Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecțiuni la Regulamentul delegat al Comisiei din 19 iunie 2017 de înlocuire a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (C(2017)03984 – 2017/2747(DEA))

P8_TA(2017)0291 B8-0437/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere regulamentul delegat al Comisiei (C(2017)03984),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 19 iunie 2017 prin care aceasta îi solicită să declare că nu va formula obiecțiuni la regulamentul delegat,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri juridice trimisă președintelui Conferinței președinților de comisie la 22 iunie 2017,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată(1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2015/2421 al Parlamentului European și al Consiliului(2) și, în special, articolul 30 și articolul 31 alineatul (5),

–  având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru afaceri juridice,

–  având în vedere articolul 105 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere că nicio opoziție nu a fost exprimată în termenul prevăzut la articolul 105 alineatul (6) liniuța a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, care a expirat la 4 iulie 2017,

A.  întrucât anexele la Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 stabilesc formularele care trebuie utilizate pentru a facilita aplicarea regulamentului;

B.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2015/2421 care se pune în aplicare de la 14 iulie 2017; întrucât modificările aduse procedurii europene de somație de plată ar trebui să se reflecte în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1896/2006;

C.  întrucât este necesar să se înlocuiască anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1896/2006; întrucât noua anexă I ar trebui să se aplice de la aceeași dată ca Regulamentul (UE) 2015/2421;

D.  întrucât modificările la Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 vor fi puse în aplicare începând cu 14 iulie 2017, deci regulamentul delegat ar trebui să intre în vigoare la 14 iulie 2017;

1.  declară că nu formulează obiecțiuni la regulamentul delegat;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 399, 30.12.2006, p. 1. (2) JO L 341, 24.12.2015, p. 1.

Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecțiuni la Regulamentul delegat al Comisiei din 19 iunie 2017 de înlocuire a anexelor I, II, III și IV la Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă (C(2017)03982 – 2017/2748(DEA))

P8_TA(2017)0292 B8-0438/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere regulamentul delegat al Comisiei (C(2017)03982),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 19 iunie 2017 prin care aceasta îi solicită să declare că nu va formula obiecțiuni la regulamentul delegat,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri juridice trimisă președintelui Conferinței președinților de comisie la 22 iunie 2017,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă(1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2015/2421 al Parlamentului European și al Consiliului(2) și, în special, articolul 26 și articolul 27 alineatul (5),

–  având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru afaceri juridice,

–  având în vedere articolul 105 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere că nicio opoziție nu a fost exprimată în termenul prevăzut la articolul 105 alineatul (6) liniuța a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, care a expirat la 4 iulie 2017,

A.  întrucât anexele la Regulamentul (CE) nr. 861/2007 stabilesc formularele care trebuie utilizate pentru a facilita aplicarea regulamentului;

B.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 861/2007 a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2015/2421, care se pune în aplicare de la 14 iulie 2017; întrucât modificările aduse procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă ar trebui să se reflecte în formularele din anexe menționate anterior;

C.  întrucât este necesar să se înlocuiască anexele I - IV la Regulamentul (CE) nr. 861/2007; întrucât noile anexe I - IV ar trebui să se aplice de la aceeași dată ca Regulamentul (UE) 2015/2421;

D.  întrucât modificările la Regulamentul (CE) nr. 861/2007 vor fi puse în aplicare începând cu 14 iulie 2017, deci regulamentul delegat ar trebui să intre în vigoare la 14 iulie 2017;

1.  declară că nu formulează obiecțiuni la regulamentul delegat;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 199, 31.7.2007, p. 1. (2) JO L 341, 24.12.2015, p. 1.

Decizia Parlamentului European din 5 iulie 2017 privind consultarea informațiilor confidențiale (interpretarea alineatului (5) de la articolul 5 și a articolului 210a din Regulamentul de procedură) (2017/2095(REG))

Parlamentul European,

–  având în vedere scrisoarea din 23 iunie 2017 a președintei Comisiei pentru afaceri constituționale,

–  având în vedere articolul 226 din Regulamentul său de procedură,

1.  decide să introducă următoarea interpretare la articolul 5 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură:"„Accesul la informațiile confidențiale face obiectul normelor stabilite în acordurile interinstituționale încheiate de Parlament privind tratamentul informațiilor confidențiale1a și al normelor interne de aplicare a acestora, adoptate de organismele competente ale Parlamentului1b.____________________1a Acordul interinstituțional din 20 noiembrie 2002 dintre Parlamentul European și Consiliu privind accesul Parlamentului European la informații sensibile ale Consiliului din domeniul politicii de securitate și apărare (JO C 298, 30.11.2002, p. 1).Acord-cadru din 20 octombrie 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană (JO L 304, 20.11.2010, p. 47).Acordul interinstituțional din 12 martie 2014 dintre Parlamentul European și Consiliu privind transmiterea către Parlamentul European și prelucrarea de către acesta a informațiilor clasificate deținute de Consiliu în alte chestiuni decât cele vizate de domeniul politicii externe și de securitate comune (JO C 95, 1.4.2014, p. 1).1b Decizia Parlamentului European din 23 octombrie 2002 privind aplicarea Acordului interinstituțional privind accesul Parlamentului European la informații sensibile ale Consiliului din domeniul politicii de securitate și de apărare (JO C 298, 30.11.2002, p. 4).Decizia Biroului din 15 aprilie 2013 referitoare la normele care reglementează tratamentul informațiilor confidențiale de către Parlamentul European (JO C 96, 1.4.2014, p. 1).”"

2.  decide să introducă următoarea interpretare la articolul 210a din Regulamentul său de procedură:"„Prezentul articol se aplică în măsura în care cadrul juridic aplicabil care reglementează tratamentul informațiilor confidențiale prevede posibilitatea consultării informațiilor confidențiale în cadrul unei reuniuni in camera din afara incintelor securizate.”"

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a amendamentului de la Kigali la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon (07725/2017 – C8-0157/2017 – 2017/0016(NLE))

P8_TA(2017)0294 A8-0237/2017

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07725/2017),

–  având în vedere amendamentul de la Kigali la Protocolul de la Montreal, adoptat în cadrul celei de a 28-a reuniuni a părților la Protocolul de la Montreal, care a avut loc la Kigali, în Rwanda, în octombrie 2016,

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 192 alineatul (1) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0157/2017),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0237/2017),

1.  aprobă încheierea amendamentului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind acceptarea, în numele Uniunii Europene, a modificării Protocolului din 1999 la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi pentru a reduce gradul de acidifiere, eutrofizare și nivelul de ozon troposferic (07524/2017 – C8-0143/2017 – 2013/0448(NLE))

P8_TA(2017)0295 A8-0241/2017

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07524/2017),

–  având în vedere modificarea textului și a anexelor II-IX la Protocolul din 1999 privind reducerea acidifierii, eutrofizării și nivelului de ozon troposferic și adăugarea noilor anexe X și XI (07524/2017),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 192 alineatul (1) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0143/2017),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0241/2017),

1.  aprobă acceptarea modificării aduse protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului de dialog politic și de cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Cuba, pe de altă parte (12502/2016 – C8-0517/2016 – 2016/0298(NLE))

P8_TA(2017)0296 A8-0232/2017

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (12502/2016),

–  având în vedere proiectul de Acord de dialog politic și de cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Cuba, pe de altă parte (12504/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolele 207 și 209, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și articolul 218 alineatul (8) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0517/2016),

–  având în vedere rezoluția sa nelegislativă din 5 iulie 2017(1) referitoare la proiectul de decizie a Consiliului,

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru comerț internațional (A8-0232/2017),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Republicii Cuba.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0297.

Rezoluţia Parlamentului European fără caracter legislativ din 5 iulie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, Europene, a Acordului de dialog politic și de cooperare dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Cuba, pe de altă parte (12502/2016 – C8-0517/2016 – 2016/0298(NLE) – 2017/2036(INI))

P8_TA(2017)0297 A8-0233/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere stabilirea relațiilor diplomatice dintre UE și Cuba în anul 1988,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (12502/2016),

–  având în vedere proiectul de acord de dialog politic și de cooperare (ADPC) dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Cuba, pe de altă parte (12504/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolele 207 și 209, cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și cu articolul 218 alineatul (8) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (C8-0517/2016),

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special titlul V privind acțiunea externă a Uniunii,

–  având în vedere TFUE, în special partea a cincea titlurile I-III și V,

–  având în vedere Poziția comună 96/697/PESC din 2 decembrie 1996 definită de Consiliu pe baza articolului J.2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, referitoare la Cuba(1),

–  având în vedere Decizia (PESC) 2016/2233 a Consiliului din 6 decembrie 2016 de abrogare a Poziției comune 96/697/PESC referitoare la Cuba(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 17 octombrie 2016 referitoare la Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2009 intitulată „Uniunea Europeană și America Latină: un parteneriat între actori globali” (COM(2009)0495),

–  având în vedere declarațiile de la summiturile de până în prezent ale șefilor de stat și de guvern din America Latină, din zona Caraibilor și din Uniunea Europeană, în special declarația de la cel de-al doilea summit al UE-Comunitatea Statelor Latinoamericane și Caraibiene (CELAC), care a avut loc la Bruxelles, la 10-11 iunie 2015, cu tema „Modelarea viitorului nostru comun: construirea unor societăți prospere, solidare și durabile pentru cetățenii noștri”, la care s-a adoptat declarația politică intitulată: „Un parteneriat pentru generația următoare”,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 19 noiembrie2012 privind strategia comună UE-Caraibe din 19 noiembrie 2012,

–  având în vedere discursul reprezentantului special pentru drepturile omului din cadrul sesiunii comune a Comisiei pentru afaceri externe și a Subcomisiei pentru drepturile omului ale Parlamentului European, din data de 12 octombrie 2016, în care a prezentat rezultatele dialogului dintre Cuba și UE pe tema drepturilor omului,

–  având în vedere relatările organizațiilor societății civile din Cuba,

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 5 iulie 2017(3) referitoare la proiectul de decizie a Consiliului,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Cuba, în special cea din 17 noiembrie 2004 privind Cuba(4), cea din 2 februarie 2006 privind politica UE față de guvernul cubanez(5), cea din 21 iunie 2007 privind Cuba(6), precum și cea din 11 martie 2010 privind prizonierii de conștiință din Cuba(7),

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte tratate și instrumente internaționale în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru comerț internațional (A8-0233/2017),

A.  întrucât între Europa și Cuba există legături istorice, economice și culturale profunde;

B.  întrucât spectrul relațiilor dintre UE și țările din America Latină și Caraibe este variat și amplu;

C.  întrucât UE menține relații cu Comunitatea Statelor Latinoamericane și Caraibiene (CELAC); întrucât CELAC apreciază posibilitatea de a extinde relațiile dintre UE și Cuba,

D.  întrucât Cuba era singura țară din America Latină și Caraibe cu care UE nu semnase niciun fel de acord; întrucât 20 dintre statele sale membre au semnat diverse tipuri de acorduri bilaterale și au menținut relații bune cu Cuba;

E.  întrucât Poziția comună 96/697/PESC a fost abrogată prin Decizia Consiliului (PESC) 2016/2233 din 6 decembrie 2016;

F.  întrucât, în 2008, dialogul la nivel înalt dintre UE și Cuba a fost relansat, iar cooperarea bilaterală pentru dezvoltare a fost reluată; întrucât, în 2010, Consiliul a lansat o dezbatere privind viitorul relațiilor UE-Cuba și, în februarie 2014, a adoptat directive de negociere în urma cărora au fost lansate negocieri oficiale pentru încheierea unui acordul de dialog politic și de cooperare în aprilie 2014, finalizate la 11 martie 2016;

G.  întrucât ADPC definește principiile generale și obiectivele relațiilor dintre UE și Cuba, inclusiv trei capitole principale privind dialogul politic, cooperarea și dialogul politic sectorial, precum și comerțul și cooperarea comercială;

H.  întrucât drepturile omului figurează atât în capitolul privind dialogul politic, cât și în cel privind cooperarea; întrucât ambele părți la ADPC își reafirmă respectul pentru drepturile universale omului, astfel cum sunt stabilite în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în alte instrumente internaționale și regionale în materie de drepturi ale omului; întrucât ambele părți la ADPC își reafirmă angajamentul față de toate scopurile și principiile consacrate în Carta Națiunilor Unite; întrucât, conform articolului 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană, acțiunea externă a UE are la bază principii precum democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor civile, politice, economic, social și culturale, și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei ONU și a dreptului internațional; întrucât, în acest sens, respectarea drepturilor omului și apărarea democrației și a statului de drept ar trebui să fie o aspirație esențială a APDC;

I.  întrucât acordul de dialog politic și de cooperare include o așa-numită „clauză privind drepturile omului”, care este un element standard esențial al acordurilor internaționale ale UE, care face posibilă suspendarea acordului în cazul încălcării dispozițiilor în materie de drepturile omului;

J.  întrucât ambele părți au convenit, în cadrul capitolului de cooperare, asupra modalităților generale și a domeniilor de cooperare, printre care se numără aspecte precum drepturile omului, guvernanța, justiția și societatea civilă;

K.  întrucât Cuba este dispusă să accepte cooperarea cu UE în cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO); întrucât IEDDO are ca obiective principale sprijinirea, dezvoltarea și consolidarea democrației în țările terțe și consolidarea respectării și a exercitării drepturilor omului și a libertăților fundamentale; întrucât ambele părți la ADPC recunosc că democrația se bazează pe voința liberă a poporului de a-și stabili propriul sistem politic, economic, social și cultural, precum și pe participarea deplină a cetățenilor la toate aspectele vieții;

L.  întrucât dialogul pe tema drepturilor omului dintre UE și Cuba, condus de reprezentantul special al UE pentru drepturile omului, a fot instituit în 2015; întrucât situația drepturilor omului rămâne un subiect de preocupare;

M.  întrucât printre aspectele discutate la cea de-a doua reuniune din cadrul dialogului pe tema drepturilor omului, care a avut loc în Cuba în iunie 2016, cu participarea miniștrilor și a agențiilor de resort, s-au numărat libertatea de asociere și chestiuni privind drepturile omului în context multilateral, cum ar fi pedeapsa cu moartea; întrucât cea de a treia reuniune a dialogului privind drepturile omului s-a desfășurat la Bruxelles pe 22 mai 2017;

N.  întrucât, în trei ocazii diferite, Parlamentul European a acordat Premiul Saharov pentru libertatea de gândire activiștilor cubanezi, respectiv lui Oswaldo Payá în 2002, Doamnelor în alb în 2005 și lui Guillermo Fariñas în 2010;

O.  întrucât UE a devenit cel mai mare investitor străin în Cuba și cel mai mare partener de export și partener comercial în general, comerțul general și exporturile UE în Cuba dublându-se între 2009 și 2015;

P.  întrucât ADPC dedică un capitol principiilor comerțului internațional și tratează cooperarea vamală, facilitarea și diversificarea comerțului, standardele și normele tehnice, comerțul sustenabil și promovarea unui mediu de afaceri și de investiții stabil, transparent și nediscriminatoriu; întrucât liberalizarea comerțului, investițiile economice și financiare, inovarea tehnologică și în general libertățile pieței, i-ar permite insulei să-și modernizeze economia;

Q.  dată fiind propunerea de reformă, actualizare și modernizare cuprinsă în „Orientările politicii economice și sociale” pentru Cuba, adoptate în urma unei proceduri de dezbatere publică în anul 2011;

R.  întrucât, în 2016, în Cuba au început două noi dezbateri publice privind „Conceptualizarea modelului economic și social” și privind „Planul național de dezvoltare economică și socială până în 2030: viziunea națiunii, axe și sectoare strategice”;

S.  întrucât UE și Cuba au convenit integrarea perspectivei de gen în toate domeniile lor de cooperare și acordarea unei atenții deosebite prevenirii și combaterii tuturor formelor de violență împotriva femeilor;

T.  întrucât Cuba este semnatara a 11 dintre cele 18 convenții în materie de drepturile omului ale Națiunilor Unite și a ratificat opt dintre acestea; întrucât Cuba nu a ratificat Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, nici Pactul internațional cu privire la drepturile sociale, economice și culturale,

U.  întrucât Cuba a ratificat toate cele opt convenții fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM);

V.  întrucât Adunarea Națională a Cubei face parte din Uniunea Interparlamentară Mondială începând din 1977;

W.  întrucât Adunarea Generală a ONU a aprobat 26 de rezoluții consecutive prin care a solicitat încetarea embargoului SUA împotriva Cubei și întrucât rezoluția a fost aprobată în unanimitate pentru prima dată în octombrie 2016,

X.  întrucât poziția sa tradițională, exprimată în numeroase ocazii și împărtășită în cadrul instituțiilor europene, este împotriva legilor privind extrateritorialitatea dat fiind că sunt în mod direct în detrimentul populației cubaneze și afectează activitățile întreprinderilor europene;

1.  salută semnarea la Bruxelles, la 12 decembrie 2016, a ADPC și declară că acesta constituie un instrument care va oferi un nou cadru pentru relațiile dintre UE și Cuba, apărând în continuare interesele UE și înlocuind Poziția comună din 1996; subliniază că succesul acestui acord depinde de modul în care este aplicat și respectat;

2.  afirmă înalta valoare strategică a relației dintre UE și Cuba;

3.  afirmă că structura, conținutul și dinamica acordului sunt adaptate principiilor și valorilor stabilite de instituțiile UE pentru relațiile lor externe;

4.  subliniază faptul că Consiliul UE a convenit să stabilească un nou cadru de relații cu Cuba și că a luat decizia de a demara negocierile și de a le duce la bun sfârșit într-un termen semnificativ de scurt;

5.  scoate în evidență angajamentul asumat de Cuba în relația cu UE și responsabilitatea ambelor părți față de îndeplinirea dispozițiilor acordului, inclusiv prin dialog politic;

6.  reamintește că ADPC, în calitate de prim acord între UE și Cuba, va marca un punct de cotitură în relațiile bilaterale dintre cele două părți; salută faptul că ambele părți au convenit să dezvolte această relație în mod structurat, angajându-se reciproc față de o agendă și asumându-și obligații care sunt obligatorii pentru ambele părți semnatare;

7.  subliniază importanța includerii capitolului consacrat dialogului politic și a stabilirii unui dialog instituționalizat privind drepturile omului între UE și Cuba; invită UE să susțină viziunea Parlamentului privind democrația, drepturile universale ale omului și libertățile fundamentale, precum libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere politică, precum și „politica sa la nivel mondial de susținere a apărătorilor drepturilor omului” pe tot parcursul acestui dialog; îndeamnă ambele părți să ofere garanții pentru activitatea apărătorilor drepturilor omului și pentru participarea activă și fără restricții la acest dialog a întregii societăți civile și a actorilor politici ai opoziției; constată, cu toate acestea, că dialogul privind drepturile omului nu a pus capăt încă detențiilor arbitrare și motivate politic din Cuba și că, dimpotrivă, potrivit Comisiei cubaneze pentru drepturile omului și reconciliere națională, în ultimii ani au existat din ce în ce mai multe represiuni;

8.  subliniază importanța dialogului privind drepturile omului dintre UE și Cuba și salută lansarea acestui dialog înainte de încheierea negocierilor pentru ADPC; reiterează că printre obiectivele politicii Uniunii Europene față de Cuba se numără respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și facilitarea modernizării economice și sociale, centrată pe îmbunătățirea nivelului de trai al populației cubaneze;

9.  remarcă eforturile depuse de Cuba de a transpune în sistemul său juridic principiile fundamentale ale ONU în materie de drepturile omului și drepturile lucrătorilor și îndeamnă Cuba să ratifice convențiile Organizației Națiunilor Unite în domeniul drepturilor omului care au mai rămas de ratificat, mai precis Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și Protocolul facultativ la Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei; ia act de activitatea Centrului național cubanez pentru educația sexuală; invită guvernul cubanez să își continue eforturile de a pune capăt oricărei forme de discriminare și marginalizare îndreptate împotriva comunității LGBTI;

10.  îndeamnă guvernul cubanez să își alinieze politica în domeniul drepturilor omului la standardele internaționale definite în cartele, declarațiile și instrumentele internaționale la care Cuba este semnatară; atrage atenția că persecuția și întemnițarea oricărei persoane pentru idealurile sale și pentru activitatea politică pașnică încalcă prevederile Declarației universale a drepturilor omului și face un apel pentru eliberarea oricărei persoane întemnițate în atare circumstanțe;

11.  reamintește că ADPC include o dispoziție referitoare la suspendarea acordului în cazul încălcării dispozițiilor privind drepturile omului; îndeamnă Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să poarte un schimb de opinii regulat cu Parlamentul în legătură cu implementarea ADPC, îndeplinirea obligațiilor reciproce prevăzute în ADPC și mai ales concretizarea tuturor dispozițiilor privind drepturile omului și drepturile în domeniul mediului și al muncii, menționate în prezenta rezoluție; invită SEAE, în special prin delegația UE să facă tot posibilul și să urmărească îndeaproape situația în ce privește respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în Cuba în cursul implementării ADPC și să raporteze Parlamentului European cele constatate;

12.  subliniază că ADPC ar trebui să contribuie la îmbunătățirea condițiilor de viață și a drepturilor sociale ale cetățenilor cubanezi, reafirmând importanța activităților sistematice de promovare a valorilor democrației și a drepturilor omului, inclusiv a libertății de exprimare, de asociere și de întrunire;

13.  salută trimiterile explicite din cadrul ADPC la societatea civilă ca actor de cooperare; își exprimă profunda solidaritate cu populația cubaneză și progresele sale pe calea democrației și a respectării și promovării libertăților fundamentale; încurajează ambele părți la acord să promoveze un rol activ pentru societatea civilă cubaneză în faza de implementare a acordului;

14.  reamintește rolul important jucat de societatea civilă cubaneză în dezvoltarea economică și democratică a țării; subliniază că este necesar ca societatea civilă să fie un actor principal în toate domeniile prezentului acord, inclusiv în cele legate de ajutorul pentru dezvoltare; reamintește sprijinul acordat de Parlamentul European, prin intermediul Premiului Saharov, societății civile cubaneze și activităților sale de promovare a drepturilor omului și a democrației în Cuba;

15.  reamintește că conectivitatea la internet în Cuba se situează printre cele mai scăzute din lume și că accesul la internet este extrem de costisitor, iar conținutul rămâne restricționat; salută faptul că mai mulți cubanezi au acces la internet, dar consideră că guvernul ar trebui să ia mai multe măsuri pentru a promova accesul necenzurat și pentru a îmbunătăți drepturile digitale ale populației;

16.  roagă SEAE să țină Parlamentul la curent cu progresele în implementarea acordului și aplicarea sa, la intervale juste, și în conformitate cu sistemul de coordonare prevăzut în acord;

17.  ia act de procesul de normalizare a relațiilor dintre Cuba și Statele Unite ale Americii, o dată cu restabilirea relațiilor diplomatice în 2015, și încurajează realizarea mai multor progrese;

18.  reafirmă doctrina sa tradițională, împărtășită de celelalte instituții europene și adoptată în numeroase ocazii, care se opune legilor și măsurilor cu efect extrateritorial, dat fiind că sunt în detrimentul populației cubaneze și afectează dezvoltarea normală a întreprinderilor europene;

19.  recunoaște că ADPC poate contribui la procesele de reformă, ajustare și modernizare propuse deja în Cuba, în special în ceea ce privește diversificarea partenerilor internaționali ai Cubei și stabilirea unui cadru general de dezvoltare politică și economică; subliniază că întreținerea de relații politice și economice mai strânse cu Cuba ar putea contribui la accelerarea reformelor politice în țară, răspunzând aspirațiilor tuturor cetățenilor Cubei; îndeamnă instituțiile europene și statele membre să sprijine tranziția economică și politică în Cuba, încurajând evoluția spre standarde democratice și electorale, care respectă drepturile fundamentale ale tuturor cetățenilor săi; sprijină utilizarea diferitelor instrumente ale politicii externe ale UE și, în special, a IEDDO, pentru a consolida dialogul UE cu societatea civilă din Cuba și cu cei care sprijină o tranziție pașnică în această țară;

20.  ia act de faptul că ADPC, ca prim acord de dialog politic și de cooperare încheiat vreodată între UE și Cuba, constituie noul cadru juridic pentru aceste relații, cuprinzând un capitol privind comerțul și cooperarea comercială, prin care se urmărește crearea unui mediu mai previzibil și mai transparent pentru operatorii economici locali și europeni ;

21.  subliniază faptul că pilonul ADPC pentru comerț și cooperare comercială nu stabilește niciun fel de preferințe comerciale pentru Cuba; reamintește că acest pilon include cooperarea vamală, facilitarea comerțului, drepturile de proprietate intelectuală, măsurile sanitare și fitosanitare, barierele tehnice în calea comerțului, mărfurile tradiționale și artizanale, comerțul și dezvoltarea durabilă, cooperarea în domeniul apărării comerciale, normele privind originea și investițiile;

22.  ia act de faptul că ADPC oferă o platformă pentru extinderea relațiilor comerciale și de investiții bilaterale și punerea unor baze convenționale pentru relațiile comerciale și economice dintre UE și Cuba;

23.  sprijină practica încetățenită de mult timp, confirmată și de comisarul Cecilia Malmström la audierea sa din 29 septembrie 2014, de a nu pune în aplicare, cu titlu provizoriu, dispozițiile în domeniul comercial și al investițiilor ale acordurilor importante din punct de vedere politic înainte ca Parlamentul European să-și dea aprobarea; solicită Consiliului, Comisiei și SEAE să continue și să extindă această practică la toate acordurile internaționale legate de politica externă a UE în cazul în care sunt vizate aspectele comerciale, astfel cum este cazul cu ADPC;

