Rezoluţia Parlamentului European din 6 iulie 2017 referitoare la Raportul Comisiei pe 2016 privind Turcia (2016/2308(INI))

P8_TA(2017)0306 A8-0234/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente, în special cea din 24 noiembrie 2016 referitoare la relațiile UE-Turcia(1) și cea din 27 octombrie 2016 referitoare la situația jurnaliștilor din Turcia(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 noiembrie 2014 referitoare la acțiunile Turciei care creează tensiuni în zona economică exclusivă a Ciprului(3) și Rezoluția sa din 15 aprilie 2015 referitoare la centenarul Genocidului armean(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 9 noiembrie 2016 privind politica de extindere a UE (COM(2016)0715) și Raportul pe 2016 privind Turcia (SWD(2016)0366),

–  având în vedere concluziile Președinției din 13 decembrie 2016 și concluziile precedente aplicabile ale Consiliului și ale Consiliului European,

–  având în vedere Cadrul de negociere cu Turcia și, în special, punctul 5 din principiile generale de reglementare a negocierilor, din 3 octombrie 2005,

–  având în vedere Decizia 2008/157/CE a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în parteneriatul pentru aderarea Republicii Turcia(5) („Parteneriatul pentru aderare”), precum și deciziile anterioare ale Consiliului privind parteneriatul pentru aderare din 2001, 2003 și 2006,

–  având în vedere declarația comună formulată în urma summit-ului UE-Turcia din 29 noiembrie 2015 și planul de acțiune UE-Turcia,

–  având în vedere Declarația Comunității Europene și a statelor sale membre din 21 septembrie 2005, inclusiv dispoziția potrivit căreia recunoașterea tuturor statelor membre este o componentă necesară a procesului de aderare, și necesitatea ca Turcia să pună în aplicare pe deplin și în mod eficient Protocolul adițional la Acordul de la Ankara în ceea ce privește toate statele membre, prin eliminarea tuturor obstacolelor din calea circulației libere a bunurilor, fără prejudecăți și discriminare,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 46 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care prevede că părțile contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), în toate cauzele în care sunt părți, precum și să le pună în aplicare,

–  având în vedere avizele Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei, în special cele din 10-11 martie 2017 privind modificările Constituției urmând să fie supuse unui referendum național, privind măsurile adoptate în temeiul decretelor promulgate recent în cadrul stării de urgență în ceea ce privește libertatea mass-media și obligațiile, competențele și modul de funcționare ale judecătorilor de pace în materie penală, din 9-10 decembrie 2016 privind decretele de urgență nr. 667-676 adoptate ca urmare a loviturii de stat eșuate din 15 iulie 2016 și din 14-15 octombrie 2016 privind suspendarea articolului 83 alineatul (2) din Constituție (inviolabilitatea parlamentară),

–  având în vedere declarația din 26 iulie 2016 a Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei privind măsurile luate ca urmare a declarării stării de urgență în Turcia,

–  având în vedere Declarația UE-Turcia din 18 martie 2016,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 martie 2017 adresată Parlamentului European și Consiliului privind primul raport anual referitor la Instrumentul pentru refugiații din Turcia (COM(2017)0130) și cel de Al cincilea raport al Comisiei din 2 martie 2017 adresat Parlamentului European, Consiliului European și Consiliului cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a Declarației UE-Turcia (COM(2017)0204),

–  având în vedere faptul că Turcia s-a angajat să îndeplinească criteriile de la Copenhaga, să realizeze reforme adecvate și eficiente, să mențină relații de bună vecinătate și să se alinieze treptat la politicile UE și având în vedere faptul că aceste eforturi ar fi trebui considerate o oportunitate pentru Turcia de a-și consolida instituțiile și de a-și continua procesul de democratizare și de modernizare,

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 21 decembrie 2016 privind o decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor cu Turcia cu privire la un acord privind extinderea domeniului de aplicare al relației comerciale bilaterale preferențiale și la modernizarea uniunii vamale,

–  având în vedere faptul că respectarea statului de drept, incluzând, în special, separarea puterilor, democrația, libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei, drepturile omului, drepturile minorităților și libertatea religioasă, libertatea de asociere și de protest pașnic, constituie nucleul central al procesului de negociere, în conformitate cu criteriile de la Copenhaga pentru aderarea la Uniunea Europeană,

–  având în vedere faptul că Turcia ocupă locul 155 în clasamentul mondial al libertății presei, publicat la 26 aprilie 2017, cu cel mai mic punctaj înregistrat vreodată și fiind una dintre țările în care jurnaliștii s-au confruntat cu cel mai mare număr de amenințări, atacuri fizice, hărțuire judiciară, inclusiv cu detenție și cu condamnări la închisoare,

–  având în vedere faptul că, în noiembrie 2016, Parlamentul a invitat Comisia și statele membre să inițieze o înghețare temporară a negocierilor de aderare aflate în curs de desfășurare cu Turcia și s-a angajat să își revizuiască poziția de îndată ce măsurile disproporționate adoptate în contextul stării de urgență din Turcia vor fi retrase, reexaminarea fiind bazată pe măsura în care statul de drept și respectarea drepturilor omului au fost restabilite pe întreg teritoriul țării,

–  având în vedere criza din Siria, eforturile în direcția unui armistițiu și a unei soluționări pașnice și obligațiile Turciei de a consolida stabilitatea și de a promova bunele relații de vecinătate prin eforturi intense în vederea soluționării chestiunilor bilaterale nerezolvate, a disputelor și conflictelor cu țările învecinate în ceea ce privește frontierele terestre și maritime și spațiul aerian, în conformitate cu acordurile internaționale, inclusiv Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere implicarea Rusiei în Siria, inclusiv sprijinirea folosirii armelor chimice de către armata siriană, care destabilizează în continuare țara și crește numărul refugiaților care solicită protecție în Turcia și în UE,

–  având în vedere situația securității din Turcia, care s-a deteriorat atât pe plan intern, cât și pe plan extern, precum și atacurile teroriste care au avut loc în țară,

–  având în vedere faptul că Turcia găzduiește cea mai mare populație de refugiați din lume, cu aproximativ 3 milioane de refugiați înregistrați din Siria, Irak și Afganistan, conform Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR),

–  având în vedere situația economică și financiară din Turcia, care are la bază, în parte, valul recent de atacuri și instabilitățile politice, dar și anumite probleme fundamentale mai profunde legate de economie,

–  având în vedere raportul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului , „Situația drepturilor omului în Turcia de sud-est”, din februarie 2017,

–  având în vedere că Turcia a manifestat o ospitalitate admirabilă față de numărul mare de refugiați care trăiesc pe teritoriul său,

–  având în vedere Declarația privind constatările și concluziile preliminare ale misiunii internaționale de observare a referendumului, publicată la 17 aprilie 2017,

–  având în vedere Rezoluția 2156 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), intitulată „Funcționarea instituțiilor democratice în Turcia”, din 25 aprilie 2017, care a condus la redeschiderea procedurii de monitorizare,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0234/2017),

A.   întrucât milioane de turci și cetățeni de origine turcă trăiesc în statele membre și contribuie la prosperitatea acestora de zeci de ani,

Introducere

1.  subliniază că 2016 a fost un an dificil pentru populația Turciei din cauza continuării războiului din Siria, a numărului mare de refugiați, a conflictului din sud-est, a seriei de atacuri teroriste abominabile și a tentativei violente de lovitură de stat, în care au fost ucise 248 de persoane; condamnă din nou cu fermitate tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016 și își exprimă solidaritatea cu poporul turc; recunoaște dreptul și responsabilitatea guvernului turc de a lua măsuri pentru aducerea responsabililor în fața justiției, garantând totodată respectarea statului de drept și a dreptului la un proces echitabil;

2.  subliniază, cu toate acestea, că măsurile luate în contextul stării de urgență au efecte negative de amploare, disproporționate și de lungă durată asupra unui număr mare de cetățeni, precum și asupra protecției libertăților fundamentale din țară; condamnă concedierea colectivă a funcționarilor publici și a ofițerilor de poliție, lichidarea în masă a organizațiilor media, arestarea unor jurnaliști, cadre universitare, judecători, apărători ai drepturilor omului, reprezentanți aleși și nealeși, membri ai serviciilor de securitate și cetățeni de rând și confiscarea proprietăților, bunurilor și pașapoartelor acestora, închiderea unui număr mare de școli și universități și interdicția de călătorie impusă câtorva mii de cetățeni turci în temeiul ordonanței de urgență, fără decizii individualizate și fără posibilitatea aplicării unui control jurisdicțional în timp util; își exprimă îngrijorarea cu privire la confiscarea și, în anumite cazuri, naționalizarea unor firme și întreprinderi private din Turcia; solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor prizonierilor reținuți fără dovezi ale implicării individuale în săvârșirea unor infracțiuni; regretă, în acest context, că prerogativele legislative ale parlamentului au fost grav subminate;

3.  subliniază importanța strategică a unor bune relații UE-Turcia și valoarea adăugată ridicată a cooperării pentru a face față provocărilor cu care se confruntă ambele părți; recunoaște că atât Turcia, cât și UE au trecut prin propriile procese de transformare internă de la deschiderea negocierilor de aderare în 2004; regretă faptul că instrumentele de aderare nu au fost utilizate pe deplin și că s-au înregistrat regrese în domenii precum statul de drept și drepturile omului, care reprezintă piatra de temelie a criteriilor de la Copenhaga, și că, de-a lungul anilor, sprijinul public pentru integrarea deplină a Turciei în UE a scăzut pe ambele părți; își menține angajamentul față de cooperare și menținerea unui dialog constructiv și deschis cu guvernul turc, pentru a aborda provocările și prioritățile comune cum ar fi stabilitatea regională, situația din Siria, migrația și securitatea;

4.  ia act de rezultatul referendumului care a avut loc la 16 aprilie 2017, desfășurat în condiții de stare de urgență și în circumstanțe care au împiedicat o campanie corectă și alegerea în cunoștință de cauză, dat fiind că cele două părți ale campaniei nu au beneficiat de oportunități egale, iar drepturile oponenților reformei constituționale au fost încălcate; este profund îngrijorat de acuzațiile de nereguli și de fraudă electorală răspândită pe scară largă identificate în concluziile misiunii de observare a alegerilor a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa/Biroului pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (OSCE/ODIHR), emise la 17 aprilie 2017, care ridică semne de întrebare serioase cu privire la validitatea și legitimitatea rezultatului; sprijină o anchetă independentă cu privire la toate neregulile menționate în declarația OSCE/ODIHR; ia act de decizia APCE de a redeschide procesul de monitorizare pentru Turcia;

5.  subliniază că Turcia trebuie să își respecte angajamentele asumate în calitate de membru al Consiliului Europei; invită Turcia să își respecte în continuare angajamentele asumate în cadrul Consiliului Europei și să implementeze schimbări și reforme constituționale și judiciare în cooperare cu Comisia de la Veneția și în conformitate cu criteriile acesteia;

6.  condamnă cu fermitate sprijinul față de reintroducerea pedepsei cu moartea, declarat în mod repetat de președintele turc și de diferiți alți politicieni; reamintește că respingerea categorică a pedepsei cu moartea constituie o condiție esențială pentru aderarea la UE și subliniază că reintroducerea pedepsei cu moartea ar încălca angajamentele internaționale ale Turciei, ar pune sub semnul întrebării statutul Turciei de membru al Consiliului Europei și ar conduce la încetarea imediată a negocierilor de aderare la UE și la sistarea sprijinului de preaderare; subliniază că, în cazul în care în Turcia se organizează un referendum privind reintroducerea pedepsei cu moartea, statele membre au dreptul de a refuza să permită facilitarea scrutinului în cauză pe teritoriul lor;

7.  reamintește poziția sa din noiembrie 2016 de a îngheța procesul de aderare a Turciei;

8.  invită Comisia și statele membre ca, în conformitate cu Cadrul de negociere, să suspende oficial și imediat negocierile de aderare cu Turcia în cazul în care pachetul de reformă constituțională este pus în aplicare fără modificări; subliniază, luând act de remarcile Comisiei de la Veneția cu privire la reforma constituțională, că modificările constituționale propuse nu respectă principiile fundamentale ale separării puterilor, nu oferă un sistem de ponderi și contraponderi suficiente și nu sunt conforme criteriilor de la Copenhaga; invită Comisia, statele membre și Turcia să organizeze o dezbatere deschisă și sinceră cu privire la domeniile de interes comun în care ar fi posibilă o cooperare intensificată; subliniază că orice angajament politic dintre UE și Turcia ar trebui să se bazeze pe dispoziții de condiționalitate privind respectarea democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale;

Drepturile omului și libertățile fundamentale

9.  ia act cu regret de faptul că măsurile disproporționate luate în urma declarării stării de urgență au vizat, prin luarea în custodie, concedieri, arestări și confiscarea proprietății, nu doar mii de persoane care sunt presupuși membri/susținători ai mișcării Gülen, ci și dizidenții în general și partidele politice de opoziție în special; așteaptă încă să apară dovezi convingătoare în ceea ce privește autorii tentativei de lovitură de stat; condamnă cu fermitate încarcerarea a 11 deputați din Partidul Democrat Popular (HDP), printre care și copreședinții acestuia, dna Figen Yuksekdag și dl Selahattin Demirtas, a unui deputat din Partidul Popular Republican (CHP) și a 85 de primari kurzi; îndeamnă guvernul turc să ridice imediat starea de urgență; ridică un semnal de alarmă împotriva abuzului de măsuri antiteroriste pentru a legitima reprimarea drepturilor omului; solicită Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) să accepte imediat primele cazuri exemplare și să încheie primele proceduri imediat ce se poate, dat fiind că pare să nu existe nicio cale de atac eficace la nivel național;

10.  solicită autorităților turce să desfășoare o anchetă aprofundată cu privire la acuzațiile de grave tratamente rele aplicate deținuților, astfel cum au fost raportate de mai multe organizații pentru apărarea drepturilor omului și solicită tragerea la răspundere și pedepsirea celor vinovați de încălcarea drepturilor omului; este profund preocupat de condițiile de detenție; solicită publicarea fără întârziere a ultimelor rapoarte ale Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante al Consiliului Europei și îndeamnă autoritățile turce să permită observatorilor naționali și internaționali să monitorizeze locurile de detenție;

11.  face apel la guvernul turc să asigure tuturor persoanelor care fac obiectul unor măsuri restrictive căi de atac adecvate și eficace, precum și control jurisdicțional în conformitate cu principiile statului de drept; subliniază faptul că prezumția de nevinovăție este un principiu fundamental în orice stat constituțional; observă că pe durata actualei stări de urgență, cetățenii arestați nu au dreptul la asistență juridică în primele cinci zile de detenție și regretă restricțiile severe impuse în privința accesului avocaților la deținuți; subliniază că, din iulie 2016, au fost depuse peste 100 000 de plângeri de natură juridică la Curtea Constituțională a Turciei, care și-a declinat competența cu privire la chestiunile care intră sub incidența ordonanței de urgență; invită Turcia să revizuiască de urgență „Comisia de anchetă privind practicile stării de urgență” astfel încât aceasta să devină o comisie solidă, independentă și mandatată pe deplin, capabilă să trateze individual toate cazurile, să prelucreze cu eficacitate numărul enorm de cereri pe care le va primi și să asigure că controlul jurisdicțional nu este întârziat în mod nejustificat;

12.  condamnă cu fermitate regresul grav și încălcările libertății de exprimare și încălcările grave ale libertății mass-media, inclusiv interzicerile disproporționate ale site-urilor de știri și ale platformelor de comunicare socială; ia act cu preocupare de închiderea a aproximativ 170 de organizații mass-media– inclusiv aproape toate organizațiile mass-media în limba kurdă – și de încarcerarea a peste 150 de jurnaliști; subliniază că decizia Turciei de a bloca accesul la site-ul Wikipedia constituie un grav atac la adresa libertății de informare; remarcă deteriorarea continuă a poziției Turciei în clasamentul libertății presei realizat de organizația Reporteri fără frontiere, unde, în prezent, se află pe locul 155 din 180 de țări; reamintește că o presă liberă și pluralistă, inclusiv un internet liber și deschis, constituie o componentă esențială a oricărui sistem democratic și îndeamnă guvernul turc să îi elibereze imediat pe toți jurnaliștii arestați ilegal; solicită guvernului turc să îi permită dlui Joost Lagendijk, fost deputat în Parlamentul European și președinte al Comisiei parlamentare mixte, să se întoarcă la familia sa în Turcia;

13.  își exprimă profunda preocupare cu privire la situația în continuă deteriorare din sud-estul Turciei, în special în zonele în care a fost impusă starea de asediu, în care a fost utilizată forța excesivă și au fost aplicate pedepse colective tuturor locuitorilor și unde, conform relatărilor, aproximativ 2 000 de persoane au fost ucise în contextul operațiunilor de securitate și aproximativ o jumătate de milion de persoane au fost strămutate în perioada cuprinsă între iulie 2015 și decembrie 2016; observă că procurorii locali au refuzat în mod constant să inițieze investigații cu privire la uciderile semnalate și că observatorilor independenți le-a fost interzis accesul în zonă; reamintește că guvernul turc are responsabilitatea de a-și proteja toți cetățenii, indiferent de originea lor culturală sau religioasă și de credințele lor; deplânge practica extinsă a exproprierilor, inclusiv ale proprietăților care aparțin municipalităților și ale proprietăților bisericești, de asemenea, ceea ce reprezintă o încălcare a drepturilor minorităților religioase; este convins că numai o soluție politică justă a problemei kurde poate aduce stabilitate și prosperitate durabile, atât în zonă, cât și în Turcia în ansamblul său și, prin urmare, solicită ambelor părți să reia negocierile; constată că o serie de legi, inclusiv Legea nr. 6722 adoptată în 2016 privind protecția juridică a forțelor de securitate implicate în lupta împotriva organizațiilor teroriste, au creat o atmosferă de „impunitate sistematică” pentru forțele de securitate;

14.  condamnă decizia luată de parlamentul turc de a ridica, în mod neconstituțional, imunitatea unui mare număr de membri ai parlamentului, inclusiv a 55 dintre cei 59 de parlamentari ai HDP, deschizând calea pentru arestarea unor politicieni din opoziție și afectând grav imaginea Parlamentului ca instituție democratică; subliniază faptul că Marea Adunare Națională din Turcia ar trebui să fie instituția centrală în democrația Turciei și ar trebui să reprezinte toți cetățenii în mod egal; regretă pragul electoral ridicat;

15.  este preocupat de faptul că, în continuare, judecătorii și procurorii sunt supuși unei puternice presiuni politice, iar 4 000 dintre aceștia, care reprezintă aproape un sfert din numărul total de judecători și procurori, au fost demiși sau arestați, iar, în unele cazuri, proprietățile le-au fost confiscate; invită Turcia să restabilească și să pună în aplicare toate garanțiile juridice pentru a asigura respectarea deplină a independenței sistemului judiciar, inclusiv prin modificarea legislației privind Înaltul Consiliu al Magistraturii (HSYK), pentru a reduce influența executivului în cadrul acestui Consiliu; este preocupat, în special, de faptul că instituția „judecătorii de pace în materie penală”, care a fost stabilită în iunie 2014 de guvernul în funcție, pare să fi fost transformată într-un instrument de hărțuire menit să obstrucționeze opoziția și să controleze informațiile puse la dispoziția publicului larg;

16.  este profund îngrijorat de lipsa respectului față de libertatea de religie, de discriminarea împotriva minorităților religioase, inclusiv a creștinilor și a comunității Alevi, și de violența pe motive religioase, inclusiv atacurile verbale și fizice, stigmatizarea și presiunea socială în școli, precum și probleme legate de stabilirea în mod legal a unui loc de cult; solicită autorităților turce să promoveze reforme pozitive și eficace în ceea ce privește libertatea de gândire, de conștiință și religioasă, permițându-le comunităților religioase să obțină personalitate juridică, iar fundațiilor caritabile să își aleagă organismele de conducere, eliminând toate restricțiile privind pregătirea, numirea și succesiunea clericilor, respectând hotărârile relevante ale CEDO și recomandările Comisiei de la Veneția și eliminând toate formele de discriminare sau barierele pe motive religioase; solicită Turciei să respecte caracterul distinct și importanța patriarhatului ecumenic și să îi recunoască personalitatea juridică; reiterează nevoia de a permite redeschiderea Seminarului din Halki și de a ridica toate obstacolele din calea bunei sale funcționări; își exprimă îngrijorarea cu privire la recenta confiscare a bisericilor din regiunea Diyarbakir; îndeamnă guvernul să le restituie proprietarilor de drept; îndeamnă autoritățile turce să combată în mod serios toate manifestările de antisemitism în societate;

17.  invită Turcia să protejeze drepturile grupurilor celor mai vulnerabile și ale persoanelor care aparțin minorităților; regretă faptul că marșurile LGBTI din Ankara și Istanbul au fost interzise pentru al treilea an consecutiv, că au fost reprimate și au fost întâmpinate cu violență din partea poliției; este profund preocupat de violența bazată pe gen, de discriminare, discursurile de incitare la ură împotriva minorităților, infracțiunile motivate de ură și încălcările drepturilor omului în cazul persoanelor LGBTI; invită Turcia să ia măsuri corespunzătoare pentru a preveni și pedepsi discursul de incitare la ură sau infracțiunile îndreptate împotriva minorităților; invită Turcia să își armonizeze legislația internă cu Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei, pe care a ratificat-o în 2014; salută strategia națională și planul de acțiune pentru romi ale guvernului și solicită guvernului turc să înceapă punerea în aplicare a strategiei și să stabilească un mecanism de monitorizare și de evaluare; încurajează autoritățile să abordeze principalele obstacole din calea incluziunii sociale a romilor; invită Turcia să asigure egalitatea deplină a tuturor cetățenilor și să soluționeze problemele cu care se confruntă membrii minorităților, în special în privința educației și a drepturilor de proprietate; remarcă faptul că, în conformitate cu criteriile de la Copenhaga, minoritățile ar trebui să aibă și dreptul de a primi educație în limba lor maternă în școlile publice; reamintește importanța punerii în aplicare a Rezoluției Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind insulele Imbros și Tenedos și invită Turcia să sprijine repatrierea familiilor minoritare care doresc să revină pe insule; salută deschiderea școlii pentru minoritatea elenă de pe insula Imbros, care constituie un pas pozitiv;

18.  solicită guvernului Turciei să respecte și să pună pe deplin în aplicare obligațiile legale pe care le-a introdus în ceea ce privește protecția patrimoniului cultural și, în special, să realizeze cu bună-credință un inventar complet al patrimoniilor culturale grec, armean, asirian și al altor patrimonii culturale care au fost distruse sau degradate în ultimul secol; solicită Turciei să ratifice Convenția UNESCO din 2005 asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale; invită Turcia să coopereze cu organizațiile internaționale relevante, în special cu Consiliul Europei, pentru prevenirea și combaterea traficului ilicit și a distrugerii deliberate a patrimoniului cultural;

19.  salută măsurile luate de fiecare stat membru în parte, care au accelerat procedurile de azil pentru cetățenii turci persecutați în temeiul ordonanțelor de urgență;

Relațiile UE-Turcia

20.  solicită aprofundarea relațiilor dintre UE și Turcia în domenii-cheie de interes comun, cum ar fi combaterea terorismului, migrația, energia, economia și comerțul și reiterează că ar trebui menținute și încurajate dialogul și cooperarea; consideră că cooperarea dintre UE și Turcia în aceste domenii reprezintă o investiție în stabilitatea și prosperitatea Turciei și UE, în egală măsură, cu condiția să se bazeze pe respectarea de către toate părțile a angajamentelor asumate privind drepturile și libertățile fundamentale; consideră că cooperarea între membrii societății civile este de o importanță majoră și îndeamnă la intensificarea contactelor dintre aceștia;

21.  invită Turcia să își alinieze mai mult politica externă la cea a UE; solicită o cooperare și o coordonare mai strânse între UE și Turcia în ceea ce privește provocările în materie de politică externă; este de părere că, de la caz la caz, ori de câte ori se dovedește relevant, ministrul de externe turc ar trebui invitat să participe la reuniunile Consiliului Afaceri Externe; recomandă Consiliului să invite guvernul turc la o reuniune la nivel înalt pentru a discuta relațiile UE-Turcia;

22.  consideră că consolidarea relațiilor comerciale ar putea aduce beneficii concrete cetățenilor din Turcia și din UE și, prin urmare, având în vedere disfuncționalitățile actuale din cadrul uniunii vamale, sprijină propunerea Comisiei de a începe negocieri cu privire la modernizarea uniunii vamale; reiterează că UE este principalul partener comercial al Turciei și că două treimi din investițiile străine directe (ISD) în Turcia provin de la state membre ale UE; subliniază, în plus, importanța economică a Turciei ca piață de creștere pentru UE; consideră că implicarea partenerilor sociali în negocieri este esențială; invită Comisia să includă în cadrul uniunii vamale modernizate dintre Turcia și UE o clauză care să impună drept condiție-cheie respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; reamintește că uniunea vamală își poate atinge potențialul maxim doar atunci când Turcia va pune pe deplin în aplicare Protocolul adițional față de toate statele membre; observă concluzia Comisiei potrivit căreia viitoarea integrare comercială cu UE ar fi stimulată de eliminarea, de către Turcia, a impedimentelor din calea funcționării uniunii vamale;

23.  observă că liberalizarea regimului vizelor este deosebit de importantă pentru populația turcă, în special pentru oamenii de afaceri și pentru cetățenii de origine turcă din UE, și va consolida contactele interpersonale; încurajează guvernul turc să respecte pe deplin criteriile finale restante, așa cum au fost identificate în Foaia de parcurs privind liberalizarea vizelor; subliniază că revizuirea legislației sale împotriva terorismului reprezintă o condiție esențială pentru garantarea drepturilor și libertăților fundamentale și că liberalizarea vizelor va fi posibilă numai după îndeplinirea tuturor acestor criterii;

24.  subliniază importanța combaterii corupției și reamintește constatările Comisiei conform cărora corupția predomină în continuare în multe domenii și continuă să reprezinte o problemă gravă; este îngrijorat de faptul că bilanțul anchetelor, al urmăririlor penale și al condamnărilor în cazuri de corupție la nivel înalt rămâne modest;

25.  invită Comisia să ia în considerare cele mai recente evoluții din Turcia atunci când efectuează revizuirea la jumătatea perioadei a fondurilor Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA) în 2017, precum și să suspende utilizarea fondurilor de preaderare în cazul în care se suspendă negocierile de aderare; invită Comisia ca, în acest caz, să utilizeze aceste fonduri pentru a sprijini direct societatea civilă turcă și refugiații din Turcia și să investească mai mult în programele de schimburi interpersonale, precum Erasmus+ pentru studenți, cadre universitare și jurnaliști;

26.  condamnă cu fermitate toate atacurile teroriste care au avut loc în Turcia și este alături de populația Turciei în lupta noastră comună împotriva terorismului; ia act de relațiile bilaterale dintre statele membre ale UE și Turcia în domeniul cooperării pentru combaterea terorismului în ceea ce privește „luptătorii străini”; subliniază că o cooperare strânsă între Europol și agențiile turce de aplicare a legii este esențială pentru a combate în mod eficace terorismul; condamnă încă o dată revenirea la violență a PKK (Partidul Muncitoresc din Kurdistan), care se află din 2002 pe lista UE de organizații teroriste, și îndeamnă PKK să depună armele și să recurgă la mijloace pașnice și legale pentru a-și exprima așteptările; subliniază că o soluționare pe cale pașnică a problemei kurde este, de asemenea, indispensabilă pentru viitorul democratic al țării și că acest lucru va fi posibil doar prin implicarea tuturor părților și forțelor democratice în cauză; solicită să se reia negocierile în vederea identificării unei soluții exhaustive și sustenabile la problema kurdă; invită statele membre să pună în aplicare legi care să interzică utilizarea semnelor și simbolurilor organizațiilor care se află pe lista UE cu organizațiile teroriste;

27.  deplânge decizia guvernului turc de a opri deputații germani să viziteze forțele armate federale germane din Incirlik, ceea ce înseamnă că ei vor fi transferați acum într-o țară care nu aparține NATO, lucru care reprezintă un mare pas înapoi pentru cooperarea eficace dintre aliații NATO în lupta pe care o poartă împotriva terorismului;

28.  salută angajamentele asumate de Guvernul turc și de ONG-urile locale și ospitalitatea manifestată de populația care găzduiește aproximativ trei milioane de refugiați; ia act de declarația UE-Turcia privind migrația și îndeamnă statele membre să inițieze mecanismul de relocare voluntară pentru categoriile cele mai vulnerabile de refugiați din Turcia; invită Comisia să asigure investiții pe termen lung, atât în comunitățile de refugiați, cât și în comunitățile-gazdă ale acestora din Turcia, precum și cheltuirea adecvată a fondurilor; încurajează guvernul turc să acorde permise de muncă și acces la îngrijiri medicale tuturor refugiaților sirieni, precum și să le asigure copiilor sirieni accesul la educație; solicită Turciei și UE să își mențină eforturile coordonate de patrulare în Marea Egee, să intensifice eforturile de combatere a introducerii ilegale de migranți și să pună pe deplin în aplicare și în mod eficace Acordul de readmisie UE-Turcia și acordurile bilaterale de readmisie cu Bulgaria și Grecia;

29.  condamnă cu fermitate declarațiile făcute de către președintele Erdogan, prin care acesta i-a acuzat pe unii dintre liderii Uniunii Europene că ar folosi „practici naziste” și i-a calificat pe cetățenii lor drept „naziști”; subliniază că continuarea acestor declarații nejustificate subminează credibilitatea Turciei ca partener politic și că exportarea conflictelor sale interne reprezintă o amenințare la adresa conviețuirii pașnice în cadrul societății în statele membre în care există o comunitate extinsă de origine turcă; subliniază că guvernul turc trebuie să se abțină de la eforturi sistematice de mobilizare a diasporei turce din statele membre pentru atingerea propriilor scopuri; ia act cu preocupare de relatările privind presupuse presiuni asupra membrilor diasporei turce care locuiesc în statele membre și condamnă supravegherea de către autoritățile turce a cetățenilor cu dublă cetățenie care trăiesc în străinătate; este preocupat de revocarea unui număr mare de pașapoarte, care a lăsat numeroase persoane apatride prin încălcarea Convenției ONU din 1954 privind statutul apatrizilor și a Convenției ONU din 1961 privind reducerea cazurilor de apatridie, precum și de refuzul consulatelor turce de a-și oferi serviciile mai multor cetățeni ai săi;

30.  reiterează importanța unor relații de bună vecinătate; invită, în acest context, Turcia să își intensifice eforturile pentru a soluționa chestiunile bilaterale nerezolvate, inclusiv obligațiile juridice neîndeplinite și litigiile nesoluționate cu vecinii săi imediați privind frontierele terestre și marine și spațiul aerian, în conformitate cu prevederile Cartei ONU și cu dreptul internațional; invită guvernul turc să semneze și să ratifice Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS); solicită insistent guvernului turc să pună capăt încălcărilor repetate ale spațiului aerian și apelor teritoriale elene, precum și să respecte integritatea teritorială și suveranitatea tuturor statelor vecine; regretă faptul că amenințarea de casus belli declarată de Marea Adunare Națională a Turciei la adresa Greciei nu a fost încă retrasă;

31.  invită Turcia și Armenia să acționeze în vederea normalizării relațiilor dintre ele; subliniază faptul că deschiderea frontierei turco-armeană ar putea conduce la îmbunătățirea relațiilor dintre cele două țări, în special în ceea ce privește cooperarea transfrontalieră și integrarea economică;

32.  solicită guvernului turc să oprească planurile de construcție a centralei nucleare Akkuyu; subliniază că situl avut în vedere este situat într-o regiune predispusă la cutremure grave, prezentând astfel o amenințare majoră nu numai pentru Turcia, ci și pentru regiunea mediteraneeană; solicită, în consecință, ca guvernul Turciei să adere la Convenția de la Espoo, care angajează părțile să se notifice și să se consulte reciproc cu privire la proiecte majore aflate în examinare care sunt susceptibile să aibă un impact negativ semnificativ asupra mediului dincolo de frontiere; solicită, în acest scop, guvernului turc să implice sau cel puțin să consulte guvernele țărilor vecine, cum ar fi Grecia și Cipru, cu privire la evoluțiile legate de proiectul de la Akkuyu;

