezoluției Parlamentului din 18 decembrie 2008 ar fi trebuit să permită Comisiei să obțină suficiente informații privind punerea în aplicare a Convenției de la Haga în statele membre care au ratificat-o și să întocmească raportul solicitat de Parlament în această rezoluție;

1.  felicită statele membre care au semnat și ratificat Convenția de la Haga și invită statele membre care încă nu au semnat-o sau nu au ratificat-o să facă acest lucru cât mai curând posibil; face apel la Comisie pentru punerea în aplicare a unei acțiuni de presiune politică față de Consiliu și statele membre, care să poată duce la o creștere a ratificărilor acestei convenții până la finele anului 2017;

2.  remarcă faptul că propunerea de regulament care face obiectul recomandărilor din anexă nu înlocuiește Convenția de la Haga, ci o susține, și încurajează statele membre să o ratifice și să o pună în aplicare;

3.  ia act de faptul că protecția adulților vulnerabili, inclusiv a celor cu dizabilități, necesită un ansamblu cuprinzător de măsuri specifice și direcționate;

4.  invită statele membre să se asigure că măsurile de protecție prevăzute de dreptul lor intern sunt suficient de adaptabile situației fiecărui adult vulnerabil, astfel încât autoritățile naționale competente să poată lua măsuri de protecție individuale corespunzătoare proporționale, evitând astfel ca cetățeni ai UE să fie decăzuți din drepturile pe care le pot încă exercita; ia act de faptul că, de cele mai multe ori, în cazul persoanelor cu dizabilități, incapacitatea juridică este cauzată de dizabilități, nu de vârstă;

5.  reamintește Comisiei și statelor membre că vulnerabilitatea adulților nu este în mod necesar datorată vârstei avansate și le solicită să ia măsuri pentru a consolida protecția juridică și drepturile, nu doar ale adulților vulnerabili vârstnici, ci și ale adulților care sunt sau au devenit vulnerabili și care nu sunt în măsură să-și protejeze interesele din cauza unor dizabilități grave, mentale și/sau fizice; în acest sens, este de părere că ar fi foarte utilă introducerea unor forme de schimb și comparație privind bunele practici între statele membre, pe baza regimurilor lor diferite de protecție;

6.  invită statele membre să promoveze autodeterminarea adulților prin introducerea unei legislații privind mandatul de constatare a incapacității, inspirându-se din principiile conținute în Recomandarea CM/Rec(2009)11 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei;

7.  invită statele membre să acorde o atenție specială nevoilor celor mai defavorizați adulți vulnerabili și să pună în aplicare măsuri menite să asigure că aceștia nu sunt supuși unor discriminări legate de situația lor; invită, în acest sens, statele membre care recunosc mandatul de constatare a incapacității sau care decid să-l introducă să nu includă în sistemele lor juridice costuri sau formalități care ar putea împiedica în mod nejustificat adulții dezavantajați să beneficieze de un mandat de constatare a incapacității, indiferent de situația lor financiară;

8.  solicită Comisiei să inițieze, să mențină și să finanțeze proiecte pentru a se atrage atenția cetățenilor Uniunii asupra legislației statelor membre privind adulții vulnerabili și măsurile de protecție care îi vizează; invită statele membre să ia măsuri și să întreprindă acțiuni corespunzătoare pentru a furniza tuturor persoanelor de pe teritoriul lor informații ușor accesibile și suficiente referitoare în special la legislația lor națională, precum și la serviciile disponibile în domeniul protecției adulților vulnerabili;

9.  regretă faptul că Comisia nu a oferit un răspuns la solicitarea Parlamentului de a prezenta în timp util un raport Parlamentului și Consiliului referitor la dificultățile întâlnite și la cele mai bune practici observate în aplicarea Convenției de la Haga, care ar fi trebuit să conțină și propuneri de măsuri ale Uniunii pentru completarea sau precizarea modalităților de punere în aplicare a convenției; consideră că acest raport ar fi putut menționa problemele practice cu care s-a confruntat Comisia în colectarea de informații cu privire la aplicarea Convenției de la Haga;

10.  solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului, înainte de 31 martie 2018, în temeiul articolul 81 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, o propunere de regulament care să vizeze consolidarea cooperării dintre statele membre, precum și îmbunătățirea recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești referitoare la protecția adulților vulnerabili și la mandatele de constatare a incapacității, urmând recomandările prezentate în anexă;

11.  confirmă faptul că recomandările respectă drepturile fundamentale și principiul subsidiarității; subliniază în acest sens importanța prezentării, printre bunele practici naționale, a experiențelor dezvoltate de comunitățile locale și de administrațiile teritoriale:

12.  consideră că propunerea solicitată nu are implicații financiare pentru Uniune;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Comisiei și Consiliului, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, prezenta rezoluție și recomandările în anexă.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE

RECOMANDĂRI PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

A.   PRINCIPIILE ȘI OBIECTIVELE PROPUNERII

1.  Să promoveze informarea cu privire la deciziile administrative și hotărârile judecătorești privind adulții vulnerabili care fac obiectul unor măsuri de protecție, astfel cum sunt definite de Convenția de la Haga din 13 ianuarie 2000 privind protecția internațională a adulților, precum și să faciliteze circulația, recunoașterea și executarea acestor hotărâri.

2.  Să creeze fișiere sau registre naționale care să reunească, pe de o parte, deciziile administrative și hotărârile judecătorești care conțin măsuri de protecție a unor adulți vulnerabili și, pe de altă parte, acolo unde există, mandatele de constatare a incapacității, pentru a asigura securitatea juridică și pentru a facilita circulația și accesul rapid de către administrațiile competente și judecători la informații privind situația juridică a persoanelor care fac obiectul unei măsuri de protecție.

3.  Să pună în aplicare măsuri specifice și adecvate menite să promoveze cooperarea între statele membre, bazate pe instrumentele disponibile în temeiul Convenției de la Haga, în special înființarea de autorități centrale care să faciliteze comunicarea între autoritățile competente ale statelor membre și să coordoneze transmiterea și schimbul de informații privind deciziile administrative și hotărârile judecătorești cu privire la persoanele care fac obiectul unor măsuri de protecție.

4.  Să garanteze că schimbul de informații între statele membre cu privire la protecția adulților vulnerabili, precum și accesul la fișierele și registrele de măsuri de protecție și la mandatele de constatare a incapacității sunt realizate într-un mod care să garanteze principiul confidențialității și normele de protecție adecvată a datelor cu caracter personal ale adulților implicați.

5.  Să creeze formulare unice la nivelul Uniunii destinate favorizării informării cu privire la deciziile administrative și hotărârile judecătorești privind adulții vulnerabili, precum și circulația, recunoașterea și executarea deciziilor relevante. Comisia ar putea recurge la modelele de formulare recomandate de Comitetul special cu caracter diplomatic al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat și incluse în lucrările sesiunii din perioada septembrie-octombrie 1999 referitoare la protecția adulților.

6.  Să-i recunoască oricărei persoane însărcinate cu protecția persoanei sau proprietății unui adult vulnerabil dreptul de a obține de la autoritățile competente, într-un termen rezonabil, un certificat care îi menționează condiția și competențele care i-au fost conferite, valabil în toate statele membre.

7.  Să încurajeze recunoașterea de drept a măsurilor de protecție adoptate de autoritățile unui stat membru în celelalte state membre, fără a împiedica introducerea, în mod excepțional și în conformitate cu articolele 3 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a unor garanții juridice în vederea protejării ordinii publice în statele respective, care vor permite acestor state să justifice nerecunoașterea și neexecutarea unor astfel de măsuri de protecție de către statele membre respective.

8.  Să încurajeze executarea măsurilor de protecție adoptate de autoritățile unui stat membru în celelalte state membre, fără a fi necesară o declarație de constatare a caracterului executoriu al acestor măsuri.

9.  Să promoveze consultarea și concertarea între statele membre în cazul în care executarea unei decizii avute în vedere de autoritățile unui stat membru ar putea avea implicații logistice și financiare pentru un alt stat membru, astfel încât statele membre în cauză să poată conveni asupra partajării costurilor asociate măsurii de protecție. Colaborarea și consultarea ar trebui să aibă loc întotdeauna în interesul adulților vulnerabili în cauză și cu respectarea drepturilor fundamentale ale acestora. Autoritățile competente ar putea să prezinte autorității administrative sau judiciare competente măsuri alternative, ținând seama de faptul că decizia finală rămâne în sfera de competență a acesteia din urmă.

10.  Să creeze formulare unice pentru mandatul de constatare a incapacității, pentru a se promova utilizarea acestor mandate de către persoanele interesate, al căror consimțământ în cunoștință de cauză ar trebui să fie verificat de către autoritățile competente, precum și circulația, recunoașterea și executarea acestor mandate.

B.   ACȚIUNI DE PROPUS

1.  Solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului, înainte de 31 martie 2018, în temeiul articolul 81 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, o propunere de regulament care vizează consolidarea cooperării dintre statele membre, precum și recunoașterea și executarea automată a hotărârilor referitoare la protecția adulților vulnerabili și a mandatelor de constatare a incapacității.

(1) JO C 45 E, 23.2.2010, p. 71.
(2) Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 351, 20.12.2012, p. 1).