24.  consideră că acordul va deveni un instrument de promovare a dialogului și a cooperării economice, oferind un mediu de afaceri previzibil și transparent, precum și dezvoltarea unui cadru mai solid și mai stabil în viitor prin care se asigură că cubanezii pot participa la investiții împreună cu firme și persoane fizice din UE;

25.  invită, de asemenea, companiile europene care desfășoară activități în Cuba, în special cele care beneficiază de asistență financiară sau de orice asistență financiară de origine publică, să aplice aceleași standarde etice și în materie de muncă impuse în țările lor de origine;

26.  salută faptul că Cuba a ratificat toate cele opt convenții fundamentale ale OIM și solicită luarea de angajamente în ceea ce privește punerea rapidă în aplicare a acestora; invită în mod ferm Cuba și toate țările cu care aceasta a negociat sau negociază acorduri să ratifice și să respecte reglementările OIM și Agenda privind munca decentă și să interzică toate formele de exploatare prin muncă; ia act de faptul că există domenii în care drepturile sociale și în materie de muncă sunt în joc, cum ar fi practicile de recrutare ale întreprinderilor de stat din Cuba și practicile confiscării salariilor în sectorul turismului; subliniază, în acest sens, că toți lucrătorii trebuie să se bucure de un set de drepturi de muncă fundamentale, precum și de o protecție socială adecvată în conformitate cu convențiile OIM) și invită ambele părți să depună eforturi în acest sens în conformitate cu articolul 38 din PDCA;

27.  constată faptul că UE este principalul partener de export al Cubei și al doilea cel mai mare partener comercial, precum și cel mai mare investitor străin; subliniază că politica UE în domeniul comerțului exterior nu prevede nicio preferință comercială pentru Cuba și că se aplică ratele tarifare ale UE astfel cum au fost notificate de către Organizația Mondială a Comerțului (OMC); reamintește faptul că, în urma reformei sistemului generalizat de preferințe al UE (SGP), începând cu luna ianuarie 2014, Cuba și-a pierdut preferințele comerciale pentru exporturile către UE, întrucât a fost inclusă în categoria țărilor cu venituri medii superioare și nu mai îndeplinea criteriile de admisibilitate; subliniază, de asemenea, că comerțul nu are, încă, decât o importanță medie în economia Cubei, exporturile și importurile, luate împreună, reprezentând o proporție de 26,4 % din PIB;

28.  recomandă să se studieze posibilități viitoare de a include Cuba în Acordul de parteneriat economic (APE) CARIFORUM-UE care cuprinde multe capitole de cooperare comercială specifice și utile și care i-ar oferi Cubei posibilitatea de a continua integrarea regională;

29.  ia act de faptul că Cuba este membră a OMC și, prin urmare, subliniază necesitatea respectării principiilor de bază ale OMC, cum ar fi facilitarea comerțului, acordurile privind barierele în calea comerțului, măsurile sanitare și fitosanitare și instrumentele de apărare comercială;

30.  invită Cuba să ratifice Acordul OMC privind facilitarea schimburilor comerciale (TFA), care a intrat în vigoare în februarie 2017; salută crearea Comitetului de facilitare a comerțului în această țară și, în acest context, solicită Comisiei și SEAE să ofere asistență tehnică;

31.  subliniază faptul că cooperarea vamală este un domeniu crucial care trebuie dezvoltat pentru a aborda provocări importante precum securitatea frontierelor, sănătatea publică, protecția indicațiilor geografice, lupta împotriva mărfurilor contrafăcute, precum și lupta împotriva terorismului, printre altele; invită Comisia și SEAE să ofere asistență tehnică și financiară și să creeze instrumente bilaterale, de comun acord, pentru a sprijini punerea în aplicare de către Cuba a măsurilor de facilitare a comerțului și a serviciilor de informare;

32.  subliniază necesitatea diversificării exporturilor din Cuba dincolo de produsele tradiționale și solicită Comisiei să creeze birouri comerciale ad-hoc, pentru a face schimb de bune practici și a oferi exportatorilor cubanezi cunoștințele necesare pentru a îmbunătăți accesul bunurilor pe piața UE;

33.  salută rolul jucat de Organizația Mondială a Vămilor (OMV) care oferă sprijin strategic Aduanas General de la República (Serviciului vamal din Cuba) în cadrul programului Mercator pentru a evalua pregătirea pentru punerea în aplicare a AFC OMC; subliniază că este important ca AGR să participe în mod activ la punerea în aplicare a AFC și solicită Comisiei să sprijine Cuba în acest proces;

34.  ia act de măsurile adoptate de autoritățile cubaneze destinate să încurajeze libera inițiativă și liberalizarea economică; subliniază cât este de important să se consolideze treptat sectorul privat; subliniază totodată că dezvoltarea unor investiții străine de amploare pentru îmbunătățirea infrastructurii fizice și tehnologice a țării și construirea unui sistem de producție cubanez competitiv vor necesita multe alte măsuri economice și financiare, însoțite de reglementări care să ofere securitate juridică, inclusiv prin instituții independente, transparente și imparțiale, și stabilitate economică în această țară; subliniază că Cuba se poate baza pe experiența statelor membre ale UE în această privință;

35.  solicită includerea Cubei ca țară eligibilă în cadrul mandatului extern al BEI, cu condiția îndeplinirii cerințelor stipulate de BEI;

36.  salută includerea în ADPC a dispozițiilor vizând dezvoltarea sustenabilă economică, socială și de mediu în Cuba, în special angajamentul de a depune în continuare eforturi în vederea realizării Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), ținând seama de Agenda de acțiune de la Addis Abeba privind finanțarea pentru dezvoltare; invită părțile ca, odată ratificat ADPC, să inițieze rapid un dialog concret privind punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă;

37.  reamintește că relațiile diplomatice dintre UE și Cuba au fost stabilite în 1988 și că această țară a beneficiat de asistență pentru dezvoltare sau de ajutor umanitar din partea UE începând din 1984, precum și că primește în prezent asistență de 50 de milioane EUR din partea Uniunii în temeiul regulamentului privind Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD) pe perioada 2014-2020;

38.  reamintește că ADPC va facilita participarea Cubei la programele UE și o mai bună implementare a programului multianual orientativ pentru perioada 2014-2020, pentru a încuraja strategia de modernizare economică și socială adoptată de către guvernul cubanez;

39.  este preocupat de faptul că, fiind clasificată de Comitetul de asistență pentru dezvoltare (CAD) al OCDE ca „țară cu venituri medii superioare“, Cuba riscă să-și vadă eliminat treptat ajutorul pentru dezvoltare acordat în temeiul regulamentului ICD; consideră că, având în vedere statutul țării, un stat insular în curs de dezvoltare, și situația sa economică, înrăutățită de consecințele nefaste ale măsurilor coercitive unilaterale, se justifică adoptarea unor măsuri care să permită continuarea ajutorului acordat de UE pentru Cuba, iar acest aspect ar trebui luat în considerare în mod special în cadrul următoarei evaluări intermediare a regulamentului ICD;

40.  sprijină afirmația reiterată de părți privind necesitatea ca toate țările dezvoltate să aloce 0,7 % din venitul național brut pentru asistența oficială pentru dezvoltare și ca economiile emergente și țările cu venituri medii superioare să stabilească obiective pentru a crește contribuțiile lor la finanțarea publică internațională;

41.  salută promovarea perspectivei de gen în toate domeniile relevante de cooperare, inclusiv cel al dezvoltării sustenabile;

42.  recunoaște și salută rolul important jucat de Cuba în cadrele de cooperare sud-sud, precum și angajamentul asumat și solidaritatea de care a dat dovadă la nivel internațional acordând asistență umanitară, în special în domeniul sănătății și al educației;

43.  constată că ADPC reprezintă o oportunitate pentru Cuba să se implice mai mult și să se bucure de un acces mai larg la programele UE, inclusiv la Orizont 2020, programul-cadru pentru cercetare și inovare, Erasmus + și programul pentru educație, formare, tineret și sport, ceea ce, la rândul său, ar consolida schimburile universitare și schimburile interpersonale;

44.  ia act de faptul că ACDP va constitui, de asemenea, un instrument de promovare, în cadrul forurilor multilaterale, a unor soluții comune la provocări globale precum migrația, combaterea terorismului și schimbările climatice;

45.  își confirmă decizia de a trimite o delegație oficială a Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European în Cuba; roagă autoritățile cubaneze să permită intrarea în țară a delegației PE și să-i acorde acesteia acces nerestricționat la interlocutorii săi;

46.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Cubei.

(1) JO L 322, 12.12.1996, p. 1. (2) JO L 337 I, 13.12.2016, p. 41. (3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0296. (4) JO C 201 E, 18.8.2005, p. 83. (5) JO C 288 E, 25.11.2006, p. 81. (6) JO C 146 E, 12.6.2008, p. 377. (7) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 82.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului de aprobare a încheierii de către Eurojust a Memorandumului de înțelegere dintre Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție și Eurojust (07536/2017 – C8-0136/2017 – 2017/0804(CNS))

P8_TA(2017)0298 A8-0215/2017

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (07536/2017),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0136/2017),

–  având în vedere Decizia 2002/187/JAI a Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate(1), în special articolul 26 alineatul (2),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0215/2017),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

(1) JO L 63, 6.3.2002, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2017 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (06182/1/2017 – C8-0150/2017 – 2012/0193(COD))

P8_TA(2017)0299 A8-0230/2017

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (06182/1/2017 – C8-0150/2017),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0363),

—  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—  având în vedere articolul 67a din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru control bugetar și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, desfășurate în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru control bugetar și a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0230/2017),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) Texte adoptate la 16.4.2014, P7_TA(2014)0427.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2017 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente (COM(2013)0884 – C8-0033/2014 – 2013/0432(COD))

P8_TA(2017)0300 A8-0239/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0884),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 33 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0033/2014),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolele 33 și 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul Lituaniei și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 21 septembrie 2016(1),

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0239/2016),

1.  adoptă ca poziție în primă lectură textul adoptat la 25 octombrie 2016(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 5 iulie 2017 în vederea adoptării Directivei (UE) 2017/… a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul articolele 33 și 114, [AM 1]

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(4),

întrucât:

(1)  Dispozițiile în domeniul uniunii vamale sunt armonizate de dreptul Uniunii. Cu toate acestea, punerea în aplicare a normelor menționate se încadrează în domeniul de aplicare a legislației naționale a statelor membre.

(1a)   Prezenta directivă ar trebui să fie în concordanță cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(5) („codul”). [AM 2]

(2)  În consecință, tipurile de încălcări ale Încălcările normelor vamale și sancțiunile aplicate sunt prevăzute în 28 de seturi diferite de norme juridice diferite. Prin urmare, o încălcare a legislației vamale a Uniunii nu este tratată în același fel în întreaga Uniune și sancțiunile care pot fi impuse în fiecare caz diferă, din punct de vedere al naturii și al gravității, în ceea ce privește natura și gravitatea lor în funcție de statul membru care impune sancțiunea, ceea ce conduce la posibile pierderi de venituri pentru statele membre și la denaturări ale comerțului. [AM 3]

(3)  Această discrepanță între dintre sistemele juridice ale statelor membre afectează nu numai că afectează gestionarea optimă a uniunii vamale și transparența necesară asigurării unei bune funcționări a pieței interne în ceea ce privește modurile de abordare a încălcării normelor de diferite autorități vamale, ci împiedică și și îndeplinirea asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii economici în cadrul uniunii vamale, care trebuie deja să respecte diferite seturi de norme la nivelul întregii Uniuni, din cauza impactului pe care îl are asupra accesului acestora la simplificări și la facilități vamale. [AM 4]

(4)  Codul a fost conceput pentru un mediu electronic multinațional în care există o comunicare în timp real între autoritățile vamale și în care o decizie luată de către un stat membru este aplicabilă în toate statele membre. Prin urmare, acest cadru juridic necesită o punere în aplicare armonizată. Codul cuprinde, de asemenea, o dispoziție care impune statelor membre să prevadă sancțiuni eficace, disuasive și proporționale.

(5)  Cadrul juridic pentru aplicarea legislației vamale a Uniunii prevăzut în prezenta directivă este conform cu legislația în vigoare în ceea ce privește protejarea intereselor financiare ale Uniunii, în special Directiva (UE) 2017/… a Parlamentului European și a Consiliului (6). Tipurile de încălcări ale normelor vamale acoperite de cadrul de reglementare stabilit de prezenta directivă include încălcările normelor vamale care au impact asupra intereselor financiare respective, dar nu se încadrează în domeniul de aplicare a legislației care le protejează prin intermediul dreptului penal, precum și încălcările dispozițiilor vamale care nu au niciun impact asupra intereselor financiare ale Uniunii.

(6)  Ar trebui să se stabilească în prezenta directivă o listă de comportamente care ar trebui să fie considerate drept o încălcare a legislației vamale a Uniunii și care atrag după sine sancțiuni. Aceste încălcări ale dispozițiilor vamale ar trebui să fie bazate în totalitate pe obligațiile care decurg din legislația vamală, cu trimitere directă la cod. Prezenta directivă nu stabilește dacă ar trebui să prevadă că statele membre ar trebui urmează să aplice sancțiuni administrative sau penale nepenale cu privire la acele astfel de încălcări ale dispozițiilor vamale. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată să prevadă impunerea unor sancțiuni penale, conform dreptului intern și dreptului Uniunii, în locul unor sancțiuni nepenale în cazurile în care natura și gravitatea încălcării impune acest lucru, pentru ca sancțiunea impusă să fie disuasivă, eficientă și proporțională. [AM 5]

(7)  Prima categorie de comportament ar trebui să includă încălcări ale dispozițiilor vamale pe baza răspunderii obiective, care nu necesită niciun element de culpă, având în vedere caracterul obiectiv al obligațiilor implicite, precum și faptul că persoanele responsabile de îndeplinirea acestor obligații nu pot ignora existența acestor dispoziții și caracterul lor obligatoriu. [AM 6]

(8)  A doua și a treia categorie comportamentală ar trebui să includă încălcări ale normelor vamale săvârșite din neglijență sau, respectiv, cu intenție, atunci când trebuie să se stabilească un astfel de element subiectiv din care să rezulte răspunderea pentru actul săvârșit. [AM 7]

(9)  Instigarea sau complicitatea la un comportament vamal care constituie o încălcare săvârșită cu intenție și favorizarea acestui comportament, precum și tentativa de a săvârși, cu intenție, anumite încălcări ale normelor vamale ar trebui să fie considerate încălcări ale normelor vamale.

(10)  Pentru a se asigura securitatea juridică, ar trebui să se prevadă că orice act sau omisiune care rezultă dintr-o eroare comisă de autoritățile vamale, astfel cum se prevede în cod, nu ar trebui să fie considerate o încălcare a legislației vamale. [AM 8]

(11)  Statele membre ar trebui să se asigure că răspunderea poate apărea în cazul persoanelor juridice, precum și al persoanelor fizice, pentru aceeași încălcare a legislației vamale atunci când încălcarea a fost săvârșită în folosul unei persoane juridice.

(12)  În vederea apropierii sistemelor naționale de sancțiuni ale statelor membre, ar trebui să se stabilească niveluri de sancțiuni care să reflecte diversele categorii de încălcări ale normelor gravitatea încălcărilor dispozițiilor vamale și gravitatea acestora. Pentru a impune sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că autoritățile naționale competente țin seama de circumstanțele agravante sau atenuante specifice atunci când stabilesc tipul și nivelul sancțiunilor care urmează să fie aplicate. [AM 9]

(12a)   Numai în cazurile în care încălcările grave au legătură nu cu taxele eludate, ci cu valoarea mărfurilor respective, de exemplu în cazul încălcărilor legate de drepturile de proprietate intelectuală sau al mărfurilor care fac obiectul unor interdicții sau restricții, autoritățile vamale ar trebui să stabilească sancțiunea impusă în funcție de valoarea mărfurilor. [AM 10]

(13)  Perioada de prescripție a procedurilor privind încălcarea normelor vamale ar trebui să fie stabilită la patru ani de la data la care s-a comis încălcarea normelor vamale sau, în cazul unei încălcări continue sau repetate, atunci când încetează comportamentul care constituie o încălcare. Statele membre ar trebui să se asigure că perioada de prescripție este întreruptă de o acțiune care implică cercetări sau proceduri judiciare legate de încălcarea aceeași încălcare a normelor vamale sau de o acțiune a persoanei care se face responsabilă de încălcare. Statele membre pot ar trebui să poată stabili cazurile în care se suspendă perioada de prescripție. Începerea sau continuarea acestor proceduri Toate procedurile ar trebui să fie interzisă prescrise, indiferent dacă perioada de prescripție este întreruptă, după expirarea unei perioade de opt ani, în timp ce perioada de prescripție pentru executarea unei sancțiuni ar trebui să fie de trei ani. [AM 11]

(14)  Ar trebui să se prevadă suspendarea procedurilor administrative privind încălcările normelor vamale, în cazul în care au fost inițiate procedurile penale împotriva aceleiași persoane și pentru aceleași fapte. Continuarea procedurilor administrative după finalizarea procedurilor penale ar trebui să fie posibilă numai în condiții de strictă conformitate cu principiul de drept ne bis in idem, în temeiul căruia este interzisă sancționarea de două ori a aceleiași încălcări. [AM 12]

(15)  Pentru a se evita conflictele pozitive de competență, este necesar să se stabilească norme pentru a se determina care dintre statele membre de jurisdicție ar trebui să examineze cazul.

(15a)   Obiectivul general al prezentei directive este acela de a asigura respectarea legislației vamale a Uniunii. Cu toate acestea, cadrul vamal prevăzut de prezenta directivă nu permite o abordare integrată privind asigurarea respectării legislației, care să includă supravegherea, controlul și efectuarea de anchete. Prin urmare, Comisia ar trebui să aibă obligația de a prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la aceste aspecte, inclusiv cu privire la aplicarea cadrului comun de gestionare a riscurilor, pentru a verifica dacă este nevoie și de alte acte legislative. [AM 13]

(16)  Prezenta directivă ar trebui să prevadă cooperarea între statele membre și Comisie pentru a se asigura o acțiune eficace împotriva încălcărilor normelor vamale.

(17)  Pentru a se facilita investigarea încălcărilor normelor vamale, ar trebui să se permită autorităților competente să pună sechestru temporar pe orice mărfuri, mijloace de transport sau orice alt instrument utilizat pentru săvârșirea încălcării.

(18)  În conformitate cu declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative(7), statele membre s-au angajat să însoțească, în cazurile justificate, notificarea măsurilor de transpunere pe care le-au adoptat cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, organul legislativ consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(18a)   Prezenta directivă are ca scop consolidarea cooperării vamale prin apropierea legislațiilor naționale în materie de sancțiuni vamale. Întrucât tradițiile juridice ale statelor membre sunt în prezent extrem de divergente, această armonizare nu poate fi totală. [AM 14]

(19)  Întrucât prezenta directivă vizează stabilirea unei liste a încălcărilor dispozițiilor vamale, comună tuturor statelor membre, precum și baza unor sancțiuni eficace, disuasive și proporționale pe care statele membre le pot impune în domeniul uniunii vamale pe deplin armonizat, și aceste obiective nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre în baza diverselor tradiții juridice proprii, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, ele pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)  Prezenta directivă stabilește un cadru urmărește să contribuie la buna funcționare a pieței interne și să creeze cadrul privind încălcările legislației vamale a Uniunii și prevede impunerea unor sancțiuni nepenale pentru aceste încălcări prin apropierea dispozițiilor actelor cu putere de lege și ale actelor administrative din statele membre. [AM 15]

(2)  Prezenta directivă se aplică în cazurile de nerespectare a obligațiilor stabilite în Regulamentul (UE) nr. 952/2013 („codul”) și a obligațiilor identice stabilite în alte secțiuni din legislația vamală a Uniunii, astfel cum sunt definite la articolul 5 alineatul (2) din cod.

(2a)   Prezenta directivă se referă la obligațiile statelor membre față de partenerii comerciali ai Uniunii Europene, precum și de Organizația Mondială a Comerțului („OMC”) și Organizația Mondială a Vămilor, pentru a crea o piață internă omogenă și eficientă, facilitând, totodată, schimburile comerciale și asigurând securitate. [AM 16]

Articolul 2

Încălcări ale dispozițiilor vamale și sancțiuni Principii generale

(1)   Statele membre stabilesc norme cu privire la sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor vamale prevăzute la articolele 3 și 6, cu stricta respectare a principiului ne bis in idem.

Statele membre se asigură că actele sau omisiunile prevăzute la articolele 3 și 6 constituie încălcări ale dispozițiilor vamale atunci când sunt comise din neglijență sau cu intenție.

Statele membre pot, conform legilor naționale și dreptului Uniunii, să prevadă impunerea unor sancțiuni penale în locul unor sancțiuni nepenale în cazurile în care natura și gravitatea încălcării impune acest lucru, pentru ca sancțiunea impusă să fie disuasivă, eficientă și proporțională.

(2)  În sensul prezentei directive:

(a)  autoritățile vamale stabilesc dacă încălcarea a fost comisă din neglijență, adică dacă persoana responsabilă nu a acordat atenția cuvenită controalelor efectuate cu privire la operațiunile desfășurate de aceasta sau dacă a luat măsuri evident insuficiente pentru a evita apariția situației care a dus la încălcarea respectivă, în cazul în care apariția situației poate fi prevăzută în mod rezonabil;

(b)  autoritățile vamale stabilesc dacă încălcarea a fost comisă cu intenție, adică dacă persoana responsabilă a acționat știind că actul sau omisiunea pe care o comite constituie o încălcare a dispozițiilor sau dacă a acționat în mod intenționat și conștient pentru a încălca dispozițiile vamale;

(c)  erorile materiale sau greșelile nu reprezintă încălcări ale dispozițiilor vamale, cu excepția cazului în care reiese în mod evident din întreaga situație că acestea au fost comise din neglijență sau cu intenție. [AM 17]

Articolul 2a

Facilitarea schimburilor comerciale

Pentru a respecta obligațiile Uniunii în temeiul Acordului OMC privind facilitarea comerțului, statele membre colaborează pentru crearea unui sistem de cooperare care să includă toate statele membre. Acest sistem are ca scop coordonarea indicatorilor -cheie de performanță privind sancțiunile vamale (analiza numărului de apeluri, rata de recidivă etc.); diseminarea celor mai bune practici între autoritățile vamale (eficiența controalelor și a sancțiunilor, reducerea costurilor administrative etc.); transmiterea experiențelor operatorilor economici și crearea de legături între aceștia; monitorizarea modului în care serviciile vamale își desfășoară activitățile; și realizarea unor statistici privind încălcările săvârșite de către întreprinderi din țări terțe. În cadrul sistemului de cooperare, toate statele membre sunt notificate fără întârziere cu privire la investigarea încălcărilor dispozițiilor vamale și la încălcările constatate, astfel încât să se faciliteze schimburile comerciale, să se împiedice intrarea mărfurilor ilegale pe piața internă și să se îmbunătățească eficacitatea controalelor. [AM 18]

Articolul 3

Răspunderea obiectivă privind Încălcările dispozițiilor vamale

Statele membre se asigură că următoarele acte sau omisiuni constituie încălcări ale dispozițiilor vamale, indiferent de natura elementului de culpă:

(a)  nerespectarea de către persoana care depune o declarație vamală, o declarație de depozit temporar, o declarație sumară de intrare, o declarație sumară de ieșire, o declarație de reexport sau o notificare de reexport, a obligației de a asigura corectitudinea și caracterul complet al informațiilor furnizate în această declarație, notificare sau cerere, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) litera (a) din cod;

(b)  nerespectarea de către persoana care depune o declarație vamală, o declarație de depozit temporar, o declarație sumară de intrare, o declarație sumară de ieșire, o declarație de reexport sau o notificare de reexport, a obligației de a asigura autenticitatea, corectitudinea și valabilitatea oricărui document de însoțire, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) litera (b) din cod;

(c)  nerespectarea de către persoana o persoană care depune o declarație sumară de intrare, în conformitate cu articolul 127 din cod, a obligației de a trimite o notificare privind sosirea unui vapor aflat pe mare sau a unei aeronave, în conformitate cu articolul 133 din cod, o declarație de depozit temporar, în conformitate cu articolul 145 din cod, o declarație vamală, în conformitate cu articolul 158 din cod, o notificare a activităților din zonele libere, în conformitate cu articolul 244 alineatul (2) din cod, o declarație prealabilă la ieșire, în conformitate cu articolul 263 din cod, o declarație de reexport, în conformitate cu articolul 270 din cod, o declarație sumară de ieșire, în conformitate cu articolul 271 din cod sau o notificare de reexport, în conformitate cu articolul 274 din cod;

(d)  nerespectarea de către un operator economic a obligației de a păstra documentele și informațiile legate de îndeplinirea formalităților vamale prin orice mijloace accesibile pentru perioada de timp prevăzută de legislația vamală, în conformitate cu articolul 51 din cod;

(e)  scoaterea mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Uniunii de sub supravegherea vamală fără permisiunea autorităților vamale, contrar dispozițiilor articolului 134 alineatul (1) primul și al doilea paragraf din cod;

(f)  scoaterea mărfurilor de sub supravegherea vamală, contrar dispozițiilor articolului 134 alineatul (1) al patrulea paragraf, ale articolului 158 alineatul (3) și ale articolului 242 din cod;

