Index 
Texte adoptate
Marţi, 13 iunie 2017 - StrasbourgEdiţie definitivă
Creșterea implicării partenerilor și a vizibilității în procesul de execuție a fondurilor structurale și de investiții europene
 Eficiența, din punctul de vedere al costurilor, a celui de al 7-lea Program de cercetare
 Apatridia în Asia de Sud și de Sud-Est
 Fuziunile și divizările transfrontaliere
 Participarea Uniunii la Parteneriatul în domeniul cercetării și inovării în zona mediteraneeană (PRIMA) ***I
 Măsurile specifice menite să furnizeze o asistență suplimentară statelor membre afectate de dezastre naturale ***I
 Etichetarea în ceea ce privește eficiența energetică ***I
 „Capitale europene ale culturii” pentru anii 2020-2033 ***I
 Evaluarea punerii în aplicare a programului Orizont 2020
 Elemente constitutive ale politicii de coeziune a UE pentru perioada de după 2020
 Starea stocurilor de pești și situația socioeconomică a sectorului pescuitului din zona mediteraneeană

Creșterea implicării partenerilor și a vizibilității în procesul de execuție a fondurilor structurale și de investiții europene
PDF 377kWORD 60k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 iunie 2017 referitoare la creșterea implicării partenerilor și a vizibilității în procesul de execuție a fondurilor structurale și de investiții europene (2016/2304(INI))
P8_TA(2017)0245A8-0201/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 174, 175 și 177 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1) (denumit în continuare „RDC”),

–  având în vedere Regulamentul delegat (UE) nr. 240/2014 al Comisiei din 7 ianuarie 2014 privind Codul european de conduită referitor la parteneriat, în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la investiții în locuri de muncă și în creștere – valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene: o evaluare a raportului în temeiul articolului 16 alineatul (3) din RDC(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la implementarea cu întârziere a programelor operaționale din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) – impactul asupra politicii de coeziune și ce e de făcut în continuare(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2016 referitoare la noile instrumente de dezvoltare teritorială în politica de coeziune 2014-2020: investițiile teritoriale integrate (ITI) și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC)(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2015 referitoare la tema simplificării și a orientării către performanță a politicii de coeziune în perioada 2014-2020(6),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 16 noiembrie 2016 privind rezultatele și noile elemente ale politicii de coeziune și ale fondurilor structurale și de investiții europene(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Asigurarea vizibilității politicii de coeziune: Norme de informare si de comunicare 2014-2020”(8),

–  având în vedere sondajul Eurobarometru Flash 423 din septembrie 2015 solicitat de Comisie și intitulat „Citizens’ awareness and perceptions of EU: Regional Policy” (Cunoașterea de către cetățeni a politicii regionale a UE și percepțiile lor cu privire la aceasta)(9),

–  având în vedere Raportul Van den Brade din octombrie 2014 intitulat „Multilevel Governance and Partnership” (Guvernanța pe mai multe niveluri și parteneriatul), întocmit la cererea comisarului pentru politica regională și urbană, Johannes Hahn(10),

–  având în vedere planul de comunicare al Comitetului European al Regiunilor pentru 2016 intitulat „Conectarea regiunilor și orașelor pentru o Europă mai puternică”(11),

–  având în vedere studiul din iulie 2016 solicitat de Comisie intitulat „Implementation of the partnership principle and multi-level governance in the 2014-2020 ESI Funds” (Punerea în aplicare a principiului parteneriatului și a guvernanței pe mai multe niveluri în fondurile ESI 2014-2020)(12),

–  având în vedere prezentarea Secretariatului Interreg Europe intitulată „Designing a project communication strategy” (Elaborarea unei strategii de comunicare a proiectelor)(13),

–  având în vedere raportul elaborat în cadrul evaluării ex post și al prevederii beneficiilor pentru țările din UE-15 ca urmare a punerii în aplicare a politicii de coeziune în țările V4, solicitat de Ministerul Dezvoltării Economice din Polonia și intitulat „How do EU-15 Member States benefit from the Cohesion Policy in the V4?” (Cum beneficiază statele membre ale UE-15 de politica de coeziune în țările V4?)(14),

–  având în vedere manualul publicat de Rețeaua europeană pentru combaterea sărăciei (EAPN) în 2014 și intitulat „Giving a voice to citizens: Building stakeholder engagement for effective decision-making – Guidelines for Decision-Makers at EU and national levels” (Acordarea posibilității de a se exprima cetățenilor: consolidarea implicării părților interesate pentru a spori eficacitatea procesului decizional – Orientări pentru responsabilii politici de la nivel european și național)(15),

–  având în vedere studiul din noiembrie 2014 al Direcției Generale Politici Interne (Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune) intitulat „Informarea cetățenilor europeni cu privire la Europa: situația actuală și perspective”,

–  având în vedere prezentarea din aprilie 2016 făcută de Direcția Generală Politici Interne (Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune) intitulată „Research for REGI Committee: Mid-term review of the MFF and Cohesion Policy” (Cercetare pentru Comisia REGI: evaluare la jumătatea perioadei a CFM și a politicii de coeziune),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 19 septembrie 2016 privind evaluarea ex post a FEDR și a Fondului de coeziune pentru perioada 2007-2013 (SWD(2016)0318),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru bugete, precum și cel al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0201/2017),

A.  întrucât politica de coeziune a contribuit în mare măsură la consolidarea creșterii economice și a locurilor de muncă, precum și la reducerea disparităților dintre regiunile Uniunii;

B.  întrucât finanțarea politicii de coeziune a UE are un impact pozitiv asupra economiei și a vieții cetățenilor, lucru demonstrat de mai multe rapoarte și evaluări independente, însă rezultatele acesteia nu au fost întotdeauna bine comunicate, iar efectele sale pozitive sunt cunoscute într-o măsură destul de mică; întrucât valoarea adăugată a politicii de coeziune a UE depășește impactul economic, social și teritorial pozitiv dovedit al acestora, deoarece cuprinde și angajamentul statelor membre și al regiunilor față de consolidarea integrării europene;

C.  întrucât este de importanță crucială ca utilizatorii finali și societatea civilă să fie conștienți de programele locale finanțate de UE, indiferent de nivelul de finanțare dintr-o anumită regiune;

D.  întrucât principiul parteneriatului și modelul de guvernanță pe mai multe niveluri, care se bazează pe o coordonare sporită între autoritățile publice, partenerii economici și sociali și societatea civilă, pot contribui în mod eficace la o mai bună comunicare a obiectivelor politice ale UE și a rezultatelor acesteia;

E.  întrucât un dialog permanent și implicarea societății civile sunt esențiale pentru a garanta responsabilitatea și legitimitatea politicilor publice, creând un sentiment de responsabilitate comună și asigurând transparența procesului de luare a deciziilor;

F.  întrucât creșterea vizibilității fondurilor ESI poate contribui la îmbunătățirea percepțiilor cu privire la eficacitatea politicii de coeziune și la recâștigarea încrederii cetățenilor în proiectul european și a interesului lor față de acesta;

G.  întrucât o linie de comunicare coerentă este esențială, nu doar în aval cu privire la rezultatele concrete ale fondurilor ESI, ci și în amonte pentru a înștiința inițiatorii de proiecte cu privire la oportunitățile de finanțare, pentru a asigura o mai bună implicare a publicului în procesul de punere în aplicare;

H.  întrucât ar trebui consolidate metodele de difuzare a informaților și ar trebui diversificate și îmbunătățite canalele de comunicare,

Considerații generale

1.  subliniază că politica de coeziune este unul dintre principalii vectori publici ai creșterii care, prin intermediul celor cinci fonduri ESI, garantează investițiile în toate regiunile UE și contribuie la reducerea disparităților, la sprijinirea competitivității și a creșterii inteligente, durabile și favorabile incluziunii, precum și la îmbunătățirea calității vieții cetățenilor europeni;

2.  ia act cu preocupare de faptul că sensibilizarea publicului și percepția generală cu privire la eficacitatea politicii regionale a UE au scăzut de-a lungul anilor; face referire la sondajul Eurobarometru 423 din septembrie 2015, în care doar cu puțin peste o treime (34 %) dintre cetățenii europeni afirmă că au auzit despre proiectele cofinanțate de UE care îmbunătățesc calitatea vieții în zona în care trăiesc; ia act de faptul că majoritatea respondenților a menționat educația, sănătatea, infrastructura socială și politica de mediu ca domenii importante consideră nu doar calitatea proiectelor finanțate din fondurile ESI, ci și îndeosebi calitatea acestora și valoarea lor adăugată măsurată ca rezultate tangibile sunt o condiție prealabilă pentru o comunicare pozitivă; subliniază, prin urmare, că evaluarea, selectarea, punerea în aplicare și finalizarea proiectelor trebuie să se axeze pe obținerea rezultatelor preconizate, pentru a evita cheltuirea ineficientă, care ar putea genera publicitate negativă pentru politica de coeziune; atrage atenția asupra faptului că măsurile de comunicare trebuie să fie selectate acordând o atenție specială conținutului și domeniului, reiterând, în același timp, faptul că cea mai bună formă de publicitate este de a ilustra importanța și utilitatea proiectelor puse în aplicare;

3.  ia act de faptul că asigurarea vizibilității investițiilor din cadrul politicii de coeziune ar trebui să rămână o responsabilitate comună a Comisiei și a statelor membre, în vederea formulării unor strategii de comunicare eficiente la nivel european, menite să asigure vizibilitatea investițiilor politicii de coeziune; ia act, în acest context, de rolul autorităților de management și al autorităților locale și regionale competente, în special prin comunicarea instituțională și prin beneficiari, dat fiind că acestea constituie cea mai eficientă interfață de comunicare cu cetățenii prin furnizarea de informații la fața locului și aducând Europa mai aproape de aceștia; reamintește, de asemenea, că aceste autorități cunosc cel mai bine realitățile și nevoile locale și regionale, precum și că îmbunătățirea vizibilității necesită mai multe eforturi pentru o mai bună informare și transparență la nivelul de bază;

4.  subliniază că asigurarea vizibilității unei politici implică un proces dublu de comunicare și de interacțiune cu parteneri; evidențiază, de asemenea, că, în contextul unor provocări complexe și pentru a asigura legitimitatea și a oferi soluții eficace și pe termen lung, autoritățile publice trebuie să implice părțile interesate relevante în toate fazele de negociere și punere în aplicare a acordului de parteneriat și a programelor operaționale, în conformitate cu principiul parteneriatului; subliniază, de asemenea, necesitatea de a consolida capacitatea instituțională a autorităților publice și a partenerilor și reiterează rolul pe care-l poate juca Fondul social european (FSE) în acest sens;

5.  subliniază, în acest context, progresele inegale înregistrate de statele membre în materie de simplificare a procedurilor administrative pentru a-i implica și mobiliza în mai mare măsură pe partenerii locali și regionali, inclusiv pe partenerii economici și sociali și pe organele care reprezintă societatea civilă; reamintește importanța dialogului social în acest sens;

Provocările care trebuie abordate

6.  subliniază creșterea euroscepticismului și a propagandei antieuropene și populiste, lucru care denaturează informațiile privind politicile Uniunii, și invită Comisia și Consiliul să analizeze și să abordeze cauzele subiacente; subliniază, prin urmare, necesitatea urgentă de a elabora strategii de comunicare mai eficiente, asigurând folosirea unui limbaj accesibil cetățenilor, care să urmărească eliminarea decalajelor dintre UE și cetățenii săi, inclusiv persoanele aflate în șomaj și cele expuse riscului de excludere socială, prin intermediul unei varietăți de platforme media la nivel local, regional și național care să poată transmite cetățenilor un mesaj precis și coerent cu privire la valoarea adăugată a proiectului european pentru calitatea vieții și prosperitatea lor;

7.  invită Comisia și Consiliul să analizeze, atât pentru cadrul actual, cât și pentru reforma post-2020 a politicii de coeziune, impactul avut asupra percepției politicilor UE de către măsurile care vizează consolidarea legăturii cu semestrul european și punerea în aplicare a reformelor structurale prin intermediul unor programe finanțate prin fondurile ESI;

8.  recunoaște limitările cadrului juridic în ceea ce privește asigurarea unei vizibilități corespunzătoare a politicii de coeziune; subliniază că, prin urmare, comunicarea cu privire la rezultatele sale tangibile nu a fost întotdeauna o prioritate pentru diversele părți interesate; este de părere că activitățile de comunicare recomandate cu privire la rezultatele tangibile ar trebui actualizate constant; ia act, în acest context, de faptul că asistența tehnică a fondurilor ESI nu include un pachet financiar dedicat comunicării, fie la nivelul Uniunii, fie la nivelul statelor membre; subliniază, cu toate acestea, responsabilitatea autorităților de management și a beneficiarilor de a monitoriza în mod regulat respectarea activităților de informare și de comunicare, astfel cum se prevede la articolul 115 și în anexa XII din RDC;

9.  reiterează necesitatea imperativă de a găsi echilibrul adecvat între necesitatea de a simplifica normele privind punerea în aplicare a politicii de coeziune și necesitatea de a păstra o bună gestiune financiară, în condiții de transparență, precum și de a combate frauda, comunicându-le în același timp în mod corespunzător publicului; reamintește, în acest context, necesitatea de a opera o distincție clară între nereguli și fraudă, astfel încât să nu se creeze neîncredere în rândul publicului față de autoritățile de management și administrațiile locale; insistă, de asemenea, asupra necesității de a simplifica și a reduce sarcina administrativă pentru beneficiari, fără a aduce atingere controalelor și auditurilor necesare;

10.  subliniază că este esențial să se îmbunătățească asumarea responsabilității pentru politica de coeziune pe teren, atât la nivel local, cât și regional, pentru a asigura obținerea și comunicarea eficientă a rezultatelor; apreciază că principiul parteneriatului aduce valoare adăugată la punerea în aplicare a politicilor publice europene, lucru confirmat de un studiu recent al Comisiei; subliniază, cu toate acestea, că mobilizarea partenerilor rămâne destul de dificilă, în anumite cazuri, dat fiind că principiul parteneriatului este aplicat oficial, dar nu permite o participare reală la procesul de guvernanță; reamintește că trebuie depuse mai multe eforturi și investite mai multe resurse în implicarea în parteneriat și în schimbul de experiență prin intermediul platformelor de dialog pentru parteneri, cu scopul suplimentar ca acestea să devină multiplicatori de oportunități de finanțare din partea UE și de reușite;

11.  reamintește, de asemenea, natura strategică și pe termen lung a investițiilor în politica de coeziune, ceea ce înseamnă că, uneori, rezultatele nu sunt imediate, situație care dăunează vizibilității instrumentelor politicii de coeziune, în special în comparație cu alte instrumente ale Uniunii, cum ar fi Fondul european pentru investiții strategice (FEIS); consideră, prin urmare, că activitățile de comunicare ar trebui, acolo unde este cazul, să continue pentru o perioadă suplimentară de patru ani de la încheierea proiectului; subliniază că rezultatele anumitor investiții (în special ale investițiilor în resursele umane) sunt mai puțin vizibile și mai greu de cuantificat decât investițiile „fizice” și solicită o evaluare mai detaliată și diferențiată a impactului pe termen lung al politicii de coeziune asupra vieților cetățenilor; consideră, de asemenea, că ar trebui acordată o atenție specială evaluării ex-post și activităților de comunicare cu privire la contribuția fondurilor ESI la strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, aceasta fiind strategia europeană de dezvoltare pe termen lung;

12.  ia act de rolul important jucat de mass-media în ceea ce privește informarea cetățenilor cu privire la diversele politici ale Uniunii Europene și, în general, la afacerile europene; regretă, totuși, faptul că mass-media acoperă în mod limitat investițiile din cadrul politicii de coeziune a UE; subliniază necesitatea de a elabora campanii de informare și strategii de comunicare care să vizeze mass-media, care să fie adaptate la provocările informaționale actuale și care să ofere informații într-o formă accesibilă și atractivă; subliniază că este necesar să se folosească influența crescută a platformelor sociale, avantajele oferite de progresele digitale și combinația diverselor tipuri de canale de comunicare disponibile pentru a le putea folosi mai bine la promovarea oportunităților oferite și a rezultatelor obținute prin fondurile ESI;

Îmbunătățirea comunicării și implicarea partenerilor în cursul celei de a doua jumătăți a perioadei 2014-2020

13.  invită Comisia și statele membre să îmbunătățească coordonarea și accesibilitatea mijloacelor și instrumentelor de comunicare existente la nivelul UE, pentru a aborda chestiunile care au un impact asupra agendei UE; subliniază, în acest context, importanța de a oferi orientări care stabilesc tehnici și metode pentru a comunica eficient modul în care politica de coeziune oferă rezultate tangibile pentru viața de zi cu zi a cetățenilor UE; solicită autorităților de management și beneficiarilor să comunice în mod activ și sistematic rezultatele, beneficiile și impactul pe termen lung al politicii, ținând seama, în același timp, de diferitele stadii ale evoluției proiectelor;

14.  subliniază că, având în vedere cantitatea și calitatea informațiilor care sunt transmise de canalele media tradiționale și moderne, nu mai este suficientă simpla expunere a simbolului Comisiei Europene pe panourile cu descrierea unei lucrări; invită Comisia să creeze instrumente de identificare mai eficace;

15.  salută activitățile actuale specifice în materie de comunicare, cum ar fi campania „Europa în regiunea mea”, aplicația web a Comisiei „EU Budget for Results”, cooperarea cu CIRCOM regional(16), programul „Europa pentru cetățeni”, precum și oportunitățile oferite de Corpul european de solidaritate, care a fost creat recent; subliniază, în plus, rolul-cheie jucat de centrele de informare Europe Direct în cadrul comunicării descentralizate, cu scopul de a spori gradul de conștientizare a impactului politicii de coeziune pe teren, atât la nivel local, cât și regional; subliniază, de asemenea, că este necesar să se concentreze eforturile asupra implicării studenților și a jurnaliștilor ca potențiali vectori de comunicare, precum și asupra garantării unui echilibru geografic în cadrul campaniilor de comunicare;

16.  subliniază necesitatea de a adapta modalitățile de comunicare prevăzute în RDC; invită Comisia să ia în considerare valoarea adăugată prezentată de asigurarea unui pachet financiar specific pentru comunicare în cadrul asistenței tehnice, precum și de creșterea, după caz, a numărului cerințelor obligatorii în materie de publicitate și informare pentru proiecte aferente politicii de coeziune; solicită Comisiei să ofere orientări clare în 2017 privind modul în care asistența tehnică poate fi utilizată pentru comunicare în perioada de finanțare actuală, având în vedere asigurarea securității juridice pentru autoritățile locale și cele regionale, precum și pentru alți beneficiari; reiterează, de asemenea, că standardele de comunicare și de publicitate obișnuite, deși sunt bine gândite în cazul investițiilor structurale și tehnologice, nu sunt la fel de eficiente pentru investițiile intangibile în capitalul uman;

17.  subliniază că este nevoie să se acorde o importanță mai mare comunicării în cadrul ierarhiei priorităților politicii de coeziune a UE, în special în contextul activității cadrelor de conducere care nu sunt direct responsabile de comunicare, precum și că este nevoie să se includă comunicarea în procedura normală pentru fondurile ESI; solicită mai mult profesionalism în domeniul comunicării, îndeosebi în ceea ce privește adoptarea modului de exprimare local și evitarea jargonului UE;

18.  salută evaluarea ex-post a programelor politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013 de către Comisie, care oferă surse excelente de comunicare a rezultatelor obținute și a impactului avut; ia act de inițiativa țărilor V4 cu privire la externalitățile politicii de coeziune în cadrul UE-15(17) și invită Comisia să întocmească un studiu obiectiv mai amplu la nivelul UE-28; îndeamnă, de asemenea, Comisia să adopte strategii de comunicare diferite pentru statele membre care sunt contribuitori neți și cele care sunt beneficiari neți, evidențiind în același timp beneficiile politicii de coeziune atât în ceea ce privește impulsionarea economiei reale, încurajând antreprenorialul și inovarea și generând creștere economică și locuri de muncă în toate regiunile UE, cât și în ceea ce privește îmbunătățirea infrastructurii sociale și economice, atât prin investiții directe, cât și prin exporturi directe și indirecte (externalități);

19.  invită Comisia și autoritățile de management să identifice modalități de a înlesni și standardiza accesul la informații, să promoveze un schimb de cunoștințe și de bune practici privind strategiile de comunicare pentru a valorifica mai bine experiența existentă și a crește transparența și vizibilitatea posibilităților de finanțare;

20.  salută introducerea inițiativei e-coeziune în actuala perioadă de programare, care vizează simplificarea și raționalizarea punerii în aplicare a fondurilor ESI; subliniază capacitatea sa de a contribui în mod eficace la accesul la informații, monitorizarea evoluției proiectului și crearea unor legături utile între părțile interesate;

21.  consideră că este necesară o mai bună comunicare prin intermediul unor noi canale mass-media, ceea ce va necesita o strategie pentru mediul digital și platformele sociale menită să informeze cetățenii și să le ofere posibilitatea de a-și exprima nevoile, punând accentul pe accesul la utilizatorii finali prin intermediul mai multor seturi de instrumente, cum ar fi prin mijloace interactive on-line, dezvoltând aplicații și conținuturi mobile mai accesibile, precum și asigurându-se că informațiile sunt adaptate la diferite categorii de vârstă și sunt disponibile în mai multe limbi, acolo unde este cazul; invită autoritățile de management să furnizeze DG-urilor relevante informații actualizate cu privire la datele financiare și la realizări și investiții, cu scopul de a afișa date și grafice ușor de citit, destinate jurnaliștilor, în platforma de date deschise a fondurilor ESI; solicită lansarea de inițiative de premii regionale pentru cele mai bune proiecte, inspirate de RegioStars;

22.  sugerează, de asemenea, ca monitorizarea și evaluarea activităților actuale de comunicare să fie îmbunătățite și propune înființarea unor grupuri operative regionale pentru comunicare care să implice actori de la mai multe niveluri;

23.  evidențiază importanța Codului european de conduită referitor la parteneriat și rolul principiului parteneriatului în consolidarea angajamentului colectiv față de politica de coeziune și a gradului de asumare a acesteia; solicită ca legătura dintre autoritățile publice, beneficiarii potențiali, sectorul privat, societatea civilă și cetățeni să fie consolidată printr-un dialog deschis, precum și să se modifice componența participanților la parteneriate în cursul punerii în aplicare, dacă este necesar, pentru a garanta că paleta de parteneri este reprezentativă pentru interesele comunității în toate etapele procesului;

24.  salută modelul inovator al cooperării pe mai multe niveluri și cu participarea mai multor părți interesate propus de Agenda urbană a UE și recomandă reproducerea sa, acolo unde este posibil, la punerea în aplicare a politicii de coeziune;

25.  subliniază că este necesar să se consolideze dimensiunea comunicațională a cooperării transfrontaliere și interregionale, inclusiv la nivelul strategiilor macroregionale în curs de desfășurare, care ar trebui să devină mai vizibilă pentru cetățenii UE, prin diseminarea de bune practici și povești de succes în materie de investiții și a oportunităților de investiții;

Încurajarea comunicării privind politica de coeziune după 2020

26.  invită Comisia și statele membre să crească gradul de atractivitate al finanțării prin politica de coeziune a UE prin simplificarea în continuare și limitarea suprareglementării și să aibă în vedere reducerea complexității și, după caz, a numărului de regulamente și orientări, având în vedere recenta recomandare a Grupului la nivel înalt de experți independenți privind monitorizarea simplificării pentru beneficiarii fondurilor ESI;

27.  luând în considerare modul în care politica de coeziune a UE contribuie la o identificare pozitivă cu proiectul de integrare europeană, invită Comisia să ia în considerare un câmp obligatoriu privind comunicarea în formularele de cerere ale proiectului, ca parte a unei utilizări crescute a asistenței tehnice printr-un pachet financiar rezervat pentru comunicare, la nivel de program, având grijă să se prevină creșterea numărului de constrângeri și să se asigure flexibilitatea necesară; solicită, în plus, ca autoritățile de management și cele locale și regionale să îmbunătățească calitatea actelor lor de comunicare cu privire la rezultatele finale ale proiectelor;

28.  evidențiază necesitatea imperativă de a intensifica dialogul Uniunii cu cetățenii, de a regândi canalele și strategiile de comunicare și, având în vedere oportunitățile oferite de rețelele sociale și noile tehnologii digitale, de a adapta mesajele la contextele regionale și locale; subliniază, de asemenea, rolul pe care l-ar putea juca actorii societății civile ca vectori de comunicare; reiterează, cu toate acestea, că conținutul educativ este la fel de important ca strategiile de comunicare și promovarea prin intermediul unor platforme diverse;

29.  subliniază, în contextul comunicării și al vizibilității, nevoia de a simplifica în continuare politica post-2020, inclusiv în ceea ce privește gestiunea partajată și sistemele de audit, pentru a găsi echilibrul adecvat între o politică orientată către rezultate, un număr adecvat de verificări și controale și nevoia de a simplifica procedurile;

30.  solicită ca principiul parteneriatului să fie consolidat în continuare în cadrul perioadei de programare post-2020; este convins că o colaborare activă cu părțile interesate, inclusiv cu organizații care reprezintă societatea civilă, în procesul de negociere și punere în aplicare a Acordului de parteneriat și a programelor operaționale ar putea contribui la sporirea transparenței și a gradului de asumare a implementării politicilor și ar putea determina, de asemenea, o mai bună aplicare a politicilor în contextul bugetului UE; invită statele membre, prin urmare, să aibă în vedere posibilitatea de a aplica modele existente de guvernanță participativă, reunind toți partenerii societali relevanți și implicând părțile interesate într-un proces participativ de întocmire a bugetului pentru a stabili resursele destinate cofinanțării naționale, regionale și locale, acolo unde este cazul, pentru a crește încrederea reciprocă și implicarea cetățenilor în deciziile privind cheltuielile publice; sugerează, de asemenea, să se facă evaluări ale rezultatelor cu participarea beneficiarilor și a diverselor părți interesate, pentru a colecta date relevante care ar putea contribui la stimularea participării active și a vizibilității cu privire la acțiunile viitoare;

31.  insistă în continuare asupra intensificării cooperării dintre orașe și zonele rurale pentru a dezvolta parteneriate teritoriale între acestea prin exploatarea integrală a potențialului sinergiilor dintre fondurile UE și bazându-se pe cunoștințele de specialitate de care dispun zonele urbane și pe capacitatea lor mai mare de gestionare a fondurilor;

32.  îndeamnă Comisia și statele membre să se concentreze, de asemenea, în cadrul propriilor planuri de acțiune în domeniul comunicării, pe consolidarea cooperării dintre diversele direcții generale și ministere și diverșii factori de comunicare la diferite niveluri, precum și pe stabilirea unei imagini de ansamblu a publicului-țintă cu scopul de a dezvolta și a transmite mesaje adaptate unor grupuri țintă specifice pentru a comunica cu cetățenii de pe teren într-un mod mai direct și pentru a-i informa mai bine;

33.  subliniază, în acest context, importanța unei schimbări a mentalității, în sensul că comunicarea este responsabilitatea tuturor actorilor implicați, beneficiarii însăși devenind comunicatori principali;

34.  solicită, de asemenea, Comisiei și statelor membre să consolideze rolul și poziția rețelelor de comunicare și informare preexistente și să utilizeze platforma europeană interactivă de e-comunicare privind punerea în aplicare a politicii de coeziune, astfel încât să se colecteze toate datele relevante privind proiectele fondurilor ESI, permițând utilizatorilor finali să prezinte nu doar o descriere lacunară a proiectului și a cheltuielilor suportate, ci și reacția lor cu privire la procesul de punere în aplicare și la rezultatele obținute; consideră că o astfel de platformă ar facilita, de asemenea, evaluarea eficacității comunicării în contextul politicii de coeziune;

o
o   o

35.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor și parlamentelor naționale și regionale ale statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO L 74, 14.3.2014, p. 1.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0053.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0055.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0211.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0419.
(7) http://www.consilium.europa.eu/press-releases-pdf/2016/11/47244650399_ro.pdf
(8) http://ec.europa.eu/regional_policy/ro/information/publications/brochures/2014/ensuring-the-visibility-of-cohesion-policy-information-and-communication-rules-2014-2020
(9) http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/publicopinion/index.cfm/ResultDoc/download/DocumentKy/67400
(10) http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/informing/dialog/2014/5_vandenbrande_report.pdf
(11) http://cor.europa.eu/en/about/Documents/CoR-communication-plan-2016.pdf
(12) http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/policy/how/studies_integration/impl_partner_report_en.pdf
(13) http://www.interregeurope.eu/fileadmin/user_upload/events/Rotterdam/pdf/Designing_communication_strategy.pdf
(14) https://www.strukturalni-fondy.cz/getmedia/fdc8a04e-590d-47ac-9213-760d4ac76f75/V4_EU15_manazerske-shrnuti.pdf?ext=.pdf
(15) http://www.eapn.eu/images/stories/docs/EAPN-position-papers-and-reports/2014-eapn-handbook-Give-a-voice-to-citizens-Guidelines-for-Stakeholder-Engagement.pdf
(16) Asociația europeană a televiziunilor regionale.
(17) Raport elaborat în cadrul evaluării ex post și al prevederii beneficiilor pentru țările din UE-15 ca urmare a punerii în aplicare a politicii de coeziune în țările V4, solicitat de Ministerul Dezvoltării Economice din Polonia și intitulat „How do EU-15 Member States benefit from the Cohesion Policy in the V4?” (Cum beneficiază statele membre ale UE-15 de politica de coeziune în țările V4?).