33.  subliniază că soluționarea problemei Ciprului ar avea un impact pozitiv asupra întregii regiuni, fiind benefică, în primul rând, pentru ciprioții greci și ciprioții turci; salută Declarația comună din 11 februarie 2014 ca bază pentru un acord și felicită liderii comunităților cipriotă greacă și cipriotă turcă pentru că au înregistrat un progres major în cadrul discuțiilor legate de reunificare; salută acordul la care au ajuns cei doi lideri cu privire la o serie de măsuri de consolidare a încrederii și îndeamnă ca toate măsurile convenite să fie puse în aplicare; salută schimbul de hărți de preferință, fără precedent până la ora actuală, și prima conferință cu privire la Cipru, organizată la Geneva cu puterile garante și cu participarea UE, și sprijină continuarea acestor demersuri, cu scopul de a ajunge la un acord reciproc acceptabil cu privire la capitolul privind securitatea și garanțiile; sprijină soluționarea echitabilă, cuprinzătoare și viabilă pe baza unei federații bicomunitare și bizonale, o singură personalitate juridică internațională, o suveranitate unică și o singură cetățenie, cu cele două comunități în situație de egalitate politică, în conformitate cu rezoluțiile aplicabile ale Consiliului de Securitate al ONU, cu dreptul internațional și cu acquis-ul UE și pe baza respectării principiilor care stau la baza Uniunii; salută intensificarea angajării părților în soluționarea problemei cipriote; se așteaptă ca Turcia să ofere un sprijin activ pentru o încheiere rapidă și cu succes a negocierilor și reafirmă că angajamentul și contribuția Turciei la un acord cuprinzător rămân esențiale; invită toate părțile vizate să sprijine în mod activ procesul de negociere, să contribuie la un rezultat pozitiv și să utilizeze actuala oportunitate; îndeamnă Comisia să folosească toate resursele pe care le are la dispoziție pentru a sprijini pe deplin încheierea cu succes a procesului de reunificare;

34.  își reiterează apelul adresat Turciei de a începe retragerea trupelor sale din Cipru, de a transfera către ONU portul Famagusta, actualmente închis, în conformitate cu Rezoluția 550 (1984) a Consiliului de Securitate al ONU, și de a se abține de la acțiuni care afectează balanța demografică de pe insulă prin politica sa de colonii ilegale; ia act de faptul că punerea în aplicare a acquis-ului UE în cadrul viitorului stat constitutiv cipriot turc la intrarea în vigoare a acordului de soluționare trebuie să fi fost deja bine pregătită anterior; recunoaște, în acest sens, continuarea eforturilor comitetului bicomunitar ad-hoc în privința pregătirii UE; se angajează să își intensifice eforturile pentru a colabora cu comunitatea cipriotă turcă în pregătirea sa pentru integrarea deplină în UE și invită Comisia să facă același lucru; își exprimă aprecierea față de activitatea importantă desfășurată de Comisia pentru persoane dispărute (CMP, care se ocupă atât de persoanele dispărute cipriote turce, cât și de cele cipriote grece), și apreciază faptul că se acordă un acces îmbunătățit la siturile relevante, inclusiv la zonele militare; invită Turcia să sprijine CMP prin furnizarea de informații din arhivele sale militare; solicită să se acorde o atenție deosebită activității desfășurate de CMP și salută, în acest sens, numirea unui raportor permanent al Parlamentului European privind persoanele dispărute;

35.  recunoaște dreptul Republicii Cipru de a încheia acorduri bilaterale privind zona sa economică exclusivă; își reiterează solicitarea ca Turcia să respecte pe deplin drepturile suverane ale tuturor statelor membre, inclusiv cele legate de explorarea și exploatarea resurselor naturale, în conformitate cu acquis-ul UE și dreptul internațional; îndeamnă Turcia să se angajeze în soluționarea pașnică a conflictelor, precum și să se abțină de la orice amenințare sau acțiune care ar putea avea efecte negative asupra relațiilor de bună vecinătate;

36.  consideră cu fermitate că doar o soluție politică credibilă va asigura stabilitatea în Siria și va permite înfruntarea decisivă a ISIL/Daesh și a altor grupuri teroriste desemnate de ONU în Siria; reafirmă prioritatea procesului de la Geneva condus de ONU; recunoaște eforturile depuse în cadrul reuniunilor din Astana pentru restabilirea unei încetări depline a ostilităților, precum și instituirea unui mecanism trilateral pentru a monitoriza și a asigura respectarea deplină a încetării focului; îndeamnă toate puterile garante, inclusiv Turcia, să-și îndeplinească angajamentele pentru a asigura punerea deplină în aplicare a încetării focului și pentru a realiza progrese în asigurarea accesului umanitar deplin, fără obstacole, la nivelul întregii țări, ridicarea asediilor și eliberarea tuturor persoanelor deținute în mod arbitrar, în special a femeilor și a copiilor, în conformitate cu Rezoluția CSONU 2268; reiterează solicitarea adresată Turciei de a respecta suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor vecinilor săi;

37.  solicită traducerea prezentei rezoluții în limba turcă;

o
o   o

38.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și statelor membre.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0450. (2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0423. (3) JO C 285, 5.8.2016, p. 11. (4) JO C 328, 6.9.2016, p. 2. (5) JO L 51, 26.2.2008, p. 4.

Decizia Parlamentului European din 6 iulie 2017 privind constituirea unei comisii speciale privind terorismul, responsabilitățile, componența și mandatul comisiei (2017/2758(RSO))

P8_TA(2017)0307 B8-0477/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Conferinței președinților,

–  având în vedere articolul 197 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea Europeană are competențe clare în asigurarea unui nivel înalt de securitate, în temeiul articolului 67 din TFUE, iar autoritățile naționale au competențe în lupta împotriva terorismului, astfel cum se menționează la articolul 73 din TFUE și există obligații mai largi în cazul cooperării transfrontaliere, astfel cum se prevede în titlul V din TFUE privind cooperarea polițienească și judiciară legate de securitatea internă a Uniunii Europene;

B.  întrucât rezultatul comisiei speciale constituite prin prezenta decizie ar trebui să abordeze deficiențele practice și legislative în lupta împotriva terorismului la nivelul Uniunii Europene și cu partenerii și actorii internaționali, cu un accent deosebit pe cooperarea și schimbul de informații;

C.  întrucât abordarea problemelor legate de deficiențele și lacunele în ceea ce privește cooperarea și schimbul de informații între autoritățile naționale de aplicare a legii, precum și interoperabilitatea bazelor de date europene în vederea schimbului de informații sunt de cea mai mare importanță, atât pentru a asigura buna funcționare a spațiului Schengen, precum și pentru protecția frontierelor externe ale UE, și ar trebui să constituie elementul central al mandatului comisiei speciale;

D.  întrucât respectarea drepturilor fundamentale este un element esențial al politicilor eficiente de combatere a terorismului;

1.  Decide să constituie o comisie specială privind terorismul, învestită cu următoarele responsabilități bine definite:

2.  subliniază faptul că orice recomandare a comisiei speciale va fi monitorizată de comisiile permanente competente;

3.  decide ca competențele, personalul și resursele la dispoziția comisiilor permanente ale Parlamentului cu responsabilități legate de adoptarea, monitorizarea și punerea în aplicare a legislației UE referitoare la domeniul de competență al comisiei speciale rămân neschimbate;

4.  decide că ori de câte ori comisia specială de lucru include audierea de mărturii clasificate, dovezi care cuprind date personale sau secrete, schimburi de opinii sau audieri cu autorități și organisme privind informații secrete, confidențiale, clasificate sau sensibile pentru securitatea națională sau în scopuri de securitate publică, ședințele ar trebui să se desfășoare cu ușile închise; decide că martorii și experții au dreptul să facă depoziții sau să depună mărturie cu ușile închise;

5.  decide că documentele confidențiale sau secrete, care au fost primite de către comisia specială, trebuie să fie examinate în temeiul procedurii prevăzute la articolul (210a) din Regulamentul său de procedură prin care să se asigure că doar președintele, raportorul, raportorii alternativi, coordonatorii și funcționarii desemnați au acces personal la acestea și că informațiile respective sunt utilizate exclusiv în scopul elaborării de rapoarte intermediare și finale ale comisiei speciale; decide că reuniunile se desfășoară în săli dotate cu echipamente care nu permit ascultarea de către persoane neautorizate;

6.  decide că, înainte de accesarea informațiilor clasificate sau audierea mărturiilor care riscă să aducă prejudicii securității naționale sau siguranței publice, toți deputații și funcționarii beneficiază o autorizație de securitate în conformitate cu normele și procedurile interne existente;

7.  decide că informațiile obținute de către comisia specială se folosesc exclusiv în scopul îndeplinirii sarcinilor sale și nu sunt divulgate unor părți terțe; decide că astfel de informații nu sunt făcute publice dacă ele conțin materiale secrete sau confidențiale sau nume de persoane;

8.  decide că comisia specială va avea 30 de membri;

9.  decide ca durata mandatului comisiei speciale să fie de 12 luni, cu excepția cazului în care Parlamentul prelungește perioada respectivă înainte de expirarea acesteia, și că mandatul său începe de la data reuniunii sale constitutive; decide că această comisie va prezenta Parlamentului un raport interimar și un raport la sfârșitul mandatului, care să conțină constatări factuale și recomandări cu privire la acțiunile sau inițiativele de întreprins.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (JO L 381, 28.12.2006, p. 4). (2) Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 77, 23.3.2016, p. 1). (3) Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere (JO L 210, 6.8.2008, p. 1). (4) Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de informații și date operative între autoritățile de aplicare a legii ale statelor membre ale Uniunii Europene (JO L 386, 29.12.2006, p. 89). (5) Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen de a doua generație (SIS II) (JO L 205, 7.8.2007, p. 63). (6) Decizia 2005/671/JAI a Consiliului din 20 septembrie 2005 privind schimbul de informații și cooperarea referitoare la infracțiunile de terorism (JO L 253, 29.9.2005, p. 22). (7) Decizia-cadru 2002/584/JHA a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, 18.7.2002, p. 1). (8) Decizia 2009/371/JAI a Consiliului din 6 aprilie 2009 privind înființarea Oficiului European de Poliție (Europol) (JO L 121, 15.5.2009, p. 37). (9) Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru cooperare în materie de aplicare a legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului (JO L 135, 24.5.2016, p. 53). (10) Directiva 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008 privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora (JO L 345, 23.12.2008, p. 75). (11) Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului (JO L 315, 14.11.2012, p. 57). (12) Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (JO L 309, 25.11.2005, p. 15).

Rezoluţia Parlamentului European din 6 iulie 2017 referitoare la cazurile laureaților Premiului Nobel Liu Xiaobo și Lee Ming-che (2017/2754(RSP))

P8_TA(2017)0308 RC-B8-0459/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind situația din China, în special cea din 21 ianuarie 2010 privind încălcarea drepturilor omului în China, în special cazul lui Liu Xiaobo(1), cea din 14 martie 2013 referitoare la relațiile dintre UE și China(2) și cea din 12 martie 2015 privind Raportul anual pe 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(3),

–  având în vedere declarația din 30 iunie 2017 a Vicepreședintei Comisiei Europene/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, privind starea lui Liu Xiaobo,

–  având în vedere a 35-a rundă a dialogului UE-China privind drepturile omului, care a avut loc în perioada 22-23 iunie 2017 la Bruxelles, și declarația președintelui Subcomisiei pentru drepturile omului (DROI) cu ocazia acestui dialog,

–  având în vedere summitul UE-China, desfășurat la Bruxelles în perioada 1-2 iunie 2017,

–  având în vedere declarația UE cu ocazia celei de a 34-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU (CDO), care a avut loc la 14 martie 2017,

–  având în vedere declarația Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 9 decembrie 2016, cu ocazia Zilei Internaționale a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Parteneriatul strategic dintre UE și China lansat în 2003 și Comunicarea comună din 22 iunie 2016 a Comisiei Europene și a SEAE către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Elemente ale unei noi strategii a UE privind China”,

–  având în vedere „Carta 08”, un manifest redactat de peste 350 de activiști politici, cadre universitare și apărători ai drepturilor omului din China, care solicită reforma socială, juridică și administrativă și a fost publicat la 10 decembrie 2008, pentru a coincide cu cea de a 60-a aniversare a adoptării Declarației Universale a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din16 decembrie 1966,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Liu Xiaobo, un important scriitor și militant pentru drepturile omului din China, a fost oficial plasat în detenție în penitenciar de patru ori în ultimii 30 de ani; întrucât în 2009 Liu Xiaobo a fost condamnat la 11 ani de închisoare pentru „instigare la acte subversive împotriva puterii de stat”, după ce a contribuit la redactarea unui manifest cunoscut sub denumirea de „Carta 08”; întrucât procedurile oficiale urmate în cadrul acțiunii penale împotriva lui Liu Xiaobo nu i-au dat acestuia posibilitatea de a fi reprezentat sau de a fi prezent la proces, iar unor diplomați din peste douăsprezece state, inclusiv din câteva state membre, li s-a refuzat accesul în instanță pe parcursul procesului;

B.  întrucât, deși nu a fost acuzată niciodată de vreo infracțiune, soția lui Liu Xiaobo, Liu Xia, a fost plasată în arest la domiciliu de când i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace, în 2010, și din acel moment i s-a interzis aproape orice contact cu alte persoane, cu excepția membrilor de familie apropiați și a câtorva prieteni;

C.  întrucât, la 8 octombrie 2010, Comitetul Nobel i-a acordat lui Liu Xiaobo Premiul Nobel pentru Pace ca recunoaștere a „luptei sale îndelungate și non-violente în slujba drepturilor fundamentale ale omului în China”;

D.  întrucât, după ce a fost diagnosticat cu cancer hepatic în stadiu avansat, Liu Xiaobo a fost recent transferat dintr-o închisoare din provincia Liaoning, aflată în nord-estul Chinei, într-un spital din capitala de provincie Shenyang, unde este tratat pentru problemele sale grave de sănătate;

E.  întrucât autoritățile chineze au respins cererile adresate de Liu Xiaobo și de soția acestuia de a i se permite să beneficieze de tratament medical în afara Chinei sau de a fi transferat la casa sa din Beijing;

F.  întrucât, la 29 iunie 2017, 154 de laureați ai Premiului Nobel au adresat o scrisoare comună președintelui Republicii Populare Chineze, îndemnând guvernul chinez să le permită lui Liu Xiaobo și soției acestuia, Lia Xia, să se deplaseze în străinătate pentru a beneficia de tratament medical;

G.  întrucât Lee Ming-che, un militant pentru democrație din Taiwan cunoscut pentru promovarea drepturilor omului prin intermediul mijloacelor de comunicare socială, a dispărut la 19 martie 2017, după ce s-a deplasat din Macao în Zhuhai, în provincia Guangdong din China; întrucât Biroul pentru afaceri taiwaneze din China a confirmat, cu ocazia unei conferințe de presă, faptul că „autoritățile competente” l-au reținut pe Lee și l-au supus unei anchete pe baza suspiciunii de „implicare în activități care pun în pericol securitatea națională”;

H.  întrucât autoritățile chineze nu au furnizat dovezi credibile ale acuzațiilor grave aduse lui Lee Ming-che; întrucât reținerea lui Lee s-a produs într-un moment în care relațiile dintre China și Taiwan se deteriorează; întrucât Lee a furnizat în mod activ informații prietenilor săi din China despre cultura politică democratică a Taiwanului prin intermediul unor platforme online care prezintă probabilitatea de a fi monitorizate de guvernul chinez;

I.  întrucât China a înregistrat progrese în ultimii câțiva ani în ceea ce privește realizarea drepturilor economice și sociale, ceea ce reflectă prioritățile sale privind dreptul populației la subzistență, deși, începând din 2013, situația drepturilor omului în China se deteriorează încontinuu, guvernul manifestând o ostilitate tot mai accentuată față de opoziția pașnică, statul de drept, libertatea de exprimare și libertatea religioasă, așa cum s-a întâmplat în cazul recent al episcopului Peter Shao Zhumin, care a fost înlăturat cu forța din dioceza sa aflată în Wenzhou la 18 mai 2017;

J.  întrucât guvernul chinez a adoptat legi noi, în special legea privind securitatea statului, legea privind combaterea terorismului, legea privind securitatea cibernetică și legea privind gestionarea ONG-urilor străine, care au fost folosite pentru a persecuta persoanele implicate în activismul public și în criticarea pașnică a guvernului, acestea fiind percepute ca amenințări la adresa securității statului, precum și pentru a întări cenzura, supravegherea și controlul asupra persoanelor și grupurilor sociale și pentru a descuraja persoanele să lupte pentru drepturile omului și statul de drept;

K.  întrucât, în ultima lună, guvernul elen a refuzat să aprobe o declarație a UE în care se critică reprimarea activiștilor și a disidenților în China, care urma să fie prezentată la 15 iunie 2017 Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU de la Geneva; întrucât aceasta a fost prima ocazie în care UE nu a reușit să formuleze o astfel de declarație în fața organismului suprem în materie de drepturi al ONU;

L.  întrucât promovarea și respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept ar trebui să rămână în centrul relației pe termen lung între UE și China, în concordanță cu angajamentul UE de a promova aceste valori în acțiunea sa externă și cu interesul exprimat de China pentru a adera la aceste valori în propria dezvoltare și în cooperarea internațională,

1.  invită guvernul chinez să îi elibereze imediat și necondiționat pe laureatul din 2010 al Premiului Nobel pentru Pace, Liu Xiaobo, și pe soția acestuia, Liu Xia, din arestul la domiciliu și să le permită să beneficieze de tratament medical oriunde doresc;

2.  îndeamnă autoritățile chineze să îi acorde lui Liu Xiaobo acces nerestricționat la familie, la prieteni și la consiliere juridică;

3.  invită autoritățile chineze să îl elibereze imediat pe Lee Ming-che, deoarece nu au fost furnizate dovezi credibile privind cazul acestuia, să prezinte informații cu privire la locul exact unde se află acesta și să asigure, totodată, faptul că Lee Ming-che nu este supus la tortură sau la alte rele tratamente, precum și că are permisiunea de a lua legătura cu familia sa, cu un avocat ales de el și că are acces la îngrijire medicală adecvată;

4.  rămâne deosebit de preocupat de eforturile permanente depuse de guvernul chinez pentru a-i reduce la tăcere pe actorii societății civile, inclusiv pe apărătorii drepturilor omului, pe militanții pentru drepturile omului și pe avocații care profesează în acest domeniu;

5.  reamintește că este important ca Uniunea Europeană să semnaleze problema cazurilor de încălcare a drepturilor omului în China ori de câte ori există un dialog politic și în domeniul drepturilor omului cu autoritățile chineze, în conformitate cu angajamentul UE de a avea o voce puternică, clară și unitară în abordarea sa față de această țară, inclusiv cu ocazia dialogurilor periodice și orientate în mai mare măsură spre rezultate privind drepturile omului. reamintește, de asemenea, că, în contextul procesului de reformă aflat în derulare și al implicării sale tot mai mari la nivel mondial, China a aderat la cadrul internațional pentru drepturile omului, semnând numeroase tratate internaționale privind drepturile omului; solicită, prin urmare, continuarea dialogului cu China în vederea îndeplinirii acestor angajamente;

6.  încurajează China să ratifice Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;

7.  regretă faptul că UE nu a reușit să prezinte o declarație cu privire la situația drepturilor omului în China la Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU de la Geneva în iunie 2017; invită toate statele membre ale UE să adopte o abordare fermă, bazată pe valori, față de China și se așteaptă ca acestea să nu ia inițiative unilaterale, nici să nu întreprindă acte care ar putea compromite coerența, eficacitatea și consecvența acțiunilor UE;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și guvernului și parlamentului Republicii Populare Chineze.

(1) JO C 305 E, 11.11.2010, p. 9. (2) JO C 36, 29.1.2016, p. 126. (3) JO C 316, 30.8.2016, p. 141.

Rezoluţia Parlamentului European din 6 iulie 2017 referitoare la Eritreea, în special cazul lui Abune Antonios și Dawit Isaak (2017/2755(RSP))

P8_TA(2017)0309 RC-B8-0464/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Eritreea, în special cea din 15 septembrie 2011 referitoare la Eritreea: cazul lui Dawit Isaak(1), precum și cea din 10 martie 2016 referitoare la situația din Eritreea(2),

–  având în vedere raportul din 23 iunie 2017 al Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Eritreea,

–  având în vedere declarația Raportorului special al ONU din 14 iunie 2017 privind situația drepturilor omului în Eritreea din cadrul celei de a 35-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere raportul Comisiei de anchetă a ONU privind încălcările drepturilor omului în Eritreea, publicat la 8 iunie 2016,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU 751 (1992), 1882 (2009), 1907 (2009), 2023 (2011), 2244 (2015) și 2317 (2016), care au prelungit până la 15 noiembrie 2017 embargoul asupra armelor impus Eritreei,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 4 mai 2017 către Parlamentul European și Consiliu pentru un nou impuls dat Parteneriatului Africa-UE,

–  având în vedere Acordul de parteneriat ACP-UE (Acordul de parteneriat de la Cotonou), astfel cum a fost revizuit în 2005 și 2010, pe care Eritreea l-a semnat,

–  având în vedere Decizia 2010/127/PESC a Consiliului din 1 martie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Eritreei(3), modificată ulterior prin Decizia 2010/414/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010(4) și prin Decizia 2012/632/PESC a Consiliului din 15 octombrie 2012(5),

–  având în vedere cauza 428/12 (2012) supusă atenției Comisiei Africane a Drepturilor Omului și Popoarelor în numele lui Dawit Isaak și al altor prizonieri politici,

–  având în vedere declarația finală a celei de a 60-a sesiuni a Comisiei Africane a Drepturilor Omului și Popoarelor din 22 mai 2017,

–  având în vedere raportul Serviciului European de Acțiune Externă din 2015 privind parteneriatul dintre Eritreea și Uniunea Europeană,

–  având în vedere programul orientativ național pentru Eritreea din cadrul celui de-al 11-lea Fond european de dezvoltare din 3 februarie 2016,

–  având în vedere Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–  având în vedere Constituția Eritreei adoptată în 1997, care garantează libertățile civile, inclusiv libertatea religioasă,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din 1981,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât situația din Eritreea este una dintre cele mai grave în materie de drepturile omului din lume, cu încălcări ale drepturilor omului care au loc în fiecare zi și fără nicio îmbunătățire înregistrată în ultimii ani; întrucât guvernul din Eritreea a întreprins o amplă campanie care vizează menținerea controlului asupra populației și îngrădirea libertăților fundamentale, folosind drept pretext apărarea integrității statului;

B.  întrucât Comisia de anchetă a ONU pentru drepturile omului în Eritreea a constatat că încălcările privind execuțiile extrajudiciare, tortura (inclusiv tortura sexuală și sclavia sexuală), serviciul militar ca formă de sclavie, munca forțată și politica de folosire letală a armelor de foc la frontieră pot reprezenta crime împotriva umanității;

C.  întrucât, în septembrie 2001, autoritățile din Eritreea au arestat zeci de cetățeni care au semnat o scrisoare deschisă în care solicitau reforme democratice; întrucât persoanele aflate în detenție nu au fost acuzate de o anumită infracțiune sau puse sub acuzare, iar cea mai mare parte a acestora se află în închisoare și în ziua de astăzi; întrucât, în ciuda apelurilor la scară largă din partea grupurilor de apărare a drepturilor omului și a observatorilor internaționali, multe dintre aceste persoane se pare că au decedat în închisoare; întrucât, la 20 iunie 2016, ministrul de externe eritreean, Osman Saleh, s-a referit însă la deținuți ca prizonieri politici, precizând că „toți sunt în viață” și că aceștia vor fi judecați „atunci când decide guvernul”;

D.  întrucât Dawit Isaak, cu cetățenie dublă, eritreeană și suedeză, a fost arestat la 23 septembrie 2001, după ce guvernul din Eritreea a declarat mass-media privată în afara legii; întrucât acesta a fost audiat ultima dată în 2005; întrucât încarcerarea lui Dawit Isaak a devenit un simbol internațional pentru lupta pentru libertatea presei în Eritreea, recunoscută cel mai recent de un juriu internațional independent compus din profesioniști din domeniul mass-media, care i-au acordat acestuia, în 2017, Premiul mondial al UNESCO pentru libertatea presei Guillermo Cano, în semn de recunoaștere a curajului, rezistenței sale și angajamentului său în favoarea libertății de exprimare;

E.  întrucât familia lui Dawit Isaak s-a confruntat cu o suferință și o incertitudine insuportabile de la dispariția sa, întrucât nu știe prea multe despre bunăstarea persoanei iubite, despre unde se află aceasta sau despre perspectivele sale;

F.  întrucât, în acțiunea de reprimare din septembrie 2001, 11 politicieni — toți foștii membri ai Consiliului Central al Frontului Popular pentru Democrație și Justiție (FPDJ) aflat la putere, inclusiv fostul ministru de externe Petros Solomon — au fost arestați după ce au publicat o scrisoare deschisă adresată guvernului și președintelui Isaias Afwerki în care au solicitat reforme și „dialog democratic”; întrucât 10 jurnaliști, inclusiv Isaak, au fost arestați în cursul săptămânii următoare;

G.  întrucât numeroși eritreeni sunt arestați din diverse motive nejustificate, precum exprimarea unor opinii independente, sau fără nicio justificare explicită, și, prin urmare, pentru perioade de timp nedeterminate; întrucât persoanele arestate, inclusiv copiii, sunt ținute în condiții extrem de aspre, care, în unele cazuri, devin acte de tortură și nu primesc îngrijiri medicale; întrucât organizațiilor internaționale nu li s-a permis accesul în închisori, cu excepția unei închisori supraterane din Asmara;

H.  întrucât numai patru credințe religioase sunt autorizate: Biserica Ortodoxă Eritreeană, Biserica Catolică, Biserica Evanghelică și Islamul; întrucât toate celelalte credințe religioase sunt interzise, iar membrii acestor culte și membrii de familie ai acestora sunt arestați și închiși; întrucât reapariția cazurilor de hărțuire și violență îndreptată asupra celor care profesează credințe religioase a fost observată din 2016; întrucât organizația „Christian Solidarity Worldwide” estimează că, numai în mai 2017, 160 de creștini au fost arestați în Eritreea;

I.  întrucât Abune Antonios, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Eritreene, cea mai mare comunitate religioasă națională, se află în detenție din 2007, deoarece a respins să excomunice 3 000 de credincioși care se opuneau guvernului; întrucât, de atunci, acesta este ținut într-un loc necunoscut în care i s-a refuzat accesul la îngrijiri medicale;

J.  întrucât, în Eritreea, nu există nici sistem judiciar independent, nici parlament național;; întrucât lipsa unor instituții democratice în această țară a avut ca rezultat un vid în ceea ce privește buna guvernanță și statul de drept, ceea ce a creat un mediu de impunitate pentru crime împotriva umanității;

K.  întrucât există un singur partid politic legal, Frontul Popular pentru Democrație și Justiție (FPDJ); întrucât alte partide politice sunt interzise; întrucât, potrivit Freedom House, FPDJ și armata sunt, de fapt, singurele instituții cu relevanță politică în Eritreea, ambele fiind strict subordonate președintelui;

L.  întrucât în Eritreea nu există libertatea presei, deoarece independența mass-mediei este interzisă, Eritreea aflându-se pentru opt ani consecutivi pe ultimul loc din cele 170-180 de țări evaluate de organizația Reporters Without Borders în cadrul clasamentului libertății presei;

M.  întrucât alegerile prezidențiale și parlamentare planificate pentru 1997 nu au avut niciodată loc și întrucât constituția ratificată în același an nu a fost niciodată pusă în aplicare; întrucât, în această țară, nu s-au organizat alegeri naționale timp de 24 ani și nu are, practic, nici sistem judiciar independent, nici parlament național, nici societate civilă;

N.  întrucât, conform Raportului privind dezvoltarea umană pentru 2016 realizat de PNUD, Eritreea se situează pe locul 179 din 188 de țări în ceea ce privește indicele dezvoltării umane pentru 2016;

O.  întrucât, în 2016, eritreenii care își părăseau țara erau pe locul patru în topul grupurilor de persoane care își riscă viața pentru a ajunge în Europa (după cetățenii sirieni, irakieni și afgani) și care, în vederea traversării periculoase a Mării Mediterane, suferă calvarul la care îi supun traficanții de persoane lipsiți de scrupule; întrucât, prin urmare, situația din Eritreea afectează în mod direct Europa, având în vedere faptul că, dacă drepturile omului ar fi fost respectate și susținute în țara lor, iar oamenii ar fi putut trăi acolo fără teamă, eritreenii ar fi putut să se întoarcă în țara lor;

P.  întrucât, potrivit Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați (UNHCR), peste 400 000 de eritreeni, adică 9 % din populația totală, au fugit din țară; întrucât, potrivit estimărilor UNHCR, aproximativ 5 000 de eritreeni pleacă din țară în fiecare lună, ceea ce se explică în mare măsură prin faptul că drepturile omului sunt încălcate grav în mod constant; întrucât, în 2015, 69 % din eritreenii care au solicitat azil au primit statutul de refugiat în UE, iar alți 27 % dintre solicitanți au beneficiat de protecție subsidiară, ceea ce ilustrează gravitatea persecuțiilor din Eritreea;

Q.  întrucât Eritreea susține Procesul de la Khartoum (o inițiativă a UE și a Uniunii Africane lansată la 28 noiembrie 2014, cu scopul de a combate problema migrației și a traficului de persoane), care cuprinde implementarea de proiecte concrete, inclusiv consolidarea capacității sistemului judiciar și acțiuni de sensibilizare;

R.  întrucât mulți tineri au fugit din țară pentru a scăpa de guvernul represiv și de serviciul militar obligatoriu, care începe adesea la o vârstă foarte fragedă, majoritatea eritreenilor fiind în armată pentru perioade nedeterminate; întrucât majoritatea persoanelor care fac serviciul militar rămân într-o stare de sclavie, în care orice muncă desfășurată, cerere de loc de muncă și posibilitate de a avea o viață de familie sunt controlate; întrucât se estimează că 400 000 de persoane sunt în prezent încadrate forțat în serviciul militar pe perioadă nedeterminată și multe dintre acestea sunt supuse la muncă forțată, fiind plătite foarte puțin sau chiar deloc; întrucât femeile înrolate în armată sunt forțate să îndure aservirea domestică și abuzurile sexuale;

S.  întrucât discriminarea și violența împotriva femeilor sunt prezente la toate nivelurile societății eritreene; întrucât femeile sunt expuse nu numai unui risc extrem de violență sexuală în armată și în taberele de pregătire militară, ci și oriunde în societate; întrucât se estimează că 89 % din fetele din Eritreea au fost supuse mutilării genitale feminine (MGF); întrucât, în martie 2007, guvernul a proclamat MGF ca fiind o infracțiune, interzicând-o și sponsorizând programe educaționale de descurajare a acestei practici pe parcursul anului respectiv;

T.  întrucât regimul își extinde autoritatea totalitară la comunitatea din diaspora printr-un impozit pe venit de 2% pentru expatriați și spionând diaspora și vizând membrii de familie care rămân în Eritreea;

U.  întrucât, începând din 2011, regimul Eritreei a negat că țara este expusă riscului de foamete; întrucât, anul acesta, o secetă deosebit de gravă afectează întreaga Africă de Est, iar îngrijorarea cu privire la situația din Eritreea este din ce în ce mai mare; întrucât, conform UNICEF, 1,5 milioane de cetățeni eritreeni au fost afectați de insecuritate alimentară în ianuarie 2017, inclusiv 15 000 de copii care suferă de malnutriție;

V.  întrucât UE este un important donator pentru Eritreea în materie de asistență pentru dezvoltare; întrucât, în ianuarie 2016, în ciuda îngrijorării puternice și a opoziției Parlamentului, UE și Eritreea au semnat un nou program orientativ național în cadrul celui de-al 11-lea FED, alocând suma de 200 de milioane EUR; întrucât acțiunile ar trebui să se axeze pe energia regenerabilă, pe guvernanță și pe gestionarea finanțelor publice, în special în sectorul energetic;

1.  condamnă în termenii cei mai fermi încălcările sistematice, larg răspândite și grave ale drepturilor omului în Eritreea; invită guvernul eritreean să pună capăt practicii de detenție a opoziției, a jurnaliștilor, a liderilor religioși și a civililor nevinovați; solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor prizonierilor de conștiință din Eritreea, în special a lui Dawit Isaak și a celorlalți jurnaliști aflați în detenție din septembrie 2001, precum și a lui Abune Antonios; solicită ca guvernul eritreean să furnizeze informații detaliate cu privire la soarta tuturor persoanelor private de libertate fizică și la locul în care se află acestea;