(g)  nerespectarea de către o persoană care introduce mărfuri pe teritoriul vamal al Uniunii a obligației de a transporta mărfurile la locul desemnat, în conformitate cu articolul 135 alineatul (1) din cod sau nerespectarea obligației de a informa fără întârziere autoritățile vamale atunci când aceste obligații nu pot fi respectate, în conformitate cu articolul 137 alineatele (1) și (2) din cod, și de a informa, de asemenea, cu privire la locul în care se află mărfurile;

(h)  nerespectarea de către o persoană care introduce mărfuri într-o zonă liberă, în cazul în care zona liberă se învecinează cu frontiera terestră dintre un stat membru și o țară terță, a obligației de a duce aceste mărfuri direct în zona liberă respectivă, fără a le trece printr-o altă parte a teritoriului vamal al Uniunii, în conformitate cu articolul 135 alineatul (2) din cod;

(i)  nerespectarea de către declarantul unui depozit temporar sau al unui regim vamal a obligației de a furniza documente autorităților vamale în cazul în care legislația Uniunii prevede acest lucru sau în cazul în care este necesar pentru efectuarea controalelor vamale, în conformitate cu articolul 145 alineatul (2) și cu articolul 163 alineatul (2) din cod;

(j)  nerespectarea de către operatorul economic responsabil declarantul unui depozit temporar sau de către persoana care depozitează mărfuri în cazul în care acestea sunt depozitate în alte facilități desemnate sau aprobate de autoritățile vamale, responsabilă de mărfurile din afara UE, aflate în depozit temporar, a obligației de a plasa aceste mărfuri sub un regim vamal sau de a le reexporta în termenul prevăzut, în conformitate cu articolul 149 din cod;

(k)  nerespectarea de către declarantul unui regim vamal a obligației de a deține și de a pune la dispoziția autorităților vamale, în momentul în care prezintă declarația vamală sau o declarație suplimentară, documentele însoțitoare necesare pentru aplicarea procedurii în cauză, în conformitate cu dispozițiile articolului 163 alineatul (1) și ale articolului 167 alineatul (1) al doilea paragraf din cod;

(l)  nerespectarea de către declarantul unui regim vamal, în cazul unei declarații simplificate în temeiul articolului 166 din cod sau al unei intrări în registrele declarantului în temeiul articolului 182 din cod, a obligației de a depune o declarație suplimentară la biroul vamal competent, în termenul prevăzut în acest sens, în conformitate cu dispozițiile articolului 167 alineatul (1) din cod;

(m)  eliminarea sau distrugerea mijloacelor de identificare aplicate de către autoritățile vamale pe mărfuri, ambalaje sau mijloace de transport, fără să existe autorizarea prealabilă din partea autorităților vamale, în conformitate cu articolul 192 alineatul (2) din cod;

(n)  nerespectarea de către titularul regimului de perfecționare activă a obligației de a îndeplini o procedură vamală în termenul specificat, în conformitate cu articolul 257 din cod;

(o)  nerespectarea de către titularul regimului de perfecționare pasivă a obligației de a exporta mărfurile defecte în termenul specificat, în conformitate cu articolul 262 din cod;

(p)  construirea unei clădiri într-o zonă liberă fără aprobarea prealabilă a autorităților vamale, în conformitate cu articolul 244 alineatul (1) din cod;

(q)  neplata taxelor la import sau la export de către persoana plătitoare în termenul stabilit, în conformitate cu articolul 108 din cod;

(qa)  nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a furniza autorităților vamale, ca urmare a unei solicitări din partea acestora, documentele și informațiile solicitate într-o formă adecvată și într-un timp rezonabil și de a acorda tot sprijinul necesar pentru îndeplinirea formalităților vamale sau a controalelor menționate la articolul 15 alineatul (1) din cod;

(qb)   nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a se conforma obligațiilor care rezultă din respectiva decizie, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din cod;

(qc)   nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a informa autoritățile vamale fără întârziere cu privire la orice eveniment survenit după luarea deciziei de către autoritățile respective, care influențează menținerea sau conținutul acesteia, în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din cod;

(qd)   nerespectarea de către titularul regimului de tranzit al Uniunii a obligației de a prezenta mărfurile intacte la biroul vamal de destinație în termenul prevăzut, în conformitate cu articolul 233 alineatul (1) litera (a) din cod;

(qe)   descărcarea sau transbordarea mărfurilor de pe mijloacele de transport în care circulă, fără autorizație acordată de autoritățile vamale sau în locuri care nu sunt desemnate sau aprobate de aceste autorități, în conformitate cu articolul 140 din cod;

(qf)   depozitarea mărfurilor în spațiile de depozitare temporară sau în antrepozite fără autorizație acordată de către autoritățile vamale, în conformitate cu articolele 147 și 148 din cod;

(qg)   nerespectarea de către titularul autorizației sau de către titularul regimului vamal a obligațiilor care rezultă din stocarea mărfurilor aflate sub regimul de antrepozit vamal, în conformitate cu dispozițiile articolului 242 alineatul (1) literele (a) și (b) din cod;

(qh)   furnizarea către autoritățile vamale, la cererea acestora întemeiată pe articolul 15 sau 163 din cod, de informații sau documente false;

(qi)  utilizarea de către un operator economic de informații false sau incomplete sau de documente false, incorecte sau nevalabile, în scopul de a obține o autorizație din partea autorităților vamale;

(i)  pentru a deveni un operator economic autorizat, în conformitate cu articolul 38 din cod;

(ii)  pentru a face uz de o declarație simplificată, în conformitate cu articolul 166 din cod;

(iii)  pentru a face uz de alte instrumente simplificate, în conformitate cu articolele 177, 179, 182 și 185 din cod; sau

(iv)  pentru a plasa mărfurile în regim special, în conformitate cu articolul 211 din cod;

(qj)  introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii ori scoaterea lor fără a fi prezentate autorităților vamale, în conformitate cu articolele 139 și 245 sau cu articolul 267 alineatul (2) din cod;

(qk)  prelucrarea mărfurilor într-un antrepozit vamal fără să existe o autorizație acordată de către autoritățile vamale, în conformitate cu articolul 241 din cod;

(ql)  achiziționarea sau deținerea mărfurilor implicate în una din încălcările dispozițiilor vamale prevăzute la literele (qd) și (qj) de la prezentul articol. [AM 19]

Articolul 4

Încălcări ale dispozițiilor vamale comise din neglijență

Statele membre se asigură că următoarele acte sau omisiuni constituie încălcări ale dispozițiilor vamale atunci când sunt săvârșite din neglijență:

(a)  nerespectarea de către operatorul economic responsabil de mărfurile din afara UE, aflate în depozit temporar, a obligației de a plasa aceste mărfuri sub un regim vamal sau de a le reexporta în termenul prevăzut, în conformitate cu articolul 149 din cod;

(b)  nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a furniza autorităților vamale tot sprijinul necesar pentru îndeplinirea formalităților vamale sau a controalelor, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din cod;

(c)  nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a se conforma obligațiilor care rezultă din respectiva decizie, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din cod;

(d)  nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a informa autoritățile vamale fără întârziere cu privire la orice eveniment survenit după luarea deciziei de către autoritățile respective, care influențează menținerea sau conținutul acesteia, în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din cod;

(e)  nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a prezenta autorităților vamale mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, în conformitate cu articolul 139 din cod;

(f)  nerespectarea de către titularul regimului de tranzit al UE a obligației de a prezenta mărfurile intacte la biroul vamal de destinație în termenul prevăzut, în conformitate cu articolul 233 alineatul (1) litera (a) din cod;

(g)  nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a prezenta la vamă mărfurile introduse într-o zonă liberă, în conformitate cu articolul 245 din cod;

(h)  nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a prezenta autorităților vamale, la ieșire, mărfurile scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii, în conformitate cu articolul 267 alineatul (2) din cod;

(i)  descărcarea sau transbordarea mărfurilor de pe mijloacele de transport în care circulă, fără autorizație acordată de autoritățile vamale sau în locuri care nu sunt desemnate sau aprobate de aceste autorități, în conformitate cu articolul 140 din cod;

(j)  depozitarea mărfurilor în spațiile de depozitare temporară sau în antrepozite fără autorizație acordată de către autoritățile vamale, în conformitate cu articolele 147 și 148;

(k)  nerespectarea de către titularul autorizației sau de către titularul regimului vamal a obligațiilor care rezultă din stocarea mărfurilor aflate sub regimul de antrepozit vamal, în conformitate cu dispozițiile articolului 242 alineatul (1) literele (a) și (b) din cod. [AM 20]

Articolul 5

Încălcări ale dispozițiilor vamale săvârșite cu intenție

Statele membre se asigură că următoarele acte sau omisiuni constituie încălcări ale dispozițiilor vamale atunci când sunt săvârșite cu intenție:

(a)  furnizarea către autoritățile vamale, la cererea acestora întemeiată pe articolul 15 sau 163 din cod, de informații sau documente false;

(b)  utilizarea, de către un operator economic, de declarații false sau de orice alte mijloace care sunt contrare dispozițiilor legale, în scopul de a obține o autorizație din partea autorităților vamale:

(i)  pentru a deveni un operator economic autorizat, în conformitate cu articolul 38 din cod;

(ii)  pentru a face uz de o declarație simplificată, în conformitate cu articolul 166 din cod;

(iii)  pentru a face uz de alte instrumente simplificate, în conformitate cu articolele 177, 179, 182 și 185 din cod;

(iv)  pentru a plasa mărfurile în regim special, în conformitate cu articolul 211 din cod;

(c)  introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii ori scoaterea lor fără a fi prezentate autorităților vamale, în conformitate cu articolele 139 și 245 sau cu articolul 267 alineatul (2) din cod;

(d)  nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a se conforma obligațiilor care rezultă din respectiva decizie, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din cod;

(e)  nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a informa autoritățile vamale fără întârziere cu privire la orice eveniment survenit după luarea deciziei de către autoritățile respective, care influențează menținerea sau conținutul acesteia, în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din cod;

(f)  prelucrarea mărfurilor într-un antrepozit vamal fără să existe o autorizație acordată de către autoritățile vamale, în conformitate cu articolul 241 din cod;

(g)  achiziționarea sau deținerea mărfurilor implicate în oricare dintre tipurile de încălcare a dispozițiilor vamale prevăzute la articolul 4 litera (f) și la litera (c) din prezentul articol. [AM 21]

Articolul 6

Instigarea, complicitatea, favorizarea și tentativa

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că instigarea sau complicitatea la un act, precum și favorizarea unui astfel de act sau omisiunea menționată la articolul 5 8b alineatul (2) constituie o încălcare a legislației vamale.

(2)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că tentativa de a comite un act sau omisiunea prevăzută la articolul 5 3 literele (b) (qi) sau (c) (qj) constituie o încălcare a legislației vamale. [AM 22]

Articolul 7

Eroare comisă de autoritățile vamale

Actele sau omisiunile menționate la articolele 3 și 6 nu constituie încălcări ale dispozițiilor vamale, în cazul în care acestea apar în urma unei erori comise de autoritățile vamale, în conformitate cu articolul 119 din cod. Autoritățile vamale răspund dacă erorile produc daune. [AM 23]

Articolul 8

Răspunderea persoanelor juridice

(1)  Statele membre se asigură că persoanele juridice sunt considerate răspunzătoare pentru actele de încălcare a legislației vamale menționate la articolele 3 și 6, săvârșite în beneficiul lor de către orice persoană care acționează fie individual, fie ca membru al unui organism al persoanei juridice și care deține o poziție de conducere în cadrul persoanei juridice, în baza oricăreia dintre următoarele: [AM 24]

(a)  o împuternicire din partea persoanei juridice;

(b)  prerogativa de a lua decizii în numele persoanei juridice;

(c)  prerogativa de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.

(2)  Statele membre se asigură, de asemenea, că persoanele juridice sunt considerate răspunzătoare atunci când lipsa supravegherii sau a controlului din partea unei persoane menționate la alineatul (1) a făcut posibilă comiterea unei încălcări a legislației vamale în beneficiul acelei persoane juridice de către o persoană aflată sub autoritatea persoanei menționate la alineatul (1).

(3)  Răspunderea unei persoane juridice în temeiul alineatelor (1) și (2) se aplică fără a se aduce atingere răspunderii persoanelor fizice care au săvârșit actul de încălcare a legislației vamale.

(3a)   În sensul prezentei directive, „persoană juridică” înseamnă orice entitate care are personalitate juridică în temeiul legislației aplicabile, cu excepția statelor sau a organismelor publice în exercitarea prerogativelor lor de autoritate publică și a organizațiilor publice internaționale. [AM 26]

Articolul 8a

Factori care trebuie luați în considerare atunci când se stabilește dacă o încălcare este minoră

(1)  Când stabilesc dacă o încălcare menționată la articolul 3 este minoră, statele membre se asigură de la începutul procesului, adică atunci când stabilesc dacă s-a comis o încălcare a dispozițiilor vamale, că autoritățile lor competente iau în considerare toate circumstanțele relevante posibile, inclusiv următoarele:

(a)  încălcarea dispozițiilor vamale a fost comisă din neglijență;

(b)  mărfurile vizate nu fac obiectul interzicerilor sau al restricțiilor prevăzute la articolul 134 alineatul (1) a doua teză din cod și la articolul 267 alineatul (3) litera (e) din cod;

(c)  încălcarea are un impact redus sau inexistent asupra valorii taxelor vamale datorate.

(d)  persoana responsabilă de încălcare cooperează efectiv cu autoritatea competentă în cadrul procedurilor;

(e)  persoana responsabilă de încălcare notifică în mod voluntar încălcarea, cu condiția ca încălcarea respectivă să nu facă încă obiectul unei anchete despre care persoana responsabilă de încălcare să aibă cunoștință;

(f)  persoana responsabilă de încălcare poate dovedi că depune eforturi majore să respecte legislația vamală a Uniunii, demonstrând că deține un nivel înalt de control asupra operațiunilor sale, de exemplu cu ajutorul unui sistem de conformitate;

(g)  persoana responsabilă de încălcare este o întreprindere mică sau medie fără experiență anterioară în chestiuni legate de domeniul vamal.

(2)  Autoritățile competente consideră că o încălcare este minoră numai dacă nu există nicio circumstanță agravantă în legătură cu încălcarea, astfel cum se menționează la articolul 8b. [AM 27]

Articolul 8b

Factori care trebuie luați în considerare atunci când se stabilește dacă o încălcare este gravă

(1)  Când stabilesc dacă o încălcare menționată la articol 3 sau 6 este gravă, statele membre se asigură de la începutul procesului, adică atunci când stabilesc dacă s-a comis o încălcare a dispozițiilor vamale, că autoritățile lor competente iau în considerare toate circumstanțele următoare posibile:

(a)  încălcarea dispozițiilor vamale a fost comisă cu intenție;

(b)  încălcarea a fost comisă pe o perioadă de timp îndelungată, dovedind faptul că a fost comisă cu intenția de a continua încălcarea respectivă;

(c)  o încălcare similară sau conexă este continuată sau are caracter repetat, adică are loc mai mult decât o dată;

(d)  încălcarea are un efect major asupra valorii taxelor de import sau export eludate;

(e)  mărfurile vizate fac obiectul interzicerilor sau al restricțiilor prevăzute la articolul 134 alineatul (1) a doua teză din cod și la articolul 267 alineatul (3) litera (e) din cod;

(f)  persoana responsabilă de încălcare refuză să coopereze sau să coopereze pe deplin cu autoritatea competentă;

(g)  persoana responsabilă de încălcare a comis anterior și alte încălcări.

(2)  Încălcările menționate la articolul 3 literele (f), (g), (p), (qi) și (qj) constituie, prin însăși natura lor, încălcări grave. [AM 28]

Articolul 9

Sancțiuni fără caracter penal aplicabile în cazul încălcărilor minore ale legislației vamale prevăzute la articolul 3

(1)   Pe lângă recuperarea taxelor eludate, statele membre se asigură că se aplică sancțiuni eficace, proporționale și, disuasive și fără caracter penal atunci când se comit încălcări ale încălcările legislației vamale, astfel cum sunt menționate la articolul 3 care sunt considerate minore în temeiul articolului 8a, în conformitate cu următoarele limite:

(a)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la mărfuri specifice eludarea de taxe, o amendă pecuniară de 1 % până la 5 % cel mult 70 % din valoarea mărfurilor taxelor eludate;

(b)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la mărfuri specifice eludarea de taxe, o amendă pecuniară cuprinsă între 150 și de cel mult 7 500 EUR de euro.

(2)   Atunci când stabilesc nivelul sancțiunilor ce urmează a fi impuse în limitele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre se asigură că se iau în considerare toate circumstanțele relevante enumerate la articolul 8a. [AM 29]

Articolul 10

Sancțiuni aplicabile în cazul încălcărilor legislației vamale prevăzute la articolul 4

Statele membre se asigură că se aplică sancțiuni eficace, proporționale și disuasive atunci când se comit încălcări ale legislației vamale, astfel cum sunt menționate la articolul 4, în conformitate cu următoarele praguri:

(a)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară de cel mult 15 % din valoarea mărfurilor;

(b)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară de cel mult 22 500 EUR. [AM 30]

Articolul 11

Sancțiuni fără caracter penal aplicabile în cazul încălcărilor grave ale legislației vamale prevăzute la articolele 5 și 6

(1)   Pe lângă recuperarea taxelor eludate, statele membre se asigură că se aplică sancțiuni eficace, proporționale și, disuasive și fără caracter penal atunci când se comit încălcări ale legislației vamale, astfel cum sunt menționate la articolele 5 3 și 6, care sunt considerate grave în temeiul articolului 8b, în conformitate cu următoarele limite:

(a)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la mărfuri specifice eludarea de taxe, o amendă pecuniară de cel mult 30 % cuprinsă între 70 % și 140 % din valoarea mărfurilor taxelor eludate;

(aa)   în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la eludarea de taxe, dar se referă la valoarea mărfurilor, o amendă pecuniară între 15% și 30% din valoarea mărfurilor;

(b)  în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă nici la mărfuri specifice eludarea de taxe, nici la valoarea mărfurilor, o amendă pecuniară de cel mult cuprinsă între 7 500 și 45 000 de euro.

(2)   Atunci când stabilesc nivelul sancțiunilor ce urmează a fi impuse în limitele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre se asigură că se iau în considerare toate circumstanțele relevante enumerate la articolul 8a și la articolul 8b alineatul (1). [AM 31]

Articolul 11a

Alte sancțiuni fără caracter penal aplicabile în cazul încălcărilor grave

(1)  În afară de sancțiunile enumerate la articolul 11, și conform codului, statele membre pot aplica următoarele sancțiuni nepecuniare în cazul comiterii unei încălcări grave:

(a)  confiscarea temporară sau permanentă a mărfurilor;

(b)  suspendarea autorizației acordate.

(2)  Conform codului, statele membre prevăd ca deciziile de acordare a statutului de operator economic autorizat să fie anulate în cazul unei încălcări grave sau repetate a legislației vamale. [AM 32]

Articolul 11b

Revizuire

(1)  Cuantumurile amenzilor aplicabile în conformitate cu articolele 9 și 11 fac obiectul unei revizuiri din partea Comisiei și a autorităților competente din statele membre, în termen de … [cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive]. Scopul acestei proceduri de revizuire este acela de a se asigura o convergență mai mare a cuantumurilor amenzilor aplicate în cadrul uniunii vamale, pentru a se armoniza funcționarea acesteia.

(2)  În fiecare an, Comisia publică detaliile sancțiunilor impuse de statele membre pentru încălcările dispozițiilor vamale menționate la articolele 3 și 6.

(3)  Statele membre asigură respectarea legislației vamale în sensul articolului 5 punctul 2 din cod, precum și a Regulamentului (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(8). [AM 33]

Articolul 11c

Soluționarea litigiilor

Statele membre asigură existența posibilității de soluționare a litigiilor ca procedură ce permite autorităților competente să ajungă la un acord cu persoana responsabilă de încălcare pentru ca aceasta să repare prejudiciul în cazul unei încălcări a dispozițiilor vamale, ca alternativă la inițierea sau la derularea procedurilor judiciare de aplicare a unei sancțiuni, persoana respectivă acceptând, în schimb, o sancțiune cu aplicare imediată.

Cu toate acestea, în cazul în care s-a inițiat o acțiune în justiție, autoritățile competente pot realiza compromisuri numai cu acordul autorității judiciare.

Comisia furnizează orientări privind procedurile de soluționare a litigiilor pentru a se asigura că o persoană responsabilă de o încălcare are posibilitatea de a soluționa un litigiu conform principiului egalității de tratament și într-un mod transparent și că soluționarea respectivă include publicarea rezultatului procedurii. [AM 34]

Articolul 12

Aplicarea efectivă a sancțiunilor și exercitarea de către autoritățile competente a prerogativelor de a impune sancțiuni

Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul și nivelul sancțiunilor în cazul încălcării dispozițiilor vamale menționate la articolele 3-6, autoritățile competente iau în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv, dacă este cazul:

(a)  gravitatea și durata încălcării;

(b)  faptul că persoana responsabilă de încălcare este un operator economic autorizat;

(c)  valoarea taxei de import sau de export eludate;

(d)  faptul că mărfurile vizate fac obiectul interzicerilor sau al restricțiilor prevăzute la articolul 134 alineatul (1) a doua teză din cod și la articolul 267 alineatul (3) litera (e) din cod sau pun în pericol siguranța publică;

(e)  nivelul de cooperare cu autoritatea competentă a persoanei responsabile de încălcare;

(f)  încălcările anterioare săvârșite de către persoana răspunzătoare pentru încălcare. [AM 35]

Articolul 12a

Conformitate

Statele membre se asigură că părților interesate le sunt puse la dispoziție, într-o formă ușor accesibilă, inteligibilă și actualizată, orientări și publicații privind modul de respectare sau de continuare a respectării legislației vamale a Uniunii. [AM 36]

Articolul 13

Prescripția

(1)  Statele membre se asigură că termenul de prescripție a începerii acțiunii privind o încălcare vamală a dispozițiilor vamale menționată la articolele 3 și 6 este de patru ani și că acesta începe să curgă de la data la care s-a comis încălcarea dispozițiilor vamale.

(2)  Statele membre se asigură că, în cazul unor infracțiuni vamale continue sau repetate, termenul de prescripție începe să curgă din ziua în care încetează actul sau omisiunea care constituie o încălcare a legislației vamale.

(3)  Statele membre se asigură că termenul de prescripție este întrerupt de orice act al autorității competente, este notificat persoanei în cauză, este legat de privind cercetarea sau urmărirea în justiție cu privire la același act procedurile judiciare legate de aceeași încălcare a dispozițiilor vamale sau de un act al persoanei responsabile de încălcare. Termenul de prescripție începe continuă să curgă din ziua în care autoritățile competente emit un act de întrerupere a perioadei de prescripție actul care duce la întreruperea procedurilor încetează.

(4)  Fără a aduce atingere articolului 14 alineatul (2), statele membre se asigură că începerea sau continuarea oricăror acțiuni procedurile legate de o încălcare a dispozițiilor vamale menționată la articolele 3 sau 6 sunt prescrise, indiferent dacă termenul de prescripție menționat la alineatul (3) al prezentului articol este interzisă întrerupt, după expirarea unei perioade de opt ani de la data menționată la alineatul (1) sau (2) al prezentului articol.

(5)  Statele membre se asigură că perioada de prescripție pentru executarea unei decizii de impunere a unei sancțiuni este de trei ani. Acest termen începe să curgă de la data la care decizia devine definitivă.

(6)  Statele membre stabilesc cazurile în care termenele de prescripție prevăzute la alineatele (1), (4) și (5) se suspendă. [AM 37]

Articolul 14

Suspendarea procedurilor

(1)  Statele membre se asigură că procedurile administrative privind o încălcare a unei dispoziții vamale menționate la articolele 3 și 6 se suspendă atunci când au fost inițiate proceduri penale împotriva aceleiași persoane în legătură cu aceleași fapte.

(2)  Statele membre se asigură că procedurile administrative suspendate privind o încălcare a unei dispoziții vamale menționate la articolele 3 și 6 se suspendă în cazul în care s-a renunțat, în cele din urmă, la procedurile penale prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol. În alte cazuri, procedurile administrative suspendate privind o încălcare a unei dispoziții vamale menționate la articolele 3 și 6 pot fi reluate.

Articolul 15

Competență

(1)  Statele membre se asigură că își exercită competența cu privire la actele de încălcare a legislației vamale, astfel cum sunt menționate la articolele 3 și 6, în conformitate cu oricare dintre următoarele criterii:

(a)  actul de încălcare a dispozițiilor vamale este săvârșit, în totalitate sau parțial, pe teritoriul statului membru respectiv;

(b)  persoana care săvârșește actul de încălcare a dispozițiilor vamale este resortisant al acelui stat membru;

(c)  mărfurile care fac obiectul actului de încălcare a dispozițiilor vamale se află pe teritoriul statului membru respectiv.

(2)  Statele membre se asigură că, în cazul în care mai mult de un stat membru își declară competența asupra aceleiași încălcări a dispozițiilor vamale, competența este exercitată de statul membru în care se desfășoară procedurile penale împotriva aceleiași persoane în legătură cu aceleași fapte. În cazul în care competența nu poate fi stabilită în conformitate cu alineatul (1), statele membre se asigură că această competență este exercitată de statul membru a cărui autoritate competentă este prima care inițiază procedurile privind o încălcare a dispozițiilor vamale împotriva aceleiași persoane în legătură cu aceleași fapte.