Introducerea de măsuri comerciale autonome temporare pentru Ucraina ***I
PDF 384kWORD 55k
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 1 iunie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea de măsuri comerciale autonome temporare pentru Ucraina care completează concesiile comerciale disponibile în temeiul Acordului de asociere (COM(2016)0631 – C8-0392/2016 – 2016/0308(COD))(1)
P8_TA(2017)0236A8-0193/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Considerentul 2
(2)  Având în vedere eforturile de reformă economică depuse de Ucraina și pentru a sprijini dezvoltarea unor relații economice mai strânse cu Uniunea Europeană, este adecvat să se sporească fluxurile comerciale aferente importului anumitor produse agricole și să acorde concesii sub forma unor măsuri comerciale autonome în cazul anumitor produse industriale în conformitate cu accelerarea eliminării taxelor vamale în cadrul comerțului dintre Uniunea Europeană și Ucraina.
(2)  În vederea consolidării eforturilor de reformă economică și politică depuse de Ucraina și pentru a sprijini și a accelera dezvoltarea unor relații economice mai strânse cu Uniunea, este adecvat și necesar să se intensifice fluxurile comerciale aferente importului anumitor produse agricole și să acorde concesii sub forma unor măsuri comerciale autonome în cazul anumitor produse industriale în conformitate cu accelerarea eliminării taxelor vamale în cadrul comerțului dintre Uniune și Ucraina.
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 3
(3)  Măsurile comerciale autonome ar fi acordate sub formă de cote tarifare zero pentru produsele incluse în anexele I și II, în plus față de contingentele tarifare preferențiale prevăzute în acord, precum și sub forma eliminării parțiale sau integrale a taxelor la import pentru produsele industriale incluse în anexa III;
(3)  După publicarea de către Comisie a analizei sale privind impactul potențial al prezentului regulament, care ar trebui să ia în considerare potențialii beneficiari finali ai măsurilor comerciale autonome prevăzute în prezentul regulament și să se concentreze în special asupra producătorilor mici și mijlocii din Ucraina, măsurile comerciale autonome ar fi acordate pentru produsele care au fost evaluate ca fiind benefice având în vedere această analiză. Aceste măsuri comerciale autonome ar trebui să ia forma unor cote tarifare zero pentru produsele incluse în anexele I și II, în plus față de contingentele tarifare preferențiale prevăzute în Acordul de asociere, precum și sub forma eliminării parțiale sau integrale a taxelor la import pentru produsele industriale incluse în anexa III.
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Considerentul 4
(4)  În scopul prevenirii oricărui risc de fraudă, dreptul de a beneficia de cote tarifare zero suplimentare ar trebui să fie condiționat de respectarea de către Ucraina a regulilor de origine a produselor relevante și a procedurilor aferente, precum și de implicarea în cooperarea administrativă strânsă cu Uniunea Europeană, astfel cum se prevede în acord;
(4)  În scopul prevenirii oricărui risc de fraudă, dreptul de a beneficia de cote tarifare zero suplimentare pentru produsele prevăzute în anexele I și II și eliminarea parțială sau totală a taxelor vamale de import pentru produsele industriale prevăzute în anexa III ar trebui să fie condiționate de respectarea de către Ucraina a tuturor condițiilor relevante pentru obținerea de avantaje ce decurg din Acordul de asociere, inclusiv a regulilor de origine a produselor în cauză și a procedurilor aferente, precum și de implicarea în cooperarea administrativă strânsă cu Uniunea Europeană, astfel cum se prevede în acest acord;
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Considerentul 9
(9)  Articolul 2 din Acordul de asociere prevede că respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și respectarea principiilor statului de drept constituie elemente esențiale ale acordului respectiv. Este adecvat să se introducă posibilitatea de a suspenda temporar preferințele în cazul nerespectării principiilor fundamentale ale drepturilor omului, ale democrației și ale statului de drept de către Ucraina.
(9)  Articolele 2 și 3 din Acordul de asociere prevăd că respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și respectarea principiilor statului de drept, precum și eforturile de combatere a corupției și a criminalității organizate și măsurile de promovare a dezvoltării durabile și a unui multilateralism eficient constituie elemente esențiale ale relațiilor cu Ucraina, care sunt reglementate de acest acord. Este adecvat să se introducă posibilitatea de a suspenda temporar preferințele în cazul nerespectării de către Ucraina a principiilor generale ale Acordului de asociere, astfel cum s-a procedat și în alte acorduri de asociere semnate de Uniune.
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Considerentul 9 a (nou)
(9a)  Raportul anual al Comisiei privind punerea în aplicare a acordului de liber schimb aprofundat și cuprinzător ar trebui să includă o evaluare detaliată a punerii în aplicare temporară a măsurilor comerciale autonome prevăzute în prezentul regulament.
Amendamentul 6
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – partea introductivă
Aplicarea contingentelor tarifare introduse prin articolul 1 este condiționată de:
Aplicarea contingentelor tarifare și a taxelor vamale preferențiale la import introduse prin articolul 1 este condiționată de:
Amendamentul 7
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – litera a
(a)  respectarea regulilor de origine pentru produse și a procedurilor aferente, astfel cum se prevede în Acordul de asociere, și, în special, în Protocolul I privind definiția conceptului de „produse originare” și a metodelor de cooperare administrativă, precum și în Protocolul II privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal;
(a)  respectarea regulilor de origine pentru produse și a procedurilor aferente, astfel cum se prevede în Acordul de asociere, și, în special, în Protocolul I privind definiția conceptului de „produse originare” și a metodelor de cooperare administrativă, precum și în Protocolul II privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal; în ceea ce privește produsele fabricate sau expediate de pe un teritoriu care nu se află sub controlul efectiv al guvernului Ucrainei, prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, menționat la articolul 16 alineatul (1) litera (a) din Protocolul I al acordului de asociere, care se eliberează de către autoritățile vamale ale guvernului Ucrainei, după verificarea conturilor exportatorului la sediul acestuia și orice alte verificări pe care le consideră adecvate, în conformitate cu articolul 17 alineatul (5) și articolul 33 din protocolul respectiv, inclusiv atunci când evaluează dacă există motive întemeiate de a suspecta că operatorii economici care beneficiază de măsuri comerciale autonome temporare subminează lupta împotriva corupției sau desfășoară activități economice ilegale;
Amendamentul 8
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – litera b
(b)  abținerea Ucrainei de la introducerea unor noi taxe vamale sau a unor taxe cu efect echivalent și a unor noi restricții cantitative sau a unor măsuri cu efect echivalent asupra importurilor originare din Uniune sau de la creșterea nivelurilor taxelor vamale sau ale altor taxe actuale sau de la introducerea oricăror alte restricții începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament;
(b)  abținerea Ucrainei de la introducerea unor noi taxe vamale sau a unor taxe cu efect echivalent și a unor noi restricții cantitative sau a unor măsuri cu efect echivalent asupra importurilor originare din Uniune sau de la creșterea nivelurilor actuale ale taxelor vamale sau ale altor taxe sau de la introducerea oricăror alte restricții, inclusiv a unor măsuri administrative interne discriminatorii , începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament;
Amendamentul 9
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – litera c
(c)  respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și respectarea principiilor statului de drept prevăzute la articolul 2 din Acordul de asociere.
(c)  respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și respectarea principiilor statului de drept, precum și eforturile continue și susținute în ceea ce privește lupta împotriva corupției și a activităților ilegale prevăzute la articolele 2, 3 și 22 din Acordul de asociere.
Amendamentul 10
Propunere de regulament
Articolul 2 – paragraful 1 – litera ca (nouă)
(ca)   respectarea în continuare a obligațiilor de cooperare în chestiunile legate de ocuparea forței de muncă, politica socială și egalitatea de șanse în conformitate cu titlul IV capitolul 13 (Comerț și dezvoltare durabilă) și cu titlul V capitolul 21 (Cooperarea privind ocuparea forței de muncă, politica socială și egalitatea de șanse) din Acordul de asociere și a obiectivelor prevăzute la articolul 420 din acesta.
Amendamentul 11
Propunere de regulament
Articolul 3 – paragraful 1
În situația în care Comisia constată că există suficiente dovezi care indică nerespectarea condițiilor stabilite la articolul 2, ea poate suspenda, integral sau parțial, regimurile preferențiale prevăzute în prezentul regulament, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 5 alineatul (2).
În situația în care Comisia constată că există suficiente dovezi care indică nerespectarea condițiilor stabilite la articolul 2 din prezentul regulament, ea poate suspenda, integral sau parțial, regimurile preferențiale prevăzute în prezentul regulament, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 5 alineatul (2).
Amendamentul 12
Propunere de regulament
Articolul 3 – paragraful 1 a (nou)
În situația în care un stat membru solicită Comisiei să suspende unul dintre regimurile preferențiale din cauza nerespectării condițiilor stabilite la articolul 2 litera (b), Comisia furnizează un aviz motivat în termen de două luni de la depunerea cererii, în care indică dacă afirmația privind pretinsa nerespectare a acestor condiții se confirmă. Dacă Comisia concluzionează că afirmația respectivă se confirmă, inițiază procedura prevăzută la primul paragraf al prezentului articol.
Amendamentul 13
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 1
1.  Dacă un produs originar din Ucraina este importat în condiții care cauzează sau pot cauza dificultăți grave unui producător comunitar de produse similare sau aflate în concurență directă, taxele din Tariful Vamal Comun aferente unui astfel de produs pot fi reintroduse oricând de către Consiliu, hotărând cu majoritate calificată în baza unei propuneri a Comisiei.
1.  Dacă un produs originar din Ucraina este importat în condiții care cauzează sau pot cauza dificultăți grave unui producător din Uniune de produse similare sau aflate în concurență directă, taxele din Tariful Vamal Comun aferente unui astfel de produs pot fi reintroduse oricând.
Amendamentul 14
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 1 a (nou)
1a.  Comisia monitorizează îndeaproape impactul prezentului regulament asupra producătorilor din Uniune în ceea ce privește produsele enumerate în anexele I și II, inclusiv în ceea ce privește prețurile pe piața Uniunii și ținând seama de informațiile pertinente disponibile cu privire la producătorii din Uniune, cum ar fi cota de piață, producția, stocurile, capacitățile de producție și nivelul de utilizare a capacității.
Amendamentul 15
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 2
2.  La cererea unui stat membru sau la inițiativa Comisiei, aceasta ia o decizie oficială de deschidere a unei anchete, într-un termen rezonabil. În cazul în care Comisia decide deschiderea unei anchete, ea publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz care anunță această anchetă. Acest aviz conține un rezumat al informațiilor primite și prevede că orice informație relevantă se trimite Comisiei. El precizează termenul, care nu depășește patru luni de la data publicării avizului, în care părțile interesate își pot prezenta în scris punctele de vedere.
2.  La cererea unui stat membru sau la primirea unei cereri introduse de orice persoană juridică sau de orice asociație fără personalitate juridică care acționează în numele industriei din Uniune, adică a tuturor producătorilor din Uniune de produse similare sau direct concurente sau a unei părți semnificative a acestora, sau la inițiativa Comisiei, în cazul în care Comisia consideră că există suficiente dovezi prima facie, Comisia ia o decizie oficială de deschidere a unei anchete, într-un termen rezonabil. În sensul prezentului articol, „parte semnificativă” înseamnă producătorii din Uniune a căror producție totală constituie mai mult de 50% din producția totală a Uniunii de produse similare sau aflate în concurență directă realizată de către acea parte a industriei din Uniune care își exprimă susținerea sau opoziția față de cerere și nu mai puțin de 25% din totalul producției de produse similare sau aflate în concurență directă realizată de industria din Uniune. În cazul în care Comisia decide deschiderea unei anchete, ea publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz care anunță această anchetă. Acest aviz conține un rezumat al informațiilor primite și prevede că orice informație relevantă se trimite Comisiei. El precizează termenul, care nu depășește patru luni de la data publicării avizului, în care părțile interesate își pot prezenta în scris punctele de vedere.
Amendamentul 16
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 6
6.  Comisia ia o decizie în termen de trei luni, în conformitate cu procedura menționată la articolul 5. O astfel de decizie intră în vigoare în termen de o lună de la data publicării sale.
6.  Comisia ia o decizie în termen de trei luni, în conformitate cu procedura menționată la articolul 5. O astfel de decizie intră în vigoare în termen de o lună de la data publicării sale. Taxele vamale din Tariful vamal comun se reintroduc pentru atâta timp cât este necesar pentru a contracara deteriorarea situației economice și/sau financiare a producătorilor din Uniune sau pentru atâta timp cât persistă riscul unor asemenea deteriorări. Perioada de reintroducere nu depășește trei ani, cu excepția cazului în care este prelungită în cazuri justificate în mod corespunzător. În cazul în care, din constatarea definitivă a faptelor, reiese că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1), Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru încetarea anchetei și acționează în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 5 alineatul (2).
Amendamentul 17
Propunere de regulament
Articolul 5 a (nou)
Articolul 5a
Evaluarea punerii în aplicare a măsurilor comerciale autonome
Raportul anual al Comisiei privind punerea în aplicare a acordului de liber schimb aprofundat și cuprinzător include o evaluare detaliată a punerii în aplicare temporară a măsurilor comerciale autonome prevăzute în prezentul regulament și include, în măsura în care este necesar, o evaluare a impactului social al acestor măsuri în Ucraina și în Uniune. Informațiile privind utilizarea contingentelor tarifare aferente agriculturii sunt puse la dispoziție pe site-urile web ale Comisiei.
Amendamentul 18
Propunere de regulament
Anexa I –tabel – rândul 4

Textul propus de Comisie

09,6752

2002

Tomate preparate sau conservate altfel decât în oțet sau în acid acetic

 

5 000

Amendamentul

eliminat

Amendamentul 19
Propunere de regulament
Anexa II –tabel– rândul 2

Textul propus de Comisie

Grâu comun, alac și meslin, făină, crupe, griș și pelete

1001 99 00, 1101 00 15, 1101 00 90, 1102 90 90, 1103 11 90, 1103 20 60

100 000 de tone/an

Amendamentul

eliminat

Amendamentul 20
Propunere de regulament
Anexa II – tabel – rândul 3

Textul propus de Comisie

Porumb, altul decât cel pentru sămânță, făină, crupe, griș, pelete și boabe

1005 90 00, 1102 20, 1103 13, 1103 20 40, 1104 23

650 000 de tone/an

Amendamentul

Porumb, altul decât cel pentru sămânță, făină, crupe, griș, pelete și boabe

1005 90 00, 1102 20, 1103 13, 1103 20 40, 1104 23

650 000 050 de kilograme/an

Amendamentul 21
Propunere de regulament
Anexa III –tabel – rândul 3

Textul propus de Comisie

3102 10 10

Uree, chiar în soluție apoasă, cu un conținut de azot mai mare de 45 % din greutatea produsului anhidru în stare uscată (exclusiv produsele sub formă de pelete sau forme similare sau în ambalaje cu o greutate brută de maximum 10 kg)

3%

Amendamentul

eliminat

(1) Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0193/2017).


Modelul uniform de viză ***I
PDF 323kWORD 47k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1683/95 din 29 mai 1995 de instituire a unui model uniform de viză (COM(2015)0303 – C8-0164/2015 – 2015/0134(COD))
P8_TA(2017)0237A8-0028/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0303),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 77 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie Parlamentului (C8-0164/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 3 mai 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8–0028/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

3.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 1 iunie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1683/95 al Consiliului de instituire a unui model uniform de viză

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/1370.)


Cadrul multianual pentru Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE pentru perioada 2018-2022 ***
PDF 235kWORD 46k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de instituire a unui cadru multianual pentru Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene pentru perioada 2018-2022 (14423/2016 – C8-0528/2016 – 2016/0204(APP))
P8_TA(2017)0238A8-0177/2017

(Procedura legislativă specială – aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (14423/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0528/2016),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0177/2017),

1.  aprobă proiectul de decizie a Consiliului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale.


Cadrul multianual pentru Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE pentru perioada 2018-2022 (Rezoluție)
PDF 246kWORD 49k
Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la instituirea unui cadru multianual pentru perioada 2018-2022 pentru Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (2017/2702(RSP))
P8_TA(2017)0239B8-0384/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului de instituire a unui cadru multianual pentru Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene pentru perioada 2018-2022 (14423/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0528/2016),

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0177/2017), prezentată în temeiul articolului 99 alineatele (1) și (4) din Regulamentul de procedură al Parlamentului,

–  având în vedere poziția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de instituire a unui cadru multianual pentru perioada 2013-2017 pentru Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene [10449/2012 – C7-0169/2012 – 2011/0431(APP)](1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2016 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015(2),

–  având în vedere declarațiile Comisiei și Consiliului din 31 mai 2017 referitoare la un cadru multianual pentru Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene pentru perioada 2018-2022,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea Europeană se obligă să garanteze drepturile consacrate prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

B.  întrucât proiectul de decizie a Consiliului de instituire a unui cadru multianual pentru Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene pentru perioada 2018-2022, prezentat Parlamentului European, include opt domenii tematice: victimele infracționalității și accesul la justiție; egalitatea și discriminarea din orice motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, trăsăturile genetice, limba, religia sau credința, opinia politică sau de alt tip, apartenența la o minoritate națională, proprietatea, nașterea, dizabilitatea, vârsta, orientarea sexuală sau naționalitatea; societatea informațională și, în special, respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal; cooperarea judiciară, exceptând în materie penală; migrația, frontierele, azilul și integrarea refugiaților și a migranților; rasismul, xenofobia și lipsa de toleranță asociată acestora; drepturile copilului; și integrarea și incluziunea socială a romilor, cu o atenție deosebită pentru atitudinile discriminatorii față de romi;

C.  întrucât includerea în cadrul multianual a domeniului de cooperare polițienească și de cooperare judiciară în materie penală nu numai că ar reflecta nevoile la fața locului, dar ar permite Agenției inclusiv să ofere o analiză cuprinzătoare din proprie inițiativă a acelor domenii care sunt în mod clar relevante pentru drepturile fundamentale, mai ales ținând cont de evoluțiile legislative recente și în curs de la nivelul UE în acest domeniu;

D.  întrucât, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, cooperarea polițienească și cooperarea judiciară în materie penală au devenit parte a legislației Uniunii, fiind, prin urmare, acoperite de domeniul de aplicare a atribuțiilor Agenției, la fel ca toate domeniile cuprinse în competențele Uniunii, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 168/2007 al Consiliului;

E.  întrucât, chiar dacă cooperarea polițienească și cooperarea judiciară în materie penală nu sunt prevăzute de decizia Consiliului privind instituirea cadrului multianual, Agenția va fi totuși în măsură să îndeplinească aceste sarcini la solicitarea Parlamentului, a Consiliului sau a Comisiei, în temeiul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 168/2007 al Consiliului;

F.  întrucât instituirea unui cadru multianual pentru perioada 2018-2022 este necesară pentru a permite Agenției o continuitate a activităților desfășurate și întrucât, dacă până la începutul lui 2018 acest cadru nu va fi în vigoare, Agenția nu va putea fi activă decât la solicitarea uneia dintre instituții și nu din proprie inițiativă,

1.  regretă lipsa de acord în sânul Consiliului cu privire la includerea în noul cadru multianual a domeniilor tematice propuse, respectiv cooperarea polițienească și cooperarea judiciară în materie penală;

2.  reafirmă din nou importanța activității Agenției și rolul său deosebit în promovarea drepturilor fundamentale în UE;

3.  consideră că unul dintre aspectele fundamentale ale activității Agenției este de a oferi în continuare asistență cu privire la respectarea drepturilor fundamentale în domeniul dreptului Uniunii și că, de aceea, este necesar ca activitățile agenției să nu sufere întreruperi;

4.  salută declarațiile Comisiei și Consiliului și insistă asupra necesității de a îmbunătăți procedurile de lucru privind administrarea și funcționarea Agenției și de a clarifica că printre competențele acesteia se numără și fostul cel de-al treilea pilon de cooperare polițienească și cooperare judiciară în materie penală;

5.  ia act de opiniile divergente ale Comisiei și Consiliului cu privire la interpretarea regulamentului de instituire a Agenției și solicită ambelor instituții să ajungă la un acord cât mai curând posibil;

6.  invită Comisia ca, în urma evaluării externe efectuate în 2017 a activității Agenției, să prezinte o propunere de modificare a Regulamentului (CE) nr. 168/2007, considerând că se impune îmbunătățirea procedurilor de administrare și de funcționare a Agenției, precum și armonizarea regulamentului cu Tratatul de la Lisabona, după cum se prevede la articolul 31 alineatul (2) din respectivul regulament;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene.

(1) JO C 434, 23.12.2015, p. 262.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0485.