2.  reamintește decizia adoptată în mai 2017 de Comisia africană pentru drepturile omului și ale popoarelor și solicită ca Eritreea să confirme imediat că Dawit Isaak este bine, să îl elibereze, să îi permită să se întâlnească cu familia și cu reprezentanții săi legali și să îi acorde despăgubirile necesare pentru anii petrecuți în închisoare; invită, de asemenea, Eritreea să ridice interdicția asupra mass-mediei independente, în conformitate, de asemenea, cu hotărârea Comisiei africane;

3.  constată că, prin nerespectarea hotărârii Comisiei africane, Eritreea continuă să desconsidere în mod flagrant normele internaționale și drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la un proces echitabil, interzicerea torturii, libertatea de exprimare, dreptul la familie și faptul că fiecare țară are obligația de a respecta Carta africană a drepturilor omului și popoarelor;

4.  invită guvernul eritreean să îl elibereze pe Abune Antonios și să îi permită să revină în funcția de patriarh, precum și să înceteze să intervină în practicile religioase pașnice din țară; reamintește că libertatea religioasă este un drept fundamental și condamnă în mod ferm orice act de violență sau de discriminare pe motive de religie;

5.  solicită procese echitabile pentru cei acuzați și abolirea torturii și a altor tratamente degradante, cum ar fi restricțiile la alimente, apă și îngrijiri medicale; reamintește guvernului eritreean că are obligația de diligență necesară de a investiga execuțiile extrajudiciare;

6.  reamintește guvernului eritreean că multe dintre activitățile sale constituie crime împotriva umanității și că, deși Eritreea nu este parte la Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, mai multe dispoziții ale Statutului de la Roma reflectă dreptul internațional cutumiar obligatoriu pentru Eritreea; își reiterează sprijinul față de recomandarea făcută de Comisia de anchetă a ONU, precum și față de realizarea unei anchete aprofundate cu privire la acuzațiile de încălcări grave ale drepturilor omului și de crime împotriva umanității comise de autoritățile din Eritreea, în scopul de a garanta tragerea la răspundere a tuturor celor vinovați;

7.  își exprimă sprijinul deplin față de activitatea Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Eritreea; solicită UE ca, în colaborare cu ONU și cu Uniunea Africană, să monitorizeze îndeaproape situația generală din Eritreea și să raporteze toate cazurile de încălcare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

8.  cere ca Eritreea să respecte pe deplin și să pună imediat în aplicare Convenția ONU împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și să respecte pe deplin obligațiile care îi revin în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice și în temeiul Cartei africane a drepturilor omului și popoarelor, care interzic tortura; ia act cu îngrijorare că actorii publici și privați, inclusiv societățile, sunt supuși unor restricții stricte, impuse prin control guvernamental; recunoaște faptul că lipsa oricărei gestionări a finanțelor publice, inclusiv inexistența unui buget național, împiedică cu totul controlul bugetar;

9.  solicită guvernului eritreean să permită crearea unor noi partide politice ca instrument principal de promovare a democrației în această țară și solicită să li se permită organizațiilor de apărare a drepturilor omului să acționeze liber în țară;

10.  reamintește că parteneriatul UE cu Eritreea este reglementat de Acordul de la Cotonou și că toate părțile au obligația să respecte și să aplice dispozițiile acestui acord, în special în ceea ce privește drepturile omului, democrația și statul de drept; solicită, prin urmare, UE să impună anumite condiții pentru acordarea ajutorului său, inclusiv ca guvernul Eritreei să respecte obligațiile internaționale privind drepturile omului și ca prizonierii politici să fie eliberați înainte de acordarea unor noi ajutoare de către UE Statului Eritreea; solicită, în plus, UE să utilizeze toate instrumentele și mecanismele disponibile pentru a garanta că guvernul Eritreei respectă obligațiile care îi revin în ceea ce privește protejarea și garantarea libertăților fundamentale, inclusiv luând în considerare lansarea de consultări în temeiul articolul 96 din Acordul de la Cotonou; solicită o evaluare detaliată și cuprinzătoare a fondurilor alocate pentru Eritreea care sunt finanțate de UE și de statele sale membre;

11.  denunță reluarea ajutorului major al UE în Eritreea și, în special, semnarea PIN pentru Eritreea în valoare de 200 de milioane de euro; invită Comisia să își revizuiască mecanismele de control cu Parlamentul, să analizeze cu atenție preocupările și recomandările exprimate de Parlament și să garanteze că acestea sunt comunicate Comitetului FED; consideră că Comitetul FED ar fi trebuit să ia în considerare recomandările anterioare ale Parlamentului de a nu adopta PIN și de a se implica în discuții suplimentare;

12.  solicită Comisiei să se asigure că fondurile alocate nu sunt în beneficiul guvernului eritreean, ci că sunt repartizate strict și în mod transparent pentru a răspunde nevoilor cetățenilor Eritreei în materie de dezvoltare, democrație, drepturile omului, bună guvernanță și securitate, precum și de libertate de exprimare, libertate a presei și libertate de întrunire; îndeamnă UE să garanteze condițiile impuse pentru acordarea ajutorului convenit recent și, de asemenea, să se asigure că PIN sprijină Eritreea în vederea realizării unei schimbări importante la nivelul politicii sale energetice, astfel încât energia să devină accesibilă pentru toți, în special în zonele rurale, care încă nu sunt alimentate cu energie electrică; consideră, de asemenea, că componenta guvernanță a PIN ar trebui să pună un accent puternic pe aplicarea recomandărilor evaluării periodice universale privind drepturile omului a ONU;

13.  solicită Comisiei să obțină garanții clare din partea guvernului eritreean că va pune în aplicare reforme democratice și că va garanta respectarea drepturilor omului, inclusiv prin punerea în aplicare a recomandărilor emise în cadrul celei de-a 18-a sesiuni a grupului de lucru pentru evaluarea periodică universală, pe care le-a acceptat la 7 februarie 2014;

14.  solicită Consiliului să reevalueze relația dintre UE și Eritreea, precum și ajutorul pentru dezvoltare pe care îl acordă acestei țări ca răspuns la situația precară a drepturilor omului din Eritreea, precum și să publice rezultatele concrete ale programelor de ajutor din ultimii ani; solicită UE și statelor membre să facă uz de toate măsurile disponibile, în special prin Acordul de la Cotonou, pentru a se asigura că autoritățile din Eritreea își respectă angajamentele asumate la nivel internațional;

15.  subliniază cu fermitate faptul că Eritreea trebuie să permită organismelor internaționale și regionale în domeniul drepturilor omului, inclusiv raportorilor speciali, accesul neîngrădit în țară pentru a monitoriza progresele înregistrate; solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să sprijine în mod activ prelungirea mandatului raportorului special al ONU pentru situația drepturilor omului în Eritreea; încurajează guvernul eritreean să întreprindă reforme urgente, printre altele pentru a relaxa regimul monopartid și pentru a reinstitui Adunarea Națională și alegerile;

16.  îndeamnă statele membre ale UE să ia măsuri adecvate împotriva aplicării taxelor pentru diaspora resortisanților eritreeni care locuiesc pe teritoriul lor, în conformitate cu Rezoluția 2023 (2011) a CSONU; reamintește guvernului eritreean că dreptul de a părăsi țara este consacrat în dreptul internațional privind drepturile omului; invită guvernul să acorde libertatea de circulație și să înceteze să colecteze „taxa pe diaspora” de la eritreenii care trăiesc în străinătate; îndeamnă guvernul să pună capăt politicilor de „vinovăție prin asociere” care vizează membrii familiilor celor care se sustrag de la serviciul militar obligatoriu, încearcă să fugă din Eritreea sau nu plătesc impozitul pe venit de 2 % impus de guvernul eritreean expatriaților eritreeni;

17.  invită guvernul eritreean să respecte durata legală a serviciului militar, să se abțină de la a-și utiliza cetățenii pentru muncă forțată, să nu mai permită întreprinderilor străine să folosească recruții în schimbul unei taxe, să recunoască posibilitatea obiecției pe motive de conștiință în ceea ce privește serviciul militar și să asigure protecția recruților;

18.  reamintește Statului Eritreea obligațiile care îi revin în temeiul convențiilor OIM, în special în ceea ce privește dreptul organizațiilor societății civile și al sindicatelor de a se organiza, de a demonstra pașnic, de a participa la afacerile publice și de a organiza campanii pentru îmbunătățirea drepturilor lucrătorilor; invită guvernul eritreean să abroge politica prin care sunt interzise ONG-urile care au mai puțin de 2 milioane de dolari americani în conturile bancare; își exprimă îngrijorarea cu privire la legătura endemică dintre mediul de afaceri, politică și corupție în Eritreea; condamnă societățile străine care sunt complice la utilizarea muncii forțate și le solicită tuturor celor care desfășoară activități în Eritreea o mai mare responsabilizare și sisteme de diligență și de raportare îmbunătățite;

19.  ia act de încercările UE de a coopera cu Eritreea în domeniul migrației; evidențiază proporția foarte ridicată de cazuri în care se acordă dreptul de azil sau de protecție subsidiară eritreenilor de către statele membre ale UE și, prin urmare, îndeamnă statele membre să nu returneze cetățenii eritreeni care solicită azil în Europa, în conformitate cu Convenția de la Geneva; solicită statelor membre ale UE să adere la principiul nereturnării și le reamintește că solicitanții de azil returnați riscă să fie încarcerați în mod arbitrar și torturați pentru încercările de a fugi;

20.  încurajează Eritreea să colaboreze cu comunitatea internațională în domeniul drepturilor omului; solicită Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU (CDO) să coopereze cu Eritreea în procesul de consolidare a capacităților din sistemul judiciar, prin organizarea de seminare și de cursuri de formare pentru judecători și avocați ca o soluție constructivă; recunoaște faptul că o delegație a Oficiului Înaltului Comisar al Consiliului pentru Drepturile Omului va efectua o vizită în Eritreea în luna iulie 2017 și solicită ca această delegație să își prezinte constatările în urma vizitei și să încerce să obțină acces la toate regiunile țării, în special în închisori, ale căror unități pot face obiectul unei anchete și ale unui raport ulterior;

21.  își reiterează profunda îngrijorare cu privire la actualele condiții climatice devastatoare din Cornul Africii, inclusiv din Eritreea, și la riscul grav de criză umanitară și a alimentelor pe care îl implică aceste condiții; invită UE ca, în colaborare cu partenerii săi internaționali, să își intensifice sprijinul pentru populațiile afectate și să asigure acordarea finanțării și asistenței necesare;

22.  condamnă politica guvernului eritreean de retragere arbitrară a cetățeniei și solicită ca toți cetățenii eritreeni să fie tratați în mod corect și egal în fața legii; subliniază faptul că trebuie să se acorde prioritate combaterii deficitului de justiție din Eritreea, guvernanței democratice a țării și restabilirii statului de drept, punând capăt regimului autoritar întemeiat pe teama de detenție arbitrară și fără posibilitatea de a comunica, de tortură și de alte încălcări ale drepturilor omului, dintre care unele pot fi asimilate crimelor împotriva umanității;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Adunării Parlamentare Paritare ACP-EU, Consiliului Uniunii Africane, Secretarului General al ONU, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și autorităților eritreene.

(1) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 146. (2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0090. (3) JO L 51, 2.3.2010, p. 19. (4) JO L 195, 27.7.2010, p. 74. (5) JO L 282, 16.10.2012, p. 46.

Rezoluţia Parlamentului European din 6 iulie 2017 referitoare la situația din Burundi (2017/2756(RSP))

P8_TA(2017)0310 RC-B8-0465/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou revizuit, în special articolul 96,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța,

–  având în vedere Rezoluțiile 2248 (2015) din 12 noiembrie 2015 și 2303 (2016) din 29 iulie 2016 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite referitoare la situația din Burundi,

–  având în vedere raportul Comisiei internaționale de anchetă prezentat la 15 iunie 2017 Consiliului dreptului omului al Organizației Națiunilor Unite;

–  având în vedere raportul Secretarului General al ONU referitor la situația din Burundi, publicat la 23 februarie 2017,

–  având în vedere declarația făcută presei de Consiliul de Securitate al ONU privind situația din Burundi, din 9 martie 2017,

–  având în vedere raportul privind ancheta independentă a Organizației Națiunilor Unite referitoare la situația din Burundi, publicat la 20 septembrie 2016,

–  având în vedere rezoluția adoptată de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU la 30 septembrie 2016 referitoare la situația drepturilor omului în Burundi,

–  având în vedere Acordul de pace și reconciliere pentru Burundi de la Arusha, încheiat la 28 august 2000,

–  având în vedere declarația referitoare la Burundi a Summitului Uniunii Africane din 13 iunie 2015,

–  având în vedere decizia cu privire la activitățile Consiliului pentru pace și securitate și starea de pace și securitate în Africa (Assembly/AU/Dec.598(XXVI), adoptată în cadrul celei de a 26-a sesiuni ordinare a Adunării șefilor de stat sau de guvern din Africa al Uniunii Africane, organizat între 30 și 31 ianuarie 2016 la Addis Abeba (Etiopia),

–  având în vedere deciziile și declarațiile Uniunii Africane (Assembly/AU/Dec.605-620(XXVII), adoptate în cadrul celei de a 27-a sesiuni ordinare a Adunării șefilor de stat și de guvern din Africa al Uniunii Africane, organizat între 17 și 18 iulie 2016 la Kigali (Ruanda),

–  având în vedere rezoluția Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor din 4 noiembrie 2016 referitoare la situația drepturilor omului în Republica Burundi,

–  având în vedere declarația referitoare la Burundi a Summitului Comunității Africii de Est din 31 mai 2015,

–  având în vedere rezoluțiile Parlamentului European referitoare la Burundi, în special cele din 9 iulie 2015(1), 17 decembrie 2015(2) și 19 ianuarie 2017(3),

–  având în vedere Decizia (UE) 2016/394 a Consiliului din 14 martie 2016 privind încheierea procedurii de consultare cu Republica Burundi în conformitate cu articolul 96 din Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1755 al Consiliului din 1 octombrie 2015, precum și deciziile (PESC) 2015/1763 și (PESC) 2016/1745 ale Consiliului, privind măsuri restrictive luând în considerare situația din Burundi,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 martie, 18 mai, 22 iunie și 16 noiembrie 2015 și respectiv din 15 februarie 2016 referitoare la Burundi,

–  având în vedere declarația Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante (VP/ÎR) a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 28 mai 2015, 19 decembrie 2015 și 21 octombrie 2016,

–  având în vedere declarația din 6 ianuarie 2017 a purtătorului de cuvânt al SEAE privind interzicerea Ligii Iteka în Burundi,

–  având în vedere Constituția Republicii Burundi, în special articolul 96,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Burundi a fost confruntat cu o criză politică profundă și tulburări în rândul populației civile de la anunțul făcut în aprilie 2015 de către președintele Pierre Nkurunziza cu privire la candidatura sa pentru un al treilea mandat, fără a ține seama de Constituția burundeză, care prevede o limită de două mandate prezidențiale, și de Acordul de la Arusha; întrucât opoziția fermă față de realegerea sa a fost foarte dur reprimată de guvern, ceea ce a condus la o deteriorare gravă a situației drepturilor omului în această țară;

B.  întrucât, potrivit observatorilor internaționali, opoziția față de realegerea sa, începând din iulie 2015, a fost foarte dur reprimată de către guvern; întrucât, potrivit ONU, de la izbucnirea violențelor, 500 de persoane au fost ucise; întrucât, conform organizațiilor pentru drepturile omului, peste 1 200 de persoane au fost ucise, între 400 și 900 au fost victime ale disparițiilor forțate, sute sau chiar mii de oameni au fost torturați, peste 10 000 se află în continuare în detenție arbitrară;

C.  întrucât președintele Pierre Nkurunziza nu exclude posibilitatea de a modifica constituția pentru a candida pentru un al patrulea mandat, începând cu 2020, și întrucât un proces intern care vizează eliminarea limitelor mandatelor este în curs de desfășurare; întrucât acest lucru ar fi în contradicție cu declarațiile anterioare ale președintelui Pierre Nkurunziza și ar submina eforturile colective convenite pentru a găsi o soluție viabilă pe termen lung la criză;

D.  întrucât raportul privind ancheta independentă al ONU referitoare la Burundi (EINUB) menționează „numeroase încălcări grave ale drepturilor omului și abuzuri grave” în țară, săvârșite în principal de către forțele de securitate și autorități; întrucât cazurile de incitare la violență și discursurile de incitare la ură au crescut începând cu luna aprilie 2017, în special în special cu ocazia adunării Imbonerakure, milițiile de tineri ale partidului de guvernământ CNDD-FDD; întrucât figuri importante ale opoziției și actori ai societății civile, în special apărători ai drepturilor omului, jurnaliști și avocați, sunt principala țintă a acestor abuzuri; întrucât raportul final al comisiei de anchetă instituite de Consiliul dreptului omului al Organizației Națiunilor Unite este așteptat în septembrie 2017;

E.  întrucât violențele denunțate includ asasinate, răpiri, dispariții forțate, acte de tortură, violuri și arestări și detenții arbitrare; întrucât corupția și lipsa de acțiune din partea autorităților publice perpetuează o cultură a impunității, care împiedică aducerea în fața justiției a multor autori de acte de violență letală, inclusiv membri ai forțelor de securitate și ai serviciilor de informații;

F.  întrucât, în octombrie 2016, autoritățile burundeze au interzis cinci organizații de apărare a drepturilor omului și că, în ianuarie 2017, cea mai veche dintre aceste organizații din țară, Liga Iteka, a fost, de asemenea, interzisă; întrucât în decembrie 2016, Parlamentul a adoptat o lege care prevede un control strict al ONG-urilor internaționale;

G.  întrucât restricțiile asupra mass-mediei și a ziarelor independente s-au intensificat; întrucât mijloacele mass-media independente sunt încă blocate, suspendate, cenzurate și/sau închise; întrucât mai mulți jurnaliști au fost victime ale disparițiilor, amenințărilor, atacurilor fizice și hărțuirii judiciare; întrucât toate posturile independente de radio au fost suspendate; întrucât Burundi se clasează pe locul 160 din 180 de țări în clasamentul mondial al libertății presei realizat de organizația Reporteri fără frontiere în 2017;

H.  întrucât funcționarii ONU raportează tendința funcționarilor guvernamentali de a semăna disensiuni, creând temeri legate de o spirală a violenței și o posibilă „etnicizare” a crizei; întrucât s-au raportat acte de violență și de intimidare de către CNDD-FDD (Consiliul Național de Apărare a Democrației - Forțele de Apărare a Democrației) și secțiunea sa pentru tineret, miliția Imbonerakure;

I.  întrucât, în octombrie 2016, Burundi a inițiat o procedură pentru retragerea din Statutul de la Roma, prin care își exprima astfel intenția de a renunța la Curtea Penală Internațională (CPI), în urma deciziei acesteia din urmă de a iniția o examinare preliminară cu privire la violențele și încălcările drepturilor omului în această țară;

J.  întrucât, în august 2016, guvernul din Burundi a refuzat să permită ca ofițerii de poliție ai ONU să fie însărcinați cu monitorizarea situației; întrucât guvernul din Burundi a hotărât să-și suspende cooperarea cu Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și a refuzat să coopereze cu comisia de anchetă instituită de Consiliul pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite;

K.  întrucât, la 21 decembrie 2015, Parlamentul a respins propunerea de instalare a unei forțe de menținere a păcii a Uniunii Africane, susținând că orice intervenție militară a trupelor Uniunii Africane ar constitui o invazie a unei forțe de ocupație;

L.  întrucât, la 8 decembrie 2015, Uniunea Europeană a inițiat un proces de consultare cu guvernul din Burundi, în temeiul articolul 96 din Acordul de la Cotonou, în prezența reprezentanților Grupului de state ACP, Uniunii Africane, Comunității Africii de Est și Organizației Națiunilor Unite; întrucât, în martie 2016, UE a încheiat aceste consultări, concluzionând că angajamentele propuse de guvernul burundez în domeniul drepturilor omului, principiilor democratice și statului de drept sunt insuficiente;

M.  întrucât, la sfârșitul acestei proceduri, Uniunea Europeană a stabilit o serie de acțiuni specifice care trebuie luate de guvernul din Burundi pentru a permite reluarea pe deplin a cooperării;

N.  întrucât UE a suspendat sprijinul financiar direct acordat administrației din Burundi, inclusiv sprijinul bugetar; întrucât UE s-a angajat să ofere în continuare sprijin financiar pentru populație și ajutorul umanitar, inclusiv pentru proiecte care vizează asigurarea accesului la servicii de bază;

O.  întrucât Uniunea Europeană a adoptat sancțiuni vizând persoane, entități sau organe care subminează democrația sau împiedică găsirea unei soluții politice în Burundi; întrucât, în momentul de față, și Uniunea Africană are în vedere adoptarea de sancțiuni;

P.  întrucât dialogul dintre părțile din Burundi desfășurat sub egida Comunității Africii de Est, cu sprijinul Uniunii Africane și al Uniunii Europene, este considerat de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite ca fiind singurul proces viabil pentru a găsi o soluție politică de durată la situația din Burundi; întrucât acest dialog trebuie să fie deschis tuturor, inclusiv partidelor din opoziție, societății civile și membrilor diasporei;

Q.  întrucât impasul politic din Burundi și deteriorarea situației economice au grave consecințe asupra populației; întrucât Agenția ONU pentru refugiați estimează că peste 420 000 de persoane au fugit din Burundi, căutând refugiu în țările vecine; întrucât, potrivit secretarului general adjunct al ONU, există în prezent 209 000 de persoane strămutate intern; întrucât 3 milioane de persoane au nevoie de ajutor umanitar și 2,6 milioane de persoane sunt grav afectate de insecuritate alimentară; întrucât 700 000 de persoane depind de ajutorul alimentar de urgență, în ciuda faptului că guvernul a ridicat anumite restricții; întrucât această situație pune serios în pericol stabilitatea în regiune,

1.  este profund îngrijorat de situația politică și de securitate din Burundi; condamnă ferm actele de violență, uciderile și alte încălcări ale drepturilor omului care au avut loc în Burundi începând din 2015; solicită acțiuni eficace și proporționale pentru prevenirea unor noi episoade de violență;

2.  este îngrijorat de impunitatea larg răspândită, în special în ceea ce privește actele de violență și de încălcare a drepturilor omului și autorii acestora; reamintește că autoritățile din Burundi au obligația, în conformitate cu legislația internațională și regională în materie de drepturile omului, să garanteze, să protejeze și să promoveze drepturile fundamentale, inclusiv drepturile civile și politice ale cetățenilor; în acest context, solicită desfășurarea unei anchete temeinice și independente cu privire la uciderile și abuzurile care au avut loc în Burundi în ultimii ani și luarea de măsuri pentru a asigura că persoanele responsabile sunt trase la răspundere;

3.  regretă profund faptul că guvernul din Burundi a lansat o procedură de retragere a țării din Statutul de la Roma de instituire a CPI; solicită guvernului din Burundi să revină asupra procedurii de retragere și să asigure faptul că țara continuă să participe deplin la CPI;

4.  îndeamnă guvernul din Burundi să respecte integral Rezoluția 2303 (2016) a Consiliului de Securitate al ONU și să autorizeze prezența unei unități de poliție a ONU care să asigure monitorizarea situației de securitate din țară;

5.  salută Comisia de anchetă a ONU privind drepturile omului din Burundi, înființată în noiembrie 2016 pentru a ancheta încălcările drepturilor omului și abuzurile comise în Burundi începând cu aprilie 2015; invită autoritățile din Burundi să coopereze pe deplin cu membrii Comisiei de anchetă;

6.  salută recenta numire a unui nou trimis special în Burundi, Michel Kafando, de către Secretarul General al ONU, Antonio Gutierrez, cu scopul de a facilita înțelegerea procesului politic aflat în curs de desfășurare;

7.  își reiterează angajamentul față de libertatea de exprimare și reafirmă rolul esențial pe care îl au societatea civilă, avocații, organizațiile de apărare a drepturilor omului și mass-media în cadrul unei societăți democratice; în acest context, invită autoritățile din Burundi să ridice interdicțiile și să elimine restricțiile impuse acestor entități, să revină asupra noii legislații privind ONG-urile străine și să asigure faptul că jurnaliștii și apărătorii drepturilor omului își pot desfășura activitățile în deplină libertate și securitate în țară;

8.  este îngrijorat de riscul sporit ca situația actuală să creeze diviziuni și mai profunde între diferitele etnii; condamnă „etnicizarea” crizei prin recurgerea la o propagandă întemeiată pe o ideologie etnică; îndeamnă toate părțile din Burundi să se abțină de la orice comportament sau declarație care poate intensifica violența, agrava criza sau avea efecte negative asupra stabilității regionale pe termen lung și să respecte în totalitate Acordul de la Arusha;

9.  condamnă actele de incitare la ură și la violență comise de liderii miliției tinerilor Imbonerakure împotriva refugiaților și a membrilor opoziției, în special apelul public la violarea soțiilor membrilor opoziției, și solicită dezarmarea imediată a acestor miliții; este profund îngrijorat de adoptarea unei noi legi privind crearea unui corp național de voluntari, care ar putea servi la legitimizarea activităților unei astfel de miliții;

10.  îndeamnă toate părțile să creeze condiții propice pentru reinstaurarea încrederii și pentru promovarea unității naționale prin intermediul unui dialog național deschis, transparent și incluziv între guvern, partidele din opoziție și societatea civilă, în conformitate cu Constituția din Burundi, cu Acordul de la Arusha și cu angajamentele internaționale ale țării;

11.  ia act de faptul că situația din Burundi are efecte extrem de grave asupra întregii regiuni; salută, în acest sens, eforturile de negociere care au loc sub egida Comunității Africii de Est, cu sprijinul Uniunii Africane, și solicită din partea autorităților din Burundi angajament și cooperare în vederea găsirii unei soluții imediate, viabile și pe termen lung la acest conflict, însă este profund îngrijorat de ritmul lent al progreselor legate de acest dialog;

12.  invită Uniunea Europeană să sprijine eforturile actorilor regionali de soluționare a crizei; solicită punerea în aplicare a foii de parcurs redactate de facilitatorul numit de Comunitatea Africii de Est, Benjamin Mkapa, fost președinte al Tanzaniei;

13.  salută decizia Consiliului pentru pace și securitate al Uniunii Africane de a autoriza misiunea africană de prevenire și protecție în Burundi cu scopul de a promova o soluție politică; îndeamnă guvernul din Burundi să își onoreze pe deplin angajamentul de a facilita mobilizarea rapidă a observatorilor și experților în materie de drepturile omului, în special prin acordarea imediată de vize și finalizarea în foarte scurt timp a celorlalte formalități necesare;

14.  consideră că o prezență mai amplă a observatorilor internaționali în Burundi ar putea contribui considerabil la ameliorarea situației în domeniul drepturilor omului și al securității; solicită să fie mobilizați încă 200 de observatori militari și de drepturile omului din partea Uniunii Africane, urmând ca aceștia să sprijine cei 30 de observatori deja prezenți;

15.  consideră că este necesar să se clarifice, în colaborare cu Uniunea Africană, trasabilitatea fondurilor alocate pentru soldații din Burundi mobilizați în cadrul AMISOM;

16.  consideră că normalizarea relațiilor cu UE, inclusiv cu statele membre, este condiționată de punerea în aplicare de către autoritățile din Burundi a tuturor dispozițiilor din „schema angajamentelor” legate de consultările prevăzute la articolul 96 din Acordul de la Cotonou;

17.  ia act de decizia Uniunii Europene, în urma consultărilor care au avut loc cu autoritățile din Burundi în temeiul articolului 96 din Acordul de la Cotonou, de a suspenda ajutorul financiar direct acordat administrației din Burundi și salută adoptarea restricțiilor de călătorie și a măsurilor de înghețare a activelor de către Uniunea Europeană împotriva persoanelor care sunt răspunzătoare de subminarea eforturilor de pace sau de încălcările drepturilor omului; subliniază că Uniunea își menține integral sprijinul financiar pentru populația din Burundi, inclusiv cel acordat refugiaților, în sectoare-cheie precum sănătatea, nutriția și educația, precum și ajutorul umanitar furnizat prin căi directe; sprijină sancțiunile punctuale reînnoite ale Uniunii Europene, precum și decizia Consiliului UE de a suspenda ajutorul bugetar pentru Burundi în urma consultărilor care au avut loc în temeiul articolului 96;

18.  este profund îngrijorat de afluxul de refugiați burundezi în țările vecine și de situația umanitară alarmantă a persoanelor strămutate în Burundi și își reafirmă sprijinul pentru organizațiile umanitare prezente în regiune și din țările vecine care oferă adăpost refugiaților; îndeamnă Uniunea Europeană și ceilalți donatori să sporească sprijinul financiar și ajutorul umanitar acordat persoanelor strămutate și refugiaților din Burundi; reamintește statelor membre angajamentul pe care și l-au asumat de a respecta Convenția de la Geneva;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție guvernului și parlamentului din Burundi, Consiliului de miniștri ACP-UE, Comisiei Europene și Consiliului de miniștri al Uniunii Europene, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, statelor membre și instituțiilor Uniunii Africane și Secretarului General al ONU.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0275. (2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0474. (3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0004.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 iulie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european pentru dezvoltare durabilă (FEDD) și de instituire a Garanției FEDD și a Fondului de garantare FEDD 15 (COM(2016)0586 – C8-0377/2016 – 2016/0281(COD))

P8_TA(2017)0311 A8-0170/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0586),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 209 alineatul (1) și articolul 212 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0377/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 28 iunie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru bugete, desfășurate în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru bugete și avizul Comisiei pentru control bugetar (A8-0170/2017),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 6 iulie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD), a garanției FEDD și a Fondului de garantare FEDD

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/1601.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 iulie 2017 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite utilizări permise ale operelor și altor obiecte protejate prin drepturi de autor și drepturi conexe în beneficiul persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate și de modificare a Directivei 2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (COM(2016)0596 – C8-0381/2016 – 2016/0278(COD))

P8_TA(2017)0312 A8-0097/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0596),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0381/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 ianuarie 2017(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 19 mai 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru cultură și educație și Comisiei pentru petiții (A8-0097/2017),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 6 iulie 2017 în vederea adoptării Directivei (UE) 2017/... a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite utilizări permise ale anumitor opere și ale altor obiecte ale protecției prin drept de autor și drepturi conexe în beneficiul persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate și de modificare a Directivei 2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2017/1564.)

(1) JO C 125, 21.4.2017, p. 27.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 iulie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind schimbul transfrontalier între Uniune și țările terțe de exemplare în format accesibil ale anumitor opere și altor obiecte ale protecției prin drepturi de autor și drepturi conexe în beneficiul persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate (COM(2016)0595 – C8-0380/2016 – 2016/0279(COD))

P8_TA(2017)0313 A8-0102/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0595),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0380/2016),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 5 iulie 2017(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 19 mai 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru cultură și educație și Comisiei pentru petiții (A8-0102/2017),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 6 iulie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului privind schimbul transfrontalier între Uniune și țările terțe de exemplare în format accesibil ale anumitor opere și ale altor obiecte ale protecției prin drept de autor și drepturi conexe în beneficiul persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/1563.)