Articolul 16

Cooperarea dintre statele membre

Statele membre cooperează și schimbă orice informații necesare în cadrul procedurilor privind o acțiune sau o omisiune care constituie o încălcare a dispozițiilor vamale menționate la articolele 3 și 6, în special în cazul cazurile în care mai mult de un stat membru a inițiat procedurile împotriva aceleiași persoane în legătură cu aceleași fapte. Cooperarea dintre autoritățile competente din statele membre trebuie să vizeze consolidarea eficacității controalelor vamale ale mărfurilor și armonizarea procedurilor în cadrul Uniunii. [AM 38]

Comisia supraveghează cooperarea dintre statele membre pentru crearea unor indicatori-cheie de performanță aplicabili controalelor și sancțiunilor vamale, diseminarea celor mai bune practici și coordonarea instruirii lucrătorilor vamali. [AM 39]

Articolul 17

Sechestru

Statele membre se asigură că autoritățile competente au posibilitatea de a sechestra temporar orice mărfuri, mijloace de transport și orice sau alt instrument utilizat pentru săvârșirea actelor de încălcare a dispozițiilor vamale menționate la articolele 3 și 6. Dacă, în urma aplicării unei sancțiuni, un stat membru confiscă permanent astfel de mărfuri, acesta poate opta pentru distrugerea, reutilizarea sau reciclarea acestora, după caz. [AM 40]

Articolul 18

Rapoartele Comisiei și revizuirea

Până la 1 mai 2019, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la aplicarea prezentei directive, în care evaluează dacă statele membre au luat măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive.

Până la 31 decembrie 2017, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la celelalte elemente de asigurare a respectării legislației vamale a Uniunii, precum supravegherea, controlul și efectuarea unor anchete, însoțit, dacă e cazul, de o propunere legislativă de completare a prezentei directive. [AM 41]

Articolul 18a

Rapoarte prezentate de către statele membre

Statele membre transmit Comisiei statistici privind încălcările legislației vamale, în care prezintă sancțiunile aplicate în urma încălcărilor constatate, cu scopul de a permite Comisiei evaluarea aplicării prezentei directive. Astfel de informații sunt transmise anual în urma intrării în vigoare a prezentei directive. Comisia poate utiliza aceste date în contextul revizuirii prezentei directive în vederea unei mai bune apropieri a sistemelor naționale de sancțiuni. [AM 42]

Articolul 19

Transpunere

(1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 mai 2017. Statele membre comunică imediat Comisiei textul acestor dispoziții.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă ori sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 20

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 21

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 487, 28.12.2016, p. 57. (2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0400. (3) JO C 487, 28.12.2016, p. 57. (4) Poziția Parlamentului European din 5 iulie 2017. (5) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1). (6) Directiva (UE) 2017/... a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (JO L ...). (7) JO C 369, 17.12.2011, p. 14. (8) Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (JO L 303, 31.10.2012, p. 1).

Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2017 referitoare la răspunsul UE privind HIV/SIDA, tuberculoza și hepatita C (2017/2576(RSP))

P8_TA(2017)0301 B8-0436/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE(1),

–  având în vedere planul de acțiune al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind răspunsul sectorului sănătății la HIV în regiunea europeană a OMS, care se referă la strategia globală pentru sectorul sănătății privind HIV pentru perioada 2016-2021,

–  având în vedere raportul epidemiologic anual privind HIV din 2014 al Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), inclusiv HIV și virusuri transmisibile prin sânge,

–  având în vedere evaluarea sistematică a ECDC din 2016 privind prevalența hepatitei B și C în UE/SEE,

–  având în vedere declarația sa scrisă din 29 martie 2007 privind hepatita C(2),

–  având în vedere orientările ECDC din 2016 privind controlul tuberculozei în rândul populațiilor vulnerabile și greu accesibile,

–  având în vedere planul de acțiune privind tuberculoza în regiunea europeană al OMS pentru perioada 2016-2020(3),

–  având în vedere rezultatul reuniunii informale a miniștrilor sănătății din EU, care a avut loc la Bratislava în perioada 3-4 octombrie 2016, cu ocazia căreia statele membre au convenit cu privire la sprijinul pentru dezvoltarea unui cadru de politici integrate la nivelul UE privind HIV, tuberculoza și hepatita virală,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2016, intitulată „Următorii pași către un viitor european durabil - Acțiunea europeană pentru durabilitate”, care cuprinde dimensiunile economice, sociale și ecologice ale dezvoltării durabile, precum și guvernanța, atât în cadrul UE, cât și la nivel mondial, în care Comisia Europeană afirmă că va contribui la monitorizarea, raportarea și examinarea progreselor realizate pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă în contextul UE” (COM(2016)0739),

–  având în vedere Declarația comună de la Riga privind tuberculoza și tuberculoza multirezistentă, care a avut loc în cadrul primei Conferințe ministeriale a Parteneriatului estic pe această temă organizată la Riga, la 30-31 martie 2015,

–  având în vedere prima strategia globală pentru sectorul sănătății a OMS privind hepatita virală pentru perioada 2016-2021, adoptată de Adunarea Organizației Mondiale a Sănătății în mai 2016, care subliniază rolul esențial al acoperirii universale de sănătate și care urmărește, împreună cu obiectivele de dezvoltare durabilă, să reducă numărul noilor cazuri cu 90 % și respectiv mortalitatea legată de hepatita virală cu 65 % până în 2030 și în final eradicarea hepatitei virale ca amenințare la adresa sănătății publice,

–  având în vedere planul de acțiune al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind răspunsul sectorului sănătății la hepatita virală în regiunea europeană a OMS, al cărui obiectiv general este eradicarea hepatitei virale ca amenințare la adresa sănătății publice în regiunea europeană până în 2030, prin reducerea morbidității și mortalității provocate de hepatita virală și de complicațiile sale și prin garantarea unui acces universal și echitabil la serviciile recomandate de prevenire, control, îngrijire și tratament;

–  având în vedere planul european de acțiune al OMS privind HIV/SIDA pentru perioada 2012-2015,

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 martie 2017 referitoare la „Opțiunile UE pentru îmbunătățirea accesului la medicamente”(4) în care Comisia și statele membre sunt îndemnate să adopte planuri strategice pentru a asigura accesul la medicamente care pot salva vieți și să coordoneze un plan de eradicare a hepatitei C în Uniunea Europeană cu ajutorul unor instrumente precum achizițiile comune europene;

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite (ODD), în special ODD 3, care include obiectivele de a pune capăt epidemiilor de HIV și de tuberculoză până în 2030 și de a combate hepatita,

–  având în vedere declarația de la Berlin privind tuberculoza intitulată „Toți împotriva tuberculozei“ (EUR/07/5061622/5, Forumul ministerial european al OMS, 74415), din 22 octombrie 2007,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la răspunsul UE privind HIV/SIDA, tuberculoza și hepatita C (O-000045/2017 – B8‑0321/2017),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, conform informațiilor furnizate de ECDC, una din șapte persoane infectate cu HIV nu știe că este seropozitivă, estimându-se că perioada medie dintre momentul infectării cu HIV și diagnostic este de patru ani; întrucât probabilitatea de a transmite infecția HIV este de 3,5 ori mai mare la pacienții nediagnosticați decât la cei diagnosticați;

B.  întrucât Declarația de la Dublin privind parteneriatul pentru lupta împotriva HIV/SIDA în Europa și Asia Centrală a adus o contribuție importantă la definirea unui cadru de monitorizare armonizat în UE și țările vecine, care permite monitorizarea progreselor realizate în lupta împotriva HIV,

C.  întrucât există dovezi concludente că profilaxia realizată înainte de expunere este eficientă în prevenirea infecției și că utilizarea tratamentului antiretroviral elimină aproape complet riscul de transmitere în cazurile în care încărcătura virală este redusă la niveluri nedetectabile(5);

D.  întrucât, chiar dacă numărul noilor infecții cu HIV înregistrate în rândul persoanelor care își injectează droguri a continuat să scadă în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană și Spațiul Economic European (UE/SEE), în 2015 un sfert din toate noile cazuri diagnosticate cu HIV și raportate în patru țări a fost atribuit utilizării de droguri injectabile;

E.  întrucât noile cazuri de infectări cu HIV, cauzate de transmiterea de la părinți la copii și prin intermediul transfuziilor de sânge, au fost practic eliminate în UE/SEE;

F.  întrucât tuberculoza (TBC) și tuberculoza multirezistentă, fiind boli transmise pe calea aerului, reprezintă, de asemenea, amenințări transfrontaliere la adresa sănătății într-o lume globalizată în care mobilitatea populației este în creștere;

G.  întrucât epidemiologia tuberculozei diferă la nivelul UE/SEE și depinde, printre altele, de progresele realizate de statul membru respectiv pe calea eliminării tuberculozei;

H.  întrucât, din cele 10 milioane de decese care ar putea fi atribuite rezistenței la medicamente în fiecare an până în 2050, aproximativ un sfert va proveni din tulpini de tuberculoză rezistente la medicamente, ceea ce reprezintă un cost pentru economia globală de cel puțin 16,7 miliarde de dolari și pentru Europa de cel puțin 1,1 miliarde de dolari;

I.  întrucât ar trebui să se acorde atenție și coinfecțiilor, în special cu tuberculoză și cu hepatitele virale B și C; întrucât prevalența tuberculozei și a hepatitelor virale este foarte ridicată, iar aceste boli evoluează mai rapid și provoacă un nivel important de morbiditate și mortalitate în rândul persoanelor infectate cu HIV;

J.  întrucât cooperarea transfrontalieră și transdisciplinară este vitală pentru contracararea acestor epidemii;

K.  întrucât hepatita virală constituie una dintre amenințările majore la adresa sănătății publice la nivel mondial, afectând aproximativ 240 de milioane de persoane care suferă de hepatita B cronică(6) și aproximativ 150 milioane de persoane cu hepatita C cronică; întrucât în regiunea europeană a OMS se estimează că 13,3 milioane de persoane trăiesc cu hepatită B cronică și aproximativ 15 milioane de persoane cu hepatita C; întrucât, în plus, hepatita B provoacă circa 36 000 de decese și hepatita C circa 86 000 de decese pe an în statele membre europene în regiunea europeană a OMS;

L.  întrucât OMS a stabilit că consumul de droguri injectabile reprezintă o cauză principală a epidemiei de hepatită C în regiunea europeană, unde persoanele care își injectează droguri constituie majoritatea noilor cazuri;

M.  întrucât, din cauza creșterii în general a nivelului venitului național și a modificărilor privind criteriile de eligibilitate la finanțare pentru donatorii externi, accesul la sprijinul financiar internațional disponibil pentru programele de sănătate în regiunea europeană este în scădere rapidă; întrucât acest lucru afectează în special țările din Europa de Est și din Asia Centrală, unde se înregistrează cele mai ridicate rate de infectare cu HIV, TBC și hepatita C, punând în mare pericol posibilitatea de a oferi un răspuns eficace la aceste boli; întrucât multe țări din regiunile europene ale OMS se bazează în continuare foarte mult pe fonduri externe pentru a-și finanța programele de sănătate, în special cele destinate să ajute grupurile vulnerabile și principalele populații afectate;

N.  întrucât va fi dificil pentru Comisie să monitorizeze progresele în atingerea obiectivelor dezvoltării durabile în ceea ce privește hepatita virală, având în vedere că în mod frecvent datele de supraveghere din statele membre sunt fie inexistente fie inadecvate;

O.  întrucât există încă diferențe între abordările de combatere a hepatitei virale la nivelul UE, cu unele state membre care nu au un plan național, în timp ce altele și-au asumat angajamente de finanțare semnificative, au pus la punct strategii și au elaborat planuri naționale pentru a da un răspuns global la problema hepatitei virale;

P.  întrucât există în lume între 130 și 150 milioane de persoane infectate cu virusul hepatitei C cronice; întrucât aproximativ 700 000 din decesele anuale sunt cauzate de bolile hepatice legate de hepatita C;

Q.  întrucât în 2014, s-au raportat 35 321 cazuri de hepatită C din 28 de state membre UE/SEE, o rată brută de 8,8 cazuri la 100 000 de locuitori(7);

R.  întrucât între 2006 și 2014, numărul total de cazuri diagnosticate și raportate din toate statele membre UE/SEE a crescut cu 28,7%, cea mai mare creștere constatându-se după 2010(8);

S.  întrucât interpretarea datelor privind hepatita C din diferite țări este afectată de diferențele din sistemele de monitorizare, practicile și programele de control, precum și de dificultățile în definirea cazurilor ca acute sau cronice(9);

Un cadru de politici integrat și cuprinzător la nivelul UE

1.  invită Comisia și statele membre să elaboreze un cadru de politici cuprinzător privind HIV/SIDA, tuberculoza și hepatita virală la nivelul UE, ținând cont de diferitele situații și provocările specifice cu care se confruntă statele membre și țările învecinate cele mai afectate de HIV și tuberculoza multirezistentă;

2.  solicită statelor membre și Comisiei să asigure nivelul de cheltuieli și de mobilizare a resurselor necesar pentru realizarea obiectivul de dezvoltare durabilă 3;

3.  invită Comisia și statele membre să consolideze colaborarea cu comunitățile și persoanele vulnerabile prin intermediul cooperării multisectoriale, asigurând participarea organizațiilor neguvernamentale și furnizarea de servicii populațiilor afectate;

4.  invită Comisia și Consiliul să joace un rol politic puternic în dialogul cu țările vecine din Europa de Est și Asia Centrală, asigurându-se că există planuri pentru o tranziție durabilă către finanțarea națională, astfel încât programele privind HIV, hepatita virală și TBC să fie eficiente, să continue și să se extindă după retragerea asistenței oferite de donatorii internaționali; invită Comisia și Consiliul să continue să colaboreze strâns cu aceste țări pentru a asigura că își asumă responsabilitatea și implicarea în măsurile împotriva HIV, hepatitei virale și tuberculozei;

5.  invită Comisia să discute cu statele membre și viitoarele președinții ale Consiliului posibilitatea actualizării Declarației de la Dublin, pentru a include HIV, hepatita virală și tuberculoza pe un plan de egalitate;

HIV/SIDA

6.  subliniază că HIV continuă să fie boala transmisibilă cu cel mai mare grad de stigmatizare socială, care poate afecta grav calitatea vieții persoanelor afectate; subliniază că în 2015, cele 31 de țări din UE/SEE au raportat aproape 30 000 de noi cazuri de infectare cu HIV și că nu există semne clare care să indice o scădere globală;

7.  invită Comisia și statele membre să faciliteze accesul la tratamente inovatoare, inclusiv pentru grupurile cele mai vulnerabile, și să depună eforturi pentru a combate stigmatizarea socială asociată infecției cu virusul HIV;

8.  subliniază faptul că în UE/SEE relațiile sexuale continuă să fie principalul mod de transmitere a virusului HIV, urmate de consumul de droguri injectabile; evidențiază vulnerabilitatea femeilor și copiilor în fața infecției;

9.  invită Comisia și Consiliul să nu se limiteze doar la creșterea investițiilor în cercetare pentru a obține tratamente eficiente și a dezvolta noi instrumente, precum și abordări inovatoare și orientate către pacient pentru combaterea acestor boli, ci și să asigure disponibilitatea și accesibilitatea acestor instrumente și să trateze într-un mod mai eficace coinfecțiile, în special cele cu tuberculoză și cu hepatitele virale B și C, precum și complicațiile provocate de acestea;

10.  subliniază că prevenirea rămâne principalul instrument de combatere a HIV/SIDA, însă două din trei țări din UE/SEE au raportat că fondurile disponibile pentru prevenire nu sunt suficiente pentru a reduce numărul de noi cazuri de infectare cu virusul HIV;

11.  solicită statelor membre, Comisiei și Consiliului să continue să sprijine prevenirea HIV/SIDA și îngrijirile medicale asociate acesteia prin intermediul unor acțiuni și proiecte comune în cadrul programului UE în domeniul sănătății și să promoveze măsuri de sănătate publică dovedite de prevenire a HIV, și anume: servicii complete de reducere a efectelor negative pentru persoanele care utilizează droguri, tratamente preventive, utilizarea prezervativelor, profilaxia realizată înainte de expunere și o educație sexuală eficace;

12.  invită statele membre să concentreze serviciile de depistare a HIV în rândul populațiilor-cheie în zonele cu cea mai mare incidență a HIV, în conformitate cu recomandările OMC;

13.  invită statele membre să lupte în mod eficient împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală care duc la creșterea riscului de a contracta HIV;

14.  încurajează statele membre să pună la dispoziție teste HIV gratuite, în special pentru grupurile vulnerabile, pentru a asigura depistarea timpurie și a îmbunătăți raportarea numărului de infecții, acest lucru fiind important pentru a furniza informații și avertizări adecvate cu privire la boală;

Tuberculoza

15.  subliniază că Uniunea Europeană înregistrează una dintre cele mai scăzute incidențe ale tuberculozei din lume; accentuează însă faptul că aproximativ 95 % din decesele provocate de tuberculoză sunt înregistrate în țările cu venituri mici și medii; subliniază, de asemenea, că regiunea europeană a OMS și, în special, țările din Europa de Est și din Asia Centrală, sunt puternic afectate de tuberculoza multirezistentă, înregistrând un sfert din toate cazurile de tuberculoză multirezistentă la nivel mondial; întrucât din cele 27 țări identificate de OMS cu cel mai mare număr de cazuri de tuberculoză multirezistentă 15 se află în regiunea europeană;

16.  subliniază că tuberculoza constituie principala cauză a mortalității persoanelor infectate cu HIV, cu aproximativ un deces din trei înregistrat în rândul bolnavilor de HIV cauzat de tuberculoză(10); subliniază că, pentru al treilea an consecutiv, numărul persoanelor care s-au îmbolnăvit de tuberculoză a crescut de la 9 milioane în 2013 la 9,6 milioane în 2014; subliniază că doar unul din patru cazuri de tuberculoză multirezistentă este diagnosticat, ceea ce evidențiază faptul că un număr considerabil de cazuri nu sunt depistate și diagnosticate;

17.  subliniază că rezistența antimicrobiană reprezintă o problemă medicală din ce în ce mai gravă în tratarea infecțiunilor și bolilor, inclusiv a tuberculozei;

18.  reamintește faptul că întreruperea tratamentului contribuie la dezvoltarea rezistenței la medicamente, la transmiterea tuberculozei și la rezultate slabe pentru pacienți;

19.  subliniază că pentru a îmbunătăți prevenirea, depistarea și tratarea tuberculozei, Comisia Europeană și statele membre trebuie să dezvolte programe pentru combaterea tuberculozei și să acorde asistență financiară pentru a consolida colaborarea cu comunitățile și persoanele vulnerabile prin intermediul cooperării multisectoriale, care ar trebui să includă participarea organizațiilor neguvernamentale, în special în țările în curs de dezvoltare; subliniază, în plus, că participarea financiară a tuturor actorilor în subvenționarea tratamentului împotriva tuberculozei este esențială pentru asigurarea continuității îngrijirilor acordate bolnavilor de tuberculoză deoarece tratamentele pot fi prohibitive din cauza costurilor ridicate;

20.  subliniază importanța de a combate criza emergentă a rezistenței la antimicrobiene, inclusiv prin finanțarea cercetării și dezvoltarea unor noi vaccinuri, precum și a unor abordări, metode de diagnosticare și tratamente ale tuberculozei inovatoare și orientate către pacient;

21.  invită Comisia și Consiliul să joace un rol politic important, asigurându-se că legătura dintre rezistența la antimicrobiene și tuberculoza multirezistentă se reflectă în rezultatul Summitului G20 care va avea loc în Germania în iulie 2017, precum și în noul plan de acțiune al UE privind rezistența la antimicrobiene, care urmează să fie publicat în 2017;

22.  invită Comisia și statele membre să coopereze pentru a stabili măsuri transfrontaliere menite să împiedice răspândirea tuberculozei, prin intermediul unor acorduri bilaterale între țări și prin acțiuni comune;

23.  invită Comisia, Consiliul și statele membre să consolideze și să formalizeze cooperarea regională privind tuberculoza și tuberculoza multirezistentă la cel mai înalt nivel politic în diferite sectoare și să creeze parteneriate cu viitoarele președinții ale UE pentru a continua această activitate;

Hepatita C

24.  subliniază că, în Uniunea Europeană, principala cale de transmitere a virusului hepatitei virale este utilizarea de droguri injectabile ca urmare a schimbului de ace contaminate și utilizarea de echipament nesterilizat pentru injectarea drogurilor; subliniază că numărul de infecții cu hepatită în rândul personalului medical din cauza rănirilor cu ace se situează deasupra mediei; subliniază că prestarea de servicii de reducere a efectelor nocive, inclusiv terapia de substituire a substanțelor opiacee și programele de furnizare de ace și seringi, constituie o strategie fundamentală de prevenire a hepatitei virale, care include măsuri menite să combată stigmatizarea și discriminarea; subliniază că în mod frecvent testele anti-HCV și HBsAg nu sunt cuprinse în controalele de sănătate rambursate; subliniază că, în cazuri rare, virusul poate fi transmis pe cale sexuală sau în unități din domeniul sănătății și îngrijirilor cosmetice, din cauza practicilor inadecvate de control al infecțiilor, sau la naștere de la mama infectată la copil;

25.  subliniază că 90% din pacienții nu prezintă niciun simptom când contractează boala, aceasta fiind descoperită de obicei din întâmplare, cu ocazia unei analize sau doar când simptomele încep să apară, ceea ce provoacă hepatita cronică în 55-85% din cazuri; întrucât, în cursul a 20 de ani, bolnavii de hepatită cronică prezintă un risc de 15-30% de a dezvolta ciroza hepatică, principala cauză a carcinomului hepatocelular;

26.  subliniază că 75% din pacienții cu carcinom hepatocelular, sunt testați pozitiv cu virusul HCV;

27.  subliniază că nu există un protocol standardizat în statele membre pentru depistarea hepatitei C și că datele privind persoanele afectate ar putea fi subestimate;

28.  subliniază că în aprilie 2016, OMS și-a actualizat orientările privind depistarea, îngrijirea și tratarea persoanelor cu hepatită C cronică și că acestea completează orientările existente ale OMS în ceea ce privește prevenirea transmiterii virusului prin sânge, inclusiv a HIV; subliniază că orientările cuprind recomandări foarte importante în aceste domenii și abordează aspecte legate de punerea în aplicare;

29.  subliniază că infecția cu virusul hepatitei C poate fi vindecată, mai ales dacă este depistată și tratată cu combinația adecvată de medicamente antivirale; subliniază, în special, că tratamentul antiviral poate vindeca în prezent peste 90 % din persoanele infectate cu virusul hepatitei C; subliniază că hepatita virală B pot fi prevenită prin vaccinare și poate fi controlată, însă mai puțin de 50 % din persoanele cu hepatită virală cronică sunt diagnosticate abia după decenii de la infectarea lor;

30.  invită Comisia și statele membre să asigure finanțarea sustenabilă a planurilor naționale de eradicare a hepatitei virale și să utilizeze fondurile structurale ale UE și alte fonduri disponibile;

31.  invită Comisia, Consiliul și statele membre să pună în aplicare programe armonizate de monitorizare a infecțiilor la nivelul UE, care să poată detecta în timp util izbucnirea hepatitei virale, tuberculozei și HIV, să analizeze tendințele în ceea ce privește incidența, să informeze cu privire la costurile estimate ale bolii și să urmărească efectiv secvențele diagnosticării, tratamentului și îngrijirii în timp real, inclusiv pentru grupurile vulnerabile specifice;

32.  invită Comisia să conducă discuțiile cu statele membre referitoare la modul optim în care personalul medical din domeniul medicinei primare poate fi echipat (de exemplu, prin includerea testelor anti-HCV și HbsAg în controalele de sănătate, anamneză, controalele subsecvente, mecanismele de orientare ale pacienților), în vederea creșterii ratei de diagnosticare și asigurării unei îngrijiri în conformitate cu orientările;

33.  regretă că în prezent nu există un vaccin disponibil împotriva hepatitei C, ceea ce face că prevenirea primară și secundară sunt esențiale; subliniază totuși că trăsăturile specifice ale infecției și lipsa protocolului de depistare îngreunează în multe cazuri controlul acestei boli;

34.  invită Comisia, sub îndrumarea ECDC, să lanseze un plan multidisciplinar, în coordonare cu statele membre, care va standardiza protocoalele de depistare, control și tratament și va eradica hepatita C în UE până în 2030;

o
o   o

35.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, Organizației Mondiale a Sănătății precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 293, 5.11.2013, p. 1. (2) JO C 27 E, 31.1.2008, p. 247. (3)  http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0007/283804/65wd17e_Rev1_TBActionPlan_150588_withCover.pdf (4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0061. (5) https://thinkprogress.org/massive-hiv-treatment-study-found-zero-transmissions-between-mixed-status-couples-73d4a497f77b (6) http://www.euro.who.int/en/health-topics/communicable-diseases/hepatitis/data-and-statistics (7) Raport epidemiologic anual - ECDC. http://ecdc.europa.eu/en/healthtopics/hepatitis_C/Documents/aer2016/AER-hepatitis-C.pdf (8) Ibid. (9) Ibid. (10) Raportul OMC din 2015 privind tuberculoza la nivel global.

Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2017 referitoare la mandatul pentru trilogul privind proiectul de buget 2018 (2017/2043(BUD))

P8_TA(2017)0302 A8-0249/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2018, adoptat de Comisie la 30 mai 2017 (COM(2017)0400),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2017 referitoare la orientările generale pentru pregătirea bugetului 2018, secțiunea III – Comisia(4),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 21 februarie 2017 privind orientările bugetare pentru exercițiul financiar 2018 (06522/2017),

–  având în vedere articolul 86a din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizele celorlalte comisii interesate (A8-0249/2017),

Proiectul de buget 2018: obținerea de rezultate în materie de creștere, locuri de muncă și securitate

1.  reamintește că, în Rezoluția sa din 15 martie 2017, Parlamentul a confirmat faptul că creșterea durabilă, locurile de muncă decente, de calitate și stabile, coeziunea socioeconomică, securitatea, migrația și schimbările climatice reprezintă chestiuni esențiale și priorități principale pentru bugetul UE pe 2018;

2.  consideră că, în termeni generali, propunerea Comisiei constituie o bază adecvată pentru negocierile care vor avea loc în cursul acestui an, având în vedere că bugetul UE pe 2018 trebuie să permită UE să genereze în continuare creștere economică durabilă și locuri de muncă, asigurând în același timp securitatea cetățenilor săi și abordând provocările legate de migrație; regretă că propunerea Comisiei nu ține seama pe deplin de apelul lansat de Parlament privind combaterea schimbărilor climatice;

3.  salută decizia Comisiei de a include în proiectul de buget rezultatele revizuirii la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual (CFM) 2014-2020, chiar înainte de adoptarea oficială a proiectului în cadrul Consiliului, transmițând astfel un semnal puternic cu privire la importanța acestei revizuiri a CFM, precum și la necesitatea unui grad sporit de flexibilitate a bugetului UE, care ar putea permite Uniunii să răspundă în mod eficace la noile situații de urgență și să își finanțeze prioritățile politice;

4.  își reiterează convingerea fermă că, pentru o creștere economică sustenabilă și crearea de locuri de muncă stabile și de calitate în UE, creșterea investițiilor în cercetare, inovare, infrastructură, educație și IMM-uri este esențială; salută, în acest sens, majorările propuse privind Orizont 2020, Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) și Erasmus+, deoarece aceste programe vor contribui direct la realizarea obiectivelor respective; consideră, cu toate acestea, că vor fi necesare majorări suplimentări, în special având în vedere reducerile aplicate finanțării destinate acestor politici în beneficiul FEIS;

5.  reamintește rolul crucial al IMM-urilor în crearea de locuri de muncă și reducerea deficitului de investiții și subliniază că finanțarea lor adecvată trebuie să rămână una dintre prioritățile esențiale ale bugetului UE; regretă, din acest punct de vedere, că alocarea propusă pentru COSME este 2,9 % mai mică în comparație cu bugetul pe 2017 și își exprimă intenția de a consolida în continuare acest program în bugetul pe 2018; atrage atenția asupra necesității de a susține în continuare IMM-urile și solicită respectarea tuturor angajamentelor financiare ale programului pe durata anilor rămași din actualul CFM; salută eforturile Comisiei de a raționaliza finanțarea IMM-urilor în cadrul programului Orizont 2020;

6.  salută rolul Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) în ceea ce privește reducerea deficitului de investiții în întreaga UE și între teritoriile UE și în ceea ce privește sprijinirea implementării unor investiții strategice care oferă un nivel ridicat de valoare adăugată pentru economie, mediu și societate; susține, prin urmare, prelungirea sa până în 2020; subliniază absorbția rapidă a fondurilor în cadrul componentei pentru IMM-uri a FEIS și salută extinderea sa preconizată; regretă însă lipsa unei abordări holistice în ceea ce privește finanțarea IMM-urilor, care ar oferi o imagine de ansamblu clară a totalității fondurilor disponibile; subliniază poziția sa în negocierile legislative aflate în curs de desfășurare că nu ar trebui realizate reduceri suplimentare în cazul programelor UE existente pentru a finanța această prelungire; consideră că FEIS, al cărui fond de garantare este finanțat, în cea mai mare parte, de la bugetul UE, nu ar trebui să sprijine entități stabilite sau înregistrate în jurisdicțiile semnalate în politicile relevante ale UE privind jurisdicțiile necooperante sau care nu respectă efectiv standardele fiscale internaționale sau ale Uniunii privind transparența și schimbul de informații;

7.  ia act cu satisfacție de inițiativele UE în domeniul cercetării legate de apărare și în domeniul dezvoltării tehnologice și achiziției de noi tehnologii, care vor contribui la realizarea unor economii de scară în sector și a unei mai bune coordonări între statele membre și, dacă vor fi dezvoltate în mod corect, vor conduce la cheltuieli mai raționale în domeniul apărării și vor permite economii la nivel național; subliniază, de asemenea, necesitatea de a îmbunătăți competitivitatea și inovarea în cadrul industriei europene de apărare; reamintește poziția sa anterioară potrivit căreia noile inițiative în acest domeniu ar trebui să fie finanțate din fonduri suplimentare și nu ar trebui să fie în detrimentul programelor existente, inclusiv MIE;

8.  remarcă faptul că Comisia nu a dat curs solicitării Parlamentului de a prezenta o evaluare și propuneri relevante privind o „legitimație de călătorie Interrail pentru Europa oferită cu ocazia împlinirii vârstei de 18 ani”; subliniază că astfel de propuneri au potențialul de a dezvolta conștiința și identitatea europeană; subliniază totuși că toate proiectele noi trebuie finanțate din resurse financiare și fără a afecta programele existente și că ar trebui să favorizeze cât mai mult incluziunea socială; își reiterează apelul adresat deja Comisiei de a prezinta propuneri relevante în acest sens;

9.  salută alocarea în proiectul de buget 2018 a unei sume suplimentare pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (YEI), răspunzând astfel solicitărilor anterioare ale Parlamentului privind continuarea acestui program; ia act, în paralel, de propunerea de proiect de buget rectificativ nr. 3/2017, care include alocarea a 500 de milioane EUR în credite de angajament pentru YEI, așa cum au convenit Parlamentul și Consiliul în cadrul procedurii de conciliere bugetară pentru 2017; este convins că sumele propuse sunt în mod clar insuficiente singure pentru ca YEI să-și atingă obiectivele și consideră că, pentru a combate în mod eficient șomajul în rândul tinerilor, YEI trebuie să contribuie în continuare la obiectivul prioritar al Uniunii privind creșterea economică și locurile de muncă; insistă asupra necesității de a reacționa eficient la șomajul în rândul tinerilor la nivelul întregii Uniuni și subliniază că YEI poate fi îmbunătățit în continuare și eficientizat, în special asigurând că YEI reprezintă o valoare adăugată europeană reală pentru politicile de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor din statele membre și nu înlocuiește finanțarea politicilor naționale anterioare;

10.  reamintește faptul că politica de coeziune joacă un rol primordial pentru asigurarea dezvoltării și creșterii în UE; subliniază că, în 2018, programele politicii de coeziune ar trebui să se dezvolte și să atingă viteza de croazieră; subliniază angajamentul Parlamentului de a asigura credite adecvate pentru aceste programe, care reprezintă una dintre politicile fundamentale ale UE; este totuși preocupat de întârzierile inacceptabile legate de implementarea programelor operaționale la nivel național; invită statele membre să asigure încheierea procesului de desemnare a autorităților de management, de audit și de certificare, precum și accelerarea implementării; recunoaște că lungile negocieri cu privire la temeiurile juridice înseamnă că instituțiile UE implicate în acestea au partea lor de responsabilitate în rata scăzută de execuție; salută faptul că unele state membre consideră că fondurile de coeziune ar putea fi un instrument de garantare a solidarității în politicile Uniunii;

11.  este deosebit de preocupat de posibilitatea reapariției problemei legate de acumularea facturilor neplătite către sfârșitul actualului CFM și reamintește nivelul fără precedent, de 24,7 miliarde EUR, atins la sfârșitul lui 2014; salută faptul că Comisia a furnizat pentru prima dată, cu ocazia revizuirii CFM la jumătatea perioadei, o previziune de plată până în 2020, dar subliniază faptul că ea trebuie actualizată în mod corespunzător în fiecare an, pentru a-i permite autorității bugetare să adopte măsurile necesare în timp util; avertizează cu privire la efectul negativ pe care l-ar putea avea o nouă criză a plăților, în special asupra beneficiarilor bugetului UE; își exprimă convingerea că credibilitatea UE este legată, de asemenea, de capacitatea sa de a asigura un nivel adecvat al creditelor de plată în cadrul bugetului UE care să îi permită să își îndeplinească angajamentele; subliniază efectul negativ al plăților întârziate asupra sectorului privat și în special asupra IMM-urilor din UE care au contracte cu organismele publice;

12.  subliniază importanța obținerii de rezultate în ceea ce privește respectarea angajamentului UE de a îndeplini obiectivele stabilite la Conferința de la Paris (COP 21), în special în lumina recentei decizii a administrației SUA de a se retrage din acest acord; subliniază, în această privință, că există un risc grav de a nu se atinge obiectivul de a aloca cel puțin 20 % din cheltuielile UE în CFM 2014-2020 acțiunilor legate de climă, dacă nu se vor depune eforturi suplimentare; ia act cu îngrijorare de creșterea modestă de 0,1 % destinată biodiversității; subliniază importanța integrării obiectivului legat de protecția biodiversității în bugetul UE și își reiterează solicitarea anterioară privind instituirea unei metodologii de monitorizare care să țină seama de toate cheltuielile legate de biodiversitate și de eficiența acestora; subliniază, de asemenea, faptul că proiectele finanțate cu fonduri UE nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra atenuării schimbărilor climatice și asupra tranziției către o economie circulară, cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

13.  subliniază că mobilizarea fără precedent a instrumentelor speciale a arătat că bugetul UE nu a fost inițial conceput pentru a face față unor chestiuni cum ar fi criza actuală a migrației și a refugiaților; consideră că trecerea la o abordare post-criză este prematură; se opune, prin urmare, reducerilor propuse la rubrica 3 comparativ cu bugetul 2017, care nu sunt conforme cu angajamentul UE de a aborda în mod eficient criza migrației și a refugiaților; subliniază, cu toate acestea, că reacția la o situație de urgență și fără precedent ar trebui urmată de o abordare mai sistemică și proactivă, completată de o utilizare eficace a bugetului UE; reamintește că securitatea și siguranța cetățenilor reprezintă o prioritate pentru UE;

14.  reafirmă faptul că abordarea cauzelor profunde ale crizei migrației și a refugiaților reprezintă o soluție sustenabilă pe termen lung, alături de stabilizarea zonelor învecinate ale UE, și că investițiile în țările de origine ale migranților și refugiaților sunt esențiale pentru atingerea acestui obiectiv; salută, în acest sens, Planul de investiții externe (PIE) și acordul între instituții privind Fondul european pentru dezvoltare durabilă (FEDD) și solicită implementarea rapidă a fondului; ia act, prin urmare, cu surprindere de reducerile de la rubrica 4, care nu pot fi pe deplin justificate pe baza majorărilor bugetare anterioare sau a ratei scăzute de execuție; reafirmă faptul că abordarea cauzelor profunde ale migrației implică, printre altele, tratarea unor aspecte precum sărăcia, șomajul, educația și oportunitățile economice, precum și instabilitatea, conflictele, schimbările climatice;

15.  salută majorarea propusă pentru componenta estică a Instrumentului european de vecinătate, ca răspuns la solicitările anterioare ale Parlamentului; are convingerea că sprijinul acordat de UE, în special țărilor care au semnat acorduri de asociere, este esențial pentru aprofundarea integrării economice și a convergenței cu UE și pentru a face progrese în ceea ce privește democrația, statul de drept și drepturile omului în vecinătatea noastră estică; atrage atenția că această susținere ar trebui acordată numai dacă țările respective îndeplinesc criteriile de eligibilitate, mai ales în ceea ce privește statul de drept, combaterea corupției și consolidării instituțiilor democratice;

16.  subliniază importanța Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE), care a fost instituit pentru a-i permite Uniunii să reacționeze în caz de dezastre naturale majore și pentru a face posibilă manifestarea solidarității europene cu regiunile afectate de dezastre de pe teritoriul Europei și ia act de majorarea propusă a creditelor de angajament și a creditelor de plată destinate FSUE; invită Comisia să evalueze fără întârziere dacă va fi necesară o nouă majorare, ținând seama, în special, de cutremurele din Italia și de incendiile din Spania și Portugalia (asociate cu pierderea tragică de vieți omenești), care au avut un impact dramatic și substanțial asupra vieții umane, în special în regiunile defavorizate; solicită să se adapteze normele de mobilizare a acestui fond, pentru a permite o mobilizare mai flexibilă și mai rapidă, acoperind o gamă mai largă de dezastre cu impact important și reducând timpul dintre producerea dezastrului și punerea la dispoziție a fondurilor;

17.  observă că proiectul de buget 2018 prevede marje foarte limitate sau nicio marjă sub plafoanele CFM la rubricile 1, 3 și 4; consideră că aceasta este o consecință a noilor inițiative semnificative adoptate începând cu 2014 (FEIS, propunerile legate de migrație, precum și, în ultima vreme, cercetarea în domeniul apărării și Corpul european de solidaritate), care au trebuit să se încadreze în limita plafoanelor CFM convenite în 2013; reamintește că CFM, în special după revizuirea sa la jumătatea perioadei, conține dispoziții de flexibilitate, care, deși limitate, ar trebui fructificate pe deplin pentru a menține nivelul de ambiție al programelor de succes și pentru a aborda provocări noi și neprevăzute; își exprimă intenția de a continua să mobilizeze astfel de dispoziții de flexibilitate în cadrul procesului de rectificare; solicită, din nou, introducerea unor veritabile noi resurse proprii în bugetul UE;

18.  constată, în acest sens, numeroasele aluzii în proiectul de buget la necesitatea unei scrisori rectificative care ar putea submina parțial poziția Parlamentului în cadrul procedurii bugetare; regretă faptul că, în loc să le includă deja în proiectul de buget, Comisia a anunțat că eventualele inițiative noi în domeniul securității și al migrației și posibila prelungire a Instrumentului pentru refugiații din Turcia (IRT) ar putea fi propuse ca parte a unei viitoare scrisori rectificative; îndeamnă Comisia să ofere detalii cu privire la aceste propuneri în timp util, astfel încât autoritatea bugetară să le poată examina în mod corespunzător; subliniază că aceste inițiative potențiale nu ar trebui să ignore și cu atât mai puțin să înlocuiască solicitările și amendamentele prezentate de Parlament în cadrul acestei proceduri bugetare;

19.  reafirmă sprijinul său pentru punerea în aplicare a strategiei Comisiei intitulate „Un buget axat pe rezultate” și solicită îmbunătățirea continuă a calității și prezentării datelor privind performanța, pentru a oferi informații exacte, clare și ușor de înțeles cu privire la rezultatele programelor UE;

Subrubrica 1a – Competitivitate pentru creștere și locuri de muncă

20.  constată că, în comparație cu 2017, propunerea Comisiei pentru 2018 corespunde unei creșteri cu +2,5 %, până la 21 841,3 milioane EUR, a angajamentelor de la subrubrica 1a; salută faptul că Orizont 2020, MIE și Erasmus+ reprezintă o parte importantă a acestei majorări, creditele de angajament aferente crescând cu 7,3 %, 8,7 % și, respectiv, 9,5 %, dar observă totuși că aceste cifre rămân ușor inferioare nivelului corespunzător programării lor financiare; subliniază, în special, rata de succes foarte scăzută a candidaturilor pentru programul Orizont 2020;

21.  își exprimă, cu toate acestea, surprinderea că nivelul creditelor de angajament și cel al creditelor de plată destinate COSME s-au redus cu 2,9 % și, respectiv, cu 31,3 %, deși sprijinul acordat IMM-urilor este identificat ca una dintre cele mai importante priorități ale UE;

22.  reafirmă, în ceea ce privește prelungirea FEIS, faptul că Parlamentul se opune oricărei reduceri suplimentare a creditelor destinate MIE și consideră că suma suplimentară de 1,1 miliarde EUR alocată garanției UE ar trebui să fie provină doar din marje nealocate (suma de 650 de miliarde EUR) și din venituri pozitive nete preconizate (suma de 450 de miliarde EUR); reamintește că pachetul financiar aferent MIE (componenta TIC) include și noua inițiativă Wifi4EU; reamintește că bugetul MIE este supus unei suprasubscrieri sistematice din cauza creditelor insuficiente, în special în ceea ce privește infrastructura;

23.  ia act de propunerea Comisiei de înființare a unui corp european de solidaritate (CES); constată totuși, cu îngrijorare, că, în ciuda avertizărilor Parlamentului, propunerea legislativă adoptată la 30 mai 2017 prevede ca trei pătrimi din bugetul CES să fie finanțate prin redistribuiri de la programele existente, în special din programul Erasmus+ (197,7 milioane EUR); este preocupat de riscul reprezentat de această situație pentru programele UE respective și își exprimă intenția de a consolida în continuare programul Erasmus+ în cadrul bugetului 2018; reiterează faptul că orice noi angajamente politice ar trebui să fie finanțate prin credite noi, și nu prin intermediul unor redistribuiri de la programele existente;

24.  salută propunerea de extindere a acțiunii pregătitoare privind cercetarea în domeniul apărării și prezentarea de către Comisie a unei propuneri legislative privind un program de dezvoltare a industriei de apărare;

Subrubrica 1b – Coeziunea economică, socială și teritorială

25.  constată că valoarea totală a creditelor de angajament de la subrubrica 1b se ridică la 55 407,9 milioane EUR, ceea ce reprezintă o creștere de 2,4 % în comparație cu bugetul 2017 dacă se include proiectul de buget rectificativ nr. 3;

26.  observă că suma propusă de 46 763,5 milioane EUR în credite de plată este cu 25,7 % mai mare decât în 2017, reflectând în principal scăderea înregistrată în 2017 din cauza lansării efective cu întârziere a noilor programe operaționale; reamintește faptul că previziunile inexacte ale statelor membre au dus la o subutilizare semnificativă a creditelor de plată la subrubrica 1b în 2016, în valoare de peste 11 miliarde EUR, și constată că nivelurile din 2018 propuse au fost deja reduse cu 1,6 miliarde EUR față de previziunile anterioare;

27.  subliniază necesitatea ca implementarea programelor din perioada 2014-2020 să ajungă la viteză maximă și crede cu fermitate că în viitor trebuie să se evite orice acumulare „anormală” de facturi neplătite; invită, în acest sens, Comisia și statele membre să soluționeze, în mod prioritar, orice chestiune restantă legată de desemnarea cu întârziere a autorităților naționale de gestionare și certificare, precum și să elimine alte obstacole din calea transmiterii cererilor de plată; își exprimă speranța sinceră că atât autoritățile naționale, cât și Comisia și-au îmbunătățit estimarea nevoilor de plată în bugetul 2018 și că nivelul propus al creditelor de plată va fi executat pe deplin; recunoaște că negocierile îndelungate dintre instituțiile UE privind temeiurile juridice reprezintă unele dintre cauzele actualei rate scăzute de execuție;

28.  salută propunerea Comisiei de a finanța în continuare YEI și ia act de propunerea de mobilizare a sumei de 233,3 milioane EUR din marja globală pentru angajamente; invită Comisia și statele membre să urmeze indicațiile din raportul recent al Curții de Conturi Europene; reamintește că orice creștere a alocării specifice pentru YEI ar trebui să fie în concordanță cu sumele corespunzătoare din cadrul Fondului social european (FSE); își exprimă intenția de a explora toate posibilitățile pentru a consolida în continuare acest program în bugetul 2018;

29.  subliniază rolul important al Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD) în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și solicită alocarea unor resurse suficiente în bugetul pentru 2018 pentru ca nevoile grupurilor-țintă și obiectivele fondului să fie îndeplinite în mod corespunzător;

Rubrica 2 – Creștere durabilă: resurse naturale

30.  ia act de faptul că, la rubrica 2, se propune alocarea sumei de 59 553,5 milioane EUR sub formă de credite de angajament (+1,7 % față de 2017) și a sumei de 56 359,8 milioane EUR sub formă de credite de plată (+2,6 %), astfel încât sub plafonul aferent angajamentelor va rămâne disponibilă o marjă de 713,5 milioane EUR; observă că majorarea creditelor pentru finanțarea nevoilor Fondului european de garantare agricolă (FEGA) pentru 2018 (+2,1 %) se datorează, în mare măsură, unui nivel considerabil mai scăzut al veniturilor alocate preconizate a fi disponibile în 2018;

31.  constată că Comisia a lăsat o marjă de 713,5 milioane EUR sub plafoanele rubricii 2; atrage atenția asupra faptului că volatilitatea crescută a piețelor agricole ar putea impune recurgerea la această marjă, așa cum a fost cazul în trecut cu criza din sectorul laptelui; invită Comisia să se asigure că marja rămasă sub plafoane este suficientă pentru a face față oricărei crize care ar putea apărea;

32.  evidențiază prelungirea măsurilor excepționale de sprijin pentru anumite fructe în cazul cărora situația pieței este încă dificilă; regretă totuși faptul că Comisia nu propune, în momentul de față, măsuri de sprijin în sectoarele creșterii animalelor, în special în sectorul produselor lactate, legate de embargoul rus asupra importurilor UE și se așteaptă, așadar, la o schimbare de direcție în această privință; se așteaptă, în consecință, ca, în cazul în care marja prevăzută la rubrica 2 este utilizată, o parte din aceasta să fie alocată fermierilor producători de lactate din țările cele mai afectate de embargoul rus; așteaptă cu interes scrisoarea rectificativă a Comisiei, așteptată în luna octombrie 2017, care ar trebui să se bazeze pe informații actualizate privind finanțarea FEGA, pentru a verifica nevoile reale din sectorul agricol, ținând seama în mod corespunzător de impactul embargoului rus și de alte situații de volatilitate a pieței;

33.  salută majorarea creditelor de angajament aferente Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) (+2,4 %), precum și programului LIFE+ (+5,9 %), în conformitate cu programarea financiară, dar regretă faptul că scăderea considerabilă a creditelor de plată pare să indice o demarare încă lentă a celor două programe în perioada 2014-2020;

Rubrica 3 — Securitate și cetățenie

34.  ia act de suma propusă de 3 473,1 milioane EUR în credite de angajament pentru rubrica 3; subliniază necesitatea unor soluții comune, cuprinzătoare și sustenabile la situația migrației și refugiaților, precum și a provocărilor legate de aceasta;

35.  salută propunerea Comisiei privind o sumă suplimentară de 800 de milioane EUR dedicată abordării acestor probleme, în special în urma seriilor de atacuri teroriste în UE;

36.  este de părere că importanța și urgența acestor chestiuni nu este în concordanță cu reducerile semnificative ale creditelor de angajament (-18,9 %) și ale creditelor de plată (-21,7 %) propuse la rubrica 3 comparativ cu bugetul pe 2017, în special în ceea ce privește Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI), Fondul pentru securitate internă (FSI) și programul „Justiție”; solicită resurse corespunzătoare pentru aceste fonduri; insistă asupra faptului că aceste reduceri nu se justifică pe deplin prin întârzierile în punerea în aplicare a măsurilor convenite sau în adoptarea noilor propuneri legislative; invită, prin urmare, Comisia să se asigure că sunt prevăzute resurse bugetare adecvate și că orice nevoie suplimentară va fi abordată rapid;

37.  regretă că până în prezent nu există un sistem eficace de redistribuire și că acest lucru a generat o sarcină inegală pentru unele state membre, în special pentru Italia și Grecia; reamintește că în 2016 au ajuns în Europa 361 678 de refugiați și migranți, dintre care 181 405 au sosit în Italia și 173 447, în Grecia, și că Italia a primit deja 85% din refugiații și migranții care au ajuns în 2017 în Europa până în acest moment; regretă faptul că Italia a primit până în prezent doar 147,6 milioane EUR din FAMI, sumă care acoperă doar 3 % din totalul cheltuielilor suportate de această țară pentru gestionarea crizei migrației;

38.  consideră, de asemenea, că cooperarea dintre statele membre în chestiuni legate de securitate ar putea fi îmbunătățită în continuare prin creșterea sprijinului de la bugetul UE; se întreabă cum ar putea fi atins un astfel de obiectiv în timp ce liniile bugetare relevante aferente FSI au scăzut considerabil în comparație cu bugetul 2017; evidențiază faptul că trebuie să se garanteze finanțarea necesară pentru a implementa noile sisteme de informații și de control la frontiere propuse, cum ar fi sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) și sistemul de intrare/ieșire;

39.  consideră că 2018 va fi un an esențial pentru realizarea Agendei europene privind migrația, mai multe dintre principalele sale componente aflându-se în curs de dezvoltare; subliniază necesitatea de a evalua cu atenție implicațiile bugetare ale unei serii de propuneri legislative aflate în discuție, cum ar fi reforma sistemului comun de azil Dublin, noul sistem de intrare/ieșire și sistemul ETIAS, inclusiv posibilitatea adoptării lor târzii; subliniază importanța unei finanțări adecvate pentru a reflecta ambiția Uniunii în această privință și a institui de urgență o politică europeană efectivă privind azilul și migrația, care să respecte pe deplin dreptul internațional și care se bazează pe solidaritatea între statele membre;

40.  atrage atenția asupra faptului că propunerea Comisiei, pentru al treilea an consecutiv, nu lasă nicio marjă sub plafonul de la rubrica 3 , evidențiind dimensiunea depășită a celei mai mici rubrici a CFM, așa cum a afirmat Parlamentul în cadrul procesului de revizuire la jumătatea perioadei; salută, în acest context, propunerea Comisiei de mobilizare a Instrumentului de flexibilitate pentru o sumă de 817 milioane EUR în credite de angajament, lucru posibil numai datorită flexibilității suplimentare obținute în versiunea revizuită a Regulamentului privind CFM; insistă asupra faptului că nivelul cheltuielilor este încă insuficient și regretă că Comisia a amânat orice nouă propunere până la o viitoare scrisoare rectificativă;