Eficiența, din punctul de vedere al costurilor, a celui de al 7-lea Program de cercetare
PDF 493kWORD 58k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 iunie 2017 referitoare la eficiența, din punctul de vedere al costurilor, a celui de al 7-lea Program de cercetare (2015/2318(INI))
P8_TA(2017)0246A8-0194/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere titlul XIX din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013)(1),

–  având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

–  având în vedere Protocolul nr. 2privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) - Orizont 2020(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii(3) („Regulamentul Financiar”),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2014, însoțit de răspunsurile instituțiilor(4),

–  având în vedere Raportul special nr. 2/2013 al Curții de Conturi, intitulat : „A asigurat Comisia punerea eficientă în aplicare a celui de Al șaptelea program-cadru pentru cercetare?” ,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru știință și tehnologie al Camerei Comunelor a Parlamentului britanic intitulat „Ieșirea din UE: implicații și oportunități pentru știință și cercetare”, din 16 noiembrie 2016(5),

–  având în vedere Decizia sa din 28 aprilie 2016 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2014, secțiunea III - Comisia(6),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0194/2017),

A.  întrucât cadrul financiar multianual (CFM) 2007-2013 s-a încheiat, dar implementarea celui de-al șaptelea Program-cadru pentru cercetare și inovare (PC7) este încă în curs de derulare;

B.  întrucât proiectele referitoare la cercetare și inovare din perioada CFM 2014-2020 intră în domeniul de aplicare al Regulamentului Orizont 2020;

C.  întrucât din informațiile pe care le deține, nu s-a făcut nicio analiză cuprinzătoare privind eficiența costurilor PC7;

D.  întrucât – în cazul ideal – evaluarea cuprinzătoare a PC7 ar fi trebuit să preceadă intrarea în vigoare a Orizont 2020;

E.  întrucât ratele de eroare și evaluarea ex post a programului nu oferă informații detaliate privind eficiența costurilor;

Al șaptelea Program-cadru (PC7)

1.  subliniază faptul că PC7 a reprezentat un buget total votat de 55 de miliarde EUR, reprezentând potrivit estimărilor 3% din cheltuielile destinate cercetării și dezvoltării tehnologice (CDT) în Europa, sau 25% din finanțarea competitivă; de-a lungul duratei de viață a PC7 au fost depuse 139 000 de propuneri de cercetare, din care 25 000 de proiecte de cea mai înaltă calitate au fost selectate și au primit finanțare; principalii beneficiari dintre cele 29 000 organizații care au participat la PC7 au fost, printre altele, universități (44 % din fondurile PC7), organizații de cercetare și tehnologie (27 %), mari companii private (11 %) și IMM-uri (13 %), în timp ce sectorul public (3 %) și organizațiile societății civile (2 %) au reprezentat o cotă mai puțin semnificativă;

2.  este conștient de faptul că PC7 deservește beneficiari din toate statele membre ale UE, din țările asociate și candidate, cum ar fi Elveția, Israel, Norvegia, Islanda, Liechtenstein, Turcia, Croația, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Serbia, Albania, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina, Insulele Feroe și Moldova, și din țările partenere în materie de cooperare internațională;

3.  subliniază evaluarea ex post a PC7, făcută de un grup de experți la nivel înalt(7), care a considerat că PC7 a fost un succes; grupul la nivel înalt a subliniat îndeosebi că PC7:

   a încurajat excelența științifică la nivel individual și instituțional,
   a promovat cercetarea revoluționară prin programul inovator PC7-IDEAS (Consiliul European pentru Cercetare),
   a aplicat o strategie de implicare a industriei și a IMM-urilor,
   a încetățenit un nou mod de colaborare și un cadru de inovare deschis,
   a întărit Spațiul european de cercetare prin stimularea unei culturi a cooperării și construirea de rețele vaste, adaptate rezolvării provocărilor tematice,
   a abordat anumite provocări societale prin cercetare, tehnologie și inovare – PC7‐COOPERATION,
   a stimulat armonizarea sistemelor și politicilor naționale de cercetare și inovare,
   a stimulat mobilitatea cercetătorilor în întreaga Europă – PC7-PEOPLE a creat condițiile necesare pentru o piață a muncii deschisă pentru cercetători,
   a promovat investițiile în infrastructurile de cercetare europene,
   a atins o masă critică de cercetare la nivel european și mondial;

4.  ia act de faptul că din consultarea publică a părților interesate desfășurată în contextul evaluării PC7 în perioada februarie - mai 2015 au reieșit următoarele puncte slabe:

   sarcină financiară mare și norme juridice și financiare greoaie,
   nivel exagerat de mare al cererilor de finanțare,
   insuficientă concentrare pe impactul societal,
   domeniul subiectelor și al cererilor de propuneri a fost prea îngust,
   insuficientă concentrare pe participarea industriei,
   praguri înalte pentru nou-veniți; rată scăzută de succes pentru propuneri și solicitanți, de 19 % și, respectiv, 22 %,
   comunicare deficitară;

5.  este preocupat de faptul că PC7, potrivit comisarului, nu va fi executat și evaluat în totalitate înainte de 2020, ceea ce ar putea duce la întârzieri la nivelul viitoarelor programe de monitorizare; îndeamnă Comisia să publice rapoartele de evaluare cât mai curând posibil și cel mai târziu înainte de a prezenta programul său de cercetare post-Orizont -2020;

Concluziile Curții de Conturi („Curtea”)

6.  evidențiază cu îngrijorare că potrivit Curții sistemele de supraveghere și control pentru cercetare și alte politici interne sunt „parțial eficace”;

7.  invită Comisia să prezinte comisiei sale competente informații detaliate cu privire la cele 10 operațiuni care au reprezentat 77 % din erori în 2015 și măsurile de remediere luate;

8.  constată cu îngrijorare că procentul de eroare pentru cercetare, dezvoltare și inovare (CDI) în descărcarea de gestiune pentru exercițiile financiare recente a fost întotdeauna mai mare de 5 %;

9.  remarcă că în 2015 din cele 150 de tranzacții auditate de Curte, 72 (48 %) au fost afectate de erori; pe baza celor 38 de erori cuantificate de Curte, s-a estimat că nivelul de eroare este de 4,4 %; în plus, în 16 cazuri de erori cuantificabile, Comisia, autoritățile naționale sau auditorii independenți dispuneau de suficiente informații pentru a detecta și corecta erorile înainte de aprobarea cheltuielilor; dacă toate aceste informații ar fi fost utilizate pentru corectarea erorilor, nivelul de eroare estimat ar fi fost cu 0,6 % mai mic;

10.  regretă că, pentru 10 din cele 38 de operațiuni afectate de erori cuantificate, Curtea a raportat erori care depășesc 20 % din elementele examinate; aceste 10 cazuri (nouă legate de cel de Al șaptelea program-cadru și un caz legat de Programul pentru competitivitate și inovare 2007-2013) reprezintă 77 % din nivelul de eroare global estimat pentru rubrica „Competitivitate pentru creștere și locuri de muncă” în 2015;

11.  regretă faptul că majoritatea erorilor cuantificate pe care le-a constatat Curtea (33 din 38) au privit rambursarea unor cheltuieli de personal și a unor cheltuieli indirecte neeligibile declarate de către beneficiari și că aproape toate erorile constatate de către Curte în declarațiile de cheltuieli s-au datorat faptului că beneficiarii au interpretat greșit normele complexe de eligibilitate sau și-au calculat incorect costurile eligibile, ceea ce duce la concluzia evidentă că aceste norme trebuie să fie simplificate;

12.  ia la cunoștință faptul că Comisia a calculat rata de eroare reziduală (la sfârșitul programului și după corecturi) la 3% în 2014 (2,88 % în 2015);

13.  reamintește poziția sa exprimată cu ocazia descărcării de gestiune a Comisiei din 2012 și 2014: „rămâne convins că Comisia ar trebui să depună în continuare eforturi pentru a obține un echilibru acceptabil între atractivitatea programelor pentru participanți și nevoia legitimă de responsabilitate și control financiar; reamintește în acest context declarația Directorului General din 2012 că o procedură concepută astfel încât să se ajungă la o rată de eroare reziduală de 2 % nu este în niciun caz o opțiune viabilă;

14.  regretă că principalele surse de erori au fost calcularea incorectă a costurilor cu personalul și costurile neeligibile directe și indirecte;

15.  face trimitere și este preocupat cu privire la concluziile Raportului Special al Curții nr. 2/2013, în care Curtea ajunge la concluzia că procesele Comisiei sunt orientate în așa fel încât să asigure investirea fondurilor în cercetare de înaltă calitate; cu toate acestea, s-a pus mai puțin accentul pe eficiență;

   instrumentele informatice (IT) existente nu au permis implementarea eficientă a proiectelor, iar în opt servicii ale Comisiei peste 2 500 de angajați se ocupă de implementarea PC7, dintre care 1 500 (60 %) au sarcina precisă de a gestiona implementarea Programului specific „Cooperare”;
   timpul până la acordarea granturilor ar trebui scurtat și mai mult și
   modelul de control financiar al PC7 nu ține cont suficient de riscul de erori;

16.  ia act de răspunsurile Comisiei la concluziile Curții în care se scoate în evidență că au fost totuși semnate 4 324 de granturi, cu peste 20 000 de participanți, că timpul până la acordarea granturilor a fost deja redus și că sistemul de control a fost conceput în așa fel încât să pună mai mult accentul pe controlul ex post;

Eficiența costurilor sub umbrela PC7

17.  subliniază că eficiența costurilor ar trebui măsurată în conformitate cu principiile economiei, eficienței și eficacității (buna gestiune financiară)(8) în atingerea obiectivelor politicii;

18.  constată că implementarea programelor-cadru de cercetare este o sarcină împărțită între diferite direcții generale, agenții executive, întreprinderi comune, așa numitele organisme prevăzute la articolul 185, Banca Europeană de Investiții (BEI) și Institutul European pentru inovare și tehnologie (EIT);

19.  subliniază că Direcția Generală Cercetare și Inovare (DG RTD) a autorizat plăți în valoare de 3,8 miliarde EUR în 2015, din care 67,4 % au fost făcute sub responsabilitatea directă a direcției generale, 12,6 % prin întreprinderi comune (IC), 10,7 % prin BEI și Fondul european de investiții (FEI) și 2,4 % prin agenții executive;

20.  constată că potrivit raportului de activitate anual pe 2015 al DG RTD, Uniunea Europeană a contribuit cu 44,56 miliarde EUR la programul PC7, din care 58 % s-au dus către Germania (16%), Regatul Unit (16 %), Franța (11 %), Italia (8 %) și Spania (7 %);

21.  observă că DG RTD a creat un cadru de control menit să atenueze riscurile inerente din diferite etape ale procesului de gestiune directă și indirectă a granturilor; în plus, DG RTD a aplicat o strategie de supraveghere pentru instrumentele financiare, care sunt implementate de BEI și FEI;

22.  constată, în ceea ce privește PC7 2007-2013, că DG RTD finalizase și încheiase, până la sfârșitul lui 2015, 3 035 de acorduri de grant din 4950, și 1 915 proiecte, mai rămânând de plată 1,6 miliarde EUR; DG RTD a făcut 826 de plăți finale în 2015; încurajează DG să dezvolte aceste statistici în exercițiile financiare ulterioare;

23.  subliniază în mod deosebit faptul că indicatori precum timpul până la acordarea granturilor, timpul de informare și timpul până la efectuarea plății au înregistrat o evoluție pozitivă și au fost considerați satisfăcători (93-100 % conformitate);

24.  constată că DG RTD a efectuat 1 550 audituri, reprezentând 1 404 beneficiari și 58,7 % din buget în timpul perioadei de programare a PC7;

25.  remarcă faptul că DG RTD consideră că 9,4 echivalenți normă întreagă au fost utilizați pentru a supraveghea și coordona activitățile aferente agențiilor executive; aceasta a reprezentat 1,26 milioane EUR sau 1,35 % din costurile administrative totale; în plus, Agenția executivă pentru cercetare (REA) și Agenția Executivă a Consiliului European pentru Cercetare (ERCEA) au executat un buget operațional de 1,94 miliarde EUR, iar Agenția Executivă pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (EASME) și Agenția Executivă pentru Inovare și Rețele (INEA) au executat credite de plată în valoare de 480,5 milioane EUR în 2015;

26.  observă că DG RTD a suportat costuri de 1,67 milioane EUR sau 0,35 % din suma de 479,9 milioane EUR plătită întreprinderilor comune pentru supravegherea activităților lor; observă, de asemenea, că DG RTD a suportat costuri de 0,7 milioane EUR sau 0,78 % din plățile în contul organismelor prevăzute la articolul 185 pentru supravegherea activităților lor;

27.  pune în lumină faptul că întreprinderile comune și organismele prevăzute la articolul 185 sunt răspunzătoare pentru propriile audituri, rezultatele acestora trebuind să fie comunicate DG RTD;

28.  constată cu îngrijorare faptul că DG RTD a estimat rata generală de eroare detectată ca fiind de 4,35%; în același timp, direcția generală crede că rata de eroare reziduală (la sfârșitul programului și după rectificări) este de 2,88%;

29.  observă că la sfârșitul lui 2016 suma de recuperat era de 68 milioane EUR, din care au fost recuperați efectiv 49,7 milioane EUR;

30.  constată, totuși, că normele PC7 nu au fost suficient de compatibile cu practicile generale de afaceri, că sistemul de control a necesitat un echilibru mai bun între risc și control, că beneficiarii au avut nevoie de o mai bună orientare pentru a face față complexității sistemului și că a fost nevoie de metode de rambursare mai eficiente;

31.  este preocupat de faptul că raportul anual de activitate al DG RTD a arătat că, până la sfârșitul lui 2015, nu fuseseră finalizate 1 915 proiecte aferente PC7, în valoare de 1,63 miliarde EUR, fapt care ar putea să întârzie implementarea programului Orizont 2020;

32.  constată că Uniunea Europeană ar trebui să se străduiască să creeze sinergii între sectorul cercetării și inovării pe de o parte, și fondurile structurale pe de altă parte, în interesul Uniunii Europene;

33.  constată faptul că Comisia ar trebui să se asigure că PC7 și finanțarea națională a activității de cercetare sunt coerente cu normele UE privind ajutoarele de stat pentru a evita inconsecvențele și duplicarea finanțării; subliniază că ar trebui să fie luate în considerare caracteristicile naționale specifice;

34.  evidențiază importanța instrumentelor financiare în domeniul cercetării și inovării; subliniază faptul că, în ceea ce privește competitivitatea în domeniul cercetării, utilizarea instrumentelor financiare pentru proiecte la niveluri de maturitate tehnologică (TRL) mai ridicate poate asigura un randament suficient al investițiilor publice; subliniază, în acest context, faptul că Mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor (RSFF 2007-2013) oferă împrumuturi și finanțare hibridă sau de tip mezanin pentru a facilita accesul la finanțare pentru proiectele C&I; ia act de faptul că contribuția Uniunii la RSFF 2007-2015 de 961 de milioane EUR a susținut activități în valoare de peste 10,22 miliarde EUR față de 11,31 miliarde EUR preconizate ”; remarcă că Instrumentul de partajare a riscurilor (RSI) pentru IMM-uri a oferit finanțare în valoare de peste 2,3 miliarde EUR, la care Uniunea a contribuit cu 270 milioane EUR(9); este de părere că aceste cifre atestă interesul ridicat al companiilor și al altor beneficiari față de finanțarea ajustată la risc;

35.  observă necesitatea unei mai bune direcționări a instrumentelor financiare ale PC7 pentru a se asigura că sunt sprijiniți nou veniții cu acces limitat pentru finanțare în domeniul cercetării și inovării;

36.  constată că anumite măsuri recomandate de auditorul extern și/sau de serviciul de audit intern al Comisiei, și anume cele două măsuri privind sistemele de control pentru supravegherea organismelor externe și trei măsuri pentru Fondul de garantare al participanților, nu au fost incluse;

37.  sugerează o mai bună comunicare a rezultatelor în statele membre și campanii de informare pentru program;

Perspective de viitor sub umbrela Orizont 2020

38.  subliniază că până la sfârșitul lui 2015 pentru Orizont 2020 fuseseră publicate 198 de apeluri de ofertă cu termenul de depunere până la data respectivă; ca răspuns la aceste apeluri, au fost primite în total 78 268 de propuneri, din care 10 658 au fost puse pe lista principală sau de rezervă; aceasta înseamnă o rată de succes de circa 14% ținând cont doar de propunerile eligibile; în aceeași perioadă, au fost semnate 8 832 acorduri de grant cu beneficiarii, din care 528 au fost semnate de DG RTD;

39.  recunoaște existența a 551 milioane EUR de economii de costuri în PC7 comparativ cu PC6 și angajamentul Comisiei de a simplifica și mai mult implementarea Orizont 2020 comparativ cu PC7; subliniază cât este de important ca toate domeniile tematice, inclusiv fondurile structurale, să beneficieze de simplificare pentru a-i trata în continuare egal pe toți cei care beneficiază de asistență financiară europeană;

40.  remarcă cu satisfacție că DG RTD încearcă să reducă și mai mult cheltuielile de regie prin externalizarea administrării contractelor către agenții executive și alte organisme; subliniază în acest context că, în cadrul Orizont 2020, 55 % din buget va fi administrat de agenții executive;

41.  subliniază că numărul mare de actori politici, cuprinzând direcțiile generale ale Comisiei, agențiile executive, întreprinderile comune și organismele prevăzute de articolul 185, presupune o muncă serioasă de coordonare, a cărei eficacitate este de o importanță majoră;

42.  constată divergența de opinii dintre EIT și Comisie, pe de o parte și Curtea pe de altă parte, în legătură cu legalitatea plăților; este de părere că acest diferend nu trebuie rezolvat în detrimentul beneficiarilor care au acționat de bună credință;

43.  apreciază că în cadrul Orizont 2020:

   structura programelor este mai puțin complexă și permite interoperabilitatea între diferite părți,
   se aplică un set unic de norme,
   există în prezent o singură rată de finanțare pe proiect,
   costurile indirecte sunt acoperite la o rată forfetară (25 %),
   se verifică doar viabilitatea financiară a coordonatorilor de proiect,
   a fost introdusă o evaluare mai măsurabilă a performanțelor,
   se aplică o strategie de audit unică pentru întreaga familie C&I,
   a fost creat un portal unic pentru participanți pentru gestionarea granturilor și a experților,
   granturile, contractele de expertiză și arhivarea sunt administrate electronic;

44.  salută crearea unui Centru de asistență comun (CSC) care va ajuta la coordonarea și executarea programului în mod eficient și armonizat în cele șapte direcții generale ale Comisiei, patru agenții și șase întreprinderi comune; ia act de faptul că, începând de la 1 ianuarie 2014, CSC oferă servicii comune în domenii precum asistența juridică, auditarea ex post, sisteme și operațiuni IT, date și informații despre programe tuturor DG-urilor implicate în cercetare, agențiilor executive și întreprinderilor comune care implementează Orizont 2020;

45.  sugerează că rolul punctelor naționale de contact (PNC) ar trebui să devină mai important, pentru a asigura suport tehnic de calitate la fața locului; evaluarea anuală a rezultatelor, cursurile de formare și recompensarea PNC-urilor cu performanțe bune vor crește rata de succes a programului Orizont 2020;

46.  salută, de asemenea, faptul că proporția fondurilor Orizont 2020 alocate întreprinderilor mici și mijlocii a crescut de la 19,4 % în 2014 la 23,4 % în 2015 și recomandă ca această tendință să fie încurajată în mod proactiv;

47.  consideră inacceptabil că DG RTD nu a respectat cererea Parlamentului ca direcțiile generale ale Comisiei să își publice toate recomandările specifice fiecărei țări în rapoartele lor anuale de activitate;

48.  solicită Comisiei să ia măsuri care să asigure același salariu pentru cercetătorii care fac aceeași muncă în cadrul aceluiași proiect și să furnizeze o listă, pe naționalități, a tuturor întreprinderilor cotate la bursă și/sau care prezintă un profit în propria situație anuală a conturilor și care primesc fonduri de la programul Orizont 2020;

49.  recunoaște faptul că noile elemente introduse în Orizont 2020 reflectă și observațiile făcute de Curte;

50.  reamintește că este în curs de pregătire un al nouălea program-cadru de cercetare; subliniază necesitatea de a asigura faptul că cele mai bune practici din cadrul programului Orizont 2020 sunt utilizate în definirea programului; sugerează acordarea mai multor fonduri pentru inovare, ceea ce este eficient din punct de vedere economic pentru sectorul de afaceri și o mai mare flexibilitate între bugetele diferitelor subprograme pentru a evita lipsa de finanțare pentru entitățile care primesc calificativul „excelent”.;

Repercusiuni pentru PC7 după Ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană

51.  ia act cu respect de votul cetățenilor Regatului Unit din 23 iunie 2016, în care și-au exprimat voința politică de a părăsi Uniunea Europeană;

52.  apreciază munca Camerei Comunelor din UK de evaluare a repercusiunilor acestui vot în domeniul științei și cercetării(10), și eforturile de a reduce la minim efectul negativ asupra competitivității europene;

53.  subliniază faptul că organizațiile cu sediul în UK au primit finanțare sub formă de granturi în valoare de 1,27 miliarde EUR în 2014, reprezentând 15 % din total, și 1,18 miliarde EUR în 2015, adică 15,9 % din total – cea mai mare cotă de finanțare din partea UE primită de un stat membru în anul respectiv(11);

Concluzii

54.  trage concluzia că – în general – Comisia a gestionat PC7 în mod eficient din punctul de vedere al costurilor; ia act de faptul că programul și-a îmbunătățit, de asemenea, eficiența în ciuda întârzierilor și ratelor de eroare repetate în punerea sa în aplicare;

55.  apreciază faptul că au fost luate în considerare preocupările Curții;

56.  îi solicită Comisiei să aibă grijă să aplice modernizările introduse în cadrul Orizont 2020, precum ratele forfetare pentru costurile indirecte, strategia unică de audit, portalul unic pentru participanți etc., în mod similar și în alte domenii de politică, spre exemplu fondurile structurale; subliniază că toți beneficiarii de granturi ar trebui tratați corect și egal;

57.  solicită statelor membre să depună un efort suplimentar pentru a îndeplini obiectivul de a investi 3 % din PIB în cercetare; consideră că acest lucru ar stimula excelența și inovarea; solicită Comisiei, prin urmare, să examineze posibilitatea de a propune un Pact pentru știință la nivel local, regional și național, bazându-se pe dinamica deja creată de către Pactul primarilor;

58.  se arată preocupat de faptul că în rapoartele lor de evaluare ambele agenții, REA și ERCEA, relevă că ciclurile de feedback și comunicarea dintre Comisie și agențiile executive ar putea fi și mai mult îmbunătățite;

o
o   o

59.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție guvernelor și parlamentelor statelor membre, Curții de Conturi Europene și Comisiei.

(1) JO L 412, 30.12.2006, p. 1.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 104.
(3) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(4) JO C 373, 10.11.2015, p. 1.
(5) http://www.parliament.uk/business/committees/committees-a-z/commons-select/science-and-technology-committee/inquiries/parliament-2015/leaving-the-eu-inquiry-16-17/publications/
(6) JO L 246, 14.9.2016, p. 25.
(7) Conștiinciozitate și coerență, evaluare ex-post a celui de-al șaptelea Program cadru al UE, noiembrie 2015. https://ec.europa.eu/research/evaluations/pdf/fp7_final_evaluation_expert_group_report.pdf
(8) Titlul II Capitolul 7 din Regulamentul Financiar.
(9) COM(2016)0675, p. 18 și 19.
(10) A se vedea raportul Comisiei pentru știință și tehnologie al Camerei Comunelor a Parlamentului britanic din 16 noiembrie 2016.
(11) Orizont 2020 Raport de monitorizare 2015, p. 21 urm.