Digitalizarea industriei europene
PDF 404kWORD 68k
Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la digitalizarea industriei europene (2016/2271(INI))
P8_TA(2017)0240A8-0183/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 173 (Titlul XVII) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care se referă la politica industrială a UE și menționează, printre altele, competitivitatea industriei Uniunii,

–  având în vedere articolele 9, 11 și 16 din TFUE,

–   având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

–   având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată ,,Digitalizarea industriei europene – Valorificarea deplină a pieței unice digitale” (COM(2016)0180),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului – Dezvoltarea unei economii competitive bazate pe date și pe cunoaștere în Europa” (COM(2016)0178),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Priorități de standardizare în sectorul TIC pentru piața unică digitală” (COM(2016)0176),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulat „Quantum technologies” (Tehnologiile cuantice) (SWD(2016)0107),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulat „Advancing the Internet of Things in Europe” (Dezvoltarea internetului obiectelor în Europa) (SWD(2016)0110),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2014 intitulată „Către o economie de succes bazată pe date” (COM(2014)0442),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la pregătirea unui act legislativ privind piața unică digitală(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la o politică industrială pentru era globalizării(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la UE 2020(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la politica comunitară în materie de inovare într-o lume în schimbare(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2010 intitulată „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării - Atribuirea celui mai important rol competitivității și sustenabilității” (COM(2010)0614),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010 intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020: O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 iulie 2007 intitulată „Evaluare intermediară a politicii industriale – O contribuție la strategia UE pentru creștere și locuri de muncă” (COM(2007)0374),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192), documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2015)0100), precum și propunerile legislative și propunerile fără caracter legislativ ulterioare,

–  având în vedere propunerea din 11 septembrie 2013 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor măsuri privind piața unică europeană a comunicațiilor electronice și de realizare a unui continent conectat și de modificare a Directivelor 2002/20/CE, 2002/21/CE și 2002/22/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1211/2009 și (UE) nr. 531/2012 (COM(2013)0627),

–  având în vedere propunerea din 26 martie 2013 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind măsuri de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză (COM(2013)0147),

–  având în vedere propunerea din 7 februarie 2013 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind măsuri de asigurare a unui nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a informației în Uniune (COM(2013)0048),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei” (COM(2012)0582),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 ianuarie 2014 intitulată „Pentru o renaștere industrială europeană” (COM(2014)0014),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012 intitulată „Actul privind piața unică II – Împreună pentru o nouă creștere” (COM(2012)0573),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Actul privind piața unică: Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii” (COM(2011)0206),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 octombrie 2010 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Către un Act privind piața unică: Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate – 50 de propuneri pentru optimizarea muncii, a activităților comerciale și a schimburilor reciproce (COM(2010)0608),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2017 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Dezvoltarea unei economii europene în domeniul datelor” (COM(2017)0009),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 referitoare la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și a durabilității(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 decembrie 2013 referitoare la valorificarea potențialului cloud computingului în Europa(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la agenda digitală pentru creștere, mobilitate și ocuparea forței de muncă: este timpul să accelerăm(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2012 referitoare la protecția infrastructurilor critice de informație – realizări și etape următoare: către un context global de securitate cibernetică(8),

–   având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2016 referitoare la o politică coerentă a UE pentru industriile culturale și creative(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la o nouă agendă digitală pentru Europa: 2015.eu(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la internetul obiectelor(11),

–   având în vedere avizul Comitetului Economic și Social din 14 iulie 2016 intitulat „Industria 4.0 și transformarea digitală: calea de urmat”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru transport și turism și Comisiei pentru cultură și educație (A8-0183/2017),

A.  întrucât trebuie depuse în continuare eforturi susținute cu politici, acțiuni și stimulări concrete pentru a reindustrializa UE și statele sale membre într-un mod care să combine competitivitatea și sustenabilitatea, crearea de noi locuri de muncă și incluziunea; reamintind obiectivul UE ca 20 % din PIB-ul Uniunii să se bazeze pe industrie până în 2020, care trebuie să ia în considerare, în mod necesar, transformarea structurală a sectorului industrial datorată perturbării digitale și apariției unor noi modele de afaceri;

B.  întrucât industria europeană reprezintă baza economiei și a bogăției Europei și se confruntă cu provocări majore datorită unor tendințe de globalizare și de inovare mai rapide;

C.  întrucât digitalizarea producției industriale ajută la consolidarea rezilienței, a eficienței energetice și a utilizării eficiente a resurselor, a inovării, a sustenabilității și a competitivității economiilor noastre, transformând, astfel, modelele de afaceri, producția, produsele, procesele și crearea de valoare și afectând în mod fundamental echilibrul oportunităților și al provocărilor pentru industriile și lucrătorii europeni;

D.  întrucât Europa, având în vedere patrimoniul său industrial, rețeaua sa de sectoare industriale și lanțuri valorice, punctele sale forte inovatoare, investițiile publice strategice în cercetare și dezvoltare (C&D), disponibilitatea investițiilor private, administrarea eficientă, forța sa de muncă calificată și integrarea dezvoltării sale industriale cu provocările societale, precum și faptul că dispune de peste 30 de inițiative naționale și regionale pentru digitalizarea industriei, beneficiază de o bază solidă pentru a deveni un lider în domeniul transformării digitale; întrucât există o oportunitate pentru consolidarea industriei europene, dacă reușim să construim lanțuri valorice pe deplin integrate pentru produse industriale îmbunătățite din punct de vedere digital și pachete produse-servicii;

E.  întrucât tehnologia 5G va transforma în mod fundamental economiile noastre, plasând digitalizarea în centrul dezvoltării industriale și a serviciilor sociale;

F.  întrucât este imperativ pentru o strategie industrială europeană de succes să se creeze o piață unică digitală care promovează creșterea economică și ocuparea forței de muncă într-un mod care să țină seama de aspectele sociale;

G.  întrucât o strategie de digitalizare a producției industriale care este bine concepută și neutră din punctul de vedere al tehnologiei și care leagă, în tot mai mare măsură, oamenii de mașini, precum și serviciile transfrontaliere în cadrul întregului lanț valoric mondial, reprezintă o piatră de temelie importantă pentru creșterea rezilienței, a sustenabilității și a competitivității economiei noastre, precum și pentru crearea unor noi locuri de muncă;

H.  întrucât digitalizarea ar trebui să exploreze potențialul de a spori eficiența utilizării resurselor, a energiei și a capitalului, contribuind astfel la realizarea unei economii circulare mai integrate, a unei intensități mai reduse a utilizării materiilor prime și a unei mai mari simbioze industriale;

I.  întrucât digitalizarea poate impulsiona industria turismului în beneficiul călătorilor și al mobilității acestora, permițând, printre altele, un acces ușor la informații în timp real și la o gamă largă de servicii;

J.  întrucât o bună dezvoltare a tehnologiilor lingvistice poate ajuta industria să depășească barierele lingvistice ce constituie obstacole în calea progresului pieței digitale;

K.  întrucât digitalizarea creează noi oportunități în sectorul transporturilor pentru producători, operatori, investitori, lucrători și pasageri și este o condiție prealabilă pentru ca industria transporturilor să rămână atât competitivă, cât și operațională și să își sporească eficiența, dar și pentru ca serviciile de transport să devină mai sustenabile și mai performante;

L.  întrucât digitalizarea poate conduce la condiții de muncă mai sigure, la o mai mare siguranță a produselor și la individualizarea și descentralizarea producției;

M.  întrucât există o mare disparitate de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și formarea în cadrul sectorului TIC, cu puternice consecințe negative în ceea ce privește egalitatea pe piața muncii;

N.  întrucât digitalizarea și individualizarea și descentralizarea producției vor duce la modificarea condițiilor de muncă și vor avea o serie de efecte sociale; întrucât existența unor condiții de muncă decente și sigure, precum și a unor standarde ridicate de siguranță a produselor trebuie să fie în continuare o preocupare comună;

O.  întrucât există multe studii care subliniază că digitalizarea producției industriale va aduce cu sine modificări la nivelul cererii de pe piața muncii și al ocupării forței de muncă în Europa; întrucât acest lucru poate avea un impact asupra normelor în vigoare privind drepturile și participarea lucrătorilor; întrucât este clar că este necesar să se răspundă acestor schimbări prin formarea forței de muncă în domeniul noilor competențe TIC și prin îmbunătățirea competențelor digitale în întreaga societate,

Dezvoltarea unei strategii integrate de digitalizare a industriei (SIDI) pentru UE

1.  salută comunicarea Comisiei privind digitalizarea industriei europene;

2.  este ferm convins că o strategie de digitalizare a industriei poate juca un rol esențial în rezolvarea celor mai urgente provocări economice și societale ale Europei prin:

   (a) consolidarea dinamicii economice, a coeziunii sociale și teritoriale și a rezilienței față de transformările și perturbările tehnologice prin modernizarea și interconectarea industriilor europene și a lanțurilor valorice economice și prin creșterea investițiilor publice și private în economia reală, și oferirea unor oportunități de investiții în contextul unei modernizări durabile;
   (b) stimularea creării de locuri de muncă și a posibilităților de repatriere a producției, îmbunătățirea condițiilor de muncă și a atractivității locurilor de muncă din sectorul industrial, contribuirea la asigurarea mai multor oportunități și informații pentru consumatori, urmărirea obiectivului de transformare socială conștientă și de creare a unei piețe a muncii favorabilă incluziunii, care să includă modele de locuri de muncă și de programe de muncă mai variate, precum și o mai bună integrare a ocupării forței de muncă și a învățării pe tot parcursul vieții;
   (c) valorificarea mai eficientă a resurselor și reducerea intensității utilizării materiilor prime în industria prelucrătoare grație unei economii circulare europene consolidate, reamintind că acest lucru este critic pentru condițiile materiale ale unui sector european de înaltă tehnologie, precum și pentru producția industrială digitalizată și produsele sale;
   (d) consolidarea coeziunii europene prin intermediul unei politici europene fiabile și ambițioase de investiții (acordând o atenție deosebită instituirii unei infrastructuri digitale de ultimă generație), utilizând diversele instrumente financiare europene, inclusiv FEIS, fondurile regionale, Orizont 2020 și altele, precum și asigurând o politică industrială europeană coordonată, neutră din punct de vedere tehnologic, pe baza unei concurențe echitabile între un număr mare de actori, a inovării și a modernizării durabile și a unei inovări tehnologice, sociale și a modelelor de afaceri care să stimuleze piața unică digitală, precum și integrarea și modernizarea întregii industrii europene;
   (e) sprijinirea obiectivelor Europei în domeniul politicii climatice prin sporirea eficienței energetice și a utilizării resurselor, precum și a caracterului circular al producției industriale, reducerea emisiilor și asigurarea competitivității în paralel cu sustenabilitatea industriei;
   (f) consolidarea inovării economice, politice și sociale prin aplicarea principiilor de deschidere și de accesibilitate a datelor și a informațiilor publice și private, protejând întotdeauna datele sensibile în schimburile dintre întreprinderi, lucrători și consumatori și permițând o mai bună integrare a tuturor tipurilor de sectoare economice și domenii de politici, inclusiv industriile creative și culturale;
   (g) îmbunătățirea condițiilor de viață ale cetățenilor din zonele urbane și neurbane, precum și a sensibilizării acestora cu privire la oportunitățile digitalizării și a capacității lor de a utiliza aceste oportunități;
   (h) stimularea inovației tehnologice și sociale în cadrul cercetării de la nivelul UE, printr-o politică de digitalizare industrială, cu o orientare și o viziune clare;
   (i) îmbunătățirea securității energetice și reducerea consumului de energie prin intermediul unei producții industriale digitalizate mai flexibile și mai eficiente, care va permite o mai bună gestionare a cererii de energie;
   (j) crearea de parteneriate cu alte macroregiuni din lume pentru dezvoltarea unor piețe digitale deschise, inovatoare și echitabile;
   (k) conștientizarea necesității unei politici fiscale europene mai echitabile și mai eficiente, clarificând anumite aspecte, cum ar fi baza de impozitare într-o eră a piețelor digitale conectate la nivel global și a producției digitalizate;
   (l) atragerea de investiții, precum și de cercetători și de expertiză de talie mondială, contribuind astfel la creșterea economică și la competitivitatea europeană;
   (m) sprijinirea unor modele de afaceri noi și a unor întreprinderi nou-înființate inovatoare având la bază digitalizarea și dezvoltarea tehnologică;

3.  subliniază importanța creării unui mediu de afaceri competitiv, care facilitează investițiile private, a unui cadru de reglementare favorabil care să evite blocajele birocratice, a unei infrastructuri digitale europene la cele mai înalte standarde actuale, precum și a unei structuri la nivelul UE de coordonare pentru digitalizarea industriei, care să faciliteze coordonarea inițiativelor și a platformelor privind digitalizarea industriei de la nivel național, regional și al Uniunii; îndeamnă Comisia să asigure atingerea obiectivului vizând o pondere de 20 % a industriei din PIB până în 2020; subliniază că, pentru a i se permite UE să joace rolul de lider industrial mondial, digitalizarea industriei trebuie legată de o strategie mai amplă a UE în materie de politică industrială; subliniază importanța de a se accelera digitalizarea, în special în sectoarele și regiunile din statele membre care înregistrează întârzieri în acest domeniu și în rândul persoanelor afectate de decalajul digital; salută, în acest sens, propunerea privind organizarea unei mese rotunde la nivel înalt și a unui forum european al părților interesate; subliniază importanța cooperării între actorii relevanți și speră să fie invitați să joace un rol activ nu numai liderii industriali și partenerii sociali, ci și mediul academic, IMM-urile, organizațiile de standardizare, factorii de decizie, administrațiile publice de la nivel național și local și societatea civilă;

4.  solicită Comisiei să continue munca sa importantă de examinare a tendințelor din domeniul producției și al digitalizării, precum și a tendințelor din disciplinele non-tehnice (cum ar fi dreptul, politica, administrația, comunicațiile etc.), analizând evoluțiile relevante din alte regiuni, identificând noile tehnologii-cheie și depunând eforturi pentru a asigura menținerea poziției europene de lider în acest domeniu și integrarea noilor tendințe în cadrul politicilor și al acțiunilor, ținând seama, totodată, de conceptele securității din stadiul conceperii și luării în considerare a vieții private din momentul conceperii și în mod implicit, precum și examinând dacă această muncă ar putea fi realizată prin intermediul unei rețele industriale prospective specifice, care să includă organizațiile naționale pentru cercetare și tehnologie;

5.  salută comunicarea Comisiei privind „Digitalizarea industriei europene - Valorificarea deplină a pieței unice digitale” (COM(2016)0180), însă regretă faptul că, întrucât atenția acordată sectorului transporturilor este limitată doar la conducerea conectată și automatizată, aceasta nu abordează în mod suficient toate provocările existente; reamintește că, deși vehiculele conectate și automatizate reprezintă una dintre cele mai palpitante transformări digitale viitoare în sector, există un potențial de digitalizare al tuturor modurilor de transport, atât în cadrul proceselor operaționale, cât și al celor administrative, precum și de-a lungul întregului lanț valoric, de la producători la călători și mărfuri, dar și de coordonare cu toate tehnologiile noi utilizate în sector, cum ar fi sistemele europene de radionavigație prin satelit EGNOS și Galileo, unde se pot aștepta rezultate în viitorul apropiat; solicită Comisiei să se concentreze asupra transformărilor digitale în cadrul tuturor modurilor de transport, inclusiv în ceea ce privește serviciile conexe transportului și turismului;