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 iulie 2017 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind mecanismele de soluționare a litigiilor legate de dubla impunere în Uniunea Europeană (COM(2016)0686 – C8-0035/2017 – 2016/0338(CNS))

P8_TA(2017)0314 A8-0225/2017

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0686),

–  având în vedere articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0035/2017),

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 25 noiembrie 2015(1) și din 6 iulie 2016(2) referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare,

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0225/2017),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  invită Consiliul ca, după adoptarea directivei propuse, să ia în considerare posibilitatea de a abroga în etape Convenția din 23 iulie 1990 privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate(3) și, astfel, să consolideze abordarea coordonată a Uniunii în materie de soluționare a litigiilor cu ajutorul directivei propuse;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 1 (1)  Situațiile în care diferite state membre impozitează de două ori același venit sau același capital pot crea obstacole fiscale importante pentru societățile care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier. Ele creează o sarcină fiscală excesivă pentru societățile comerciale și pot să perturbe activitatea economică și să genereze probleme de eficacitate, având în același timp un impact negativ asupra investițiilor transfrontaliere și a creșterii economice. (1)  În virtutea principiului impozitării echitabile și eficace, toate societățile ar trebui să plătească cota parte echitabilă din impozite ce le revine în cazurile în care se generează profituri și câștiguri, dar dubla impunere și dubla neimpozitare trebuie evitate. Situațiile în care diferite state membre impozitează de două ori același venit sau același capital pot crea obstacole fiscale importante, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier, având astfel un impact negativ asupra funcționării corecte a pieței interne. Ele creează o sarcină fiscală excesivă, incertitudine juridică și costuri inutile pentru societățile comerciale și pot să perturbe activitatea economică și să genereze probleme de eficacitate. În plus, ele au un impact negativ asupra investițiilor transfrontaliere și a creșterii economice. Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 1 a (nou) (1a)  La 25 noiembrie 2015, Parlamentul European a adoptat o rezoluție referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare, prin care a contestat utilitatea Convenției din 23 iulie 1990 privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate1a (Convenția de arbitraj a Uniunii) și a considerat că acest instrument ar trebui reformat și transformat într-unul mai eficient sau înlocuit cu un mecanism al Uniunii de soluționare a litigiilor care să conțină proceduri de acord reciproc mai eficace. La 6 iulie 2016, Parlamentul European a adoptat o rezoluție referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare, în care a subliniat că stabilirea unui termen clar pentru procedurile de soluționare a litigiilor este un element-cheie pentru creșterea eficacității sistemelor. ___________ 1a JO L 225, 20.8.1990, p. 10. Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 1 b (nou) (1b)   La 16 decembrie 2015, Parlamentul European a adoptat o rezoluție cuprinzând recomandări adresate Comisiei referitoare la favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în cadrul politicilor de impozitare a societăților în Uniune, în care solicita Comisiei să prezinte o propunere legislativă prin care să îmbunătățească mecanismele de soluționare a litigiilor transfrontaliere în domeniul fiscal de la nivelul Uniunii, acordând atenție nu doar cazurilor de dublă impozitare, ci și celor de dublă neimpozitare. De asemenea, în rezoluție s-au solicitat norme mai clare, un calendar mai strict și transparență. Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 1 c (nou) (1c)   Încercările de eliminare a dublei impuneri au dus, de multe ori, la „dubla neimpozitare” în cazurile în care, prin erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor, societățile au reușit să facă în așa fel încât profitul lor să fie impozitat în statele membre în care impozitul pe societăți este aproape zero. Această practică actuală denaturează concurența, afectează întreprinderile naționale și subminează impozitarea, în detrimentul creșterii și al locurilor de muncă. Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 2 (2)  Din acest motiv, este necesar ca mecanismele disponibile în Uniune să facă posibilă soluționarea litigiilor legate de dubla impunere și eliminarea eficientă a acestei probleme. (2)  Procedurile actuale de soluționare a litigiilor sunt prea lungi, costisitoare și adesea nu conduc la un acord, unele cazuri nefiind nici măcar luate în considerare. În prezent, unele societăți comerciale acceptă mai curând dubla impunere decât să consume bani și timp în proceduri greoaie pentru a elimina dubla impunere. Din acest motiv, este esențial ca mecanismele disponibile în Uniune să facă posibilă soluționarea eficace, rapidă și executorie a litigiilor legate de dubla impunere și eliminarea eficientă și în timp util a acestei probleme, realizându-se o comunicare regulată și eficientă cu contribuabilii. Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 3 (3)  Mecanismele în vigoare prevăzute în tratatele fiscale bilaterale nu asigură scutirea integrală de la dubla impunere în timp util și în toate cazurile. Actuala Convenție privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate (90/436/CEE)7 (denumită în continuare „Convenția de arbitraj a Uniunii”) are o sferă de aplicare limitată deoarece se aplică numai în cazul litigiilor aferente prețurilor de transfer și în cazul atribuirii profiturilor către sediile permanente. Exercițiul de monitorizare desfășurat în cadrul implementării Convenției de arbitraj a Uniunii a evidențiat o serie de deficiențe importante, în special în ceea ce privește accesul la procedură, durata și finalizarea concretă a acesteia. (3)  Mecanismele în vigoare prevăzute în convențiile bilaterale de evitare a dublei impuneri nu asigură scutirea integrală de la dubla impunere în timp util și în toate cazurile. În multe cazuri, mecanismele prevăzute în aceste convenții durează, sunt costisitoare și greu accesibile și nu conduc întotdeauna la un acord. Convenția de arbitraj a Uniunii are o sferă de aplicare limitată deoarece se aplică numai în cazul litigiilor aferente prețurilor de transfer și în cazul atribuirii profiturilor către sediile permanente. Exercițiul de monitorizare desfășurat în cadrul implementării Convenției de arbitraj a Uniunii a evidențiat o serie de deficiențe importante, în special în ceea ce privește accesul la procedură, lipsa de căi de atac și absența unei încheieri finale și obligatorii a procedurii. Aceste deficiențe reprezintă un obstacol pentru investiții și ar trebui eliminate. _________________ 7 JO L 225, 20.8.1990, p. 10. Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 3 a (nou) (3a)   Pentru a modela un mediu fiscal echitabil, clar și stabil și pentru a reduce numărul litigiilor legate de impozitare pe piața internă, este necesar cel puțin un nivel minim de convergență în ceea ce privește politicile de impozitare a societăților. Propunerea Comisiei privind introducerea unei baze fiscale consolidate comune a societăților1a reprezintă instrumentul cel mai eficient pentru eliminarea riscurilor dublei impuneri în materie de impozitare a întreprinderilor. ______________ 1a Propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) (COM(2016)0683). Amendamentul 8 Propunere de directivă Considerentul 4 (4)  Pentru a crea un mediu fiscal mai echitabil, normele în materie de transparență trebuie să fie înăsprite, iar măsurile de combatere a evitării obligațiilor fiscale trebuie să fie consolidate. În același timp, în spiritul unui sistem fiscal echitabil, este necesar să se garanteze că persoanele impozabile nu sunt impozitate de două ori pentru același venit și că mecanismele de soluționare a litigiilor sunt cuprinzătoare, eficace și sustenabile. Îmbunătățirea mecanismelor de soluționare a litigiilor legate de dubla impunere este necesară și pentru a face față riscului creșterii numărului de litigii legate de cazuri de dublă sau multiplă impunere, având ca obiect sume importante, în urma stabilirii de către administrațiile fiscale a unor practici de audit mai regulate și mai bine direcționate. (4)  Pentru a crea un mediu fiscal mai echitabil pentru întreprinderile active în Uniune, normele în materie de transparență trebuie să fie înăsprite, iar măsurile de combatere a evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale trebuie să fie consolidate la nivel național, la nivelul Uniunii și la nivel global. Evitarea dublei neimpozitări trebuie să rămână o prioritate a Uniunii. În același timp, în spiritul unui sistem fiscal echitabil, este necesar să se garanteze că persoanele impozabile nu sunt impozitate de două ori pentru același venit și că mecanismele de soluționare a litigiilor sunt cuprinzătoare, eficace și sustenabile. Îmbunătățirea mecanismelor de soluționare a litigiilor legate de dubla impunere este de importanță vitală și pentru a face față riscului creșterii numărului de litigii legate de cazuri de dublă sau multiplă impunere, având ca obiect sume importante, în urma stabilirii de către administrațiile fiscale a unor practici de audit mai regulate și mai bine direcționate. Amendamentul 9 Propunere de directivă Considerentul 5 (5)  Prin urmare, introducerea unui cadru funcțional și eficient de soluționare a litigiilor fiscale care să garanteze certitudinea juridică și un mediu economic favorabil investițiilor constituie o acțiune decisivă pentru crearea unui sistem de impozitare a societăților echitabil și eficient în Uniunea Europeană. Mecanismele de soluționare a litigiilor legate de dubla impunere ar trebui totodată să creeze un cadru armonizat și transparent pentru soluționarea problemelor legate de dubla impunere și, astfel, să ofere beneficii tuturor contribuabililor. (5)  Prin urmare, introducerea unui cadru funcțional și eficient de soluționare a litigiilor fiscale care să garanteze certitudinea juridică și care să sprijine investițiile constituie o acțiune decisivă pentru crearea unui sistem de impozitare a societăților echitabil și eficient în Uniunea Europeană. Statele membre ar trebui să aloce în acest scop un nivel corespunzător de resurse umane, tehnice și financiare autorităților competente. Amendamentul 10 Propunere de directivă Considerentul 5 a (nou) (5a)  Uniunea are potențialul de a deveni un model și un lider global în ceea ce privește transparența fiscală și coordonarea. Prin urmare, mecanismele de soluționare a litigiilor legate de dubla impunere ar trebui totodată să creeze un cadru armonizat și transparent pentru soluționarea problemelor legate de dubla impunere și, astfel, să ofere beneficii tuturor contribuabililor. Cu excepția cazului în care contribuabilii în cauză demonstrează că o anumită informație comercială, industrială sau profesională sensibilă din decizie nu ar trebui publicată, toate deciziile finale ar trebui să fie publicate integral și puse la dispoziție de către Comisie într-un format de date folosit în mod curent, pe o pagină de internet gestionată central. Publicarea deciziilor finale este în interesul public, dat fiind că aceasta îmbunătățește înțelegerea modului în care normele ar trebui interpretate și aplicate. Potențialul prezentei directive nu va putea fi pe deplin valorificat decât cu condiția ca și în țările terțe să se aplice norme similare. Prin urmare, Comisia ar trebui să pledeze pentru introducerea unei proceduri obligatorii de soluționare a litigiilor la nivel internațional. Amendamentul 11 Propunere de directivă Considerentul 5 b (nou) (5b)   Un cadru eficace și eficient ar trebui să le ofere statelor membre posibilitatea de a propune mecanisme alternative de soluționare a litigiilor care să ia mai bine în considerare particularitățile întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și care să aibă ca rezultat scăderea costurilor, reducerea birocrației, creșterea eficienței și eliminarea mai rapidă a dublei impuneri. Amendamentul 12 Propunere de directivă Considerentul 6 (6)  Eliminarea dublei impuneri ar trebui să se realizeze printr-o procedură în cadrul căreia, ca un prim pas, cazul să fie transmis autorităților fiscale din statele membre vizate în vederea soluționării litigiului prin procedura de acord amiabil. Dacă nu se ajunge la un acord într-un anumit interval de timp, cazul ar trebui să fie prezentat unei comisii consultative sau unei comisii de soluționare alternativă a litigiilor, alcătuită atât din reprezentanți ai autorităților fiscale respective, cât și din personalități independente. Autoritățile fiscale ar trebui să ia o decizie finală obligatorie prin referire la avizul comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor. (6)  Eliminarea dublei impuneri ar trebui să se realizeze printr-o procedură care să fie simplu de utilizat. Ca un prim pas, cazul este transmis autorităților fiscale din statele membre vizate în vederea soluționării litigiului prin procedura de acord amiabil. Dacă nu se ajunge la un acord într-un anumit interval de timp, cazul ar trebui să fie prezentat unei comisii consultative sau unei comisii de soluționare alternativă a litigiilor, alcătuită atât din reprezentanți ai autorităților fiscale respective, cât și din personalități independente, ale căror nume vor apărea într-o listă publică de personalități independente. Autoritățile fiscale ar trebui să ia o decizie finală obligatorie prin referire la avizul comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor. Amendamentul 13 Propunere de directivă Considerentul 7 a (nou) (7a)   Procedura prevăzută în prezenta directivă pentru soluționarea litigiilor legate de dubla impunere cuprinde, printre alte opțiuni, posibilitatea pentru contribuabil de a soluționa litigiile. Aceasta include procedurile de acord amiabil conform convențiilor bilaterale privind dubla impunere sau conform Convenției de arbitraj a Uniunii. Procedura de soluționare a litigiilor stabilită în prezenta directivă ar trebui să fie privilegiată în raport cu alte opțiuni, deoarece prevede o abordare coordonată a litigiilor, la nivelul UE, care conține norme clare și executorii, obligația de a elimina dubla impunere și un interval de timp fix. Amendamentul 14 Propunere de directivă Considerentul 7 b (nou) (7b)   În prezent, nu este clar modul în care prezenta directivă se raportează la dispozițiile în vigoare privind arbitrajul din convențiile fiscale bilaterale și din Convenția de arbitraj a Uniunii. Prin urmare, Comisia ar trebui să clarifice aceste legături, astfel încât contribuabilii să poată, dacă este cazul, să aleagă procedura cea mai adecvată scopului. Amendamentul 15 Propunere de directivă Considerentul 7 c (nou) (7c)   Un număr mare de cazuri de dublă impunere implică țări terțe. Prin urmare, Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a crea un cadru global, de preferat în contextul OCDE. Până la realizarea unui astfel de cadru al OCDE, Comisia ar trebui să vizeze pentru toate cazurile potențiale de dublă impunere transfrontalieră o procedură amiabilă obligatorie, care să producă efecte obligatorii și care să înlocuiască actuala procedură voluntară. Amendamentul 16 Propunere de directivă Considerentul 10 a (nou) (10a)   Domeniul de aplicare al prezentei directive ar trebui să fie extins cât mai curând posibil. Directiva prevede doar un cadru pentru soluționarea litigiilor privind dubla impunere asupra profiturilor obținute din activități comerciale. Litigiile privind dubla impunere asupra veniturilor, cum ar fi în cazul pensiilor și al salariilor) nu au fost incluse în domeniul său de aplicare, deși impactul asupra persoanelor fizice poate fi însemnat. O interpretare diferită a unei convenții fiscale de către statele membre poate duce la o dublă impunere economică, de pildă în cazul în care un stat membru interpretează o sursă de venit ca salariu, în timp ce celălalt stat membru interpretează aceeași sursă de venit ca profit. Prin urmare, diferențele de interpretare dintre statele membre în ceea ce privește impozitarea venitului ar trebui să fie incluse, de asemenea, în domeniul de aplicare al prezentei directive. Amendamentul 17 Propunere de directivă Considerentul 11 (11)  Este oportun ca, după o perioadă de cinci ani, Comisia să examineze aplicarea directivei, iar statele membre să sprijine Comisia furnizându-i informații adecvate în sprijinul acestei examinări, (11)  Este oportun ca, după o perioadă de cinci ani, Comisia să examineze aplicarea directivei, inclusiv să stabilească dacă ar trebui să se continue aplicarea directivei sau dacă aceasta ar trebui modificată. Statele membre ar trebui să sprijine Comisia furnizându-i informații adecvate în sprijinul acestei examinări. La finalul examinării, Comisia ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului, inclusiv o evaluare a extinderii domeniului de aplicare al prezentei directive, astfel încât să acopere toate situațiile de dublă impunere și de dublă neimpozitare la nivel transfrontalier și, dacă este necesar, o propunere legislativă de modificare. Amendamentul 18 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 4 Prezenta directivă nu împiedică aplicarea dispozițiilor din legislația națională sau din acordurile internaționale atunci când este necesară prevenirea evaziunii fiscale, a fraudei fiscale sau a abuzurilor. Prezenta directivă nu împiedică aplicarea dispozițiilor din legislația națională sau din acordurile internaționale atunci când este necesară prevenirea evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, a fraudei fiscale sau a abuzurilor. Amendamentul 19 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 1 1.  Orice contribuabil căruia i se aplică o dublă impunere are dreptul să depună o plângere solicitând soluționarea problemei pe lângă fiecare dintre autoritățile competente ale statelor membre în cauză, în termen de trei ani de la prima notificare a acțiunii care are ca rezultat dubla impunere, indiferent dacă face sau nu uz de căile de atac disponibile în legislația națională a vreunuia dintre statele membre în cauză. În plângerea adresată fiecărei autorități competente contribuabilul trebuie să indice care sunt celelalte state membre implicate. 1.  Orice contribuabil căruia i se aplică o dublă impunere are dreptul să depună o plângere solicitând soluționarea problemei pe lângă fiecare dintre autoritățile competente ale statelor membre în cauză, în termen de trei ani de la prima notificare a acțiunii care are ca rezultat dubla impunere, indiferent dacă face sau nu uz de căile de atac disponibile în legislația națională a vreunuia dintre statele membre în cauză. În plângerea adresată și depusă simultan la ambele autorități competente ale statelor membre, contribuabilul trebuie să indice care sunt celelalte state membre implicate. Comisia găzduiește un punct central de contact în toate limbile oficiale ale Uniunii, care este ușor accesibil publicului, care conține informații de contact actualizate pentru fiecare autoritate competentă și o vedere de ansamblu completă asupra legislației Uniunii și asupra tratatelor fiscale aplicabile. Amendamentul 20 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2 2.  Autoritățile competente confirmă primirea plângerii în termen de o lună de la primirea acesteia. De asemenea, ele informează autoritățile competente ale celorlalte state membre vizate cu privire la primirea plângerii. 2.  Fiecare autoritate competentă confirmă în scris primirea plângerii și informează autoritățile competente ale celorlalte state membre vizate cu privire la primirea plângerii în termen de două săptămâni de la primirea acesteia. Amendamentul 21 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 3 – litera a (a)  numele, adresa, numărul de identificare fiscală și alte informații necesare pentru identificarea contribuabilului (contribuabililor) care a(u) adresat plângerea autorităților competente și a oricărui alt contribuabil direct afectat; (a)  numele, adresa, numărul de identificare fiscală și alte informații necesare pentru identificarea contribuabilului (contribuabililor) care a(u) adresat plângerea autorităților competente și a oricărui alt contribuabil direct afectat, potrivit cunoștințelor reclamantului; Amendamentul 22 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 3 – litera d (d)   normele naționale și tratatele privind dubla impunere aplicabile; eliminat Amendamentul 23 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 3 – litera e – punctul iii (iii)  angajamentul contribuabilului de a răspunde cât mai complet și mai rapid posibil tuturor cererilor corespunzătoare formulate de o autoritate competentă și de a furniza orice document la cererea autorităților competente; (iii)  angajamentul contribuabilului de a răspunde cât mai complet și mai rapid posibil tuturor cererilor corespunzătoare formulate de o autoritate competentă și de a furniza orice document la cererea autorităților competente, autoritățile competente ținând cont în mod corespunzător de orice restricții de acces la documentele solicitate și de orice întârzieri externe; Amendamentul 24 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 3 – litera f (f)  orice informații suplimentare specifice solicitate de autoritățile competente. (f)  orice informații suplimentare specifice solicitate de autoritățile competente, relevante pentru litigiul legat de impozitare. Amendamentul 25 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 5 5.  Autoritățile competente ale statelor membre în cauză adoptă o decizie privind acceptarea și admisibilitatea plângerii unui contribuabil în termen de șase luni de la primirea acesteia. Autoritățile competente informează contribuabilii și autoritățile competente din celelalte state membre cu privire la decizia lor. 5.  Autoritățile competente ale statelor membre în cauză adoptă o decizie privind acceptarea și admisibilitatea plângerii unui contribuabil în termen de trei luni de la primirea acesteia și informează în scris contribuabilul și autoritățile competente din celelalte state membre cu privire la decizia lor în termen de două săptămâni. Amendamentul 26 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 1 În cazul în care autoritățile competente ale statelor membre vizate decid să accepte plângerea în conformitate cu articolul 3 alineatul (5), acestea depun eforturi pentru a elimina dubla impunere prin procedura de acord amiabil în termen de doi ani de la data ultimei notificări din partea unuia dintre statele membre cu privire la decizia de a accepta plângerea. În cazul în care autoritățile competente ale statelor membre vizate decid să accepte plângerea în conformitate cu articolul 3 alineatul (5), acestea depun eforturi pentru a elimina dubla impunere prin procedura de acord amiabil în termen de un an de la data ultimei notificări din partea unuia dintre statele membre cu privire la decizia de a accepta plângerea. Amendamentul 27 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 2 Perioada de doi ani menționată la primul paragraf poate fi prelungită cu până la șase luni la solicitarea unei autorități competente a unui stat membru vizat, în cazul în care autoritatea competentă solicitantă furnizează o justificare scrisă în acest sens. Prelungirea respectivă este condiționată de acceptul contribuabililor și al celorlalte autorități competente. Perioada de un an menționată la primul paragraf poate fi prelungită cu până la trei luni la solicitarea unei autorități competente a unui stat membru vizat, în cazul în care autoritatea competentă solicitantă furnizează o justificare scrisă în acest sens. Prelungirea respectivă este condiționată de acceptul contribuabililor și al celorlalte autorități competente. Amendamentul 28 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 3 3.  După ce au ajuns la un acord privind eliminarea dublei impuneri în termenul prevăzut la alineatul (1), autoritățile competente din statele membre în cauză transmit acest acord contribuabililor sub forma unei decizii care este obligatorie pentru autorități și executorie de către contribuabili, cu condiția ca aceștia din urmă să renunțe la dreptul de a beneficia de orice căi de atac la nivel național. Această decizie trebuie pusă în aplicare indiferent de termenele prevăzute de legislația națională a statelor membre în cauză. 3.  După ce au ajuns la un acord privind eliminarea dublei impuneri în termenul prevăzut la alineatul (1), autoritățile competente din statele membre în cauză transmit în termen de cinci zile acest acord contribuabililor sub forma unei decizii care este obligatorie pentru autorități și executorie de către contribuabili, cu condiția ca aceștia din urmă să renunțe la dreptul de a beneficia de orice căi de atac la nivel național. Această decizie trebuie pusă în aplicare imediat, indiferent de termenele prevăzute de legislația națională a statelor membre în cauză. Amendamentul 29 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 4 4.  În cazul în care nu au ajuns la un acord privind eliminarea dublei impuneri în termenul prevăzut la alineatul (1), autoritățile competente din statele membre în cauză informează contribuabilii în legătură cu acest lucru, indicând motivele pentru care nu s-a ajuns la un acord. 4.  În cazul în care nu au ajuns la un acord privind eliminarea dublei impuneri în termenul prevăzut la alineatul (1), autoritățile competente din statele membre în cauză informează contribuabilii în legătură cu acest lucru în termen de două săptămâni, indicând motivele pentru care nu s-a ajuns la un acord și informând contribuabilii cu privire la opțiunile de care dispun pentru a introduce o cale de atac, oferind acestora datele de contact relevante pentru organele de apel. Amendamentul 30 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 1.  Autoritățile competente din statele membre în cauză pot decide să respingă plângerea dacă aceasta este inadmisibilă, dacă nu are loc o dublă impunere sau dacă perioada de trei ani prevăzută la articolul 3 alineatul (1) nu este respectată. 1.  Autoritățile competente din statele membre în cauză pot decide să respingă plângerea dacă aceasta este inadmisibilă, dacă nu are loc o dublă impunere sau dacă perioada de trei ani prevăzută la articolul 3 alineatul (1) nu este respectată. Autoritățile competente informează contribuabilul cu privire la motivele pentru care s-a respins plângerea. Amendamentul 31 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 2 2.  În cazul în care autoritățile competente din statele membre în cauză nu au luat o decizie cu privire la plângerea unui contribuabil în termen de șase luni de la primirea acesteia, se va considera că plângerea a fost respinsă. 2.  În cazul în care autoritățile competente din statele membre în cauză nu au luat o decizie cu privire la plângerea unui contribuabil în termen de trei luni de la primirea acesteia, se consideră că plângerea a fost respinsă, iar contribuabilul este informat cu privire la aceasta în termen de o lună după această perioadă de trei luni. Amendamentul 32 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 3 3.  În cazul respingerii plângerii, contribuabilul are dreptul de a contesta decizia autorităților competente ale statelor membre în cauză, în conformitate cu normele naționale. 3.  În cazul respingerii plângerii, contribuabilul are dreptul de a contesta decizia autorităților competente ale statelor membre în cauză, în conformitate cu normele naționale. Contribuabilul are dreptul de a folosi o cale de atac în fața oricărei autorități competente. Autoritatea competentă în fața căreia se exercită o cale de atac informează cealaltă autoritate competentă cu privire la existența contestației, iar cele două autorități competente acționează de o manieră coordonată atunci când tratează contestația. În cazul IMM-urilor, dacă calea de atac este soluționată pozitiv, sarcina financiară este suportată de autoritatea competentă care a respins reclamația inițial. Amendamentul 33 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2 – paragraful 1 Comisia consultativă adoptă o decizie cu privire la admisibilitatea și acceptarea plângerii în termen de șase luni de la data notificării ultimei decizii de respingere a plângerii în temeiul articolului 5 alineatul (1) de către autoritățile competente ale statelor membre în cauză. Dacă nu se notifică nicio decizie în termenul de șase luni, plângerea este considerată respinsă. Comisia consultativă adoptă o decizie cu privire la admisibilitatea și acceptarea plângerii în termen de trei luni de la data notificării ultimei decizii de respingere a plângerii în temeiul articolului 5 alineatul (1) de către autoritățile competente ale statelor membre în cauză. Dacă nu se notifică nicio decizie în termenul de trei luni, plângerea este considerată respinsă. Amendamentul 34 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2 – paragraful 2 În cazul în care comisia consultativă confirmă existența dublei impuneri și admisibilitatea plângerii, este inițiată procedura de acord amiabil prevăzută la articolul 4, la solicitarea uneia dintre autoritățile competente. Autoritatea competentă respectivă notifică această solicitare comisiei consultative, celorlalte autorități competente în cauză și contribuabililor. Perioada de doi ani prevăzută la articolul 4 alineatul (1) începe de la data luării deciziei de către comisia consultativă cu privire la acceptarea și admisibilitatea plângerii. În cazul în care comisia consultativă confirmă existența dublei impuneri și admisibilitatea plângerii, este inițiată procedura de acord amiabil prevăzută la articolul 4, la solicitarea uneia dintre autoritățile competente. Autoritatea competentă respectivă notifică această solicitare comisiei consultative, celorlalte autorități competente în cauză și contribuabililor. Perioada de un an prevăzută la articolul 4 alineatul (1) începe de la data luării deciziei de către comisia consultativă cu privire la acceptarea și admisibilitatea plângerii. Amendamentul 35 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 3 – paragraful 1 Comisia consultativă este instituită de autoritățile competente din statele membre în cauză atunci când acestea nu reușesc să ajungă la un acord pentru a elimina dubla impunere în baza procedurii de acord amiabil în termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (1). Dacă autoritățile competente din statele membre în cauză nu reușesc să ajungă la un acord pentru a elimina dubla impunere în baza procedurii de acord amiabil în termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (1), comisia consultativă emite un aviz cu privire la eliminarea dublei impuneri în temeiul articolului 13 alineatul (1). Amendamentul 36 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 4 – paragraful 1 Comisia consultativă trebuie să fie înființată cel târziu la cincizeci de zile calendaristice de la sfârșitul perioadei de șase luni prevăzute la articolul 3 alineatul (5), în cazul în care comisia consultativă este instituită în conformitate cu alineatul (1). Comisia consultativă trebuie să fie înființată cel târziu la o lună de la sfârșitul perioadei de trei luni prevăzute la articolul 3 alineatul (5), în cazul în care comisia consultativă este instituită în conformitate cu alineatul (1). Amendamentul 37 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 4 – paragraful 2 Comisia consultativă trebuie să fie înființată cel târziu la cincizeci de zile calendaristice de la sfârșitul perioadei prevăzute la articolul 4 alineatul (1), în cazul în care comisia consultativă este instituită în conformitate cu alineatul (2). Comisia consultativă trebuie să fie înființată cel târziu la o lună de la sfârșitul perioadei prevăzute la articolul 4 alineatul (1), în cazul în care comisia consultativă este instituită în conformitate cu alineatul (2). Amendamentul 38 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 1 – paragraful 2 În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru nu a desemnat cel puțin o personalitate independentă și un supleant pentru această persoană, contribuabilul poate solicita instanței competente din statul membru respectiv desemnarea unei persoane independente și a unui supleant din lista menționată la articolul 8 alineatul (4). În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru nu a desemnat cel puțin o personalitate independentă și un supleant pentru această persoană, contribuabilul poate solicita instanței competente din statul membru respectiv desemnarea unei persoane independente și a unui supleant din lista menționată la articolul 8 alineatul (4) în termen de trei luni. Amendamentul 39 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 1 – paragraful 3 Dacă autoritățile competente din toate statele membre în cauză nu au făcut acest lucru, contribuabilul poate solicita instanțelor competente din fiecare stat membru să desemneze cele două personalități independente, în conformitate cu al doilea și al treilea paragraf. Personalitățile independente desemnate astfel numesc președintele prin tragere la sorți din lista de persoane independente care se califică pentru rolul de președinte în conformitate cu articolul 8 alineatul (4). Dacă autoritățile competente din toate statele membre în cauză nu au făcut acest lucru, contribuabilul poate solicita instanțelor competente din fiecare stat membru să desemneze cele două personalități independente, în conformitate cu al doilea și al treilea paragraf din articolul 8 alineatul (4). Comisia pune la dispoziție în mod clar detalii privind instanțele competente din fiecare stat membru, într-un punct de informare central de pe site-ul său web, în toate limbile oficiale ale Uniunii. Personalitățile independente desemnate astfel numesc președintele prin tragere la sorți din lista de persoane independente care se califică pentru rolul de președinte în conformitate cu articolul 8 alineatul (4). Amendamentul 40 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 2 2.  Desemnarea persoanelor independente și a supleanților acestora în conformitate cu alineatul (1) este înaintată unei instanțe competente dintr-un stat membru numai la finalul perioadei de cincizeci de zile menționată la articolul 6 alineatul (4) și în termen de două săptămâni de la expirarea acestei perioade. 2.  Desemnarea persoanelor independente și a supleanților acestora în conformitate cu alineatul (1) este înaintată unei instanțe competente dintr-un stat membru numai la finalul perioadei de o lună menționate la articolul 6 alineatul (4) și în termen de două săptămâni de la expirarea acestei perioade. Amendamentul 41 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 3 3.  Instanța competentă adoptă o decizie în conformitate cu alineatul (1) și o notifică solicitantului. Procedura aplicabilă de către instanța competentă care desemnează persoanele independente atunci când statele membre nu reușesc să facă acest lucru este aceeași cu cea aplicabilă în temeiul normelor naționale în materie de arbitraj civil și comercial în situațiile în care instanțele numesc arbitri pentru că părțile nu reușesc să ajungă la un acord în acest sens. De asemenea, instanța competentă informează autoritățile competente care nu au reușit inițial să instituie comisia consultativă. Acest stat membru are dreptul de a contesta hotărârea instanței, cu condiția ca legislația națională să permită o astfel de acțiune. În cazul respingerii, solicitantul are dreptul de a contesta hotărârea instanței în conformitate cu normele de procedură naționale. 3.  Instanța competentă adoptă o decizie în conformitate cu alineatul (1) și o notifică solicitantului în termen de o lună. Procedura aplicabilă de către instanța competentă care desemnează persoanele independente atunci când statele membre nu reușesc să facă acest lucru este aceeași cu cea aplicabilă în temeiul normelor naționale în materie de arbitraj civil și comercial în situațiile în care instanțele numesc arbitri pentru că părțile nu reușesc să ajungă la un acord în acest sens. De asemenea, instanța competentă informează autoritățile competente care nu au reușit inițial să instituie comisia consultativă. Acest stat membru are dreptul de a contesta hotărârea instanței, cu condiția ca legislația națională să permită o astfel de acțiune. În cazul respingerii, solicitantul are dreptul de a contesta hotărârea instanței în conformitate cu normele de procedură naționale. Amendamentul 42 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera c (c)  una sau două personalități independente, care sunt numite de fiecare autoritate competentă din lista persoanelor menționată la alineatul (4). (c)  una sau două personalități independente, care sunt numite de fiecare autoritate competentă din lista persoanelor menționată la alineatul (4), cu excepția persoanelor propuse de propriile lor state membre. Amendamentul 43 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 1 – paragraful 3 a (nou) Statele membre pot decide să desemneze cu titlu permanent reprezentanții menționați la primul paragraf litera (b). Amendamentul 44 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 3 – litera b (b)  dacă persoana respectivă are sau a avut o participație importantă în cadrul unuia dintre contribuabili sau dacă este sau a fost angajat sau consultant al acestuia; (b)  dacă persoana respectivă sau o rudă a persoanei respective are sau a avut o participație importantă în cadrul unuia dintre contribuabili sau dacă este sau a fost angajat sau consultant al acestuia; Amendamentul 45 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4 – paragraful 2 Personalitățile independente trebuie să fie cetățeni ai unui stat membru și rezidenți în Uniune. Ele trebuie să fie competente și independente. Personalitățile independente trebuie să fie cetățeni ai unui stat membru și rezidenți în Uniune, de preferat oficialități și funcționari publici care lucrează în domeniul legislației fiscale sau membri ai unei instanțe administrative. Ele trebuie să fie competente, independente, imparțiale și de o înaltă integritate. Amendamentul 46 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4 – paragraful 3 Statele membre notifică Comisiei numele personalităților independente pe care le-au nominalizat. În notificare statele membre pot preciza care dintre cele cinci persoane nominalizate poate fi numită în funcția de președinte. De asemenea, acestea furnizează Comisiei informații complete și actualizate cu privire la profilul profesional și academic al acestor persoane, la competența și experiența acestora, precum și cu privire la eventualele conflicte de interese. Statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la orice modificări aduse listei persoanelor independente. Statele membre notifică Comisiei numele personalităților independente pe care le-au nominalizat. În notificare statele membre precizează care dintre cele cinci persoane nominalizate poate fi numită în funcția de președinte. De asemenea, acestea furnizează Comisiei informații complete și actualizate cu privire la profilul profesional și academic al acestor persoane, la competența și experiența acestora, precum și cu privire la eventualele conflicte de interese. Aceste informații se actualizează în cazul în care apar modificări ale CV-ului persoanelor independente. Statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la orice modificări aduse listei persoanelor independente. Amendamentul 47 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4 – paragraful 3 a (nou) Comisia verifică informațiile menționate la al treilea paragraf privind personalitățile independente nominalizate de statele membre. Aceste verificări se efectuează în termen de trei luni de la primirea informațiilor din partea statului membru. În cazul în care Comisia are îndoieli în ceea ce privește independența persoanelor nominalizate, ea poate cere statului membru să furnizeze informații suplimentare, iar, dacă îndoielile persistă, poate cere statului membru să elimine persoana respectivă de pe listă și să desemneze pe altcineva. Amendamentul 48 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4 – paragraful 3 b (nou) Lista personalităților independente este accesibilă publicului. Amendamentul 49 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 1 1.  Autoritățile competente ale statelor membre în cauză pot conveni să înființeze o comisie de soluționare alternativă a litigiilor în locul comisiei consultative, care să emită un aviz cu privire la eliminarea dublei impuneri în conformitate cu articolul 13. 1.  Autoritățile competente ale statelor membre în cauză pot conveni să înființeze o comisie de soluționare alternativă a litigiilor în locul comisiei consultative, care să emită un aviz cu privire la eliminarea dublei impuneri în conformitate cu articolul 13. Cu toate acestea, utilizarea comisiei de soluționare alternativă a litigiilor își va menține caracterul excepțional, în măsura în care acest lucru este posibil. Amendamentul 50 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 2 2.  Comisia de soluționare alternativă a litigiilor poate fi diferită de comisia consultativă în ceea ce privește componența și forma și poate aplica medierea, concilierea, expertiza, adjudecarea sau orice alt proces sau orice altă tehnică de soluționare a litigiilor. 2.  Comisia de soluționare alternativă a litigiilor poate fi diferită de comisia consultativă în ceea ce privește componența și forma și poate aplica medierea, concilierea, expertiza, adjudecarea sau orice alt proces sau orice altă tehnică eficientă și recunoscută de soluționare a litigiilor. Amendamentul 51 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 4 4.  Articolele 11-15 se aplică în cazul comisiei de soluționare alternativă a litigiilor, cu excepția celor privind majoritatea prevăzute la articolul 13 alineatul (3). Autoritățile competente ale statelor membre în cauză pot conveni asupra altor reguli privind majoritatea în cadrul regulilor de funcționare a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor. 4.  Articolele 11-15 se aplică în cazul comisiei de soluționare alternativă a litigiilor, cu excepția celor privind majoritatea prevăzute la articolul 13 alineatul (3). Autoritățile competente ale statelor membre în cauză pot conveni asupra altor reguli privind majoritatea în cadrul regulilor de funcționare a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor, cu condiția de a se garanta independența persoanelor desemnate pentru a soluționa litigiile, precum și lipsa oricărui conflict de interese. Amendamentul 52 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 1 – partea introductivă Statele membre prevăd ca, în termenul de cincizeci de zile calendaristice prevăzut la articolul 6 alineatul (4), fiecare autoritate competentă a statelor membre în cauză să notifice contribuabililor următoarele: Statele membre prevăd ca, în termenul de o lună prevăzut la articolul 6 alineatul (4), fiecare autoritate competentă a statelor membre în cauză să notifice contribuabililor următoarele: Amendamentul 53 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 1 – paragraful 2 Data la care se face referire la litera (b) de la primul paragraf se stabilește cel târziu la șase luni după înființarea comisiei consultative sau a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor. Data la care se face referire la litera (b) de la primul paragraf se stabilește cel târziu la trei luni după înființarea comisiei consultative sau a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor. Amendamentul 54 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 3 3.  În absența notificării contribuabililor cu privire la regulile de funcționare sau dacă aceasta este incompletă, statele membre prevăd ca persoanele independente și președintele să completeze regulile de funcționare în conformitate cu anexa II și să le transmită contribuabilului în termen de două săptămâni de la data expirării celor cincizeci de zile calendaristice prevăzute la articolul 6 alineatul (4). În cazul în care persoanele independente și președintele nu se pun de acord asupra regulilor de funcționare sau nu le notifică contribuabililor, aceștia din urmă pot apela la instanța competentă din statul lor de rezidență sau stabilire, astfel încât să impună toate consecințele juridice și să determine punerea în aplicare a regulilor de funcționare. 3.  În absența notificării contribuabililor cu privire la regulile de funcționare sau dacă aceasta este incompletă, statele membre prevăd ca persoanele independente și președintele să completeze regulile de funcționare în conformitate cu anexa II și să le transmită contribuabilului în termen de două săptămâni de la data expirării perioadei de o lună prevăzute la articolul 6 alineatul (4). În cazul în care persoanele independente și președintele nu se pun de acord asupra regulilor de funcționare sau nu le notifică contribuabililor, aceștia din urmă pot apela la instanța competentă din statul lor de rezidență sau stabilire, astfel încât să impună toate consecințele juridice și să determine punerea în aplicare a regulilor de funcționare. Amendamentul 55 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 1 – partea introductivă 1.  În sensul procedurii menționate la articolul 6, contribuabilul (contribuabilii) în cauză poate (pot) furniza comisiei consultative sau comisiei de soluționare alternativă a litigiilor informații, elemente justificative sau documente care ar putea fi relevante pentru luarea unei decizii. Contribuabilul (contribuabilii) și autoritățile competente ale statelor membre în cauză furnizează orice informații, elemente justificative sau documente la cererea comisiei consultative sau a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor. Cu toate acestea, autoritățile competente ale statelor membre aflate într-o astfel de situație pot refuza să furnizeze informații comisiei consultative în oricare dintre următoarele cazuri: 1.  În sensul procedurii menționate la articolul 6, contribuabilul (contribuabilii) în cauză furnizează comisiei consultative sau comisiei de soluționare alternativă a litigiilor informații, elemente justificative sau documente care ar putea fi relevante pentru luarea unei decizii. Contribuabilul (contribuabilii) și autoritățile competente ale statelor membre în cauză furnizează orice informații, elemente justificative sau documente la cererea comisiei consultative sau a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor. Cu toate acestea, autoritățile competente ale statelor membre aflate într-o astfel de situație pot refuza să furnizeze informații comisiei consultative în oricare dintre următoarele cazuri: Amendamentul 56 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 1 1.  Comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor își dă avizul în termen de șase luni de la data la care a fost instituită de autoritățile competente ale statelor membre în cauză. 1.  Comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor își dă avizul în termen de trei luni de la data la care a fost instituită de autoritățile competente ale statelor membre în cauză. Amendamentul 57 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 2 2.  Când își formulează avizul, comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor ține cont de normele naționale și de tratatele privind evitarea dublei impuneri aplicabile. În absența unui tratat sau acord privind dubla impunere între statele membre în cauză, comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor se poate referi, când își formulează avizul, la practicile internaționale în domeniul fiscal, cum ar fi ultimul model de convenție fiscală al OCDE. 2.  Când își formulează avizul, comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor ține cont de normele naționale și de tratatele privind evitarea dublei impuneri aplicabile. În absența unui tratat sau acord privind dubla impunere între statele membre în cauză, comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor se poate referi, când își formulează avizul, la practicile internaționale în domeniul fiscal, cum ar fi ultimul model de convenție fiscală al OCDE și cel mai recent model de convenție al ONU de evitare a dublei impuneri. Amendamentul 58 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 1 1.  Autoritățile competente își dau acordul în termen de șase luni de la notificarea avizului comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor cu privire la eliminarea dublei impuneri. 1.  Autoritățile competente își dau acordul în termen de trei luni de la notificarea avizului comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor cu privire la eliminarea dublei impuneri. Amendamentul 59 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 3 3.  Statele membre prevăd ca decizia finală privind eliminarea dublei impuneri să fie transmisă contribuabililor de către fiecare autoritate competentă în termen de treizeci de zile calendaristice de la adoptarea acesteia. Dacă nu este notificat cu privire la decizie în termen de treizeci de zile calendaristice, contribuabilul poate introduce o cale de atac în statul membru de rezidență sau stabilire, în conformitate cu normele naționale. 3.  Statele membre prevăd ca decizia finală privind eliminarea dublei impuneri să fie transmisă contribuabililor de către fiecare autoritate competentă în termen de treizeci de zile calendaristice de la adoptarea acesteia. Dacă un contribuabil nu este notificat cu privire la decizia respectivă în termen de treizeci de zile calendaristice, contribuabilul respectiv poate introduce o cale de atac în statul membru de rezidență sau stabilire, în conformitate cu normele naționale. Amendamentul 60 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 2 2.  Aplicarea procedurii de acord amiabil sau a procedurii de soluționare a litigiilor nu împiedică un stat membru să inițieze sau să continue procedurile judiciare sau procedurile privind sancțiuni administrative și penale legate de aceleași aspecte. 2.  Aplicarea procedurii de acord amiabil sau a procedurii de soluționare a litigiilor împiedică un stat membru să inițieze sau să continue procedurile judiciare sau procedurile privind sancțiuni administrative și penale legate de aceleași aspecte. Amendamentul 61 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 3 – litera a (a)  perioada de șase luni menționată la articolul 3 alineatul (5); (a)  perioada de trei luni menționată la articolul 3 alineatul (5); Amendamentul 62 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 3 – litera b (b)  perioada de doi ani menționată la articolul 4 alineatul (1) (b)  perioada de un an menționată la articolul 4 alineatul (1). Amendamentul 63 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 6 6.  Prin derogare de la articolul 6, statele membre în cauză pot refuza accesul la procedura de soluționare a litigiilor în cazuri de fraudă fiscală, de abateri săvârșite cu intenție sau de neglijență gravă. 6.  Prin derogare de la articolul 6, statele membre în cauză pot refuza accesul la procedura de soluționare a litigiilor în cazuri de fraudă fiscală, confirmate printr-o hotărâre validă din punct de vedere juridic în cadrul unei proceduri penale sau administrative, de abateri săvârșite cu intenție sau de neglijență gravă cu privire la aceeași chestiune. Amendamentul 64 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 2 2.  Autoritățile competente publică decizia finală menționată la articolul 14, sub rezerva consimțământului fiecărui contribuabil implicat. 2.  Autoritățile competente publică decizia finală menționată la articolul 14 integral. Cu toate acestea, în cazul în care oricare dintre contribuabili susține că anumite puncte specifice ale deciziei constituie informații comerciale, industriale sau profesionale sensibile, autoritățile competente iau în considerare aceste argumente și publică cât mai multe informații din decizie, eliminând părțile sensibile. Protejând în același timp drepturile constituționale ale contribuabililor, în special cu privire la informații a căror publicare ar dezvălui concurenților lor în mod clar și evident informații industriale și comerciale sensibile , autoritățile competente fac eforturi pentru a garanta cea mai mare transparență posibilă prin publicarea deciziei finale. Amendamentul 65 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 3 – paragraful 1 În cazul în care un contribuabil implicat nu este de acord cu publicarea deciziei finale în toate elementele sale, autoritățile competente publică un rezumat al deciziei finale cu descrierea cazului si a obiectului său, incluzând data, perioadele fiscale vizate, temeiul juridic, sectorul și o scurtă descriere a rezultatului final. eliminat Amendamentul 67 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 4 4.  Comisia stabilește, prin acte de punere în aplicare, formulare standard de comunicare a informațiilor menționate la alineatele (2) și (3). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (2). 4.  Comisia stabilește, prin acte de punere în aplicare, formulare standard de comunicare a informațiilor menționate la alineatul (2). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (2). Amendamentul 68 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 5 5.  Autoritățile competente notifică fără întârziere Comisiei informațiile care urmează să fie publicate în conformitate cu alineatul (3). 5.  Autoritățile competente notifică fără întârziere Comisiei informațiile care urmează să fie publicate în conformitate cu alineatul (3). Comisia pune la dispoziție aceste informații într-un format de date folosit în mod curent, pe o pagină de internet gestionată la nivel central. Amendamentul 69 Propunere de directivă Articolul 17 – alineatul 1 1.  Comisia publică online și actualizează lista personalităților independente menționată la articolul 8 alineatul (4), indicând care dintre aceste persoane poate fi numită în funcția de președinte. Lista conține doar numele persoanelor respective. 1.  Comisia publică online, într-un format de date deschis, și actualizează lista personalităților independente menționată la articolul 8 alineatul (4), indicând care dintre aceste persoane poate fi numită în funcția de președinte. Lista conține numele, afilierile și CV-urile persoanelor respective, precum și informații cu privire la calificările și experiențele lor practice, împreună cu declarațiile privind eventualele conflicte de interese. Amendamentul 70 Propunere de directivă Articolul 21 a (nou) Articolul 21a Reexaminare Până la ... [trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive], pe baza unei consultări publice și în urma discuțiilor cu autoritățile competente, Comisia revizuiește modalitatea de aplicare și domeniul de aplicare ale prezentei directive. Comisia analizează, de asemenea, dacă o comisie consultativă cu caracter permanent („comisia consultativă permanentă”) ar crește și mai mult eficacitatea și eficiența procedurilor de soluționare a litigiilor. Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă de modificare. Amendamentul 71 Propunere de directivă Anexa I – secțiunea 5 – rândul 2 a (nou) Gewerbesteuer Amendamentul 72 Propunere de directivă Anexa I – secțiunea 12 – rândul 2 a (nou) Imposta regionale sulle attività produttive