Apatridia în Asia de Sud și de Sud-Est
PDF 360kWORD 61k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 iunie 2017 referitoare la apatridie în Asia de Sud și de Sud-Est (2016/2220(INI))
P8_TA(2017)0247A8-0182/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere dispozițiile instrumentelor Organizației Națiunilor Unite din domeniul drepturilor omului, inclusiv cele referitoare la dreptul la naționalitate, precum Carta ONU, Declarația universală a drepturilor omului, convențiile internaționale privind drepturile civile și politice, Convenția cu privire la drepturile copilului, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Convenția din 1954 privind statutul apatrizilor, cea din 1961 privind reducerea cazurilor de apatridie, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și protocolul său opțional, precum și Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora,

–  având în vedere alte instrumente ale ONU cu privire la apatridie și dreptul la o naționalitate, cum ar fi concluzia 106 a Comitetului executiv al Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați (UNHCR) privind identificarea, prevenirea și reducerea apatridiei și protecția apatrizilor(1), care a fost aprobată prin Rezoluția A/RES/61/137 a Adunării Generale a ONU din 2006,

–  având în vedere campania UNHCR pentru eradicarea apatridiei până în 2024(2) și Campania mondială pentru drepturi egale, indiferent de naționalitate, susținută de UNHCR, ONU Femei și de alte organizații și aprobată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 15 iulie 2016 privind drepturile omului și privarea arbitrară de naționalitate(A/HRC/RES/32/5),

–  având în vedere Declarația și Programul de acțiune de la Viena(3), adoptate în cadrul Conferinței mondiale a ONU privind drepturile omului la 25 iunie 1993,

–  având în vedere Recomandarea generală nr. 32 a Comitetului pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor (CEDAW) referitoare la dimensiunea de gen a statutului de refugiat, azilului, naționalității și apatridiei în rândul femeilor(4),

–  având în vedere Declarația Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est privind drepturile omului(5),

–  având în vedere articolul 3 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană care afirmă că „în relațiile sale cu restul comunității internaționale”, UE trebuie să „contribuie la eliminarea sărăciei și protecția drepturilor omului și, în special, a drepturilor copilului, precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite”,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20 iulie 2015 referitoare la Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019(6),

–  având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația din 25 iunie 2012(7),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 4 decembrie 2015 referitoare la apatridie(8),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20 iunie 2016 referitoare la strategia UE față de Myanmar/Birmania(9),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la drepturile omului și migrația în țările terțe(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2016 referitoare la Myanmar, în special la situația populației rohingya(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual pe 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(12),

–  având în vedere studiul intitulat „Abordarea impactului apatridiei asupra drepturilor omului în activitatea externă a UE”, realizat de Direcția Generală Politici Externe în noiembrie 2014,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0182/2017),

A.  întrucât regiunea Asia de Sud și Asia de Sud-Est cuprinde următoarele țări - Afganistan, Bangladesh, Bhutan, Brunei, Cambodgia, India, Indonezia, Laos, Malaysia, Maldive, Myanmar, Nepal, Pakistan, Filipine, Singapore, Sri Lanka, Thailanda, Timorul de Est și Vietnam - care sunt toate membre sau au statutul de observator ale Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) sau ale Asociației Asia de Sud pentru Cooperare Regională (SAARC);

B.  întrucât Declarația universală a drepturilor omului (DUDO) afirmă că toți oamenii se nasc egali în demnitate și în drepturi; întrucât dreptul la naționalitate și dreptul de a nu fi privat în mod arbitrar de propria naționalitate sunt consacrate la articolul 15 din aceeași declarație, precum și în alte instrumente și convenții internaționale privind drepturile omului; întrucât, însă, instrumentele juridice internaționale nu și-au atins încă principalul obiectiv, acela de a proteja dreptul tuturor persoanelor la o naționalitate;

C.  întrucât toate drepturile omului sunt universale, indivizibile, interdependente și strâns legate între ele; întrucât drepturile omului și libertățile fundamentale sunt drepturi dobândite prin naștere de toate ființele umane, iar protejarea și promovarea lor este cea mai importantă sarcină a guvernelor;

D.  întrucât Convenția cu privire la drepturile copilului, care a fost ratificată de toate țările din Asia de Sud și de Sud-Est, prevede că un copil trebuie înregistrat imediat după nașterea sa și trebuie să aibă dreptul de a dobândi o cetățenie; întrucât se estimează că, la nivel mondial, jumătate dintre persoanele apatride sunt copii și că majoritatea sunt apatrizi de la naștere;

E.  întrucât Declarația ASEAN privind drepturile omului afirmă că fiecare persoană are dreptul la o naționalitate conform legii și „nicio persoană nu trebuie să fie privată în mod arbitrar de naționalitate sau de dreptul de a-și schimba naționalitatea”;

F.  întrucât persona apatridă este definită în Convenția de la Geneva din 1954 privind statutul apatrizilor ca „o persoană care nu este considerată cetățean al nici unui stat, conform legii naționale a acestuia”; întrucât cauzele apatridiei pot varia, cuprinzând, printre altele, fără a se limita la acestea: succesiunea și disoluția statelor, necesitatea de a fugi din cauza circumstanțelor existente, migrația și traficul de ființe umane, precum și: modificări și lacune în legile privind naționalitatea, expirarea naționalității pentru că persoana a trăit în afara țării pentru o perioadă mai mare de timp, privarea de cetățenie în mod arbitrar, discriminarea din motive de gen, rasă, etnie sau din alte motive, obstacolele administrative și birocratice, inclusiv obținerea sau înregistrarea certificatelor de naștere; întrucât majoritatea, dacă nu chiar toate aceste cauze pot fi găsite în cazurile de apatridie din Asia de Sud și de Sud-Est;

G.  întrucât este important să se remarce că a fi o persoană apatridă este diferit de a fi o persoană refugiată; întrucât majoritatea apatrizilor nu au părăsit niciodată locul în care s-au născut sau nu au trecut niciodată o frontieră internațională;

H.  întrucât apatridia reprezintă o problemă multidimensională și conduce la o gamă largă de încălcări ale drepturilor omului, incluzând, dar fără a se limita la acestea, problemele legate de certificatele de naștere și de alte documente de stare civilă, precum și alte probleme legate de drepturile de proprietate, excluderea de la programele de sănătate pentru copii și din sistemele de școli publice, proprietatea asupra unei întreprinderi, reprezentare politică și participarea la vot, accesul la securitatea socială și la serviciile publice; întrucât apatridia poate contribui la traficul de ființe umane, la detenția arbitrară, la încălcarea libertății de circulație, la exploatare și abuzuri împotriva copiilor și la discriminări împotriva femeilor;

I.  întrucât atenția internațională acordată apatridiei este în continuare limitată, în pofida implicațiilor sale deosebit de îngrijorătoare asupra drepturilor omului la nivel mondial și regional și întrucât aceasta continuă să fie percepută ca o problemă internă a statelor; întrucât reducerea și, în cele din urmă, eliminarea apatridiei ar trebui să devină o prioritate în domeniul drepturilor omului la nivel internațional;

J.  întrucât discriminarea legislativă de gen, de exemplu, în dobândirea sau transmiterea cetățeniei către copiii, soțul sau soția unei persoane, se practică în continuare în țări din Asia de Sud și de Sud-Est, precum Nepal, Malaysia și Brunei;

K.  întrucât UNHCR estimează că 135 de milioane de copii cu vârste mai mici de cinci ani din întreaga regiune nu au fost înregistrați la naștere și riscă să devină apatrizi;

L.  întrucât eradicarea apatridiei va conduce totodată la creșterea democrației, deoarece persoanele care au fost apatride vor fi incluse în procesul democratic și vor putea contribui la acesta;

M.  întrucât problema complexă a apatridiei, deși nu este o chestiune marginală, rămâne situată la periferia cea mai îndepărtată a legislației și politicilor internaționale;

N.  întrucât apatridia subminează perspectivele de dezvoltare ale populațiilor afectate și implementarea efectivă a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă;

O.  întrucât Planul global de acțiune al UNHCR privind eradicarea apatridiei (2014-2024) urmărește să sprijine guvernele în rezolvarea actualelor situații majore de apatridie, să prevină apariția altora noi, precum și să identifice și să protejeze mai bine populațiile apatride; întrucât Acțiunea nr. 10 din acest plan indică, de asemenea, necesitatea de a îmbunătăți datele cantitative și calitative privind apatridia; întrucât UE s-a angajat să sprijine în mod activ Planul de acțiune;

P.  întrucât Concluziile Consiliului referitoare la Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2015-2019 afirmă că este important să se discute chestiunea apatridiei în relațiile cu țările prioritare și să se concentreze eforturile pe prevenirea apariției unor noi populații apatride ca urmare a conflictelor, strămutărilor și destrămării unor state;

Q.  întrucât Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume - secțiunea dedicată problemelor de țară și regionale, din 20 septembrie 2016 afirmă că UE urmărește să mărească coerența, eficacitatea și vizibilitatea drepturilor omului în politica externă a UE și să crească vizibilitatea angajamentului UE cu ONU și cu mecanismele regionale ale drepturilor omului, pentru a încuraja asumarea responsabilității la nivel regional și pentru a promova universalitatea drepturilor omului; întrucât raportul menționează explicit că acest lucru include lansarea unui prim dialog politic privind drepturile omului cu mecanismele competente din cadrul Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN);

R.  întrucât UE a stabilit că va plasa drepturile omului în centrul relațiilor sale cu țările terțe;

S.  întrucât apatridia favorizează deplasarea populațiilor, migrația și traficul de ființe umane și destabilizează subregiuni întregi;

T.  întrucât o mare parte dintre cele 10 milioane de apatrizi înregistrați în lume locuiesc în Asia de Sud și de Sud-Est, populația rohingya din Myanmar fiind cel mai mare grup de apatrizi din lume, cu peste un milion de persoane, conform mandatului UNHCR privind apatridia, iar comunități importante de apatrizi se găsesc și în Thailanda, Malaezia, Brunei, Vietnam, Filipine, dar și în alte părți; întrucât apatrizi tibetani trăiesc în țări precum India și Nepal; întrucât unele dintre aceste grupuri intră sub incidența mandatului UNHCR privind apatridia, iar altele nu; întrucât statisticile și raportările despre populațiile de apatrizi din lume sunt incomplete și nu toate țările au statistici pe această temă; întrucât în Asia de Sud și de Sud-Est se înregistrează cazuri amânate, cazuri nesoluționate, dar și cazuri în care s-au înregistrat progrese;

U.  întrucât au fost realizate progrese în Asia de Sud și de Sud-Est prin modificările aduse legilor privind naționalitatea, introducându-se o serie de dispoziții adecvate pentru a preveni cazurile de apatridie și pentru a permite apatrizilor să dobândească o naționalitate; întrucât aceste eforturi trebuie consolidate, iar legile adoptate trebuie, de asemenea, să fie respectate în practică;

V.  întrucât etnicii rohingya sunt una dintre cele mai persecutate minorități din lume, formând cel mai mare grup de apatrizi, aceștia devenind în mod oficial apatrizi din 1982 odată cu adoptarea Legii privind cetățenia birmaneză; întrucât populația rohingya nu este dorită de autoritățile din Myanmar și din țările învecinate, cu toate că unele dintre țările vecine găzduiesc un număr mare de refugiați; întrucât în prezent se înregistrează ciocniri în statul Rakhine; întrucât mii de refugiați care au reușit să treacă frontiera în Bangladesh au nevoie disperată de asistență umanitară și sunt respinși cu forța, ceea ce reprezintă o încălcare a legislației internaționale; întrucât etnicii rohingya fug de politica de pedepsire colectivă din statul Rakhine, unde forțele de securitate comit represalii nediscriminatorii, existând relatări care afirmă că forțele de securitate trag în săteni din elicoptere, incendiază case, fac arestări arbitrare și violează femei și fete; întrucât, până acum, reacțiile interne și internaționale față de deteriorarea drepturilor omului și a crizei umanitare a etnicilor rohingya au fost în mare măsură insuficiente, iar multe instrumente pentru rezolvarea problemei nu au fost încă luate în considerare;

W.  întrucât sute de mii de așa-numiți „bihari” nu au fost tratați ca cetățeni ai statului Bangladesh după războiul de independență din Bangladesh, când Pakistanul a refuzat repatrierea acestor etnici; întrucât, începând cu 2003, o serie de hotărâri judecătorești au confirmat că biharii sunt cetățeni ai statului Bangladesh; întrucât un număr mare de bihari nu sunt integrați pe deplin în societatea din Bangladesh și în programe de dezvoltare, iar mulți nu își pot exercita pe deplin drepturile care le-au fost reconfirmate;

X.  întrucât în Asia de Sud și de Sud-Est mai există multe alte grupuri apatride; întrucât, cu toate acestea, în ultimii ani s-au produs o serie de evoluții pozitive, cum ar fi în Indonezia, care a abolit discriminarea de gen în procedura de dobândire a naționalității și și-a reformat legislația privind naționalitatea în 2006, astfel încât să nu li se mai retragă cetățenia migranților indonezieni care stau mai mult de cinci ani în străinătate, dacă acest lucru conduce la apatridie; în Cambodgia, unde înregistrarea nașterilor a devenit gratuită în primele 30 de zile de la naștere; în Vietnam, unde în 2008 s-a facilitat naturalizarea tuturor apatrizilor rezidenți în Vietnam de peste 20 de ani; precum și în Thailanda, unde, în urma reformei legilor privind naționalitatea și înregistrarea civilă, 23 000 de apatrizi au dobândit cetățenia începând cu 2011;

Y.  întrucât este extrem de important ca guvernul și autoritățile relevante ale tuturor țărilor din regiune să respecte pe deplin principiul nereturnării și să-i protejeze pe refugiați, în concordanță cu obligațiile lor internaționale și cu standardele internaționale privind drepturile omului;

Z.   întrucât grupurile de apatrizi ar trebui să aibă acces la programe umanitare care să le asigure asistență în sănătate, educație alimentară și nutriție,

1.  este îngrijorat de milioanele de cazuri de apatrizi din întreaga lume, în special din Asia de Sud și de Sud-Est, și își exprimă solidaritatea cu persoanele apatride;

2.  este extrem de îngrijorat de situația minorității rohingya din Myanmar; este consternat de rapoartele care indică încălcări grave ale drepturilor omului și forme continuate de represiune, de discriminare a etnicilor rohingya și de nerecunoaștere a lor ca parte a societății din Myanmar, în cadrul a ceea ce pare a fi o campanie coordonată de epurare etnică; subliniază faptul că etnicii rohingya au trăit pe teritoriul Myanmarului timp de multe generații și sunt pe deplin îndreptățiți să dețină cetățenia acestui stat, pentru că au deținut-o și în trecut, precum și toate drepturile și obligațiile pe care le implică aceasta; îndeamnă guvernul și autoritățile din Myanmar să redea cetățenia birmaneză minorității rohingya; solicită, totodată, deschiderea imediată a statului Rakhine pentru organizațiile umanitare, observatorii internaționali, ONG-uri și jurnaliști; consideră că trebuie să se organizeze investigații imparțiale pentru a trage la răspundere pe cei care au încălcat drepturile omului; consideră, de asemenea, că sunt necesare măsuri urgente pentru a preveni alte acte de discriminare, ostilitate și violență împotriva minorităților sau incitarea la astfel de acte; se așteaptă ca laureata Premiului Nobel pentru Pace și a Premiului Saharov, doamna Suu Kyi, să-și folosească diferitele sale poziții în guvernul din Myanmar pentru a ajunge mai repede la o soluție;

3.  regretă că statutul apatridiei este exploatat uneori pentru marginalizarea unor comunități specifice și pentru a le priva de drepturi; consideră că incluziunea juridică, politică și socială a minorităților este un element esențial al tranziției democratice și că rezolvarea problemelor legate de apatridie ar contribui la o mai bună coeziune socială și la stabilitate politică mai mare;

4.  semnalează faptul că apatridia poate genera crize umanitare semnificative și reafirmă că apatrizii trebuie să aibă acces la programe umanitare; subliniază faptul că apatridia implică, adesea, lipsa accesului la educație, la servicii medicale, la un loc de muncă, la libertatea de circulație și la securitate;

5.  își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa datelor legate de apatridie în Asia de Sud și de Sud-Est, de exemplu pentru Bhutan, India, Nepal și Timorul de Est sunt disponibile puține date sau chiar nicio dată; este, de asemenea, îngrijorat că, chiar și atunci când sunt disponibile cifre globale, nu există, de exemplu, date dezagregate despre femei, copii și alte grupuri vulnerabile; subliniază că acest deficit de informații îngreunează conceperea unor acțiuni specifice, inclusiv în cadrul campaniei UNHCR de a eradica apatridia până în 2024; încurajează ferm țările din Asia de Sud și de Sud-Est ofere date publice, fiabile și defalcate în ceea ce privește apatridia;

6.  subliniază că există și exemple pozitive, cum ar fi inițiativa propusă în Filipine în mai 2016 de a răspunde la necesitatea unor date cu privire la situația copiilor apatrizi și la amploarea acestui fenomen în regiune; invită UE să-și ofere cooperarea și să sprijine cartografierea completă a apatridiei și identificarea proiectelor care vizează eradicarea apatridiei în regiune;

7.  este profund preocupat de faptul că state precum Brunei, Malaysia și Nepal au legislații care discriminează în funcție de gen; subliniază necesitatea examinării prevederilor din legislația privind naționalitatea, în special, din Convenția cu privire la drepturile copilului și din Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW);

8.  salută evoluțiile pozitive din regiune și eforturile din Filipine, Vietnam și Thailanda și încurajează țările din regiune să colaboreze, să facă schimb de bune exemple și de eforturile pentru a eradica apatridia în întreaga regiune;

9.  reamintește situația ulterioară apatridiei în regiune și principiul participării în domeniul drepturilor omului; promovează incluziunea în proiecte și planuri de dezvoltare a comunităților afectate de apatridie și a persoanelor care anterior au avut statutul de apatrizi; încurajează guvernele și proiectele de dezvoltare să trateze problema discriminării care apare după apatridie, inspirându-se din articolul 4 alineatul (1) din CEDAW, care urmărește accelerarea egalității de facto;

10.  recunoscând suveranitatea națională în ceea ce privește chestiuni precum cetățenia, îndeamnă țările cu populații apatride să ia măsuri concrete pentru a rezolva această problemă, în conformitate cu principiile consacrate în convențiile internaționale pe care le-au ratificat, în special Convenția cu privire la drepturile copilului; remarcă numărul mare de evoluții pozitive care au avut loc în regiune;

11.  îndeamnă guvernul din Bangladesh să adopte o foaie de parcurs clară care să permită aplicarea Acordului de pace de la Chittagong Hill Tracts din 1997 în integralitatea sa, permițând astfel reabilitarea populațiilor jumma strămutate, aflate în prezent în India, ca apatride;

12.  încurajează ferm statele să implementeze garanția, care este consacrată în Convenția privind reducerea cazurilor de apatridie din 1961, potrivit căreia unei persoane născute într-un stat i se va acorda și naționalitatea acelui stat dacă, în lipsa acestei măsuri, persoana respectivă ar fi apatridă;

13.  subliniază legăturile dintre apatridie și vulnerabilitatea socială și economică; îndeamnă guvernele din țările în curs de dezvoltare să prevină refuzarea naționalității, pierderea sau retragerea acesteia pe motive discriminatorii, să adopte legi echitabile privind naționalitatea și să introducă proceduri de documentare accesibile, nediscriminatorii legate de naționalitate;

14.  salută angajamentul asumat de Consiliu în concluziile sale privind planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, de a trata chestiunea apatridiei în relațiile cu țările prioritare și, în plus, salută angajamentul Consiliului de a-și consolida relațiile cu ASEAN; recomandă ca eforturile să se concentreze dincolo de populațiile de apatrizi apărute în urma unui conflict, a strămutărilor și a dezmembrării statelor, astfel încât să includă și alte aspecte relevante, precum apatridia ca rezultat al discriminării, precum și al neînregistrării certificatelor de naștere și a altor acte de stare civilă;

15.  reamintește măsura promisă în cadrul Planului de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2015-2019 de a dezvolta un cadru comun între Comisie și Serviciul de Acțiune Externă (SEAE) cu scopul de a discuta problemele legate de apatridie cu țările terțe; subliniază că elaborarea și diseminarea unui cadru oficial ar fi un element esențial al sprijinului oferit de UE pentru realizarea obiectivului UNHCR de eradicare a apatridiei la nivel mondial până în 2024;

16.  invită UE să promoveze elaborarea unor soluții globale pentru problema apatridiei, precum și a unor strategii locale sau regionale specifice, deoarece o abordare universală nu va fi suficient de eficientă pentru a rezolva această problemă;

17.  consideră că UE ar trebui să sublinieze mai ferm impactul major pe care îl are apatridia asupra problemelor globale precum eradicarea sărăciei, implementarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și a obiectivelor de dezvoltare durabilă, promovarea drepturilor copilului, necesitatea de rezolva migrația ilegală și traficul de ființe umane;

18.  salută adoptarea Obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 16.9, care urmărește să garanteze tuturor identitatea juridică și înregistrarea la naștere; regretă, însă, că apatridia nu este menționată explicit în Agenda 2030 ca motiv de discriminare sau ca obiectiv specific de reducere a sărăciei; invită UE și statele sale membre să ia în considerare includerea unor indicatori privind apatridia în mecanismele lor de monitorizare și de implementare a ODG;

19.   accentuează importanța unei strategii de comunicare eficientă privind apatridia, pentru a atrage atenția asupra acestei chestiuni; invită UE să comunice mai mult și mai eficient pe tema apatridiei, în colaborare cu UNHCR și prin delegațiile sale în țările terțe în cauză, precum și să se concentreze asupra încălcării drepturilor omului care au apărut ca urmare a apatridiei;

20.  invită UE să elaboreze o strategie cuprinzătoare privind apatridia, bazată pe două seturi de măsuri; consideră că primul set de măsuri ar trebui să vizeze situațiile urgente, în timp ce al doilea ar trebui să definească măsuri pe termen lung pentru eradicarea apatridiei; consideră că strategia ar trebui să se concentreze asupra unui număr limitat de priorități și că, în cazul unor situații urgente, UE ar trebui să preia inițiativa și să atragă atenția asupra apatridiei la nivel internațional;

21.  subliniază că strategia cuprinzătoare a UE privind apatridia ar trebui să fie adaptabilă la situațiile specifice cu care se confruntă apatrizii; subliniază că, pentru a formula măsuri adecvate, trebuie făcută distincția între apatridia care a rezultat din lipsa capacității administrative și apatridia care a rezultat în urma unei politici de stat discriminatorii, îndreptată împotriva anumitor comunități sau minorități;

22.  recomandă statelor membre să acorde prioritate susținerii evoluțiilor pozitive în rezolvarea apatridiei în Asia de Sud și de Sud-Est și propune o nouă viziune politică globală care să cuprindă:

   încurajarea statelor să adere la Convențiile privind apatridia, subliniind beneficiile acestora în contactele bilaterale dintre parlamente și ministere și la alte niveluri;
   sprijinirea organismelor sectoriale ale ASEAN și SAARC în efortul de susținere a statelor lor membre pentru respectarea deplină a dreptului la naționalitate și eradicarea apatridiei;
   sublinierea valorii convențiilor privind apatridia în forurile multilaterale;
   convingerea statelor de avantajele colectării de date intersecționale, dezagregate și verificabile la nivel național privind persoanele apatride și persoanele cu naționalitate nedeterminată, deoarece identificarea apatrizilor reprezintă primul pas pe care statele respective trebuie să-l parcurgă pentru a lua măsurile necesare în vederea eliminării apatridiei; datele colectate vor fi utilizate ulterior pentru înregistrarea, documentarea, furnizarea de servicii publice și planificarea dezvoltării;
   sublinierea constantă a faptului că înregistrarea nașterii trebuie să fie gratuită, ușor accesibilă și făcută nediscriminatoriu;
   accentuarea consecventă a faptului că regimurile de gestionare a identității naționale trebuie să includă și să ofere documente de identitate tuturor persoanelor din teritoriu, inclusiv acelor grupuri greu accesibile și marginalizate, care pot fi predispuse riscului de apatridie sau de privare de naționalitate;
   sprijinirea țărilor din Asia de Sud și de Sud-Est pentru a asigura accesul la educație pentru toți, inclusiv pentru copiii apatrizi, deoarece apatridia este un obstacol semnificativ în calea accesului copiilor la oportunități egale de educație;
   încurajarea rolului important pe care îl joacă tehnologiile inovatoare prin utilizarea unor programe informatice de înregistrare a nașterilor, în vederea îmbunătățirii înregistrării și arhivării documentelor;
   abordarea conținutului și aplicării legilor privind naționalitatea și a privării sau negării arbitrare a dreptului la naționalitate din motive etnice, care reprezintă una din principalele cauze ale apatridiei în regiune;
   încurajarea statelor din regiune să răspundă nevoilor femeilor și problemelor legate de violența sexuală sau violența de gen, prin abordări bazate pe drepturile omului și pe comunitate, în special pentru victimele traficului;
   abordarea chestiunilor legate de legile privind naționalitatea și discriminarea de gen, deoarece în unele state membre este dificil sau chiar imposibil pentru mame să își transmită cetățenia propriilor copii;
   asigurarea faptului că toate proiectele de dezvoltare și ajutor umanitar finanțate de UE sunt concepute astfel încât să abordeze și chestiunea apatridiei, dacă este cazul;
   consolidarea capacității instituțiilor și actorilor relevanți ai UE pentru a înțelege, evalua, programa și raporta cu privire la chestiunile privind apatridia, stabilirea unei raportări constante privind realizările UE în combaterea apatridiei, inclusiv prin introducere unei secțiuni dedicate apatridiei în Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume;
   asigurarea faptului că apatridia, naționalitatea și cetățenia sunt tratate în mod adecvat în strategiile de țară privind drepturile omului și democrația, precum și a faptului că aceasta din urmă se bazează pe principiul că orice persoană, indiferent de gen, de rasă, de culoare, de credință sau de religie, de origine națională sau apartenență la o minoritate națională sau etnică, are dreptul la naționalitate; abordarea problemei apatridiei în timpul fiecărui dialog politic și privind drepturile omului cu țările afectate;
   elaborarea unor orientări ale UE în materie de drepturilor omului privind apatridia, pentru a oferi obiective concrete și măsurabile pentru eforturile UE de a eradica apatridia în întreaga lume;
   intensificarea dialogului privind apatridia în Asia de Sud și de Sud-Est cu organizațiile regionale și internaționale relevante, precum și cu vecinii țărilor din Asia de Sud și de Sud-Est și cu alte state active în regiune;
   asigurarea faptului că participanții la misiunile de observare a alegerilor cunosc chestiunile legate de apatridie, acolo unde este cazul;
   sublinierea necesității de a oferi mai multă putere organismelor regionale din domeniul drepturilor omului, pentru ca acestea să poată juca un rol mai activ în identificarea și eliminarea apatridiei;
   rezervarea unor fonduri adecvate din bugetul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare, Fondului european de dezvoltare și al Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului pentru ONG-uri și alte organizații care activează în comunitățile de apatrizi; promovarea parteneriatelor dintre organizațiile societății civile și comunitățile de apatrizi, în vederea capacitării acestor comunități astfel încât să poată lupta pentru propriile drepturi;
   încurajarea coordonării între țări pentru combaterea apatridiei, în special atunci când are efecte transfrontaliere, inclusiv schimbul de bune practici în aplicarea standardelor internaționale privind lupta împotriva apatridiei;
   asigurarea unei monitorizări ulterioare, cum ar fi acțiuni de conștientizare și asistență tehnică pentru administrațiile publice, ca modalitate de consolidare a capacităților, inclusiv la nivel local acolo unde au avut loc evoluții pozitive care trebuie transpuse în practică, de exemplu în Thailanda, Filipine, Vietnam și Bangladesh, unde biharilor le-au fost restituite cetățenia și dreptul de a vota;

23.  invită guvernele din Brunei Darussalam, Malaezia și Nepal să combată discriminările de gen din dreptul lor național și să promoveze dreptul copiilor la naționalitate;

24.  remarcă legătura dintre apatridie și dislocarea forțată, îndeosebi în regiunile afectate de conflicte; reamintește că cel puțin 1,5 milioane de persoane apatride din lume sunt refugiați sau foști refugiați, inclusiv femei tinere și fete;

25.  reamintește că apatridia în lume este în mare parte neînregistrată și subraportată și că datele disponibile se bazează pe definiții diferite; îndeamnă comunitatea internațională să adopte o definiție comună și să rezolve deficiențele în colectarea datelor ce măsoară apatridia în țările dezvoltate, în special ajutând autoritățile locale să aplice metode adecvate pentru cuantificarea, identificarea și înregistrarea apatrizilor, precum și consolidându-le capacitățile statistice;

26.  invită Comisia să lanseze schimburi de bune practici între statele membre, încurajează coordonarea activă a punctelor de contact naționale pentru apatridie și salută campania „#IBelong”;

27.  subliniază rolul esențial al Convenției din 1954 privind statutul apatrizilor și al Convenției din 1961 privind reducerea cazurilor de apatridie, care impun crearea unor cadre juridice pentru identificarea și protejarea apatrizilor și pentru prevenirea apatridiei și care ar putea fi un element de plecare important pentru statele care vor să realizeze progrese în rezolvarea problemei apatridiei;

28.  salută sprijinul UE pentru persoanele apatride din Asia de Sud și de Sud-Est, prin diferite instrumente și încurajează Uniunea să își continue eforturile de combatere a impactului apatridiei asupra dezvoltării, păcii și stabilității, ca parte integrantă a programelor sale de cooperare pentru dezvoltare și, în sens mai larg, ca parte a acțiunii sale externe;

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) http://www.unhcr.org/excom/exconc/453497302/conclusion-identification-prevention-reduction-statelessness-protection.html
(2) http://www.unhcr.org/protection/statelessness/54621bf49/global-action-plan-end-statelessness-2014-2024.html
(3) http://www.ohchr.org/Documents/ProfessionalInterest/vienna.pdf
(4) http://www.refworld.org/docid/54620fb54.html
(5) http://www.asean.org/wp-content/uploads/images/ASEAN_RTK_2014/6_AHRD_Booklet.pdf
(6) https://ec.europa.eu/anti-trafficking/sites/antitrafficking/files/council_conclusions_on_the_action_plan_on_human_rights_and_democracy_2015_-_2019.pdf
(7) https://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/131181.pdf
(8) http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2015/12/04-council-adopts-conclusions-on-statelessness/
(9) http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2016/06/20-fac-conclusions-myanmar-burma/
(10) Texte adoptate, P8_TA(2016)0404.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0316.
(12) JO C 316, 30.8.2016, p. 141.