6.  subliniază faptul că procesul de digitalizare nu a adus aceleași beneficii în întregul sector al transporturilor și acest lucru a determinat o fragmentare dăunătoare pe piața internă atât între diferitele moduri de transport, cât și la nivelul aceluiași mod de transport; subliniază faptul că există disparități semnificative și în creștere între statele membre în materie de competitivitate și digitalizare în sectorul transporturilor, iar acestea se reflectă și la nivelul regiunilor, întreprinderilor și IMM-urilor; este de opinie că dezvoltarea unei strategii coordonate de digitalizare industrială pentru UE ar putea contribui la eliminarea acestor fragmentări și disparități și la atragerea de investiții în proiecte digitale; subliniază faptul că obiectivul nu ar trebui să fie doar un alt document de politică, ci o strategie reală care să reflecte tendințele în domeniul inovării și potențialul pieței, a cărei punere în aplicare să fie evaluată în permanență;

7.  consideră că o astfel de strategie va contribui la soluționarea unora dintre cele mai urgente provocări din sectorul transportului și al turismului; invită Comisia, prin urmare, să sprijine în continuare digitalizarea în următoarele scopuri:

   (a) îmbunătățirea siguranței, a calității și a performanței de mediu generale ale sectorului transporturilor;
   (b) îmbunătățirea accesibilității fără bariere pentru toți, inclusiv persoanele mai în vârstă și persoanele cu mobilitate redusă sau cu handicap, și dezvoltarea gradului de cunoaștere a soluțiilor de mobilitate alternative, oferindu-le călătorilor mai multe alegeri, produse mai ușor de utilizat și personalizate și mai multe informații, în întreaga UE și atât în regiunile urbane, cât și în cele mai puțin dezvoltate;
   (c) reducerea costurilor de transport, cum ar fi costurile de întreținere, și îmbunătățirea eficienței utilizării capacității infrastructurii existente de transport [de exemplu, circulația în pluton, sistemele de transport inteligente cooperative (C-ITS), Sistemul european de management al traficului feroviar (ERTMS) și serviciile de informații fluviale (RIS)];
   (d) îmbunătățirea competitivității prin promovarea apariției unor noi actori, în special IMM-uri și întreprinderi nou-înființate, care să înfrunte monopolurile existente;
   (e) facilitarea aplicării corecte și armonizate a legislației UE, prin dezvoltarea unor sisteme de gestionare a traficului, a unor sisteme inteligente de transport, a unor tahografe digitale, a unor sisteme electronice de taxare etc., și crearea unor cadre de reglementare adecvate pentru noile situații reale care pot apărea datorită aplicării tehnologiilor avansate;
   (f) reducerea sarcinilor administrative pentru operatorii de transport de dimensiuni mici și mijlocii și întreprinderile nou-înființate, de exemplu, în sectorul transportului de marfă și al logisticii, prin simplificarea procedurilor administrative, asigurarea urmăririi și a trasabilității mărfurilor, precum și optimizarea graficelor și a fluxurilor de trafic;
   (g) garantarea în continuare a drepturilor pasagerilor, inclusiv a protecției datelor, inclusiv în cazul călătoriilor multimodale;
   (h) diminuarea problemelor legate de asimetria informațiilor de pe piața transporturilor;
   (i) promovarea atractivității și dezvoltării sectorului turismului, care contribuie la generarea a aproximativ 10 % din PIB-ul european, și a industriilor creative în zonele urbane, rurale și ultraperiferice, de exemplu printr-o mai bună integrare a serviciilor de mobilitate și de turism inclusiv către destinații mai puțin cunoscute;

8.  subliniază faptul că o conectivitate neîntreruptă și de înaltă performanță este o condiție prealabilă pentru conexiuni rapide, sigure și fiabile în toate modurile de transport și pentru digitalizarea în continuare a sectorului transporturilor; regretă gradul mare de fragmentare a acoperirii digitale în interiorul UE; consideră că investițiile în banda largă, precum și alocarea echitabilă a spectrului sunt esențiale pentru digitalizarea sectorului transporturilor; subliniază, în acest context, necesitatea de a avea o viziune transsectorială care să includă, de exemplu, electronica, telecomunicațiile, transporturile și turismul; invită Comisia și statele membre să își îndeplinească angajamentul de a oferi o astfel de conectivitate pentru rutele și nodurile principale de transport, cel mai târziu până în 2025, și să inițieze o acoperire completă în întreaga UE;

Crearea condițiilor pentru o digitalizare industrială de succes: infrastructură, investiții, inovare și competențe

9.  subliniază faptul că o strategie pentru digitalizarea industrială oferă oportunitatea de a promova inovarea, eficiența și tehnologiile durabile care sporesc competitivitatea și modernizează baza industrială a UE, precum și de a elimina obstacolele din calea dezvoltării pieței digitale; subliniază că digitalizarea industrială integrată trebuie să aibă la bază condiții favorabile solide, de la o infrastructură de primă clasă, adaptată viitorului, cercetare și dezvoltare și un mediu propice investițiilor la un cadru legislativ adaptat și modern care să stimuleze investițiile, o piață unică digitală aprofundată, niveluri ridicate de competențe și antreprenoriat și un dialog social consolidat;

10.  subliniază necesitatea de a se accelera investițiile publice și private în conectivitatea de mare viteză, de exemplu prin utilizarea 5G, a fibrei optice și a infrastructurii de navigație și de comunicare prin satelit, pentru a asigura o bază robustă a infrastructurii digitale în zonele urbane și industriale; subliniază importanța armonizării alocării spectrului, vizând sporirea cererii de conectivitate, precum și importanța îmbunătățirii predictibilității mediului de investiții în rețele; subliniază necesitatea unei poziții de lider în lanțurile valorice industriale digitale și în tehnologiile-cheie, cum ar fi 5G, tehnologiile cuantice, capacitățile de calcul de înaltă performanță, inteligența artificială, cloud computingul, analiza volumelor mari de date, internetul obiectelor (IoT), robotica, automatizarea (inclusiv vehiculele cu grad înalt de automatizare) și tehnologia registrelor distribuite; sprijină, în acest sens, documentele de lucru ale Comisiei care însoțesc comunicarea acesteia;

11.  provocările legate de digitalizarea industriei; ia act de efectele pozitive pe care le are digitalizarea industriei, întrucât contribuie la creșterea gradului de flexibilitate al programelor de lucru, ceea ce poate crea un echilibru mai bun între viața profesională și cea de familie, poate diversifica alegerile datorită muncii mobile la distanță și poate oferi persoanelor din zonele rurale și izolate posibilitatea de a intra pe piața muncii, cu condiția să fie echipate cu infrastructura necesară, stimulând astfel creșterea economică; recunoaște totodată că tendința de creștere a flexibilității, determinată de digitalizare, poate duce la o creștere periculoasă a locurilor de muncă instabile și precare; subliniază că noile forme de muncă nu trebuie folosite pentru eludarea legislației existente din domeniul social și al muncii în ceea ce privește protecția drepturilor lucrătorilor și ale consumatorilor; subliniază faptul că industriile tradiționale și întreprinderile din economia bazată pe platforme trebuie să se afle pe picior de egalitate;

12.  remarcă faptul că transformarea digitală în sectoarele transporturilor și turismului, în special dezvoltarea economiilor la cerere și a economiilor colaborative, contribuie la remodelarea în mod semnificativ a comportamentului pasagerilor și al consumatorilor în ceea ce privește mobilitatea și turismul, precum și la necesitatea adaptării infrastructurii; invită Comisia să analizeze efectele digitalizării în cadrul serviciilor de transport, mobilitate și turism, cu un accent deosebit pe comportamentul și alegerile utilizatorilor acestor servicii, și să valorifice în continuare potențialul acestei schimbări societale;

13.  observă că creșterea gradului de digitalizare în distribuirea biletelor de călătorie înseamnă că mai multe informații sunt ușor accesibile online pentru consumatori, dar într-un mod care face tot mai dificilă compararea ofertelor; consideră, prin urmare, că este necesar să se consolideze garanțiile de transparență și neutralitate în domeniul distribuirii, în special al distribuirii pe internet, astfel încât consumatorii să poată face alegeri în cunoștință de cauză, pe baza unor informații fiabile, referitoare nu doar la preț, ci și la alți parametri, inclusiv la calitatea serviciilor și a ofertelor auxiliare; este de opinie că această transparență va promova concurența și va sprijini totodată dezvoltarea transportului multimodal;

14.  consideră că digitalizarea ar trebui să ofere consumatorilor mai multe posibilități de alegere, produse personalizate și mai ușor de utilizat, precum și informații suplimentare, în special în ceea ce privește calitatea produselor sau a serviciilor;

15.  subliniază că impactul barierelor lingvistice asupra industriei și a digitalizării sale nu a fost avut în vedere sau evaluat în mod corespunzător în documentele referitoare la piața digitală; îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze dezvoltarea tehnologiilor lingvistice care, alături de digitalizarea industriei, vor contribui la atenuarea fragmentării pieței europene;

16.   subliniază faptul că sprijinirea specială a multilingvismului „analogic” în Europa este în aceeași măsură benefică pentru digitizarea industriei europene și pentru predarea unor competențe digitale cuprinzătoare; subliniază, prin urmare, faptul că trebuie acordată mult mai multă atenție cercetării fundamentale în domeniul dezvoltării unor programe informatice de traducere și de învățare statistice, inteligente și automatizate;

17.  subliniază faptul că regiunile trebuie să se concentreze pe atuurile lor productive și să stimuleze dezvoltarea prin specializarea inteligentă, lanțuri inteligente și clustere; consideră că clusterele și sinergiile dintre IMM-uri, actorii industriali și sociali, sectorul artizanatului, întreprinderile nou-înființate, mediul academic, centrele de cercetare, organizațiile de consumatori, sectorul industriei creative, sectorul financiar și alte părți interesate pot reprezenta modele de succes pentru promovarea inovării și a producției digitale; încurajează cercetarea, inovarea și coeziunea structurală în cadrul UE; subliniază importanța programelor de accelerare și a capitalului de risc pentru a ajuta la extinderea întreprinderilor nou-înființate; indică importanța de a utiliza digitalizarea ca mijloc de promovare a modelelor inovatoare de afaceri, cum ar fi sistemele de plată per producție și fabricarea în masă de produse personalizate;

18.  consideră că ar trebui acordată o atenție specială problemelor specifice cu care se confruntă IMM-urile în cazurile în care s-ar înregistra cele mai mari câștiguri relative de pe urma eforturilor de digitalizare, în termeni de eficiență energetică și de utilizare a resurselor și de eficiență a producției; sprijină consolidarea asociațiilor IMM-urilor și a importanței acestora prin programele de digitalizare, dezvoltarea centrelor pentru științele aplicate cu accent pe digitalizare și cofinanțarea C&D în interiorul IMM-urilor; consideră că ar trebui să se acorde atenție proprietății asupra datelor și accesului la date, precum și dezvoltării unui program european de ucenicie digitală;

19.  salută crearea platformei privind specializarea inteligentă pentru modernizarea industrială și, în special, propunerea Comisiei, inclusă în planul de acțiune privind digitalizarea industriei, de a crea o rețea de centre de competențe și o rețea de centre de inovare digitală pentru a consolida digitalizarea industrială și inovarea digitală pentru IMM-uri în toate regiunile; remarcă faptul că sectorul artizanatului nu ar trebui să fie ignorat în această privință; invită Comisia să impulsioneze în special instituirea unei rețele de centre de inovare digitală și de centre de competențe digitale în regiunile europene mai puțin digitalizate; îndeamnă Comisia să sporească finanțarea acordată rețelei de centre de inovare digitală, prin diferite resurse europene (Orizont 2020, fonduri structurale etc.), să sprijine eforturile și strategiile statelor membre care vizează dezvoltarea unei rețele naționale de centre de inovare digitală și să faciliteze o abordare de medii de testare în care experimentele transsectoriale într-un mediu controlat să nu fie blocate de reglementările în vigoare; invită statele membre să intensifice cooperarea transnațională în rândul rețelelor lor de centre de inovare digitală; consideră că rețeaua de centre de inovare digitală desemnate ar trebui să se specializeze în inovațiile digitale industriale care contribuie la abordarea problemelor societale din Europa; consideră, în acest sens, că finanțarea Orizont 2020 pentru rețeaua de centre de inovare digitală ar putea fi combinată cu finanțarea Orizont 2020 pentru provocările societale; indică faptul că cupoanele de inovare în domeniul TIC reprezintă pentru IMM-uri o opțiune pentru accesul la consiliere, schimbul de bune practici și expertiza rețelei de centre de inovare digitală;

20.  indică rolul important jucat de municipalități și de administrațiile locale în dezvoltarea unor noi modele de afaceri și în furnizarea de sprijin și infrastructură digitală pentru IMM-uri și alți actori industriali, precum și imensele oportunități pe care inovarea digitală industrială le pune la dispoziția municipalităților, de exemplu printr-o producție locală fără deșeuri, o mai bună integrare a producției industriale și a logisticii și transporturilor locale și urbane, precum și prin producția energetică, consumul, fabricația și imprimarea 3D; consideră că municipalitățile ar trebui să poată, de asemenea, să acceseze rețeaua de centre de inovare digitală; solicită Comisiei să examineze bunele practici locale, naționale și internaționale și să promoveze schimbul acestora; salută publicarea unui index european al orașelor digitale și inițiativele de promovare a interoperabilității datelor și sistemelor în rândul municipalităților europene; remarcă faptul că inițiativa „Orașe inteligente” joacă un rol în acest context; subliniază experiența pozitivă a forumurilor regionale de consiliere;

21.  subliniază rolul pe care achizițiile publice și cerințele legale pentru înregistrarea întreprinderilor și raportarea cu privire la activitățile întreprinderilor sau dezvăluirea de informații îl pot juca în promovarea unei noi tehnologii digitale industriale; solicită Comisiei să ia în considerare modul în care achizițiile publice ar putea fi utilizate ca mecanism de atragere a inovațiilor; solicită Comisiei să includă un control digital în cadrul programului său REFIT pentru a se asigura că normele sunt adaptate contextului digital și să faciliteze schimbul de bune practici între autoritățile publice în ceea ce privește utilizarea criteriilor de inovare în licitațiile publice; recomandă accelerarea adaptării mediului juridic și tehnologic, cum ar fi tranziția IPv6, la nevoile digitalizării industriei și ale implementării internetului obiectelor;