41.  reamintește că Parlamentul a acordat constant un sprijin ferm programelor din domeniul culturii și al mass-mediei; salută majorările propuse pentru programul „Europa creativă” comparativ cu bugetul 2017, inclusiv pentru Anul european al patrimoniului cultural în cadrul „Acțiunilor multimedia”; insistă, în plus, asupra unei finanțări suficiente a programului „Europa pentru cetățeni”; invită Comisia să reexamineze inițiativele din cadrul liniei bugetare „Acțiuni multimedia” pentru a se asigura că bugetul permite efectiv să se susțină o acoperire mediatică independentă de înaltă calitate a afacerilor europene; își reiterează sprijinul pentru un acord de finanțare multianual pentru Euranet+; salută, în sfârșit, majorarea creditelor de angajament alocate programului privind produsele alimentare și hrana pentru animale și programului privind protecția consumatorilor, comparativ cu bugetul pentru 2017; subliniază, în fine, importanța unui program solid în domeniul sănătății și a unui buget adecvat care să permită cooperarea europeană în domeniul sănătății, inclusiv în ceea ce privește inovațiile recente în domeniul sănătății, inegalitățile în materie de sănătate, povara bolilor cronice, rezistența la antimicrobiene, asistența medicală transfrontalieră și accesul la îngrijire;

Rubrica 4 – Europa globală

42.  regretă reducerea generală a finanțării acordate rubricii 4, care se ridică la 9,6 miliarde EUR (-5,6 % față de bugetul 2017) sub formă de credite de angajament; observă că reducerile privind principalele instrumente de la rubrica 4 sunt în mare măsură legate de majorările anterioare, aprobate în bugetul 2017 pentru IRT și noul cadru de parteneriat aferent Agendei europene privind migrația;

43.  consideră, cu toate acestea, că nivelul reducerilor privind Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD) și Instrumentul european de vecinătate (IEV), în special componenta sudică a acestuia din urmă, nu se justifică, având în vedere nevoile pe termen lung ale acțiunii UE în materie de migrație, care nu se limitează la pactele privind migrația conexe cadrului de parteneriat și la angajamentul său în favoarea dezvoltării internaționale; solicită, în acest context, o creștere a resurselor financiare care ar urma să fie alocată procesului de pace și asistenței financiare pentru Palestina și UNRWA; reamintește importanța asigurării unor fonduri suficiente pentru vecinătatea sudică, având în vedere că stabilitatea în Orientul Mijlociu este un element esențial pentru combaterea cauzelor profunde ale migrației;

44.  salută totuși majorările propuse privind componenta estică a IEV, care vor contribui la sprijinirea reformelor democratice și a integrării economice cu UE, în special în țările care au semnat acorduri de asociere cu Uniunea;

45.  ia act de creșterea sprijinului pentru reformele politice în Turcia (IPA II), în special în contextul regreselor înregistrate în domeniul statului de drept, al libertății de exprimare și a drepturilor fundamentale; invită Comisia să suspende fondurilor de preaderare în cazul în care negocierile de aderare sunt suspendate și, în această ipoteză, să utilizeze aceste fonduri pentru a sprijini în mod direct societatea civilă din Turcia și să investească mai mult în programele de schimburi interpersonale, cum ar fi Erasmus + pentru studenți, oameni de știință și jurnaliști; se așteaptă să se acorde suficientă finanțare țărilor care beneficiază de IPA din Balcanii de Vest, care au nevoie urgentă de sprijin financiar pentru reforme;

46.  consideră, având în vedere importanța învățământului superior pentru reformele generale din țările partenere, că ar trebui să se sprijine în permanență mobilitatea studenților și cooperarea academică dintre UE și țările din vecinătate; regretă, prin urmare, reducerile creditelor alocate asistenței tehnice și financiare acordate în cadrul celor trei instrumente externe (IPA, IEV și ICD) care urmăresc promovarea dimensiunii internaționale a învățământului superior pentru punerea în aplicare a programului Erasmus +;

47.  ia act de propunerea Comisiei de a lăsa o marjă de 232 de milioane EUR sub plafonul aferent; este convins că provocările cu care se confruntă UE în materie de acțiuni externe impun o finanțare continuă, care să depășească volumul actual al rubricii 4; reamintește că marja pentru situații neprevăzute a fost utilizată în bugetul 2017 pentru a permite finanțarea peste plafon; consideră că noile inițiative ar trebui finanțate cu credite noi și că toate opțiunile de flexibilitate la nivelul convenit la revizuirea CFM ar trebui să fie utilizate pe deplin;

48.  solicită Comisiei, care face în mod repetat aluzie la o posibilă prelungire a IRT, să prezinte o propunere veritabilă de prelungire a acestui instrument cât mai curând posibil, dacă intenționează să facă acest lucru; reamintește angajamentul asumat de către Parlament, Consiliu și Comisie de a garanta că instituirea IRT și a fondurilor fiduciare este transparentă și clară, precum și în concordanță cu principiul unității bugetului Uniunii, în ceea ce privește prerogativele autorității bugetare, inclusiv controlul parlamentar; îndeamnă încă o dată statele membre să își onoreze angajamentele în timp util cu privire la finanțarea IRT și a fondurilor fiduciare;

49.  sprijină pe deplin angajamentele asumate de UE la Conferința de la Bruxelles privind Siria, confirmând angajamentele anterioare de la Londra; este de acord cu consolidarea IEV și a ajutorului umanitar cu câte 120 de milioane EUR fiecare pentru a îndeplini acest angajament;

Rubrica 5 – Administrație

50.  constată că, la rubrica 5, cheltuielile prevăzute sunt majorate cu 3,1% față de bugetul pentru 2017, până la 9 682,4 milioane EUR (+287,9 milioane EUR); constată că mai mult de jumătate din această creștere nominală este justificată de creditele suplimentare necesare pentru pensii (+108,5 milioane EUR); constată că creditele suplimentare sunt determinate în principal de creșterea prevăzută a numărului de pensionari (+4,2%); constată, de asemenea, că se preconizează creșterea numărului de pensionari și în anii următori; ia act de tratamentul riguros aplicat cheltuielilor administrative și de înghețarea nominală a tuturor cheltuielilor care nu țin de salarii;

51.  constată că marja efectivă se ridică la 93,6 milioane EUR sub plafon, după ce au fost luate în considerare cele 570 de milioane EUR pentru utilizarea marjei pentru situații neprevăzute la rubrica 3, mobilizată în 2017; subliniază că ponderea rubricii 5 în bugetul UE a crescut ușor, atingând 6,0% (în credite de angajament), din cauza pensiilor;

Proiecte-pilot – acțiuni pregătitoare

52.  subliniază importanța proiectelor-pilot (PP) și a acțiunilor pregătitoare (AP) ca instrumente pentru formularea unor priorități politice și introducerea unor noi inițiative care s-ar putea transforma în activități și programe permanente ale UE; intenționează să procedeze la identificarea unei combinații echilibrate de PP și PA; constată că, în cadrul propunerii actuale, marjele aferente anumitor rubrici sunt destul de limitate, uneori chiar inexistente, și intenționează să analizeze prin ce modalități ar fi posibil să se permită finanțarea unor eventuale PP-PA fără a fi afectate alte priorități politice; consideră că, în punerea în aplicare a PP-PA, Comisia ar trebui să informeze pas cu pas deputații în Parlamentul European care au propus aceste PP-PA, pentru a asigura respectarea deplină a spiritului propunerilor acestora;

Agenții

53.  ia act de majorarea globală cu 3,1% a proiectului de buget pe 2018 destinat agențiilor descentralizate (fără să se țină seama de veniturile alocate), precum și de cele +146 de posturi, dar subliniază existența unor diferențe pronunțate între agențiile a căror activitate a atins „viteza de croazieră” (-11,2%) și cele care se ocupă de sarcini noi (+10,5%); presupune să aceste cifre reflectă în mod fidel faptul că, începând din 2013, majoritatea agențiilor au atins sau chiar au depășit ținta de 5 % stabilită pentru reducerile de personal (unele agenții urmează să o atingă în 2018), iar creșterea personalului în aceeași perioadă a fost limitată la agențiile care se ocupă de migrație și securitate (+183 de posturi), la agențiile de supraveghere financiară (+28 de posturi) și la unele agenții cărora li s-au încredințat sarcini noi (ERA, AESA, GSA) (+18 posturi); își reiterează apelul lansat în procedura de descărcare de gestiune pentru 2015(5), de a menține nivelul actual al resurselor, iar acolo unde este necesar – de a asigura resurse noi, pentru a garanta buna funcționare a agențiilor, inclusiv a Secretariatului permanent al rețelei agențiilor (denumit în prezent Oficiul comun de sprijin);

54.  își repetă convingerea că agențiile UE care își desfășoară activitatea în domeniul justiției și afacerilor interne trebuie să dispună urgent de fondurile operaționale necesare și de personalul necesar pentru a-și putea îndeplini cu succes sarcinile și responsabilitățile suplimentare care le-au fost încredințate în ultimii ani; salută în acest sens propunerea de a se majora personalul Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) și cel al Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO), măsură pe care o consideră ca fiind minimul necesar pentru a se garanta că aceste agenții își pot realiza efectiv activitățile; subliniază că nivelul de buget și personal pentru Europol nu este suficient pentru îndeplinirea sarcinilor atribuite, deoarece Comisia și statele membre au decis în anii anteriori să consolideze cooperarea statelor membre, în special în domeniul combaterii terorismului, al criminalității organizate, al criminalității informatice, al traficului de persoane și al protejării copiilor neînsoțiți; subliniază lacunele identificate în arhitectura actuală a schimburilor de informații și îndeamnă Comisia să pună la dispoziția eu-LISA resursele umane și financiare adecvate, astfel ca agenția să poată să-și îndeplinească sarcinile și responsabilitățile suplimentare în acest domeniu care i-au fost recent atribuite; subliniază rolul important al EASO în sprijinirea statelor membre în ceea ce privește gestionarea cererilor de azil, în special atunci când se confruntă cu un număr tot mai mare de solicitanți de azil; regretă reducerea fondurilor operaționale (-23,6 % față de 2017) și de personal (-4 %) pentru Eurojust, care, în prezent, se confruntă cu o creștere a activității sale operative;

55.  constată cu îngrijorare că reducerile de personal vizează mai ales agențiile din domeniile ocupării forței de muncă și formării (CEDEFOP, ETF, EU-OSHA, EUROFOUND), precum și agențiile din domeniul politicii de mediu (ECDC, ECHA, AEM, EFSA, EMA) cu -5 posturi și, respectiv, cu -12 posturi; consideră că acest lucru contravine politicilor generale ale Uniunii, care urmăresc crearea de locuri de muncă decente, de calitate și stabile, precum și combaterea schimbărilor climatice; salută creșterea efectivelor de personal și a bugetelor destinate ACER și GSA, însă subliniază că aceste creșteri nu sunt suficiente pentru ca agențiile să-și poată îndeplini atribuțiile în mod corespunzător;

56.  constată că anul 2018 reprezintă al treilea termen de înregistrare REACH, care afectează un număr mare de societăți din Europa și cel mai mare număr de IMM-uri până în prezent și că acest lucru va avea, în consecință, un impact semnificativ asupra volumului de muncă al ECHA; solicită, prin urmare, Comisiei, să nu aplice reducerea planificată a șase posturi de agenți temporari în 2018 și să amâne această reducere până în 2019, astfel încât ECHA să își poată realiza efectiv întregul program de lucru pe 2018; constată, în acest context, faptul că ECHA a aplicat deja reducerea de 10% a personalului REACH începând din 2012;

o
o   o

57.  reamintește că integrarea perspectivei de gen este o obligație juridică care decurge în mod direct din tratate; solicită asigurarea aplicării dimensiunii de gen în procedura bugetară și utilizarea în mod eficace a cheltuielilor bugetare pentru a promova egalitatea între bărbați și femei; recomandă elaborarea unui plan de buget pentru implementarea integrării perspectivei de gen în instituțiile UE, conform proiectului-pilot adoptat, și introducerea în viitor a unei linii bugetare specifice pentru a gestiona coordonarea integrării perspectivei de gen în toate instituțiile;

58.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECLARAȚIE COMUNĂ REFERITOARE LA CALENDARUL PROCEDURII BUGETARE ȘI LA MODALITĂȚILE DE FUNCȚIONARE A COMITETULUI DE CONCILIERE ÎN 2018

A.  În conformitate cu partea A a anexei la Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, Parlamentul European, Consiliul și Comisia convin asupra următoarelor date-cheie ale procedurii bugetare aferente exercițiului financiar 2018:

1.  în dimineața zilei de 13 iulie va fi convocat un trilog înainte de adoptarea poziției Consiliului;

2.  Comisia se va strădui să prezinte situația estimărilor pentru 2018 până la sfârșitul lunii mai;

3.  Consiliul va depune eforturi pentru a-și adopta poziția și pentru a o transmite Parlamentului European până în săptămâna 37 (a treia săptămână a lunii septembrie), pentru a facilita atingerea în timp util a unui acord cu Parlamentul European;

4.  Comisia pentru bugete a Parlamentului European va depune eforturi pentru a vota amendamentele la poziția Consiliului cel târziu până la sfârșitul săptămânii 41 (jumătatea lunii octombrie);

5.  în după-amiaza zilei de 18 octombrie va fi convocat un trilog înainte de lectura în Parlamentul European;

6.  Parlamentul European va vota în plen cu privire la poziția sa în săptămâna 43 (ședința plenară din 23-26 octombrie);

7.  perioada de conciliere va începe la 31 octombrie. În conformitate cu dispozițiile articolului 314 alineatul (4) litera (c) din TFUE, perioada disponibilă pentru conciliere va expira la 20 noiembrie 2017;

8.  comitetul de conciliere se va reuni la 6 noiembrie după-amiază la Parlamentul European și la 17 noiembrie la Consiliu, iar ulterior se poate reuni din nou dacă este cazul; reuniunile comitetului de conciliere vor fi pregătite prin trilog(uri). Un trilog este programat pentru 9 noiembrie dimineața. Pe parcursul perioadei de conciliere de 21 de zile ar putea fi convocate triloguri suplimentare, inclusiv, eventual, la 13 sau 14 noiembrie (Strasbourg).

B.  Modalitățile de funcționare a comitetului de conciliere figurează în partea E a anexei la Acordul interinstituțional menționat mai sus.

(1) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884. (3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1. (4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0085. (5) A se vedea rezoluția Parlamentului European din 27 aprilie 2017 referitoare la descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului agențiilor Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015: performanțe, gestiune financiară și control (Texte adoptate, P8_TA(2017)0155).

Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2017 referitoare la tema „Către o strategie a UE pentru relațiile culturale internaționale” (2016/2240(INI))

P8_TA(2017)0303 A8-0220/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 167 alineatele (3) și (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

‒  având în vedere Convenția UNESCO din 2005 asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale,

–  având în vedere Rezoluția 2347 din 24 martie 2017 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă, în special obiectivele de dezvoltare durabilă 4 și 17,

‒  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 8 iunie 2016 către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Către o strategie a UE pentru relațiile culturale internaționale” (JOIN(2016)0029),

‒  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 mai 2007 privind o agendă europeană pentru cultură într-o lume în proces de globalizare (COM(2007)0242),

–  având în vedere Acțiunea pregătitoare privind cultura în relațiile externe ale UE și recomandările sale(1),

–  având în vedere documentul intitulat „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică – O strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, prezentat de VP/ÎR la 28 iunie 2016,

‒  având în vedere Rezoluția Consiliului din 16 noiembrie 2007 privind o agendă europeană pentru cultură(2),

‒  având în vedere raportul Comisiei privind punerea în aplicare a agendei europene pentru cultură (COM(2010)0390),

‒  având în vedere Rezoluția sa din 23 noiembrie 2016 referitoare la comunicarea strategică a UE pentru a contracara propaganda părților terțe împotriva sa(3),

‒  având în vedere Convenția-cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate (Convenția de la Faro) din 2005(4),

‒  având în vedere concluziile Consiliului din 16 decembrie 2008 privind promovarea diversității culturale și a dialogului intercultural în relațiile externe ale Uniunii Europene și ale statelor sale membre(5),

‒  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la dimensiunile culturale ale acțiunilor externe ale UE(6),

‒  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la rolul dialogului intercultural, al diversității culturale și al educației în promovarea valorilor fundamentale ale UE(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 noiembrie 2015 referitoare la rolul UE în cadrul ONU - cum pot fi realizate mai bine obiectivele de politică externă ale UE(8),

‒  având în vedere concluziile Consiliului din 23 decembrie 2014 privind un plan de lucru în domeniul culturii (2015-2018)(9),

‒  având în vedere Convenția UNESCO privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural din 1972,

‒  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 intitulată „Spre o abordare integrată a patrimoniului cultural european”(10),

–  având în vedere Rezoluția CM/RES(2010)53 adoptată de Consiliul Europei de instituire a unui Acord parțial extins (APE) privind itinerarele culturale,

‒  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2016 referitoare la o politică coerentă a UE pentru industriile culturale și creative(11),

‒  având în vedere concluziile Consiliului din 24 noiembrie 2015 privind cultura în relațiile externe ale UE, cu accent pe cultură în cooperarea pentru dezvoltare(12),

‒  având în vedere Rezoluția sa din 30 aprilie 2015 referitoare la distrugerea siturilor culturale de către ISIS/Daesh(13), în special punctul 3, care „invită VP/ÎR să recurgă la diplomația culturală și la dialogul intercultural ca instrument de reconciliere a diferitelor comunități și de refacere a siturilor distruse”,

‒  având în vedere Rezoluția sa din 10 aprilie 2008 privind o agendă europeană pentru cultură într-o lume în curs de globalizare(14),

‒  având în vedere rezultatul celei de-a 3502-a reuniuni a Consiliului Educație, Tineret, Cultură și Sport din 21 și 22 noiembrie 2016,

‒  având în vedere studiul elaborat la cererea Comisiei pentru cultură și educație a Parlamentului European și intitulat „Cercetare pentru Comisia CULT – Institutele culturale europene în străinătate”(15),

‒  având în vedere studiul elaborat la cererea Comisiei pentru cultură și educație a Parlamentului European și intitulat „Cercetare pentru Comisia CULT – Capitalele europene ale culturii: strategii de succes și efectele pe termen lung(16),

‒  având în vedere studiul din 2015 solicitat de Serviciul Instrumente de Politică Externă (FPI) al Comisiei Europene și intitulat „Analiza modului în care sunt percepute UE și politicile sale în străinătate” (Analysis of the perception of the EU and EU’s policies abroad)(17),

‒  având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor privind tema „Către o strategie a UE pentru relațiile culturale internaționale”,

‒  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind tema „Către o strategie a UE pentru relațiile culturale internaționale”,

‒  având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul european al patrimoniului cultural (2018) (COM(2016)0543),

‒  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Corpul european de solidaritate” (COM(2016)0942),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 14 decembrie 2015 privind revizuirea politicii europene de vecinătate,

–  având în vedere hotărârea Curții Penale Internaționale din 27 septembrie 2016, prin care Ahmad Al Faqi Al Mahdi a fost găsit vinovat de distrugerea mai multor mausolee din Timbuktu și în care s-a statuat, pentru prima dată, în conformitate cu Statutul de la Roma, că distrugerea patrimoniului cultural poate fi considerată crimă de război,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru cultură și educație, desfășurate în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru cultură și educație (A8-0220/2017),

A.  întrucât UE este un actor din ce în ce mai important în cadrul relațiilor internaționale și ar trebui să investească mai multe resurse și să depună mai multe eforturi pentru promovarea culturii, patrimoniului cultural, creației artistice și a inovării sale comune în cadrul diversității regionale, în temeiul articolului 167 din TFUE;

B.  întrucât UE este un actor important în politica internațională, jucând un rol tot mai important pe scena mondială, inclusiv prin promovarea diversității culturale și lingvistice în relațiile internaționale;

C.  întrucât cultura are o valoare intrinsecă, iar experiența UE a demonstrat că schimburile culturale pot servi la promovarea obiectivelor sale externe și ca o punte între persoane de diferite origini etnice, religioase și sociale, nu în ultimul rând prin consolidarea dialogului intercultural și interconfesional și a înțelegerii reciproce, inclusiv prin intermediul activităților desfășurate de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE); consideră, în acest sens, că cultura ar trebui să devină o parte esențială a dialogului politic cu țările terțe și că este nevoie ca aceasta să fie integrată în mod sistematic în proiecte și programe;

D.  întrucât, pentru a promova înțelegerea interculturală, UE va trebui să dezvolte instrumente comune de comunicare prin mass-media cu adevărat europene, cum ar fi, Arte, Euronews și Euranet;

E.  întrucât cultura și protecția culturii sunt indisolubil legate de respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

F.  întrucât cooperarea științifică este un element esențial al politicii externe prin crearea de punți între țări, creșterea calității cercetării internaționale și consolidarea statutului diplomației științifice;

G.  întrucât UE și statele sale membre au o serie de rădăcini culturale, lingvistice, istorice și religioase comune și întrucât, inspirându-se din moștenirea culturală, religioasă și umanistă, acestea au reușit să obțină unitatea în diversitate; întrucât cultura și patrimoniul cultural din Europa, atât cel material, cât și cel imaterial reprezintă diversitatea societăților și a regiunilor europene, atât a societăților majoritare, cât și a culturilor minoritare;

H.  întrucât „Declarația privind promovarea prin educație a cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării”, adoptată la Paris în martie 2015, pune accentul pe necesitatea de a încuraja dialogul activ între culturi, precum și solidaritatea la nivel mondial și respectul reciproc;

I.  întrucât de-a lungul istoriei UE relațiile culturale au fost vectori fundamentali ai coeziunii sociale și ai dezvoltării economice și umane durabile, jucând totodată un rol esențial în consolidarea capacităților societății civile și a contactelor interpersonale, precum și în prevenirea radicalizării, în vederea protejării patrimoniului cultural, consolidării proceselor de democratizare și a participării la prevenirea și soluționarea conflictelor, precum și la dezvoltarea rezilienței în fața acestora;

J.  întrucât diplomația culturală ar trebui să promoveze diversitatea culturală și lingvistică, inclusiv conservarea limbilor minoritare, recunoscând că aceasta reprezintă o valoare în sine și contribuie la patrimoniul cultural al Europei;

K.  întrucât drepturile omului includ și drepturile culturale și întrucât, prin urmare, ar trebui acordată o atenție egală dreptului fiecărei persoane de a participa la viața culturală și de a se bucura de cultura proprie, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale tuturor;

L.  întrucât, în decembrie 2014, au fost puse în aplicare măsuri restrictive pentru a contracara comerțul cu obiecte culturale din Siria; întrucât există o nevoie clară pentru crearea unui mecanism de reacție de urgență pentru a detecta și preveni distrugerea patrimoniului cultural și eliminarea bunurilor culturale, inclusiv în zonele sau țările de conflict, acte care pot fi utilizate în situații de conflict pentru a intimida sau a șoca și care, în unele cazuri, ar putea constitui o „epurare culturală”;

M.  întrucât cultura reprezintă un bun comun, iar stabilirea unui nou consens privind dezvoltarea trebuie să includă un proces de reflecție cu privire la recuperare bunurilor publice de interes comun, inclusiv prin intermediul culturii;

N.  întrucât UE și statele membre individuale asigură mai mult de jumătate din ajutorul pentru dezvoltare la nivel mondial și acest fapt merită să fie mai bine recunoscut;

O.  întrucât patrimoniul cultural reprezintă o moștenire universală și, prin urmare, protecția acestuia este o condiție prealabilă pentru consolidarea păcii și a rezilienței;

P.  întrucât Comunicarea comună intitulată „Către o strategie a UE pentru relațiile culturale internaționale” oferă un cadru pentru relațiile culturale internaționale ale UE; întrucât aceasta nu reușește totuși să identifice priorități tematice și geografice, obiective și rezultate concrete, grupuri țintă, interese și inițiative comune, dispoziții de finanțare, buna gestiune financiară, perspective și provocări locale și regionale și modalități de punere în aplicare;

Q.  întrucât contactele interpersonale precum schimburile pentru tineri, înfrățirea dintre orașe și parteneriatele în domeniul profesional au fost importante mijloace de promovare a înțelegerii interculturale și ar trebui să fie promovate de către UE în relațiile sale de politică externă;

R.  întrucât mobilitatea este o parte esențială a relațiilor culturale internaționale ale UE, necesitând crearea de mecanisme care să faciliteze accesul la vize către și dinspre țări terțe pentru profesioniștii din domeniul cultural, cercetători, cadre universitare, profesori, studenți și personal, precum și pentru rețelele de absolvenți pentru foștii participanți la programele UE(18);

S.  întrucât UE și statele învecinate s-au influențat reciproc de-a lungul timpului în ceea ce privește cultura;

T.  întrucât cooperarea, formarea, mobilitatea artiștilor și a profesioniștilor din domeniul cultural, ca și a operelor acestora, inclusiv prin rețelele europene și internaționale, precum și stagiile pentru artiști reprezintă factori-cheie pentru difuzarea culturii și artelor europene și non-europene și pentru schimburile din aceste domenii și trebuie să fie promovate și consolidate;