Fuziunile și divizările transfrontaliere
PDF 346kWORD 55k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 iunie 2017 referitoare la fuziunile și divizările transfrontaliere (2016/2065(INI))
P8_TA(2017)0248A8-0190/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 49, 54 și 153 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere A șasea directivă 82/891/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1982 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind divizarea societăților comerciale pe acțiuni(1),

–  având în vedere Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale societăților comerciale pe acțiuni(2),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societății europene (SE)(3),

–  având în vedere Directiva 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor(4),

–  având în vedere Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană(5),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 decembrie 2012, intitulată „Plan de acțiune: Dreptul european al societăților comerciale și guvernanța corporativă - un cadru juridic modern pentru acționari mai angajați și societăți durabile” (COM(2012)0740),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2012 referitoare la viitorul dreptului european al societăților comerciale(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2009 conținând recomandări către Comisie privind transferul transfrontalier al sediului social al unei companii(7),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2016 intitulat „Crearea unui sistem de impozitare a societăților echitabil, competitiv și stabil pentru Uniunea Europeană” (COM(2016)0682),

–  având în vedere Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene privind libertatea de stabilire, în special în cauzele SEVIC Systems AG(8), Cadbury Schweppes plc & Cadbury Schweppes Overseas Ltd v Commissioners of Inland Revenue(9), CARTESIO Oktató és Szolgáltató bt.(10), VALE Építési kft.(11), KA Finanz AG v Sparkassen Versicherung AG Vienna Insurance Group(12), Kamer van Koophandel en Fabrieken voor Amsterdam v Inspire Art Ltd.(13), Überseering BV v Nordic Construction Company Baumanagement GmbH (NCC)(14), Centros Ltd v Erhvervs- og Selskabsstyrelsen (15), and The Queen v H. M. Treasury and Commissioners of Inland Revenue, ex parte Daily Mail and General Trust plc.(16),

–  având în vedere Declarația de răspuns a Comisiei din octombrie 2015, care prezintă pe scurt răspunsurile la consultarea publică privind fuziunile și divizările transfrontaliere desfășurată între 8 septembrie 2014 și 2 februarie 2015(17);

–  având în vedere Studiul Departamentului tematic C al Parlamentului European - drepturile cetățenilor și afaceri constituționale - din iunie 2016, intitulat „Fuziunile, divizările și transferurile de sediu transfrontaliere: este necesară legiferarea?”(18),

–  având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din decembrie 2016, intitulat „Analiză ex-post a cadrului UE în domeniul fuziunilor și divizărilor transfrontaliere”(19),

–  având în vedere programul de lucru pe 2017 al Comisiei, intitulat „Construirea unei Europe care le oferă cetățenilor săi protecție, îi ajută să își afirme drepturile și îi apără”, în special capitolul II punctul 4 (COM(2016)0710),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0190/2017),

A.  ținând seama de efectul major al unei reforme cuprinzătoare a dreptului societăților comerciale asupra competitivității europene, precum și de obstacolele care stau în calea punerii integrale în aplicare a Directivei privind fuziunile transfrontaliere;

B.  întrucât divizările transfrontaliere ale societăților comerciale nu sunt încă reglementate de dreptul Uniunii Europene; întrucât, în situația actuală, întreprinderile în cauză se confruntă cu dificultăți evidente de ordin procedural, administrativ și financiar, și există riscul de abuzuri și de dumping;

C.  întrucât Parlamentul a solicitat vehement și în mod continuu introducerea unei legislații europene privind transferul transfrontalier al sediului social sau principal al întreprinderilor; întrucât majoritatea actorilor implicați sprijină în largă măsură solicitările Parlamentului;

D.  întrucât, în vederea creșterii mobilității întreprinderilor în interiorul UE, este important să existe un cadru juridic comun privind fuziunile, divizările și operațiunile de transfer ale întreprinderilor;

E.  întrucât nu toate statele membre în care au avut loc fuziuni și divizări transfrontaliere sau un transfer de sediu dispun de norme care să prevadă dreptul lucrătorilor de a fi consultați, informați și implicați într-un proces de co-determinare;

F.  întrucât transferul sediului social nu ar trebui să eludeze cerințele de ordin juridic, social și fiscal prevăzute de dreptul Uniunii Europene și de dreptul statelor membre de origine, ci ar trebui să urmărească crearea unui cadru juridic uniform, care să asigure un nivel maxim de transparență, simplificarea procedurilor și combaterea fraudei fiscale;

G.  întrucât acquis-ul relevant al UE prevede un set larg de drepturi la informare, consultare și participare pentru lucrători; întrucât Directiva 2009/38/CE(20) și Directiva 2005/56/CE garantează dreptul lucrătorilor transfrontalieri la participare și stabilesc principiul drepturilor preexistente; întrucât se consideră că drepturile acestor lucrători ar trebui, de asemenea, protejate în cazul transferului sediului;

H.  întrucât toate noile inițiative din dreptul european al societăților comerciale europene ar trebui să se bazeze pe o evaluare aprofundată a formelor existente ale dreptului societăților comerciale, pe hotărârile relevante ale CJUE privind mobilitatea transfrontalieră a întreprinderilor, precum și pe evaluările de impact care să reflecte interesele tuturor factorilor interesați, inclusiv ale acționarilor, creditorilor, investitorilor și lucrătorilor, respectând principiile subsidiarității și proporționalității;

Chestiuni orizontale

1.  atrage atenția asupra importanței definirii unui cadru care să reglementeze extensiv aspectele legate de mobilitatea întreprinderilor la nivel european, în vederea simplificării procedurilor și a cerințelor aplicabile transferurilor, divizărilor și fuziunilor, precum și pentru a evita abuzurile și transferurile fictive în scopuri de dumping social sau fiscal;

2.  invită Comisia să țină seama de rezultatele consultării publice desfășurate între 8 septembrie 2014 și 2 februarie 2015 cu privire la eventuala revizuire a Directivei 2005/56/CE și posibila introducere a unui cadru legislativ care să reglementeze divizările transfrontaliere; reamintește că rezultatele consultării au indicat că există un anumit consens cu privire la prioritățile legislative în domeniul fuziunilor și al divizărilor transfrontaliere, în vederea stimulării pieței interne și a promovării drepturilor lucrătorilor;

3.  consideră că este important ca viitoarele propuneri legislative privind mobilitatea întreprinderilor să includă dispoziții referitoare la armonizarea maximă - în special legate de standardele procedurale, de drepturile actorilor guvernanței corporative, mai ales a celor mai mici - precum și la extinderea domeniului de aplicare, pentru a include toate entitățile definite ca societăți în sensul articolului 54 din TFUE, urmate de alte norme sectoriale, de exemplu în domeniul drepturilor lucrătorilor;

4.  consideră că noile norme privind fuziunile, divizările și transferurile sediilor ar trebui să faciliteze mobilitatea întreprinderilor în Uniune, ținând seama de nevoile lor comerciale de restructurare, în vederea utilizării mai eficiente a oportunităților pieței interne, precum și să faciliteze libertatea de organizare a întreprinderilor, cu respectarea corespunzătoare a drepturilor de reprezentare ale lucrătorilor; atrage atenția, în acest sens, asupra importanței eliminării obstacolelor determinate de conflictele de legi, pentru a stabili dreptul național aplicabil; consideră că protecția drepturilor lucrătorilor ar putea fi tratată în diferite acte juridice ale UE, în special printr-o propunere de directivă privind standardele minime pentru lucrători și participarea salariaților în formele europene de drept al societăților comerciale și în consiliile de supraveghere înființate în temeiul dreptului european;

Fuziunile transfrontaliere

5.  subliniază efectul pozitiv al Directivei 2005/56/CE privind fuziunile transfrontaliere ale societăților comerciale pe acțiuni, care a contribuit la facilitarea fuziunilor transfrontaliere între societățile cu răspundere limitată în Uniunea Europeană - demonstrat de cifrele oficiale, care atestă o creștere semnificativă a numărului fuziunilor transfrontaliere în ultimii ani - și la reducerea costurilor asociate și a procedurilor administrative;

6.  consideră că este necesară revizuirea Directivei 2005/56/CE, pentru a-i îmbunătăți aplicarea și pentru a ține seama de evoluțiile recente atât din jurisprudența europeană privind libertatea de stabilire a întreprinderilor, cât și din dreptul european al societăților comerciale; consideră că viitoarea propunere legislativă de modificare a Directivei 2005/56/CE ar trebui să cuprindă un nou set de norme pentru reglementarea divizării societăților comerciale și să stabilească o serie de linii directoare pentru viitoarele norme privind mobilitatea acestora;

7.  invită Comisia să țină seama de rezultatele consultării din octombrie 2015, care indică, în special, că este nevoie de o armonizare maximă în ceea ce privește criteriile care reglementează impactul fuziunilor asupra diferiților actori implicați în afaceri;

8.  consideră că este prioritară stabilirea unui set avansat de norme pentru o serie de actori și categorii ale guvernanței corporative, care să fie reproduse și pentru viitoarele modele comune de divizare transfrontalieră și transfer al sediului social sau al sediului principal; consideră că este esențială simplificarea procedurilor de fuziune transfrontalieră, prin intermediul unei definiții mai clare a standardelor documentației juridice - începând cu chestiunile legate de informațiile acționarilor și colectarea documentelor de fuziune - și a noilor practici de digitalizare, cu condiția menținerii standardelor procedurale de bază și a cerințelor prevăzute de Directiva 2005/56/CE (inclusiv emiterea unui certificat pre-fuzionare și controlul legalității, în conformitate cu articolele 10 și 11 din directivă) și a respectării interesului public, cum ar fi securitatea juridică și fiabilitatea registrelor comerciale;

9.  se așteaptă ca noile dispoziții cu privire la drepturile lucrătorilor să fie astfel concepute încât să se evite utilizarea de către unele societăți a Directivei privind fuziunile transfrontaliere cu unicul scop de a-și transfera sediul social din motive fiscale, juridice sau sociale abuzive; subliniază importanța eliminării ambiguităților în aplicarea sancțiunilor naționale pentru nerespectarea legislației privind drepturile lucrătorilor;

10.  consideră că este important să se introducă îmbunătățiri cu privire la anumite aspecte fundamentale:

   gestionarea activelor și pasivelor;
   metoda de evaluare a activelor;
   normele privind protecția creditorilor;
   data de început și durata perioadei de protecție a creditorilor, în conformitate cu principiul asumării răspunderii în fața adunării generale;
   comunicarea informațiilor privind societățile comerciale, prin registrele comerciale ale statelor membre;
   drepturile acționarilor minoritari;
   stabilirea unor standarde minime privind informarea, consultarea și co-determinarea lucrătorilor;
   unele excepții specifice de la cerințele procedurale;

11.  acordă o importanță deosebită protecției anumitor drepturi ale acționarilor minoritari, printre care dreptul de anchetă privind o fuziune, dreptul la compensație pentru un acționar care renunță la acțiunile sale pentru că se opune unei fuziuni și dreptul de a contesta justețea ratei de schimb;

12.  sprijină posibilitatea introducerii unor proceduri transfrontaliere accelerate în caz de consens al acționarilor, absență a lucrătorilor sau impactului minor asupra creditorilor;

Divizările transfrontaliere

13.  reamintește că Directiva 82/891/CEE reglementează exclusiv divizările societăților în interiorul unui stat membru; remarcă faptul că, deși sunt mai rare cazurile concrete de divizare a societăților în state membre diferite, după cum relevă consultarea Comisiei din 2015, statisticile divizărilor interne arată că există o nevoie reală de a crea un cadru special al UE privind divizările transfrontaliere; subliniază că nicio nouă directivă nu ar trebui utilizată ca un instrument oficial pentru divizarea unei întreprinderi în scopul căutării instanței celei mai favorabile, pentru a evita obligațiile juridice prevăzute de dreptul intern;

14.  solicită Comisiei să ia în considerare efectele economice importante care ar decurge din reglementarea divizărilor transfrontaliere, cum ar fi simplificarea structurii organizaționale, o mai mare adaptabilitate și noi oportunități oferite de piața internă;

15.  ia act de durata și complexitatea actuală a procedurilor necesare pentru divizările transfrontaliere, care sunt, în general, realizate în două etape: divizarea pe plan național și apoi fuziunea transfrontalieră; consideră că introducerea unor standarde armonizate la nivelul UE pentru divizările transfrontaliere ar conduce la simplificarea operațiunilor și la o reducere a costurilor și a duratei procedurilor;

16.  atrage atenția asupra importanței înlăturării obstacolelor care rezultă din conflictele de legi pentru a stabili legislația națională aplicabilă;

17.  reamintește că, în unele state membre, nu există o legislație națională ad hoc privind modul în care se realizează divizările transfrontaliere;

18.  consideră că viitoarea inițiativă legislativă privind divizările transfrontaliere ar trebui să se bazeze pe principiile și cerințele enumerate în contextul Directivei privind fuziunile transfrontaliere:

   aspectele procedurale și aspecte legate de simplificare, inclusiv toate formele principale de divizare a societăților utilizate în prezent („split-up”, „spin-off”, „hive-down”),
   drepturile creditorilor și ale acționarilor minoritari, reafirmând principiile protecției și eficienței;
   respectarea standardelor privind participarea, reprezentarea și protecția lucrătorilor, pentru o mai bună protecție a acestora, în special împotriva dumpingului social;
   aspectele contabile;
   gestionarea activelor și pasivelor;
   armonizarea normelor și a procedurilor, de exemplu: drepturile aferente acțiunilor, cerințele de înregistrare și de comunicare între registrele comerțului, data de finalizare a tranzacției, conținutul minim al condițiilor unei divizări, regulile privind majoritatea, organismul responsabil de monitorizarea conformității și a legalității tranzacției;

o
o   o

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Comitetului Economic și Social European.

(1) JO L 378, 31.12.1982, p. 47.
(2) JO L 310, 25.11.2005, p. 1.
(3) JO L 294, 10.11.2001, p. 1.
(4) JO L 294, 10.11.2001, p. 22.
(5) JO L 80, 23.3.2002, p. 29.
(6) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 78.
(7) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 5.
(8) Cauza C-411/03, SEVIC Systems AG, 13.12.2005, ECLI:EU:C:2005:762.
(9) Cauza C-196/04, Cadbury Schweppes Overseas Ltd v Commissioners of Inland Revenue, 12.9.2006, ECLI:EU:C:2006:544.
(10) Cauza C-210/06, CARTESIO Oktató és Szolgáltató bt., 16.12.2008, ECLI:EU:C:2008:723.
(11) Cauza C-378/10, VALE Építési kft., 12.7.2012, ECLI:EU:C:2012:440.
(12) Cauza C-483/14, KA Finanz AG/Sparkassen Versicherung AG Vienna Insurance Group, 7.4.2016, ECLI:EU:C:2016:205.
(13) Cauza C-167/01, Kamer van Koophandel en Fabrieken voor Amsterdam/Inspire Art Ltd., 30.9.2003, ECLI:EU:C:2003:512.
(14) Cauza C-208/00, Überseering BV/Nordic Construction Company Baumanagement GmbH (NCC), 5.11.2002, ECLI:EU:C:2002:632.
(15) Cauza C-212/97, Centros Ltd/Erhvervs- og Selskabsstyrelsen, 9.3.1999, ECLI:EU:C:1999:126.
(16) Cauza C81/87, The Queen/H. M. Treasury and Commissioners of Inland Revenue, ex parte Daily Mail and General Trust plc., 27.9.1988, ECLI:EU:C:1988:456.
(17) http://ec.europa.eu/internal_market/consultations/2014/cross-border-mergers-divisions/docs/summary-of-responses_en.pdf
(18) PE 556.960. http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2016/556960/IPOL_STU(2016)556960_EN.pdf
(19) PE 593.796.
(20) Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (JO L 122, 16.5.2009, p. 28).


Participarea Uniunii la Parteneriatul în domeniul cercetării și inovării în zona mediteraneeană (PRIMA) ***I
PDF 346kWORD 51k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 iunie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind participarea Uniunii la Parteneriatul în domeniul cercetării și inovării în zona mediteraneană (PRIMA) derulat în comun de mai multe state membre (COM(2016)0662 – C8-0421/2016 – 2016/0325(COD))
P8_TA(2017)0249A8-0112/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0662),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 185 și 188 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0421/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 26 ianuarie 2017(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 26 aprilie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0112/2017),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 iunie 2017 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2017/… a Parlamentului European și a Consiliului privind participarea Uniunii la Parteneriatul în domeniul cercetării și inovării în zona mediteraneeană (PRIMA) derulat în comun de mai multe state membre

P8_TC1-COD(2016)0325


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2017/1324.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Comisiei privind garanțiile financiare pentru structura de punere în aplicare a PRIMA

1.  În legătură cu inițiativa PRIMA, Regulamentul financiar al UE la articolul 58 alineatul (1) litera (c) punctul (vi) stipulează că Comisia poate încredința execuția a bugetului Uniunii unui organism de drept privat investit cu o misiune de serviciu public [structură de punere în aplicare, denumită în continuare IS – (Implementation Structure)]. Un astfel de organism trebuie să ofere garanții financiare adecvate.

2.  Pentru asigurarea unei bune gestiuni financiare a fondurilor UE, aceste garanții ar trebui să acopere, fără limitare în privința domeniului de aplicare sau a sumelor, orice datorie a IS față de Uniune legată de sarcinile de punere în aplicare, astfel cum se prevede în acordul de delegare. Comisia se așteaptă în mod normal ca garanții să accepte răspunderea în solidar pentru datoriile IS.

3.  Cu toate acestea, pe baza unei evaluări detaliate a riscurilor, în special dacă rezultatul evaluării ex-ante a pilonilor efectuate pentru IS în conformitate cu articolul 61 din Regulamentul financiar este considerat adecvat, ordonatorul de credite al Comisiei responsabil cu PRIMA poate prevedea că:

–  ținând cont de principiul proporționalității, garanțiile financiare solicitate din partea IS pot fi limitate la cuantumul maxim al contribuției Uniunii;

–  în consecință, răspunderea fiecărui garant poate fi proporțională cu cota contribuției sale la PRIMA.

Garanții pot stabili, în scrisorile lor de declarație cu privire la răspundere, modalitățile prin care intenționează să acopere această răspundere.

(1) JO C 125, 21.4.2017, p. 80.


Măsurile specifice menite să furnizeze o asistență suplimentară statelor membre afectate de dezastre naturale ***I
PDF 323kWORD 43k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 iunie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește măsurile specifice menite să furnizeze o asistență suplimentară statelor membre afectate de dezastre naturale (COM(2016)0778 – C8-0489/2016 – 2016/0384(COD))
P8_TA(2017)0250A8-0070/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0778),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 177 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0489/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 22 februarie 2017(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 24 mai 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0070/2017),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 iunie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește măsurile specifice menite să furnizeze o asistență suplimentară statelor membre afectate de dezastre naturale

P8_TC1-COD(2016)0384


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/1199.)

(1) JO C 173, 31.5.2017, p. 38.


Etichetarea în ceea ce privește eficiența energetică ***I
PDF 336kWORD 58k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 iunie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru pentru etichetarea în ceea ce privește eficiența energetică și de abrogare a Directivei 2010/30/UE (COM(2015)0341 – C8-0189/2015 – 2015/0149(COD))
P8_TA(2017)0251A8-0213/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0341),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie Parlamentului (C8-0189/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 20 ianuarie 2016(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 5 aprilie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0213/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 iunie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică și de abrogare a Directivei 2010/30/UE

P8_TC1-COD(2015)0149


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/1369.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei

privind articolele 290 și 291 din TFUE

Reamintind Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, în special punctul 26 al acestuia, Parlamentul European, Consiliul și Comisia declară că dispozițiile prezentului regulament nu aduc atingere niciunei viitoare poziții a instituțiilor în ceea ce privește aplicarea articolelor 290 și 291 din TFUE în alte dosare legislative.

Declarația Comisiei privind compensațiile financiare pentru consumatori

Având în vedere eforturile depuse în mod constant pentru a consolida punerea în aplicare a legislației de armonizare a Uniunii privind produsele, Comisia, în scopul eliminării potențialelor pierderi financiare de către consumatori din cauza produselor etichetate în mod eronat sau a performanței energetice și de mediu inferioare celei indicate pe etichetă, ar trebui să analizeze dacă este posibilă compensarea consumatorilor în caz de neconformitate în ceea ce privește clasa energetică indicată pe etichetă.

(1) JO C 82, 3.3.2016, p. 6.
(2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 6 iulie 2016 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0304).


„Capitale europene ale culturii” pentru anii 2020-2033 ***I
PDF 323kWORD 49k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 iunie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei 445/2014/UE de instituire a unei acțiuni a Uniunii în favoarea evenimentului „Capitale europene ale culturii” pentru anii 2020-2033 (COM(2016)0400 – C8-0223/2016 – 2016/0186(COD))
P8_TA(2017)0252A8-0061/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0400),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 167 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie Parlamentului (C8-0223/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 24 mai 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0061/2017),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 iunie 2017 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2017/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 445/2014/UE de instituire a unei acțiuni a Uniunii în favoarea evenimentului „Capitale europene ale culturii” pentru anii 2020-2033

P8_TC1-COD(2016)0186


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2017/1545.)


Evaluarea punerii în aplicare a programului Orizont 2020
PDF 399kWORD 66k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 iunie 2017 referitoare la evaluarea punerii în aplicare a programului Orizont 2020 în vederea evaluării la jumătatea perioadei a acestuia și la propunerea privind cel de-al 9-lea program-cadru (2016/2147(INI))
P8_TA(2017)0253A8-0209/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020(1),

–  având în vedere Regulamentul Consiliului (Euratom) nr. 1314/2013 din 16 decembrie 2013 privind Programul pentru cercetare și formare al Comunității Europene a Energiei Atomice (2014-2018) de completare a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de stabilire a normelor de participare și diseminare pentru „Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020”(3),

–  având în vedere Decizia 2013/743/UE a Consiliului din 3 decembrie 2013 de instituire a programului specific de punere în aplicare a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (2014-2020)(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1292/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 294/2008 de înființare a Institutului European de Inovare și Tehnologie(5),

–  având în vedere Decizia nr. 1312/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2013 privind Agenda strategică de inovare a Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT): contribuția EIT la o Europă mai inovatoare(6),

–  având în vedere Regulamentele (UE) nr. 557/2014, (UE) nr. 558/2014, (UE) nr. 559/2014, (UE) nr. 560/2014 și (UE) nr. 561/2014 ale Consiliului din 6 mai 2014(7) și Regulamentele (UE) nr. 642/2014(8) și (UE) nr. 721/2014(9) ale Consiliului din 16 iunie 2014 de instituire a întreprinderilor comune finanțate în cadrul programului Orizont 2020,

–  având în vedere Deciziile nr. 553/2014/UE, nr. 554/2014/UE, nr. 555/2014/UE și nr. 556/2014/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului din 15 mai 2014(10) de instituire a P2P-urilor în temeiul articolului 185 finanțate în cadrul Orizont 2020,

–  având în vedere documentele tematice din 3 februarie 2017 ale grupului la nivel înalt privind maximizarea impactului programelor UE de cercetare și inovare(11),

–  având în vedere Rapoartele de monitorizare ale Comisiei privind programul Orizont 2020 pe 2014 și 2015,

–  având în vedere Raportul Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulat „Spațiul european de cercetare: momentul punerii în aplicare și al monitorizării progreselor” (COM(2017)0035),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Planul de acțiune european în domeniul apărării” (COM(2016)0950),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „ Punerea în aplicare a strategiei privind cooperarea internațională în domeniul cercetării și inovării” (COM(2016)0657),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului - Dezvoltarea unei economii competitive bazate pe date și pe cunoaștere în Europa” (COM(2016)0178) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care o însoțește (SWD(2016)0106),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „În legătură cu răspunsul la raportul grupului de experți la nivel înalt privind evaluarea ex-post a celui de al șaptelea program-cadru” (COM(2016)0005),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulat „Raport anual privind activitățile de cercetare și dezvoltare tehnologică ale Uniunii Europene în 2014” (COM(2015)0401),

–  având în vedere rapoartele din 2014 și din 2015 ale Comisiei Europene privind „Integrarea științelor sociale și umaniste în programul Orizont 2020: participanți, bugete și discipline”,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Reglementări mai bune pentru investițiile motivate de inovare la nivelul UE” (SWD(2015)0298),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „Spațiul european de cercetare: Raport intermediar de activitate 2014” (COM(2014)0575),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Cercetarea și inovarea ca surse de reînnoire a creșterii” (COM(2014)0339),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Cel de al doilea raport referitor la situația educației și formării profesionale în sectorul energiei nucleare din Uniunea Europeană” (SWD(2014)0299),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Inițiative emblematice în domeniul FET: O nouă abordare privind crearea de parteneriate pentru a aborda marile provocări științifice și a stimula inovarea în Europa” (SWD(2014)0283),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „ A doua evaluare intermediară a întreprinderilor comune ale inițiativelor tehnologice comune Clean Sky, Pile de combustie și hidrogen și Inițiativa privind medicamentele inovatoare” (COM(2014)0252),

–  având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European privind rolul și efectele inițiativelor tehnologice comune (ITC) și ale parteneriatelor public–privat (PPP) în punerea în aplicare a programului Orizont 2020 pentru mutații industriale durabile(12),

–   având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului(13),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2017 referitoare la fondurile UE pentru egalitatea de gen(14),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2016 referitoare la Sinergiile pentru inovare: fondurile structurale și de investiții europene, Orizont 2020 și alte fonduri europene în domeniul inovării și programe ale UE(15),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 13 septembrie 2016 referitoare la politica de coeziune și la strategiile de cercetare și inovare pentru specializare inteligentă (RIS3)(16),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0209/2017),

A.  întrucât programul Orizont 2020 este cel mai mare program de C&I al UE gestionat la nivel central și cel mai mare program de C&I finanțat din fonduri publice din lume;

B.  întrucât, în negocierea programului Orizont 2020 și a actualului cadru financiar multianual (CFM), Parlamentul a solicitat 100 de miliarde EUR în locul celor 77 de miliarde EUR convenite inițial; întrucât bugetul pare foarte limitat pentru valorificarea pe deplin a potențialului de excelență al programului Orizont 2020 și pentru a răspunde în mod adecvat la actualele provocări societale de la nivel european și mondial;

C.  întrucât raportul Grupului la nivel înalt privind maximizarea impactului programelor UE de cercetare și inovare și evaluarea la jumătatea perioadei, prevăzută pentru cel de al 3-lea trimestru al anului 2017, vor pune bazele structurii și conținutului PC9, care va face obiectul unei propuneri ce urmează să fie publicată în prima jumătate a anului 2018;