22.  subliniază importanța de a se debloca suficiente fonduri publice și private pentru digitalizarea industriei europene, asigurându-se, în același timp, o mai bună utilizare a Fondului european pentru investiții strategice (FEIS); consideră că acest lucru trebuie realizat la o scară mai mare și că investițiile publice în infrastructura digitală trebuie sporite; subliniază caracterul central al finanțării prin platforme private și colaborative; solicită Comisiei să instituie o masă rotundă financiară privind digitalizarea industrială, pentru a analiza și a veni cu propuneri de finanțare inovatoare; regretă că resursele alocate politicilor digitale în bugetul UE sunt prea reduse pentru a avea un impact real; recunoaște necesitatea stimulării economiei europene prin investiții productive: consideră că disponibilitatea instrumentelor financiare europene existente, cum ar fi fondurile structurale și de investiții europene și Orizont 2020, ar trebui să asigure atingerea acestui obiectiv; consideră că combinarea acestor fonduri ar trebui să fie coerentă cu resursele naționale și cu reglementările privind ajutorul de stat; recunoaște rolul jucat de parteneriatele public-privat și de întreprinderile comune;

23.  pentru a sprijini o digitalizare industrială eficientă, invită statele membre să prevadă stimulente fiscale pentru afacerile și întreprinderile care realizează sisteme digitale și inteligente de producție;

Asigurarea poziției de lider a UE în domeniul tehnologic și a securității în cadrul digitalizării industriale: fuziuni și achiziții, securitate cibernetică, fluxuri de date, standardizare

24.  recunoaște necesitatea imperativă de consolidare a C&D; invită Comisia să sprijine atât eforturile interne, cât și cele externe de C&D și să încurajeze rețelele de inovare și cooperare între întreprinderile nou-înființate, actorii corporativi consacrați, IMM-uri, universități etc. într-un ecosistem digital; solicită Comisiei să analizeze modalitatea de a maximiza transferul rezultatelor cercetării din cadrul Orizont 2020 pe piață și exploatarea acestora de către întreprinderile europene; solicită Comisiei să sporească proporția proiectelor de cercetare Orizont 2020 care generează brevete și DPI și să raporteze cu privire la acest lucru;

25.  subliniază importanța protejării tehnologiilor europene sensibile și a know-how-ului care formează baza pentru viitoarea putere industrială și reziliență economică; subliniază posibilele riscuri legate de investițiile străine directe strategice de stat și determinate de politica industrială, în special din partea întreprinderilor de stat, prin intermediul fuziunilor și al achizițiilor; subliniază că, în ceea ce privește investițiile străine directe, unii investitori externi s-au îndreptat în ultima vreme din ce în ce mai mult spre dobândirea, prin intermediul fuziunilor și al achizițiilor, a unor tehnologii europene sensibile; salută inițiativa Comisiei de a studia experiența CFIUS (Comisia pentru investiții străine din Statele Unite); subliniază că accesul echitabil pe piață pentru investiții ar trebui asigurat prin stabilirea unor norme globale;

26.  subliniază că evoluțiile în materie de automatizare, robotică și aplicarea inteligenței artificiale în producție, precum și integrarea aprofundată a componentelor tehnice de origine diferită ridică noi semne de întrebare cu privire la răspunderea în materie de produse și unități de producție; invită Comisia să clarifice, cât mai curând posibil, normele de siguranță și de răspundere pentru sistemele care acționează autonom, inclusiv condițiile de testare;

27.  recunoaște că deschiderea și conectivitatea au efecte potențiale și asupra vulnerabilității în ceea ce privește atacurile cibernetice, sabotajele, manipularea datelor sau spionajul industrial și subliniază, în acest context, importanța unei abordări europene comune în materie de securitate cibernetică; recunoaște necesitatea de sensibilizare cu privire la consolidarea securității cibernetice; consideră că reziliența cibernetică este o responsabilitate esențială pentru liderii mediului de afaceri și pentru factorii de decizie industriali și de securitate de la nivel național și european; consideră că producătorii sunt responsabili pentru garantarea standardelor de siguranță și de securitate cibernetică ca parametri de proiectare centrali în cadrul tuturor inovațiilor digitale, în funcție de tehnologiile de ultimă oră disponibile și în conformitate cu principiile de „siguranță prin concepție” și „siguranță în mod implicit”, dar că, în anumite condiții și criterii, pot exista abateri de la această responsabilitate a producătorilor; indică faptul că cerințele în materie de securitate cibernetică pentru internetul obiectelor și standardele în materie de securitate a TI, de exemplu, în funcție de arhitectura de referință RAMI4.0 și ICS, ar putea să întărească reziliența cibernetică europeană; consideră că organismele europene de standardizare au de jucat, în acest sens, un rol special și nu ar trebui să fie marginalizate; solicită Comisiei Europene să studieze diferite modele pentru a promova securitatea cibernetică pentru internetul obiectelor; solicită, totuși, instituțiilor publice să se asigure că cerințele privind securitatea cibernetică sunt obligatorii pentru achizițiile publice de echipamente TI și produse ale internetului obiectelor; consideră că verificările în materie de securitate cibernetică și recomandările oferite IMM-urilor pentru produsele lor industriale digitalizate sunt foarte importante; consideră că schimbul de bune practici dintre statele membre ale UE ar putea, în acest sens, facilita reziliența cibernetică europeană;

28.  consideră că ar trebui să existe criterii comune pentru infrastructura critică și securitatea digitală a acesteia și că Directiva UE privind securitatea rețelelor și a informațiilor (Directiva NIS) reprezintă primul pas în vederea realizării unui nivel ridicat comun al sistemelor de securitate a rețelelor și a informațiilor în cadrul Uniunii; îndeamnă Comisia să impulsioneze transpunerea consecventă și la timp a acesteia de către statele membre; subliniază necesitatea consolidării rolului pe care organele de guvernanță menționate în Directiva NIS îl au în stabilirea încrederii în tehnologiile viitoare; remarcă faptul că mecanismele de monitorizare a amenințărilor cibernetice și de scrutare a perspectivelor ar trebui să fie recunoscute drept importante pentru securitatea industriilor digitale din UE, acordându-se o atenție specială protecției IMM-urilor și consumatorilor;

29.  subliniază că trebuie să se acorde o atenție deosebită chestiunilor legate de colectarea și accesarea datelor și informațiilor industriale sau legate de producție; subliniază, în acest sens, că accentul trebuie să se pună mai ales pe principiile suveranității datelor, accesului standardizat și deschis și disponibilității datelor, precum și pe consolidarea inovării și a productivității, pe noile servicii și modele de afaceri și pe posibilitatea auditării securității, facilitând, totodată, concurența loială; subliniază că noile forme de reglementare a proprietății asupra datelor și a accesului la date trebuie abordate cu mare atenție și pot fi introduse doar în urma unei ample consultări cu toate părțile interesate relevante; consideră că atât inovarea, cât și preocupările lucrătorilor și ale consumatorilor legate de viața privată trebuie protejate și garantate în conformitate cu Regulamentul general privind protecția datelor; subliniază, în plus, că divulgarea informațiilor și accesul la acestea în interes public și în scopuri științifice ar trebui promovate; ia act, în acest sens, de propunerea Comisiei pentru o economie a datelor pentru a promova o piață a datelor comună la nivel european; consideră că, în dezbaterea în curs referitoare la regimul datelor, trebuie subliniate două aspecte esențiale cu scopul de a promova dezvoltarea soluțiilor tehnice pentru identificarea și schimbul de date fiabile, și anume, pe de o parte, normele standard privind contractele și, pe de altă parte, introducerea unor controale privind inechitatea în relațiile contractuale B2B;

30.  subliniază că Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului, împreună cu propunerea legislativă privind libera circulație a datelor, care au drept scop eliminarea restricțiilor nejustificate privind localizarea datelor, au potențialul de a stimula în continuare procesul de digitalizare a industriei europene, în special pentru IMM-uri și întreprinderile nou-înființate, precum și de a evita fragmentarea pieței unice a UE; solicită Comisiei să monitorizeze adoptarea și punerea coerentă în aplicare a Inițiativei europene în domeniul cloud computingului pentru a permite o circulație și o utilizare a datelor echitabilă, rapidă, fiabilă și neîntreruptă; reamintește Comisiei angajamentul pe care și l-a asumat în comunicarea sa de a prezenta o propunere legislativă privind libera circulație a datelor în cadrul UE pentru a elimina sau a preveni stabilirea de cerințe de localizare nejustificate în legislația sau în reglementările naționale;

31.  este ferm convins că, în special în sectorul transporturilor, datele deschise, volumele mari de date și analiza datelor rămân esențiale pentru a profita de toate avantajele pieței unice digitale și pentru a promova inovarea; regretă faptul că inițiativele de facilitare a fluxului de date continuă să fie fragmentate; subliniază că este nevoie de mai multă securitate juridică, în special în ceea ce privește proprietatea și responsabilitatea, pe baza respectării depline a vieții private și a protecției datelor;

32.  recunoaște potențialul digitalizării industriei în ceea ce privește recuperarea datelor sectoriale și guvernanța asigurată de autoritățile publice și semipublice și de participanții la piață;

33.  subliniază rolul integrării unei arhitecturi deschise ca principiu de proiectare a componentelor digitale;

34.  recunoaște importanța de a se proteja cunoștințele tehnice în cadrul schimbului și al interconectării componentelor digitale industriale, în același timp făcând posibile și dezvoltând și mai mult interoperabilitatea și conectivitatea de la un capăt la altul;

35.  subliniază că rolul de lider al UE în domeniul digitalizării industriale presupune o strategie de standardizare solidă, care să fie coordonată cu statele membre și cu Comisia, inclusiv interoperabilitatea în domeniul digital; subliniază importanța și natura unică a organismelor europene de standardizare, inclusiv abordarea lor favorabilă incluziunii și bazată pe consens, care asigură integrarea părților interesate din cadrul societății, în special a IMM-urilor; invită Comisia să promoveze dezvoltarea unor standarde deschise și salută intenția acesteia de a garanta accesul la brevete esențiale pentru standarde, precum și acordarea eficace de licențe pentru acestea în condiții FRAND (corecte, rezonabile, nediscriminatorii) și recunoaște că acest lucru este esențial pentru promovarea inovării și a C&D în UE; consideră că economia circulară ar putea fi un factor major pentru o standardizare coerentă a fluxurilor de comunicare de-a lungul lanțurilor valorice; solicită o abordare coordonată la nivelul întregii UE prin intermediul organizațiilor europene de standardizare (CEN, CENELEC și ETSI) în ceea ce privește forumurile și consorțiile internaționale; consideră că este de dorit să se urmărească standarde globale și universale, dar subliniază, de asemenea, faptul că există voința de a avansa cu standarde europene în cazul în care cooperarea internațională în cadrul forumurilor de standardizare este neconstructivă; consideră că interoperabilitatea este necesară în special în domeniul internetului obiectelor pentru a garanta că dezvoltarea noilor tehnologii conduce la sporirea oportunităților pentru consumatori, care nu ar trebui să fie legați de câțiva furnizori anume;

36.  subliniază că barierele comerciale din domeniul digitalizării împiedică activitatea internațională a industriei europene și afectează competitivitatea europeană; consideră că acordurile privind comerțul echitabil dintre UE și țările terțe pot contribui în mod semnificativ la normele internaționale comune în domeniul protecției datelor, al fluxurilor de date și al utilizării datelor și al standardizării;

Dimensiunea socială: competențe, educație și inovare socială

37.  consideră că trebuie depuse mai multe eforturi cu privire la educație, fiscalitate și sistemele de securitate socială, pentru a integra efectele transformaționale în modelele sociale și economice europene; subliniază că transformarea industriei prin digitalizare are un impact semnificativ asupra societății, de la ocuparea forței de muncă, condițiile de muncă și drepturile lucrătorilor până la educație și competențe, e-sănătate, mediu și dezvoltarea durabilă; subliniază necesitatea de a urmări garantarea securității în cadrul acestei schimbări; solicită Comisiei să analizeze și să abordeze în mod adecvat efectele sociale ale digitalizării industriale și, după caz, să propună mai multe măsuri pentru a elimina decalajul digital și a promova o societate digitală favorabilă incluziunii, stimulând în același timp competitivitatea europeană;

38.  reamintește că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a definit conceptul de „lucrător” pe baza unei relații de muncă care îndeplinește anumite criterii, cum ar fi subordonarea, remunerația și natura muncii(12); solicită asigurarea securității juridice cu privirea la ceea ce constituie „ocuparea forței de muncă” pe piața muncii digitale pentru a garanta respectarea legislației sociale și a muncii; afirmă că toți lucrătorii din economia bazată pe platforme sunt fie angajați, fie lucrători care desfășoară o activitate independentă, în funcție de preponderența activităților, și ar trebui clasificați în consecință, independent de situația lor contractuală;

39.  subliniază faptul că educația, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții reprezintă piatra de temelie a coeziunii sociale într-o societate digitală; subliniază că Europa se confruntă cu un decalaj digital în această privință; solicită punerea în aplicare a unei garanții de competențe, după consultarea partenerilor sociali și cu participarea acestora, și solicită statelor membre să găsească mijloacele de a satisface nevoile cetățenilor în materie de formare și reciclare profesională, educație și învățare pe tot parcursul vieții pentru a asigura o tranziție ușoară spre o economie inteligentă; subliniază importanța de a se asigura promovarea și recunoașterea competențelor digitale, precum și a tendinței de dobândire a unor competențe multiple; consideră că angajatorii ar trebui să utilizeze Fondul social european pentru o astfel de formare și pentru a promova un set de instrumente digitale pentru perfecționarea digitală, în colaborare cu partenerii sociali și cei industriali; salută elaborarea unor materiale didactice și programe de învățământ specifice sectoarelor; solicită Comisiei să studieze opțiunile pentru crearea unui sistem de certificare pentru programele de educație continuă în domeniul competențelor digitale;

40.  subliniază că este necesar să fie introduse competențele digitale în programele de învățământ naționale; constată că exemplele de inițiative sprijinite de Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA), cum ar fi Luna europeană a securității cibernetice și Provocarea europeană de securitate cibernetică, ar trebui să fie dezvoltate în continuare pentru realizarea acestui obiectiv; subliniază importanța formării specializate a profesorilor în domeniul competențelor digitale și faptul că competențele digitale ar trebui să fie predate tuturor copiilor; invită statele membre și Comisia să se asigure că toate școlile sunt dotate cu rețea Wi-Fi și cu materiale informatice actualizate; remarcă, de asemenea, că și codificarea joacă un rol important; solicită ca statele membre să facă schimb de bune practici pentru a desprinde învățăminte din practicile existente, cum ar fi programul Fit4Coding, inițiativele privind academia digitală, programele de e-learning sau școlile de codificare precum Webforce3; solicită Comisiei să promoveze integrarea testării competențelor digitale în studiile IGCU/Pisa, pentru a promova concurența și a permite realizarea unor comparații între statele membre ale UE; invită statele membre, în cooperare cu Comisia, să elaboreze programe de studiu interdisciplinare care vizează integrarea mai multor competențe, cum ar fi TI împreună cu managementul afacerilor sau ingineria cu științele datelor; subliniază că toate statele membre ar trebui să dezvolte strategii naționale cuprinzătoare privind competențele digitale, care să conțină obiective, astfel cum au fost invitate de către Comisie; subliniază rolul esențial pe care partenerii sociali și alte părți interesate îl pot juca în dezvoltarea și implementarea acestor strategii; constată că, până în prezent, numai jumătate din statele membre ale UE au creat coaliții naționale pentru locuri de muncă digitale; subliniază că o linie bugetară specifică care să sprijine activitățile Coaliției pentru competențe și locuri de muncă digitale ar consolida diseminarea informațiilor și activitățile viitoare;