U.  întrucât o politică în domeniul vizelor pentru artiști și profesioniștii din sectorul cultural este esențială pentru o cooperare reușită și pentru libera circulație a operelor, prin intermediul rețelelor europene și internaționale, precum și pentru garantarea programelor active de stagii pentru artiștii, care implică societatea civilă în diferitele țări și regiuni ale lumii;

V.  întrucât un punct de plecare util l-ar putea constitui bilanțul a ceea ce s-a realizat în cadrul „agendei UE pentru cultură” cu scopul de a dezvolta și a îmbunătăți în continuare strategia, a stabili obiective clare și măsurabile, bazate pe caracteristicile, prioritățile și rezultatele realiste specifice fiecărei țări și a învăța din cele mai bune practici;

W.  întrucât UE, ca partener-cheie al Națiunilor Unite, ar trebui să colaboreze îndeaproape cu UNESCO pentru a proteja patrimoniul cultural mondial;

X.  întrucât coordonarea între programele și resursele UE ar trebui să consolideze dimensiunea culturală a relațiilor internaționale ale UE, pentru a crea un spațiu comun de dialog pentru înțelegerea și încrederea interculturale;

Y.  întrucât ar trebui ca inițiativele și acțiunile UE să fie mai vizibile în țări terțe, inclusiv în cele care fac obiectul politicii europene de vecinătate, iar rezultatele acestora să fie mai bine atribuite, evaluate și diseminate(19);

Z.  întrucât numărul produselor și serviciilor din sectoarele audiovizual, cultural și creativ este în creștere, ca și contribuția lor la PIB și circulația lor internațională;

AA.  întrucât multe dintre Itinerariile culturale europene certificate de Consiliul Europei trec prin țările din vecinătatea estică și sudică a UE, precum și prin țările candidate, ceea ce contribuie la consolidarea legăturilor dintre UE și țările învecinate;

AB.  având în vedere eforturile Uniunii de a stimula reziliența societății prin intensificarea activității în domeniul culturii, educației și tineretului, promovând pluralismul, coexistența și respectul,

Obiective

1.  salută comunicarea comună, care oferă o privire de ansamblu asupra tuturor instrumentelor, acțiunilor, inițiativelor, programelor și proiectelor sprijinite sau implementate de UE și de statele sale membre, care au cultura ca element comun; solicită elaborarea unei strategii eficiente a UE pentru relațiile culturale internaționale;

2.  recunoaște faptul că comunicarea comună are ca scop stimularea cooperării în domeniul cultural în UE și între UE și țările partenere și promovarea unei ordini globale bazate pe menținerea păcii, combaterea extremismului și a radicalizării, prin dialogul intercultural și interconfesional și prin prevenirea conflictelor, însoțită de respectarea democrației, statului de drept, libertății de exprimare, înțelegerii reciproce, drepturilor omului, diversității culturale și a valorilor fundamentale; subliniază, de asemenea, rolul important pe care diplomația culturală, educația și schimburile culturale îl au în consolidarea unui nucleu comun de valori universale;

3.  recunoaște eforturile depuse de SEAE împreună cu Comisia pentru a consolida dimensiunea externă a politicilor privind știința și cercetarea și îndeamnă Comisia să promoveze dezvoltarea unei diplomații ambițioase în domeniul științei;

4.  solicită ca drepturile culturale să fie promovate ca parte integrantă a drepturilor fundamentale ale omului, iar cultura să fie considerată, pentru valoarea sa intrinsecă, ca al patrulea pilon transversal de sine stătător al dezvoltării durabile, alături de dimensiunile socială, economică și de mediu;

5.  salută abordarea din comunicarea comună, care identifică trei direcții de lucru: susținerea culturii ca motor al dezvoltării sociale și economice durabile; promovarea culturii și a dialogului intercultural pentru relații intercomunitare pașnice; și consolidarea cooperării privind patrimoniul cultural;

6.  solicită ca libertatea de exprimare artistică să fie promovată ca o valoare și un demers al Uniunii Europene, facilitând dialogul liber și schimbul de bune practici la nivel internațional;

7.  subliniază că UE are experiențe numeroase și diverse în guvernanța favorabilă incluziunii, că forța sa constă în a fi unită în diversitate și că acesta este domeniul în care UE aduce valoare adăugată;

8.  recunoaște că, deși în domeniul culturii trebuie respectate principiile subsidiarității și proporționalității, ținând seama și de patrimoniul și rădăcinile culturale comune ale UE și ale statelor sale membre, precum și de rezultatele interacțiunii artistice și culturale de lungă durată schimburile, crearea obiceiului de a colabora și a crea împreună a realizat o bază pentru respectarea și înțelegerea altor culturi;

9.  subliniază că UE este o arenă în care toate statele membre își unesc forțele pentru a juca un rol mai semnificativ în domeniul relațiilor culturale internaționale, beneficiind de avantajele reciproce ale cooperării;

10.  sugerează că fiecare stat membru ar putea lansa acțiuni comune împreună cu UE pentru a aduce în prim plan o altă țară din UE în fiecare an, de exemplu, prin expoziții și coproducții, un rol special revenind președinției prin rotație, pentru a oferi o valoare intrinsecă suplimentară pentru UE și statele membre și a crește vizibilitatea acțiunilor și inițiativelor lor în străinătate, inclusiv prin intermediul delegațiilor UE, cu resurse umane și financiare puse la dispoziție în acest scop;

11.  statele membre, în special statele membre mai mici și instituțiile lor culturale și actorii din acest domeniu ar putea adăuga valoare realizărilor lor culturale, folosind UE pentru promovarea și împărtășirea acestora în străinătate;

12.  diplomația culturală poate funcționa ca un trimis special al UE și al statelor sale membre;

13.  reamintește, în ceea ce privește patrimoniul cultural material și imaterial, importanța cooperării între statele membre și instituțiile UE, în materie de accesibilitate, cercetare, promovare conservare și gestionare, precum și a combaterii traficului, a furtului și a distrugerii, inclusiv prin fondurile și asistența specifice la nivel regional și prin cooperarea polițienească transfrontalieră, atât în interiorul, cât și în exteriorul UE;

14.  subliniază rolul mass-mediei independente în promovarea diversității culturale și a competențelor interculturale, precum și necesitatea de a consolida aceste mijloace de informare ca sursă de informații credibile, în special în țările din vecinătatea UE;

15.  salută faptul că comunicarea comună introduce industriile culturale și creative ca un element important al strategiei UE pentru relațiile culturale internaționale; întrucât aceste industrii contribuie la „puterea necoercitivă” (soft power) a Europei în rolul lor de ambasadori ai valorilor europene, în special în ceea ce privește polurile creative regionale și rețelele culturale regionale și recomandă ca acestea să fie identificate și să li se ofere stimulente, precum și dezvoltarea competențelor; invită Comisia să consolideze rețelele de agenți și actori creativi și culturali, cu un accent special asupra IMM-urilor, centrelor creative europene și platformelor creative, în calitate de creatori de efecte multiplicatoare și de inovare, inclusiv în alte domenii;

16.  solicită Comisiei și VP/ÎR să considere că „actorii culturali” joacă un rol complet în punerea în aplicare a comunicării comune și să precizeze faptul că în cadrul acestor actori ar trebui incluși, printre alte categorii, artiștii, profesioniștii din domeniul cultural și creativ, instituțiile culturale, fundațiile private și publice, universitățile și întreprinderile culturale și creative;

Guvernanța și instrumentele

17.  invită Comisia și VP/ÎR să prezinte planuri de acțiune anuale și multianuale în acest domeniu; acestea ar trebui să includă acțiuni, priorități strategice tematice și geografice și obiective comune și să prevadă o analiză periodică a modului de punere în aplicare a comunicării comune, al cărei rezultat ar trebui raportat Parlamentului;

18.  subliniază nevoia de mai multă coerență între politicile și acțiunile UE care implică țări terțe; subliniază nevoia de a construi pe baza rezultatelor actuale ale cercetării, a celor mai bune practici și a altor inițiative și instrumente finanțate de UE pentru protecția patrimoniului cultural, care ar putea fi în beneficiul cooperării cu țările terțe; solicită crearea unei mai mari sinergii între toți factorii implicați și între alte inițiative finanțate de UE, care ar putea fi benefice pentru atingerea obiectivelor strategiei, pentru a asigura eficiența resurselor, rezultate optimizate și un impact mai puternic al acțiunilor și inițiativelor UE; recomandă efectuarea unui bilanț la zi pentru a garanta o abordare eficientă;

19.  îndeamnă Comisia ca, în următorul cadru financiar multianual, să prevadă o linie bugetară dedicată susținerii relațiilor culturale internaționale în programele existente și viitoare, în special în viitoarea generație de programe pentru cultură și educație, astfel încât acestea să își poată dezvolta acțiunea internațională în mod adecvat;

20.  propune să fie elaborat un program specific al UE și să fie concentrate resurse pe mobilitate și schimburi internaționale, cum ar fi programele de stagiu, în special pentru tinerii artiști și profesioniști din domeniul cultural și creativ;

21.  propune, în acest context, ca absolvenții și foștii beneficiari ai programului Erasmus și ai altor programe de mobilitate în scop educațional și de voluntariat să fie încurajați să își utilizeze abilitățile și competențele interculturale în beneficiul celorlalți și să devină actori influenți în dezvoltarea parteneriatelor în domeniul relațiilor culturale externe;

22.  invită Comisia să dezvolte dimensiunea culturală a turismului, de exemplu, prin elaborarea și schimbul de programe tematice și bune practici, pentru a facilita mobilitatea și schimburile internaționale pentru cetățenii din țări terțe, precum și accesul la bunuri culturale;

23.  invită Comisia și SEAE să includă relațiile culturale internaționale în instrumentele și programele de cooperare internațională în mod orizontal și în evaluarea la jumătatea perioadei, pentru a asigura coerența și a transforma relațiile culturale internaționale într-un instrument eficient;

24.  invită Comisia să consolideze impactul dimensiunii culturale în relațiile internaționale, prin includerea sistematică a dimensiunii culturale în negocierile și în acordurile de asociere; subliniază necesitatea ca UE să stabilească principii de conduită pentru partenerii de cooperare în proiectele transnaționale și să creeze un cadru flexibil pentru facilitarea cooperării culturale transnaționale prin eliminarea barierelor;

25.  invită Comisia să sprijine în continuare relațiile culturale cu țările din vecinătate prin asistență tehnică, programe de consolidare a capacităților, formare, dezvoltarea competențelor și transferul de cunoștințe, inclusiv în domeniul mass-media, pentru a îmbunătăți guvernanța și a promova noi parteneriate la nivel național, regional, local și transfrontalier, asigurând totodată continuarea programelor regionale în țările din vecinătatea sudică și estică, inclusiv din Balcanii de Vest;

26.  subliniază faptul că, din motive legate de sustenabilitate, finanțarea activităților culturale externe ale UE trebuie să rezulte din implicarea puternică a partenerilor locali, din adaptarea programelor la realitățile locale și luarea în considerare în mod corespunzător a perioadei post-finanțare a proiectelor, inclusiv trecerea la finanțarea națională sau alte modele de venituri;

27.  subliniază importanța culturii și a inițiativelor privind drepturile omului, care ar trebui să vizeze sprijinirea profesioniștilor din domeniul cultural în țările sau regiunile în care drepturile lor sunt amenințate; solicită ca astfel de programe să fie finanțate în comun de Fondul European pentru Democrație și de Instrumentul european de vecinătate;

28.  subliniază că o societate civilă activă în țările partenere poate contribui în mod semnificativ la răspândirea valorilor promovate de UE și, prin urmare, este esențial ca UE să includă în relațiile sale bilaterale un sprijin pentru organizațiile societății civile din sectorul cultural în țările partenere

29.  invită Comisia să includă cultura în toate acordurile bilaterale și multilaterale actuale și viitoare, cu un buget adecvat și cu respectarea angajamentelor asumate în cadrul Convenției UNESCO privind diversitatea culturală, pentru a pune mai mult accentul pe potențialul economic al patrimoniului cultural și sectoarelor culturale și creative în promovarea dezvoltării durabile, inclusiv în domeniile creșterii economice și ocupării forței de muncă, precum și pe impactul acestora asupra bunăstării sociale; consideră că acest lucru ar putea fi realizat, de exemplu, în următorul mandat de negociere pentru noul parteneriat cu țările ACP după 2020; solicită să fie elaborați indicatori ai UE în acest domeniu, în scopul de a contribui la dezbaterile privind politica în domeniul culturii;

30.  subliniază importanța sistemelor de mobilitate a tinerilor și cooperare a universităților, ca măsuri extrem de valoroase pentru stabilirea unor relații academice și culturale pe termen lung;

31.  invită Comisia să consolideze dimensiunea internațională a programelor Erasmus+, Europa creativă, Europa pentru cetățeni și Orizont 2020; reamintește, în acest sens, rolul esențial al programelor UE din domeniul culturii, educației, tineretului și sportului, ca elemente de bază menite să combată intoleranța și prejudecățile și, de asemenea, să promoveze un sentiment al apartenenței comune și respectarea diversității culturale; invită Comisia să promoveze, în special în cadrul politicii europene de vecinătate, participarea la aceste programe a țărilor partenere cele mai apropiate de Uniune;

32.  recunoaște eforturile Comisiei de a promova rolul științei, cercetării, educației și cooperării culturale ca instrumente de putere necoercitivă în relațiile externe europene; evidențiază faptul că schimburile științifice și culturale contribuie la consolidarea capacităților și la soluționarea conflictelor, în special în relația cu țările învecinate;

33.  solicită Comisiei să consolideze și să extindă COSME (programul UE pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii) pentru a acoperi strategia pentru relațiile culturale internaționale și a consolida, prin intermediul programelor tematice ale UE, IMM-urile care își desfășoară activitatea în sectorul cultural în țările din afara UE;

34.  subliniază rolul Comitetului Regiunilor și al Comitetului Economic și Social European, precum și rolul autorităților regionale și locale și al societății civile în formularea strategiei;

35.  subliniază că Parlamentul ar trebui să joace un rol activ în promovarea culturii în cadrul acțiunilor externe ale UE, inclusiv prin birourile sale de informare și de legătură;

36.  invită Comisia și SEAE să desemneze în fiecare delegație a UE un „punct de contact” care să asigure legătura cu institutele culturale naționale ale statelor membre, cu reprezentanți și actori locali ai societății civile și cu autoritățile locale, într-un proces de dialog structurat, care să vizeze identificarea în comun a domeniilor, a nevoilor și a metodelor de cooperare prioritare comune și să asigure un buget și formare adecvate; solicită Comisiei și SEAE să prezinte Parlamentului din doi în doi ani un raport privind stadiul punerii în aplicare și rezultatele obținute;

37.  solicită alocarea unor resurse umane și financiare corespunzătoare în cadrul SEAE pentru relațiile culturale internaționale și propune ca SEAE să primească rolul de lider catalizator în cadrul diferitelor servicii ale UE însărcinate cu relațiile culturale internaționale;

38.  pledează pentru introducerea relațiilor culturale internaționale ca obiect de studiu, de formare și de cercetare, pentru a consolida capacitatea factorilor din domeniu, precum și pentru a spori participarea culturală prin educație, inclusiv prin asigurarea unei formări relevante a personalului UE în domeniul competențelor culturale;

39.  solicită ca rolul institutelor culturale ale statelor membre să fie clar definit, în ceea ce privește influența culturală a Uniunii în afara granițelor sale, și construit în jurul unui concept european integrator și partajat, prin rețeaua institutelor culturale naționale din UE (EUNIC) și prin alte forumuri și pledează pentru o abordare incluzivă și egală în raport cu toate părțile interesate, printre care se numără societatea civilă; salută, în acest sens, activitatea desfășurată până în prezent de către instituțiile culturale din statele membre; încurajează continuarea colaborării în străinătate, cu scopul de a optimiza interesele statelor membre, cu o atenție specială acordată statelor membre mai mici și statelor membre fără institute culturale în străinătate și nevoilor lor de reprezentare culturală;

40.  solicită o consolidare a parteneriatului strategic cu UNESCO în ceea ce privește punerea în aplicare a comunicării comune, folosind credibilitatea acesteia în Europa și impactul său global, pentru a multiplica efectele acțiunilor comune cu toate părțile interesate din UE și din afara UE, precum și analizarea unei asocieri a acesteia cu viitoarele grupuri de lucru sau consilii consultative pentru sprijinirea punerii în aplicare a comunicării;

41.  subliniază necesitatea de a redefini rolul important al institutelor culturale naționale în schimburile interculturale, având în vedere faptul că unele dintre acestea au o tradiție îndelungată și au multe legături în țările terțe, putând astfel să funcționeze ca o bază solidă pentru cooperarea și comunicarea între diferiții actori europeni; subliniază, de asemenea, potențialul lor de a promova și facilita relațiile bilaterale dintre țări și de a contribui la dezvoltarea și punerea în aplicare a unei strategii europene pentru diplomația culturală;

42.  invită Comisia și VP/ÎR să sprijine în continuare dezvoltarea programului de studiu personalizat EUVP (Programul de vizite al Uniunii Europene), ca un instrument puternic pentru consolidarea dialogului și promovarea democrației, care oferă o platformă permanentă pentru tinerii și viitorii lideri și formatorii de opinie din țări terțe și interlocutori cheie din cadrul instituțiilor europene și al organizațiilor societății civile;

43.  salută înființarea platformei diplomației culturale și solicită ca aceasta să devină sustenabilă, cu o evaluare periodică a obiectivelor, rezultatelor și guvernanței acesteia; recunoaște că numeroase părți interesate diferite, instituționale și neinstituționale(20), sunt active în domeniul relațiilor culturale internaționale și solicită Comisiei să promoveze un dialog structurat între toate aceste părți, inclusiv prin metoda deschisă de coordonare;

44.  solicită înființarea, fără întârziere, a unui mecanism pentru prevenirea, evaluarea și reconstrucția patrimoniului cultural în pericol și pentru evaluarea pierderilor, inclusiv a unui mecanism de reacție rapidă la situații de urgență pentru a proteja patrimoniul în țările aflate în conflict, pe baza experienței dobândite în cadrul inițiativei ONU de înființare a grupului operativ „Căștile albastre pentru cultură” (Blue Helmets for Culture), în cooperare strânsă și structurată cu UNESCO și cu sprijinul tehnologic al programului Copernicus (programul european de observare a Pământului); salută, în acest sens, adoptarea Rezoluției 2347 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, care afirmă că distrugerea patrimoniului cultural poate constitui o crimă de război și invită UE și SEAE să colaboreze cu toți partenerii pentru a contribui la prevenirea conflictelor, consolidarea păcii și la procesele de restaurare și de reconciliere în toate zonele afectate de conflict;

45.  solicită coordonarea la nivelul UE pentru combaterea traficului ilicit de obiecte culturale sustrase în timpul conflictelor armate și al războaielor, precum și pentru restituirea bunurilor respective, această coordonare având un rol esențial în eforturile de blocare a finanțării grupurilor teroriste;

46.  subliniază necesitatea de a consolida parteneriatul strategic UE-UNESCO prin înființarea unei platforme susținute de cooperare și comunicare privind prioritățile comune, pentru a face față în mod eficient provocărilor comune în materie de cultură și educație;

47.  propune să se acorde o atenție specială, în cadrul Forumului european pentru cultură și în cursul Zilelor Europene ale Dezvoltării, unui dialog structurat cu societatea civilă și cu părțile interesate pe tema relațiilor culturale internaționale ale UE;

48.  invită Comisia să organizeze un colocviu/forum dedicat actorilor culturali privind cultura și dezvoltarea ca urmare a Declarației UE-ACP de la Bruxelles din aprilie 2009 și să îl deschidă actorilor din vecinătatea UE și din alte țări partenere strategice;

49.  consideră că decizia privind Anul European al Patrimoniului Cultural 2018 constituie o oportunitate de a contribui la promovarea patrimoniului cultural printr-o abordare integrată, ca element important al dimensiunii internaționale a UE, bazându-se pe interesul țărilor partenere pentru patrimoniul și experiența Europei;

50.  solicită o punere în aplicare eficientă a instrumentelor juridice aflate deja în vigoare, în scopul de a proteja mai bine patrimoniul cultural, drepturile de autor și proprietatea intelectuală; solicită Comisiei să prezinte propunerea legislativă preconizată pentru reglementarea importului de bunuri culturale în UE, în special cele din zonele de conflict, ca mijloc de combatere a traficului;

51.  invită UE și statele membre care au semnat și ratificat Convenția UNESCO din 2005 asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale și care, astfel, s-au angajat la punerea în aplicare a acesteia, să susțină acțiunile comune în acest sens;

O abordare interpersonală

52.  este de acord cu propunerea din Comunicarea comună referitoare la trecerea de la o abordare descendentă la o abordare interpersonală (people-to-people – „P2P”), subliniind procesele de cocreare și coproducție din industriile culturale creative; consideră că cultura ar trebui să ajungă la toți cetățenii;

53.  recunoaște faptul că tinerii sunt unul dintre principalele grupuri țintă în UE și țările partenere și că expunerea la alte culturi și limbi oferă experiențe care adesea creează o afinitate pe viață și recunoaște că arta spectacolului, artele vizuale, arta stradală, muzica, teatrul, filmul, literatura și mijloacele de comunicare sociale, precum și platformele digitale în general reprezintă canalele cele mai potrivite pentru a ajunge la tineri și a-i implica;

54.  solicită valorificarea unor proiecte comune între UE și țările terțe în domeniul cercetării și al dezvoltării digitalizării patrimoniului cultural, cu scopul de a facilita accesul la cunoaștere, dezvoltarea de noi servicii și produse și promovarea unui nou turism cultural;

55.  solicită ca valoarea și rolul conținutului cultural, domeniu în care Europa este unul dintre principalii producători, să fie integrate în politicile europene, inclusiv în sectorul digital, cu scopul de a crea rețele virtuale ale cetățenilor la nivel global pentru a spori participarea și schimburile culturale;

56.  solicită crearea unei inițiative de conectivitate a UE pentru a-i sprijini să participe mai activ pe tinerii care se confruntă cu un dezavantaj geografic;

57.  salută inițiativele Comisiei de a promova învățarea reciprocă pentru tinerii antreprenori culturali, cum ar fi programul Med Culture, sau de a sprijini inițiativele de formare pentru relațiile interculturale, cum ar fi „Mai multă Europă” (More Europe);

58.  sprijină măsurile pentru facilitarea, în măsura posibilităților, a participării țărilor terțe în continuare la proiectele comune și transfrontaliere, cum ar fi Itinerariile culturale ale Consiliului Europei, precum și a includerii acestora ca actori în cadrul viitoarei strategii propuse pentru delegațiile UE în țările terțe, care să le permită să profite pe deplin în activitatea lor din țările terțe de activităților culturale ale UE, cum ar fi Capitala europeană a culturii și Premiul Lux; reamintește că instrumentele digitale, platformele tehnologice, cum ar fi Europeana, și rețelele culturale pot juca un rol esențial pentru a ajunge la un public mai larg și pentru a disemina bunele practici;

59.  solicită înființarea unui program de vize culturale similar programului existent de vize științifice pentru resortisanții țărilor terțe, artiști și alți profesioniști din domeniul culturii, cu scopul de a promova relațiile culturale și de a elimina obstacolele din calea mobilității în sectorul cultural;

60.  invită Comisia să intensifice colaborarea cu Consiliul Europei, în special cu privire în programele menite să evidențieze rolul culturii de vehicul pentru democrație, dialog intercultural, patrimoniu cultural și lumea audiovizuală;

61.  recunoaște necesitatea de a dispune de o cunoaștere aprofundată a domeniului, a actorilor locali și a societății civile, în vederea îmbunătățirii accesului acestora la programe și finanțare și a valorificării efectului multiplicator al participării lor la programele și inițiativele UE; recomandă consultarea actorilor locali, inclusiv a autorităților locale, la conceperea programelor; solicită dezvoltarea unor abordări inovatoare de colaborare bazate pe instrumente și rețele deja existente (granturi și subgranturi)(21), care să fie supuse monitorizării, luându-se în considerare echilibrul de gen;

62.  recunoaște că strategiile și programele de dezvoltare se concentrează în special pe sărăcia materială și socioculturală; solicită o mai bună informare a comunităților vulnerabile, inclusiv în zonele rurale și îndepărtate, în vederea promovării coeziunii sociale;

63.  solicită o mai bună vizibilitate și o mai bună difuzare a activităților desfășurate de UE și de statele membre în domeniul culturii la nivel internațional, inclusiv prin elaborarea unor orientări comune(22) și prin comunicarea cu publicul-țintă în limbile locale;

64.  solicită o schimbare de paradigmă a mediatizării, încurajând furnizarea de informații culturale europene, prin lansarea unui portal cultural al UE, festivaluri și elaborarea conceptului de Case europene ale culturii, inclusiv prin intermediul dialogului structurat cu presa locală și platformele de comunicare socială, precum și în cooperare cu UER, EURONEWS și EURANET, printre altele;

65.  încurajează UE să profite pe deplin de potențialul cercetării multimedia pentru a înțelege provocările și oportunitățile actuale din țările în curs de dezvoltare, inclusiv cu privire la aspecte legate de cultură și de evaluarea rolului culturii în dezvoltarea și cooperarea internațională;

Strategia globală a UE

66.  subliniază rolul important al culturii în politica externă a UE ca instrument de putere necoercitivă, catalizator de menținere a păcii, stabilității și reconcilierii și ca motor al dezvoltării socioeconomice și umane durabile;

67.  subliniază rolul esențial al educației și al culturii în promovarea conceptului de cetățenie și al competențelor interculturale, precum și în îmbunătățirea perspectivelor sociale, umane și economice;