D.  întrucât criza economică și financiară a fost un factor determinant în ceea ce privește conceperea programului Orizont 2020; întrucât se poate estima că viitorul program-cadru (PC) va fi modelat de noile provocări, de noile paradigme politice și socioeconomice și de anumite tendințe globale care continuă să se manifeste;

E.  întrucât programul-cadru (PC) trebuie să se bazeze pe valorile europene, pe independența științifică, deschidere, diversitate, standarde etice ridicate la nivel european, coeziune socială și acces egal al cetățenilor la soluții și răspunsuri;

F.  întrucât investițiile în C&D sunt esențiale pentru dezvoltarea economică și socială și pentru competitivitatea globală a Europei; întrucât importanța excelenței științifice pentru încurajarea inovării și asigurarea avantajelor concurențiale pe termen lung trebuie să se reflecte în finanțarea PC9;

Structura, concepția și punerea în aplicare a programului Orizont 2020

1.  consideră că, la mai mult de trei ani de la lansarea programului Orizont 2020, a sosit momentul ca Parlamentul să elaboreze o poziție cu privire la evaluarea la jumătatea perioadei a acestui program și o viziune privind viitorul PC9;

2.  reamintește că obiectivul programului Orizont 2020 este de a contribui la dezvoltarea unei societăți și a unei economii bazate pe cunoaștere și inovare, de a consolida baza științifică și tehnologică și, în cele din urmă, competitivitatea Europei prin mobilizarea de fonduri suplimentare pentru C&D din partea sectoarelor publice și private naționale și prin contribuția sa la atingerea obiectivului-țintă de 3 % din PIB pentru C&D până în 2020; regretă faptul că UE a investit în activitățile de C&D numai 2,03 % din PIB în 2015, diferitele țări investind între 0,46 % și 3,26 %(17), în timp ce concurenții globali cei mai importanți întrec Uniunea Europeană în ceea ce privește cheltuielile pentru C&D;

3.  reamintește că Spațiul european de cercetare (SEC) se află în concurență directă cu regiunile cele mai performante în domeniul cercetării din lume și că, prin urmare, consolidarea SEC este o datorie colectivă a Europei; încurajează statele membre în cauză să contribuie în mod adecvat la atingerea obiectivului-țintă de 3 % din PIB-ul UE pentru C&D; remarcă faptul că o creștere totală de 3 % ar însemna creșterea nivelului de finanțare pentru cercetare și inovare în Europa cu peste 100 de miliarde EUR pe an;

4.  subliniază că din evaluarea PC7 și din monitorizarea programului Orizont 2020 reiese că PC pentru cercetare și inovare al UE constituie un succes și creează în UE o valoare adăugată certă(18); recunoaște că PC și programele viitoare pot fi îmbunătățite în continuare;

5.  consideră că factorii care au determinat succesul programului sunt structura sa multidisciplinară și colaborativă și cerințele în materie de excelență și impact;

6.  înțelege că obiectivul PC este de a stimula participarea întreprinderilor în vederea creșterii cheltuielilor industriei pentru C&D(19); remarcă, totuși, faptul că participarea întreprinderilor, inclusiv a IMM-urilor, este considerabil mai mare în comparație cu PC7; reamintește, cu toate acestea, că, în medie, întreprinderile nu au asigurat o creștere suficientă a ponderii cheltuielilor pe care le efectuează pentru C&D, astfel cum fusese stabilit în concluziile Consiliului European de la Barcelona(20); solicită Comisiei să evalueze valoarea adăugată europeană și relevanța pentru interesul public a finanțării pentru instrumentele axate pe întreprinderi, cum ar fi inițiativele tehnologice comune (ITC)(21), precum și coerența, accesibilitatea și transparența tuturor inițiativelor comune(22);

7.  constată că 20 de organisme diferite ale UE sunt implicate în administrarea bugetului programului și în gestionarea și punerea în aplicare a acestuia; atrage atenția asupra faptului că acest lucru ar putea implica eforturi prea mari de coordonare și un grad prea ridicat de complexitate administrativă și redundanță; solicită Comisiei să depună eforturi pentru eficientizarea și simplificarea acestui mod de funcționare;

8.  constată că pilonii 2 și 3 se axează în principal pe niveluri mai ridicate de maturitate tehnologică (Technology Readiness Levels - TRL), ceea ce ar putea limita absorbția viitoare pentru inovațiile revoluționare care sunt încă în curs de pregătire în cadrul proiectelor de cercetare cu TRL mai scăzute; solicită o echilibrare atentă a TRL, pentru a promova întregul lanț valoric; consideră că TRL pot exclude formele de inovare netehnologică generate de cercetarea fundamentală sau aplicată, în special în domeniul științelor sociale și umaniste (SSU);

9.  solicită Comisiei să asigure o combinație echilibrată de proiecte mici, mijlocii și mari; constată că bugetul mediu pentru proiecte a crescut în cadrul programului Orizont 2020 și că proiectele mai mari implică un nivel mai ridicat de cheltuieli în etapa de pregătire a propunerii și de management al proiectului, iar această situație favorizează participanții care au acumulat o experiență mai îndelungată în accesarea resurselor PC, creează bariere pentru noii veniți și duce la concentrarea finanțării în mâinile unui număr limitat de instituții;

Buget

10.  subliniază faptul că actuala rată de succes alarmant de scăzută, de sub 14 %(23), reprezintă o tendință negativă în comparație cu PC7; subliniază faptul că un număr ridicat de proiecte de foarte bună calitate nu pot beneficia de finanțare ca urmare a afluenței excesive de propuneri și regretă faptul că reducerea finanțării impusă pentru a consolida bugetul Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) a adâncit de această problemă; solicită Comisiei să evite aplicarea unor reduceri suplimentare ale bugetului programului Orizont 2020;

11.  atrage atenția asupra presiunilor bugetare care afectează programele-cadru pentru cercetare și inovare ale Uniunii; regretă efectul negativ pe care criza plăților din bugetul UE l-a avut asupra punerii în aplicare a programului în cursul primilor ani ai actualului CFM; ia act, printre altele, de amânarea artificială a unor cereri de propuneri în valoare de 1 miliard EUR în 2014, precum și de reducerea semnificativă a nivelului de prefinanțare pentru programele noi; subliniază, în acest context, faptul că, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul privind CFM, o concentrare a resurselor la începutul perioadei de aplicare a programului a fost realizată în perioada 2014-2015 pentru programul Orizont 2020; subliniază că această concentrare a resurselor la începutul perioadei a fost pe deplin absorbită de program, ceea ce demonstrează buna performanță a acestui program și capacitatea sa de a absorbi sume și mai mari; subliniază că această concentrare a resurselor la începutul perioadei nu modifică pachetul financiar general al programelor, însemnând, în schimb, un nivel mai redus al creditelor în a doua jumătate a CFM; solicită celor două componente ale autorității bugetare și Comisiei să asigure un nivel adecvat al creditelor de plată în anii următori și să depună toate eforturile pentru a preveni o nouă criză a plăților în ultimii ani ai actualului CFM;

12.  subliniază faptul că programul Orizont 2020 trebuie să se bazeze în principal pe granturi și să fie orientat în special către finanțarea cercetării fundamentale și colaborative; insistă asupra faptului că cercetarea poate fi o investiție cu un grad ridicat de risc pentru investitori și că finanțarea cercetării prin intermediul granturilor reprezintă o necesitate; în acest sens, subliniază faptul că, în orice caz, numeroase organisme publice nu au permisiunea de a accepta împrumuturi, conform legii; regretă că, în unele cazuri, tendința este de a trece de la granturi la utilizarea împrumuturilor; recunoaște că instrumentele financiare ar trebui să fie disponibile pentru activitățile cu TRL ridicate și apropiate de piață, în cadrul instrumentelor financiare InnovFin și în afara PC (de exemplu, sistemele BEI și FEI);

13.  subliniază faptul că mai multe state membre nu își respectă angajamentele privind investițiile naționale în C&D; subliniază că obiectivul de 3 % din PIB trebuie să fie îndeplinit și speră că acest obiectiv poate fi ridicat la nivelul principalilor concurenți ai UE la nivel mondial cât mai curând posibil; solicită Comisiei și statelor membre, prin urmare, să aplice strategii naționale prin care să se realizeze acest obiectiv și cere ca o parte din fondurile structurale să se aloce pentru activitățile și programele din domeniul C&D, în special pentru investițiile în consolidarea capacităților, pentru infrastructurile de cercetare și finanțarea salariilor, precum și pentru activități de sprijin desfășurate în contextul elaborării propunerilor și gestionării proiectelor finanțate prin programul-cadru;

Evaluare

14.  confirmă faptul că „excelența” ar trebui să rămână criteriul de evaluare esențial pentru toți cei trei piloni ai PC, dar relevă, de asemenea, importanța criteriilor existente privind „impactul” și „calitatea și eficiența punerii în aplicare”, care se pot dovedi utili pentru a evidenția valoarea adăugată a proiectului pentru UE; invită, prin urmare, Comisia să exploreze modalitățile prin care pot fi luate în considerare, în temeiul criteriilor referitoare la „impact” și la „calitatea și eficiența punerii în aplicare”, următoarele elemente: lipsa implicării regiunilor subreprezentate din UE, includerea ramurilor subreprezentate ale științei, cum ar fi SSU, precum și exploatarea infrastructurilor de cercetare finanțate prin fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI), care pot fi considerate importante pentru punerea în aplicare cu succes a Spațiului european de cercetare și pentru asigurarea sinergiilor dintre PC și fondurile ESI;

15.  solicită îmbunătățirea și sporirea transparenței procedurilor de evaluare și de asigurare a calității aplicate de evaluatori; subliniază necesitatea de a se îmbunătăți feedbackul oferit participanților de-a lungul întregului proces de evaluare și solicită să se țină seama de criticile formulate de solicitanții necâștigători potrivit cărora sintezele rapoartelor de evaluare nu sunt suficient de aprofundate și de clare cu privire la ce ar trebui făcut în mod diferit pentru a reuși; invită, prin urmare, Comisia să publice, împreună cu cererea de propuneri, la criteriile detaliate de evaluare, pentru a le oferi participanților sinteze ale rapoartelor de evaluare mai detaliate și mai informative și să organizeze cererile de propuneri astfel încât să evite afluența excesivă de propuneri, care afectează grav motivația cercetătorilor și reputația programului;

16.  invită Comisia să ofere o definiție mai largă a termenului „impact”, ținând cont atât de efectele economice, cât și de cele sociale; subliniază că evaluarea impactului proiectelor de cercetare fundamentală ar trebui să rămână flexibilă; solicită Comisiei să mențină echilibrul între cererile „ascendente” (bottom-up) și cele „descendente” (top-down) și să analizeze ce procedură de evaluare (cu una sau două etape) este mai utilă pentru a evita afluența de propuneri și pentru a promova o cercetare de calitate;

17.  solicită Comisiei să evalueze în ce măsură ar fi utilă o mai mare concentrare tematică în contextul efectelor asupra sustenabilității;

18.  solicită Comisiei să îmbunătățească accesibilitatea portalului pentru participanți și să extindă rețeaua de puncte de contact naționale, dotând-o cu mai multe resurse, pentru a asigura un serviciu eficient pentru microîntreprinderi și pentru întreprinderile mici, în special în timpul depunerii și evaluării proiectelor;

19.  consideră că Consiliul European pentru Cercetare ar trebui să se implice în mai multe proiecte de colaborare din Europa și să se dedice, în special, regiunilor și instituțiilor cu capacitate redusă, pentru a propaga politicile și know-how-ul în materie de C&I ale UE în întreaga Uniune Europeană;

Aspecte transversale

20.  remarcă faptul că structura programului Orizont 2020 în general și abordarea provocărilor societale în particular sunt considerate salutare de foarte multe părți interesate; invită Comisia să continue să consolideze abordarea provocărilor societale și subliniază importanța cercetării colaborative în care sunt implicate universități, organizații de cercetare, întreprinderi (în special IMM-uri) și alți actori; solicită Comisiei să ia în considerare posibilitatea evaluării caracterului adecvat al listei de provocări societale, precum și a bugetelor individuale alocate fiecăreia dintre acestea, în funcție de actualul context economic, social și politic pe durata punerii în aplicare a PC și în strânsă cooperare cu Parlamentul European;

21.  recunoaște efortul Comisiei de a raționaliza procesele administrative și de a reduce timpul scurs între publicarea unei cereri de propuneri și alocarea unui grant; solicită Comisiei să își continue eforturile de reducere a birocrației și de simplificare a proceselor administrative; salută propunerea Comisiei de a introduce plăți forfetare, în scopul simplificării proceselor administrative și de audit;

22.  solicită Comisiei să evalueze dacă modelul simplificat de finanțare introdus pentru Orizont 2020 a condus, după cum se dorea, la o implicare sporită a industriei; în acest sens, solicită să fie evaluată eficacitatea modelului de finanțare;

23.  solicită Comisiei să evalueze în ce măsură utilizarea unor sisteme contabile naționale sau specifice, în locul sistemului specificat în normele privind participarea la program, ar putea contribui la simplificarea semnificativă a procedurii contabile și, astfel, la reducerea ratei de erori în ceea ce privește auditarea proiectelor cu finanțare europeană; în acest sens, solicită o cooperare mai strânsă cu Curtea de Conturi Europeană, precum și introducerea unei auditări unitare;

24.  constată că sinergiile între fonduri sunt esențiale pentru ca investițiile să devină mai eficiente; subliniază că RIS3 reprezintă un instrument important pentru stimularea sinergiilor, prin definirea cadrelor naționale și regionale pentru investițiile în C&D&I și, ca atare, ar trebui promovat și consolidat; regretă existența unor bariere semnificative care fac ca sinergiile să nu fie pe deplin operaționale(24); solicită, prin urmare, o aliniere a normelor și procedurilor aplicabile proiectelor din domeniul C&D&I în contextul fondurilor ESI și al PC și remarcă faptul că utilizarea eficace a sistemului mărcii de excelență va fi posibilă doar dacă se respectă condiția menționată anterior; solicită Comisiei să aloce o parte din fondurile ESI pentru sinergiile RIS3 cu programul Orizont 2020; invită Comisia să revizuiască normele privind ajutoarele de stat și să permită proiectelor de C&D finanțate din fonduri structurale să fie justificabile în temeiul normelor de procedură ale PC, garantând, în același timp, transparența acestora; invită Comisia și statele membre să asigure punerea în aplicare corectă a principiului adiționalității, care înseamnă, pe plan concret, că contribuțiile fondurilor europene nu ar trebui să înlocuiască cheltuielile naționale sau echivalente ale unui stat membru în regiunile în care se aplică principiul;

25.  ia act de faptul că punerea în aplicare cu succes a Spațiului european de cercetare necesită utilizarea întregului potențial de C&D&I al tuturor statelor membre; recunoaște problema deficitului de participare din cadrul programului Orizont 2020, care trebuie să fie abordată atât la nivelul UE, cât și la nivel național, inclusiv prin intermediul fondurilor ESI; invită Comisia și statele membre să adapteze instrumentele existente sau să adopte noi măsuri pentru a acoperi acest deficit, dezvoltând, de exemplu, instrumente de colaborare în rețea pentru cercetători; salută politica „Răspândirea excelenței și extinderea participării”; solicită Comisiei să evalueze dacă cele trei instrumente de extindere a participării și-au atins obiectivele specifice: să asigure un buget adecvat și un set echilibrat de instrumente care să abordeze discrepanțele existente în UE în domeniul cercetării și inovării; solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze norme clare care să permită punerea în aplicare deplină a sistemului mărcii de excelență și să exploreze noi sinergii de finanțare; solicită Comisiei să creeze mecanisme care să permită includerea în proiectele finanțate prin PC a infrastructurilor de cercetare finanțate prin fondurile ESI; solicită ca indicatorii utilizați pentru a defini „țările și regiunile subreprezentate” să fie reexaminați și ca lista acestor țări și regiuni să fie verificată în mod periodic pe parcursul punerii în aplicare a programului-cadru;

26.  remarcă faptul că, potrivit rapoartelor anuale ale Comisiei privind punerea în aplicare a programului Orizont 2020 în 2014 și 2015, țările UE-15 au primit 88,6 % din fonduri, în timp ce țările UE-13 au primit 4,5 % din fonduri, adică mai puțin decât finanțarea alocată țărilor asociate (6,4 %);

27.  salută eforturile de asigurare a unor legături mai bune între Spațiul european de cercetare și Spațiul european al învățământului superior, pentru a facilita pregătirea generației următoare de cercetători; recunoaște importanța integrării competențelor STIM și a competențelor antreprenoriale și de cercetare în sistemele de învățământ din statele membre începând cu o etapă timpurie a procesului de educație, pentru a încuraja tinerii să își dezvolte aceste abilități, întrucât C&D ar trebui abordată dintr-o perspectivă mai degrabă structurală decât ciclică sau temporală; invită statele membre și Comisia să consolideze stabilitatea și atractivitatea locului de muncă pentru tinerii cercetători;

28.  subliniază importanța unei cooperări mai strânse între industrie și universități și instituțiile științifice, pentru a facilita crearea de structuri dedicate în cadrul universităților și al centrelor științifice, în vederea stabilirii unor legături mai strânse cu sectorul producției;

29.  subliniază că cooperarea globală constituie un mijloc important de consolidare a cercetării în Europa; confirmă faptul că participarea internațională a scăzut de la 5 % în cadrul PC7 la 2,8 % în cadrul programului Orizont 2020; reamintește că PC ar trebui să contribuie la garantarea faptului că Europa rămâne un actor global și subliniază, totodată, importanța diplomației științifice; invită Comisia să revizuiască condițiile cooperării internaționale în ceea ce privește PC și să stabilească măsuri concrete și imediate, o viziune strategică pe termen lung și o structură care să susțină acest obiectiv; salută, în acest sens, inițiative precum BONUS și PRIMA;

30.  subliniază necesitatea de a consolida cooperarea internațională în cadrul PC9 și de a răspândi diplomația științifică;

31.  reamintește că integrarea SSU înseamnă a face cercetare în domeniul științelor socioeconomice și umaniste în cadrul proiectelor interdisciplinare, și nu o adăugire ex-post la proiecte de fapt tehnologice, și că cele mai urgente probleme cu care se confruntă UE necesită cercetare metodologică axată mai mult pe SSU din punct de vedere conceptual; constată că SSU sunt subreprezentate în actualul program-cadru; invită Comisia să ofere cercetătorilor din domeniul SSU mai multe posibilități de a participa la proiectele interdisciplinare ale programului-cadru și să asigure suficientă finanțare temelor ce țin de SSU;

32.  pune accentul pe echilibrul dintre cercetare și inovare în cadrul programului Orizont 2020 și solicită adoptarea unei abordări similare în noul program-cadru; salută înființarea EIC(25), însă insistă ca acest lucru să nu conducă, din nou, la separarea activităților de cercetare și de inovare sau la o fragmentare suplimentară a finanțării; subliniază că programul Orizont 2020 nu se concentrează suficient pe depășirea etapei numite „valea morții”, care constituie principalul obstacol în calea trecerii de la prototipuri la producție;

33.  invită Comisia să clarifice obiectivele, instrumentele și funcționarea EIC și subliniază necesitatea de a evalua rezultatele experimentale ale EIC; solicită Comisiei să propună o combinație echilibrată de instrumente pentru portofoliul EIC; subliniază că EIC nu ar trebui în niciun caz să devină un înlocuitor al pilonului 2 și că acest pilon nu ar trebui să devină un instrument de sprijin individual, ci, mai degrabă, ar trebui să se concentreze în continuare pe cercetarea colaborativă; subliniază necesitatea de a menține și a consolida instrumentul pentru IMM-uri și acțiunea „Calea rapidă spre inovare”; invită Comisia să elaboreze mecanisme pentru o mai bună includere a IMM-urilor în proiectele interdisciplinare de mare amploare ale PC9, pentru a valorifica întregul potențial al acestora; invită Comisia să păstreze CCI-urile în actuala structură a EIT, subliniind importanța transparenței și a implicării profunde a părților interesate, și să analizeze modul în care EIT și CCI-urile pot interacționa cu EIC; solicită Comisiei să elaboreze un cadru pentru investițiile de capital de risc privat, în cooperare cu EIC, pentru a încuraja investițiile de capital de risc în Europa;

34.  salută inițiativele care aduc laolaltă sectorul public și cel privat pentru a stimula cercetarea și inovarea; subliniază că este necesar ca UE să își asume cu o mai mare fermitate rolul de lider în ceea ce privește plasarea pe primul plan a necesităților de cercetare publice și că este nevoie de un grad suficient de transparență și trasabilitate și de un nivel echitabil de rentabilitate publică a investițiilor în cadrul programului Orizont 2020 în ceea ce privește accesibilitatea, disponibilitatea și caracterul adecvat al produselor finite, mai ales în unele domenii sensibile precum sănătatea, apărarea intereselor publice și impactul social echitabil; invită Comisia să analizeze în continuare mecanisme, în special pentru exploatarea pe termen lung a tuturor proiectelor finanțate din granturile acordate prin PC, care să îmbine rentabilitatea publică echitabilă cu stimulente care să determine industria să participe la aceste proiecte;

35.  salută faptul că accesul liber este în prezent un principiu general în cadrul programului Orizont 2020; atrage atenția că numărul considerabil de publicații legate de proiecte din cadrul Orizont 2020 de până în decembrie 2016(26) demonstrează că sunt necesare noi politici pentru garantarea schimbului de date și de cunoștințe, pentru a duce la maximum rezultatele cercetării și numărul de date științifice disponibile; solicită Comisiei să revizuiască criteriile de flexibilitate care ar putea sta în calea realizării acestui obiectiv și să îmbunătățească cunoștințele și dezvoltarea;

36.  salută finanțarea programului-pilot „Date deschise din cercetare”, ca un prim pas în direcția unui cloud pentru știința deschisă; recunoaște importanța și potențialul infrastructurilor electronice și a calculului intensiv, necesitatea implicării părților interesate din sectorul public și privat și a societății civile, precum și importanța inițiativelor științifice cetățenești pentru asigurarea unui rol mai activ al societății în definirea și abordarea problemelor și în stabilirea în comun a soluțiilor; invită Comisia și comunitatea de cercetare din sectorul public și din cel privat să cerceteze noi modele care să integreze resurse private de tip cloud și de rețea și infrastructuri electronice publice și să aibă în vedere lansarea agendei cetățenilor în domeniul științei și inovării;

37.  salută conceptul centrelor de inovare, introdus recent de Comisie, care consolidează și mai mult peisajul european al inovării, sprijinind întreprinderile, în special IMM-urile, în îmbunătățirea modelelor de afaceri și a proceselor de producție;

38.  încurajează punctele de contact naționale să se implice mai mult în promovarea proiectelor premiate cu „marca de excelență” și să contribuie la căutarea altor surse – fie naționale, fie internaționale – de finanțare publică sau privată pentru aceste proiectele, prin consolidarea cooperării în acest domeniu în cadrul rețelei PCN;

Recomandări privind PC9

39.  consideră că UE are potențialul de a deveni un centru de frunte la nivel mondial în domeniul cercetării și științei; în plus, consideră că, pentru a încuraja creșterea economică, crearea de locuri de muncă și inovarea, PC9 trebuie să devină o prioritate de vârf pentru Europa;

40.  salută succesul programului Orizont 2020 și coeficientul de 1:11 al efectului de levier; invită Comisia să propună un buget total majorat de 120 de miliarde EUR pentru PC9; consideră că, dincolo de creșterea bugetului, este nevoie de un cadru care să încorporeze inovarea și solicită, prin urmare, Comisiei să clarifice conceptul de inovare și diferitele tipuri ale acesteia;

41.  constată că UE se confruntă cu numeroase provocări semnificative și dinamice și invită Comisia ca, împreună cu Parlamentul European, să prevadă în pilonul 3 un set echilibrat și flexibil de instrumente care să răspundă caracterului dinamic al problemelor emergente; subliniază necesitatea de a se asigura un buget suficient pentru provocările specifice din pilonul 3, precum și necesitatea de a se revizui periodic caracterul adecvat al provocărilor respective;

42.  invită Comisia să mențină echilibrul între cercetarea fundamentală și inovare în cadrul PC9; constată că este necesar să se consolideze cercetarea colaborativă; subliniază importanța unei mai mari implicări a IMM-urilor în proiecte colaborative și în inovare;

43.  încurajează Comisia să consolideze sinergiile între PC9 și alte fonduri europene specifice pentru cercetare și inovare și să stabilească instrumente armonizate și norme aliniate pentru aceste fonduri, atât la nivel european, cât și la nivel național și în strânsă cooperare cu statele membre; solicită Comisiei ca, în viitoarele programe-cadru, să țină seama în continuare de rolul important pe care îl joacă standardizarea în contextul inovărilor;

44.  observă că PC9 ar trebui să abordeze eventuala problemă referitoare la afluența de propuneri și la ratele de succes scăzute cu care s-a confruntat programul Orizont 2020; propune să se ia în considerare reintroducerea procedurii de evaluare în două etape, prima etapă fiind unificată, iar a doua, specifică, dedicată solicitanților selectați; invită Comisia să asigure sinteze ale raportului de evaluare suficient de cuprinzătoare, care să conțină indicații privind modul în care propunerea ar putea fi îmbunătățită;

45.  subliniază că valoarea adăugată europeană trebuie să rămână o componentă esențială indiscutabilă a programului-cadru de cercetare;

46.  invită Comisia să separe cercetarea în domeniul apărării de cercetarea civilă în următorul CFM, punând la dispoziție două programe diferite cu două bugete separate care să nu afecteze ambițiile bugetare ale cercetării civile din cadrul PC9; invită, prin urmare, Comisia să prezinte Parlamentului posibile moduri de finanțare a viitorului program de cercetare în domeniul apărării, în conformitate cu tratatele, cu un buget special, cu resurse proaspete și cu norme specifice, subliniază, în acest sens, importanța controlului parlamentar;

47.  consideră că programul „Tehnologii viitoare și emergente” are un potențial ridicat pentru viitor și reprezintă un bun instrument pentru răspândirea ideilor inovatoare și a know-how-ului la nivel național și regional;

48.  subliniază, în contextul Acordului de la Paris și al obiectivelor UE privind clima, necesitatea de a trata ca prioritate finanțarea cercetării în domeniul schimbărilor climatice și a infrastructurii de colectare a datelor privind clima – în special deoarece Statele Unite au în vedere reduceri bugetare semnificative aplicate instituțiilor de cercetare în domeniul mediului din SUA;

49.  subliniază că PC9 pentru cercetare și inovare ar trebui să consolideze progresul social și competitivitatea UE, generând creștere economică, creând locuri de muncă și aducând noi cunoștințe și inovări, pentru a face față provocărilor cruciale cu care se confruntă Europa, precum și să realizeze în continuare progrese în direcția dezvoltării unui spațiu european de cercetare durabil; salută, în acest sens, structura actuală pe bază de piloni a PC și invită Comisia să păstreze această structură pentru asigurarea continuității și a previzibilității; solicită, așadar, Comisiei să continue eforturile pentru asigurarea coerenței, simplificării, transparenței și clarității programului, pentru îmbunătățirea procesului de evaluare, reducerea fragmentării, a duplicării și evitarea sarcinii administrative inutile;

50.  recunoaște că sarcinile administrative și cercetarea se anulează reciproc într-o mare măsură; subliniază, prin urmare, importanța menținerii obligațiilor de raportare la un nivel minim, astfel încât să se evite obstacolul birocratic din calea inovării și să se asigure utilizarea eficace a fondurilor PC9, asigurând, totodată, și independența cercetării; în acest scop, încurajează Comisia să își intensifice eforturile în materie de simplificare;