41.  subliniază importanța de a se investi în digitalizarea formării profesionale și a sectorului artizanatului; subliniază că este necesară o combinare a competențelor digitale cu competențele din domeniul ingineriei și cu promovarea educației în domeniul științei, al tehnologiei, al ingineriei și al matematicii (STIM); subliniază, de asemenea, că este necesară promovarea competențelor non-tehnice, cum ar fi comunicarea, coordonarea în echipă și gândirea transsectorială;

42.  solicită integrarea perspectivei de gen în toate inițiativele digitale, asigurându-se că transformarea digitală în curs devine și o forță motrice a egalității de gen; subliniază necesitatea de a aborda disparitatea gravă de gen din sectorul TIC, acest lucru fiind esențial pentru creșterea și prosperitatea pe termen lung a Europei;

43.  ia act de potențialul pe care îl are digitalizarea în ceea ce privește accesibilitatea serviciilor sociale și a altor servicii publice și integrarea persoanelor cu handicap și a persoanelor cu mobilitate redusă pe piața forței de muncă; subliniază în special importanța muncii la distanță în acest context;

44.  subliniază faptul că, astfel cum demonstrează inițiativa europeană, digitalizarea operelor europene reprezintă o oportunitate semnificativă de a îmbunătăți accesibilitatea, distribuția și promovarea acestora și că inovarea digitală poate da elan unei revoluții a modului în care sunt expuse și accesate bunurile culturale; subliniază importanța promovării, în special, a utilizării tehnologiilor 3D în scopul colectării datelor și al renovării patrimoniului și a bunurilor culturale distruse; evidențiază necesitatea garantării finanțării pentru digitizarea, conservarea și disponibilitatea online a patrimoniului cultural european;

45.  regretă faptul că siturile istorice și culturale sunt deseori greu accesibile persoanelor cu handicap și subliniază oportunitățile pe care le prezintă o platformă culturală digitală mai solidă pentru a crește interesul față de experiențele, siturile și artefactele culturale în toată Europa și pentru a le face mai accesibile, indiferent de amplasarea geografică;

46.  încurajează cercetarea și dezvoltarea în domeniul tehnologiilor de asistență, care ar putea fi utilizate pentru incluziunea persoanelor cu dizabilități și ar putea deveni noi produse industriale utilizate în acest sens.

47.  este în favoarea instituirii unui schimb periodic de bune practici, a unui raport semestrial privind progresele înregistrate și a unor recomandări privind digitalizarea industriei;

o
o   o

48.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0009.
(2) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 131.
(3) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 57.
(4) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 41.
(5) JO C 482, 23.12.2016, p. 89.
(6) JO C 468, 15.12.2016, p. 19.
(7) JO C 93, 9.3.2016, p. 120.
(8) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 22.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2016)0486.
(10) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 45.
(11) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 24.
(12) A se vedea CEJ, C-596/12, punctul 17, și CEJ, C-232/09, punctul 39.


Noul Consens european privind dezvoltarea - Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru
PDF 249kWORD 48k
Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la Declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în Consiliu și a Comisiei referitoare la noul Consens european privind dezvoltarea - Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru (2017/2586(RSP))
P8_TA(2017)0241B8-0390/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere acordul la care au ajuns Consiliul Afaceri Externe (Dezvoltare), Comisia și Parlamentul cu privire la noul Consens european privind dezvoltarea - Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru(1),

–  având în vedere Consensul european privind dezvoltarea din decembrie 2005(2),

–  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, adoptată la Summitul Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltarea durabilă care a avut loc la 25 septembrie 2015, la New York,

–  având în vedere Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, publicată în iunie 2016,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2016, intitulată „Propunere de nou Consens european privind dezvoltarea — Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru” (COM(2016)0740),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, inclusiv cea din 22 noiembrie 2016 referitoare la creșterea eficienței cooperării pentru dezvoltare(3) și cea din 14 februarie 2017 referitoare la revizuirea Consensului european privind dezvoltarea(4),

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

1.  salută propunerea Comisiei de a revizui Consensul european privind dezvoltarea din 2005 astfel încât să reflecte noul context global al dezvoltării după adoptarea Agendei 2030 și a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), precum și modificările survenite în structura juridică și instituțională a UE după adoptarea Tratatului de la Lisabona;

2.  subliniază importanța noului Consens european pentru dezvoltare ca document strategic esențial ce stabilește o viziune, valori și principii comune pentru UE și statele sale membre în ceea ce privește aplicarea Agendei 2030 în politicile lor de cooperare pentru dezvoltare;

3.  salută recunoașterea clară, de către noul consens, a faptului că obiectivul primordial al politicii de dezvoltare a UE este reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei, în conformitate cu articolul 208 din TFUE; reafirmă că acest lucru ar trebui realizat în deplină conformitate cu principiile cooperării eficiente în serviciul dezvoltării: asumarea de către țările în curs de dezvoltare a priorităților de dezvoltare, punerea accentului pe rezultate, pe parteneriate incluzive, pe transparență și pe răspundere;

4.  insistă asupra necesității unor mecanisme de responsabilizare pentru monitorizarea și implementarea ODD-urilor și a obiectivului de 0,7 % AOD/VNB (asistență oficială pentru dezvoltare/venit național brut); invită UE și statele sale membre să prezinte un calendar pentru realizarea treptată a acestor scopuri și obiective și să trimită anual Parlamentului European un raport privind progresele în acest sens;

5.  susține Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în Consiliu și a Comisiei referitoare la noul Consens european privind dezvoltarea - Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă.

(1) A se vedea documentul Consiliului 9459/2017.
(2) JO C 46, 24.2.2006, p. 1.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0437.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0026.


Reziliența ca prioritate strategică a acțiunii externe a UE
PDF 279kWORD 56k
Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la reziliența ca prioritate strategică a acțiunii externe a UE (2017/2594(RSP))
P8_TA(2017)0242B8-0381/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 208, 210 și 214 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Strategia globală a UE pentru politica externă și de securitate (Strategia globală a UE), publicată în iunie 2016,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012 intitulată „Abordarea UE în materie de reziliență: să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare” (COM(2012)0586) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 19 iunie 2013 intitulat „Plan de acțiune privind reziliența în țările cu risc ridicat de apariție a unor situații de criză, 2013-2020” (SWD(2013)0227),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 28 mai 2013 privind abordarea UE în materie de reziliență,

–  având în vedere Rezoluția A/RES/70/1 a Adunării Generale a ONU din 25 septembrie 2015 intitulată „Transformarea lumii în care trăim: agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”,

–  având în vedere decizia nr. 1/CP.21 a Conferinței părților referitoare la intrarea în vigoare a Acordului de la Paris privind schimbările climatice,

–  având în vedere cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de catastrofe pentru perioada 2015-2030, adoptat cu ocazia celei de a treia Conferințe mondiale a ONU privind reducerea riscului de catastrofe, organizată în perioada 14-18 martie 2015 la Sendai, Japonia,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 16 iunie 2016 intitulat „Plan de acțiune privind cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de catastrofe pentru perioada 2015-2030: o abordare bazată pe cunoașterea riscurilor de catastrofe în toate politicile UE” (SWD(2016)0205),

–  având în vedere raportul Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite din 23 august 2016 privind rezultatul summitului mondial umanitar (A/71/353),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2016 intitulată „Vieți demne: de la dependența de ajutor la autonomie - Strămutarea forțată și dezvoltarea” (COM(2016)0234).

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special cea din 11 decembrie 2013 referitoare la abordarea UE în materie de reziliență și reducerea riscului de dezastre în țările în curs de dezvoltare: să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare(1), cea din 16 decembrie 2015 referitoare la pregătirea reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar: provocări și oportunități în domeniul ajutorului umanitar(2) și cea din 14 februarie 2017 referitoare la revizuirea Consensului european privind dezvoltarea(3),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la reziliența ca prioritate strategică a acțiunii externe a UE (O-000033/2017 – B8-0313/2017),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru dezvoltare,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), 1,6 miliarde de persoane locuiesc în 56 de țări identificate drept fragile(4); întrucât situațiile de fragilitate sunt provocate în mare parte de om; întrucât situațiile de fragilitate sporesc vulnerabilitatea populațiilor din cauza unei serii de factori, printre care se numără conflictele și insecuritatea, lipsa de acces la servicii de sănătate, strămutarea forțată, sărăcia extremă, inegalitatea, insecuritatea alimentară, șocurile economice, guvernanța defectuoasă și instituțiile ineficiente, corupția și impunitatea, precum și dezastrele naturale exacerbate de impactul schimbărilor climatice; întrucât cultivarea rezilienței este deosebit de importantă în situațiile de fragilitate, pe care OCDE o definește pe baza a cinci aspecte diferite dar totodată legate între ele: economic, de mediu, politic, de securitate și de societate;

B.  întrucât noțiunea de reziliență este utilizată de mai mulți ani în politicile UE și ale altor organizații internaționale și pare să se extindă; întrucât concluziile Consiliului din 2013 privind reziliența o definesc drept „capacitatea unei persoane fizice, a unei gospodării, a unei comunități, a unei țări sau a unei regiuni de a se pregăti, de a rezista, de a se adapta și de a-și reveni rapid din situații de stres și de șoc, fără a compromite perspectivele de dezvoltare pe termen lung”;

C.  întrucât Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene (Strategia globală a UE) identifică „reziliența statelor și a societăților din estul și sudul Uniunii Europene” ca fiind una dintre cele cinci priorități pentru acțiunea externă a UE și definește reziliența ca fiind „capacitatea statelor și a societăților de a se reforma, opunând rezistență crizelor interne și externe și redresându-se în urma acestora”; întrucât Strategia globală a UE afirmă că în centrul unui stat rezilient se află o societate rezilientă bazată pe democrație, pe încrederea în instituții și pe dezvoltarea durabilă;

D.  întrucât Strategia globală a UE afirmă în continuare că UE va „adopta o abordare integrată a politicilor sale privind asistența umanitară, dezvoltarea, migrația, comerțul, investițiile, infrastructura, educația, sănătatea și cercetarea” și, printre altele, va urmări politici specifice pentru a sprijini o guvernanță responsabilă și favorabilă incluziunii, pentru a promova drepturile omului, a încuraja abordări locale, bazate pe drepturi, ale reformei sectoarelor justiției, securității și apărării, pentru a sprijini statele fragile, pentru a combate sărăcia și inegalitatea și a sprijini dezvoltarea durabilă, pentru a aprofunda relațiile cu societate civilă, a promova politicile de reformă a sectorului energetic și al mediului și a sprijini răspunsuri durabile la producția de alimente și utilizarea apei;

E.  întrucât acțiunea externă a UE are nevoie de o abordare multilaterală față de reziliență și întrucât acest lucru poate fi realizat prin majorarea, în special, în conformitate cu principiul coerenței politicilor pentru dezvoltare, a ajutoarelor pentru dezvoltare și, atunci când este cazul, a asistenței umanitare, în paralel cu desfășurarea unor politici legate de mediu, accentuându-se clar reducerea vulnerabilității și a riscurilor de catastrofe ca un mijloc determinant de reducere a nevoilor umanitare; întrucât politica externă a UE joacă un rol important și în promovarea rezilienței, în special prin promovarea dezvoltării durabile, a drepturilor omului și a dialogului politic, a sistemelor de alertă timpurie și prin acțiunile de prevenire a șocurilor sociale și economice precum foametea, adâncirea inegalităților, încălcarea drepturilor omului, conflictele violente, precum și prin acțiuni de soluționare a conflictelor atunci când acestea apar;

F.  întrucât UE ar trebui să promoveze o abordare integrată a acțiunii sale externe, sporindu-și, în același timp, contribuția la dezvoltarea durabilă și recunoscând mandatul și obiectivele fiecărei politici, astfel cum sunt recunoscute în tratate; întrucât acest lucru este deosebit de important în situațiile de criză și în raport cu acțiunile umanitare ale UE, care nu pot fi considerate instrumente de gestionare a crizelor și trebuie să se bazeze în totalitate pe principiile ajutorului umanitar, astfel cum se reflectă acestea în Consensul european privind ajutorul umanitar, și să aibă ca obiectiv o reacție umanitară coerentă, eficace și de calitate; întrucât UE ar trebui să promoveze în continuare respectarea drepturilor omului și a dreptului umanitar internațional de către toate părțile implicate într-un conflict;

G.  întrucât acțiunea umanitară ar trebui să urmeze un set de standarde și de principii recunoscute la nivel internațional, astfel cum sunt prevăzute în „Codul deontologic al Crucii Roșii Internaționale, al mișcării Semilunii Roșii și al ONG-urilor pentru intervențiile de urgență” și incluse pe larg în „Carta umanitară”;

H.  întrucât dezvoltarea rezilienței trebuie văzută ca un efort pe termen lung încadrat în promovarea dezvoltării durabile, iar aceasta poate fi durabilă numai dacă este rezilientă în fața șocurilor, situațiilor de stres și a schimbărilor; întrucât promovarea rezilienței în cadrul politicii externe a UE și al programelor de cooperare în domeniul dezvoltării trebuie să fie adaptată contextelor specifice și să vizeze contribuția la consolidarea strategiilor naționale de reziliență de la nivelul guvernelor țărilor partenere, care sunt, de asemenea, responsabile în fața popoarelor lor;

I.  întrucât cunoașterea riscurilor, îmbunătățirea gestionării riscurilor și investițiile în sisteme de avertizare timpurie și de reacție rapidă, măsurile de prevenție și reducerea riscurilor de catastrofe, în conformitate cu prioritățile cadrului de la Sendai, reprezintă elemente esențiale pentru realizarea rezilienței și, prin urmare, sunt de importanță determinantă pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă;

J.  întrucât axarea pe oameni ar trebui să rămână un element central al abordării UE în materie de reziliență, inclusiv, ori de câte ori este posibil, prin colaborarea cu diverse organisme și consolidarea capacităților pentru sprijinirea acestei axări la nivel național, regional și local, precum și prin recunoașterea și sprijinirea rolului central al organizațiilor societății civile și al comunităților locale;

K.  întrucât catastrofele naturale și cele provocate de om afectează în mod diferit femeile, fetele, băieții și bărbații, inegalitățile de gen exacerbând impactul efectelor negative și al șocurilor și împiedicând dezvoltarea durabilă;