68.  salută faptul că strategia globală a UE subliniază importanța dialogului intercultural și interconfesional pentru consolidarea înțelegerii reciproce; regretă, cu toate acestea, că nu este menționată valoarea intrinsecă a culturii și artei ca mijloc de combatere a radicalizării și terorismului; solicită, așadar, să fie întărite instrumentele dedicate în mod specific consolidării sectorului cultural și cooperării cu acesta;

69.  solicită Comisiei să își intensifice cooperarea cu organizațiile internaționale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite, UNESCO, Interpol, Organizația Mondială a Vămilor și Consiliul internațional al muzeelor, pentru a consolida lupta împotriva traficului de bunuri culturale care poate servi la finanțarea activităților infracționale, inclusiv la finanțarea organizațiilor teroriste;

70.  invită ÎR/VP să acorde un rol specific aspectelor culturale în cadrul foii de parcurs pentru implementarea Strategiei globale a UE;

71.  subliniază faptul că UE, ale cărei principii fundamentale se întemeiază pe valorile demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept și respectării drepturilor omului, ar trebui să se bazeze pe experiența și învățămintele dobândite în politica externă, care ar trebui să se reflecte în dezvoltarea relațiilor cu țările terțe prin intermediul culturii și al patrimoniului cultural, evidențiind, în acest sens, și o oportunitate a UE de a-și prezenta și exporta valorile culturale;

72.  se pronunță în favoarea unor politici culturale și educaționale specifice, care să poată veni în sprijinul principalelor obiective de politică externă și de securitate ale UE și să contribuie la consolidarea democrației, a statului de drept și a protecției drepturilor omului; reamintește că anul 2018 va marca cea de a 70-a aniversare a Declarației universale a drepturilor omului;

73.  recunoaște că influența culturală a UE îi permite acesteia să proiecteze vizibilitate în afacerile internaționale prin canalele identității sale culturale diverse;

74.  reamintește că educația și cultura sunt factori esențiali pentru facilitarea realizării obiectivelor de dezvoltare durabilă pentru 2030, acordând o atenție deosebită regenerării urbane și orașelor din Europa și din lume; solicită, prin urmare, ca propunerea pentru un nou consens european privind dezvoltarea să evidențieze rolul culturii și protecția și promovarea expresiilor culturale;

75.  solicită consolidarea relațiilor culturale internaționale în cadrul discuțiilor pe tema migrației și a politicilor privind refugiații; îndeamnă UE, a cărei putere se definește prin a fi unită în diversitate, să adopte o abordare echilibrată, care să respecte diferențele culturale și în care diaspora să joace un rol esențial; subliniază că cultura ar trebui să fie un mijloc de facilitare a înțelegerii reciproce, care să contribuie la un plus de armonie în conviețuirea cetățenilor;

76.  recunoaște că UE activează și în medii specifice, în care contextul politic și cadrele juridice pentru fructificarea relațiilor culturale sunt ostile și represive; recunoaște că, în țările terțe, UE este afectată adeseori de consecințele unor informații inexacte, parțiale și subiective și este ținta unei propagande deschise; solicită măsuri speciale și acțiuni adecvate în acest sens;

77.  invită UE și statele membre să consolideze resursele disponibile pentru accesul la educație și cultură, în special pentru migranții și refugiații minori în UE și în țări terțe; solicită sprijinirea „coridoarelor educaționale” pentru studenți din universitățile din UE (în colaborare cu universitățile la distanță), cu respectarea permanentă a diversității lingvistice și culturale;

78.  invită Comisia și SEAE să consolideze relațiile culturale ale UE cu vecinii direcți, cu scopul de a promova acțiuni concrete menite să stimuleze dialogul intercultural(23) și soluționarea problemelor legate de migrație, securitate și radicalizare cu care se confruntă UE;

79.  recomandă ca UE să coopereze cu toate instituțiile relevante din domeniu, precum și cu partenerii locali pentru a-și urmări obiectivele în domeniul relațiilor culturale internaționale, atât prin intermediul cooperării multilaterale în cadrul organizațiilor internaționale, cât și prin intermediul parteneriatelor cu actori−cheie de la fața locului;

80.  invită Comisia și SEAE să consolideze cooperarea în cadrul Acordului parțial extins al Consiliului Europei privind itinerariile culturale, un instrument instituțional pentru consolidarea relațiilor culturale la nivel local care vizează și țările terțe, promovarea valorilor fundamentale ale diversității culturale, dialogului intercultural și dezvoltării teritoriale durabile a destinațiilor culturale mai puțin cunoscute, conservând în același timp patrimoniul lor cultural comun;

81.  încurajează UE să colaboreze îndeaproape cu toate statele care împărtășesc obiectivele și valorile sale și care sunt pregătite să le susțină; subliniază faptul că acest aspect este deosebit de important pentru definirea unui cadru de măsuri legitim și stabil, astfel încât UE să fie recunoscută ca „actor global”;

o
o   o

82.  încredințează președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) http://ec.europa.eu/culture/library/publications/global-cultural-citizenship_en.pdf (2) JO C 287, 29.11.2007, p. 1. (3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0441. (4) http://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/treaty/199 (5) JO C 320, 16.12.2008, p. 10. (6) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 135. (7) Texte adoptate, P8_TA(2016)0005. (8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0403. (9) JO C 463, 23.12.2014, p. 4. (10) Texte adoptate, P8_TA(2015)0293. (11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0486. (12) JO C 417, 15.12.2015, p. 41. (13) JO C 346, 21.9.2016, p. 55. (14) JO C 247 E, 15.10.2009, p. 32. (15)  http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2016/563418/IPOL_STU(2016)563418_EN.pdf (16) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/etudes/join/2013/513985/IPOL-CULT_ET(2013)513985_EN.pdf (17) http://ec.europa.eu/dgs/fpi/showcases/eu_perceptions_study_en.htm (18) De exemplu, Erasmus, Orizont 2020 și Europa creativă. (19) De exemplu, Programul Vizitatori ai Uniunii Europene (EUVP), instituit în 1974 de către Parlament și Comisie, este un program de studiu individual pentru tinerii lideri și formatori de opinie promițători din țările din afara Uniunii Europene, deviza sa fiind „Transmiterea valorilor UE în întreaga lume începând din 1974”. (20) Direcțiile generale ale Comisiei [în special pentru Educație, Tineret, Sport și Cultură (EAC), Cooperare internațională și dezvoltare (DEVCO), Politica europeană de vecinătate și negocierile privind extinderea (NEAR), Cercetare și inovare (RTD) și Rețele de Comunicare, Conținut și Tehnologie (CONNECT)], SEAE, Serviciul Instrumente de Politică Externă (FPI), delegațiile UE, delegațiile statelor membre, institutele culturale ale statelor membre în străinătate, Consiliul Europei, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Institutele culturale naționale din Uniunea Europeană (rețeaua EUNIC), Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM), Centrul internațional de studiu al conservării și restaurării bunurilor culturale (ICCROM), UNESCO, organizații internaționale, organizații ale societății civile, organizații neguvernamentale, actori culturali locali, artiști stradali și alte platforme și rețele. (21) De exemplu, programul Med Culture, finanțat de UE, destinat elaborării și îmbunătățirii politicilor culturale și practicilor din domeniul culturii. Abordarea participativă implică toți actorii societății civile, ministerele și instituțiile private și publice din domeniul culturii, precum și alte sectoare conexe. (22) Una dintre sugestii ar putea fi numirea unor „ambasadori ai culturii”, care să se dedice integrării europene și relațiilor internaționale și să le sprijine (în mod similar cu ambasadorii ONU ai bunăvoinței). Ei ar putea fi artiști, muzicieni, scriitori etc. (23) De exemplu, proiectul finanțat de UE „Young Arab Voice”.

Recomandarea Parlamentului European adresată Consiliului din 5 iulie 2017 privind cea de-a 72-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (2017/2041(INI))

P8_TA(2017)0304 A8-0216/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, convențiile ONU privind drepturile omului și protocoalele opționale la acestea,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 21, 34 și 36,

–  având în vedere cea de-a 71-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Rezoluțiile 1325 (2000), 1820 (2009), 1888 (2009), 1889 (2010), 1960 (2011), 2106 (2013), 2122 (2013) și 2242 (2015) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea;

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 martie 2017 referitoare la prioritățile UE pentru sesiunea din 2017 ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului(1),

–  având în vedere Raportul anual 2015 al UE privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință,

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la atacurile asupra spitalelor și școlilor, încălcări ale dreptului internațional umanitar(2),

–  având în vedere Recomandarea sa din 7 iulie 2016 adresată Consiliului privind cea de a 71-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite(3),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 18 iulie 2016 privind prioritățile UE pentru cea de a 71-a Adunare Generală a Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Orientările revizuite ale UE pentru promovarea și protecția drepturilor copilului,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU referitoare la participarea Uniunii Europene la lucrările ONU, prin care se conferă Uniunii Europene dreptul de a interveni în cadrul Adunării Generale a ONU, de a prezenta propuneri și amendamente orale, care vor fi supuse la vot la cererea unui stat membru, precum și posibilitatea de a-și exercita dreptul la replică,

–  având în vedere Declarația de la New York pentru refugiați și migranți din 19 septembrie 2016,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU A/71/L.48 din 21 decembrie 2016, instituirea unui „mecanism internațional, imparțial și independent care să contribuie la investigarea și urmărirea penală a celor responsabili de infracțiunile cele mai grave în temeiul dreptului internațional comise în Republica Arabă Siriană începând cu martie 2011”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2016 referitoare la uciderea sistematică în masă a minorităților religioase de către așa-numita grupare „ISIS/Daesh”(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 octombrie 2016 referitoare la situația din nordul Irakului/Mosul(5),

–  având în vedere articolul 113 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0216/2017),

A.  întrucât angajamentul UE pentru un multilateralism autentic și o bună guvernanță globală, cu ONU ca pilon central, este parte integrantă a politicii externe a UE și se întemeiază pe convingerea că un sistem multilateral fondat pe valori și norme universale este cel mai potrivit pentru soluționarea crizelor, problemelor și amenințărilor globale;

B.  întrucât ordinea internațională bazată pe cooperare, dialog, comerț liber și echitabil și pe drepturile omului este pusă în discuție de mai multe mișcări naționaliste și protecționiste din întreaga lume;

C.  întrucât UE ar trebui să joace un rol proactiv în construirea unei Organizații a Națiunilor Unite care să poată contribui în mod eficace la soluțiile globale, la pace și securitate, la drepturile omului, la dezvoltare, la democrație și la o ordine internațională bazată pe statul de drept; întrucât este necesar ca statele membre ale UE să depună toate eforturile pentru a-și coordona și îmbina acțiunile în cadrul organelor și organismelor din sistemul Organizației Națiunilor Unite conform mandatului prevăzut la articolul 34 alineatul (1) din TUE;

D.  întrucât UE și statele sale membre sunt împreună cel mai important contribuitor financiar la sistemul ONU, asigurând aproximativ 50 % din toate contribuțiile destinate ONU, statele membre ale UE contribuind cu aproximativ 40 % din bugetul obișnuit al ONU; întrucât contribuțiile UE la ONU ar trebui să fie mai vizibile;

E.  întrucât UE acționează pentru durabilitatea mediului, îndeosebi în domeniul luptei împotriva schimbărilor climatice, prin promovarea de acțiuni și măsuri internaționale pentru conservarea și îmbunătățirea calității mediului și a gestionării durabile a resurselor naturale;

F.  întrucât UE este una dintre structurile care apără și promovează cu cel mai mare devotament drepturile omului, libertățile fundamentale, valorile culturale și diversitatea, democrația și statul de drept;

G.  întrucât mediul de securitate al UE este tot mai instabil și mai volatil din cauza unui număr mare de provocări noi sau de lungă durată, printre care se numără conflictele violente, terorismul, criminalitatea organizată, propaganda și războiul cibernetic, valurile migratorii fără precedent și presiunea migrației și impactul acestora asupra schimbărilor climatice, care sunt imposibil de soluționat la nivel național și necesită răspunsuri la nivel regional și mondial și o cooperare activă și constructivă;

H.  întrucât UE și ONU ar trebui să joace un rol major în punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă în scopul de a eradica sărăcia și de a genera prosperitate colectivă, de a aborda inegalitățile, de a crea o lume mai sigură și mai justă, de a combate schimbările climatice și de a proteja mediul natural; întrucât Adunarea Generală a ONU a decis să intensifice eforturile organizației de a pune în aplicare noua agendă pentru dezvoltare;

1.  adresează Consiliului recomandările următoare:

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului, Serviciului European de Acțiune Externă, Comisiei și, spre informare, Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0089. (2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0201. (3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0317. (4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0051. (5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0422.

Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2017 referitoare la elaborarea unei ambițioase strategii industriale europene, ca prioritate strategică pentru creștere economică, ocuparea forței de muncă și inovare în Europa (2017/2732(RSP))

P8_TA(2017)0305 RC-B8-0440/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 9, 151, 152, 153 alineatele (1) și (2) și 173 ale acestuia,

–  având în vedere articolele 14, 27 și 30 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere TFUE și Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 5 alineatul (3) din TUE și Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2010 intitulată „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă” (COM(2010)0682),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 referitoare la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și a durabilității(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 ianuarie 2014 intitulată „Pentru o renaștere industrială europeană” (COM(2014)0014),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015, intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei” (COM(2012)0582),

–  având în vedere orientările politice ale președintelui Juncker „Un nou început pentru Europa: Agenda mea pentru locuri de muncă, creștere, echitate și schimbări democratice”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 octombrie 2016 referitoare la necesitatea unei politici europene de reindustrializare, în contextul recentelor cazuri Caterpillar și Alstom(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 15 decembrie 2016 și din 23 iunie 2017,

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la Agenda privind competitivitatea industrială, concluziile privind transformarea digitală a industriei europene și cele referitoare la pachetul privind „tehnologiile pieței unice digitale și modernizarea serviciilor publice”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la o politică industrială pentru era globalizării(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată ,,Digitalizarea industriei europene - Valorificarea deplină a pieței unice digitale” (COM(2016)0180),

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2017 referitoare la digitalizarea industriei europene(4),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 29 mai 2017 privind o viitoare strategie pentru politica industrială a UE,

–  având în vedere Acordul de la Paris, ratificat de Parlamentul European la 4 octombrie 2016,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind „Elaborarea unei strategii industriale a UE ambițioase ca prioritate strategică pentru creșterea economică, ocuparea forței de muncă și inovarea din Europa” (O-000047/2017 – B8-0319/2017),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât industria europeană este lider mondial în multe sectoare industriale, reprezentând peste jumătate din exporturile Europei și aproximativ 65 % din investițiile în cercetare și dezvoltare și asigurând peste 50 de milioane de locuri de muncă (atât în mod direct, cât și indirect), adică 20 % din locurile de muncă din Europa;

B.  întrucât, cu toate acestea, contribuția industriei europene la PIB-ul UE a scăzut de la 19 % la mai puțin de 15,5 % în ultimii 20 de ani, iar contribuția sa la crearea de locuri de muncă și la investiții în cercetare și dezvoltare a scăzut în aceeași perioadă;

C.  întrucât consolidarea bazei industriale a UE este esențială pentru a menține cunoștințele de specialitate și know-how-ul în UE;

D.  întrucât politicile europene trebuie să permită industriei europene să își păstreze competitivitatea și capacitatea de a investi în Europa și de a aborda provocările sociale și ecologice, printre care cele legate de schimbările climatice, totodată păstrându-și poziția de lider în ceea ce privește responsabilitatea socială și de mediu;

E.  întrucât economia circulară poate avea un impact cu adevărat pozitiv asupra reindustrializării Europei și asupra scăderii consumului și dependenței energetice de materii prime provenite din țări terțe, și întrucât investițiile în energie regenerabilă și în eficiență energetică sunt un factor important pentru promovarea revitalizării industriale și crearea de cercuri virtuoase;

F.  întrucât o politică ambițioasă în materie de inovare, care să favorizeze fabricarea de produse de înaltă calitate, inovatoare și eficiente din punct de vedere energetic și care să promoveze procese durabile, îi va permite UE să își consolideze competitivitatea la nivel global; întrucât inovarea și investițiile în C-D, locuri de muncă și reînnoirea competențelor sunt esențiale pentru a asigura o creștere sustenabilă; întrucât industria inovatoare depinde în mare măsură de capacitatea de cercetare a UE, de progresele în materie de cercetare și, în special, de cercetarea colaborativă;

G.  întrucât industria europeană, atât cea de mari dimensiuni, cât și cea de dimensiuni mai modeste, se confruntă cu competitori internaționali și întrucât o piață internă funcțională și deschisă și comerțul liber cu țările terțe sunt factori esențiali pentru industria europeană, cu condiția ca comerțul liber cu produse industriale să respecte standardele UE;

H.  întrucât întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile), care reprezintă majoritatea largă a întreprinderilor europene, constituind coloana vertebrală a industriilor UE, se confruntă cu provocări importante ca urmare a schimbărilor globale din economie și a barierelor administrative și financiare;

I.  întrucât femeile de afaceri reprezintă doar 31 % din liber-profesioniștii europeni și 30 % din inițiatorii unor noi întreprinderi și sunt, în prezent, subreprezentate în industrie, mai ales în posturile de conducere, în cele științifice și în cele tehnice;

J.  întrucât mai mult de 60 % din toate întreprinderile existente în prezent sunt întreprinderi familiale și asigură un procent de până la 50 % dintre locurile de muncă din sectorul privat din Uniunea Europeană;

K.  întrucât strategia de susținere a digitalizării în domeniu industrial este esențială pentru competitivitatea economiei europene;

L.  întrucât instrumentele financiare și programele UE joacă un rol strategic în promovarea competitivității, în atragerea de investiții în UE și în prevenirea relocării investițiilor,

1.  subliniază rolul esențial al industriei ca factor de creștere economică sustenabilă, ocupare a forței de muncă și inovare în Europa;

2.  subliniază importanța consolidării și modernizării bazei industriale în Europa, reamintind totodată obiectivul UE de a asigura faptul că 20 % din PIB-ul Uniunii se bazează pe industrie până în 2020;

3.  solicită Comisiei să elaboreze, până la începutul lui 2018, împreună cu statele membre, o strategie a Uniunii și un plan de acțiune privind o politică industrială substanțială și cuprinzătoare care să vizeze reindustrializarea Europei, conținând obiective, indicatori, măsuri și calendare indicative; solicită Comisiei să își axeze această strategie pe o evaluare a impactului pe care l-ar avea canalizarea politicii industriale în inițiative politice strategice ale UE și un dialog larg cu părțile relevante și solicită Comisiei să ia în calcul competitivitatea industrială și sustenabilitatea sectorului în toate inițiativele sale politice importante; subliniază că această strategie a Uniunii trebuie să aibă la bază, printre altele, factori precum digitalizarea, economia eficientă din punct de vedere energetic și din punctul de vedere al utilizării resurselor și o economie circulară bazată pe ciclul de viață al produselor;

4.  consideră că cadrul european de reglementare și investițiile publice și private ar trebui să permită industriilor să se adapteze la modificările respective și să ia măsuri anticipative, pentru a contribui la crearea de locuri de muncă, la creșterea economică, la convergența regională și la coeziunea teritorială;

5.  subliniază rolul IMM-urilor ca coloană vertebrală a industriei europene și subliniază că se impune consolidarea lanțurilor valorice dintre IMM-uri și companiile medii și mari, precum și necesitatea de a se urmări o politică industrială europeană adaptată nevoilor IMM-urilor și care să abordeze problemele cu care acestea se confruntă; subliniază că trebuie sprijinită crearea unui mediu de afaceri favorabil prin instituirea de condiții echitabile pentru IMM-urile europene, pentru întreprinderile nou-înființate și cele aflate în faza de extindere, pentru tinerii oameni de afaceri, mai ales în domeniile cele mai inovative și pentru întreprinderile din economia socială;

6.  subliniază că polii de competitivitate, rețelele comerciale și polii de inovare digitală reprezintă o soluție foarte utilă pentru a reuni părțile interesate relevante; solicită UE să sprijine investițiile publice în inovare, care au un rol strategic în acest domeniu; cere Comisiei să sprijine acești poli și cooperarea lor la nivel european, asigurând implicarea IMM-urilor, a centrelor de cercetare și a universităților la nivel regional și local; invită Comisia să dezvolte platforme inteligente de specializare, încurajând legăturile intersectoriale și interdisciplinare; subliniază că trebuie consolidată cooperarea interregională pentru stimularea de oportunități la nivel transnațional și de alianțe transversale în domeniul inovării;

7.  invită Comisia să identifice provocările și obstacolele cu care se confruntă femeile pentru a deveni femei de afaceri, să promoveze și să sprijine femeile în roluri de conducere și modalitățile de eliminare a inegalităților de remunerare și de acces la poziții importante;

8.  este convins că industria europeană ar trebui considerată un factor de importanță strategică pentru competitivitatea și sustenabilitatea UE; subliniază faptul că doar o industrie puternică și rezistentă și o politică industrială orientată spre viitor vor permite UE să facă față diverselor provocări cu care se va confrunta, care includ reindustrializarea sa sustenabilă, competiția globală, progresul tehnologic rapid și crearea unor locuri de muncă de calitate;

9.  subliniază importanța uniunii energetice, a pieței unice digitale, a Agendei digitale și a conectivității Europei, realizate prin intermediul unei infrastructuri adecvate, eficiente și orientate spre viitor;

10.  subliniază faptul că e important ca UE să sprijine creșterea calitativă a produselor europene prin procesele de reindustrializare, în special prin cercetare și digitalizare, pentru a spori competitivitatea în Europa;

11.  subliniază că, pentru a sprijini industria Uniunii în confruntarea cu provocările generate de schimbările economice și de modificările de reglementare rapide în contextul globalizării actuale, este esențial să se sporească atractivitatea industrială a Europei pentru investițiile europene și străine directe;

12.  subliniază cât este de important să se adopte rapid o strategie industrială a Uniunii și reamintește, în acest context, că este necesar să se prevadă resurse financiare suficiente pentru sectorul industrial în viitorul cadru financiar multianual (CFM), îndeosebi prin intermediul unor instrumente și fonduri specifice (cum ar fi fondurile structurale și de investiții europene, Orizont 2020 și Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), Mecanismul pentru interconectarea Europei și COSME);

13.  reamintește angajamentele asumate de UE în temeiul Acordului de la Paris; solicită integrarea în strategia industrială a UE a unor instrumente de finanțare și măsuri eficiente care să contribuie la diminuarea riscului de carbon și a celui legat de relocarea emisiilor;

14.  subliniază necesitatea de a exploata pe deplin potențialul industriei, mai ales în ceea ce privește tehnologiile de mediu, și de a asigura faptul că industriile dezvoltă și difuzează în permanență cele mai bune tehnici disponibile și inovații în curs de dezvoltare;

15.  subliniază că trebuie redusă birocrația și costurile de conformitate cu care se confruntă companiile, îndeosebi afacerile de familie, asigurându-se totodată respectarea legislației europene în materie de protecția consumatorilor, sănătate și siguranță și protecția mediului;

16.  subliniază importanța, pentru industria UE, a piețelor deschise și a comerțului internațional liber și echitabil, bazat pe norme comune și condiții de concurență echitabile; solicită o mai bună coerență între politica comercială și cea industrială pentru a preveni eventualele hiaturi ce ar putea conduce la delocalizări și la o reducere și mai accentuată a sectorului industrial în UE;

17.  subliniază că trebuie împiedicate situațiile în care politica comercială a UE susține practicile anti-competitive; subliniază necesitatea unei strategii anti-dumping și anti-subvenții coerente a UE, care să fie eficientă și compatibilă cu normele OMC;

18.  subliniază că industria europeană se confruntă cu competitori la nivel internațional și solicită așadar Comisiei să evalueze pertinența definițiilor pieței și ale actualului set de norme în domeniul concurenței pentru a integra evoluția respectivelor piețe globale și apariția unor actori importanți la nivelul țărilor terțe;

19.  invită Comisia să acorde mai multă atenție rolului întreprinderilor străine deținute de stat, care sunt sprijinite și finanțate de guvernele lor în moduri interzise entităților din UE de normele pieței unice a UE;

20.  solicită Comisiei, în cooperare cu statele membre, să monitorizeze investițiile străine directe efectuate de țări terțe în industriile strategice, în infrastructura și tehnologiile-cheie de viitor din UE, precum și alte domenii importante, în folosul securității acestora și al protecției accesului la acestea, ținând totodată cont de dependența Europei de investițiile străine directe;

21.  subliniază că sunt necesare eforturi coordonate ale UE, în consultare cu toți partenerii relevanți, printre care și partenerii sociali și mediul academic, în vederea promovării de noi competențe, precum și a recalificării, a actualizării competențelor și a învățării pe tot parcursul vieții, astfel cum susține Comisia în Agenda sa pentru noi competențe și locuri de muncă;

22.  reamintește rolul important al standardizării în UE și susține acordarea unei atenții deosebite rolului de lider deținut de UE în cadrul organizațiilor internaționale de standardizare;

23.  ia act de necesitatea de a coordona eforturile UE pentru reducerea dependenței de țările terțe în materie de resurse, punând accentul pe patru aspecte:

24.  subliniază că o nouă strategie pentru politica industrială trebuie să alinieze diferite domenii de politică la politica industrială – mai ales comerțul, mediul, cercetarea, sănătatea, investițiile, concurența, energia, clima și industriile creative – pentru a forma o abordare unică și coerentă;

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 482, 23.12.2016, p. 89. (2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0377. (3) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 131. (4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0240.