51.  constată că Comisia menționează tot mai frecvent sprijinul bazat pe rezultate; solicită Comisiei să definească mai precis noțiunea de „rezultate”;

52.  invită Comisia și statele membre să crească sinergiile între PC și alte fonduri și să abordeze problema deficiențelor în materie de cercetare cu care se confruntă regiunile de convergență din anumite state membre, aplicând principiul adiționalității; regretă că alocările financiare din fondurile structurale și de investiții pot avea drept rezultat o reducere a cheltuielilor naționale în domeniul C&D în regiunile în care se utilizează aceste fonduri și insistă asupra faptului că acestea trebuie să vină în completarea cheltuielilor publice naționale; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să se asigure că finanțarea publică a C&D nu este considerată mai degrabă o investiție în viitor decât un cost;

53.  remarcă faptul că investițiile eficace în cercetare și inovare în cadrul fondurilor structurale sunt posibile numai dacă în statele membre au fost puse bazele în mod corespunzător; solicită, prin urmare, o legătură mai strânsă între recomandările specifice fiecărei țări privind reforme structurale și investițiile în cercetare și inovare;

54.  subliniază că este nevoie de noi centre și regiuni cu un nivel mai ridicat de excelență, precum și că este important ca Spațiul european de cercetare (SEC) să își continue dezvoltarea; subliniază, în acest scop, necesitatea de a crea mai multe sinergii între PC, FEIS și fondurile ESI; solicită politici care să elimine bariere precum salariile mai mici cu care se confruntă țările din est și sud, astfel încât să se evite exodul de creiere; solicită concentrarea cu prioritate pe excelența proiectului, mai degrabă decât pe excelența principalelor instituții „de elită”;

55.  consideră că este necesar să se includă stimulente mai puternice pentru a utiliza fondurile ESI pentru investițiile în C&I în cazul în care există recomandări specifice fiecărei țări în acest sens sau în cazul în care se identifică deficiențe; concluzionează că fondurile ESI pentru investițiile în C&I vor furniza 65 miliarde EUR în perioada 2014-2020; propune, prin urmare, utilizarea rezervei de performanță a fondurilor ESI stabilite pentru statele membre, pentru a investi o parte substanțială a veniturilor din fondurile structurale în C&I;

56.  salută principiul și potențialul „mărcii de excelență”, ca o etichetă de calitate aplicată în domeniul sinergiilor dintre fondurile ESI și Orizont 2020, dar constată că aceasta este insuficient pusă în aplicare, lucru datorat lipsei de finanțare în statele membre; consideră că proiectele care au fost depuse în scopul finanțării în cadrul programului Orizont 2020, au trecut prin criterii stricte de selecție și de atribuire, cu un rezultat pozitiv, însă nu au putut fi finanțate din cauza constrângerilor bugetare ar trebui să fie finanțate din resursele fondurilor ESI, dacă aceste resurse sunt disponibile în acest scop; subliniază faptul că un mecanism similar ar trebui să fie definit, de asemenea, pentru proiectele de cercetare colaborativă;

57.  invită Comisia să ofere sprijin la un nivel mai ridicat în cadrul PC9 pentru tinerii cercetători, cum ar fi instrumente de comunicare în rețea la nivel paneuropean, și să consolideze sistemele de finanțare pentru cercetătorii începători care au mai puțin de doi ani de experiență acumulată după finalizarea doctoratului;

58.  remarcă faptul că acțiunile Marie Curie reprezintă o sursă de finanțare larg recunoscută în rândul cercetătorilor și promovează mobilitatea acestora și dezvoltarea tinerilor cercetători; consideră că, pentru a asigura continuitatea, ar fi de dorit ca acțiunile Marie Curie să fie finanțate în continuare de PC9;

59.  invită Comisia și statele membre să încurajeze în continuare investițiile private în C&D&I, care trebuie să vină în completarea investițiilor publice, și nu să le înlocuiască; reamintește că două treimi din ponderea de 3 % din PIB a C&D ar trebui să provină de la sectorul privat(27); apreciază eforturile realizate în prezent de industrie și, având în vedere resursele publice în general insuficiente pentru cheltuielile cu C&D, solicită sectorului privat să se implice mai mult în cheltuielile cu C&D, în accesul liber și în știința deschisă; invită Comisia să stabilească gradul de participare al marii industrii (prin împrumuturi, granturi sau pe cheltuială proprie), în funcție de importanța valorii adăugate europene a proiectului și de capacitatea acestuia de a fi o forță motrice pentru IMM-uri, ținând cont, totodată, de specificul și necesitățile fiecărui sector; invită Comisia să monitorizeze contribuțiile „în natură” pentru a se asigura că investițiile sunt reale și noi;

60.  invită Comisia să îmbunătățească transparența și claritatea normelor pentru cooperarea între sectorul public și cel privat în cadrul proiectelor PC9 ca urmare a rezultatelor și recomandărilor care rezultă din evaluare; solicită Comisiei să verifice și să evalueze instrumentele existente pentru parteneriatele public-privat;

61.  subliniază faptul că, independent de instrumentul pentru IMM-uri, implicarea industriei ar trebui sprijinită în continuare, întrucât industria deține cunoștințele de specialitate necesare în multe domenii și aduce o contribuție financiară semnificativă;

62.  regretă rezultatele împărțite obținute în ceea ce privește egalitatea de gen în cadrul programului Orizont 2020, întrucât singurul obiectiv îndeplinit este procentajul de femei din grupurile consultative, în timp ce procentajul de femei din comisiile de evaluare a proiectelor și din rândul coordonatorilor de proiect, precum și dimensiunea de gen în activitățile de cercetare și inovare rămân sub nivelurile-țintă; subliniază că este necesar să se îmbunătățească participarea și integrarea perspectivei de gen în cadrul PC9 și să se atingă nivelurile-țintă stabilite în Regulamentul privind programul Orizont 2020 și invită Comisia să realizeze un studiu pentru a analiza obstacolele sau dificultățile care ar putea condiționa subreprezentarea femeilor în cadrul programului; încurajează statele membre ca, în conformitate cu obiectivele Spațiului european de cercetare, să creeze un mediu politic și juridic echilibrat în ceea ce privește egalitatea de gen și să ofere stimulente pentru schimbare salută orientările Comisiei privind dezvoltarea egalității de gen în programul Orizont 2020(28); reamintește că, potrivit acestor orientări, echilibrul de gen este unul dintre factorii de stabilire a ordinii de prioritate a propunerilor care au același număr de puncte peste prag;

63.  ia act de faptul că următorul PC va trebui să țină cont de ieșirea Regatului Unit din UE și de consecințele acesteia; consideră că este benefic pentru C&I să existe cadre clare și stabile pe termen lung și că Regatul Unit ocupă o poziție de lider în domeniul științei; își exprimă dorința ca rețelele și colaborarea stabilite între Regatul Unit și UE să poată continua în domeniul cercetării, precum și ca, sub rezerva respectării anumitor condiții, să fie găsită rapid o soluție stabilă și satisfăcătoare, astfel încât să se asigure că UE nu pierde rezultatele științifice obținute în cadrul programului Orizont 2020 și al PC9;

o
o   o

64.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 104.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 948.
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 81.
(4) JO L 347, 20.12.2013, p. 965.
(5) JO L 347, 20.12.2013, p. 174.
(6) JO L 347, 20.12.2013, p. 892.
(7) JO L 169, 7.6.2014, pp. 54-178.
(8) JO L 177, 17.6.2014, p. 9.
(9) JO L 192, 1.7.2014, p. 1.
(10) JO L 169, 7.6.2014, pp. 1.
(11) http://ec.europa.eu/research/evaluations/pdf/hlg_issue_papers.pdf.
(12) JO C 34, 2.2.2017, p. 24.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2017)0052.
(14) Texte adoptate, P8_TA(2017)0075.
(15) Texte adoptate, P8_TA(2016)0311.
(16) Texte adoptate, P8_TA(2016)0320.
(17) Studiul realizat de EPRS în februarie 2017 și intitulat „Orizont 2020, Programul-cadru al UE pentru cercetare și inovare. Evaluarea punerii în aplicare la nivel european”.
(18) Cu peste 130 000 de propuneri primite, 9 000 de granturi semnate, 50 000 de participanți și 15,9 miliarde EUR din fondurile UE.
(19) Două treimi din ponderea de 3 % din PIB a C&D ar trebui să provină de la întreprinderi. A se vedea datele Eurostat privind cheltuielile efectuate de sectorul privat pentru C&D: http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&init=1&language=en&pcode=tsc00031&plugin=1
(20) http://ec.europa.eu/invest-in-research/pdf/download_en/barcelona_european_council.pdf
(21) În total, cele șapte inițiative tehnologice comune reprezintă peste 7 miliarde EUR din fondurile Orizont 2020, aproximativ 10 % din întregul buget al programului Orizont 2020 și mai mult de 13 % din valoarea reală a fondurilor disponibile pentru cererile de finanțare din programul Orizont 2020 (aproximativ 8 miliarde EUR/an, pe o perioadă de șapte ani).
(22) A se vedea concluziile Consiliului din 29 mai 2015.
(23) Studiul EPRS din februarie 2017, intitulat „Orizont 2020, Programul-cadru al UE pentru cercetare și inovare. Evaluarea punerii în aplicare la nivel european”.
(24) Marile infrastructuri de cercetare se încadrează în domeniul de aplicare și îndeplinesc obiectivele specifice ale FEDR, dar fondurile FEDR alocate la nivel național nu pot fi utilizate pentru cofinanțarea acestora; pe de altă parte, costurile de construcție aferente noilor infrastructuri de cercetare sunt eligibile în cadrul FEDR, dar cheltuielile operaționale și cu personalul nu sunt eligibile.
(25) Comunicarea Comisiei intitulată „Viitorii lideri ai Europei: inițiativa privind întreprinderile nou-înființate și extinderea acestora” (COM(2016)0733).
(26) Raportul OpenAIRE: în cadrul programului Orizont 2020, au fost finalizate 2 017 proiecte din totalul de 10 684 de proiecte (19 %) și 8 667 de proiecte sunt în curs de desfășurare. OpenAIRE a identificat 6 133 de publicații legate de 1 375 de proiecte ale Orizont 2020.
(27) A se vedea concluziile Consiliului din 29 mai 2015.
(28) A se vedea orientările Comisiei privind dezvoltarea egalității de gen din programul Orizont 2020.http://eige.europa.eu/sites/default/files/h2020-hi-guide-gender_en.pdf


Elemente constitutive ale politicii de coeziune a UE pentru perioada de după 2020
PDF 374kWORD 61k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 iunie 2017 referitoare la elemente constitutive ale politicii de coeziune a UE pentru perioada de după 2020 (2016/2326(INI))
P8_TA(2017)0254A8-0202/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 3, și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 4, 162, 174-178 și 349,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1) (denumit în continuare „Regulamentul privind dispozițiile comune”),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1302/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) în ceea ce privește clarificarea, simplificarea și îmbunătățirea constituirii și funcționării unor astfel de grupări(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016 intitulată „Evaluarea/revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual 2014-2020 - Un buget al UE axat pe rezultate” (COM(2016)0603),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2015 intitulată „Investiții în locuri de muncă și în creștere - Valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene” (COM(2015)0639),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la investiții în locuri de muncă și în creștere – valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene: o evaluare a raportului în temeiul articolului 16 alineatul (3) din RDC(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la Cooperarea teritorială europeană – practici optime și măsuri inovatoare(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2016 referitoare la accelerarea punerii în aplicare a politicii de coeziune(11),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European „Strategia UE pentru regiunea Dunării”(12) din 21 ianuarie 2010, Rezoluția Parlamentului European „Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice și rolul macroregiunilor în viitoarea politică de coeziune”(13) din 6 iulie 2010, Rezoluția Parlamentului European „Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice”(14) din 28 octombrie 2015, Rezoluția Parlamentului European „Strategia UE pentru regiunea alpină”(15) din 13 septembrie 2016,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la sinergiile pentru inovare: fondurile structurale și de investiții europene, Orizont 2020 și alte fonduri europene în domeniul inovării și programe ale UE(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2016 referitoare la noile instrumente de dezvoltare teritorială în politica de coeziune 2014-2020: investițiile teritoriale integrate (ITI) și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC)(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2015 referitoare la tema simplificării și a orientării către performanță a politicii de coeziune în perioada 2014-2020(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la Investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică: promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în Uniunea Europeană(19),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la dimensiunea urbană a politicilor UE(20),

–  având în vedere comunicările Comisiei și rezoluțiile Parlamentului referitoare la regiunile ultraperiferice și, în special, Rezoluția din 18 aprilie 2012 referitoare la rolul politicii de coeziune în regiunile ultraperiferice din Uniunea Europeană în contextul Strategiei „Europa 2020”(21) și Rezoluția din 26 februarie 2014 referitoare la dezvoltarea optimă a potențialului regiunilor ultraperiferice prin crearea de sinergii între fondurile structurale și alte programe ale Uniunii Europene(22),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 octombrie 2015 referitoare la politica de coeziune și revizuirea Strategiei Europa 2020(23),

–  având în vedere concluziile și recomandările Grupului la nivel înalt privind monitorizarea simplificării birocrației pentru beneficiarii fondurilor ESI,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind Raportul Special nr. 31 din 2016 al Curții de Conturi, intitulat „Cel puțin un euro din cinci din bugetul UE ar trebui să fie cheltuit pentru acțiuni în domeniul climatic: există activități ambițioase în curs de desfășurare în acest sens, dar există un risc serios de a nu se reuși atingerea acestui obiectiv”, adoptate la 21 martie 2017,

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție din 15 decembrie 2015(24) privind interpretarea articolului 349 din TFUE,

–  având în vedere Raportul special nr. 19/2016 al Curții de Conturi intitulat „Execuția bugetului UE prin instrumente financiare – ce învățăminte trebuie desprinse din perioada de programare 2007-2013”,

–  având în vedere raportul Comisiei din 22 februarie 2016 privind complementaritățile dintre fondurile structurale și de investiții europene și Fondul european pentru investiții strategice - asigurarea coordonării, a sinergiilor și a complementarității,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0202/2017),

A.  întrucât politica de coeziune a UE se bazează pe TUE și pe TFUE și exprimă solidaritatea UE ca unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii, prin urmărirea obiectivului menționat în tratat de reducere a disparităților regionale și promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale între toate regiunile UE;

B.  întrucât funcționarea UE ca „motor de convergență” a stagnat după 2008, generând o creștere semnificativă a divergențelor existente între statele membre, precum și apariția unor inegalități sociale și economice tot mai profunde în întreaga UE; reamintește că politica de coeziune la nivel european este foarte eficientă, în special în promovarea diverselor forme de cooperare teritorială și de aceea rămâne - în dimensiunea sa economică, socială și teritorială - o politică indispensabilă care combină nevoile specifice ale unui teritoriu cu prioritățile UE și produce rezultate concrete pe teren pentru toți cetățenii săi;

C.  întrucât politica de coeziune rămâne principala politică, de mare succes și foarte apreciată, de investiții și de dezvoltare la nivelul UE pentru crearea de locuri de muncă durabile și a unei creșteri economice inteligente, durabile și favorabile incluziunii în perioada de după 2020, în special în contextul unei scăderi drastice a investițiilor publice și private în multe state membre, și date fiind repercusiunile globalizării; reamintește că politica de coeziune a jucat un rol esențial și a demonstrat o capacitate de reacție semnificativă la constrângerile macroeconomice;

D.  întrucât ultima reformă a politicii de coeziune din 2013 a fost cuprinzătoare și substanțială, accentul punându-se de această dată, pe de o parte, pe o abordare orientată spre rezultate, pe concentrarea tematică, pe eficiență și pe eficacitate și, pe de altă parte, pe principiile parteneriatului, guvernanței pe mai multe niveluri, specializării inteligente și abordărilor la nivel local;

E.  întrucât politica de coeziune reînnoită a determinat o trecere treptată de la o concentrare pe proiectele majore legate de infrastructură către o concentrare pe stimularea economiei bazate pe cunoaștere și a inovării;

F.  întrucât aceste principii ar trebui menținute și consolidate în perioada de după 2020, pentru a asigura continuitatea, vizibilitatea, securitatea juridică, accesibilitatea și transparența punerii în aplicare a politicii;

G.  întrucât, pentru a asigura succesul politicii de coeziune în perioada de după 2020, este esențial să se reducă sarcinile administrative ale beneficiarilor săi, să se identifice echilibrul corect între orientarea spre rezultate a politicii și nivelul de verificări și controale pentru creșterea proporționalității, să se introducă diferențierea în procesul de punere în aplicare a programelor și să se simplifice normele și procedurile, care în prezent sunt deseori percepute ca fiind prea complexe;

H.  întrucât aceste elemente — combinate cu abordarea politică integrată și cu principiul parteneriatului — ilustrează valoarea adăugată a politicii de coeziune;

I.  întrucât nici constrângerile bugetare din ce în ce mai mari atât de la nivelul UE, cât și de la nivel național, nici consecințele Brexitului nu ar trebui să conducă la slăbirea politicii de coeziune a UE; solicită, în acest context, ca negociatorii UE și ai Regatului Unit să reflecteze asupra avantajelor și inconvenientelor participării în continuare a Regatului Unit la programele de cooperare teritorială europeană;

J.  întrucât politica de coeziune tratează deja o gamă foarte largă de provocări legate de obiectivele sale prevăzute în tratate și nu se poate pretinde ca, în limitele aceluiași buget - sau cu un buget și mai mic -, să abordeze toate noile provocări cu care s-ar putea confrunta UE după 2020, deși impactul poate fi mai mare dacă statelor membre, regiunilor și orașelor li s-ar permite o mai mare flexibilitate pentru a susține noile provocări în materie de politică;

Valoarea adăugată a politicii de coeziune a UE

1.  se opune cu fermitate oricărui scenariu pentru UE-27 până în 2025, astfel cum este inclus în Cartea albă privind viitorul Europei, fapt care ar diminua eforturile UE cu privire la politica de coeziune; invită, în schimb, Comisia să prezinte o propunere legislativă cuprinzătoare pentru o politică de coeziune post-2020 solidă și eficace;

2.  subliniază că creșterea economică și convergența economică și socială regională nu pot fi atinse fără o bună guvernanță, fără cooperare, fără încredere reciprocă între toate părțile interesate și fără implicarea efectivă a tuturor partenerilor de la nivel național, regional și local, astfel cum prevede principiul parteneriatului [articolul 5 din Regulamentul privind dispozițiile comune (RDC)]; reamintește că regimul de gestiune partajată al politicii de coeziune a UE îi oferă acesteia din urmă un instrument unic cu ajutorul căruia să răspundă în mod direct preocupărilor cetățenilor în ceea ce privește provocările interne și externe; este de părere că gestiunea partajată, care se bazează pe principiul parteneriatului, pe guvernanța pe mai multe niveluri și pe coordonarea diferitelor niveluri administrative are o valoare semnificativă pentru a asigura o mai mare responsabilitate pentru punerea în aplicare a politicii în rândul tuturor părților interesate;

3.  subliniază efectele de catalizator ale politicii de coeziune și învățămintele care pot fi trase pentru administrații, beneficiari și părțile interesate; subliniază abordările orizontală și transversală ale politicii de coeziune ca politică inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, care oferă un cadru pentru mobilizarea și coordonarea actorilor naționali și subnaționali și îi angajează în mod direct în activități comune în vederea realizării priorităților UE prin intermediul proiectelor cofinanțate; solicită, în acest context, coordonarea și cooperarea optime între direcțiile generale ale Comisiei pentru politica de coeziune și alte direcții generale, precum și cu autoritățile naționale, regionale și locale;

4.  regretă adoptarea tardivă a mai multor programe operaționale și desemnarea tardivă a autorităților de management în unele state membre în timpul perioadei de programare actuale; salută primele semne ale punerii în aplicare accelerate a programelor operaționale, observate în cursul anului 2016; îndeamnă Comisia să continue activitatea Grupului operativ pentru o mai bună implementare pentru sprijinirea punerii în aplicare și identificarea cauzelor întârzierilor și să propună soluții și măsuri practice pentru a evita apariția unor probleme similare la începutul următoarei perioade de programare; încurajează puternic toți actorii implicați să continue să îmbunătățească și să accelereze punerea în aplicare, fără a crea blocaje;

5.  ia act de deficiențele planificării financiare și ale sistemului de implementare ce au condus la acumularea de facturi neonorate și a unor arierate fără precedent, restante încă din cadrul financiar multianual (CFM) anterior; solicită Comisiei să prezinte o soluție structurală la astfel de probleme înainte de expirarea actualului CFM și pentru a preîntâmpina propagarea lor în următorul CFM; subliniază că nivelul creditelor de plată trebuie să reflecte angajamentele anterioare, mai ales spre sfârșitul perioadei, când nivelul cererilor de plată din partea statelor membre are tendința de a crește în mod semnificativ;

6.  recunoaște că, în unele state membre, principiul parteneriatului a condus la o cooperare mai strânsă cu autoritățile locale și regionale, deși încă se mai pot realiza îmbunătățiri pentru a se asigura implicarea reală și din timp a tuturor părților interesate, inclusiv din rândul societății civile, în vederea creșterii gradului de responsabilitate și a vizibilității în punerea în aplicare a politicii de coeziune, fără a crește sarcinile administrative sau a provoca întârzieri; subliniază că părțile interesate ar trebui să fie implicate în continuare în conformitate cu abordarea guvernanței pe mai multe niveluri; consideră că principiul parteneriatului și Codul de conduită ar trebui consolidate mai mult în viitor, prin introducerea, de exemplu, a unor cerințe minime clare privind participarea partenerilor;

7.  subliniază că, deși politica de coeziune a atenuat impactul recentei crize economice și financiare din UE și al măsurilor de austeritate, disparitățile regionale, precum și disparitățile în materie de competitivitate și inegalitățile sociale sunt în continuare ridicate; solicită acțiuni continue pentru reducerea acestor disparități și pentru prevenirea dezvoltării de noi disparități în toate tipurile de regiuni, menținând și consolidând sprijinul acordat regiunilor, astfel încât să se faciliteze asumarea politicii în fiecare tip de regiune și să se atingă obiectivele UE în întreaga UE; consideră, în acest context, că trebuie să se acorde mai multă atenție îmbunătățirii rezistenței regiunilor la șocurilor bruște;

8.  reamintește că cooperarea teritorială, în toate formele sale, inclusiv strategiile macro-regionale, al cărei potențial nu este încă pe deplin exploatat, transpune conceptul de cooperare și coordonare politică a regiunilor și a cetățenilor la nivel transfrontalier în cadrul UE; subliniază valoarea politicii de coeziune în ceea ce privește abordarea provocărilor specifice inerente insulelor, regiunilor transfrontaliere și regiunilor celor mai nordice slab populate, așa cum se prevede la articolul 174 din TFUE, regiunilor ultraperiferice definite la articolele 349 și 355 din TFUE, care beneficiază de un statut special și ale căror instrumente specifice și finanțare ar trebui menținute după 2020, precum și regiunilor periferice;

9.  observă că cooperarea teritorială europeană reprezintă unul dintre obiectivele importante ale politicii de coeziune pentru 2014-2020 care aduce o valoarea adăugată substanțială obiectivelor UE, încurajează solidaritatea între regiunile UE și cu vecinii acesteia și facilitează schimbul de experiență și transferul de bune practici, de exemplu, prin intermediul documentelor standardizate; insistă asupra necesității de a continua promovarea cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale, ca o componentă a obiectivului privind consolidarea coeziunii teritoriale în conformitate cu articolul 174 din TFUE; consideră că aceasta ar trebui să rămână un instrument important pentru perioada de după 2020; subliniază, totuși, că actualul buget destinat cooperării teritoriale europene nu face față provocărilor majore cu care se confruntă programele Interreg și nici nu sprijină eficient cooperarea transfrontalieră; solicită un buget majorat în mod semnificativ pentru cooperarea teritorială europeană în următoarea perioadă de programare;

10.  subliniază importanța actualului program de cooperare Interreg Europa, destinat autorităților publice europene pentru a facilita schimbul de experiență și transferul de bune practici; sugerează ca posibilitățile de finanțare în cadrul următorului program Interreg Europa după 2020 să fie extinse, pentru a permite investițiile în proiecte-pilot fizice și în proiecte demonstrative, ținându-se seama și de implicarea părților interesate din Europa;

Arhitectura politicii de coeziune după 2020 – continuitate și domeniile în care sunt necesare îmbunătățiri

11.  subliniază că actuala clasificare a regiunilor, reformele introduse, cum ar fi concentrarea tematică și cadrul de performanță, au demonstrat valoarea politicii de coeziune; solicită Comisiei să prezinte idei pentru o mai mare flexibilitate în execuția bugetului UE în ansamblul său; consideră că crearea unei rezerve este o opțiune interesantă în acest context pentru a aborda evenimentele neprevăzute majore în timpul perioadei de programare și pentru a facilita reprogramarea programelor operaționale în vederea adaptării investițiilor din fondurile ESI la nevoile în schimbare ale fiecărei regiuni și pentru a face față efectelor globalizării la nivel regional și local, fără a afecta totuși investițiile politicii de coeziune sau concentrarea strategică, obiectivele pe termen lung și securitatea și stabilitatea planificării programelor multianuale pentru autoritățile regionale și locale;

12.  recunoaște valoarea condiționalităților ex ante, în special a celei privind strategiile de cercetare și inovare pentru specializare inteligentă (RIS3), care continuă sprijinirea programării strategice a fondurilor ESI și care au condus la o mai bună orientare spre performanță; constată că condiționalitățile ex ante, care permit ca fondurile ESI să sprijine în mod eficient realizarea obiectivelor Uniunii pentru perioada de după 2020, fără a aduce atingere obiectivelor de coeziune prevăzute în tratat;

13.  se opune condiționalităților macroeconomice și subliniază că legătura dintre politica de coeziune și procesele de guvernanță economică în semestrul european trebuie să fie echilibrată, reciprocă și fără caracter punitiv față de toate părțile interesate; sprijină o mai bună recunoaștere a dimensiunii teritoriale care ar putea fi benefică pentru semestrul european, și anume că guvernanța economică și obiectivele politicii de coeziune privind coeziunea economică, socială și teritorială, precum și creștere durabilă, ocuparea forței de muncă și protecția mediului ar trebui să fie luate în considerare într-o abordare echilibrată;

14.  consideră că, în măsura în care fondurile politicii de coeziune au ca scop stimularea investițiilor, a creșterii și a ocupării forței de muncă în întreaga Uniune, Comisia ar trebui să exploreze, în al șaptelea raport privind coeziunea și în strânsă cooperare cu guvernele statelor membre, modul de abordare al impactului acestor investiții asupra deficitelor bugetare ale acestor guverne;

15.  subliniază că creșterea capacităților administrative și instituționale - și deci consolidarea agențiilor naționale și regionale pentru sprijinirea investițiilor - în domeniul programării, punerii în aplicare și evaluării programelor operaționale, precum și calitatea formării profesionale în statele membre și regiuni sunt esențiale pentru ca politica de coeziune să aibă performanțe bune în timp util, este esențială pentru programarea, punerea în aplicare și evaluarea programelor operaționale, precum și pentru realizarea unei convergențe către standarde mai ridicate; subliniază, în acest context, importanța inițiativei „Taiex Regio Peer 2 Peer”, care îmbunătățește capacitatea administrativă și instituțională și aduce rezultate mai bune pentru investițiile UE;