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0408. (2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0310. (3) JO L 225, 20.8.1990, p. 10.

Rezoluţia Parlamentului European din 6 iulie 2017 referitoare la acțiunea UE pentru sustenabilitate (2017/2009(INI))

P8_TA(2017)0315 A8-0239/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluția Organizației Națiunilor Unite referitoare la „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare sustenabilă”, adoptată la Summitul ONU privind dezvoltarea sustenabilă la 25 septembrie 2015, la New York(1),

–  având în vedere acordul adoptat la cea de a 21-a Conferință a părților (COP21) de la Paris la 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

–   având în vedere articolul 3 alineatele (3) și (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 7 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care reafirmă faptul că UE „asigură coerența între diferitele sale politici și acțiuni, ținând seama de ansamblul obiectivelor Uniunii”, și articolul 11 din TFUE,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2016 intitulată „Următorii pași către un viitor european durabil - Acțiunea europeană pentru durabilitate” (COM(2016)0739),

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, ratificată de UE în ianuarie 2011,

–  având în vedere Programul general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 intitulat „O viață bună, în limitele planetei noastre”(2),

–   având în vedere raportul Agenției Europene de Mediu (AEM), Raportul nr. 30/2016: raportul privind indicatorii de mediu 2016,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la acțiunile subsecvente Agendei 2030 și la evaluarea acesteia(3),

–   având în vedere nota strategică a Centrului European de Strategie Politică al Comisiei din 20 iulie 2016 intitulată „Durabilitate, acum! O viziune europeană pentru durabilitate”(4),

–  având în vedere Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020(5), evaluarea intermediară aferentă(6) și rezoluția Parlamentului European din 2 februarie 2016 referitoare la evaluarea la jumătatea perioadei(7),

–   având în vedere rapoartele Comitetului internațional pentru o gestionare durabilă a resurselor din cadrul Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) privind „Coerența politicilor în favoarea obiectivelor de dezvoltare sustenabilă (2015)”, „Fluxurile mondiale de materiale și productivitatea resurselor (2016)” și „Utilizarea eficientă a resurselor: potențial și implicații economice (2017)”,

–   având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 10 noiembrie 2016 privind „Guvernanța internațională a oceanelor: o agendă pentru viitorul oceanelor noastre” (JOIN(2016)0049),

–   având în vedere Acordul privind noua agendă urbană din cadrul conferinței Habitat III, adoptat la Quito la 20 octombrie 2016,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizele Comisiei pentru dezvoltare, al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și cel al Comisiei pentru cultură și educație (A8-0239/2017),

A.  întrucât UE și statele sale membre au adoptat Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă (denumită în continuare „Agenda 2030”), inclusiv obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD);

B.  întrucât obiectivul de dezvoltare durabilă 17 al ONU (ODD) reprezintă un proiect pentru o societate și o lume mai bună, care pot fi create prin acțiuni concrete și măsurabile, care abordează o serie de aspecte, printre care se numără obținerea de rezultate mai bune și echitabile în materie de sănătate, creșterea bunăstării și educației cetățenilor, creșterea prosperității generale și măsuri de combatere a schimbărilor climatice și de conservare a mediului pentru generațiile viitoare, și, ca atare, trebuie să fie întotdeauna luate în considerare la nivel orizontal, în toate domeniile de activitate ale Uniunii;

C.  întrucât creșterea economică în viitor va fi posibilă doar respectând pe deplin limitele planetare în vederea asigurării unei vieți demne pentru toți;

D.  întrucât Agenda 2030 are un potențial de transformare și stabilește obiective universale, ambițioase, cuprinzătoare, indivizibile și interconectate care au ca scop eradicarea sărăciei, combaterea discriminării și promovarea prosperității, responsabilității față de mediu, incluziunii sociale și respectului pentru drepturile omului, precum și consolidarea păcii și a securității; întrucât aceste obiective necesită o intervenție imediată pentru punerea lor în aplicare deplină și eficace;

E.  întrucât Comisia nu a stabilit încă o strategie cuprinzătoare pentru punerea în aplicare a Agendei 2030 care cuprinde domenii de politică internă și externă, cu un calendar detaliat până în 2030, astfel cum a solicitat Parlamentul European în rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la acțiunile subsecvente Agendei 2030 și la evaluarea acesteia, și nu și-a asumat pe deplin un rol de coordonare generală pentru acțiunile întreprinse la nivel național; întrucât pentru a îndeplini ODD sunt esențiale o strategie eficientă de punere în aplicare și un mecanism de monitorizare și de evaluare;

F.  întrucât cele 17 ODD-uri și cele 169 de ținte subiacente abordează toate aspectele politicilor Uniunii;

G.  întrucât multe dintre ODD-uri privesc în mod direct competențele UE, pe lângă autoritățile naționale, regionale și locale, astfel că punerea lor în aplicare necesită o veritabilă abordare de guvernanță pe mai multe niveluri, cu o implicare activă și amplă a societății civile;

H.  întrucât schimbările climatice nu reprezintă o problemă de mediu izolată, ci prezintă, conform ONU(8), una dintre cele mai mari provocări ale vremurilor noastre, precum și o amenințare gravă la adresa dezvoltării sustenabile, iar efectele pe scară largă fără precedent ale schimbărilor climatice impun o povară disproporționată asupra celor mai săraci și mai vulnerabili, crescând inegalitatea între țări și în interiorul acestora; întrucât măsurile urgente de combatere a schimbărilor climatice sunt fundamentale pentru punerea în aplicare cu succes a ODD;

I.  întrucât obiectivele Europa 2020 legate de schimbările climatice și sustenabilitatea energetică sunt: de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 20 %, de a acoperi 20 % din cererea de energie a UE din surse regenerabile și de a crește eficiența energetică cu 20 %; întrucât UE s-a angajat să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră pe plan intern cu cel puțin 40 % până în 2030, comparativ cu nivelurile din 2005, sub rezerva unui mecanism de intensificare progresivă în temeiul Acordului de la Paris; întrucât Parlamentul a solicitat un obiectiv obligatoriu de eficiență energetică pentru 2030 de 40 % și un obiectiv obligatoriu privind sursele de energie regenerabile (SER) de cel puțin 30 % și subliniază că aceste obiective ar trebui puse în aplicare prin intermediul unor obiective naționale individuale;

J.  întrucât UE și statele sale membre sunt toate semnatare ale Acordului de la Paris și, ca atare, s-au angajat să colaboreze cu alte țări pentru a limita creșterea încălzirii globale la mult sub 2°C și să își continue eforturile de a limita în plus această creștere la 1,5°C și, prin urmare, să încerce să limiteze cele mai grave riscuri ale schimbărilor climatice, care subminează abilitatea de a realiza dezvoltarea sustenabilă;

K.  întrucât mările și oceanele sănătoase sunt esențiale pentru a sprijini biodiversitatea abundentă, pentru a asigura securitatea alimentară și mijloace de trai sustenabile;

L.  întrucât, conform celui de Al 7-lea program de acțiune pentru mediu (PAM), Comisia trebuie să evalueze impactul de mediu, într-un context global, al consumului de produse alimentare și nealimentare în Uniune;

M.  întrucât orice evaluare a eficacității actuale și viitoare a agendei ODD în Europa nu ar trebui să vorbească doar de succesele actuale, ci și să aibă în vedere eforturile și sistemele viitoare și, de asemenea, ar trebui să se bazeze pe o evaluare temeinică a lacunelor dintre politicile UE și ODD-uri, inclusiv a domeniilor în care UE nu îndeplinește țintele ODD, a punerii în aplicare deficitare a politicilor actuale și a posibilelor contradicții între domeniile de politici;

N.  întrucât, potrivit AEM, este foarte probabil ca 11 dintre cele 30 de obiective prioritare ale PAM să nu fie atinse până la termenul din 2020;

O.  întrucât finanțarea acordată ODD reprezintă o provocare enormă care impune un parteneriat mondial ferm și utilizarea tuturor formelor de finanțare (din surse interne, internaționale, publice, private și inovatoare), precum și a mijloacelor nefinanciare; întrucât finanțarea privată poate veni în completarea finanțării publice, dar nu o poate înlocui;

P.  întrucât mobilizarea eficientă a resurselor interne este un factor indispensabil pentru îndeplinirea obiectivelor Agendei 2030; întrucât, în special țările în curs de dezvoltare sunt afectate de evaziunea fiscală și de evitarea obligațiilor fiscale de către întreprinderi;

Q.  întrucât promovarea dezvoltării sustenabile necesită reziliență, care ar trebui stimulată printr-o abordare multidimensională a acțiunii externe a UE și prin respectarea principiului coerenței politicilor în favoarea dezvoltării; întrucât politicile statelor membre și ale UE au atât efecte intenționate, cât și neintenționate asupra țărilor în curs de dezvoltare, iar ODD constituie o oportunitate unică de a asigura o mai mare coerență și politici mai echitabile față de țările în curs de dezvoltare;

R.  întrucât comerțul internațional poate fi un stimulent puternic pentru dezvoltare și creștere economică, și o mare parte din importurile UE au ca sursă țările în curs de dezvoltare; întrucât, Agenda 2030 recunoaște comerțul drept un mijloc de îndeplinire a obiectivelor de dezvoltare durabilă;

S.  întrucât pentru realizarea dezvoltării durabile este esențial să se abordeze provocarea reprezentată de migrație și cererile unei populații globale în creștere; întrucât Agenda 2030 subliniază rolul migrației ca o potențială forță motrice a dezvoltării; întrucât articolul 208 din TFUE stabilește că eradicarea sărăciei este obiectivul principal al politicilor de dezvoltare ale UE,

1.  ia act de comunicarea Comisiei privind o acțiune europeană pentru sustenabilitate, care pune în evidență instrumentele și inițiativele politice existente la nivel european și constituie o reacție la Agenda 2030; subliniază însă necesitatea unei evaluări cuprinzătoare, inclusiv a lacunelor și tendințelor politice, a incoerențelor și a deficiențelor de punere în aplicare, precum și a potențialelor beneficii conexe și a sinergiilor, în cazul tuturor politicilor și actelor legislative existente ale UE în toate sectoarele; subliniază necesitatea unor acțiuni coordonate pentru această evaluare atât la nivel european, cât și la nivelul statelor membre; solicită, prin urmare, Comisiei, Consiliului, în toate configurațiile sale, și agențiilor și organismelor UE să ia aceste măsuri fără întârziere;

2.  subliniază faptul că scopul Agendei 2030 este de a obține o mai mare bunăstare pentru toți și că cei trei piloni egali ai dezvoltării sustenabile, și anume cel social, cel de mediu și cel economic, sunt esențiali pentru realizarea ODD; subliniază faptul că dezvoltarea sustenabilă este un obiectiv fundamental al Uniunii, astfel cum este prevăzut la articolul 3 alineatul (3) din TUE, și ar trebui să joace un rol central în dezbaterea privind viitorul Europei;

3.  salută angajamentul Comisiei de a integra ODD-urile în toate politicile și inițiativele UE, pe baza principiilor universalității și integrării; invită Comisia să dezvolte, fără întârziere, o strategie-cadru cuprinzătoare coerentă, coordonată și globală pe termen scurt, mediu și lung cu privire la punerea în aplicare a celor 17 ODD-uri și a celor 169 de ținte ale lor în UE, recunoscând interconexiunile și paritatea diferitelor ODD-uri prin adoptarea unei abordări transsectoriale și de guvernanță pe mai multe niveluri; subliniază, în plus, necesitatea de a integra toate aspectele Agendei 2030 în semestrul european și de a asigura implicarea totală a Parlamentului în acest proces; invită prim-vicepreședintele, care are o responsabilitate transversală pentru dezvoltarea sustenabilă, să își asume un rol principal în această privință; subliniază faptul că UE și statele sale membre s-au angajat să pună în aplicare pe deplin toate ODD-urile și țintele, atât în termeni practici, cât și în spirit;

4.  reamintește importanța principiului fundamental al Agendei 2030 de „a nu lăsa pe nimeni în urmă”; solicită Comisiei și statelor membre să întreprindă acțiuni ferme în ceea ce privește abordarea inegalităților, atât din interiorul țărilor, cât și dintre țări, deoarece acestea amplifică impactul altor provocări globale și îngreunează progresul dezvoltării durabile; solicită Comisiei și statelor membre să promoveze cercetarea și dezagregarea datelor prin politicile lor pentru a se asigura că persoanele cele mai vulnerabile și marginalizate sunt incluse și considerate prioritare;

5.  salută angajamentul Comisiei de a integra ODD-urile în agenda sa privind o mai bună legiferare și subliniază potențialul utilizării instrumentelor pentru o mai bună legiferare într-un mod strategic pentru a evalua coerența politicii UE în ceea ce privește Agenda 2030; invită Comisia să stabilească o verificare ODD a tuturor noilor politici și acte legislative și să asigure o coerență deplină a politicilor în cadrul punerii în aplicare a ODD-urilor, promovând totodată sinergii, dobândind beneficii conexe și evitând contrabalansarea între diferitele ODD-uri, atât la nivel european, cât și la nivelul statelor membre; subliniază necesitatea de a include dezvoltarea sustenabilă ca parte integrantă a cadrului global de evaluări ale impactului, nu ca o evaluare de impact separată, cum este cazul în prezent în conformitate cu setul de instrumente pentru o mai bună legiferare al Comisiei; solicită o îmbunătățire a instrumentelor concepute pentru a măsura și a cuantifica rezultatele ecologice pe termen mediu și lung în evaluările de impact; invită Comisia, în plus, să se asigure că evaluările și verificările adecvării efectuate în cadrul Programului privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) examinează dacă anumite politici sau legislații contribuie la punerea în aplicare ambițioasă a ODD-urilor sau dacă, de fapt, o împiedică; solicită identificarea și diferențierea clară a nivelului de guvernanță la care ar trebui puse în aplicare obiectivele, subliniind totodată că ar trebui să fie respectat principiul subsidiarității; solicită stabilirea unor parcursuri clare și coerente de dezvoltare sustenabilă la nivel național și, după caz, la nivelurile subnaționale sau locale pentru statele membre care încă nu au procedat astfel; subliniază faptul că Comisia ar trebui să ofere orientare în acest proces pentru a asigura un format armonizat;

6.  subliniază că Al 7-lea PAM în sine este un instrument-cheie pentru punerea în aplicare a ODD-urilor, cu toate că acțiunile întreprinse în unele sectoare tot nu sunt suficiente pentru a asigura că ODD-urile vor fi îndeplinite; invită Comisia și statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare pe deplin cel de Al 7-lea PAM, să includă în evaluarea celui de Al 7-lea PAM o evaluare a măsurii în care obiectivele sale corespund ODD-urilor și, luând în considerare aceste rezultate, să propună o recomandare pentru programul ulterior; invită Comisia să propună în timp util un program de acțiune al Uniunii pentru mediu pentru perioada de după 2020, astfel cum se prevede la articolul 192 alineatul (3) din TFUE, deoarece un astfel de program va contribui la realizarea ODD-urilor în Europa;

7.  îndeamnă insistent Comisia să adere la agenda de guvernanță convenită în Declarația de la Rio și în Agenda 2030, precum și în Planul de implementare de la Johannesburg (JPOI) din 2002 și documentul rezultat al Rio+20 din cadrul Conferinței ONU din 2012 privind dezvoltarea sustenabilă;

8.  consideră că Comisia ar trebui să încurajeze statele membre să promoveze stabilirea sau consolidarea consiliilor de dezvoltare sustenabilă la nivel național, inclusiv la nivel local, și să încurajeze participarea și implicarea efectivă a societății civile și a altor părți interesate relevante la forumurile internaționale relevante și, în acest sens, să promoveze transparența, participarea publică amplă și parteneriatele pentru a pune în aplicare dezvoltarea sustenabilă;

9.  recunoaște că, pentru a realiza ODD-urile, va fi nevoie de implicarea multilaterală a părților interesate din partea UE, a autorităților locale și regionale ale statelor membre, a societății civile, a cetățenilor, a întreprinderilor și a partenerilor terți; invită Comisia să se asigure că platforma multipartită anunțată în comunicarea sa va deveni un model de cele mai bune practici care să faciliteze planificarea, punerea în aplicare, monitorizarea și revizuirea Agendei 2030; subliniază că platforma ar trebui să mobilizeze expertiza diferitelor sectoare-cheie, să promoveze inovarea și să contribuie la asigurarea unor legături efective cu părțile interesate, încurajând promovarea ascendentă a dezvoltării sustenabile; subliniază, de asemenea, că platforma ar trebui să aibă o sferă de aplicare mult mai amplă decât o platformă de învățare inter pares și să permită o implicare reală a părților interesate în planificarea și monitorizarea punerii în aplicare a ODD-urilor; invită, în plus, Comisia să promoveze sinergiile cu alte platforme aferente precum platforma REFIT, platforma privind economia circulară, Grupul de lucru la nivel înalt pentru competitivitate și creștere și Grupul de experți la nivel înalt privind finanțele sustenabile și să prezinte Parlamentului și Consiliului un raport privind modul în care se va da curs recomandărilor;

10.  invită Comisia să își intensifice eforturile de a facilita guvernanța ODD-urilor în scopul de a asigura următoarele:

solicită, prin urmare, Comisiei să se asigure că platforma multipartită nu are drept rezultat doar punerea în comun, ci și răspândirea cunoștințelor de lucru privind ODD-urile, precum și să asigure că platforma influențează agenda de politici; astfel, solicită Comisiei ca, cu contribuții din partea Parlamentului și a Consiliului, să creeze o platformă multipartită care să implice actori din mai multe sectoarele; întreprinderile și industria, grupurile de consumatori, sindicatele, ONG-urile sociale și ONG-urile din domeniul mediului și al climei, ONG-urile de cooperare pentru dezvoltare, administrația locală și reprezentanții orașelor ar trebui să fie reprezentați toți într-un forum de cel puțin 30 de părți interesate; reuniunile ar trebui să fie deschise cât mai multor actori posibil și ar trebui să fie structurate în așa fel încât să poată fi extinse dacă interesul crește în timp; în cadrul reuniunilor sale trimestriale, platforma ar trebui să identifice aspectele care reprezintă impedimente în calea îndeplinirii ODD-urilor; Parlamentul ar trebui să aibă în vedere înființarea unui grup de lucru pentru ODD-uri, astfel încât să asigure colaborarea orizontală în interiorul Parlamentului în cazul acestui subiect; acest forum ar trebui să fie alcătuit din deputați în PE care să reprezinte cât mai multe comisii posibil; Comisia și Parlamentul ar trebui să fie ambele active în cadrul reuniunilor platformei multipartite; Comisia ar trebui să prezinte în fiecare an o actualizare a platformei cu privire la planurile sale viitoare de a contribui la punerea în aplicare a ODD-urilor, precum și un document care să fie accesibil la toate nivelurile în toate statele membre cu privire la cele mai bune practici de punere în aplicare a ODD-urilor înaintea reuniunilor la nivel înalt ale ONU cu privire la ODD din iunie/iulie; Comitetul Regiunilor ar trebui să acționeze ca o punte între actorii locali și actorii naționali;

11.  salută creșterea volumului de capital instituțional și privat alocat finanțării ODD-urilor și invită Comisia și statele membre să elaboreze criterii de dezvoltare sustenabilă pentru cheltuielile instituționale ale UE, să identifice potențiale bariere de reglementare și stimulente pentru investițiile în ODD și să exploreze oportunitățile de convergență și cooperare între investițiile publice și cele private;

12.  salută contribuția pe care o poate avea Evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu la realizarea ODD-urilor printr-o mai bună punere în aplicare a acquis-ului în statele membre; avertizează, însă, că această evaluare nu ar trebui considerată un înlocuitor al altor instrumente precum procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

13.  îndeamnă Comisia să elaboreze mecanisme eficace de monitorizare, urmărire și revizuire pentru punerea în aplicare și integrarea ODD-urilor și a Agendei 2030 și invită Comisia ca, în cooperare cu Eurostat, să stabilească un set de indicatori specifici ai progreselor pentru aplicarea internă a ODD-urilor în UE; solicită Comisiei să întocmească rapoarte anuale cu privire la progresele înregistrate de UE în punerea în aplicare a ODD-urilor; subliniază că statele membre ar trebui să fie sprijinite de Comisie în vederea unei raportări coerente; solicită Parlamentului să devină partener la acest proces, în special în a doua direcție de acțiune post-2020, și solicită un dialog și o raportare anuale între Parlament, Consiliu și Comisie, care să se finalizeze cu elaborarea unui raport; îndeamnă ca rezultatele să fie atât transparente, cât și ușor de înțeles și de comunicat în rândul unei game largi de public; subliniază importanța transparenței și a responsabilității democratice în monitorizarea Agendei 2030 și, în consecință, subliniază rolul colegiuitorilor în acest proces; consideră că încheierea unui acord interinstituțional cu caracter obligatoriu, în temeiul articolului 295 din TFUE, ar oferi un cadru corespunzător pentru cooperare în acest sens;

14.  reamintește că statele membre trebuie să raporteze ONU cu privire performanțele lor în privința ODD-urilor; subliniază faptul că aceste rapoarte ale statelor membre ar trebui să fie elaborate în cooperare cu autoritățile locale și regionale competente; subliniază faptul că în statele membre cu un nivel federal sau descentralizat de guvernanță, este necesar să se detalieze provocările și obligațiile specifice ale acestor niveluri delegate de guvernanță în realizarea ODD-urilor;

15.  solicită Comisiei să promoveze lanțurile valorice globale sustenabile prin introducerea unor sisteme „due diligence” pentru companii, punând accentul pe întregul lanț de aprovizionare al acestora, ceea ce ar încuraja societățile să investească mai responsabil și ar stimula o punere în aplicare mai eficientă a capitolelor referitoare la sustenabilitate în cadrul acordurilor de liber schimb, inclusiv în ceea ce privește lupta împotriva corupției, transparența, măsurile împotriva evitării obligațiilor fiscale și conduita profesională responsabilă;

16.  consideră că orice viziune de viitor a Europei trebuie să integreze ODD-urile ca un principiu fundamental și, în acest sens, statele membre ar trebui să se îndrepte către modele economice sustenabile; consideră că rolul UE în realizarea unei dezvoltări sustenabile ar trebui să fie în centrul reflecțiilor lansate de Cartea albă a Comisiei din 1 martie 2017 privind viitorul Europei (COM(2017)2025), în care este nevoie de o dimensiune mai solidă a sustenabilității în contextul creșterii economice; consideră că îndeplinirea ODD-urilor și a Agendei 2030 este esențială pentru UE, iar atingerea ODD-urilor ar trebui să fie moștenirea pe care Europa o lasă generațiilor viitoare; recunoaște că Agenda 2030 se aliniază principiilor și valorilor Uniunii și, prin urmare, realizarea ODD-urilor urmează în mod natural planurile Uniunii Europene de a crea un viitor mai bun, mai sănătos și mai sustenabil pentru Europa;

17.  invită Comisia și statele membre să construiască capacități de evaluare integrată, de inovare tehnologică și instituțională și de mobilizare financiară pentru realizarea ODD-urilor;

18.  recunoaște că majoritatea țărilor europene, atât din UE, cât și din afara UE, sunt semnatare ale acordului ODD; consideră că, în contextul dezbaterii privind viitorul Europei, ar trebui luată în considerare elaborarea unui cadru paneuropean pentru realizarea ODD-urilor la nivelul statelor membre ale UE și SEE, al semnatarilor acordurilor de asociere ale UE, al țărilor candidate la UE și, în urma retragerii sale, la nivelul Regatului Unit;

19.  subliniază rolul Forumului politic la nivel înalt în ceea ce privește monitorizarea și revizuirea ODD și invită Comisia și Consiliul să onoreze rolul de lider al UE în elaborarea și punerea în aplicare a Agendei 2030, convenind asupra pozițiilor comune ale UE și asupra rapoartelor comune ale UE, pe baza unei raportări coordonate din partea statelor membre și a instituțiilor UE, înaintea Forumului politic la nivel înalt, sub auspiciile Adunării generale; invită Comisia să facă un bilanț al acțiunilor existente în timpul viitorului Forum politic la nivel înalt, precum și al ODD specifice care vor fi supuse revizuirii;

20.  consideră că UE ar trebui să fie liderul mondial al tranziției spre o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon și spre un sistem durabil de producție și consum; invită Comisia să își orienteze politicile privind știința, tehnologia și inovarea (STI) către ODD-uri și invită Comisia să elaboreze o comunicare privind STI pentru dezvoltarea durabilă („STI4SD”), așa cum recomandă grupul de experți al Comisiei pentru „Acțiunile întreprinse ca urmare a Conferinței Rio+ 20, în special ODD-urile”, pentru a formula și susține coordonarea și coeziunea politicilor pe termen lung;

21.  insistă asupra faptului că știința, tehnologia și inovarea constituie instrumente deosebit de importante pentru punerea în aplicare a ODD-urilor; subliniază necesitatea ca Orizont 2020 și viitoarele programe-cadru pentru cercetare să integreze mai bine noțiunea de dezvoltare sustenabilă și provocările societale;

22.  reamintește că, așa cum a menționat în rezoluția sa din 12 mai 2016, Parlamentul ar trebui să aibă un rol clar în punerea în aplicare de către UE a Agendei 2030;

23.  salută inițiativele recente de promovare a eficienței utilizării resurselor, printre altele prin promovarea prevenirii, reutilizării și reciclării deșeurilor, limitarea recuperării energiei la materialele nereciclabile și eliminarea treptată a depozitării deșeurilor reciclabile sau recuperabile, astfel cum se prevede în Planul de acțiune pentru economia circulară și propunerea unor obiective noi, ambițioase ale UE privind deșeurile, care, printre altele, vor contribui la ODD 12 și la reducerea deșeurilor marine; recunoaște că realizarea ODD-urilor și îndeplinirea obiectivelor legate de schimbările climatice într-o manieră eficientă din punctul de vedere al costurilor va necesita o creștere a eficienței utilizării resurselor și va reduce, până în 2050, emisiile globale anuale de gaze cu efect de seră cu 19 %, iar emisiile de gaze cu efect de seră doar ale națiunilor G7 cu până la 25 %; subliniază faptul că 12 din cele 17 ODD-uri depind de utilizarea sustenabilă a resurselor naturale; subliniază importanța consumului și a producției sustenabile prin creșterea eficienței, respectiv reducerea poluării și a cererii și risipei de resurse; subliniază necesitatea decuplării creșterii, a utilizării resurselor și a impactului asupra mediului; invită Comisia să întocmească periodic rapoarte privind starea economiei circulare în care să se prezinte în detaliu starea acesteia și tendințele și să se permită modificarea politicilor existente pe baza unor informații obiective, fiabile și comparabile; invită Comisia, de asemenea, să se asigure că economia circulară determină o scădere semnificativă a utilizării materialelor virgine, o reducere a risipei de materiale, produse mai durabile și utilizarea produselor secundare de fabricație și a exceselor de materiale considerate anterior ca fluxuri de deșeuri; invită Comisia să propună o strategie ambițioasă și cuprinzătoare privind materialele plastice, respectând în același timp obiectivul pentru 2020 de gestionare ecologică rațională a substanțelor chimice, ținând seama de obiectivul privind ciclurile de materiale netoxice, astfel cum se prevede în cel de-al 7-lea PAM; consideră că acțiunea coordonată la nivel european împotriva risipei de produse alimentare este esențială pentru ODD 2; subliniază ținta UE de a reduce risipa de produse alimentare cu 50 % până în 2030;

24.  subliniază că Decizia nr. 1386/2013/UE arată faptul că sistemele actuale de producție și de consum ale economiei globale generează o cantitate mare de deșeuri care, combinată cu o cerere tot mai mare de bunuri și servicii până la punctul epuizării resurselor, contribuie la creșterea prețului materiilor prime esențiale, al mineralelor și al energiei, generând în același timp și mai multă poluare și mai multe deșeuri, sporind emisiile globale de gaze cu efect de seră și accelerând degradarea solului și despăduririle; prin urmare, trebuie ca UE și statele sale membre să depună eforturi pentru a asigura evaluarea întregului ciclu de viață al produselor și serviciilor astfel încât să se estimeze adevăratul lor impact din punctul de vedere al sustenabilității;

25.  reamintește că decuplarea creșterii economice de consumul resurselor este esențială pentru limitarea impactului asupra mediului și pentru îmbunătățirea competitivității Europei și reducerea dependenței sale de resurse;

26.  subliniază că, pentru ca UE să îndeplinească obiectivele Agendei 2030, este esențial ca acestea să se reflecte în semestrul european într-un mod cuprinzător, inclusiv prin abordarea locurilor de muncă verzi, a eficienței utilizării resurselor și a inovării și investițiilor sustenabile; remarcă faptul că o economie eficientă din punctul de vedere al resurselor deține un potențial ridicat de creare de locuri de muncă și de creștere economică, deoarece ar genera un plus de 2 000 de miliarde USD la economia mondială până în 2050 și un plus de 600 de miliarde USD la PIB-ul țărilor G7;

27.  solicită Comisiei să evidențieze, pentru toate părțile interesate, inclusiv pentru investitori, sindicate și cetățeni, beneficiile obținute din transformarea producției nesustenabile în activități care permit punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă, precum și avantajele reconversiei profesionale permanente a forței de muncă în vederea creării de locuri de muncă ecologice și de calitate;

28.  subliniază importanța respectării ODD 2 privind agricultura sustenabilă și a ODD-urilor privind prevenirea poluării și utilizarea excesivă a apei (6.3 și 6.4), îmbunătățirea calității solului (2.4 și 15.3) și stoparea pierderii biodiversității (15) la nivelul UE;

29.  invită Comisia și statele membre să abordeze întârzierile semnificative în obținerea unei stări bune a apei în conformitate cu Directiva-cadru privind apa și să asigure realizarea ODD 6; ia act de evaluarea AEM potrivit căreia mai mult de jumătate din corpurile de apă reprezentate de râuri și lacuri din Europa sunt clasificate ca având o stare ecologică mai puțin decât bună și că ecosistemele acvatice se confruntă încă cu cea mai semnificativă deteriorare și reducere a biodiversității; invită Comisia să încurajeze abordările inovatoare pentru gestionarea sustenabilă a apei, inclusiv prin deblocarea întregului potențial al apelor uzate, și să aplice principiile economiei circulare în gospodărirea apelor, prin punerea în aplicare a unor măsuri de promovare a reutilizării, în condiții de siguranță, a apelor uzate în sectorul agricol și în sectoarele industriale și municipale; scoate în evidență faptul că aproximativ 70 milioane de europeni se confruntă cu stres hidric în timpul lunilor de vară; reamintește, în plus, că aproximativ 2 % din populația totală a UE nu are acces deplin la apă potabilă, lucru care afectează în mod disproporționat grupurile vulnerabile, marginalizate; reamintește, de asemenea, că în Europa au loc 10 decese pe zi ca urmare a apei nesigure și a serviciilor de salubritate și de igienă precare;

30.  salută comunicarea comună a Comisiei privind viitorul oceanelor noastre, care propune 50 de acțiuni pentru oceane gestionate în condiții de siguranță, de securitate, ecologice și sustenabile în Europa și în întreaga lume în vederea îndeplinirii ODD 14 – un obiectiv urgent dată fiind necesitatea refacerii rapide a mărilor europene și a oceanelor planetare;

31.  subliniază importanța ecologică și beneficiile socio-economice ale biodiversității și remarcă faptul că potrivit celui mai recent raport privind „limitele planetare”, valorile actuale referitoare la pierderea biodiversității au depășit limita planetară, în timp ce integritatea biosferei este considerată o limită fundamentală care, atunci când se modifică semnificativ, aduce sistemul terestru într-o nouă stare; constată cu îngrijorare că obiectivele strategiei UE 2020 în domeniul biodiversității și ale Convenției privind diversitatea biologică nu vor fi îndeplinite fără eforturi suplimentare substanțiale; reamintește că aproximativ 60 % dintre speciile de animale și 77 % dintre habitatele protejate sunt într-o stare sub nivelul optim(9); invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile în vederea atingerii acestor obiective, printre altele prin punerea în aplicare deplină a directivelor privind natura și recunoașterea valorii adăugate a ecosistemelor și a biodiversității mediului înconjurător european prin alocarea de resurse suficiente, inclusiv în bugetele viitoare pentru conservarea biodiversității, în special în ceea ce privește rețeaua Natura 2000 și programul LIFE; reafirmă necesitatea unei metodologii comune de urmărire care să ia în considerare toate cheltuielile directe și indirecte privind biodiversitatea și eficiența acestor cheltuieli, subliniind totodată că cheltuielile generale ale UE nu trebuie să aibă un impact negativ asupra biodiversității și ar trebui să sprijine îndeplinirea obiectivelor UE în materie de biodiversitate;

32.  subliniază că punerea în aplicare și aplicarea deplină a directivelor privind natura, precum și finanțarea adecvată reprezintă o condiție esențială pentru asigurarea succesului strategiei în domeniul biodiversității în ansamblu și pentru realizarea obiectivelor sale principale; salută decizia Comisiei de a nu revizui directivele privind natura;

33.  îndeamnă Comisia și statele membre să finalizeze rapid și să consolideze rețeaua ecologică Natura 2000, intensificând eforturile pentru a asigura desemnarea unui număr suficient de arii speciale de conservare (ASC) în temeiul Directivei Habitate și pentru ca această desemnare să fie însoțită de măsuri eficace de protejare a biodiversității în Europa;

34.  observă că cercetările arată că agricultura nesustenabilă este un factor-cheie pentru pierderea carbonului organic din sol și a biodiversității solului; invită UE să promoveze metode de consolidare a calității solului, cum ar fi rotațiile care să includă leguminoasele și efectivele de animale, permițând astfel UE să respecte ODD-urile 2.4 și 15.3;

35.  consideră că UE trebuie să facă mult mai mult pentru a atinge ODD 15; îndeamnă Comisia, în special, să abordeze cu prioritate problema privind decontaminarea mediului, propunând norme armonizate pentru combaterea consumului și a degradării solurilor și prezentând cât mai curând planul de acțiune privind despădurirea și degradarea pădurilor, anunțat în mai multe rânduri, precum și calendarul privind punerea în aplicare a acestuia;

36.  recunoaște că schimbările cu privire la biodiversitatea solului și carbonul organic din sol sunt determinate, în cea mai mare parte, de practicile de gestionare a terenurilor și de schimbarea utilizării acestora, precum și de schimbările climatice, care au un impact negativ grav asupra unor ecosisteme întregi și asupra societății; invită Comisia, prin urmare, să acorde o atenție deosebită aspectelor legate de sol în cadrul celui de Al 8-lea PAM;

37.  subliniază faptul că importurile UE de făină de soia destinate alimentației animalelor contribuie la despăduririle din America de Sud, subminând astfel ODD-urile cu privire la despăduriri, schimbările climatice și biodiversitate;

38.  solicită Comisiei să-și intensifice eforturile în calitate de actor global în protejarea ecologiei și a mediului de importanță din regiunea arctică; îndeamnă insistent Comisia să nu permită nicio politică ce stimulează exploatarea regiunii arctice pentru combustibilii fosili;

39.  salută faptul că se pune accentul pe biodiversitate, resurse naturale și ecosisteme și că se recunoaște legătura dintre aceste elemente și sănătatea umană, precum și bunăstare; subliniază necesitatea unei abordări de tip „One Health” (Sănătate pentru oameni, animale și mediu) care înglobează sănătatea umană, animală și a mediului și reamintește că investițiile în cercetare și inovare care vizează dezvoltarea unor noi tehnologii în domeniul sănătății reprezintă o condiție esențială pentru îndeplinirea ODD-urilor; îndeamnă Comisia să întreprindă foarte rapid o analiză pentru a răspunde publicației OCDE „Sănătatea UE pe scurt” care arată că speranța de viață nu a crescut în multe state membre ale UE; constată că accesul echitabil la asistență medicală de înaltă calitate este cheia pentru niște sisteme de sănătate sustenabile, deoarece are potențialul de a reduce inegalitățile; subliniază că este nevoie de eforturi sporite pentru a aborda barierele multidimensionale din calea accesului la nivel individual, la nivel de furnizor și la nivel de sistem de sănătate – și să se continue investițiile în inovare și cercetarea medicală și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) pentru a dezvolta soluții de asistență medicală accesibile, sustenabile și orientate către eradicarea flagelului mondial al HIV/SIDA, al tuberculozei, al meningitei, al hepatitei C și al altor boli infecțioase neglijate, asociate deseori cu sărăcia; reamintește că investițiile în cercetarea și dezvoltarea în domeniul medical, la nivel mondial, sunt esențiale pentru a combate noile amenințări la adresa sănătății, precum epidemiile și rezistența la antibiotice;

40.  subliniază faptul că economia oceanelor sau „economia albastră” oferă oportunități importante pentru utilizarea sustenabilă și conservarea resurselor marine și că un sprijin adecvat pentru consolidarea capacităților pentru dezvoltarea și implementarea instrumentelor de planificare și a sistemelor de gestionare poate permite țărilor în curs de dezvoltare să profite de aceste oportunități; subliniază rolul major pe care Uniunea Europeană trebuie să îl joace în acest sens;

41.  recunoaște că există o legătură între extracția resurselor piscicole și conservare și comerț; recunoaște, de asemenea, că costul de oportunitate care poate rezulta dacă nu se acționează pentru a aborda subvențiile dăunătoare în domeniul piscicol este extrem de ridicat, deoarece în lipsa acțiunilor resursele vor fi epuizate, va rezulta insecuritate alimentară și sursele de ocupare a forței de muncă a căror menținere s-a urmărit vor fi distruse;

42.  reamintește că UE și statele sale membre sunt toate semnatare ale Acordului de la Paris și deci s-au angajat să îndeplinească obiectivele sale, care necesită acțiuni pe plan global; subliniază necesitatea integrării obiectivului de decarbonizare pe termen lung de a limita încălzirea globală la mult sub 2°C și de a continua eforturile pentru a limita și mai mult această creștere, la 1,5°C;

43.  reamintește că în propunerea Comisiei pentru cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 se stabilesc trei ținte-cheie pentru 2030: o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 %, acoperirea a cel puțin 27 % din cererea de energie a UE din surse regenerabile și creșterea eficienței energetice cu cel puțin 30 %; reamintește pozițiile Parlamentului privind aceste ținte; subliniază că este necesar să se mențină atenția asupra acestor ținte și să pregătească pentru UE o strategie privind emisiile zero la jumătatea secolului, oferind o cale eficientă din punctul de vedere al costurilor, ținând seama de particularitățile regionale și naționale din cadrul UE, pentru atingerea obiectivului privind emisiile nete zero, adoptat în cadrul Acordului de la Paris;

44.  invită UE și statele membre să integreze efectiv atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea în cadrul politicilor de dezvoltare; subliniază necesitatea de a încuraja transferurile de tehnologie pentru eficiență energetică și tehnologii curate și de a sprijini investițiile în proiecte pentru energie regenerabilă la scară mică, neconectate la rețea și descentralizate; invită UE să sporească asistența acordată agriculturii sustenabile, pentru a face față schimbărilor climatice, canalizându-și sprijinul către micii fermieri, diversificarea culturilor, sistemul agroforestier și practicile agro-ecologice;

45.  remarcă faptul că degradarea mediului și schimbările climatice reprezintă un risc semnificativ pentru instaurarea și menținerea păcii și justiției; recunoaște necesitatea unei mai bune vizibilități a rolului jucat de schimbările climatice și de degradarea mediului în provocarea migrației la nivel mondial, precum și a sărăciei și foametei; invită UE și statele membre să mențină schimbările climatice ca o prioritate strategică în dialogurile diplomatice la nivel mondial, inclusiv în dialogurile bilaterale și biregionale la nivel înalt cu G7, G20, în cadrul ONU și cu țările partenere, cum ar fi China, cu scopul de a continua un dialog pozitiv și activ, care să accelereze tranziția la nivel mondial către o energie curată și să evite schimbările climatice periculoase;

46.  recunoaște activitatea Centrului pentru climă și securitate din SUA de identificare a interconexiunilor dintre schimbările climatice și securitatea internațională; acesta consideră că schimbările climatice sunt un „multiplicator al amenințărilor” care ar putea impune o intervenție umanitară sau militară sporită și ar putea conduce la tulburări mai grave care amenință orașele și bazele militare;

47.  subliniază faptul că sărăcia energetică, deseori definită ca o situație în care persoanele sau gospodăriile nu sunt capabile să se încălzească în mod adecvat sau să își asigure alte servicii energetice necesare în locuințele lor la un cost accesibil, reprezintă o problemă în multe state membre; subliniază că sărăcia energetică este cauzată de creșterea prețurilor la energie, impactul recesiunii asupra economiilor naționale și regionale și locuințele deficitare din punctul de vedere al eficienței energetice; reamintește că, potrivit statisticilor UE referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC), se estimează că 54 de milioane de cetățeni europeni (10,8 % din populația UE) nu au putut să-și mențină locuința încălzită în mod adecvat în 2012, cifre similare fiind raportate în ceea ce privește plata cu întârziere a facturilor de utilități sau existența unor condiții de locuit necorespunzătoare; invită statele membre să recunoască și să abordeze această problemă, deoarece asigurarea serviciilor energetice de bază este esențială pentru a se asigura că comunitățile nu suferă efecte negative asupra sănătății, că nu se înrădăcinează și mai mult în sărăcie, că își pot menține o bună calitate a vieții, precum și pentru a asigura că eforturile financiare menite să ajute gospodăriile care necesită sprijin nu devin prea împovărătoare; subliniază că serviciile energetice moderne sunt esențiale pentru bunăstarea umană și pentru dezvoltarea economică a unei țări; totuși, la nivel global, 1,2 miliarde de oameni nu au acces la energie electrică și mai mult de 2,7 miliarde de oameni nu dispun de facilități de gătit curate; reamintește, în plus, că mai mult de 95 % dintre acești oameni trăiesc fie în Africa Subsahariană, fie în Asia în curs de dezvoltare, iar în jur de 80 % trăiesc în zone rurale; subliniază că energia este esențială pentru aproape toate provocările și oportunitățile majore cu care se confruntă astăzi lumea; subliniază că, indiferent dacă este vorba de locuri de muncă, securitate, schimbări climatice, producția de alimente sau creșterea veniturilor, accesul tuturor la energie este esențial, iar energia sustenabilă reprezintă o oportunitate – ea transformă vieți, economii și planeta;

48.  recomandă o integrare deplină a acțiunilor climatice în bugetul UE (integrarea acțiunilor în domeniul climei), asigurându-se faptul că măsurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră sunt integrate în toate deciziile de investiții din Europa;

49.  invită Comisia să întocmească un raport din cinci în cinci ani, începând în termen de șase luni de la dialogul de facilitare din 2018 din cadrul CCONUSC, privind legislația UE în domeniul climei, inclusiv Regulamentul privind partajarea eforturilor și Directiva ETS, pentru a verifica dacă această legislație este eficace pentru a genera contribuția preconizată la eforturile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ale UE și pentru a vedea dacă traiectoria actuală privind reducerile va fi suficientă pentru a atinge ODD și obiectivele Acordului de la Paris; solicită, de asemenea, Comisiei să revizuiască și să extindă, până cel târziu în 2020, cadrul privind clima și energia pentru 2030 și contribuțiile UE stabilite la nivel național, astfel încât acestea să fie aliniate corespunzător la obiectivele pe termen lung ale Acordului de la Paris și la ODD-uri; invită Comisia să stimuleze potențialul de absorbție a gazelor cu efect de seră încurajând dezvoltarea de politici care să sprijine împădurirea prin intermediul unor practici adecvate de gestionare a pădurilor, având în vedere faptul că UE și-a luat angajamentul, în temeiul Agendei 2030, de a promova punerea în practică a unei gestionări sustenabile a pădurilor, de a opri defrișarea acestora, de a reface pădurile degradate și de a crește împădurirea și reîmpădurirea la nivel mondial până în 2020;

50.  subliniază că eforturile de atenuare a încălzirii globale nu reprezintă un obstacol în calea creșterii economice și a ocupării forței de muncă și că, dimpotrivă, decarbonizarea economiei ar trebui să fie considerată o sursă-cheie pentru creșterea economică și locuri de muncă noi și durabile; recunoaște, cu toate acestea, că pe drumul către orice model economic și social nou este probabil ca comunitățile axate pe industrii tradiționale să se confrunte cu provocări; subliniază importanța sprijinului pe parcursul acestei tranziții și invită Comisia și statele membre să canalizeze fondurile din surse precum schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) în vederea finanțării modernizării și a unei tranziții echitabile, cu scopul de a ajuta aceste comunități și de a promova adoptarea celor mai bune tehnologii și practici de producție care să asigure cele mai bune standarde de mediu și locuri de muncă sigure, stabile și durabile;

51.  ia act de faptul că pierderea continuă a biodiversității, efectele negative ale defrișărilor și schimbările climatice pot conduce la creșterea concurenței pentru resurse, precum alimentele și energia, la creșterea sărăciei și a instabilității politice la nivel mondial, precum și la strămutări ale populației și la noi tipare de migrație la nivel mondial; insistă asupra faptului că Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și statele membre ar trebui să ia în considerare aceste lucruri în toate aspectele relațiilor externe și ale diplomației internaționale, asigurând în același timp o creștere substanțială a finanțării destinate asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD); solicită Comisiei, SEAE și statelor membre să urmărească, în cadrul tuturor acțiunilor și al interacțiunilor cu țările terțe, eforturi de reducere a emisiilor prin promovarea surselor de energie regenerabile, a eficienței utilizării resurselor și a protecției biodiversității și pădurilor și prin promovarea acțiunilor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea;

52.  invită Comisia să se asigure că politicile externe ale UE sunt compatibile cu ODD-urile și să identifice domenii în care este nevoie să se intensifice acțiunile sau punerea în aplicare cu scopul de a asigura că politicile externe ale UE sprijină punerea în aplicare efectivă a ODD-urilor și nu se află în contradicție cu ODD-uri și punerea lor în aplicare în alte regiuni, în special în țările în curs de dezvoltare; invită Comisia ca, în acest scop, să lanseze un proces fiabil care să înceapă cu o metodă de previziune/alertă rapidă pentru noile inițiative și propuneri, inclusiv revizuirea legislației existente, și să prezinte o propunere de strategie globală externă de dezvoltare sustenabilă; scoate în evidență instrumentele și forumurile disponibile, precum Fondul european pentru dezvoltare durabilă (FEDD), Forumul Regional CEE-ONU pentru Dezvoltare Durabilă (RFSD), Forumul politic la nivel înalt și platforma centrală a ONU; solicită o revizuire voluntară la Forumului politic la nivel înalt în conformitate cu Agenda 2030, care încurajează statele membre să efectueze revizuiri periodice și cuprinzătoare ale progreselor; subliniază rolul evaluărilor de impact ex-ante regulate și adecvate în acest sens; reamintește obligația din tratat de a lua în considerare obiectivele de cooperare pentru dezvoltare în toate politicile care ar putea să afecteze țările în curs de dezvoltare;

53.  subliniază importanța AOD ca instrument esențial pentru realizarea obiectivelor Agendei 2030, pentru eradicarea sărăciei în toate formele sale și combaterea inegalităților, reiterând, în același timp, faptul că ajutorul pentru dezvoltare nu este suficient pentru a elimina sărăcia din țările în curs de dezvoltare; subliniază necesitatea de a promova instrumentele care încurajează o mai mare asumare a responsabilității, cum ar fi sprijinul bugetar; invită UE și statele sale membre să își reconfirme, fără întârziere, angajamentul de a atinge obiectivul de 0,7 % din venitul național brut și să prezinte propuneri pentru un calendar detaliat pentru creșterea treptată a AOD, pentru a atinge acest obiectiv; reamintește angajamentul UE de a aloca cel puțin 20 % din AOD dezvoltării umane și incluziunii sociale și solicită un angajament reînnoit în acest scop; invită Comisia să respecte recomandarea Comitetului de asistență pentru dezvoltare al OCDE (CAD), de a realiza un element de grant mediu anual de 86 % din totalul angajamentelor AOD; solicită ca AOD să fie protejată împotriva deturnării și ca principiile eficacității dezvoltării convenite la nivel internațional să fie respectate, păstrând obiectivul de bază al AOD de eradicare a sărăciei, punând accentul în special asupra țărilor cel mai puțin dezvoltate și asupra contextelor fragile; reamintește necesitatea depășirii relației donator/beneficiar în cadrul unei agende pentru dezvoltare mai extinse;

54.  subliniază faptul că asigurarea justiției fiscale și a transparenței, lupta împotriva evitării obligațiilor fiscale, eradicarea fluxurilor financiare ilicite și a paradisurilor fiscale, precum și o mai bună gestionare a finanțelor publice, o creștere economică sustenabilă și o mai mare mobilizare a resurselor interne sunt esențiale pentru finanțarea Agendei 2030; solicită UE să creeze un program de finanțare (DEVETAX2030) pentru a furniza asistență în mod special pentru înființarea de structuri fiscale în economiile de piață emergente și pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să creeze noi birouri ale autorităților fiscale regionale; își reiterează apelul pentru instituirea unei taxe pe tranzacțiile financiare la nivel mondial, pentru a aborda provocările globale legate de sărăcie, pentru investigarea efectului de propagare al tuturor politicilor fiscale naționale și ale UE asupra țărilor în curs de dezvoltare și pentru respectarea principiului CPD atunci când se legiferează în acest domeniu;

55.  invită Comisia și statele membre să își reajusteze abordarea referitoare la migrație cu scopul de a elabora o politică în materie de migrație, în conformitate cu ODD 10, precum și un discurs bazat pe date concrete, cu privire la migranți și solicitanții de azil, care să combată xenofobia și discriminarea față de migranți, precum și în vederea investirii în factorii-cheie pentru dezvoltarea umană; își reiterează preocuparea că noile politici și instrumente financiare care abordează cauzele profunde ale migrației neregulamentare și forțate pot fi puse în aplicare în detrimentul obiectivelor de dezvoltare și solicită ca Parlamentului European să i se acorde un rol mai ferm în acest caz, pentru a se asigura că noile instrumente de finanțare sunt compatibile cu temeiul juridic, cu principiile și angajamentele UE, în special cu Agenda 2030; reamintește că obiectivul principal al cooperării pentru dezvoltare este eradicarea sărăciei și dezvoltarea economică și socială pe termen lung;

56.  salută accentul pus pe investițiile în tineri, aceștia fiind principalele persoane care pun în aplicare ODD-urile; subliniază necesitatea de a valorifica dividendul demografic al țărilor în curs de dezvoltare prin intermediul unor politici publice adecvate și prin investiții corespunzătoare în educația și sănătatea tinerilor, inclusiv educația și sănătatea sexuală și reproductivă; subliniază oportunitatea de a face în sfârșit progrese în domeniul egalității de gen și capacitării femeilor, ca element esențial al CPD, și îndeamnă UE să integreze aceste aspecte în toate domeniile de acțiune externă; recunoaște că acești factori-cheie pentru dezvoltarea umană și pentru capitalul uman trebuie să fie prioritari pentru a garanta dezvoltarea sustenabilă;

57.  invită UE și statele sale membre să aloce resursele și atenția politică necesară pentru a se asigura că principiul egalității de gen și al emancipării femeilor și fetelor se află în centrul punerii în aplicare a Agendei 2030;

58.  îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că bugetele publice nu intră în conflict cu ODD; consideră că accelerarea semnificativă a investițiilor, a inovării și a creșterii ecologice în UE este necesară pentru punerea în aplicare în timp util și cu succes a Agendei 2030 și recunoaște că sunt necesare noi instrumente de finanțare și abordări diferite legate de actuala politică de investiții, cum ar fi eliminarea treptată a subvențiilor dăunătoare mediului și a proiectelor cu nivel ridicat de emisii; solicită o strategie pentru integrarea factorilor de mediu, sociali și de guvernanță (MSG) de către multinaționale și întreprinderi în modelele lor de afaceri corporative și de către investitorii instituționali în strategiile de investiții, în scopul de a direcționa fonduri către finanțe sustenabile și de a retrage investițiile în combustibilii fosili;

59.  solicită ca CFM post-2020 să redirecționeze bugetul UE către punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltarea sustenabilă, asigurând o finanțare adecvată pentru a realiza în mod efectiv ODD-urile; solicită o mai bună integrare a dezvoltării sustenabile în toate mecanismele de finanțare și liniile bugetare, reiterând faptul că coerența politicilor pe termen lung joacă un rol important în reducerea la minimum a costurilor; subliniază importanța politicii de coeziune ca principală politică de investiții a UE și reamintește că este necesară o aplicare orizontală a criteriilor de sustenabilitate și a obiectivelor bazate pe performanță pentru toate fondurile structurale și de investiții ale UE, inclusiv Fondul european pentru investiții strategice, pentru a realiza o tranziție cuprinzătoare către o creștere economică sustenabilă și favorabilă incluziunii;

60.  invită Banca Europeană de Investiții (BEI) să se asigure că se ridică la înălțimea valorilor Europei, punând în aplicare criterii stricte de sustenabilitate în cadrul operațiunilor sale de creditare, și, în special, că împrumuturile către sectoarele energiei și transporturilor sunt destinate proiectelor sustenabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

61.  invită BEI să angajeze 40 % din portofoliul său de creditare pentru o dezvoltare rezistentă la schimbările climatice cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2030;

62.  solicită BEI să aloce mai multe fonduri inițiativei ELENA cu scopul de a oferi granturi pentru asistență tehnică, axate pe punerea în aplicare a eficienței energetice, a distribuției de energie din surse regenerabile și a proiectelor și programelor de transport urban;

63.  recunoaște că infrastructura rezilientă și sustenabilă este un principiu-cheie pentru realizarea unui viitor durabil cu emisii reduse de carbon și aduce cu sine mai multe beneficii auxiliare, cum ar fi sustenabilitatea și o protecție sporită împotriva incendiilor și a inundațiilor; consideră că o tranziție la o societate sustenabilă poate fi realizată numai prin aderarea la principiul „eficienței energetice pe primul loc” și continuarea îmbunătățirii eficienței aparaturii, a rețelelor de energie electrică și a imobilelor, dezvoltând totodată sisteme de stocare; recunoaște că imobilele dețin cel mai mare potențial de eficiență energetică și solicită UE să își asume angajamentul față de un obiectiv pentru anul 2050 privind un parc imobiliar în întregime sustenabil, decarbonizat și eficient din punct de vedere energetic, cu o cerere de energie de aproape de zero și ]n care orice cerere reziduală este alimentată din surse regenerabile; solicită o creștere accelerată a ponderii energiei din surse regenerabile în mixul energetic al UE; avertizează împotriva perenizării infrastructurii nesustenabile și invită Comisia să propună măsuri pentru o tranziție ordonată la o economie sustenabilă cu emisii scăzute de dioxid de carbon și o reorientare fundamentală a dezvoltării infrastructurii, în scopul de a atenua riscurile economice sistemice asociate cu activele financiare cu emisii mari de dioxid de carbon;

64.  invită Comisia și statele membre să acorde prioritate mobilității sustenabile, îmbunătățind sistemele de transport public local pe baza caracteristicilor specifice ale fiecărei țări și a nevoilor reale ale cetățenilor; consideră că sprijinul financiar al UE pentru dezvoltarea sectorului transporturilor și a infrastructurilor ar trebui să urmărească obiective care aduc statelor membre o valoare adăugată reală;

65.  subliniază că corupția are un impact grav asupra mediului; evidențiază că traficul cu specii de animale sălbatice pe cale de dispariție, minerale și pietre prețioase, precum și produse forestiere, cum ar fi lemnul, sunt indisolubil legate de corupție; subliniază, de asemenea, că traficul cu faună sălbatică poate amenința și mai mult speciile pe cale de dispariție, în timp ce exploatarea forestieră ilegală poate conduce la o pierdere a biodiversității și la creșterea emisiilor de dioxid de carbon, ceea ce contribuie la schimbările climatice; remarcă faptul că pentru grupările criminale organizate profiturile sunt importante, iar riscurile sunt scăzute întrucât infracțiunile silvice sunt rareori urmărite penal și, de multe ori, pedepsele nu sunt proporționale cu gravitatea infracțiunii; reamintește că Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, cu accentul său cuprinzător pe prevenirea corupției, aplicarea eficientă a legii, cooperarea internațională și recuperarea activelor, poate fi un instrument eficient de combatere a corupției în sectorul mediului; invită statele membre să integreze strategiile anticorupție, cum ar fi transparența și responsabilitatea, în legislația și politicile de mediu și să consolideze democrația și buna guvernanță; subliniază că combaterea corupției din sectorul mediului va contribui la crearea unui acces echitabil la resurse esențiale, cum ar fi apa și un mediu curat, și este esențială pentru protejarea mediului și asigurarea dezvoltării sustenabile;

66.  recunoaște importanța culturii și a participării culturale pentru realizarea agendei privind ODD-urile, precum și rolul pe care îl joacă cultura în relațiile externe și în politica de dezvoltare; solicită sprijin adecvat pentru instituțiile și organizațiile culturale în ceea ce privește realizarea agendei privind ODD-urile, precum și aprofundarea în continuare a legăturilor între cercetare, știință, inovare și arte;

67.  reamintește că participarea culturală îmbunătățește sănătatea și bunăstarea fizică și mentală, are un impact pozitiv asupra performanței școlare și profesionale și îi ajută pe cei expuși excluziunii sociale să se integreze pe piața muncii, contribuind, astfel, în mare măsură la realizarea multor ODD-uri;

68.  se declară profund preocupat de diferențele în ceea ce privește performanțele sistemelor de învățământ din statele membre, așa cum arată ultimele rapoarte PISA; subliniază că sistemele publice de învățământ și formare cu resurse corespunzătoare și accesibile tuturor sunt esențiale pentru egalitatea și incluziunea socială și pentru atingerea țintelor stabilite de ODD 4; evidențiază că educația de calitate are capacitatea de a emancipa persoanele vulnerabile, minoritățile, persoanele cu nevoi speciale, precum și femeile și fetele; regretă problema persistentă a ratei ridicate a șomajului în rândul tinerilor; subliniază că educația este esențială pentru dezvoltarea unor societăți autonome; solicită UE să stabilească o legătură între educația și formarea tehnică și profesională de calitate, pe de o parte, și cooperarea cu industria, pe de altă parte, ca o condiție prealabilă esențială pentru capacitatea de inserție profesională a tinerilor și pentru accesul la locuri de muncă calificate;

69.  solicită UE și statelor sale membre să protejeze limbile regionale și minoritare și pe cele mai puțin răspândite, precum și diversitatea lingvistică și să se asigure că procesul de integrare a ODD în cadrul politicii europene și în rândul priorităților actuale și viitoare ale Comisiei nu tolerează discriminarea lingvistică;

70.  consideră că diversitatea culturală și protejarea patrimoniului natural ar trebui promovate prin cadrul european de politică, inclusiv prin educație;

71.  îndeamnă statele membre să abordeze cu prioritate reconversia economică și de mediu a siturilor industriale care în diferite regiuni ale Europei provoacă niveluri ridicate de poluare a componentelor mediului și expun populațiile locale la riscuri semnificative pentru sănătate;

72.  subliniază rolul pe care îl va juca agenda urbană a UE în punerea în aplicare a „noii agende urbane” globale și salută evoluțiile politice care abilitează orașele și regiunile să facă investiții ecologice sinergice; salută inițiativele precum premiul Green Leaf și Convenția globală a primarilor pentru climă și energie și subliniază în continuare importanța crucială a orașelor și regiunilor pentru înfăptuirea ODD-urilor, sustenabilitatea necesitând abordări bazate pe colaborare și pe termen lung la toate nivelurile de guvernanță și în toate sectoarele;

73.  reamintește că Agenda 2030 recunoaște că nu mai putem privi în mod separat alimentele, mijloacele de trai și gestionarea resurselor naturale; subliniază că un accent pe dezvoltarea rurală și investiții în agricultură - culturi, efective de animale, silvicultură, pescuit și acvacultură - sunt instrumente eficiente pentru a pune capăt sărăciei și foametei și pentru a asigura o dezvoltare sustenabilă; evidențiază că agricultura joacă un rol important în combaterea schimbărilor climatice; remarcă faptul că marea ambiție a ODD-urilor poate fi realizată numai prin cooperare - nord-sud, sud-sud și cooperarea triunghiulară - și parteneriate globale între mai mulți actori și într-o gamă largă de domenii;

74.  salută intenția de a integra politica comercială și de investiții care include dezvoltarea sustenabilă și solicită ca impactul aprovizionării cu materii prime și resurse naturale în interiorul și în afara UE să fie mai bine abordat în elaborarea politicilor UE, atât în interiorul UE, cât și în afara granițelor sale; solicită o regândire a politicii de investiții și utilizarea la scară largă a instrumentelor de finanțare inovatoare pentru realizarea ODD-urilor; invită Comisia să se asigure că verificările privind dezvoltarea sustenabilă în viitoarele acorduri comerciale sunt transparente;

75.  invită Comisia să conceapă, cu implicarea părților interesate relevante, și să furnizeze sprijin specific și adaptat gospodăriilor și grupurilor marginalizate și cu venituri mici, de exemplu persoanelor de etnie romă, pentru a le asigura o viață sănătoasă și accesul la servicii de bază și la resurse naturale curate și sigure, precum aerul, apa, energia modernă la prețuri accesibile și o alimentație sănătoasă, ceea ce ar contribui, de asemenea, la realizarea ODD-urilor 1, 10 și 15 privind eradicarea sărăciei, reducerea inegalității și promovarea unei societăți pașnice și favorabile incluziunii;

76.  recunoaște, în conformitate cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, că persoanele cu dizabilități sunt expuse unui risc foarte ridicat de a trăi în sărăcie, având un acces inadecvat la drepturi de bază cum ar fi educația, sănătatea și locurile de muncă;

77.  consideră că inițiativele UE menite să proiecteze un viitor sustenabil nu pot fi ignora dezbaterile mai ample privind rolul animalelor ca ființe sensibile și bunăstarea lor, adesea neglijate în cadrul sistemelor predominante de producție și de consum; subliniază că este necesar ca UE să depășească neajunsurile politice și legislative existente în domeniul bunăstării animalelor, astfel cum solicită un număr tot mai mare de cetățeni europeni;

78.  invită Comisia să intensifice eforturile și finanțarea pentru campaniile specifice de sensibilizare și de educare și pentru consolidarea angajamentelor și a acțiunilor cetățenilor pentru dezvoltarea sustenabilă;

79.  invită Comisia și statele membre ca, până în 2020, să pună capăt stimulentelor pentru producerea de biocombustibili obținuți ulei de palmier și soia care provoacă defrișări și deteriorarea turbăriilor; solicită, de asemenea, introducerea unui sistem de certificare unic pentru uleiul de palmier care intră pe piața UE pentru a certifica originea responsabilă din punct de vedere social produsului;

80.  solicită insistent Comisiei să continue să își intensifice măsurile vizând combaterea calității precare a aerului, care provoacă peste 430 000 de decese premature în UE în fiecare an; îndeamnă Comisia să se asigure că legislația existentă și cea nouă este pusă în aplicare pentru a accelera acțiunile în justiție împotriva statelor membre care nu respectă legislația privind poluarea aerului și pentru a propune acte legislative noi și eficiente, inclusiv legislație sectorială pentru a combate calitatea precară a aerului înconjurător și diferitele surse de poluare, abordând totodată emisiile de metan; subliniază faptul că UE este încă departe de a atinge nivelurile de calitate a aerului stabilite pentru UE, care sunt mult mai puțin stricte decât cele recomandate de OMS;

81.  constată că Comisia a abordat problema calității slabe a aerului și a inițiat o serie de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în special în ceea ce privește depășirile repetate ale valorilor-limită de NO2 stabilite prin Directiva 2008/50/CE;

82.  reamintește că o reducere a poluării fonice este unul dintre parametrii de calitate care nu vor fi realizați până în 2020; subliniază că în UE, expunerea la poluarea fonică influențează cel puțin 10 000 de decese premature legate de boala coronariană și de infarct; în 2012, că aproximativ un sfert din populația UE a fost expusă la niveluri de zgomot care depășesc limitele; invită statele membre să abordeze cu prioritate monitorizarea nivelurilor de zgomot pentru a asigura respectarea valorilor limită pentru mediul intern și extern; solicită, în plus, măsuri care să abordeze poluarea sonoră;

83.  subliniază faptul că datele Comisiei arată că peste 50 % din cerealele din UE sunt utilizate pentru hrana animalelor; observă că Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură a avertizat că utilizarea în continuare a cerealelor ca hrană pentru animale ar putea amenința securitatea alimentară prin reducerea cerealelor disponibile pentru consumul uman;

84.  subliniază contribuția sectorului creșterii animalelor la economia UE și la agricultura sustenabilă, în special dacă această activitate este integrată în sisteme de cultură agricolă; atrage atenția asupra potențialului gestionării active a circuitului nutrienților în sectorul creșterii animalelor de a reduce impactul emisiilor de CO2, de amoniac și de nitrați asupra mediului; atrage atenția, de asemenea, asupra potențialului agriculturii integrate de a contribui la un ecosistem agricol care să funcționeze mai bine și la un sector agricol favorabil climei;

85.  remarcă faptul că femeile care lucrează în agricultură în țările în curs de dezvoltare ar putea crește producția exploatațiilor cu 20-30 % dacă ar avea același acces la resurse precum bărbații; subliniază faptul că acest nivel de producție ar putea reduce numărul de persoane care suferă de foamete în toată lumea cu 12-17 %;

86.  subliniază, în special, rolul fundamental al femeilor ca membri ai exploatațiilor familiale, care constituie principala celulă socioeconomică în zonele rurale, ele fiind cele care se ocupă de producția de alimente, păstrarea cunoștințelor și a competențelor tradiționale, identitatea culturală și protecția mediului, ținând seama de faptul că femeile din mediul rural sunt și ele afectate de diferențele de la nivelul salariilor și al pensiilor;

87.  reamintește că, conform celui de Al 7-lea program de acțiune pentru mediu, Comisia trebuie să evalueze impactul de mediu, într-un context global, al consumului Uniunii; subliniază impactul pozitiv pe care stilul de viață sustenabil îl poate avea asupra sănătății umane și a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră; reamintește Comisiei că ODD 12.8 cere ca publicul să dețină informații și să aibă cunoștință de dezvoltarea durabilă și stilul de viață sustenabil; în consecință, îndeamnă Comisia și statele membre să elaboreze programe de sensibilizare a opiniei publice cu privire la implicațiile diferitelor tipuri de consum în ceea ce privește sănătatea umană, mediul, securitatea alimentară și schimbările climatice; invită Comisia să publice fără întârziere comunicarea privind un sistem alimentar european sustenabil;

88.  constată că ODD 12.8 cere guvernelor să se asigure că publicul deține informațiile relevante și are cunoștință de dezvoltarea sustenabilă și de stilul de viață în armonie cu natura; în consecință, îndeamnă Comisia și statele membre să elaboreze programe de sensibilizare a opiniei publice cu privire la implicațiile nivelurilor de consum asupra sănătății umane, mediului, securității alimentare și schimbărilor climatice;

89.  invită Comisia și statele membre să elaboreze un cadru de politici al UE cuprinzător care să abordeze problemele de sănătate globale, cum ar fi HIV/SIDA, tuberculoza, hepatita C și rezistența la antimicrobiene, ținând cont de situația diferită și de provocările specifice din statele membre ale UE și din țările învecinate unde povara HIV și a tuberculozei multirezistente este cea mai mare; invită Comisia și Consiliul să joace un rol politic puternic în dialogul cu țările cu povară mare legată de boli, inclusiv cu țările vecine din Africa, Europa de Est și Asia Centrală, asigurându-se că există planuri pentru o tranziție sustenabilă către finanțarea națională, astfel încât programele privind HIV și TBC să fie eficiente, să continue și să se extindă după retragerea asistenței oferite de donatorii internaționali, precum și să continue să colaboreze strâns cu țările respective pentru a se asigura că acestea își asumă responsabilitatea măsurilor privind HIV și TBC;

90.  recunoaște eficacitatea în punerea la dispoziție a medicamentelor de tip „PREP” pentru prevenirea HIV/SIDA; de asemenea, invită Comisia și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) să recunoască faptul că pentru HIV/SIDA tratamentul este și preventiv;

91.  recunoaște că sănătatea și drepturile sexuale reproductive sunt un factor-cheie cu potențial de transformare pentru eradicarea multidimensională a sărăciei și că acestea ar trebui să fie întotdeauna recunoscute ca o precondiție pentru o viață sănătoasă și egalitatea de gen, deopotrivă; subliniază, în acest context, că trebuie acordată o mai mare atenție sănătății și drepturilor sexuale reproductive, care, din păcate, sunt tratate în continuare ca o chestiune de nișă, deși au o importanță foarte mare pentru egalitatea de gen, emanciparea tinerilor, dezvoltarea umană și, în cele din urmă, eradicarea sărăciei; evidențiază faptul că acesta este un progres nesemnificativ față de abordările anterioare ale UE, iar recunoașterea sănătății și drepturilor sexuale și reproductive ca factori-cheie pentru dezvoltarea sustenabilă lipsește în continuare; subliniază faptul că poziția UE a fost incoerentă în acest domeniu, așa cum se arată în acest pachet: Comisia recunoaște acțiunea UE în acest domeniu numai la capitolul „Sănătate” din Comunicarea privind Agenda 2030, dar numai la capitolul „Egalitatea de gen” în Comunicarea privind consensul; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să continue să solicite Statelor Unite să își regândească poziția privind așa-numita „global gag rule” (regula călușului mondial);

92.  subliniază necesitatea de a continua promovarea cercetării în domeniul sănătății pentru a concepe soluții medicale noi și îmbunătățite, accesibile, la prețuri convenabile și adecvate pentru HIV/SIDA, TBC și alte boli legate de sărăcie și neglijate, pentru noile epidemii și pentru rezistența la antimicrobiene;

93.  subliniază faptul că sectorul agricol al UE contribuie deja la sustenabilitate; constată totuși că politica agricolă comună (PAC) trebuie să fie în măsură să răspundă provocărilor actuale și viitoare; invită Comisia să examineze în ce mod PAC și sistemele agricole sustenabile pot contribui cel mai bine la ODD-uri pentru a garanta alimente stabile, sigure și nutritive, dar și pentru a proteja și consolida resursele naturale concomitent cu abordarea schimbărilor climatice; solicită Comisiei ca, în cadrul viitoarei comunicări privind PAC după 2020, să prezinte propuneri pentru a consolida și mai mult eficiența măsurilor de ecologizare și pentru a asigura realizarea ODD-urilor 2, 3, 6, 12, 13, 14 și 15; invită Comisia, de asemenea, să promoveze alimentele produse la nivel local și în mod ecologic, cu o amprentă redusă de carbon și un impact redus asupra terenurilor și apei; subliniază importanța ecosistemelor agricole și a gestionării sustenabile a pădurilor, precum și a furnizării de stimulente pentru refacerea sustenabilă a zonelor agricole dezafectate; subliniază necesitatea asigurării faptului că toate politicile UE realizează efectiv obiectivele stabilite prin conformitate strictă și o mai mare coerență între domeniile de politici; subliniază că acest lucru prezintă o importanță deosebită în ceea ce privește gestionarea sustenabilă a resurselor naturale și instrumentele dedicate acesteia în cadrul PAC;

94.  invită Comisia și statele membre să faciliteze această tranziție agro-ecologică, reducând la minimum utilizarea pesticidelor dăunătoare pentru sănătate și mediu, prin elaborarea unor măsuri de protejare și sprijinire a agriculturii ecologice și biodinamice în domeniul de aplicare al PAC;

95.  invită Comisia și statele membre să reformeze, cât mai curând posibil, normele UE privind aprobarea pesticidelor, stabilind în același timp obiective obligatorii de reducere a utilizării acestora;

96.  subliniază că sectorul agricol din UE oferă locuri de muncă pentru milioane de oameni din zonele rurale în agricultură și în alte sectoare, garantând aprovizionarea cu alimente și siguranța alimentară și atrăgând oamenii în zonele rurale ca spații de locuit, de muncă și de relaxare; subliniază, de asemenea, că peisajele cu biodiversitate mare și cu valoare naturală ridicată atrag oamenii în mediul rural, conferind valoare adăugată zonelor rurale; remarcă valoarea considerabilă a politicii de dezvoltare rurală pentru construirea unor comunități și economii rurale viabile, robuste și energice; subliniază că un acces mai bun al agricultorilor la resurse este esențial pentru a realiza acest lucru;

97.  solicită ca sectorul agricol să fie dezvoltat punând accentul pe întreprinderile agricole familiale, prin intermediul unei mai bune utilizări a fondurilor europene cum ar fi Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), și acordând o atenție specială întreprinderilor agricole mici și mijlocii, prin partajarea și transferarea expertizei și prin valorificarea avantajelor oferite de lanțurile valorice locale și regionale, lanțurile de producție și ocuparea forței de muncă pe plan regional, punând un accent mai mare pe legăturile cu zone periurbane și pe vânzarea directă, care s-au dovedit a fi un model de succes în multe părți ale UE; consideră capacitatea agriculturilor de a obține o remunerație echitabilă din activitatea lor ca fiind o condiție necesară pentru sustenabilitatea agriculturii europene, precum și o garanție a bunăstării agricultorilor;

98.  reamintește că este important să se asigure servicii publice adecvate, în special îngrijiri pentru copii și bătrâni, dat fiind că aceste servicii sunt deosebit de importante pentru femei întrucât acestea au jucat, în mod tradițional, un rol major în îngrijirea membrilor tineri și bătrâni ai familiei;

99.  subliniază rolul important al cunoștințelor și alimentelor tradiționale, în special în zonele ultraperiferice, cele montane și cele defavorizate din UE, precum și contribuția economică pe care o au în zonele locale sistemele de calitate europene, ca de exemplu indicația geografică protejată (IGP); reamintește susținerea unanimă din partea Parlamentului față de extinderea acestei protecții la o gamă mai largă de produse regionale; subliniază, de asemenea, în acest context, rolul sistemelor de calitate ale UE (DOP/IGP/STG) în oferirea și conservarea mijloacelor de trai în respectivele zone; recunoaște că aceste sisteme sunt cunoscute pe scară mai largă doar în unele state membre și solicită desfășurarea unor campanii de sensibilizare în întreaga UE cu privire la avantajele lor;

100.  subliniază contribuția pădurii mediteraneene și a sistemului agrosilvopastoral Dehesa – care combină fără probleme creșterea extensivă și susținută a animalelor cu exploatarea forestieră și agrară – la obiectivele de conservare și asigurare a sustenabilității biodiversității, în scopul recunoașterii și sprijinului în cadrul PAC;

101.  subliniază importanța bioenergiei pentru exploatațiile agricole și bioeconomie și a instalațiilor pentru generarea, stocarea, distribuirea și utilizarea în exploatație a energiei din surse regenerabile, deoarece acestea contribuie la securitatea veniturilor agricultorilor, oferindu-le un produs suplimentar pe care să îl vândă și creează și mențin locuri de muncă de înaltă calitate în zonele rurale; subliniază că dezvoltarea bioenergiei trebuie să se facă sustenabil și nu trebuie să împiedice producția de alimente și de hrană pentru animale; subliniază că necesarul de energie ar trebui, în schimb, să fie acoperit prin încurajarea utilizării deșeurilor și produselor secundare care nu sunt utile în alte procese;

102.  remarcă faptul că cultivarea leguminoaselor prin rotația culturilor poate crea o situație reciproc avantajoasă atât pentru fermieri, cât și pentru animale, biodiversitate și necesitățile în materie de climă; invită Comisia să prezinte un plan proteic care să includă culturile de leguminoase în rotație;

103.  consideră necesare progresele continue în sectoarele agriculturii de precizie, digitalizării, utilizării raționale a energiei, ameliorării plantelor și animalelor, precum și în abordarea integratoare în sectorul combaterii integrate a dăunătorilor, întrucât îmbunătățirea eficienței pe baza ODD-urilor și a biodiversității va contribui la reducerea necesarului de terenuri, precum și a impactului agriculturii asupra mediului; consideră că dacă se pune biodiversitatea în folosul agricultorilor s-ar putea îmbunătăți veniturile, sănătatea și performanța solului și acest lucru ar ajuta în controlarea dăunătorilor și îmbunătățirea polenizării; subliniază, așadar, importanța unui cadru de reglementare îmbunătățit pentru a asigura proceduri decizionale eficiente, eficace și în timp util; subliniază că aceste soluții „inteligente” ar trebui să stimuleze și să sprijine inițiativele adaptate la nevoile exploatațiilor mici fără economii de scară, pentru ca acestea să beneficieze de noile tehnologii;

104.  consideră esențială păstrarea și dezvoltarea performanțelor raselor tradiționale și locale, având în vedere capacitatea lor de adaptare la caracteristicile mediului din care provin, și respectarea drepturilor fermierilor de a ameliora plante în mod independent, de a depozita semințe de specii și soiuri diferite și de a face schimburi cu acestea, pentru a se asigura diversitatea genetică a agriculturii; respinge încercările de orice fel de a breveta viața, plantele și animalele, materialele genetice sau procesele biologice esențiale, în special în cazul varietăților, soiurilor și caracteristicilor native;

105.  solicită Comisiei să propună un plan de acțiune și să înființeze un grup de experți, în vederea realizării unui sistem mai sustenabil de gestionare integrată a protecției plantelor; evidențiază necesitatea unui sistem de gestionare a dăunătorilor care să îmbunătățească interacțiunea între eforturile de ameliorare a plantelor, sistemele naturale de combatere și utilizarea pesticidelor;

106.  consideră că este necesară promovarea disponibilității benzii largi și a îmbunătățirii serviciilor de transport în zonele rurale pentru a contribui nu numai la realizarea obiectivelor de sustenabilitate ecologică, ci și la stimularea creșterii în zonele rurale, care să fie complet sustenabilă din punct de vedere ecologic, economic și social;

107.  subliniază că cultura trebuie să devină o parte integrantă a acțiunii Comisiei în domeniul sustenabilității, subliniind în mod clar rolul pe care îl joacă în dezvoltarea economică, crearea de locuri de muncă, promovarea democrației, a justiției sociale și a solidarității, în încurajarea coeziunii, combaterea excluziunii sociale, a sărăciei și a disparităților între generații și a disparităților demografice; invită Comisia să integreze cultura în obiectivele, definițiile, instrumentele și criteriile de evaluare a strategiei sale pentru ODD-uri;

108.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) A/RES/70/1. (2) Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 (JO L 354, 28.12.2013, p. 171). (3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0224. (4) https://ec.europa.eu/epsc/sites/epsc/files/strategic_note_issue_18.pdf (5) Comunicarea Comisiei din 3 mai 2011 intitulată „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020” (COM(2011)0244). (6) Raportul Comisiei din 2 octombrie 2015 privind evaluarea intermediară a strategiei UE în domeniul biodiversității (COM(2015)0478). (7) Texte adoptate, P8_TA(2016)0034. (8) https://unstats.un.org/sdgs/report/2016/goal-13/ (9) Raportul nr. 30/2016 al AEM, Raport privind indicatorii de mediu 2016 – În sprijinul monitorizării celui de Al 7-lea program de acțiune pentru mediu, https://www.eea.europa.eu/publications/environmental-indicator-report-2016

Rezoluţia Parlamentului European din 6 iulie 2017 referitoare la promovarea coeziunii și a dezvoltării în regiunile ultraperiferice ale Uniunii: aplicarea articolului 349 din TFUE (2016/2250(INI))

P8_TA(2017)0316 A8-0226/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 52 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) care prevede la alineatul (1) că tratatele se aplică statelor membre și la alineatul (2) că domeniul de aplicare teritorială a tratatelor este prevăzut la articolul 355 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 355 primul paragraf punctul 1 din TFUE, astfel cum a fost modificat prin Decizia Consiliului European din 29 octombrie 2010 de modificare a statutului în raport cu Uniunea Europeană al Insulei Saint-Barthélemy (2010/718/UE) și prin Decizia din 11 iulie 2012 de modificare a statutului Mayotte în raport cu Uniunea Europeană (2012/419/UE), care prevede că dispozițiile tratatelor se aplică în regiunile ultraperiferice în conformitate cu dispozițiile articolului 349 din TFUE,

–  având în vedere articolul 349 din TFUE, care recunoaște statutul special al regiunilor ultraperiferice (RUP), dispune adoptarea de „măsuri specifice care urmăresc să stabilească, în special, condițiile de aplicare a tratatelor în regiunile respective, inclusiv în ceea ce privește politicile comune” și prevede că măsurile menționate se referă în special, dar nu exclusiv „la politicile vamale și comerciale, politica fiscală, zonele libere, politicile din domeniul agriculturii și pescuitului, condițiile de aprovizionare cu materii prime și bunuri de consum de primă necesitate, ajutoarele de stat și condițiile de acces la fondurile structurale și la programele orizontale ale Uniunii”,

–  având în vedere articolul 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE, care prevede că ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a RUP pot fi compatibile cu piața internă,

–  având în vedere titlul XVIII din TFUE, care instituie obiectivul unei coeziuni economice, sociale și teritoriale și definește instrumentele financiare structurale necesare pentru realizarea acestuia,

–  având în vedere articolul 7 din TFUE, care prevede că Uniunea asigură coerența între diferitele sale politici și acțiuni, ținând seama de ansamblul obiectivelor sale și respectând principiul de atribuire a competențelor,

–  având în vedere toate comunicările Comisiei Europene referitoare la RUP,

–  având în vedere rezoluțiile sale privind RUP, rezoluția sa din 18 aprilie 2012 referitoare la rolul politicii de coeziune în regiunile ultraperiferice din Uniunea Europeană în contextul Strategiei Europa 2020(1) și rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitor la dezvoltarea optimă a potențialului regiunilor ultraperiferice prin crearea de sinergii între fondurile structurale și alte programe ale Uniunii Europene(2),

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 15 decembrie 2015(3),

–  având în vedere raportul Comisiei din 15 decembrie 2016 privind punerea în aplicare a programului de măsuri specifice în domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (POSEI) (COM(2016)0797),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor privind modernizarea ajutoarelor de stat în UE (COM(2012)0209),

–   având în vedere memorandumul din 5 martie 1999 semnat la Cayenne de regiunile ultraperiferice, completat cu memorandumul comun între Spania, Franța, Portugalia și regiunile ultraperiferice semnat în mai 2010, care prevede că UE ar trebui să promoveze dezvoltarea sustenabilă a regiunilor ultraperiferice prin valorificarea numeroaselor active naturale și culturale ale acestora, promovând totodată principiile egalității de șanse, parteneriatului, proporționalității și coerenței politicilor UE,

–  având în vedere declarația finală a celei de-a XXI-a Conferințe a președinților regiunilor ultraperiferice din Uniunea Europeană din 22 și 23 septembrie 2016 și memorandumul comun al regiunilor ultraperiferice semnat cu ocazia celui de-al patrulea Forum al RUP din Uniunea Europeană din 30 și 31 martie 2017 de la Bruxelles,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat(4),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0226/2017),

A.  întrucât articolul 349 din TFUE recunoaște situația economică și socială specială a RUP, care este agravată la nivel structural de anumiți factori (depărtare, caracterul insular, suprafața redusă, relieful și clima dificile, dependența economică de un număr redus de produse etc.) a căror persistență și combinare dăunează grav dezvoltării acestora;

B.  întrucât Curtea de Justiție, reunită în Marea Cameră a inclus, în hotărârea sa din 15 decembrie 2015, o interpretare riguroasă a articolului 349 din TFUE;

C.  întrucât, în această hotărâre, Curtea a confirmat în special că actele având ca obiect stabilirea unor măsuri specifice pentru RUP pot fi adoptate în temeiul juridic al articolului 349, că acest temei juridic permite derogări atât de la dreptul primar, cât și de la dreptul derivat și că lista domeniilor vizate prin modul de redactare a articolului 349 nu este exhaustivă, deoarece „autorii TFUE nu au înțeles să stabilească lista exhaustivă a tipurilor de măsuri care pot fi adoptate în temeiul acestui articol”;

D.  întrucât, atunci când este vorba despre aplicarea tratatelor UE în RUP, articolul 52 din TUE și articolele 349 și 355 din TFUE sunt interconectate, întrucât, în temeiul articolului 355 primul paragraf punctul 1 din TFUE, dispozițiile tratatelor se aplică în RUP, în conformitate cu dispozițiile articolului 349 din TFUE și întrucât această trimitere „la tratate” include legislația secundară;

E.  întrucât articolul 349 din TFUE trebuie coroborat cu alte articole din tratat, în special cu articolul 7, care afirmă că „Uniunea asigură coerența între diferitele sale politici și acțiuni, ținând seama de ansamblul obiectivelor Uniunii”;

F.  întrucât principiile egalității și nediscriminării justifică un tratament diferențiat în cazul unor situații specifice, pentru a permite in fine o aplicare egală a dreptului UE;

G.  întrucât obiectivul articolului 349 din TFUE este să asigure dezvoltarea RUP și integrarea acestora atât în spațiul european, cât și în propriul lor spațiu geografic, permițându-le să beneficieze de politici și, acolo unde este cazul, de măsuri specifice adaptate realităților și necesităților lor;

H.  întrucât RUP ocupă poziții privilegiate în domeniul geostrategic și în domenii de cercetare legate de schimbările climatice și biodiversitate;

I.  întrucât, potrivit estimărilor Comisiei, economia albastră a UE cuprinde aproximativ 5,4 milioane de locuri de muncă și are o valoare adăugată brută de aproximativ 500 de miliarde EUR pe an,

1.  reamintește că articolul 7 din TUE îi conferă Comisiei rolul de gardian al tratatelor; subliniază că RUP sunt pe deplin integrate în Uniunea Europeană și asimilate sistemului juridic al acesteia, situația lor specifică fiind recunoscută în tratate, în special la articolul 349 din TFUE, care stabilește un principiu și un drept de adaptare la nivelul diferitelor politici ale UE;

2.  subliniază faptul că, deși se confruntă cu un dezavantaj semnificativ din cauza distanței geografice față de Uniune, regiunile ultraperiferice beneficiază și de o serie de avantaje importante, precum potențialul dezvoltării activităților legate de turism, creșterea albastră, exploatarea unor resurse semnificative de energie din surse regenerabile, dezvoltarea economiei circulare, precum și valorificarea bogatului lor patrimoniu natural și a biodiversități lor semnificative;

3.  consideră că articolul 349 din TFUE a fost utilizat într-o măsură limitată și că acesta ar putea fi interpretat într-un mod mai inovator și pozitiv, în special în vederea creării unor programe ad hoc și a unor noi politici specifice, bazate pe avantajele RUP, pentru a le oferi acestora mijloace pentru a le exploata, în special în domenii precum energia din surse regenerabile, creșterea albastră, cercetarea și dezvoltarea, turismul sustenabil, protecția biodiversității sau adaptarea la schimbările climatice; reamintește, în acest context, rolul pe care îl are Uniunea pentru a le permite regiunilor ultraperiferice să depășească dificultățile cu care se confruntă și să își valorifice potențialul, însă subliniază totodată necesitatea ca statele membre în cauză să își asume o responsabilitate mai mare în ceea ce privește utilizarea instrumentelor europene care le pot sprijini în garantarea unei dezvoltări sustenabile a RUP;

Situația actuală a punerii în aplicare a articolului 349 din TFUE

4.  își exprimă preocuparea cu privire la faptul că articolele din tratate referitoare la RUP nu au fost puse în aplicare până în prezent în cea mai mare măsură posibilă, ceea ce a limitat capacitatea acestor regiuni de a-și valorifica pe deplin apartenența la Uniune și de a-și crește competitivitatea în zonele lor geografice;

5.  consideră că o punere în aplicare mai extinsă a articolul 349 din TFUE ar favoriza o mai bună integrare a RUP în Uniune și dezvoltarea acestora și valorificarea potențialul lor, ținându-se seama pe deplin de particularitățile și de constrângerile lor structurale, dar și avantajele lor;

6.  reamintește voința politică a legiuitorilor, transpusă în articolul 299 al doilea paragraf și în articolul 349 din TFUE, de a elabora o strategie globală, susținută de măsuri specifice în cadrul unor diferite politici și instrumente;

7.  reiterează faptul că programul de măsuri specifice în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (POSEI) este un program care ține seama pe deplin de particularitățile RUP datorită unui regulament dedicat, care se bazează atât pe articolul 349 din TFUE, cât și pe articolul 42 primul paragraf și articolul 43 alineatul (2) și care recunoaște dublul principiu al apartenenței RUP la Uniune și al adaptării depline a unei politici europene comune la realitățile RUP, precum și că, prin urmare, este esențial să fie urmărit un astfel de program și că ar trebui să se prevadă noi programe POSEI legate de alte politici ale Uniunii;

8.  consideră că succesul POSEI arată că este necesară menținerea dispozițiilor specifice RUP, mai degrabă decât slăbirea lor prin integrarea în programele europene orizontale;

9.  constată că Comisia a adoptat mai multe comunicări referitoare la RUP; regretă faptul că, până în prezent, diversele strategii europene pentru RUP nu au fost decât parțial puse în aplicare și concretizate;

10.  solicită acum Comisiei să propună un plan de acțiune însoțit, după caz, de inițiative legislative care să permită punerea în aplicare a unei strategii coerente și eficiente pentru RUP, care să valorifice pe deplin posibilitățile oferite de articolul 349 din TFUE, în special pentru crearea unor programe și politici specifice, în mod deosebit în ceea ce privește inovarea și investițiile pe termen lung, adaptate nevoilor lor de dezvoltare sustenabilă; subliniază necesitatea de a colabora îndeaproape cu autoritățile regionale ale RUP și cu părțile interesate; prin urmare, solicită instituțiilor UE ca, împreună cu autoritățile regionale din RUP, să deschidă un nou capitol în relațiile UE-RUP;

11.  salută activitatea Comisiei în ceea ce privește o strategie reînnoită privind RUP, care va fi adoptată cel târziu la finalul anului 2017; invită Comisia să includă în strategia sa o abordare detaliată privind RUP și cadre strategice care să vizeze necesitățile în materie de investiții, însoțite de obiective specifice, realizabile și care pot fi evaluate; încurajează Franța, Spania și Portugalia să ofere un sprijin mai mare regiunilor lor ultraperiferice;

12.  reamintește că articolul 349 din TFUE permite RUP să beneficieze de ajutoare de exploatare nelimitate în timp și care nu sunt degresive, pe baza unor proceduri suple, pentru a compensa costurile suplimentare pe care trebuie să le acopere; reamintește că aceste derogări se referă atât la instrumentele financiare ale UE, cât și la ajutoarele de stat;

13.  subliniază necesitatea de a asigura longevitatea mecanismelor, a dispozițiilor și a derogărilor aplicate pentru a menține stabilitatea propice dezvoltării structurale a RUP, ținându-se seama de evaluările realizate;

14.  invită Comisia să efectueze o evaluare detaliată a abordării privind RUP și să examineze situația economică și socială a fiecărei RUP, pentru a garanta realizarea într-o mai mare măsură a obiectivelor politicii de dezvoltare regională europeană, în special în ceea ce privește recuperarea întârzierilor și dezvoltarea sustenabilă, astfel încât să se permită RUP să se apropie de nivelurile medii de dezvoltare din UE;

15.  solicită Comisiei să consolideze coordonarea între diferitele sale direcții generale în privința dosarelor -de interes pentru RUP, pentru a include o abordare adecvată a problematicilor RUP în cadrul politicilor și strategiilor europene; subliniază, în acest sens, rolul determinant al Secretariatului General în ceea ce privește asigurarea aplicării corespunzătoare a articolului 349 din TFUE, având în vedere că adaptările politicilor Uniunii Europene la caracteristicile RUP impun ca deciziile să fie luate la cel mai înalt nivel politic;

Politica agricolă

16.  salută raportul recent al Comisiei (COM(2016)0797), care concluzionează că performanța globală a programelor POSEI (2006-2014) este pozitivă, consideră că aceste programe se dovedesc a fi esențiale pentru menținerea producțiilor RUP și sunt conforme cu noile obiective ale politicii agricole comune (PAC) și recomandă menținerea actualului regulament de bază, ținând însă cont de faptul că ar putea fi necesare adaptări bugetare ca urmare a intrării în vigoare a acordurilor de liber schimb care afectează sau riscă să afecteze în mod serios producțiile RUP;

17.  consideră că POSEI s-a bucurat de un real succes încă de la instituirea sa;

18.  sprijină concluzia raportului Comisiei, care solicită consolidarea caracteristicilor de bază ale programului POSEI, astfel încât să se evite riscul de abandonare a producției agricole și toate efectele negative pe care aceasta le poate avea asupra ocupării forței de muncă, mediului și dimensiunii teritoriale a regiunilor ultraperiferice;

19.  consideră că este necesar să se furnizeze un sprijin mai eficient pentru diversificarea producției în RUP și să introducă măsuri menite să soluționeze crizele de pe piață cu care se confruntă anumite sectoare, cum ar fi cel al tomatelor și al zootehniei, precum și pentru a facilita dezvoltarea producțiilor la scară mică, cum ar fi cele legate de produse lactate;

20.  reamintește faptul că reformele succesive ale organizării comune a piețelor agricole (OCP) nu au luat suficient în considerare particularitățile RUP, și solicită să se țină mai bine seama de acestea în viitor,;

21.  constată că eliminarea cotelor și a prețurilor garantate inițiată de reforma OCP în sectorul zahărului din 2005 slăbește poziția producătorilor de zahăr din trestie de zahăr din RUP; subliniază necesitatea de a menține toate dispozitivele specifice instituite în cadrul articolului 349 din TFUE, pentru a permite competitivitatea sustenabilă a acestui sector; solicită crearea unui mecanism de sprijinire a cultivatorilor de trestie în caz de scădere a prețurilor zahărului pe plan mondial;

22.  invită Comisia să țină seama de importanța vitală a producției de lapte în Insulele Azore, să mențină sprijinul pentru producători și să prevadă măsuri suplimentare în caz de criză;

23.  reamintește că producția de banane are un rol esențial în cadrul structurii socioeconomice a anumitor regiuni; solicită, prin urmare, menținerea și, dacă este necesar, creșterea sprijinului acordat producătorilor;

24.  solicită Comisiei să introducă, în instrumentele sale de gestionare și de identificare a crizelor care afectează piața în diferitele sectoare agricole, precum cel al bananelor, al zahărului, al romului, al pescuitului sau al laptelui, ultimul cu concursul Observatorului pieței laptelui, o definiție clară a crizei pieței din RUP și să-și adapteze indicatorii la realitatea acestor regiuni;

25.  regretă faptul că diferența dintre normele aplicabile certificării ecologice în țările terțe și în statele membre ale UE creează o denaturare a concurenței pe această piață, în detrimentul producătorilor europeni care își desfășoară activitatea în RUP, dar și al consumatorilor europeni, induși în eroare cu privire la condițiile reale de producție ale acestor produse; solicită, prin urmare, ca în cadrul negocierilor în curs privind viitoarele norme europene în domeniul producției și al etichetării produselor ecologice, să se înlocuiască conformitatea cu regimul de echivalare aflat în vigoare în prezent, pentru a asigura o concurență echitabilă între RUP și țările terțe;

26.  consideră că este necesar să se adopte, în temeiul articolul 349 din TFUE, un cadru juridic pentru producțiile etichetate ca fiind ecologice și un cadru juridic în ceea ce privește aspectele sanitare și fitosanitare, care să țină seama de caracteristicile agriculturii din RUP în context tropical;

27.  solicită Comisiei să încurajeze agricultorii din RUP să-și promoveze produsele de înaltă calitate, sprijinind utilizarea logoului RUP și a altor forme de certificare a calității;

28.  subliniază faptul că diferențierea și specializarea produselor pot stimula și promova și mai mult producția locală, prelucrarea și comercializarea produselor alimentare și pot, prin urmare, reduce disparitățile dintre regiunile ultraperiferice și celelalte regiuni ale UE;

29.  subliniază, în scopul asigurării coerenței politicilor, că eforturile depuse în RUP pentru modernizarea și consolidarea competitivității sectoarelor lor nu trebuie compromise de acordurile de liber schimb încheiate între Uniune și țări terțe;

Politica comercială a Uniunii Europene

30.  reamintește că articolul 207 alineatul (3) din TFUE prevede obligativitatea de a asigura „compatibilitatea acordurilor negociate [cu țările terțe] cu politicile și normele interne ale Uniunii”;

31.  constată că creșterea numărului de acorduri comerciale cu țările terțe, printre care se numără cei mai importanți producători de banane și de zahăr din lume, modifică împărțirea pieței, generează presiuni asupra prețurilor și amenință competitivitatea producătorilor comunitari ai acestor produse;

32.  consideră, prin urmare, că politica comercială a Uniunii nu ar trebui să pună în pericol sectoarele RUP, deoarece acestea joacă un rol esențial la nivel economic, social și de mediu;

33.  solicită ca negocierile comerciale desfășurate de Uniune să țină seama de acum încolo de caracteristicile specifice și de producțiile sensibile ale RUP, în special de cea de banane, de zahăr, de rom, de tomate sau de produse pescărești;

34.  solicită Comisiei și statelor membre să fie atente și vigilente la apărarea intereselor RUP în cadrul negocierilor privind Brexit;

35.  solicită Comisiei, în conformitate cu angajamentul luat în comunicarea sa din 20 iunie 2012, să însoțească propunerile de acorduri comerciale, cum ar fi acordurile de parteneriat economic, cu evaluări ale impactului care ar trebui să țină seama, după caz, de dimensiunea ultraperiferică și ca acestea să includă efectele ecologice, sociale, economice și teritoriale asupra RUP; solicită ca aceste evaluări ale impactului să măsoare, de asemenea, efectele cumulate ale acordurilor comerciale asupra RUP;

36.  regretă că până în prezent nu a fost efectuat niciun studiu cu privire la consecințele acordurilor de liber schimb în sectoarele agricole ale RUP; regretă, de asemenea, faptul că în raportul Comisiei Europene din 15 decembrie 2016 cu privire la efectele cumulate ale acordurilor comerciale nu au fost luate în considerare RUP, în pofida cerințelor reglementare prevăzute de POSEI;

37.  solicită să se țină seama în cadrul politicilor comerciale ale Uniunii de dezavantajele concurențiale ale RUP; solicită, după caz, menținerea barierelor tarifare și netarifare, indispensabile pentru protecția producțiilor din RUP și activarea efectivă a clauzelor de salvgardare și a mecanismelor de stabilizare în cazul afectării sau al riscului de afectare gravă a producțiilor din RUP;

38.  subliniază limitele principiului echivalenței, în special pentru produsele care provin din agricultura ecologică, care permite intrarea în Uniunea Europeană a unor produse originare din țări terțe care nu respectă toate cerințele europene; solicită punerea în aplicare imediată a principiului conformității și consolidarea măsurilor de control;

39.  încurajează promovarea rolului RUP în cadrul politicii externe a Uniunii Europene cu țările învecinate, cu scopul de a consolida politica externă în domeniul combaterii sărăciei, al sustenabiliății mediului, al consolidării democrației, al schimburilor culturale și al egalității între femei și bărbați;

O politică sustenabilă în domeniul maritim, al pescuitului și al creșterii albastre

40.  reamintește că articolul 349 din TFUE prevede posibilitatea propunerii de către Comisie a unor măsuri specifice pentru RUP, inclusiv în ceea ce privește politica din domeniul pescuitului;

41.  solicită Comisiei să aibă în vedere instituirea unui sistem de sprijin pentru pescuitul sustenabil în RUP, în temeiul articolul 349 din TFUE, astfel cum se întâmplă în domeniul agriculturii cu programul POSEI;

42.  îndeamnă Comisia și Consiliul să pună în aplicare toate recomandările stabilite în Rezoluția Parlamentului European din 27 aprilie 2017 privind gestionarea flotelor de pescuit înregistrate în regiunile ultraperiferice(5);

43.  invită UE să se definească împreună cu RUP ca putere maritimă la nivel mondial;

44.  subliniază faptul că atât bogăția oceanelor, cât și progresele tehnologice actuale și viitoare sunt în măsură să deschidă noi posibilități inedite de creștere pentru RUP; consideră că o creștere albastră sustenabilă constituie o oportunitate pentru reducerea inegalităților structurale existente între RUP și Europa continentală și că aceasta poate ajuta regiunile ultraperiferice să devină epicentrul unei politici europene de viitor;

45.  reamintește că, datorită situației lor geografice, RUP ocupă o poziție importantă în ceea ce privește guvernanța maritimă, gestionarea apelor de coastă, combaterea pescuitului ilegal și îmbunătățirea siguranței transporturilor;

46.  încurajează Uniunea și statele membre în cauză să investească mai mult în domeniul mărilor și oceanelor, în special în ceea ce privește RUP, cu scopul de a asigura dezvoltarea economică sustenabilă și eficientă a zonelor economice exclusive ale acestora;

47.  salută studiul lansat de Comisie cu privire la potențialul creșterii albastre sustenabile în RUP și solicită lansarea unui veritabil program european adresat RUP, încercând, de asemenea, să răspundă provocărilor legate de securitatea alimentară, de cercetarea marină și maritimă și de bioeconomie; subliniază, totuși, că unele activități, precum extracția petrolului și a gazelor din subsolul marin și explorarea minereurilor din depozitele submarine, pot avea efecte grave asupra zonelor maritime sensibile și pot perturba speciile și ecosistemele vulnerabile;

48.  reamintește importanța zonelor maritime protejate în RUP;

Politica de coeziune

49.  reamintește faptul că articolul 349 din TFUE prevede un acces specific al RUP la fondurile structurale și că, în acest sens, toate RUP ar trebui considerate „regiuni mai puțin dezvoltate”; salută măsurile adoptate de Comisiei în favoarea RUP într-o serie de patru comunicări privind RUP (2004, 2007, 2008 și 2012); subliniază importanța sprijinului financiar din partea UE pentru toate RUP, care se ridică la 13 miliarde EUR pentru perioada 2014-2020;

50.  reiterează că politica de coeziune trebuie să rămână unul dintre principalele instrumente de acțiune europeană după 2020, în special în ceea ce privește RUP, în cazul cărora disparitățile regionale sunt în continuare semnificative;

51.  le reamintește statelor membre, având în vedere principiul subsidiarității și responsabilitățile care le revin, să aplice pe deplin condițiile prealabile, în special în ceea ce privește investițiile în domeniile ce țin de competența lor, pentru a asigura o performanță optimă a fondurilor și a politicilor europene în RUP;

52.  consideră că pentru următoarea perioadă de programare ar putea fi avută în vedere o flexibilitate mai mare în cadrul concentrării tematice pentru RUP, în ceea ce privește definirea unor axe prioritare pentru utilizarea fondurilor structurale, în măsura în care se urmărește dezvoltarea sustenabilă; solicită menținerea alocărilor bugetare pentru RUP, compensarea costurilor suplimentare, precum și toate măsurile de derogare justificate corespunzător menite să compenseze dezavantajele lor structurale;

53.  solicită, în contextul următorului cadru financiar multianual (CFM), aplicarea strictă a criteriilor definite de regulamentul general de stabilire a pachetelor financiare;

54.  reamintește obiectivul comun al dublei integrări a RUP; solicită aprofundarea și punerea în funcțiune a tuturor mecanismelor destinate cooperării transfrontaliere dintre RUP, țările și teritoriile de peste mări și țările terțe din cadrul bazinului lor geografic, în special prin menținerea și îmbunătățirea sinergiilor dispozitivelor juridice și financiare din cadrul regulamentelor privind FED și FEDR;

55.  subliniază că trebuie adaptate strategiile de cooperare teritorială europeană pentru a atenua efectele negative asupra regiunilor, cauzate de natura ultraperiferică a acestora, și trebuie promovată cooperarea;

56.  recomandă o mai mare atenție în punerea în aplicare a Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) pentru RUP, regiunile mai puțin dezvoltate și cele mai izolate;

57.  subliniază, în legătură cu ratele șomajului în rândul tinerilor din RUP, necesitatea intensificării acțiunilor Uniunii pentru sprijinirea și formarea tinerilor din RUP, în special prin intermediul Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor;

58.  reamintește că cel mai important fond pentru formare și ocuparea forței de muncă este Fondul social european (FSE); având în vedere caracterul structural și ratele critice ale șomajului în RUP și în temeiul articolului 349 din TFUE care recunoaște regiunilor ultraperiferice dreptul la un acces specific la fondurile structurale, invită Comisia să instituie o alocare suplimentară în cadrul FSE pentru a sprijini capacitatea de inserție profesională, mobilitatea și formarea în RUP;

59.  subliniază importanța utilizării unor strategii de cercetare și inovare pentru specializare inteligentă (RIS3) în regiunile ultraperiferice, acestea fiind un element-cheie în punerea în aplicare a politicii de coeziune;

60.  reamintește importanța unor instrumente de dezvoltare locală, precum dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC) și investițiile teritoriale integrate (ITI), ca o abordare ascendentă, pentru a răspunde unor provocări structurale locale, promovând totodată proprietatea comunitară; prin urmare, solicită Comisiei și statelor membre în cauză să exploreze modalități de consolidare a utilizării DLRC ca un răspuns flexibil și inovator la nevoia de adaptare exprimată de regiunile ultraperiferice;

61.  subliniază că este necesar să se țină seama de diferențele demografice din RUP, ca factor determinant în stabilirea politicilor lor, în special în domeniile educației, formării și ocupării forței de muncă;

Politica în domeniul concurenței și ajutorul de stat

62.  reamintește că articolul 349 din TFUE prevede posibilitatea ca Comisia să propună măsuri specifice pentru RUP, în special cu privire la politicile vamale și comerciale, politica fiscală, zonele libere, condițiile de aprovizionare cu materii prime și bunuri de consum de primă necesitate și ajutoarele de stat;

63.  reamintește, în plus, că articolul 107 alineatul (3) din TFUE prevede că pot fi considerate compatibile cu piața internă ajutoarele menite să favorizeze dezvoltarea economică a RUP, având în vedere situația lor structurală, economică și socială;

64.  invită Comisia să se bazeze în primul rând pe articolul 107 alineatul (3) litera (a) și pe articolul 349 din TFUE în ceea ce privește orientările privind ajutoarele de stat regionale (ASR) și Regulamentul general de exceptare pe categorii (RGEC), pentru a contribui la dezvoltarea economică și socială a RUP și a asigura faptul că acestea sunt mai bine avute în vedere;

65.  subliniază că, având în vedere caracterul îndepărtat și dimensiunile reduse ale piețelor lor, consolidarea derogărilor în materie de concurență obținute în temeiul articolului 349 din TFUE și al articolul 42 din TFUE nu sunt de natură să afecteze schimburile comerciale între statele membre și nici să perturbe piața internă;

66.  regretă că, în scopul simplificării RGEC și a ASR, propunerile inițiale nu au vizat încă de la început și în amonte adaptarea normelor pentru RUP pentru a asigura în mod efectiv dezvoltarea lor economică și socială;

67.  solicită Comisiei să își intensifice acțiunile de combatere a marilor monopoluri în RUP care contribuie la creșterea costului vieții pentru populația locală, în special în domeniul importurilor, care fac concurență dezvoltării economiei locale, a energiei, a transporturilor și a telecomunicațiilor;

68.  invită Comisia să prelungească după 2020 regimurile fiscale derogatorii pentru RUP, pe baza unei evaluări riguroase a situației acestora, asigurând realizarea de progrese în ceea ce privește sistemele fiscale echitabile și eficiente și consolidarea combaterii fraudei fiscale în Uniune și în țările terțe;

69.  atrage atenția asupra faptului că unele practici comerciale precum cele ale debușeelor pot destabiliza micro-piețele insulare ale economiilor locale;

Cercetare, mediu, educație, cultură, transporturi, energie și telecomunicații

70.  reamintește că articolul 349 din TFUE prevede că Comisia poate să propună măsuri specifice pentru RUP, inclusiv în ceea ce privește condițiile de acces pentru acestea la programele orizontale ale Uniunii;

71.  consideră că programele orizontale ale Uniunii ar trebui să prevadă condiții de acces specifice pentru RUP pentru a asigura participarea efectivă și pentru ca avantajele acestor regiuni să poată fi valorificate, în special în cadrul programelor Orizont 2020, LIFE, COSME, „Europa creativă” etc.;

72.  solicită Comisiei integrarea efectivă a RUP în rețelele transeuropene de transport, energie și telecomunicații;

73.  reamintește necesitatea de a transforma autonomia energetică sustenabilă a RUP într-o prioritate; subliniază faptul că RUP beneficiază de numeroase avantaje în ceea ce privește dezvoltarea energiei din surse regenerabile, eficiența energetică și economia circulară;

74.  evidențiază potențialul semnificativ al dezvoltării de activități de cercetare și inovare pentru o dezvoltare solidă și durabilă; solicită optimizarea accesului RUP la fondurile ESI și la programul Orizont 2020, pentru a conecta mai bine universitățile, centrele de cercetare și întreprinderile inovatoare respective din RUP, a le permite acestor regiuni să devină teritorii atractive și a promova, totodată, dezvoltarea schimburilor dintre cetățeni și instituții, nu numai în RUP, ci și cu continentul european, țările și teritoriile de peste mări și țările terțe;

75.  reamintește rolul central jucat de întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) în RUP în ceea ce privește dezvoltarea economică și socială; invită, deci, Comisia să țină mai mult seama de situația RUP în cadrul programelor COSME sau al Programului Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI);

76.  consideră că schimburile și cooperarea între RUP și țările terțe învecinate în domeniile cercetării și inovării, culturii și educației ar trebui să fie încurajate mai mult pentru a favoriza integrarea lor regională;

77.   salută faptul că noul program Erasmus + sprijină mobilitatea studenților și a tinerilor antreprenori din RUP, oferind valoarea maximă a ajutorului; solicită includerea unor dispoziții identice în programul Europa creativă; dorește, cu toate acestea, să se țină seama mai bine, în cadrul programului Erasmus, de caracteristicile comune ale RUP, promovându-se în special schimburile între RUP; regretă faptul că, în pofida considerentul 37 din Regulamentul Erasmus +, care prevede că „[c]onstrângerile impuse de îndepărtarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii și a TTPM ar trebui luate în considerare la punerea în aplicare a programului”, valoarea alocațiilor Erasmus pentru mobilitate este adesea insuficientă în raport cu costurile reale ale călătoriei către metropolă a studenților beneficiari proveniți din RUP;

78.  invită Comisia să extindă noul program de mobilitate pentru tineri „Move2Learn, Learn2Move” la cetățenii europeni care locuiesc în RUP și să adapteze sumele oferite pentru acoperirea deplasării la costurile reale pe care le implică deplasarea între RUP și Europa continentală; salută decizia Comisiei de a nu limita acest dispozitiv la transportul feroviar, care ar marginaliza de fapt tinerii din regiunile de peste mări;

79.  ia act de faptul că programul Natura 2000 nu se aplică RUP franceze, deși acestea beneficiază de o biodiversitate extraordinară, dar slăbită, în special de efectele schimbărilor climatice; solicită, prin urmare, să se instituie mecanisme specifice de protecție și să se perpetueze acțiunea pregătitoare a sistemului BEST prin crearea unui mecanism sustenabil pentru finanțarea proiectelor privind biodiversitatea, valorificarea serviciilor ecosistemice și adaptarea la schimbările climatice în teritoriile europene de peste mări;

80.  propune efectuarea unui studiu de impact în ceea ce privește posibilitățile de punere în aplicare a programului Natura 2000 în RUP franceze pentru a defini instrumentele cele mai potrivite pentru protejarea biodiversității și a mediului din aceste regiuni;

81.  reamintește că evaluarea la jumătatea perioadei a Strategiei UE în domeniul biodiversității, publicată de Comisie în octombrie 2015 și menționată de Curtea de Conturi Europeană în Raportul său special nr. 1/2017, a concluzionat că, în pofida progreselor semnificative înregistrate începând cu 2011 în punerea în aplicare a unor măsuri legate de obiectivul nr. 1, principalele provocări rămân realizarea componentei maritime a rețelei Natura 2000 și asigurarea unei gestionări eficiente a siturilor și a finanțării necesare pentru a sprijini rețeaua Natura 2000, ambele aspecte fiind factori importanți pentru RUP;

82.  reamintește că Curtea de Conturi Europeană, în Raportul special nr. 1/2017, considera că sunt necesare progrese semnificative din partea statelor membre și eforturi suplimentare din partea Comisiei pentru a contribui în mai mare măsură la obiectivele ambițioase ale Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020;

83.  reamintește că Curtea de Conturi Europeană, în raportul special din ianuarie 2017, considera că „sunt necesare eforturi suplimentare pentru implementarea rețelei Natura 2000, astfel încât să se valorifice pe deplin potențialul acesteia”;

84.  reamintește rolul pe care trebuie să îl joace în mod obligatoriu îmbunătățirea conectivității la internet asupra coeziunii teritoriale și a promovării egalității de șanse, asupra creării de locuri de muncă și a îmbunătățirii condițiilor de viață ale populațiilor din RUP;

85.  îndeamnă Comisia să țină seama de particularitățile RUP atunci când abordează aspectele legate de acoperirea rețelei digitale;

86.  solicită crearea unui program specific pentru transporturi, similar programului „POSEI”, în scopul promovării coeziunii teritoriale, sociale și economice a acestor regiuni și al atenuării caracterului insular sau dublu insular al anumitor RUP; subliniază faptul că acest program ar trebui să prevadă sprijinirea transportului de persoane și de mărfuri între RUP, între RUP și continent și între RUP apropiate, precum Insulele Azore, Madeira și Canare; subliniază faptul că acest program ar trebui să promoveze, de asemenea, schimburile comerciale între aceste regiuni;

87.  subliniază faptul că RUP sunt regiuni turistice privilegiate și că investițiile într-o rețea de transporturi de calitate și la prețuri accesibile sunt esențiale, în special în ceea ce privește piața internă;

88.  solicită Uniunii Europene să se angajeze în mod decisiv în internaționalizarea accesibilității RUP, prin infrastructuri și rute de transport, menite să lege aceste regiuni de continentul european, de țările terțe învecinate și de restul lumii;

89.  solicită aplicarea în RUP a unei veritabile strategii industriale europene care să genereze locuri de muncă care nu pot fi relocate și care să fie întemeiată pe capacitatea întreprinderilor de a-și consolida rădăcinile locale;

90.  consideră că RUP pot constitui spații privilegiate pentru lansarea unor proiecte-pilot ale căror măsuri ar trebui aplicate orizontal în diferite state membre;

o
o   o

91.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, statelor membre și regiunilor acestora, precum și Comitetului Regiunilor.

(1) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 1. (2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0133. (3) Hotărârea Curții de Justiție din 15 decembrie 2015, Parlamentul European și Comisia/Consiliul, C-132/14 - C-136/14, ECLI:EU:C:2015:813. (4) JO L 187, 26.6.2014, p. 1. (5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0195.