L.  întrucât femeile și fetele sunt afectate cel mai mult de crize și conflicte; întrucât, în momentul producerii unor catastrofe și în perioada ulterioară, femeile și fetele sunt expuse în mod disproporționat riscurilor, pierzându-și în măsură mai mare mijloacele de subzistență, nivelul de securitate și chiar viața; întrucât femeile și fetele sunt expuse unor riscuri crescute ca urmare a strămutărilor și a dezintegrării structurilor de protecție și de sprijin obișnuite; întrucât, în contexte de criză, probabilitatea de viol, de exploatare sexuală și de comportament riscant crește considerabil probabilitatea apariției unor sarcini nedorite, a contractării de boli cu transmitere sexuală și a complicațiilor legate de sănătatea reproducerii;

M.  întrucât autonomizarea femeilor este esențială pentru cultivarea rezilienței; întrucât, pentru ca programele să fie eficace, cuprinzătoare și durabile, acestea trebuie să consolideze și să sporească reziliența și să implice femeile, ținând seama de abilitățile și mecanismele de adaptare specifice;

N.  întrucât familia reprezintă o instituție de importanță majoră pentru realizarea funcțiilor esențiale de producție, consum, reproducere și acumulare asociate cu autonomizarea socială și economică a indivizilor și a societăților; întrucât familiile și membrii acestora creează sisteme de sprijin afectiv, iar reziliență pe care o manifestă în comportamentul lor se poate reflecta în menținerea unei dezvoltări normale a optimismului, a ingeniozității și a hotărârii, în ciuda adversităților; întrucât aceste calități și resurse le permit indivizilor să facă față cu succes crizelor și provocărilor;

O.  întrucât, în abordarea rezilienței în cadrul acțiunii sale externe, UE ar trebui să acorde o atenție deosebită nevoilor celor mai vulnerabile categorii ale populației, inclusiv persoanelor celor mai sărace, minorităților, populațiilor strămutate forțat, femeilor, copiilor, migranților, persoanelor care trăiesc cu HIV, persoanelor LGBTI, persoanelor cu handicap și persoanelor în vârstă;

1.  salută recunoașterea importanței pe care o are promovarea rezilienței în cadrul Strategiei globale a UE, prin transformarea acesteia într-o prioritate strategică a acțiunii externe a UE; salută contribuția pozitivă pe care o axare mai puternică pe dimensiunea politică, diplomatică si de securitate a promovării rezilienței o poate avea în țările partenere dar subliniază faptul că reziliența nu poate fi redusă la aceste dimensiuni;

2.  reafirmă nevoia ca statele membre ale UE să își respecte angajamentele de asistență oficială pentru dezvoltare și să consolideze reziliența prin procesele lor de strategie și planificare în ceea ce privește dezvoltarea și ajutorul umanitar; subliniază, în acest sens, importanța cadrului OCDE de analiză a sistemelor de reziliență, care contribuie la transpunerea strategiilor în planuri de programare transsectoriale și multidimensionale mai eficace;

3.  consideră că abordarea actuală a UE privind reziliența, inclusiv angajamentele de a aborda cauzele subiacente ale crizelor și ale vulnerabilității, astfel cum este prevăzută în comunicarea Comisiei din 2012 și în concluziile Consiliului din 2013, rămâne în mod fundamental valabilă și ar trebui să fie continuată, recunoscând, în același timp, necesitatea de a include experiența acumulată din punerea în aplicare a acestei politici în noua comunicare comună; se întreabă cum va lua comunicarea în considerare elemente din evaluări, în condițiile în care o evaluare majoră este planificată să fie realizată abia în 2018; consideră că planul de acțiune 2013-2020 privind reziliența ar trebui să fie pus în aplicare pe deplin;

4.  subliniază caracterul multidimensional – uman, economic, de mediu, politic, de securitate și societal - al rezilienței și salută faptul că această noțiune dobândește importanță în politica externă și de securitate a UE, în cooperarea pentru dezvoltare și în cadrul ajutorului umanitar; subliniază faptul că mandatul și obiectivele distincte ale fiecărei politici trebuie să fie respectate, promovând, totodată, o mai mare coerență între politici pentru atingerea dezvoltării durabile; reamintește importanța garantării aplicării principiului coerenței politicilor în favoarea dezvoltării în toate acțiunile externe ale UE, prin asigurarea faptului că politicile UE nu subminează eforturile țărilor în curs de dezvoltare de a realiza obiectivele de dezvoltare durabilă;

5.  subliniază în mod deosebit statutul special pe care îl are ajutorul umanitar, care trebuie orientat numai în funcție de necesități și pus în aplicare cu un respect deosebit pentru principiile umanitare fundamentale ale umanității, imparțialității, neutralității și independenței și cu respectarea drepturilor omului consacrate în Convențiile de la Geneva și în protocoalele suplimentare la acestea; subliniază faptul că respectarea principiilor umanitare este esențială pentru a obține accesul la populațiile care au nevoie de ajutor și pentru protejarea actorilor umanitari;

6.  dorește ca acordarea ajutorului umanitar de către UE și statele membre să nu fie restricționată de alți donatori parteneri în ceea ce privește tratamentul medical necesar, inclusiv accesul la avort în condiții sigure pentru femeile și fetele care sunt victime ale violurilor în conflictele armate, dar să respecte, în schimb, dreptul internațional umanitar;

7.  subliniază faptul că consolidarea rezilienței în țările partenere este un proces pe termen lung și că acesta trebuie, prin urmare, să fie integrat în programe de dezvoltare care sunt favorabile incluziunii segmentelor celor mai vulnerabile ale populației, precum și în angajamentele financiare; insistă asupra faptului că noua comunicare comună ar trebui să recunoască acest lucru și să sprijine promovarea rezilienței ca element esențial al strategiilor de dezvoltare durabilă ale țărilor partenere, în special ale statelor fragile; ia act de faptul că aceste strategii trebuie să fie adaptate contextului și în conformitate cu principiile privind eficacitatea dezvoltării convenite la nivel internațional: asumarea de către țările partenere beneficiare a priorităților în materie de dezvoltare (inclusiv alinierea la strategiile naționale de dezvoltare), punerea accentului pe rezultate, parteneriate care favorizează incluziunea, transparență și pe răspundere; subliniază, în acest sens, rolul important de monitorizare și control al Parlamentului European și al parlamentelor naționale, precum și al societății civile;

8.  îndeamnă Comisia să integreze reziliența și caracterul multidimensional al acesteia drept element esențial în dialogul său despre politici purtat cu țările în curs de dezvoltare;

9.  subliniază importanța generală a programării în comun a acțiunilor UE legate de reziliență în cadrul asistenței umanitare și de dezvoltare furnizate de Uniune, pentru a asigura complementaritatea maximă și o fragmentare cât mai redusă a asistenței, precum și pentru a garanta că acțiunile pe termen scurt pun bazele unor intervenții pe termen mediu și lung;

10.  subliniază importanța furnizării de asistență tehnică țărilor celor mai puțin dezvoltate și statelor fragile, în special în domeniul gestionării durabile a terenurilor, al conservării ecosistemelor și al aprovizionării cu apă, acestea reprezentând aspecte fundamentale pentru obținerea de beneficii atât pentru mediu, cât și pentru persoanele care depind de acesta;

11.  reamintește că persoanele afectate de sărăcie rămân în continuare cele mai expuse la consecințele semnificative ale dezastrelor asupra venitului și bunăstării; insistă, așadar, ca obiectivul principal și global al cooperării UE pentru dezvoltare să fie eradicarea sărăciei în contextul dezvoltării durabile, pentru a asigura demnitate și o viață decentă pentru toți;

12.  subliniază importanța reducerii riscului de dezastre pentru consolidarea rezilienței; invită UE să se asigure că promovarea rezilienței în noua comunicare comună sunt în conformitate cu angajamentele și obiectivele asumate în cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre, care sunt puse în aplicare prin intermediul Planului de acțiune Sendai al Comisiei Europene, ce promovează o abordare informată a riscurilor de dezastre pentru toate politicile UE, și să se asigure că sunt alocate suficiente resurse acestei priorități; subliniază că gestionarea riscurilor este esențială pentru obținerea dezvoltării durabile și solicită dezvoltarea de strategii locale și naționale de reducere a riscului favorabile incluziunii, precum și elaborarea unei abordări de gestionare a riscurilor de dezastre care să ia în considerare întreaga societate și toate tipurile de pericole, în vederea reducerii vulnerabilității și a creșterii rezilienței; solicită consolidarea legăturilor dintre reducerea riscurilor de dezastre, adaptarea la schimbările climatice și politicile și inițiativele urbane;

13.  solicită ca reziliența comunităților și a persoanelor și un accent pus pe grupurile vulnerabile – inclusiv personale cele mai sărace din societate, minoritățile, femeile, copiii, migranții, persoanele infectate cu HIV, persoanele LGBTI, persoanele cu handicap și persoanele în vârstă – să rămână elemente centrale ale promovării rezilienței în acțiunea externă a UE; subliniază rolul esențial jucat de societatea civilă și de comunitățile locale în consolidarea rezilienței; subliniază, de asemenea, importanța colectării și diseminării datelor defalcate pentru a înțelege și a îmbunătăți situația grupurilor vulnerabile;

14.  subliniază faptul că o consolidare eficientă a rezilienței trebuie să recunoască importanța familiilor și să susțină capacitatea acestora de a absorbi șocurile;

15.  solicită adoptarea unor programe care, integrând dimensiunea de gen, consolidează implicarea femeilor și abordează preocupările acestora în vederea dezvoltării rezilienței lor la dezastre și la schimbările climatice, apără drepturile femeilor, inclusiv dreptul de proprietate și securitatea proprietății funciare, inclusiv în ceea ce privește apa, pădurile, locuințele și alte bunuri;

16.  solicită să se depună eforturi suplimentare pentru a îmbunătăți accesul femeilor și al fetelor la sănătate și la educație privind sănătatea sexuală, la planificare familială, la îngrijire prenatală și la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile conexe, mai ales pentru a îndeplini Obiectivul de dezvoltare al mileniului 5 (ODM 5), în mare măsură nerealizat, privind sănătatea maternă, inclusiv reducerea mortalității infantile și a copiilor, precum și evitarea nașterilor cu risc ridicat;

17.  subliniază importanța accesului, în situații de urgență, la asistență și servicii medicale, la apă și la sisteme de salubritate și igienă, precum și importanța planificării pe termen lung a politicilor de sănătate a comunității;

18.  remarcă provocarea specială pe care o reprezintă strămutarea forțată și prelungită pentru multe țări fragile și afectate de conflicte și pentru vecinii lor; subliniază faptul că protejarea persoanelor strămutate trebuie să fie garantată necondiționat, iar consolidarea rezilienței și autonomiei populațiilor afectate și a comunităților care le găzduiesc este de cea mai mare importanță, astfel cum se subliniază în Comunicarea Comisiei intitulată „Vieți demne”; reamintește importanța autonomiei pentru consolidarea demnității și a rezilienței;

19.  subliniază necesitatea de a extinde Convenția privind statutul refugiaților și Convenția de la Kampala pentru a proteja și a oferi ajutor persoanelor strămutate din toată lumea, precum și persoanelor afectate de alte forme de violență, precum traficul de persoane și violența bazată pe gen, deoarece acestea pot avea motive întemeiate să se teamă de persecuții sau că ar putea fi expuse riscului de vătămări grave;

20.  recunoaște că reziliența statului este o dimensiune importantă a rezilienței și subliniază faptul că reziliența și stabilitatea țărilor decurge direct din respectarea drepturilor omului, forța democrației, a statului de drept și a bunei guvernanțe, încrederea în instituții și responsabilitatea față de cetățenii țării, dar mai ales din implicarea individuală și colectivă a cetățenilor pentru identificarea posibilelor soluții, toate aceste obiective trebuind să fie promovate și apărate în procesul de punere în aplicare a Strategiei globale a UE; subliniază importanța dezvoltării serviciilor publice esențiale, precum educația, sănătatea, aprovizionarea cu apă și salubritatea, în vederea consolidării rezilienței;

21.  subliniază faptul că noțiunea de reziliență în acțiunea externă a UE ar trebui să includă o dimensiune geografică globală; constată că promovarea rezilienței ar trebui să fie un obiectiv al promovării drepturilor omului și dezvoltării durabile în țările partenere și nu ar trebui să se limiteze la zonele geografice care se confruntă cu crize de securitate cu un impact imediat asupra UE; subliniază că, prin promovarea rezilienței, ar trebui, în orice caz, să acorde prioritate și o atenție deosebită țărilor celor mai puțin dezvoltate, statelor fragile și țărilor care trec crize recurente și sezoniere, abordând, în același timp, cauzele care stau la baza crizelor, în special prin sprijinirea activităților de prevenire și pregătire;

22.  subliniază importanța sistemelor de alertă timpurie și a capacităților de reacție rapidă ca mecanisme de promovare a rezilienței și invită UE să își intensifice eforturile în acest domeniu, în special prin promovarea unei cooperări mai strânse între diferiții actori de la fața locului, în special în cadrul delegațiilor UE, și prin elaborarea de analize comune în contexte fragile și schimburi în regiunile predispuse la dezastre naturale, care se confruntă cu pericole similare, care ar permite o mai bună înțelegere și o reacție mai bine coordonată în cadrul politicilor UE și la nivelul instituțiilor UE și al statelor membre;

23.  solicită alocarea de resurse suficiente pentru promovarea rezilienței, care să reflecte în mod corespunzător faptul că este una dintre prioritățile strategice ale UE; ar saluta o analiză strategică înaintea următorului cadru financiar multianual a modului în care UE poate utiliza mai eficient instrumentele de finanțare externă și mecanismele inovatoare, continuând, în același timp, să respecte principiile eficacității dezvoltării convenite la nivel internațional, în scopul de a integra sistematic reziliența în cadrul strategiilor și programelor de dezvoltare și de asistență; subliniază faptul că acțiunile pot fi finanțate prin diferite instrumente care funcționează în mod complementar și subliniază faptul că resursele provenite din instrumente de cooperare pentru dezvoltare trebuie să aibă în continuare ca obiectiv principal reducerea sărăciei;

24.  subliniază că este nevoie să se consolideze și să se dezvolte educația cu privire la dezastre și la situații de criză și să se amelioreze diseminarea, colectarea și comunicarea informațiilor și cunoștințelor care vor contribui la dezvoltarea rezilienței comunităților și la promovarea schimbărilor de comportament și a unei culturi a pregătirii în fața dezastrelor;

25.  încurajează intensificarea colaborării între sectorul public și sectorul privat în materie de reziliență; reamintește, în acest context, importanța Comunicării Comisiei intitulate „Un rol mai puternic pentru sectorul privat în realizarea creșterii durabile și favorabile incluziunii în țările în curs de dezvoltare”; solicită Comisiei să faciliteze în continuare implicarea sectorului privat prin crearea de stimulente și a unui mediu adecvat pentru ca entitățile private să se implice în consolidarea rezilienței și în reducerea riscurilor în țările partenere;

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

(1) JO C 468, 15.12.2016, p. 120.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0459.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0026.
(4) OCDE (2016), „State în situație de fragilitate 2016: să înțelegem problema violenței”, publicat de OCDE la Paris.


Combaterea antisemitismului
PDF 255kWORD 51k
Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la combaterea antisemitismului (2017/2692(RSP))
P8_TA(2017)0243B8-0383/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și, în special preambulul, al doilea paragraf și paragrafele patru - șapte, articolul 2, articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf și articolul 6,

–  având în vedere articolul 17 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000,

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal(1),

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului(2),

–  având în vedere adoptarea în 2015 a Agendei europene privind securitatea,

–  având în vedere Rezoluția 2106 (2016) a Consiliului Europei din 20 aprilie 2016 privind „Angajament reînnoit pentru combaterea antisemitismului în Europa”,

–  având în vedere concluziile primului Colocviu anual al Comisiei privind drepturile fundamentale, organizat la Bruxelles, în perioada 1-2 octombrie 2015 și intitulat „Toleranță și respect: prevenirea și combaterea urii antisemite și islamofobe în Europa”,

–  având în vedere numirea în cadrul Comisiei, în decembrie 2015, a unui coordonator pentru combaterea antisemitismului,

–  având în vedere înființarea, în iunie 2016, a unui Grup la nivel înalt al UE pentru combaterea rasismului, xenofobiei și a altor forme de intoleranță,

–  având în vedere Codul de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură din mediul online, convenit la 31 mai 2016 între Comisie și principalele societăți informatice, precum și cu alte platforme și societăți care gestionează rețele de socializare,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2016 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015(3),

–  având în vedere atacurile teroriste violente care i-au vizat pe membri ai comunității evreiești și care au avut loc în ultimii ani în mai multe state membre,

–  având în vedere responsabilitatea principală a guvernelor de a garanta securitatea și siguranța tuturor cetățenilor lor și, prin urmare, responsabilitatea lor principală de a monitoriza și preveni violența, inclusiv violența antisemită, precum și de a-i urmări în justiție pe autori,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât numărul incidentelor antisemite în statele membre ale UE a crescut în mod semnificativ în ultimii ani, după cum relatează, printre altele, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA);

B.  întrucât s-a relatat că măsurile de securitate specifice, odată aplicate, au contribuit la prevenirea și reducerea numărului de atacuri antisemite violente;

C.  întrucât combaterea antisemitismului este o responsabilitate a întregii societăți,

1.  subliniază că discursurile de incitare la ură și toate formele de violență împotriva cetățenilor europeni de origine evreiască sunt incompatibile cu valorile Uniunii Europene;

2.  invită statele membre și instituțiile și agențiile UE să adopte și să aplice definiția operațională a antisemitismului a Alianței Internaționale pentru Comemorarea Holocaustului (IHRA)(4) pentru a sprijini autoritățile judiciare și de aplicare a legii în eforturile acestora de a identifica și urmări în justiție atacurile antisemite în mod mai eficient și mai eficace și încurajează statele membre să urmeze exemplul dat de Regatul Unit și Austria în această privință;

3.  invită statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a contribui în mod activ la asigurarea securității cetățenilor lor evrei și a infrastructurilor religioase, educative și culturale evreiești, consultându-se îndeaproape și purtând un dialog direct cu comunitățile evreiești, organizațiile societății civile și cu ONG-urile care își desfășoară activitatea în domeniul luptei împotriva discriminării;

4.  salută numirea în cadrul Comisiei a coordonatorului pentru combaterea antisemitismului și îndeamnă Comisia să furnizeze toate instrumentele și sprijinul necesare pentru ca această funcție să fie cât mai eficace;

5.  invită statele membre să numească coordonatori la nivel național pentru combaterea antisemitismului;

6.  îi încurajează pe membrii parlamentelor naționale și regionale și pe liderii politici să condamne în mod sistematic și public declarațiile antisemite și să pronunțe discursuri opuse și alternative, precum și să constituie grupuri parlamentare împotriva antisemitismului care să reunească mai multe partide, pentru a consolida lupta la nivelul întregii clase politice;

7.  subliniază rolul important al organizațiilor societății civile și al educației în prevenirea și combaterea tuturor formelor de ură și de intoleranță și solicită acordarea unui sprijin financiar mai mare;

8.  invită statele membre să încurajeze mass-media să promoveze respectarea tuturor confesiunilor și aprecierea diversității, precum și formarea jurnaliștilor privind toate formele de antisemitism pentru a combate eventualele prejudecăți;

9.  invită statele membre în care nu au fost invocate încă niciodată motivele legate de rasă, naționalitate sau origine etnică, religie sau convingeri ca circumstanță agravantă în cazul unei infracțiuni penale să remedieze această situație cât mai curând posibil și să aplice pe deplin și în mod corespunzător Decizia-cadru a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, pentru a garanta că actele antisemite sunt urmărite în justiție de autoritățile statelor membre, atât în mediul online, cât și offline;

10.  insistă asupra faptului că trebuie să se ofere autorităților de aplicare a legii formare specifică privind combaterea infracțiunilor motivate de ură și a discriminării și să se înființeze unități de combatere a infracțiunilor motivate de ură în cadrul forțelor de poliție, acolo unde astfel de unități nu există deja, și invită agențiile UE și organizațiile internaționale să sprijine statele membre în oferirea acestor cursuri de formare;

11.  încurajează cooperarea transfrontalieră la toate nivelurile în ceea ce privește urmărirea în justiție a infracțiunilor motivate de ură și, mai presus de toate, urmărirea în justiție a infracțiunilor grave, cum ar fi activitățile teroriste;

12.  invită UE și statele sale membre să depună mai multe eforturi pentru a asigura crearea unui sistem global și eficient de colectare sistematică a unor date fiabile, relevante și comparabile privind infracțiunile motivate de ură, defalcate pe motivație, incluzând actele de terorism;

13.  invită statele membre, în ceea ce privește Codul de conduită convenit între Comisie și principalele societățile informatice, să îndemne intermediarii online și platformele de comunicare socială să ia măsuri rapide pentru prevenirea și combaterea discursului antisemit care instigă la ură în mediul online;

14.  evidențiază faptul că școlile oferă o oportunitate unică de a transmite valorile toleranței și respectului, deoarece ele au contact cu copiii începând de la o vârstă fragedă;

15.  încurajează statele membre să promoveze cursurile privind Holocaustul („Shoah”) în școli și să se asigure că profesorii sunt formați în mod corespunzător pentru această sarcină și pentru a aborda problema diversității în clasă; încurajează, de asemenea, statele membre să ia în considerare revizuirea manualelor școlare pentru a se asigura că istoria evreilor și viața contemporană a evreilor sunt prezentate într-o manieră cuprinzătoare și echilibrată și că toate formele de antisemitism sunt evitate;

16.  solicită Comisiei și statelor membre să acorde mai mult sprijin financiar activităților specifice și proiectelor educaționale, să stabilească și să consolideze parteneriatele cu instituțiile și comunitățile evreiești și să încurajeze schimburile dintre copiii și tinerii de confesiuni diferite prin intermediul activităților comune, lansând și sprijinind campanii de sensibilizare în acest sens;

17.  invită Comisia să colaboreze îndeaproape cu actorii internaționali, cum ar fi UNESCO, OSCE și Consiliul Europei, precum și cu alți parteneri internaționali, pentru a combate antisemitismul la nivel internațional;

18.  invită Comisia să solicite participarea în cadrul IHRA cu statut consultativ;

19.  încurajează fiecare stat membru să comemoreze în mod oficial Ziua Internațională a Holocaustului la 27 ianuarie;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE și ale țărilor candidate, Consiliului Europei, OSCE și Organizației Națiunilor Unite.

(1) JO L 328, 6.12.2008, p. 55.
(2) JO L 315, 14.11.2012, p. 57.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0485.
(4) http://ec.europa.eu/newsroom/just/item-detail.cfm?item_id=50144


Conferința ONU la nivel înalt dedicată sprijinirii implementării ODD 14 (Conferința ONU privind oceanele)
PDF 255kWORD 50k
Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la Conferința ONU la nivel înalt dedicată sprijinirii implementării obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 14 (Conferința ONU privind oceanele) (2017/2653(RSP))
P8_TA(2017)0244B8-0382/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului și obiectivele sale(1),

–  având în vedere viitoarea Conferință ONU la nivel înalt dedicată sprijinirii implementării obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 14 (Conferința ONU privind oceanele), care urmează să aibă loc la sediul ONU în perioada 5 - 9 iunie 2017,

–  având în vedere cea de-a patra conferință la nivel înalt intitulată „Oceanul nostru”, care urmează a fi organizată de Uniunea Europeană în Malta în perioada 5 - 6 octombrie 2017,

–  având în vedere Conferința ministerială privind pescuitul în Mediterana, care a avut loc în Malta la 30 martie 2017,

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate adresată Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor din 10 noiembrie 2016, intitulată „Guvernanța internațională a oceanelor: o agendă pentru viitorul oceanelor noastre” (JOIN (2016)0049);

–  având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei referitoare la Conferința ONU la nivel înalt dedicată sprijinirii implementării obiectivului de dezvoltarea durabilă nr. 14 (Conferința ONU privind oceanele) (O-000031/2017 — B8-0311/2017),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât mările și oceanele sunt esențiale pentru viața, bunăstarea și viitorul nostru; întrucât declinul rapid din prezent al sănătății oceanelor, cu încălzirea și acidificarea oceanelor, albirea coralilor, creșterea presiunii asupra stocurilor de pește și cantitatea tot mai mare de deșeuri marine, ne avertizează că a sosit timpul pentru luarea de măsuri în vederea mobilizării inițiativelor necesare pentru a proteja oceanele noastre;

B.  întrucât comisarul Vella a solicitat mai multă acțiune și un angajament mai puternic din partea UE pentru protejarea mărilor și oceanelor noastre,

C.  întrucât amenințările la adresa ecosistemelor și zonelor de pescuit, reprezentate de activitățile legate de creșterea albastră, cum ar fi mineritul marin, prospectarea petrolului și energia mareelor și a valurilor, alături de riscul pe care îl presupun aceste activități, sunt incerte, trec dincolo de frontiere și afectează zone de pescuit tradiționale;

D.  întrucât accesul pescarilor care practică pescuitul la scară mică și artizanal la piețe și la resurse reprezintă o prioritate a Agendei ONU 2030; întrucât pescarii ar trebui să aibă un cuvânt de spus în toate etapele procesului decizional privind politicile în domeniul pescuitului;

E.  întrucât în pescuitul artizanal sunt implicați peste 90 % din lucrătorii din acest domeniu, aproximativ jumătate dintre aceștia fiind femei, și din această activitate provin aproximativ 50 % din capturile de pește la nivel global; întrucât, după cum se precizează în Orientările voluntare FAO pentru asigurarea sustenabilității pescuitului la scară mică în contextul siguranței alimentare și al eradicării sărăciei, pescuitul artizanal reprezintă o sursă valoroasă de proteine animale pentru miliarde de persoane din toată lumea și sprijină deseori economiile locale ale comunităților din zonele litorale;

1.  salută inițiativa luată privind organizarea Conferinței ONU la nivel înalt pentru a atrage atenția asupra necesității de a acționa la nivel mondial pentru reducerea efectelor negative ale activităților umane asupra oceanelor;

2.  ia act de faptul că, în ciuda angajamentul asumat în 2002 la nivel mondial în cadrul Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă de la Johannesburg, de a limita pescuitul excesiv până în 2015, 31,4 % din stocurile de pește ale lumii sunt în continuare supraexploatate; reamintește că pescuitul excesiv reprezintă o amenințare serioasă nu numai la adresa unor întregi ecosisteme marine, ci și la adresa securității alimentare și sustenabilității economice și sociale a comunităților din zonele litorale din întreaga lume;

3.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că acidificarea oceanelor cauzată de creșterea nivelurilor de dioxid de carbon are efecte negative grave asupra multor organisme marine; subliniază necesitatea de a elabora măsuri de adaptare și măsuri transsectoriale de atenuare eficace în vederea creșterii rezistenței în fața acidificării oceanelor și a efectelor negative ale schimbărilor climatice asupra oceanelor și asupra ecosistemelor costiere;

4.  subliniază necesitatea unei abordării precaute și bazate pe ecosisteme, astfel cum este consacrată în tratate și în politica comună în domeniul pescuitului, care să fie pusă în aplicare în cadrul gestionării globale a pescuitului, pentru a restabili și a menține stocurile de pește exploatate peste nivelurile care pot asigura producția maximă durabilă;

5.  solicită ca orice decizie legată de subvențiile pentru pescuit să țină seama de caracteristicile specifice ale pescuitului artizanal și la scară mică, de caracterul local al acestuia și de rolul său fundamental pentru asigurarea suveranității alimentare și supraviețuirii economice și sociale a comunităților din zonele litorale;

6.  încurajează statele să își asume responsabilitățile care le revin ca state de pavilion, de coastă, state ale portului și de comercializare, în special după cum urmează:

   statul de pavilion - punerea integrală în aplicare a măsurilor de gestionare naționale și internaționale pentru a se asigura că navele care arborează pavilionul lor respectă normele;
   statul de coastă - asigurarea unui pescuit sustenabil în apele aflate sub jurisdicția sa și controlarea accesului la apele respective pentru a preveni pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN);
   statul portului - ratificarea și punerea deplină în aplicare a Acordul FAO (Organizația pentru Alimentație și Agricultură) privind măsurile de competența statului portului;
   statul de comercializare - luarea de măsuri pentru încurajarea unei mai bune coordonări între combaterea pescuitului INN și politica comercială și de piață;

7.  subliniază importanța conservării a cel puțin 10 % din zonele litorale și marine, în conformitate cu obiectivul ONU de dezvoltare durabilă (ODD) 14.5;

8.  subliniază importanța obiectivului ONU de dezvoltare durabilă nr. 14.7 în ceea ce privește creșterea beneficiilor economice ale utilizării sustenabile a resurselor marine pentru statele insulare mici în curs de dezvoltare și țările cel mai puțin dezvoltate, inclusiv prin gestionarea sustenabilă a pescuitului, acvaculturii și turismului;

9.  solicită consolidarea gestionării sustenabile a pescuitului, inclusiv prin punerea în aplicare a unor măsuri de gestionare bazate pe date științifice;

10.  solicită o cooperare regională consolidată între toate statele în ceea ce privește gestionarea pescuitului pentru o exploatare sustenabilă și echitabilă a speciilor migratoare, în special în ceea ce privește evaluările științifice ale stocurilor, monitorizarea, supravegherea și controlul activităților de pescuit, astfel cum solicită Acordul ONU privind stocurile de pește din 1995 și cele trei conferințe de revizuire din 2006, 2010 și 2016; consideră că toate speciile exploatate comercial ar trebui să facă obiectul organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) cu competențe sporite pentru a pune în aplicare în mod eficient deciziile de gestionare și sancțiunile;

11.  invită Comisia și Consiliul să promoveze în continuare principiile și obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și secretariatului CCONUSC, cu rugămintea de a fi adusă la cunoștința tuturor părților care nu sunt membre ale UE.

(1) JO L 354, 28.12.2013, p. 22.

Notă juridică - Politica de confidențialitate