16.  subliniază necesitatea de a simplifica sistemul global de gestionare a politicii de coeziune la toate nivelurile de guvernanță, facilitând programarea, gestionarea și evaluarea programelor operaționale, astfel încât să devină mai accesibil, mai flexibil și mai eficient; subliniază, în acest context, importanța combaterii suprareglementării în statele membre; solicită Comisiei să mărească posibilitățile de e-coeziune și tipurile specifice de cheltuieli, cum ar fi baremurile standard pentru costurile unitare și sumele forfetare în cadrul Regulamentului privind dispozițiile comune, și să introducă o platformă digitală sau ghișee unice cu informații pentru solicitanți și beneficiari; sprijină concluziile și recomandările adoptate până în prezent de Grupul la nivel înalt privind monitorizarea simplificării birocrației pentru beneficiarii fondurilor ESI și încurajează statele membre să pună în aplicare aceste recomandări;

17.  solicită Comisiei să aibă în vedere soluții bazate pe proporționalitate și diferențiere, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a programelor, bazate pe riscuri, criterii obiective și stimulente pozitive pentru programe, amploarea și capacitatea administrativă a lor, în special în privința nivelurilor multiple de audit, care ar trebui să se concentreze pe combaterea neregularităților, și anume a fraudei și a corupției, și numărul de controale, pentru o mai bună armonizare a politicii de coeziune cu politica în domeniul concurenței și alte politici ale Uniunii, mai ales a normelor privind ajutoarele de stat aplicabile fondurilor ESI, dar nu FEIS sau Orizont 2020, precum și în ceea ce privește posibilitatea aplicării unui set unic de norme pentru toate fondurile ESI pentru eficientizarea finanțării ținând seama totodată de specificitățile fiecărui fond;

18.  solicită Comisiei, în perspectiva unei simplificări reale și de comun acord cu autoritatea de gestionare de programe naționale și regionale, să elaboreze un plan fezabil de extindere a sistemului de costuri simplificate asupra FEDR, în conformitate, de asemenea, cu dispozițiile din propunerea de regulament de modificare a regulamentului financiar aplicabil bugetului denumit „Omnibus”;

19.  consideră că granturile ar trebui să rămână baza finanțării politicii de coeziune; constată, cu toate acestea, rolul tot mai important al instrumentelor financiare; subliniază că împrumuturile, capitalurile proprii sau garanțiile pot juca un rol complementar, dar că ar trebui utilizate cu precauție, pe baza unei evaluări adecvate ex-ante, iar granturile ar trebui complementate doar atunci când astfel de instrumente financiare demonstrează o valoare adăugată și ar putea avea un efect de levier prin atragerea de sprijin financiar suplimentar, ținând seama de disparitățile regionale și de diversitatea practicilor și experiențelor;

20.  subliniază că este important ca autorităților locale și regionale să li se acorde asistență din partea Comisiei, a BEI și a statelor membre cu privire la instrumentele financiare inovatoare, prin intermediul unor platforme precum fi-compass sau prin furnizarea de stimulente pentru beneficiari; reamintește că aceste instrumente nu sunt potrivite pentru toate tipurile de intervenții în cadrul politicii de coeziune; consideră că toate regiunile, în mod voluntar, ar trebui să poată decide cu privire la punerea în aplicare a instrumentelor financiare în funcție de nevoile lor; se opune totuși obiectivelor cantitative obligatorii pentru utilizarea instrumentelor financiare și subliniază că folosirea tot mai frecventă a instrumentelor financiare nu ar trebui să conducă la o reducere a bugetului UE în general;

21.  invită Comisia să asigure consolidarea sinergiilor și comunicării între fondurile ESI și alte fonduri și programe ale Uniunii, inclusiv FEIS, și să faciliteze punerea în aplicare de operațiuni bazate pe fonduri multiple; subliniază că FEIS nu ar trebui să submineze coerența strategică, concentrarea teritorială și perspectiva pe termen lung a programării politicii de coeziune și nu ar trebui să înlocuiască sau să împiedice accesul la granturi și nici să încerce să înlocuiască sau să reducă bugetul FEIS; insistă asupra adiționalității reale a resurselor sale; solicită stabilirea unor limite clare între FEIS și politica de coeziune, însoțită de punerea la dispoziție a unor posibilități de a le combina și de a le facilita utilizarea fără a le amesteca, ceea ce ar putea mări atractivitatea structurii de finanțare pentru o mai bună utilizare a resurselor limitate ale UE; consideră că sunt necesare armonizarea normelor privind operațiile bazate pe fonduri multiple, precum și o strategie de comunicare clară referitoare la posibilitățile de finanțare existente; invită Comisia, în acest context, să dezvolte un set de instrumente pentru beneficiari;

22.  invită Comisia să aibă în vedere elaborarea unui set de indicatori suplimentar care să completeze indicatorul PIB, care rămâne principala metoda legitimă și fiabilă pentru alocarea echitabilă a fondurilor ESI; consideră că, în acest context, ar trebui evaluat și luat în considerare indicele progresului social sau un indicator demografic, pentru a oferi o imagine cuprinzătoare a dezvoltării regionale; consideră că acești indicatori ar putea răspunde mai bine noilor tipuri de inegalități dintre regiunile UE pe cale de apariție; subliniază, în plus, relevanța indicatorilor de rezultat pentru consolidarea orientării spre rezultate și performanță a politicii de coeziune;

23.  invită Comisia să ia în considerare măsuri care vizează soluționarea problemei finanțării naționale a proiectelor din domeniul politicii de coeziune, având în vedere problema cu care se confruntă autoritățile locale și regionale în statele membre foarte centralizate, care nu au capacități fiscale și financiare suficiente și care întâmpină mari dificultăți în cofinanțarea proiectelor și, adeseori, chiar în elaborarea documentației proiectelor, din cauza lipsei de resurse financiare disponibile, ceea ce conduce la o utilizare mai scăzută a politicii de coeziune;

24.  încurajează Comisia să analizeze posibilitatea utilizării nivelului NUTS III drept clasificare a regiunilor în cadrul politicii de coeziune pentru unele priorități selectate;

Domeniile de politică esențiale pentru modernizarea politicii de coeziune după 2020

25.  subliniază importanța FSE, a Garanției pentru tineret și a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, în special în ceea ce privește combaterea șomajului pe termen lung și a șomajului în rândul tinerilor din Uniune, care se situează la unul dintre cele mai ridicate niveluri din istorie, în special în regiunile mai puțin dezvoltate, în regiunile ultraperiferice și în regiunile care au fost cel mai grav afectate de criză; subliniază rolul esențial al IMM-urilor în crearea de locuri de muncă - mai exact a 80 % dintre locurile de muncă din Uniune - și în promovarea sectoarelor inovatoare precum economia digitală și economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

26.  consideră că politica de coeziune din perioada de după 2020 ar trebui să ajute în continuare persoanele vulnerabile și marginalizate, să abordeze inegalitățile tot mai mari și să clădească solidaritate; ia act de impactul pozitiv din punctul de vedere al valorii adăugate sociale și profesionale a investițiilor în educație, formare și cultură; subliniază, de asemenea, necesitatea de a menține incluziunea socială, inclusiv cheltuielile din FSE, completate de investițiile FEDR în domeniul respectiv;

27.  sugerează utilizarea mai bună a fondurilor ESI pentru a răspunde schimbărilor demografice și consecințelor locale și regionale ale acestora; consideră că în regiunile care se confruntă cu provocări precum depopularea, fondurile ESI ar trebui mai bine vizate pentru a crea locuri de muncă și creștere;

28.  ia act de importanța din ce în ce mai mare a Agendei teritoriale și a parteneriatelor de succes între mediul rural și cel urban, precum și de rolul exemplar al orașelor inteligente ca microcosmosuri și catalizatori pentru soluții inovatoare la provocările de la nivel local și regional;

29.  salută Pactul de la Amsterdam și recunoașterea într-o mai mare măsură a rolului orașelor și al zonelor urbane în elaborarea politicilor europene și solicită o punere în aplicare efectivă a metodei de lucru de cooperare prin intermediul parteneriatelor pe care le prevede pactul; se așteaptă ca rezultatele să fie incluse în viitoarele politici ale UE în perioada de după 2020;

30.  evidențiază dimensiunea urbană îmbunătățită a politicii de coeziune sub forma unor dispoziții specifice pentru dezvoltarea urbană durabilă și pentru acțiuni inovatoare urbane; consideră că aceasta ar trebui dezvoltată și consolidată din punct de vedere financiar și în perioada de după 2020 și că subdelegarea de competențe către niveluri inferioare ar trebui consolidată; încurajează Comisia să îmbunătățească coordonarea între diferitele măsuri destinate orașelor pentru a consolida sprijinul direct acordat administrațiilor locale în cadrul politicii de coeziune prin furnizarea de finanțare și de instrumente adaptate dezvoltării teritoriale; subliniază rolul viitor al instrumentelor de dezvoltare teritorială, precum dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității și investițiile teritoriale integrate;

31.  sprijină angajamentele asumate de UE în cadrul Acordului de la Paris privind schimbările climatice; reamintește, în acest context, obiectivul tuturor instituțiilor UE de a utiliza cel puțin 20% din bugetul UE pentru acțiuni legate de schimbările climatice și subliniază că fondurile ESI joacă un rol esențial în această direcție și ar trebui utilizate în continuare cât mai eficient posibil pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și pentru economia verde și sursele regenerabile de energie; consideră necesară îmbunătățirea sistemului de monitorizare a cheltuielilor în domeniul climei; subliniază, în acest sens, potențialul cooperării teritoriale europene, precum și rolul orașelor și regiunilor în contextul Agendei urbane;

32.  remarcă faptul că RIS3 consolidează ecosistemele de inovare regională; subliniază că, pentru ca UE să poată face față concurenței globale, cercetarea, inovarea și dezvoltarea tehnologică ar trebui să joace în continuare un rol esențial; consideră că modelul specializării inteligente ar trebui să devină principala abordare în cadrul politicii de coeziune în perioada după 2020, prin încurajarea cooperării între diferitele regiuni, zonele urbane și rurale și stimularea dezvoltării economice în UE, prin crearea de sinergii între RIS3 transnaționale și clusterele de nivel internațional; reamintește proiectul-pilot existent „Calea către excelență” (Stairway to Excellence - S2E), care oferă în continuare sprijin regiunilor pentru dezvoltarea și valorificarea sinergiilor între fondurile FEIS, programul Orizont 2020 și alte programe de finanțare ale UE; consideră, prin urmare, că trebuie depuse eforturi suplimentare pentru optimizarea sinergiilor, pentru a consolida în continuare specializarea inteligentă și inovarea în perioada de după 2020;

33.   subliniază că o mai bună vizibilitate a politicii de coeziune este esențială pentru a combate euroscepticismul și poate contribui la recâștigarea încrederii cetățenilor; subliniază că, pentru a îmbunătăți vizibilitatea fondurilor ESI, trebuie să se pună accentul într-o mai mare măsură pe conținutul și rezultatele programelor lor, printr-o abordare ascendentă, permițând participarea părților interesate și beneficiarilor, care pot constitui un mijloc eficient de diseminare a rezultatelor politicii de coeziune; îndeamnă, de asemenea, Comisia, statele membre, regiunile și orașele să comunice într-un mod mai eficient rezultatele măsurabile ale politicii de coeziune care aduc o valoare adăugată în viața de zi cu zi a cetățenilor UE; solicită ca activitățile de comunicare desfășurare în cadrul unui buget specific în domeniul asistenței tehnice să continue, dacă este cazul, după încheierea unui proiect, până când rezultatele vor fi clar vizibile;

Perspective

34.  solicită ca promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale și a solidarității în UE, precum și ca orientarea fondurilor UE către creștere economică, crearea de locuri de muncă și competitivitate să fie plasate pe prima pagină a agendei UE; solicită, de asemenea, continuarea luptei împotriva disparităților regionale, a sărăciei și excluziunii sociale, precum și a discriminării; consideră că, pe lângă obiectivele prevăzute în tratate, politica de coeziune ar trebui să servească în continuare drept instrument pentru atingerea obiectivelor politice ale UE, contribuind în acest fel la o mai bună vizibilitate a performanțelor sale, și să rămână principala politică de investiții a Uniunii disponibilă tuturor regiunilor;

35.  reiterează că este momentul să se pregătească politica de coeziune pentru perioada de după 2020 în vederea lansării efective a acesteia la începutul noii perioade de programare; solicită, prin urmare, ca elaborarea de către Comisie a noului cadru legislativ să înceapă în timp util, și anume imediat după prezentarea și traducerea în limbile oficiale a propunerii Comisiei pentru următorul CFM; solicită, de asemenea, adoptarea în timp util a tuturor propunerilor legislative pentru viitoarea politică de coeziune și orientări privind gestionarea și controlul, înainte de începerea noii perioade de programare, fără efect retroactiv; subliniază că punerea în aplicare cu întârziere a programelor operaționale poate să afecteze eficiența politicii de coeziune;

36.  ia act de faptul că nucleul actualului cadru legislativ al politicii de coeziune ar trebui menținut după 2020 printr-o politică îmbunătățită, consolidată, ușor accesibilă, orientată spre rezultate și cu o valoare adăugată mai bine comunicată cetățenilor;

37.  subliniază, având în vedere propunerea Comisiei 2016/0282(COD), că primirea migranților și a refugiaților aflați sub protecție internațională, precum și integrarea socială și economică a acestora necesită o abordare transnațională coerentă, care ar trebui, de asemenea, să facă obiectul actualei și viitoarei politici de coeziune a UE;

38.  remarcă importanța stabilității normelor; solicită Comisiei ca, în timpul elaborării dispozițiilor de execuție aferente politicii de coeziune în următorul CFM, să introducă un număr minim de modificări; este convins că este necesar ca ponderea din bugetul UE alocată politicii de coeziune pentru perioada de după 2020 să fie menținută la un nivel adecvat, sau chiar mărită, având în vedere provocările interne și externe complexe cu care se va confrunta această politică în ceea ce privește obiectivele sale; consideră că această politică nu trebuie să fie slăbită în niciun caz, nici în contextul Brexit, și că ponderea sa în bugetul total al UE nu ar trebui diminuată prin transferuri de fonduri pentru a plăti pentru noile provocări; subliniază, de asemenea, caracterul multianual al politicii de coeziune și solicită menținerea perioadei sale de programare de șapte ani sau introducerea unei perioade de programare de 5+5 ani, cu o revizuire obligatorie la jumătate perioadei;

39.  solicită alocarea rapidă a rezervei de performanță; constată că intervalul cuprins între realizarea performanței și deblocarea rezervei este prea lung, reducând astfel eficacitatea rezervei; îndeamnă, prin urmare, Comisia să permită statelor membre să operaționalizeze utilizarea rezervei de performanță de îndată ce revizuirea este finalizată;

40.  subliniază, în acest context, faptul că, în cadrul politicii de coeziune, agenda digitală, inclusiv furnizarea infrastructurii necesare și a soluțiilor tehnologice avansate, trebuie să reprezinte o prioritate, în special în următoarea perioadă de programare; constată că evoluțiile din sectorul telecomunicațiilor trebuie însoțite de măsuri corespunzătoare de formare, care trebuie, de asemenea, susținute prin politica de coeziune;

o
o   o

41.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și statelor membre și parlamentelor acestora și Comitetului Regiunilor.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 289.
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 470.
(4) JO L 347, 20.12.2013, p. 259.
(5) JO L 347, 20.12.2013, p. 303.
(6) JO L 347, 20.12.2013, p. 281.
(7) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(8) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0053.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2016)0321.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0217.
(12) JO C 305 E, 11.11.2010, p. 14.
(13) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 1.
(14) Texte adoptate, P8_TA(2015)0383.
(15) Texte adoptate, P8_TA(2016)0336.
(16) Texte adoptate, P8_TA(2016)0311.
(17) Texte adoptate, P8_TA(2016)0211.
(18) Texte adoptate, P8_TA(2015)0419.
(19) Texte adoptate, P8_TA(2015)0308.
(20) Texte adoptate, P8_TA(2015)0307
(21) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 1.
(22) Texte adoptate, P7_TA(2014)0133.
(23) Texte adoptate, P8_TA(2015)0384.
(24) ECLI:EU:C:2015:813.


Starea stocurilor de pești și situația socioeconomică a sectorului pescuitului din zona mediteraneeană
PDF 374kWORD 64k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 iunie 2017 referitoare la starea stocurilor de pești și situația socioeconomică a sectorului pescuitului din zona mediteraneeană (2016/2079(INI))
P8_TA(2017)0255A8-0179/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului(1) (Regulamentul privind PCP),

–  având în vedere Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin)(2),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 al Consiliului din 21 decembrie 2006 privind măsurile de gestionare pentru exploatarea durabilă a resurselor halieutice în Marea Mediterană, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2847/93 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1626/94(3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1936/2001 și (CE) nr. 601/2004 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1093/94 și (CE) nr. 1447/1999(4),

–  având în vedere strategia intermediară a Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) (2017-2020), care vizează sustenabilitatea pescuitului în Marea Mediterană și în Marea Neagră,

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 14 septembrie 2016 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de punere în aplicare a Acordului încheiat între Confederația Generală a Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană (COGECA), Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi (ETF) și Asociația Organizațiilor Naționale ale Întreprinderilor de Pescuit din Uniunea Europeană („Europêche”) din 21 mai 2012, astfel cum a fost modificat la 8 mai 2013, referitor la punerea în aplicare a Convenției din 2007 privind munca în domeniul pescuitului a Organizației Internaționale a Muncii(5),

–  având în vedere Rezoluția din 25 septembrie 2015 a Adunării Generale a ONU, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”,

–  având în vedere Conferința regională privind „Construirea unui viitor pentru pescuitul sustenabil la scară mică în Marea Mediterană și Marea Neagră”, care a avut loc în Alger, Algeria, între 7 și 9 martie 2016,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0179/2017),

A.  întrucât Mediterana, cu 17 000 de specii marine, este una dintre principalele zone de biodiversitate la nivel mondial; întrucât este necesară o abordare pentru mai multe specii atunci când se hotărăște cum ar trebui gestionată;

B.  întrucât, în comunicarea sa intitulată „Consultare privind posibilitățile de pescuit pentru 2017 în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului” (COM(2016)0396), Comisia susține că, în Marea Mediterană, pescuitul excesiv rămâne predominant și sunt necesare măsuri urgente pentru a schimba această situație; întrucât, în acest document, Comisia își exprimă preocuparea în legătură cu faptul că multe dintre speciile evaluate sunt pescuite cu mult peste țintele estimate ale producției maxime durabile (MSY);

C.  întrucât regiunea Mediteranei trebuie să facă față provocării majore de a atinge obiectivul de refacere treptată și conservare a stocurilor de pești peste nivelurile de biomasă capabile să genereze producția maximă durabilă pentru toate stocurile de pești, cel târziu până în 2020; întrucât participarea și angajamentul țărilor din afara UE vor fi necesare pentru depășirea acestei provocări; întrucât nivelul global al pescuitului excesiv în bazinul Mediteranei este, în general, de 2-3 ori mai mare decât FMSY (nivelul capturilor pentru un anumit stoc care generează MSY); întrucât, în ciuda eforturilor considerabile întreprinse la nivelul UE și în afara UE, pentru a asigura punerea în aplicare și respectarea legislației de către sectorul pescuitului, peste 93 % din speciile evaluate în Marea Mediterană sunt în continuare considerate ca fiind supuse pescuitului excesiv;

D.  întrucât pescuitul în această regiune are o importanță socioeconomică deosebită pentru populațiile din zonele de coastă; întrucât în acest sector lucrează sute de mii de persoane, inclusiv în sectorul de prelucrare secundară, un număr semnificativ de femei, în special, depinzând de locurile de muncă din sectorul pescuitului; întrucât Marea Mediterană aduce o contribuție esențială la protejarea securității alimentare, în special pentru populațiile cele mai vulnerabile din regiune. întrucât pescuitul oferă o modalitate de suplimentare a venitului și a aprovizionării cu alimente și contribuie la stabilitatea regiunii;

E.  întrucât, Marea Mediterană este afectată de prezența mai multor factori, de exemplu, poluarea cauzată de transportul maritim, care contribuie, alături de pescuit, la influențarea stării de sănătate a stocurilor de pește;

F.  întrucât pescuitul la scară mică reprezintă 80 % din flotă și 60 % din locurile de muncă în bazinul Mediteranei; întrucât este regretabil faptul că nu există o definiție convenită de comun acord a pescuitului la scară mică la nivel european, cu toate că aceasta este o sarcină foarte dificilă, având în vedere varietatea particularităților și caracteristicilor ecosistemului marin și ale sectorului pescuitului; întrucât „pescuitul de coastă la scară mică” este definit formal doar în sensul Fondului european pentru pescuit (Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului) drept „pescuitul desfășurat de navele de pescuit care au o lungime maximă mai mică de 12 metri și care nu utilizează uneltele remorcate” (cum ar fi traule); întrucât definiția pescuitului la scară mică ar trebui să ia în considerare varietatea caracteristicilor naționale și regionale;

G.  întrucât, în cadrul reuniunii la nivel înalt de la Catania din februarie 2016 privind situația stocurilor din Marea Mediterană, s-a ajuns la un acord referitor la nevoia urgentă de a inversa aceste tendințe negative și s-a recunoscut marea provocare de a reface și conserva stocurile de pește peste nivelurile de biomasă capabile să genereze producția maximă durabilă, respectând totodată obligația din PCP legată de MSY pentru toate speciile până cel târziu în 2020;

H.  întrucât Marea Mediterană se confruntă cu numeroase provocări, în afară de pescuitul excesiv, majoritatea acestor putând fi atribuită densității mari de populație în zonele de coastă (exces de nutrienți, poluanți și modificări ale liniilor de coastă), transportului maritim și exploatării excesive a resurselor, inclusiv extracției petrolului și gazelor, printre altele; întrucât, în plus, Marea Mediterană este foarte vulnerabilă la schimbările climatice, ceea ce, în combinație cu traficul maritim intens, favorizează introducerea și statornicirea unor specii noi invazive;

I.  întrucât imposibilitatea utilizării de unelte și tehnici specifice – mai acceptabile și cu un impact mai redus asupra situației stocurilor aflate în pericol – produce efecte grave asupra viabilității comunităților costiere și insulare deja marginalizate, îngreunează dezvoltarea și provoacă o depopulare mai intensă;

J.  întrucât comunitățile de coastă din toate statele membre mediteraneene depind în mare măsură de pescuit și, în special, de pescuitul la scară mică și, prin urmare, sunt amenințate de lipsa sustenabilității stocurilor de pește;

K.  întrucât există un număr mare de comunități de coastă în UE care depind în mare măsură de pescuitul tradițional, artizanal și la scară mică din bazinul Mării Mediterane;

L.  întrucât pescuitul de agrement are valoare socioeconomică în multe regiuni ale Mediteranei și are un impact direct și indirect asupra ocupării forței de muncă;

M.  întrucât este necesar să se țină seama de rolul pescuitului de agrement în ceea ce privește starea resurselor din zona mediteraneeană,

1.  subliniază că este important să se pună în practică în totalitate pe termen scurt obiectivele și măsurile prevăzute de PCP și să se elaboreze la timp și să se implementeze efectiv planurile multianuale de gestionare, în conformitate cu o abordare concentrată pe regionalizare și multiplicitatea speciilor; subliniază, în special, necesitatea de a atinge obiectivul stării ecologice bune prevăzut de Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin (Directiva 2008/56/CE), ținând seama de faptul că măsurile de gestionare în domeniul pescuitului ar trebui stabilite în contextul PCP;

2.  consideră că Marea Mediterană trebuie să fie tratată în continuare diferit față de alte bazine marine în cadrul PCP, întrucât o mare parte din aceasta este constituită din ape internaționale unde țările terțe joacă un rol decisiv în ceea ce privește situația resurselor;

3.  consideră că este nevoie de o reacție urgentă, colectivă și bazată pe cooperare la diferite niveluri: la nivel internațional, european, național și regional; consideră că toate părțile interesate relevante, inclusiv pescarii profesioniști și amatori, industria pescuitului, pescuitul artizanal și tradițional, oamenii de știință, organizațiile regionale, administratorii zonelor marine protejate, sindicatele și ONG-urile, ar trebuie să fie implicate într-un proces inclusiv și cu abordare ascendentă; subliniază rolul strategic al Consiliului consultativ pentru Marea Mediterană în acest context;

4.  subliniază faptul că, fără conștientizarea, sprijinul deplin și implicarea comunităților de coastă, care trebuie să fie informate în privința pericolelor epuizării stocurilor și speciilor pentru viitorul lor și social și economic, măsurile de gestionare și reglementările nu își vor atinge potențialul lor deplin;

5.  observă că nu există definiții comune și detaliate ale pescuitului artizanal și la scară mică; subliniază că astfel de definiții sunt necesare la nivelul UE în cel mai scurt timp, în vederea utilizării lor în acțiunile ulterioare în materie de politici;

6.  susține că, în ceea ce privește pescuitul, elaborarea politicilor ar trebui să se facă într-o manieră care să le permită pescarilor, asociațiilor acestora și organizațiilor de producători, sindicatelor, grupurilor de acțiune costieră și comunităților locale să se implice și să fie integrate în procesele decizionale, în conformitate cu principiul de regionalizare al PCP și incluzând țările terțe de pe țărmul estic și sudic al bazinului mediteraneean; subliniază că numai prin crearea de condiții juste, echilibrate și echitabile pentru toate țările implicate și pentru toți operatorii din sectorul pescuitului din zona mediteraneeană va fi posibilă asigurarea unor resurse de pescuit sănătoase și a pescuitului sustenabil și profitabil și, în consecință, menținerea nivelurilor actuale de ocupare a forței de muncă și crearea, în mod ideal, a mai multor locuri de muncă în sectorul pescuitului; subliniază rolul important al unor parteneri sociali puternici și independenți în sectorul pescuitului, precum și al unui dialog social instituționalizat și al participării angajaților la chestiuni legate de întreprindere;

7.  observă că PCP oferă stimulente, inclusiv posibilități de pescuit, pentru pescuitul selectiv, care asigură un impact scăzut asupra ecosistemului marin și a resurselor de pește; subliniază, în acest sens, nevoia ca statele membre să aplice criterii transparente și obiective, inclusiv criterii de mediu, sociale și economice (articolul 17 din Regulamentul privind PCP); recomandă depunerea eforturilor în acest sens pentru a asigura mai multe stimulente și accesul preferențial la zonele de pescuit de coastă pentru flota de pescuit la scară redus (artizanal și tradițional), dacă pescuiește selectiv și într-un mod care are un impact redus; subliniază importanța consultării comunităților costiere vizate;

8.  observă că nu au fost studiate îndeajuns influența pescuitului de agrement asupra stocurilor și potențialul său socioeconomic în regiunea Mediteranei; consideră că, în viitor, ar trebui culese date privind numărul pescarilor de agrement, volumul capturilor acestora și valoarea adăugată a activității lor pentru comunitățile costiere;

9.  remarcă faptul că pescuitul de agrement generează venituri economice importante pentru comunitățile locale, prin activități precum turismul și are un impact redus asupra mediului și, prin urmare, ar trebui să fie încurajat;

10.  consideră esențială definirea pescuitului costier, a pescuitului costier la scară mică și a pescuitului tradițional, în conformitate cu caracteristicile socioeconomice ale acestora și prin prisma unei abordări regionale;

11.  subliniază faptul că pescuitul costier utilizează unelte și tehnici tradiționale care, prin caracteristicile lor specifice, definesc identitatea și modul de viață ale locuitorilor din regiunile costiere, fiind, prin urmare, vitală perpetuarea și protejarea lor ca elemente culturale, istorice și de patrimoniu tradițional;

12.  consideră că, în contextul regionalizării și având în vedere specificitățile fiecărui tip de pescuit, ar trebui permise anumite derogări justificate în ceea ce privește utilizarea uneltelor și tehnicilor de pescuit specifice;

13.  subliniază că, potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), ar trebui aplicat principiul precauției în ceea ce privește conservarea, gestionarea și exploatarea resurselor marine vii, care ține seama de considerentele socioeconomice, în așa fel încât să se realizeze un pescuit sustenabil, protejând și menținând mediul marin, în ansamblul său; subliniază faptul că absența informațiilor științifice nu trebuie să fie o scuză pentru neaplicarea măsurilor privind conservarea și gestionarea; consideră vitală soluționarea rapidă a lipsei de date și de informații științifice palpabile privind starea stocurilor; subliniază faptul că, în acest proces, ar trebui să fie consultate și implicate toate părțile interesate;

14.  consideră că, pentru a proteja și a salvgarda resursele halieutice și ale mediului din Marea Mediterană, politicile de gestionare a pescuitului trebuie să fie eficiente și însoțite de politici și măsuri ferme, cuprinzătoare și urgente de combatere a factorilor care influențează și afectează în mod negativ aceste resurse, cum ar fi: schimbările climatice (încălzirea globală, acidifierea, regimul pluvial), poluarea (chimică, biologică, macroscopică și microscopică), explorarea și extracția necontrolată de gaze și petrol, transportul maritim, speciile invazive și distrugerea sau modificarea habitatelor naturale, în special în zonele de coastă; subliniază, așadar, importanța unei mai bune înțelegeri a impactului acestor factori asupra stocurilor de pești; solicită, în acest sens, consolidarea capacităților europene existente de observare și monitorizare a Mării Mediterane, cum ar fi EMODnet, programul Copernicus și componenta sa marină;

15.  consideră că protecția și salvgardarea resurselor piscicole și marine din bazinul mediteraneean nu trebuie să se bazeze numai pe măsurile privind industria pescuitului, ci ar trebui să implice și alte sectoare de activitate care au un impact asupra mediului marin;

16.  consideră că ar trebui intensificate eforturile pentru cunoașterea mediului marin, în special a populațiilor exploatate comercial, iar exploatarea durabilă a acestora trebuie planificată în baza acestor cunoștințe;

17.  subliniază cu fermitate faptul că în bazinul Mediteranei încă există un fenomen important de pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN), inclusiv în țările UE; consideră că niciun tip de intervenție pentru protecția resurselor, inclusiv și mai ales pentru sectoarele economice ale pescuitului la scară mică, nu poate fi eficace fără combaterea clară și hotărâtă a pescuitului INN; consideră că, pentru combaterea pescuitului INN, UE trebuie, de asemenea, să se asigure de sprijinul țărilor mediteraneene din afara UE; consideră, de asemenea, că ar trebui armonizate procedurile de inspecție în întregul bazin mediteraneean în consecință, ținând seama de marea diversitate în materie de aplicare a procedurilor de inspecție și sancționare;

18.  reiterează faptul că comunitățile de coastă au o influență majoră asupra eficienței măsurilor care vizează prevenirea, detectarea și identificarea pescuitului INN;

19.  consideră prioritară intensificarea activităților de control, atât pe uscat, de-a lungul întregului lanț de distribuție (piețe și sectorul restaurantelor), cât și pe mare, mai ales în zonele în care pescuitul este temporar suspendat sau interzis;

20.  consideră că, pentru a evita inegalitățile sociale, posibilitățile de pescuit ar trebui să fie alocate pe baza unor criterii transparente și obiective, inclusiv cele de natură ecologică, socială și economică, acordând atenția cuvenită metodelor cu impact scăzut; consideră, de asemenea, că posibilitățile de pescuit ar trebui să fie distribuite în mod echitabil la nivelul diferitelor segmente ale pescuitului, incluzând pescuitul tradițional și la scară redusă; de asemenea, consideră că ar trebui încurajate flotele să utilizeze unelte și tehnici de pescuit mai selective care au un impact scăzut asupra mediului marin, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul privind PCP;

21.  consideră că este necesar să se abordeze epuizarea stocurilor în Marea Mediterană prin măsuri de gestionare și conservare a resurselor halieutice pentru pescuitul comercial și de agrement, inclusiv prin restricții spațiale și temporale sau plafoane zilnice sau săptămânale pentru pescuit, precum și cote, după caz; consideră că, precedându-se astfel, s-ar garanta condiții de concurență echitabile pentru stocurile partajate în relația cu țările terțe; consideră că aceste măsuri ar trebui să fie stabilite în strânsă cooperare cu sectorul vizat pentru a se asigura punerea lor eficientă în aplicare;

22.  salută creșterea numărului de inspecții efectuate de Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului și subliniază necesitatea consolidării eforturilor pentru abordarea celor două probleme majore în ceea ce privește conformitatea în 2016, adică: declarația falsă în documente (jurnale de bord, declarațiile de debarcare și de transfer, notele de vânzare etc.) și utilizarea de echipamente de pescuit interzise sau neconforme;

23.  subliniază faptul că responsabilitățile care decurg din obligația de debarcare stabilită în PCP reformată nu trebuie să revină sub nicio formă pescarilor;

24.  solicită să se studieze consecințele pe care le are oprirea aruncării înapoi în mare a peștelui din punctul de vedere al privării de nutrienți a organismelor marine și a altor specii, precum pescărușii;

25.  ia act de faptul că sistemul de zone marine protejate din Marea Mediterană acoperă un procentaj necorespunzător din suprafața sa, existând disparități mari de acoperire între diferitele bazine; subliniază faptul că există un deficit general de resurse economice; consideră că este esențial să se recunoască și să se consolideze rolul pe care îl joacă deja zonele marine protejate ca laboratoare avansate de cercetare științifică, de implementare a acțiunilor concrete și de cooperare și gestionare în comun cu pescarii, precum și să se optimizeze folosirea acestora, ținând seama de avizele științifice și obiectivele de conservare; consideră că este importantă, în acest sens, asigurarea unei creșteri stabile a finanțării sistemului; consideră că este esențial să se coopereze mai strâns cu CGPM și cu țările din afara UE pentru a identifica zonele care trebuie să fie supuse unor măsuri de protecție și a adopta un sistem eficace de monitorizare pentru a verifica eficiența respectivelor zone;

26.  subliniază că este important ca cel puțin 10 % din Marea Mediterană să fie acoperită de zone marine protejate până în 2020, în conformitate cu obiectivul de dezvoltare durabilă 14.5 al ONU; invită CGPM să convină asupra unui calendar progresiv cu obiective calificate pentru atingerea acestui obiectiv, în cadrul sesiunii anuale din 2018; subliniază că, în numeroase cazuri, zonele marine protejate existente nu sunt gestionate corespunzător; consideră, așadar, că, în afară de introducerea a unui sistem eficient de monitorizare și control, este necesară elaborarea și aplicarea de măsuri de gestionare în conformitate cu abordarea ecosistemică pentru a putea fi monitorizată eficacitatea măsurilor de protecție;

27.  subliniază, în special, necesitatea de a proteja cooperarea în domeniul administrării zonelor sensibile care constituie importante zone de reproducere pentru speciile cele mai importante din punct de vedere economic (de exemplu, Groapa Jabuka din Marea Adriatică);

28.  subliniază faptul că Marea Mediterană se caracterizează printr-o faună unică din punct de vedere biologic, exploatată de flote de pescuit din diferite țări, fiind esențială strânsa cooperare și coordonare a măsurilor de reglementare a pescuitului între toate părțile interesate și la toate nivelurile;

29.  invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a combate problema deșeurilor marine și a materialelor plastice din mări, care provoacă daune de mediu, ecologice, economice și de sănătate foarte grave;

30.  consideră esențială o abordare variată și nuanțată a politicilor în cadrul planurilor de gestionare, cu criterii diferite și bazate pe caracteristicile biologice ale speciilor și caracteristicile tehnice ale modalităților de pescuit; consideră, de asemenea, că fiecare plan multianual ar trebui să prevadă planificarea adecvată a spațiului (zonele în care pescuitul este interzis prin sistemul de rotație, închiderea totală sau parțială în funcție de sistemele de pescuit) și a perioadelor (repaus biologic), precum și promovarea măsurilor tehnice care vizează selectivitatea maximă a uneltelor de pescuit; subliniază că ar trebui să fie prevăzută o compensație financiară corespunzătoare;

31.  salută angajamentul Comisiei privind planul multianual de gestionare pentru Marea Mediterană; subliniază importanța regionalizării PCP pentru gestionarea pescuitului în bazinul mediteraneean; solicită implicarea Consiliului consultativ pentru Marea Mediterană (MEDAC) în procesul elaborării și punerii în aplicare a planului multianual de gestionare și a măsurilor la nivel regional;

32.  subliniază faptul că pescarilor trebuie să li se garanteze un venit decent în timpul perioadelor de repaus biologic;

33.  subliniază că ar trebui adoptată, la nivel mediteraneean, pentru toate speciile comerciale și de agrement vizate, dimensiunea minimă permisă a capturilor în funcție de maturitatea sexuală, pe baza celor mai bune cunoștințe științifice disponibile; ar trebui să se ia măsuri pentru a asigura o respectare mai strictă a acestor dimensiuni minime;

34.  consideră necesar să se încurajeze punerea în aplicare a unor acțiuni coordonate în țările din zona mediteraneeană care nu fac parte din UE, prin consolidarea colaborării politice și tehnice între diferitele părți, prin intermediul organismelor internaționale care activează în acest domeniu; salută inițiativa lansată recent de către Comisia cu ocazia puneri în aplicare a programului MedFish4Ever, care este un apel la acțiune pentru a opri diminuarea stocurilor de pește din Marea Mediterană; subliniază necesitatea de a se depune toate eforturile în cadrul acestei inițiative pentru a promova pescuitul sustenabil în țările mediteraneene;

35.  subliniază că este nevoie de promovarea și implementarea unui acord privind interdicțiile spațio-temporale care să limiteze efortul de pescuit și să-l etapizeze pe tot parcursul anului, limitând temporar pescuitul în zonele de reproducere ale anumitor specii; evidențiază că această etapizare și specializare a efortului de pescuit va fi foarte productivă și trebuie să fie planificată împreună cu comunitățile de pescari și cu consilierii științifici;

Acțiuni în țări terțe

36.  îndeamnă Comisia să promoveze acțiuni prin intermediul CGPM pentru îmbunătățirea stării stocurilor exploatate în comun cu țările terțe, profitând, în același timp, de activitățile de cooperare stabilite deja între entitățile care reprezintă flotele și întreprinderile care operează în sectorul pescuitului și autoritățile sau entitățile relevante din țările terțe în cauză;

37.  constată că lipsa unui cadru de reglementare comun pentru flotele UE și țările terțe, care operează în Marea Mediterană, duce la o concurență neloială între pescari și, în același timp, pune în pericol sustenabilitatea pe termen lung a capturilor pentru speciile partajate;

38.  subliniază importanța cooperării și necesitatea promovării conformității și a unor condiții echitabile în controlul activităților de pescuit cu țările terțe și organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP), precum și a consolidării coordonării orizontale pentru gestionarea zonelor marine și a stocurilor de pește din afara jurisdicțiilor naționale;

39.  invită Comisia să asiste țările mediteraneene din afara UE pentru a ajunge la o sustenabilitate a activităților de pescuit, prin susținerea pescuitului artizanal și de coastă, schimbul de bune practici și menținerea unui canal deschis de comunicare, precum și pentru a stabili dialogul necesar între diferitele administrații naționale implicate pentru a sprijini în mod adecvat punerea în aplicare a strategiei intermediare a CGPM (2017-2020) și pentru a inversa tendința alarmantă a stării stocurilor de pește din Marea Mediterană; solicită Comisiei să organizeze un schimb eficient de informații cu țările terțe din spațiul mediteraneean cu privire la activitățile flotelor din țări terțe care operează în Marea Mediterană;

40.  solicită stabilirea unui plan regional sub egida CGPM pentru a asigura că condiții echitabile pentru toate navele care pescuiesc în zona mediteraneeană și pentru a garanta unui echilibru corect între resursele piscicole și capacitatea flotei din toate țările riverane; solicită și înființarea unui centru regional pentru sistemul de monitorizare a navelor de pescuit (VMS) și pentru operațiuni de inspecție comune;

41.  recomandă Comisiei să întrerupă importurile din țări terțe care nu iau măsurile necesare pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului INN, pe care dreptul internațional le impune acestor state având în vedere calitatea lor de state de pavilion, de port, de coastă sau de comercializare;

42.  invită statele membre și Comisia să sprijine, să ofere întreaga asistență posibilă și să colaboreze cu țările terțe pentru a combate mai bine pescuitul INN în întreaga zonă mediteraneeană;

43.  îndeamnă statele riverane să coopereze pentru a institui zone restricționate pescuitului și zone marine protejate, inclusiv în apele internaționale;

44.  subliniază necesitatea stabilirii unor norme de bază în întreaga Mare Mediterană pentru gestionarea pescuitului de agrement;

Aspecte socioeconomice

45.  subliniază faptul că 250 000 de persoane sunt angajate direct la bordul navelor, iar numărul persoanelor care depind de sectorul pescuitului crește exponențial dacă luăm în considerare familiile care trăiesc grație pescuitului regional și care sunt angajate în sectoarele conexe, cum ar fi prelucrarea peștelui, întreținerea navelor și turismul, inclusiv turismul legat de pescuitul de agrement; ia act de faptul că 60 % din locurile de muncă legate de pescuit sunt în țările în curs de dezvoltare din sudul și estul Mediteranei, arătând importanța pescuitului la scară mică (artizanal și tradițional) și a pescuitului de agrement în dezvoltarea durabilă a acestor regiuni și, în special, a comunităților costiere celor mai vulnerabile;

46.  consideră că îmbunătățirea condițiilor de muncă ale pescarilor este esențială, începând cu un salariu decent și o concurență loială, acordând o atenție deosebită ratei ridicate a accidentelor din acest sector și riscului ridicat de boli profesionale; propune statelor membre instituirea unor instrumente de sprijin pentru venit, cu respectarea legilor și a dreptului internațional cutumiar a fiecărui stat membru; în cele din urmă, recomandă crearea de către statele membre a unui fond de compensații pentru un venit stabil în măsură să acopere perioadele de interdicție de pescuit, care pot include fenomenele meteorologice nefavorabile ce fac imposibil pescuitul, sezoanele închise (perioade de repaus biologic) menite să protejeze ciclul de viață al speciilor exploatate, catastrofele ecologice sau evenimentele care implică o poluare îndelungată a mediului sau contaminarea cu biotoxine marine;

47.  ia act de faptul că, de câțiva ani, sectorul pescuitului din UE trece printr-o perioadă de dificultate din cauza creșterii costurilor de producție, a deteriorării stocurilor de pește, a diminuării capturilor și a unei scăderi constante a veniturilor;

48.  remarcă faptul că situația socioeconomică din sector s-a deteriorat din diferite motive, inclusiv declinul stocurilor de pește, scăderea valorii peștelui la prima vânzare (care nu s-a reflectat în costul de vânzare cu amănuntul, din cauza unei distribuiri inechitabile a valorii adăugate de-a lungul lanțului valoric al sectorului de către majoritatea intermediarilor și, în unele regiuni, din cauza monopolurilor asupra distribuției) și creșterea prețului combustibilului; remarcă faptul că aceste dificultăți au contribuit la sporirea efortului de pescuit, ceea ce este deosebit de îngrijorător în cazul pescuitului la scară mică și poate într-adevăr să pună în pericol viitorul acestui stil tradițional de viață și supraviețuirea comunităților locale care se bazează foarte mult pe pescuit;

49.  subliniază importanța dezvoltării de inițiative care ar putea avea un impact pozitiv asupra ocupării forței de muncă și ar putea fi compatibile cu reducerea efortului de pescuit, cum ar fi turismul de pescuit sau activitățile de cercetare;

50.  invită Comisia și statele membre să îmbunătățească accesul tuturor lucrătorilor din sectorul pescuitului la condiții de muncă decente și protecție socială adecvată, indiferent de mărimea și tipul întreprinderii care îi angajează, de locul de desfășurare a activității sau de contractul de bază, inclusiv recurgând la acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil semnate în regiune pentru a combate dumpingul social și pentru a îmbunătăți accesul la piețe și la finanțare, cooperarea cu instituțiile și administrațiile publice și diversificarea mijloacelor de trai; subliniază importanța inspecțiilor și controalelor de muncă eficace;

51.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți condițiile de muncă ale pescarilor, având în vedere rata ridicată a accidentelor din acest sector, precum și riscul disproporționat de mare de boli profesionale, atât fizice, cât și mentale; subliniază necesitatea de a asigura un echilibru adecvat pentru pescari între muncă și viața personală; subliniază că este important să existe instalații sanitare adecvate atât la bordul navelor de pescuit, cât și pe uscat, precum și condiții de cazare decente și posibilități de activități recreative; subliniază că este necesar să se asigure faptul că porturile și căile navigabile rămân sigure din punct de vedere operațional și sunt navigabile;

52.  subliniază necesitatea garantării faptului că fiecare pește și fiecare produs pescăresc importat în UE îndeplinește condiții care respectă standardele internaționale de mediu, de muncă și din domeniul drepturilor omului; invită Comisia și statele membre să asigure o concurență loială și sustenabilitatea în sectorul pescuitului pentru a proteja locurile de muncă și creșterea economică; subliniază că acest lucru este esențial nu doar în ceea ce privește concurența în cadrul Uniunii, ci și, mai ales, în ceea ce privește concurenții cu sediul în țări terțe;

53.  consideră că statele membre și Comisia ar trebui să promoveze utilizarea integrală a fondurilor din Fondul european pentru afaceri maritime și Instrumentul european de vecinătate; consideră că Comisia ar trebui să depună toate eforturile pentru a sprijini atât statele membre, cât și statele din afara UE să utilizeze toate fondurile disponibile în cel mai eficient mod posibili, în special în ceea ce privește următoarele:

   îmbunătățirea condițiilor de muncă și a siguranței la bord;
   valorizarea muncii, îmbunătățirea formării profesionale și sprijinirea apariției și dezvoltării de noi activități economice în cadrul sectorului, prin recrutarea, educația și formarea multidisciplinară a tinerilor;
   punerea în valoare a rolului femeilor în sectorul pescuitului și în sectoarele de producție conexe, având în vedere că femeile reprezintă 12 % din forța de muncă totală a sectorului;

54.  reamintește că FEPAM trebuie să sprijine reînnoirea echipamentelor utilizate în cadrul pescuitului la scară mică, pentru a face față, în special, constrângerilor semnificative care decurg din obligația de debarcare;

55.  îndeamnă Comisia să încurajeze înființarea și activitățile grupurilor locale de acțiune în sectorul pescuitului (FLAG) care promovează un model de pescuit sustenabil;

56.  consideră esențială promovarea, punerea în valoare și stimularea cooperării între pescarii, în special cei care practică pescuitul la scară mică, în aceeași zonă sau regiune pentru a aborda, în comun, planificarea și gestionarea resurselor de pescuit locale, în vederea unei regionalizări eficiente și practice, în conformitate cu obiectivele PCP; consideră că fragmentarea și diferențierea enormă a profesiilor, obiectivelor, caracteristicilor tehnice și echipamentelor folosite este o caracteristică specifică a pescuitului în Marea Mediterană și că, așadar, o abordare orizontală și uniformă nu ar respecta această specificitate locală;

57.  ia act de faptul că, în ciuda îmbunătățirilor recente, numărul stocurilor fără o evaluare fiabilă a stării acestora rămâne ridicat, iar Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) deplânge faptul că până și aceste evaluări au fost reduse, de fapt, de la 44 în 2012, la numai 15 în 2014; subliniază importanța asigurării unei colectări rapide și adecvate a datelor și a încurajării și sprijinirii creșterii numărului de studii și a numărului de specii incluse în acestea, îmbunătățind, astfel, cunoștințele privind stocurile, impactul pescuitului de agrement și al factorilor externi, cum ar fi poluarea, pentru a se ajunge la o gestionare sustenabilă a stocurilor de pește;

58.  consideră că o gestionare rațională și durabilă a resurselor nu poate ignora cantitatea de date colectate și utilizarea lor științifică, privind factori cum ar fi capacitatea de pescuit, activitățile de pescuit efectuate, situația lor socioeconomică și starea biologică a stocului exploatat;

59.  ia act de faptul că doar 40 % din debarcările din zona reglementată de CGPM provin din stocuri pentru care există o evaluare științifică furnizată Comisiei și că acest procent scade atunci când vorbim de stocuri care fac obiectul unui plan de gestionare; subliniază că trebuie să se îmbunătățească sfera de aplicare a evaluărilor stării stocurilor de pește și să se mărească procentul debarcărilor provenite din tipuri de pescuit reglementate de planuri de gestionare multianuale;

60.  consideră importante evaluarea efortului de pescuit în pescuitul de agrement și culegerea de date privind capturile din fiecare bazin maritim și din Marea Mediterană;

61.  subliniază că sunt necesare abordări integrate, care să țină seama, în același timp, de natura eterogenă a mediului marin, complexitatea speciilor (exploatate sau nu) din mare, diferitele caracteristici și desfășurarea activităților de pescuit, fenomenul scăderii valorii peștelui la prima vânzare și, în unele regiuni, monopolurile asupra distribuției, precum și de toți ceilalți factori care afectează sănătatea stocurilor de pește;

62.  recunoaște că datele disponibile pentru a evalua amploarea și impactul activităților de pescuit la scară mică sunt limitate și pot varia de la o țară la alta; constată că, din cauza acestei lipse de date, există tendința de a subestima pescuitul artizanal;

63.  subliniază că o mai bună înțelegere a impactului economic și social al diferitelor tipuri de activități de pescuit, în special la scară mică și de agrement, ar ajuta la stabilirea celor mai bune măsuri de gestionare;

64.  sprijină ferm propunerea CGPM de a crea a un catalog al activităților de pescuit și a include informații cu privire la uneltele și operațiunile de pescuit, o descriere a zonelor de pescuit, precum și o indicare speciilor vizate și a capturilor accidentale, pentru a oferi o descriere completă a activităților de pescuit în zonă și a interacțiunii cu alte sectoare, cum ar fi pescuitul de agrement;

65.  consideră că ar trebui aplicate noi norme pentru pescuitul de agrement și că ar trebui, de asemenea, să se creeze un catalog al activităților de pescuit de agrement care să includă informații cu privire la uneltele și la operațiunile de pescuit, o descriere a zonelor de pescuit, a speciilor vizate, precum și a capturilor accidentale;

66.  invită Comisia să promoveze o cooperare științifică solidă și să lucreze la îmbunătățirea colectării de date pentru principalele stocuri halieutice, reducând perioada de timp dintre colectarea și evaluarea finală a datelor și solicitând CSTEP evaluări privind stocurile noi; regretă profund faptul că, în Mediterana, marea majoritate a debarcărilor provin din specii pentru care există puține date („pescării cu privire la care nu există date suficiente”);

67.  subliniază necesitatea absolută de a face schimb de date și a combate inaccesibilitatea și dispersia lor, prin dezvoltarea unei baze de date comune cu date cuprinzătoare și fiabile privind resursele halieutice, precum și prin crearea unei rețele de experți și de instituții de cercetare care să acopere diferitele domenii ale științei legate de pescuit; evidențiază că această bază de date ar trebui să fie finanțată de UE și ar trebui să includă toate datele privind pescuitul și activitățile de pescuit în funcție de subzona geografică, inclusiv datele privind pescuitul de agrement, pentru a facilita procesul de monitorizare a datelor de calitate, independente și cuprinzătoare, îmbunătățind astfel evaluarea stocurilor;

68.  subliniază că impactul, caracteristicile și dimensiunea pescuitului INN nu sunt evaluate în mod suficient în prezent, iar evaluarea acestuia variază în funcție de țară în bazinul mediteraneean și, prin urmare, aceste țări nu sunt corect reprezentate în informațiile despre starea actuală a pescuitului și tendințele de-a lungul timpului; remarcă faptul că aceste țări ar trebui să fie luate în considerare în mod adecvat în elaborarea evaluărilor științifice pentru gestionarea activităților de pescuit;

69.  invită statele membre să combată frauda cu fructe de mare prin etichetarea și trasabilitatea produselor și să își intensifice eforturile de combatere a pescuitului ilegal; regretă lipsa informațiilor disponibile privind starea majorității stocurilor (stocuri despre care nu există suficiente date) și faptul că aproximativ 50 % dintre capturi nu sunt declarate în mod oficial, în timp ce 80 % dintre debarcări provin din stocuri despre care nu există suficiente date;

70.  invită statele membre să ratifice și să pună pe deplin în aplicare toate convențiile OIM relevante pentru lucrătorii din sectoarele pescuitului, pentru a asigura condiții bune de lucru și a consolida instituțiile de negociere colectivă, astfel încât lucrătorii maritimi, inclusiv cei care desfășoară o activitate independentă, să poată beneficia de drepturile lor de lucrători;

71.  îndeamnă Comisia să încurajeze și să sprijine investițiile destinate diversificării și inovării în sectorul pescuitului prin dezvoltarea de activități complementare;

Sensibilizare

72.  subliniază că se pot obține rezultate reale și realizarea completă a obiectivelor printr-un nivel ridicat de responsabilitate și de conștientizare în rândul operatorilor din sector, prin îmbunătățirea competențelor și formarea tuturor pescarilor (atât profesioniști, cât și de agrement) și implicarea în procesul de luare a deciziilor, adăugând acțiuni specifice pentru diseminarea bunelor practici;

73.  consideră că este importantă susținerea unei informări adecvate obligatorii a consumatorilor, care să prezinte originea exactă a produselor, precum și metoda și data capturii; de asemenea, este necesar să se analizeze și să se aprecieze dacă prin măsurile incluse în noua OCP s-a reușit îmbunătățirea informării consumatorului;

74.  consideră importantă, în plus, sensibilizarea și educarea consumatorilor pentru a consuma pește în mod responsabil, alegând speciile locale, pescuite cu tehnici sustenabile, provenind, eventual, din stocuri care nu sunt exploatate excesiv și care sunt mai puțin comercializate; consideră că este necesar, în acest sens, să fie promovat un sistem de trasabilitate și de etichetare eficient și fiabil, în cooperare cu părțile interesate relevante, pentru a informa consumatorii și a combate fraude, printre altele;

75.  consideră că trebuie să se ajungă la un echilibru între concurența loială, cerințele consumatorilor, sustenabilitatea sectorului pescuitului și menținerea locurilor de muncă; subliniază necesitatea unei abordări cuprinzătoare și a unei voințe politice puternice din partea tuturor țărilor mediteraneene pentru a face față provocărilor și pentru a îmbunătăți situația din Marea Mediterană;

76.  salută campania MEDFISH4EVER inițiată de Comisie în scopul sensibilizării publicului cu privire la situația din Marea Mediterană;

77.  consideră că aprovizionarea școlilor și a spitalelor, precum și a altor centre publice, ar trebui să se bazeze pe pescuitul local;

78.  subliniază faptul că, în lumina acestui nou scenariu și a tuturor acestor elemente noi care interacționează în Marea Mediterană, Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 privind Mediterana trebuie să fie revizuit în vederea adaptării acestuia la situația actuală;

79.  evidențiază faptul că Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 trebuie revizuit, în special partea referitoare la interzicerea utilizării anumitor unelte tradiționale de pescuit (de exemplu, interzicerea utilizării setcilor în afara sectorului pescuitului comercial), precum și prevederile referitoare la caracteristicile specifice ale uneltelor de pescuit, precum înălțimea și mărimea ochiurilor plaselor de pescuit și adâncimea și distanța față de coastă la care pot fi utilizate uneltele;

o
o   o

80.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 354, 28.12.2013, p. 22.
(2) JO L 164, 25.6.2008, p. 19.
(3) JO L 409, 30.12.2006, p. 11.
(4) JO L 286, 29.10.2008, p. 1.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0343.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate