Rezoluţia Parlamentului European din 3 octombrie 2017 referitoare la stadiul actual al negocierilor cu Regatul Unit (2017/2847(RSP))

P8_TA(2017)0361 B8-0538/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 aprilie 2017 referitoare la negocierile cu Regatul Unit ca urmare a notificării intenției acestuia de a se retrage din Uniunea Europeană(1),

–  având în vedere orientările Consiliului European (articolul 50) din 29 aprilie 2017 după notificarea Regatului Unit în temeiul articolul 50 din TUE și anexa din 22 mai 2017 la Decizia Consiliului de stabilire a liniilor directoare pentru negocierea unui acord cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de stabilire a aranjamentelor de retragere a acestuia din Uniunea Europeană,

–  având în vedere documentele de poziție ale Comisiei din 12 iunie 2017 privind „Principiile esențiale privind drepturile cetățenilor” și „Principiile esențiale privind acordul financiar” și din 20 septembrie 2017 privind „Principiile directoare ale dialogului privind Irlanda/Irlanda de Nord”,

–  având în vedere documentele de poziție ale guvernului Regatului Unit privind aspecte referitoare la retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană și, în special, cel din 26 iunie 2017 privind „Protecția poziției cetățenilor UE care locuiesc în Regatul Unit și a cetățenilor britanici care locuiesc în UE” și cel din 16 august 2017 referitor la „Irlanda de Nord și Irlanda”,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în prezent sunt circa 3,2 milioane de cetățeni din celelalte 27 de state membre (UE-27) rezidenți în Regatul Unit și 1,2 milioane de cetățeni din Regatul Unit („cetățeni britanici”) rezidenți în UE-27;

B.  întrucât cetățenii UE care au reședința în alt stat membru au procedat așa pe baza drepturilor de care beneficiază în temeiul dreptului Uniunii Europene, plecând de la premisa că vor continua să se bucure de aceste drepturi tot restul vieții;

C.  întrucât Parlamentul European îi reprezintă pe toți cetățenii UE, inclusiv cetățenii britanici, și va acționa pentru a le proteja interesele de-a lungul întregului proces de retragere a Regatului Unit din Uniunea Europeană;

D.  întrucât, în Regatul Unit și în alte state membre, incidente administrative recente au demonstrat că discriminarea cetățenilor din UE-27 în Regatul Unit și a cetățenilor britanici în UE-27 este deja o realitate, care are un impact asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor în cauză și le limitează exercitarea efectivă a drepturilor lor;

E.  întrucât o retragere ordonată a Regatului Unit din Uniunea Europeană presupune discutarea poziției unice și a circumstanțelor speciale cu care se confruntă insula Irlandei, menținerea Acordului din Vinerea Mare din 10 aprilie 1998 cu toate părțile sale și evitarea unui control strict al frontierei;

F.  întrucât persoanele din Irlanda de Nord care și-au exercitat ori își pot exercita dreptul la cetățenia irlandeză vor beneficia de cetățenia UE, iar în calea lor nu trebuie puse obstacole sau impedimente care să-i împiedice să își exercite pe deplin drepturile, în conformitate cu tratatele;

G.  întrucât Uniunea Europeană și Regatul Unit ar trebui ambele să respecte pe deplin obligațiile financiare care decurg din întreaga perioadă de apartenență a Regatului Unit la Uniunea Europeană;

H.  întrucât, în cadrul discursului său de la Florența din 22 septembrie 2017, prim-ministrul Regatului Unit a oferit unele clarificări cu privire la drepturile cetățenilor, problema Irlandei și Irlandei de Nord, regularizarea financiară, necesitatea unei perioade de tranziție și perspectivele relațiilor dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit;

1.  reiterează elementele din Rezoluția sa din 5 aprilie 2017 referitoare la negocierile cu Regatul Unit ca urmare a notificării intenției acestuia de a se retrage din Uniunea Europeană;

2.  subliniază că liniile directoare aprobate de Consiliul European la 29 aprilie 2017 și, ulterior, directivele de negociere adoptate de Consiliu la 22 mai 2017 sunt în concordanță cu Rezoluția Parlamentului European din 5 aprilie 2017; salută faptul că negociatorul Uniunii Europene acționează în deplină conformitate cu mandatul respectiv;

3.  constată că, în conformitate cu Rezoluția PE din 5 aprilie 2017, prim-ministrul Regatului Unit a propus, în discursul său din 22 septembrie 2017, o perioadă de tranziție limitată în timp; subliniază că o astfel de tranziție nu poate avea loc decât pe baza instrumentelor și structurilor bugetare, judiciare, de supraveghere și de impunere a legii ale Uniunii Europene; subliniază că o astfel de perioadă de tranziție, în momentul în care Regatul Unit încetează să mai fie un stat membru, nu poate fi decât o continuare a întregului acquis comunitar, fapt ce presupune aplicarea deplină a celor patru libertăți (libera circulație a persoanelor, capitalului, serviciilor și bunurilor), și că acest lucru trebuie să aibă loc fără nicio limitare a liberei circulații a persoanelor prin impunerea unor noi condiții; subliniază că o astfel de perioadă de tranziție nu poate fi imaginată decât sub jurisdicția deplină a Curții de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”); insistă că o astfel de perioadă de tranziție poate fi acceptată doar cu condiția încheierii unui acord de retragere complet, care să acopere toate aspectele legate de retragerea Regatului Unit;

Drepturile cetățenilor

4.  subliniază că acordul de retragere trebuie să includă setul complet de drepturi de care se bucură în prezent cetățenii, astfel încât poziția lor să nu sufere nicio schimbare majoră, și că el trebuie să asigure reciprocitate, echitate, simetrie și nediscriminare pentru cetățenii UE din Regatul Unit și cetățenii Regatului Unit din Uniunea Europeană; subliniază, în special, că UE rezidenți naționali eligibili și copiii născuți după retragerea Regatului Unit ar trebui să intre în sfera de aplicare a acordului de retragere ca membri de familie și nu ca titulari de drepturi independenți, că viitorii membri ai familiei ar trebui să beneficieze în continuare de dreptul de ședere în conformitate cu aceleași dispoziții ca membrii de familie actuali, că documentele ar trebui să declare conformitatea cu legislația UE, că ar trebui evitate orice proceduri administrative greoaie și că toate beneficiile definite în legislația UE ar trebui să fie exportabile;

5.  subliniază în această privință că acordul de retragere ar trebui să mențină întregul set de norme ale Uniunii Europene cu privire la drepturile cetățenilor, astfel cum sunt definite în legislația relevantă a Uniunii Europene, dar este de părere că propunerile prezentate de Regatul Unit în documentul său de poziție din 26 iunie 2017 nu sunt satisfăcătoare în această privință, nu în ultimul rând din cauza propunerii de a crea o nouă categorie de „statut de reședință” în legislația Regatului Unit în materie de imigrație; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că aceste propuneri, procesul lent al negocierilor și opțiunile politice dezvăluite privind viitorul statut al cetățenilor UE le provoacă neliniști și greutăți inutile cetățenilor din UE-27 care locuiesc în Regatul Unit;

6.  își exprimă îngrijorarea cu privire la practicile administrative regretabile aplicate împotriva cetățenilor UE care locuiesc în Regatul Unit; îi reamintește, de asemenea, Regatului Unit că atât timp cât continuă să fie un stat membru al Uniunii Europene trebuie să respecte și să aplice dreptul Uniunii Europene și să se abțină de la orice practici administrative sau de altă natură care au ca rezultat obstacole și situații de discriminare față de cetățenii din UE-27 rezidenți în Regatul Unit, inclusiv la locul de muncă; pe de altă parte se așteaptă ca toate celelalte state membre, în ceea ce le privește, să ia măsurile necesare pentru ca cetățenii Regatului Unit care locuiesc în Uniunea Europeană să fie tratați în conformitate deplină cu dreptul Uniunii Europene, având în vedere că ei rămân cetățeni ai UE până la retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană;

7.  ia act de faptul că în discursul său din 22 septembrie 2017 prim-ministrul Regatului Unit și-a luat angajamentul de a garanta că drepturilor cetățenilor din UE-27 care locuiesc în Regatul Unit li se conferă aplicabilitate directă prin încorporarea acordului de retragere în dreptul Regatului Unit; subliniază că acest lucru ar trebui realizat în așa fel încât acordul să nu poată fi modificat în mod unilateral, să le permită cetățenilor UE să invoce drepturile care decurg din acordul de retragere direct în fața instanțelor și a administrației publice din Regatul Unit, și să i se confere prioritate în raport cu dreptul Regatului Unit; subliniază că, pentru a garanta coerența și integritatea ordinii juridice a UE, CJUE trebuie să rămână singura autoritate competentă pentru interpretarea și impunerea dreptului Uniunii Europene și a acordului de retragere; așteaptă propuneri concrete din partea Regatului Unit în această privință;

Irlanda și Irlanda de Nord

8.  subliniază că în acordul de retragere trebuie ținut cont de poziția unică și circumstanțele speciale cu care se confruntă insula Irlandei, într-o manieră conformă întru totul cu Acordul din Vinerea Mare și toate părțile sale, cu domeniile de cooperare convenite și dreptul Uniunii Europene, pentru a garanta continuitatea și stabilitatea procesului de pace din Irlanda de Nord;

9.  crede cu tărie că este responsabilitatea guvernului britanic să găsească o soluție unică, eficientă și viabilă, care să evite un control strict al frontierei, să asigure conformitatea deplină cu Acordul din Vinerea Mare în toate părțile sale, să fie în conformitate cu dreptul Uniunii și să garanteze pe deplin integritatea pieței interne și a uniunii vamale; consideră, de asemenea, că Regatul Unit trebuie să continue să contribuie în mod echitabil la asistența financiară în sprijinul Irlandei de Nord/Irlandei; regretă că propunerile Regatului Unit în această privință, astfel cum figurează în documentul său de poziție privind „Irlanda de Nord și Irlanda”, nu se ridică la înălțimea așteptărilor; constată, pe de altă parte că, în discursul său din 22 septembrie 2017, prim-ministrul Regatului Unit excludea orice infrastructură fizică la frontieră, ceea ce presupune că Regatul Unit rămâne pe piața internă și în uniunea vamală sau că Irlanda de Nord rămâne într-o anumită formă pe piața internă și în uniunea vamală;

10.  reafirmă că indiferent de soluția găsită pentru insula Irlandei, ea nu poate servi la predefinirea unui soluții în contextul discuțiilor referitoare la viitoarea relație dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit;

Înțelegerea financiară

11.  ia act de declarația făcută de prim-ministrul Regatului Unit, în discursul său din 22 septembrie 2017 privind regularizarea financiară, dar așteaptă propuneri concrete de Guvernul Regatului Unit în această privință; subliniază că, până în prezent, absența oricăror propuneri clare a constituit un impediment serios în evoluția negocierilor și că sunt necesare progrese substanțiale în acest domeniu înainte de a intra în discuții cu privire la alte chestiuni, inclusiv cadrul pentru viitorul relației dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit;

12.  reafirmă, în conformitate cu documentul de poziție al Comisiei din 12 iunie 2017 referitor la „Principiile esențiale ale regularizării financiare”, că Regatul Unit trebuie să își respecte întru totul obligațiile financiare asumate ca stat membru al Uniunii Europene și insistă că acest aspect trebuie rezolvat integral în acordul de retragere; subliniază în special obligațiile financiare care decurg din cadrul financiar multianual și decizia privind resursele proprii din 2014(2), care include, în mod independent de orice perioadă de tranziție, angajamentele restante ale Uniunii Europene, precum și cota-parte din datorii, inclusiv datorii contingente, precum și costurile de retragere din Uniunea Europeană, deoarece nici nu se pune problema ca angajamentele luate de 28 de state membre să fie onorate numai de cele 27 rămase;

Evoluția negocierilor

13.  reamintește că, în conformitate cu abordarea pe etape a negocierilor care este esențială pentru o retragere ordonată a Regatului Unit din Uniunea Europeană, sunt necesare progrese substanțiale cu privire la drepturile cetățenilor, problema Irlandei și a Irlandei de Nord, precum și onorarea obligațiilor financiare ale Regatului Unit, pentru a se începe negocierile privind viitorul cadru pentru relația dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit, precum și cu privire la etapa de tranziție;

14.  subliniază că este vital ca angajamentele asumate de prim-ministrul Regatului Unit în discursul său din 22 septembrie 2017 să se traducă în schimbări concrete în poziția Regatului Unit și în propuneri concrete în acest sens, astfel încât să se accelereze lucrările din prima etapă a negocierilor și să se creeze premisele ca, într-o a doua fază, pe o bază de încredere reciprocă și cooperare sinceră, să poată începe negocieri pe marginea unui parteneriat nou și strâns în cadrul unei asocieri a Regatului Unit cu Uniunea Europeană;

15.  consideră că în a patra rundă de negocieri nu s-au înregistrat progrese suficiente cu privire la drepturile cetățenilor, problema Irlandei și a Irlandei de Nord și onorarea obligațiilor financiare ale Regatului Unit; solicită Consiliului European ca, exceptând cazul în care se văd progrese majore în conformitate cu prezenta rezoluție în toate cele trei domenii la cea de a cincea rundă de negocieri, să decidă în cadrul reuniunii sale din luna octombrie 2017, să își amâne evaluarea cu privire la realizarea unor progrese suficiente;

o
o   o

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului Uniunii Europene, Comisiei Europene, parlamentelor naționale și guvernului Regatului Unit.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0102. (2) Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene (JO L 168, 7.6.2014, p. 105).

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 octombrie 2017 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2011/65/UE privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (COM(2017)0038 – C8-0021/2017 – 2017/0013(COD))

P8_TA(2017)0362 A8-0205/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0038),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0021/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 5 iulie 2017(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 28 iunie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0205/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 3 octombrie 2017 în vederea adoptării Directivei (UE) 2017/... l Parlamentului European și a Consiliului privind de modificare a Directivei 2011/65/UE privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2017/2102).

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 octombrie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a măsurilor de gestionare, conservare și control aplicabile în zona Convenției Comisiei Internaționale pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT) și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1936/2001, (CE) nr. 1984/2003 și (CE) nr. 520/2007 ale Consiliului (COM(2016)0401 – C8-0224/2016 – 2016/0187(COD))

P8_TA(2017)0363 A8-0173/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0401),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0224/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 octombrie 2016(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 14 iunie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0173/2017),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația sa anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 3 octombrie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a măsurilor de gestionare, conservare și control aplicabile în zona Convenției Comisiei Internaționale pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT) și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1936/2001, (CE) nr. 1984/2003 și (CE) nr. 520/2007 ale Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/2107).

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIA PARLAMENTULUI EUROPEAN

Parlamentul European își exprimă profunda îngrijorare cu privire la propunerea Comisiei de a pune în aplicare, în 2017, recomandări ale ICCAT care datează din 2008. Aceasta înseamnă că, timp de aproape 10 ani, Uniunea nu și-a respectat obligațiile internaționale.

Aceasta este o situație care poate face obiectul căilor de atac în fața Curții de Justiție și care aduce atingere reputației Uniunii Europene în calitatea sa de lider în domeniul sustenabilității în cadrul forurilor internaționale; un alt aspect care creează insecuritate juridică pentru operatori și suscită critici justificate din partea părților interesate este faptul că instituțiile sunt pe cale să adopte recomandări ale ICCAT care nu mai sunt de actualitate, în special cele privind peștele-spadă din Marea Mediterană, o specie emblematică în cazul căreia, anul trecut, ICCAT a adoptat un plan multianual de refacere a stocurilor.

Astfel, în mod paradoxal, Uniunea va adopta, prin intermediul prezentului regulament, măsuri cu privire la peștele-spadă care, între timp, au fost înlocuite cu un nou plan de refacere a stocurilor, pe care operatorii trebuie să îl aplice încă din aprilie 2017. Această situație este de neacceptat atât din punct de vedere juridic, cât și - cu atât mai important - din punct de vedere politic.

Situația este cu atât mai inacceptabilă cu cât, la aproape șase luni de la adoptarea de către ICCAT a Recomandării 16-05 privind peștele-spadă din Marea Mediterană, Comisia nu a adoptat nicio propunere de transpunere a recomandării în cauză, deși este bine-cunoscut faptul că situația stocurilor este critică și că, în orice caz, planul de refacere este deja aplicabil pentru operatori. Trebuie menționat că exercițiul de transpunere nu este complicat, întrucât dispozițiile au fost deja adoptate și sunt necesare doar o serie de adaptări minore ale textului.

Parlamentul European îndeamnă Comisia să trimită orice propunere viitoare de transpunere a recomandărilor organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului în termen de cel mult șase luni de la data adoptării lor.

Cu privire la conținutul planului de refacere a stocurilor:

Parlamentul European salută Recomandarea 16-05 a ICCAT de instituire a unui plan multianual de refacere a stocurilor de pește-spadă din Marea Mediterană.

Parlamentul European recunoaște dimensiunea socioeconomică a pescuitului la scară mică din Marea Mediterană și necesitatea de a recurge la o abordare treptată și flexibilă la gestionarea stocurilor din Marea Mediterană.

Parlamentul subliniază că, pentru ca planul de refacere a stocurilor să aibă succes, țările terțe învecinate trebuie să depună la rândul lor eforturi deosebite pentru a gestiona în mod eficient această specie.

În cele din urmă, acesta subliniază că cotele trebuie să fie distribuite în mod echitabil în rândul operatorilor, ținând seama de valorile de producție și de cifra de afaceri. Capturile ilegale cu setci în derivă nu ar trebui să fie luate în considerare la calculul capturilor istorice și al drepturilor.

(1) JO C 34, 2.2.2017, p. 142.

Rezoluţia Parlamentului European din 3 octombrie 2017 referitoare la capacitarea economică a femeilor în sectoarele publice și private din UE (2017/2008(INI))

P8_TA(2017)0364 A8-0271/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 8, 10, 153 alineatul (1), 153 alineatul (2) și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 23 și 33 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva nr. 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(1),

–  având în vedere Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului(2),

–  având în vedere Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează(3) (Directiva privind concediul de maternitate),

–  având în vedere propunerea din 2 iulie 2008 a Comisiei de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426),

–  având în vedere poziția sa din 2 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală(4),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 3 octombrie 2008 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei privind concediul de maternitate (COM(2008)0637),

–  având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 20 octombrie 2010 în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează și măsuri menite să ajute lucrătoarele să-și reconcilieze viața profesională cu viața de familie(5),

–  având în vedere Directiva 2013/62/UE a Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Directivei 2010/18/UE de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES, ca urmare a modificării statutului Mayotte în raport cu Uniunea Europeană(6),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 14 noiembrie 2012 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe (Directiva privind femeile în consiliile de administrație) (COM(2012)0614),

–  având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 20 noiembrie 2013 în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2013 referitoare la eliminarea stereotipurilor de gen în UE(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 privind aplicarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei, pentru muncă egală sau pentru o muncă de valoare egală(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2015 referitoare la concediul de maternitate(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la femeile care desfășoară activități casnice și femeile care asigură servicii de îngrijire în UE(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la aplicarea Directivei 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la sărăcie - o perspectivă de gen(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la crearea unor condiții pe piața forței de muncă favorabile echilibrului dintre viața profesională și cea privată(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2016 referitoare la aplicarea Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă („Directiva privind egalitatea de tratament la încadrarea în muncă”)(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la aplicarea Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(16),

–  având în vedere recomandarea sa din 14 februarie 2017 adresată Consiliului privind prioritățile UE pentru cea de a 61-a sesiune a Comisiei ONU pentru statutul femeilor(17),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană 2014-2015(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 aprilie 2017 referitoare la femei și rolul lor în zonele rurale(19),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 19 iunie 2015 privind „Oportunități egale pentru femei și bărbați în ceea ce privește veniturile: Eliminarea disparității de gen în ceea ce privește pensiile”,

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020) adoptat în concluziile Consiliului din 7 martie 2011(20),

–  având în vedere recomandarea Comisiei din 7 martie 2014 referitoare la consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență (2014/124/EU)(21),

–  având în vedere inițiativa Comisiei Europene din decembrie 2015, intitulată „Foaie de parcurs: Un nou început pentru a rezolva problemele legate de echilibrul între viața profesională și viața personală pentru familiile care muncesc”, precum și consultarea opiniei publice și a părților interesate pe această temă,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, primul set de orientări privind afacerile și drepturile omului la nivel mondial, care au fost susținute fără echivoc de toate statele membre ale ONU la reuniunea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului la 16 iunie 2011; având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011 privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (COM(2011)0681), care încurajează statele membre ale UE să adapteze Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului la contextul lor național,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „Instituirea unui pilon european al drepturilor sociale” (COM(2017)0250),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „O inițiativă pentru sprijinirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor care lucrează” (COM(2017)0252),

–  având în vedere Strategia Grupului Băncii Europene de Investiții privind egalitate de gen și capacitarea economică a femeilor,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat din 3 decembrie 2015 intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019”, (SWD(2015)0278), în special capitolul 3.1, „Creșterea participării femeilor pe piața forței de muncă și independența economică egală a femeilor și bărbaților”,

–  având în vedere raportul Comisiei pe 2017 privind egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană și în special capitolul 1 dedicat creșterii participării femeilor pe piața muncii și independenței economice egale, precum și capitolul 2 privind reducerea diferenței de remunerare, de câștiguri și de pensie dintre femei și bărbați,

–  având în vedere rapoartele Fundației europene pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă (Eurofund) intitulate: „Diferențele de gen în încadrarea în muncă: provocări și soluții” (2016), „Echilibrul dintre viața profesională și cea privată: crearea unor soluții pentru toți” (2016), „Partenerii sociali și egalitatea de gen în Europa” (2014) și „Evoluții ale vieții profesionale în Europa: analiza anuală EurWORK” (2014 și 2015), precum și cel de al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă (EWCS) (2016),

–  având în vedere Convenția OIM din 1951 privind remunerarea egală, Convenția OIM 1994 privind munca cu fracțiune de normă, Convenția OIM din 1996 privind munca la domiciliu, Convenția OIM din 2000 privind protecția maternității și Convenția OIM din 2011 privind lucrătorii domestici,

–  având în vedere Concluziile convenite la 24 martie 2017 cu ocazia celei de a 61-a sesiuni a Comisiei Organizației Națiunilor Unite pentru statutul femeii (CSW), intitulate „Capacitarea economică a femeilor într-o lume profesională în schimbare”,

–  având în vedere raportul Grupului la nivel înalt al Secretarului General al ONU pentru capacitarea economică a femeilor, din septembrie 2016, intitulat: „Apel la acțiune pentru egalitatea de gen și capacitarea economică a femeilor”

–  având în vedere Platforma de acțiune de la Beijing și Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0271/2017),

A.  întrucât UE și-a asumat angajamentul de a promova egalitatea de gen și de a asigura integrarea dimensiunii de gen în toate acțiunile sale;

B.  întrucât participarea egală a femeilor pe piața forței de muncă și în procesul decizional economic reprezintă condiții prealabile pentru capacitarea femeilor, dar și consecințe ale acesteia;

C.  întrucât, în întreaga UE, femeile rămân considerabil subreprezentate pe piața forței de muncă și în funcțiile de conducere, rata globală a ocupării forței de muncă în rândul femeilor fiind în continuare cu aproape 12 % mai mică decât cea a bărbaților;

D.  întrucât printre barierele principale în cale capacitării economice a femeilor se numără norme sociale nefavorabile, legi discriminatorii sau lipsa protecției legale, distribuția inegală a activităților casnice și de îngrijire neremunerate între femei și bărbați, precum și lipsa de acces la bunuri financiare, digitale și la proprietăți; întrucât aceste bariere pot fi exacerbate și mai mult de discriminarea intersecțională(22), cum ar fi discriminarea pe motive de rasă și etnie, religie, dizabilitate, sănătate, identitate de gen, orientare sexuală și/sau condiții socioeconomice;

E.  întrucât barierele structurale din calea capacitării economice a femeilor sunt rezultatul unor forme multiple și intersecționale de inegalități, stereotipuri și discriminări în sfera privată și în cea publică;

F.  întrucât capacitarea economică a femeilor este o chestiune de dreptate, dar și de inteligență, în primul rând pentru că este o dimensiune esențială a egalității de gen și astfel o chestiune de drepturi fundamentale ale omului și pentru că o participare mai mare a femeilor la piața muncii contribuie la dezvoltarea economică durabilă la toate nivelurile societății; întrucât firmele care valorizează și capacitează femeile să participe pe deplin la piața forței de muncă și la procesele decizionale sunt mai prospere și contribuie la o mai mare productivitate și creșterea economică; întrucât datele Institutului European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) indică faptul că îmbunătățirile în materie de egalitate de gen ar genera până în 2050 până la 10,5 milioane de locuri de muncă suplimentare în UE, că rata de ocupare a UE ar atinge aproape 80 % și că PIB-ul pe cap de locuitor al UE ar putea crește între 6,1 % și 9,6 % și ar încuraja creșterea cu 15 % până la 45 % în statele membre până în 2050;

G.  întrucât Strategia Europa 2020 stabilește printre obiectivele specifice ale UE realizarea unei rate de ocupare a forței de muncă de 75 % în rândul bărbaților și al femeilor până în 2020 și, în special, eliminarea disparităților de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă; întrucât vor fi necesare eforturi coordonate pentru a facilita participarea femeilor pe piața forței de muncă;

H.  întrucât, la sfârșitul anului 2015, Comisia Europeană a lansat Planul de acțiune privind egalitatea de gen 2016-2020, drepturile economice și capacitarea femeilor reprezentând unul dintre cele patru „domenii esențiale” de acțiune;

I.  întrucât „reducerea diferenței de remunerare, de câștiguri și de pensie dintre femei și bărbații, și prin urmare, reducerea sărăciei în rândul femeilor” reprezintă unul dintre domeniile prioritare stabilite de Comisie în documentul său intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019”;

J.  întrucât în cadrul celor 17 obiective de dezvoltare durabile (ODD) sunt stabilite obiective privind capacitarea economică a femeilor,

K.  întrucât echilibrul efectiv între viața profesională și cea personală are un impact pozitiv asupra progresului către un model în care femeile și bărbații câștigă în mod egal și își împart și sarcinile de îngrijire precum și asupra sănătății și promovează un mediu economic incluziv, creșterea economică, competitivitatea, participarea globală la piața forței de muncă, egalitatea de gen, reducerea riscului de sărăcie și solidaritatea între generații, și de asemenea contribuie la soluționarea problemelor unei societăți în curs de îmbătrânire;

L.  întrucât, conform datelor Eurostat, în UE, 31,5 % dintre femeile care lucrează, comparativ cu doar 8,2 % dintre bărbați care lucrează desfășoară o activitate cu fracțiune de normă și întrucât puțin peste 50 % dintre femei lucrează cu normă întreagă, comparativ cu 71,2 % dintre bărbați, reprezentând un decalaj al ratei de ocupare a forței de muncă cu normă întreagă de 25,5 %; întrucât responsabilitățile de îngrijire reprezintă motivele care stau la baza inactivității economice pentru aproape 20 % dintre femeile inactive, în timp ce acest lucru este valabil doar pentru mai puțin de 2 % dintre bărbații inactivi economic; întrucât responsabilitățile de îngrijire și dificultățile care rezultă din combinarea vieții profesionale cu viața de familie cresc probabilitatea ca femeile să muncească cu fracțiune de normă sau să fie inactive economic decât bărbații, ceea ce are un impact negativ asupra venitului din salarii și pensii;

M.  întrucât majoritatea beneficiarilor de îngrijire sunt, în general, copii, persoane în vârstă și membri cu dizabilități ai familiei îngrijitorilor neremunerați;

N.  întrucât femeile desfășoară de cel puțin două ori și jumătate mai multe activități casnice și de îngrijire neremunerate decât bărbații;

O.  întrucât maternitatea nu ar trebui considerată un obstacol în calea dezvoltării profesionale a femeilor și, în consecință, a emancipării lor;

P.  întrucât femeile și bărbații au drepturi și obligații egale în calitate de părinți (cu excepția convalescenței după naștere) și ținând cont de faptul că sarcina creșterii copiilor ar trebui să se împartă și, prin urmare, nu ar trebui să revină exclusiv mamelor;

Q.  întrucât, în 2015, rata medie de ocupare a femeilor cu un copil sub vârsta de șase ani a fost cu aproape 9 % mai mică decât cea a femeilor fără copii mici și întrucât, în unele state membre, diferența a depășit 30 %;

R.  întrucât maternitatea și calitatea de părinte nu sunt motive acceptabile de discriminare împotriva femeilor în ceea ce privește accesul și rămânerea pe piața forței de muncă;

S.  întrucât ar trebui stabilit un cadru de cartografiere a salariilor accesibil publicului, inclusiv colectarea datelor, pentru a elimina diferența de remunerare între bărbați și femei, făcând presiuni asupra sectoarelor publice și private pentru a-și analiza structurile de salarizare și pentru a rectifica diferențele de gen găsite și are potențialul de a crea o „cultură a conștientizării” în care diferențele de remunerare într-un sector sau o întreprindere sunt inacceptabile social;

T.  întrucât s-a constat că sistemul de cote îmbunătățește performanța întreprinderilor private și stimulează creșterea economică generală și, în plus, determină o mai bună folosire a talentelor la nivelul forței de muncă;

U.  întrucât egalitatea de gen și diversitatea în reprezentarea lucrătorilor la nivelul consiliilor de administrație în întreprinderi reprezintă un principiu democratic de bază, cu efecte economice pozitive, printre care procesul decizional strategic incluziv și reducerea diferențelor de remunerare între femei și bărbați;

V.  întrucât studiile OCDE au arătat că întreprinderile cu un număr mai mare de femei în consiliile de administrație au o rentabilitate mai mare comparativ cu cele care au exclusiv bărbați în consiliile de administrație;

W.  întrucât sectoarele sau rolurile dominate de femei se caracterizează de regulă prin salarii mai mici decât alte sectoare sau roluri comparabile care sunt dominate de bărbați, acestea constituind o componentă a diferențelor de remunerare și de pensii între femei și bărbați, care se ridică în prezent la 16 %, respectiv, 40 %;

X.  întrucât OIM a elaborat un cadru în care locurile de muncă sunt evaluate în funcție de patru factori: calificările, efortul, responsabilitatea și condițiile de lucru, ele fiind ponderate în funcție de importanța lor pentru societate sau pentru organizația în cauză;

Y.  întrucât partenerii sociali ar putea consolida capacitarea economică a femeilor prin negociere colectivă, promovând remunerarea egală a bărbaților și femeilor, investind în echilibrul dintre viața profesională și cea personală, încurajând dezvoltarea carierei femeilor în întreprinderi și oferind informații și educație în domeniul drepturilor lucrătorilor;

Z.  întrucât s-a dovedit că inegalitățile salariale sunt mai mici dacă negocierea colectivă este puternică(23),

AA.  întrucât, în conformitate cu Eurostat, 24,4 % dintre femeile din UE sunt expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială, în timp ce mamele singure, femeile de peste 55 de ani și femeile cu dizabilități sunt expuse îndeosebi riscului de șomaj și de inactivitate pe piața muncii;

AB.  întrucât aplicarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (Convenția de la Istanbul) este o condiție prealabilă pentru capacitarea femeilor și, prin urmare, pentru egalitatea de gen; întrucât violența de gen reprezintă o formă inacceptabilă de discriminare și o încălcare a drepturilor fundamentale, pentru că nu afectează numai sănătatea și starea de bine a femeilor, ci și accesul acestora la un loc de muncă, afectând astfel în mod negativ independența lor financiară și economia în general; întrucât violența împotriva femeilor reprezintă unul dintre principalele obstacole în calea egalității de gen, în timp ce educația are potențialul de a reduce riscul de violență de gen; întrucât capacitarea socială și economică ulterioară a femeilor poate ajuta femeile să scape de situațiile de violență; întrucât violența și hărțuirea la locul de muncă, inclusiv hărțuirea sexuală și sexismul, au consecințe negative grave pentru toți lucrătorii afectați, colegii și familiile acestora, precum și a organizațiilor în care lucrează, dar și pentru societate în ansamblu și pot fi considerate parțial responsabile de faptul că femeile părăsesc câmpul muncii;

AC.  întrucât violența economică reprezintă o formă de violență de gen care apare în viața cotidiană a femeilor, împiedică femeile să își exercite dreptul la libertate, reproduce inegalitatea de gen și neglijează rolul femeilor în societate în general;

AD.  întrucât numeroase studii au arătat în mod clar că reducerile din sectorul public au avut un impact negativ enorm asupra femeilor, asupra capacitării lor economice și asupra egalității de gen;

AE.  întrucât educația, calificările și dobândirea de competențe sunt esențiale pentru capacitarea femeilor la nivel social, cultural și economic, iar oportunitățile de educație sunt recunoscute ca fiind elemente de bază în combaterea inegalităților, cum ar fi subreprezentarea în posturile de decizie și în pozițiile manageriale, în inginerie și în știință, îmbunătățind astfel capacitarea economică a femeilor și a fetelor;

AF.  întrucât digitalizarea are efecte pozitive în ceea ce privește crearea unor noi oportunități de angajare, stimulând o evoluție constructivă către modele de lucru mai flexibile, în special pentru integrarea și reintegrarea femeilor pe piața forței de muncă, precum și în crearea unui echilibru mai bun între activitățile de îngrijire și viața profesională atât pentru femei, cât și pentru bărbați,

I.Considerații generale

1.  consideră că participarea și capacitarea economică a femeilor sunt esențiale pentru consolidarea drepturilor lor fundamentale, permițând femeilor să dobândească independență economică, să-și exercite influența în societate și să aibă control asupra propriilor vieți, spărgând plafoanele de sticlă care le împiedică să fie tratate egal cu bărbații în viața profesională; încurajează, așadar, capacitarea economică a femeilor prin mijloace financiare și politice;

2.  subliniază că consolidarea drepturilor femeilor și capacitarea economică a femeilor presupun că trebuie să se soluționeze raporturile inegale de putere dintre femei și bărbați, adânc înrădăcinate, care dau naștere la discriminare și violență împotriva femeilor, fetelor, dar și a persoanelor LGBTI, și că structurile de putere între genuri interacționează cu alte forme de discriminare și inegalități, cum ar fi cele bazate pe rasă, dizabilitate, vârstă și identitate de gen;

3.  invită Comisia și statele membre să asigure tuturor egalitatea și nediscriminarea la locul de muncă;

4.  invită statele membre să aplice integral atât Directiva privind egalitatea de tratament, cât și Directiva 2010/41/UE privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă; invită Comisia să asigure o mai bună aplicare a acestor directive;

5.  subliniază că ratele scăzute de ocupare a femeilor și excluderea femeilor de pe piața forței de muncă au un impact negativ asupra capacitării economice a femeilor; subliniază că costurile economice anuale totale ale ratei scăzute de ocupare a femeilor, luând în considerare veniturile pierdute, contribuțiile de ajutor social pierdute și costurile suplimentare pentru finanțele publice, au reprezentat 2,8 % din PIB-ul UE sau 370 de miliarde EUR în 2013, conform estimărilor Eurofund, în timp ce costurile excluderii unei femei de pe piața forței de muncă sunt estimate între 1,2 și 2 milioane EUR, în funcție de nivelul ei de educație;

6.  subliniază că capacitarea economică a femeilor și egalitatea de șanse de pe piața forței de muncă sunt în primul rând esențiale pentru femei în mod individual, dar sunt totodată utile pentru creșterea economică a Uniunii Europene, având un impact pozitiv asupra PIB-ului, asupra incluziunii și a competitivității întreprinderilor, contribuind totodată la soluționarea problemelor legate de îmbătrânirea demografică din UE; subliniază că, potrivit unui studiu din 2009, PIB-ul UE ar putea crește teoretic cu aproape 27 %, dacă pe piața muncii ar exista un echilibru deplin între bărbați și femei;

II.Acțiuni și instrumente pentru îmbunătățirea capacitării economice a femeilor

Un echilibrul mai bun între viața profesională și cea personală

7.  remarcă faptul că, drept răspuns la solicitarea Parlamentului de a îmbunătăți echilibrul dintre viața profesională și cea privată, Comisia a înaintat propuneri nelegislative și o propunere legislativă care creează mai multe tipuri de concediu pentru a face față provocărilor secolului 21; subliniază că propunerile formulate de Comisie reprezintă un bun prim pas în satisfacerea așteptărilor cetățenilor europeni, deoarece vor permite femeilor și bărbaților să-și împartă responsabilităților profesionale, familiale și sociale în mod mai uniform, mai ales în ceea ce privește îngrijirea persoanelor aflate în întreținere și îngrijirea copiilor; invită toate instituțiile să implementeze acest pachet cât mai curând cu putință;

8.  invită statele membre să îmbunătățească protecția împotriva discriminării și concedierii ilegale legate de echilibrul dintre viața profesională și cea privată, precum și să asigure accesul la justiție și la acțiunile în instanță; invită Comisia Europeană să intensifice monitorizarea, transpunerea și implementarea legislației UE împotriva discriminării, să lanseze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor când este necesar și să promoveze îndeplinirea acestora prin măsuri precum includerea de campanii de informare care să facă mai bine cunoscute drepturile legale la egalitatea de tratament;

9.  subliniază că remunerația și contribuțiile la sistemul de securitate socială ar trebui să continue să fie plătite în perioadele de concediu;

10.  invită statele membre să garanteze concediul de odihnă pentru părinții copiilor cu dizabilități, acordând o atenție specială mamelor singure și pe baza unei analize a celor mai bune practici;

11.  îndeamnă statele membre să investească în facilități informale de învățare centrată pe joc după programul școlar, care ar putea oferi sprijin pentru copii după programul de școală și de creșă, în special, ca o modalitate de a soluționa discrepanțele dintre programul școlilor și cel al întreprinderilor;

12.  insistă că realizarea obiectivelor de la Barcelona și introducerea de obiective în materie de îngrijire pentru persoanele dependente și cele care îmbătrânesc, care includ și structuri și servicii de îngrijire a copiilor și de îngrijire accesibile, de calitate și la prețuri rezonabile, precum și politici privind traiul independent pentru persoanele cu dizabilități, sunt indispensabile pentru ca statele membre să poată îndeplini obiectivele Strategiei Europa 2020; reamintește că investițiile în infrastructura socială, cum ar fi îngrijirea copiilor, nu au doar efecte considerabile asupra ocupării forței de muncă, ci și generează venituri suplimentare semnificative pentru sectorul public în ceea ce privește impozitele pe salarii și economiile realizate în materie de asigurări de șomaj; subliniază, în acest sens, că este necesar ca structurile de îngrijire a copiilor să fie disponibile peste tot în zonele rurale și încurajează statele membre să promoveze investiții servicii de îngrijire de calitate, accesibile, la prețuri rezonabile și pe tot parcursul vieții, inclusiv pentru copii, persoane dependente și persoane în vârstă; crede că ar trebui ca serviciile de îngrijire adecvată a copiilor ar trebui să fie pusă la dispoziție la prețuri rezonabile, pentru a le permite părinților să aibă acces la oportunități educaționale pe tot parcursul vieții;

13.  subliniază rolul esențial al serviciilor publice de înaltă calitate, în special pentru femei; subliniază importanța accesului universal la servicii publice de înaltă calitate, la prețuri accesibile, situate într-o locație convenabilă și bazate pe cerere, ca instrument de garantare a capacitării economice a femeilor;

14.  observă incoerența existentă între realizările statelor membre și obiectivele stabilite în cadrul obiectivelor de la Barcelona și îndeamnă Comisia să monitorizeze îndeaproape măsurile întreprinse de statele membre pentru a-și îndeplini obligațiile;

15.  este convins că implicarea bărbaților în responsabilitățile de îngrijire reprezintă o condiție preliminară pentru schimbarea stereotipurilor tradiționale legate de rolurile de gen; consideră, de asemenea, că ambele genuri și întreaga societate vor avea de câștigat dacă are loc o distribuție mai echitabilă a muncii neplătite și dacă concediul de îngrijire este luat mai echitabil de către bărbați și femei; este convins că un model egalitar în termen de venituri și de responsabilități familiale este cel mai eficient mod de a obține egalitatea de gen în toate domeniile vieții;

16.  invită statele membre să continue politicile specifice și active din domeniul ocupării forței de muncă și al formării pentru a sprijini revenirea la locul de muncă a femeilor care și-au întrerupt cariera pentru a avea grijă de persoane dependente;

17.  subliniază că un echilibru mai bun între viața profesională și o mai mare egalitate între femei și bărbați sunt esențiale pentru capacitarea femeilor; subliniază că un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală ar asigura o repartizare mai echitabilă a muncii remunerate și neremunerate, ar mări participarea femeilor la piața forței de muncă și, în consecință, ar reduce diferențele de remunerare și de pensii între femei și bărbați;

18.  subliniază importanța unor condiții de muncă bune și sigure, care să le permită femeilor și bărbaților să-și concilieze viața profesională cu viața personală și invită Comisia și statele membre să promoveze consolidarea drepturilor lucrătorilor, negocierile colective și o egalitate de gen mai mare;

19.  încurajează ferm promovarea individualizării dreptului la forme de concediu, netransferabilitatea între părinți a dreptului la concediu pentru creșterea copilului și distribuția egală a sarcinilor legate de îngrijire între ambii părinți pentru a realiza o conciliere între viața profesională și cea personală între femei și bărbați;

20.  invită Comisia să finanțeze studii privind analiza dimensiunii și valorii muncii neremunerate de îngrijire familială prestată de femei și bărbați, precum și a numărului mediu de ore petrecute pentru munca remunerată și neremunerată, în special în ceea ce privește persoanele în vârstă, îngrijirea copiilor și persoanele cu dizabilități;

21.  cere dezvoltarea unui cadru juridic pentru modelele flexibile de ocupare a forței de muncă pentru femei și bărbați, însoțite de o protecție socială adecvată, pentru a face mai ușoară menținerea unui echilibru între responsabilitățile personale și cele profesionale; consideră, în același timp, că drepturile lucrătorilor și dreptul la un loc de muncă sigur trebuie să prevaleze în fața oricărei creșteri a flexibilității pe piața forței de muncă, astfel încât să se asigure că flexibilitatea nu determină forme nesigure, precare sau nedorite de muncă și de angajare și nu subminează standardele de muncă care în prezent vizează mai mult femeile decât bărbații, prin ocuparea precară a forței de muncă înțelegându-se angajare care nu respectă legislația și standardele UE, naționale sau internaționale sau care nu oferă resurse suficiente pentru o viață decentă și o protecție socială adecvată, cum ar fi ocuparea discontinuă, majoritatea contractelor temporare, contractele cu zero ore sau munca involuntară cu fracțiune de normă; subliniază, de asemenea, necesitatea de a crea condiții care să garanteze dreptul de a reveni de la munca voluntară cu fracțiune de normă la un loc de muncă cu normă întreagă;

Remunerație egală pentru muncă egală de valoare egală și cartografierea salariilor

22.  reamintește că principiul remunerației egale pentru lucrătorii și lucrătoare pentru muncă egală sau muncă de valoare egală este consacrat în tratatul și definit la articolul 157 din TFUE și trebuie aplicat efectiv de către statele membre; insistă, în acest context, ca recomandarea Comisiei referitoare la consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență să fie folosită pentru a monitoriza atent situația din statele membre și pentru a întocmi rapoarte privind progresele înregistrate, inclusiv cu sprijinul partenerilor sociali, și încurajează statele membre și Comisia să stabilească și să implementeze politicile relevante în conformitate cu această recomandare în vederea eliminării diferenței de remunerare dintre femei și bărbați;

23.  invită statele membre și firmele să respecte egalitatea de remunerare și să introducă măsuri cu caracter obligatoriu vizând transparență în remunerare pentru a crea metode prin care firmele să soluționeze problema diferențelor de gen în remunerare, inclusiv prin audituri salariale și includerea egalității de remunerare în negocierile colective; subliniază importanța furnizării unei instruiri adecvate a personalului autorităților naționale, regionale și locale și al organismelor de verificarea a aplicării legii, precum și a inspectorilor de muncă cu privire la legislația împotriva discriminării și jurisprudența în domeniu;

24.  subliniază că trebuie recunoscută și reevaluată munca din sectoarele tradițional feminine, cum ar fi sănătatea, asistența socială și învățământul, comparativ cu munca din sectoarele tradițional masculine;

25.  își exprimă convingerea că realizarea egalității de remunerare între lucrătorii și lucrătoare pentru muncă egală și muncă de valoare egală necesită un cadru clar pentru instrumentele de evaluare specifică a locurilor de muncă, cu indicatori comparabili, pentru a evalua „valoarea” în locurile de muncă sau în sectoarele de activitate;

26.  reamintește că, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, valoarea muncii ar trebui evaluată și comparată pe baza unor criterii obiective, cum ar fi cerințele educaționale, profesionale și de formare profesională, aptitudini, eforturi și responsabilitate, munca realizată și natura sarcinilor implicate;

27.  subliniază importanța principiului neutralității de gen în sistemele de evaluare și de clasificare a locurilor de muncă, atât în sectorul public, cât și în cel privat; salută eforturile statelor membre de a promova politici care să împiedice discriminarea la recrutare și le încurajează să promoveze CV-urile în care nu se specifică genul pentru a descuraja prejudecățile de gen ale întreprinderilor și administrației publice în timpul procesului de recrutare; invită Comisia să analizeze posibilitatea elaborării unui CV Europass anonimizat; propune ca statele membre să elaboreze programe pentru combaterea stereotipurilor sociale și de gen, în special în rândul celor tineri, ca o modalitate de a preveni clasificarea profesională a locurilor de muncă care restricționează frecvent accesul femeilor la cele mai bine plătite funcții și locuri de muncă;

Echilibrul de gen în sectorul public și privat

28.  consideră că în sectorul public cotele de gen pot fi necesare atunci când instituțiile publice nu își îndeplinesc responsabilitatea de a asigura o reprezentare echitabilă și, prin urmare, ar putea îmbunătăți legitimitatea democratică a instituțiilor decizionale;

29.  constată că folosirea cotelor de gen și a listelor cu alternanță bărbat/femeie în procesul decizional politic s-a dovedit instrumentul cel mai eficient pentru abordarea discriminării și a dezechilibrelor de putere între femei și bărbați și pentru îmbunătățirea reprezentării democratice în organismele de luare a deciziilor politice;

30.  invită Comisia să îmbunătățească colectarea, analiza și difuzarea unor date exhaustive, comparabile, fiabile și actualizate în mod regulat cu privire la participarea femeilor la procesele decizionale;

31.  invită instituțiile UE să încurajeze participarea femeilor la procesul electoral european, prin introducerea de liste echilibrate din punct de vedere al genului în cadrul următoarei revizuiri a legii electorale europene;

32.  cere din nou Consiliului să adopte rapid o directivă privind echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă, ca un prim pas important pentru reprezentarea egală în sectoarele publice și private și remarcă faptul că s-a constatat că consiliile de administrație care au mai multe femei au îmbunătățit rezultatelor firmelor private; remarcă totodată că cele mai evidente progrese (de la 11,9 % în 2010 la 22,7 % în 2015) s-au înregistrat în statele membre în care a fost adoptată o legislație cu caracter obligatoriu privind cotele de gen consiliile de administrație(24); îndeamnă Comisia să mențină presiunea asupra statelor membre pentru a se ajunge la un acord;

Planurile pentru egalitatea de gen

33.  ia act de faptul că Comisia sprijină adoptarea planurilor pentru egalitatea de gen prin organizații care fac cercetare și organizații care finanțează cercetarea;

34.  observă că planurile pentru egalitatea de gen la nivelul întreprinderii sau al unui sector pot conține multiple măsuri în domeniul resurselor umane care să vizeze recrutarea, remunerarea, promovarea, formarea profesională și echilibrul dintre viața profesională și cea privată; că aceste planuri includ frecvent măsuri concrete, cum ar fi folosirea limbajului neutru din perspectiva genului, prevenirea hărțuirii sexuale, numirea de membri aparținând genului subreprezentat în pozițiile de conducere, munca cu timp parțial și implicarea taților în îngrijirea copiilor și că în statele membre există o varietate de abordări în introducerea obligatorie a unor astfel de măsuri;

35.  recunoaște că adoptarea unor planuri pentru egalitatea de gen și a unor audituri de gen în sectorul privat poate promova o imagine pozitivă a întreprinderilor, favorabilă echilibrului între viața profesională și cea privată și contribuie la creșterea motivației salariaților și la reducerea schimbărilor de personal; prin urmare, invită Comisia să încurajeze societățile care au peste 50 de angajați să negocieze planuri pentru egalitate de gen cu partenerii sociali, pentru a consolida egalitatea de gen și combaterea discriminării la locul de muncă; cere să se includă în planurile pentru egalitatea de gen o strategie de abordare, prevenire și eliminare a hărțuirii sexuale la locul de muncă;

Partenerii sociali și acordurile colective

36.  își exprimă convingerea că partenerii sociali și acordurile colective au potențialul de a promova egalitatea de gen, de a capacita femeile prin unitatea și de a combate inegalitățile de salarizare între bărbați și femei; subliniază că asigurarea unei reprezentări egali și adecvate a femeilor și bărbaților în echipele de negociere colectivă este esențială pentru a promova reprezentarea echilibrată a femeilor și a bărbaților și, prin urmare, consideră că partenerii sociali ar trebui să consolideze pozițiile femeilor în structura parteneriatului social, în rolurile de lideri decizionali și ar trebui să negocieze planuri pentru egalitatea de gen la nivelul întreprinderii și al sectorului;

37.  încurajează Comisia să colaboreze cu partenerii sociali pentru a le întări rolul esențial în detectarea prejudecăților de gen discriminatorii, în stabilirea grilelor salariale și în realizarea de evaluări care nu sunt afectate de prejudecăți de gen;

III.Recomandări vizând consolidarea capacitării economice a femeilor

38.  consideră că atât modelele cât și practicile economice, politicile fiscale și prioritățile în materie de cheltuieli, în special în timpul crizelor, ar trebui să includă o perspectivă de gen, să ia în considerare femeile ca actori economici și ar trebui să urmărească eliminarea diferențelor de gen în beneficiul cetățenilor, al întreprinderilor și al societății în ansamblu, și reiterează, în acest context, că în crizele economice au fost defavorizate mai ales femeile;

39.  cere reforme de mărire a egalității de gen, atât în viața de familie, cât și pe piața muncii;

40.  constată că, în general, femeile au o carieră fără evoluții semnificative; invită statele membre să încurajeze și să sprijine femeile astfel încât să aibă cariere de succes, inclusiv prin acțiuni pozitive, cum ar fi crearea de rețele și programe de mentorat, precum și prin crearea unor condiții adecvate și asigurarea unor șanse egale cu cele ale bărbaților, la toate vârstele, în formare, promovare, recalificare și reconversie profesională, precum și în privința drepturilor de pensie și indemnizației de șomaj, care să fie egale cu cele aplicabile bărbaților;

41.  încurajează statele, pe baza prevederilor Directivei 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice (Directiva privind achizițiile publice)(25) să promoveze folosirea clauzelor sociale pentru achizițiile publice ca instrument de consolidare a egalității între femei și bărbați în cazul în care există legislații naționale relevante și pot acționa ca bază pentru clauzele sociale;

42.  subliniază necesitatea de a combate toate formele de violență pe criterii de gen, inclusiv violența domestică, cum ar fi violul, mutilarea genitală feminină (MGF), abuzul sexual, exploatarea sexuală, hărțuirea sexuală și căsătoriile forțate/timpurii ale copiilor, precum și fenomenul violenței economice; atrage atenția asupra nivelului extrem de ridicat și de îngrijorător de hărțuire sexuală la locul de muncă(26) și subliniază că, pentru capacitarea femeilor astfel încât să reușească, la locul de muncă nu trebuie să existe nicio formă de discriminare și de violență; invită UE și statele membre să ratifice fără rezerve Convenția de la Istanbul, să organizeze campanii de conștientizare și de informare a opiniei publice cu privire la violența împotriva femeilor și să încurajeze schimbul de bune practici; observă că independența economică a femeilor joacă un rol esențial în capacitatea acestora de a evita situațiile de violență; invită, așadar, statele membre să ofere sisteme de protecție socială pentru a sprijini femeile în această situație;

43.  reiterează faptul că capacitarea și independența individuală, socială și economică a femeilor sunt strâns legate de dreptul de a decide asupra propriului corp și a propriei sexualități; reamintește că accesul universal la întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă și la drepturile aferente reprezintă o forță motrice esențială în consolidarea egalității pentru toți;

44.  salută concluziile celei de a 61-a sesiuni a CSW referitoare la „Capacitarea economică a femeilor într-un mediu profesional în continuă schimbare”, care, pentru prima dată, creează o legătură directă și explicită între capacitarea economică a femeilor și sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente ale acestora; regretă, cu toate acestea, faptul că educația sexuală cuprinzătoare a fost complet omisă din acord;

45.  remarcă faptul că femeile constituie 52% din populația europeană totală, dar numai o treime din persoanele care desfășoară activități independente sau care au înființat o firmă în UE; remarcă, totodată, că femeile se confruntă cu mai multe dificultăți decât bărbații în accesul la finanțare, formare, crearea de rețele și în menținerea unui echilibru între viața profesională și cea personală; încurajează statele membre să promoveze măsuri și acțiuni pentru a acorda asistență și pentru a consilia femeile care decid să devină antreprenoare, subliniind că independența financiară reprezintă elementul esențial pentru a deveni independente; invită statele membre să faciliteze accesul la credite, să reducă birocrația și alte obstacole în calea start-up-urilor create de femei; invită Comisia să-și intensifice colaborarea cu statele membre pentru a identifica și elimina obstacolele din calea spiritului antreprenorial al femeilor și pentru a încuraja mai multe femei să-și înceapă propriile afaceri, inclusiv prin îmbunătățirea accesului la finanțare, a studiilor de piață, formare și rețele de afaceri, cum ar fi platforma WE Gate pentru antreprenoare și alte rețele europene;

46.  subliniază că îmbunătățirea competențelor digitale și a familiarizării femeilor și fetelor cu domeniul IT, precum și încurajarea incluziunea lor în sectorul TIC ar putea contribui la capacitarea lor economică și la dobândirea unei independențe care are ca rezultat reducerea diferenței totale de remunerare între femei și bărbați; invită statele membre și Comisia să-și intensifice eforturile pentru a pune capăt decalajului digital dintre bărbați și femei, după cum se afirmă în Agenda Digitală European 2020, îmbunătățind accesul femeilor la societatea informațională și punând cu un accent deosebit pe creșterea vizibilității femeilor în sectorul digital;

47.  subliniază că deși femeile reprezintă aproape 60 % din absolvenții de facultate din UE, datorită piedicilor persistente, ele rămân subreprezentate în carierele din domeniul științei, matematicii, tehnologiei informației, ingineriei și din alte domenii înrudite; invită statele membre și Comisia să promoveze, prin intermediul campaniilor de informare și de conștientizare, participarea femeilor în sectoare considerate în mod tradițional sectoare „masculinei”, în special în științe și în noilor tehnologii, printre altele, prin integrarea egalității de gen în agenda digitală pentru anii următori, precum și prin promovarea participării bărbaților în sectoare considerate în mod tradițional „feminine”, în special în ceea ce privește educația și îngrijirea; subliniază importanța extinderii protecției sociale în sectoarele în care femeile alcătuiesc cea mai mare parte a forței de muncă, precum personalul de îngrijire la domiciliu, personalul de curățenie și de asistență, personalul din domeniul alimentației publice și specialiștii în domeniul sănătății, printre alții; subliniază importanța învățământului profesional și a formării profesionale în diversificarea opțiunilor de carieră și introducerea pentru femei și bărbați a unor oportunități de carieră ne tradițională, pentru a depăși segregarea orizontală și verticală și pentru a mări numărul de femei în structurile decizionale din mediul politic și de afaceri;

48.  solicită statelor membre măsuri legislative și nelegislative pentru a garanta drepturile economice și sociale ale lucrătorilor în așa-numitele sectoare feminizate; subliniază că este important să se evite reprezentarea excesivă a femeilor în locurile de muncă precare și reamintește că este necesar să se combată natura precară a acestor sectoare, cum ar fi cel al muncii casnice sau al îngrijirii; recunoaște că munca casnică și furnizarea de servicii pentru gospodării, care sunt amplu feminizate, se realizează de multe ori ca muncă nedeclarată; invită Comisia și statele membre să promoveze și să dezvolte mai mult sectorul oficial al serviciilor casnice, inclusiv prin Platforma europeană împotriva muncii nedeclarate, să recunoască faptul că serviciile din gospodărie, munca în familie și îngrijirea la domiciliu reprezintă un sector economic valoros, care are un potențial de creare de locuri de muncă ce trebuie reglementat mai bine în statele membre, pentru a crea poziții sigure pentru lucrătorii domestici și pentru a oferi familiilor capacitatea de a-și asuma rolul de angajator, iar familiilor care lucrează să le ofere posibilități de reconciliere a vieții private cu viața profesională;

49.  subliniază importanța educației în combaterea stereotipurilor de gen; prin urmare, solicită Comisiei să promoveze inițiative de dezvoltare a programelor de formare privind egalitatea de gen pentru profesioniștii din domeniul educației și să împiedice transmiterea stereotipurilor prin programe educaționale și materiale pedagogice;

50.  subliniază importanța integrării perspectivei de gen ca instrument fundamental în elaborarea politicilor și a legislației care să ia în considerare dimensiunea de gen, inclusiv în domeniul ocupării forței de muncă și al afacerilor sociale, asigurând, prin urmare, capacitarea economică a femeilor; invită Comisia să introducă evaluări sistematice de impact din perspectiva genului; reiterează apelul adresat Comisiei de a consolida statutul „Angajamentului său strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” prin adoptarea acestuia sub forma unei comunicări; invită Comisia să introducă dimensiunea de gen în procesul bugetar în următorul cadru financiar multianual și să se implice într-un control din ce în ce mai riguros al proceselor de stabilire a bugetului UE și cheltuielilor, inclusiv prin luarea de măsuri pentru îmbunătățirea transparenței și prin raportarea modului în care sunt cheltuite fondurile; invită, de asemenea, Banca Europeană de Investiții să integreze egalitatea de gen și capacitarea economică a femeilor în toate activitățile sale în interiorul și în afara UE;

51.  invită statele membre să integreze perspectiva de gen în politicile lor naționale privind competențele și piața forței de muncă și să includă astfel de măsuri în planurile de acțiune naționale și în cadrul semestrului european, în conformitate cu orientările privind ocuparea forței de muncă;

52.  subliniază că este important să se ofere programe de învățare pe tot parcursul vieții pentru femeile din zonele rurale, inclusiv, de exemplu, prin cursuri de calificare la locul de muncă; subliniază proporția ridicată de persoane din zonele rurale care lucrează pe cont propriu și nu beneficiază de o protecție socială corespunzătoare, precum și proporția ridicată a muncii „invizibile”, care afectează în special femeile; solicită, prin urmare, statelor membre și regiunilor care au puteri legislative să asigure, așadar, securitatea socială atât pentru bărbații, cât și pentru femeile care lucrează în zonele rurale; invită, de asemenea, statele membre să faciliteze accesul echitabil la terenuri, să asigure dreptul la proprietate, moștenire și să la faciliteze femeilor accesul la credite;

53.  subliniază că rata persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială este mai ridicată în rândul femeilor și atrage așadar atenția că măsurile de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale au un impact deosebit asupra capacitării economice a femeilor; subliniază faptul că prevenirea și eliminarea diferențelor de pensii între bărbați și femei și reducerea sărăciei în rândul femeilor în vârstă depind în primul rând de crearea unor condiții pentru ca femeile să contribuie în mod egal la sistemul de pensii printr-o incluziune mai amplă pe piața muncii și prin garantarea egalității de șanse în remunerație, promovare în carieră și posibilitățile de a lucra cu normă întreagă; invită Comisia și statele membre să se asigure că fondurile ESI și Fondul european pentru investiții strategice contribuie la reducerea sărăciei femeilor, în vederea realizării obiectivului global al Strategiei Europa 2020 de reducere a sărăciei; invită statele membre să se asigure că 20 % din fondurile FSE alocate pentru măsurile de incluziune socială sunt, de asemenea, utilizate pentru a mări sprijinul pentru proiectele locale mici ce vizează capacitarea femeilor care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială;

54.  constată că sărăcia continuă să fie măsurată în funcție de veniturile cumulate ale membrilor familiei, plecând de la ipoteza că toți membrii gospodăriei câștigă la fel și distribuie resursele în mod egal; cere drepturi individualizate și calcule bazate pe veniturile individuale pentru a evidenția amploarea reală a sărăciei în rândul femeilor;

55.  observă că femeile au fost cele mai afectate de măsurile de austeritate și de reducerile din sectorul public (servicii mai puține și mai scumpe pentru îngrijirea copiilor, reducerea serviciilor pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu dizabilități, privatizarea și închiderea spitalelor), în special în domenii precum educația, sănătatea și asistența socială, deoarece acestea reprezintă 70 % din forța de muncă din sector;

56.  subliniază că este important să se acorde atenție nevoilor specifice și provocărilor multiple ale anumitor grupuri vulnerabile care se confruntă cu obstacole deosebite la intrarea pe piața forței de muncă, invită statele membre să asigure acestor persoane accesul din timp și ușor la pregătire de calitate, inclusiv la stagii de pregătire, pentru a le asigura integrarea deplină în societățile noastre și pe piața muncii, ținând cont de abilități și competențe formale și informale, de talente și know-how; invită statele membre să ia măsuri de prevenire a discriminării încrucișate care afectează în special femeile în situații vulnerabile; subliniază că este extrem de importantă implementarea corectă a Directivei 2000/78/CE privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și a Directivei 2000/43/CE din 29 iunie 2000 privind egalitatea de tratament, indiferent de rasă sau de origine etnică(27);

57.  invită statele membre și Comisia să asigure respectarea și îmbunătățirea legislației și politicilor referitoare la locul de muncă existente și să îmbunătățească legislația și politicile respective, după caz, pentru a proteja femeile împotriva discriminării directe și indirecte, în special în ceea ce privește selecția, angajarea, menținerea, formarea profesională și promovarea femeilor angajate, atât în sectorul public, cât și în cel privat și pentru a oferi femeilor oportunități egale în ceea ce privește salarizarea și evoluția în carieră;

58.  regretă profund faptul că Consiliul nu a adoptat încă propunerea de directivă din 2008 cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală; salută inițiativa Comisiei de a acorda prioritate acestei directive; reiterează apelul adresat Consiliului de a adopta cât mai curând această propunere;

59.  invită Comisia să îmbunătățească colectarea de indicatori specifici de gen și de date defalcate pe gen pentru a estima impactul politicilor UE și ale statelor membre asupra egalității de gen;

60.  subliniază concentrarea disproporționată și adesea involuntară a femeilor în locurile de muncă precare; îndeamnă statele membre să aplice recomandările Organizației Internaționale a Muncii (OIM) vizând reducerea muncii precare, de exemplu prin limitarea circumstanțelor în care pot fi folosite contractele precare și prin limitarea perioadei în care lucrătorii pot fi angajați cu un astfel de contract;

61.  invită IEEG să-și continue activitatea de compilare a datelor specifice de gen și de întocmire a tablourilor de bord în toate domeniile relevante de politici;

o
o   o

62.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 204, 26.7.2006, p. 23. (2) JO L 180, 15.7.2010, p. 1. (3) JO L 348, 28.11.1992, p. 1. (4) JO C 137 E, 27.5.2010, p. 68. (5) JO C 70 E, 8.3.2012, p. 163. (6) JO L 353, 28.12.2013, p. 7. (7) JO C 436, 24.11.2016, p. 225. (8) JO C 36, 29.1.2016, p. 18. (9) JO C 93, 9.3.2016, p. 110. (10) JO C 353, 27.9.2016, p. 39. (11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0203. (12) Texte adoptate, P8_TA(2016)0226. (13) Texte adoptate, P8_TA(2016)0235. (14) Texte adoptate, P8_TA(2016)0338. (15) Texte adoptate, P8_TA(2016)0360. (16) Texte adoptate, P8_TA(2015)0351. (17) Texte adoptate, P8_TA(2017)0029. (18) Texte adoptate, P8_TA(2017)0073. (19) Texte adoptate, P8_TA(2017)0099. (20) a 3073-a reuniune a Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori, Bruxelles, 7 martie 2011. (21) JO L 69, 8.3.2014, p. 112. (22) Grup la nivel înalt al ONU privind capacitarea economică a femeilor: „Să nu lăsăm pe nimeni în urmă: apel la acțiune pentru egalitatea de gen și capacitarea economică a femeilor” (septembrie 2016). (23) A se vedea: „Confederația Europeană a Sindicatelor”, „Negocierea colectivă: instrumentul nostru puternic pentru eliminarea inegalităților dintre femei și bărbați” (2015). (24) A se vedea: Fișa Comisiei Europene intitulată „Echilibrul de gen în consiliile de administrație - Europa sparge plafonul de sticlă”, octombrie 2015; Comisia Europeană, DG JUST, „Femeile în procesul decizional economic în UE: Raport privind progresele: O inițiativă a strategiei Europa 2020”, 2012; Aagoth Storvik și Mari Teigen, „Women on Board: The Norwegian Experience” (Femeile în consiliile de admnistrație - experiența Norvegiei) , iunie 2010. (25) JO L 94, 28.3.2014, p. 65. (26) Ancheta Agenției pentru drepturile fundamentale privind violența împotriva femeilor. (27) JO L 180, 19.7.2000, p. 22.

Rezoluţia Parlamentului European din 3 octombrie 2017 referitoare la restrângerea spațiului societății civile în țările în curs de dezvoltare (2016/2324(INI))

P8_TA(2017)0365 A8-0283/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 7 din TFUE, care reafirmă că UE „asigură coerența între diferitele sale politici și acțiuni, ținând seama de ansamblul obiectivelor Uniunii”,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte tratate și instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului, în special Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale adoptate la New York, la 16 decembrie 1966, precum și Convenția ONU din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei,

–  având în vedere summitul ONU privind dezvoltarea sustenabilă și documentul final adoptat de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare sustenabilă”(1),

–  având în vedere Consensul european privind dezvoltarea,

–  având în vedere documentul intitulat „Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene - Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică”, prezentat în iunie 2016 de Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR)(2),

–  având în vedere Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015(3),

–  având în vedere foile de parcurs pe țări ale UE pentru colaborarea cu societatea civilă,

–  având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 („Acordul de la Cotonou”) și revizuirile sale din 2005 și 2010,

–  având în vedere Codul de bune practici pentru participarea societății civile la procesul de luare a deciziilor adoptat de Conferința ONG-urilor internaționale la 1 octombrie 2009,

–  având în vedere Declarația de la Berlin adoptată în urma reuniunii anuale a Grupului de bază din cadrul Platformei societății civile pentru consolidarea păcii și a statului (CSPPS), care a avut loc între 6 și 9 iulie 2016.

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD) în perioada 2014-2020(4) și Regulamentul (UE) nr. 230/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument care contribuie la stabilitate și pace(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/323 al Consiliului din 2 martie 2015 privind regulamentul financiar aplicabil celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare(6), precum și Declarația I din Acordul de la Cotonou („Declarația comună privind actorii parteneriatului”),

–  având în vedere articolul 187 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(7) (Regulamentul Financiar),

–  având în vedere programul indicativ multianual ICD 2014-2020 pentru „Organizațiile societății civile și autoritățile locale”(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2012 intitulată „Rădăcinile democrației și ale dezvoltării sustenabile: angajamentul Europei față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe” (COM(2012)0492),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 27 iunie 2016 privind spațiul societății civile(9),

–  având în vedere Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume, precum și politica UE pentru 2015,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țările terțe(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 octombrie 2016 referitoare la viitorul relațiilor ACP-UE după 2020(11),

–  având în vedere Orientările UE cu privire la drepturile omului, inclusiv Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului și Orientările UE privind promovarea și protecția libertății de religie și de convingeri, adoptate de Consiliu la 24 iunie 2013,

–  având în vedere Orientările adresate delegațiilor interparlamentare ale PE privind promovarea drepturilor omului și a democrației cu prilejul vizitelor în afara UE(12),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 9 octombrie 2013 intitulat „Sporirea autonomiei autorităților locale din țările partenere în vederea consolidării guvernanței și a îmbunătățirii rezultatelor în materie de dezvoltare”,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 24 februarie 2015 intitulat „O viață decentă pentru toți: de la viziune la acțiune colectivă”,

–  având în vedere raportul din 11 aprilie 2016 al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind recomandările practice pentru crearea și menținerea unui spațiu de acțiune sigur și propice pentru societatea civilă, bazat pe bunele practici și pe învățămintele asumate(13), precum și rapoartele Raportorului special al ONU privind dreptul la întrunire pașnică și la asociere,

–  având în vedere Raportul pe 2017 al Forumului Economic Mondial privind riscurile globale(14),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la revizuirea Consensului european privind dezvoltarea(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la raportul UE pentru 2015 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării(17),

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la acțiunile subsecvente Agendei 2030 și la evaluarea acesteia(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la autoritățile locale și societatea civilă: angajamentul Europei față de sprijinirea dezvoltării durabile(19),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0283/2017),

A.  întrucât articolul 21 din TUE afirmă că acțiunea Uniunii pe scena internațională, care include cooperarea pentru dezvoltare, trebuie să aibă la bază democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și libertățile fundamentale;

B.  întrucât societatea civilă reprezintă cel de-al treilea sector al unei societăți decente și sănătoase, alături de sectorul public și cel privat; întrucât societatea civilă cuprinde organizații neguvernamentale și non-profit care sunt prezente în viața publică și exprimă interesele și valorile membrilor lor sau ale altor persoane, având la bază rațiuni de ordin etic, cultural, politic, științific, religios sau filantropic;

C.  întrucât societatea civilă joacă un rol central în edificarea și consolidarea democrației, în monitorizarea puterii statale, precum și în promovarea bunei guvernări, a transparenței și a responsabilității; întrucât prezența organizațiilor societății civile (OSC) ca forță activă în societate este fundamentală, asigurând echilibrul necesar în raport cu puterea și având rolul de intermediar și mediator între populație și stat, în calitate de gardian al democrației; întrucât numeroase grupuri ale societății civile încearcă să se implice în procesele de reformă constituțională, pentru a proteja principiile și instituțiile democratice;

D.  întrucât OSC acoperă un spectru larg al drepturilor omului, inclusiv cel al dezvoltării, educației și egalității de gen, precum și activități în domeniul social și al mediului; întrucât societatea civilă cuprinde o gamă amplă și eterogenă de grupuri și obiective, incluzând nu numai OSC, dar și ONG-uri, grupuri pentru drepturile omului sau comunitare, diaspora, biserici, asociații și comunități religioase, protecția intereselor persoanelor cu dizabilități, mișcări sociale și sindicate, populații indigene și fundații și reprezentanți ai persoanelor vulnerabile, discriminate sau marginalizate;

E.  întrucât Acordul de la Cotonou recunoaște societatea civilă ca actor esențial în cadrul cooperării ACP-UE; întrucât expirarea Acordului din 2020 constituie o ocazie de a revizui parteneriatul ACP-UE și de a crește participarea OSC;

F.  întrucât OSC au devenit actori importanți în asistența pentru dezvoltare globală, în special în ceea ce privește oferirea de servicii sociale, sensibilizarea publicului, promovarea democrației, a drepturilor omului și a bunei guvernări, precum și a unei societăți pașnice și incluzive și a rezilienței persoanelor, familiilor și comunităților locale, combaterea extremismului violent, precum și în reacția UE la crizele umanitare;

G.  întrucât, așa cum recunosc organizațiile internaționale în protocoalele și practicile lor, bisericile, comunitățile și asociațiile religioase, precum și alte organizații bazate pe religie sau convingeri, se numără printre actorii operaționali de primă linie și de durată ai furnizării de asistență umanitară și pentru dezvoltare;

H.  întrucât Programul indicativ multianual ICD 2014-2020 pentru programul tematic „Organizațiile societății civile și autoritățile locale” include, ca element transversal, promovarea unui mediu propice pentru organizațiile societății civile și autoritățile locale; întrucât programul urmărește să crească puterea vocii OSC și a participării lor la procesul de dezvoltare a țărilor partenere, precum și să promoveze dialogul politic, social și economic;

I.  întrucât UE este principalul donator pentru organizațiile locale ale societății din țările în curs de dezvoltare și este un actor principal în protecția celor care activează în societatea civilă și a apărătorilor drepturilor omului, prin folosirea și implementarea unei serii de instrumente și politici, inclusiv Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), programul tematic ICD pentru organizațiile societății civile și autoritățile locale și Fondul european pentru democrație, precum și foile de parcurs privind societatea civilă, implementate în 105, și documentele de strategie de țară;

J.  întrucât, în ultimul deceniu, societatea civilă din întreaga lume s-a dezvoltat ca dimensiuni, sferă de acțiune, componență și influență; întrucât, în același timp, restricțiile impuse activităților și actorilor din societatea civilă au devenit din ce în ce mai represive și mai puternice într-un număr tot mai mare de țări de pe glob, atât în curs de dezvoltare, cât și dezvoltate;

K.  întrucât, în plus, agenda stabilită de donatorii instituționali nu acordă, în unele cazuri, prioritate nevoilor reale ale actorilor societății civile care activează în acest domeniu;

L.  întrucât Raportul din 2016 privind starea societății civile consideră că anul 2015 a fost un an sumbru pentru societatea civilă, drepturile civice fiind grav amenințate în peste o sută de țări; întrucât Africa Subsahariană, Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA) sunt regiuni în mod special vizate în prezentul raport, ele confruntându-se cu situații de tensiuni politice, de conflict și fragilitate;

M.  întrucât un număr tot mai mare de guverne reprimă OSC pe plan juridic sau administrativ, inclusiv prin impunerea unor legi restrictive, a unor limite de finanțare, a unor proceduri stricte de acordare a autorizațiilor și a unor impozite punitive;

N.  întrucât, în țările în curs de dezvoltare, s-a înregistrat o creștere îngrijorătoare a numărului de semnalări de persecuții, hărțuiri, stigmatizare ca „agenți străini”, arestări sau detenții arbitrare ale activiștilor, personalului OSC, apărătorilor drepturilor omului, sindicaliștilor, avocaților, intelectualilor, jurnaliștilor și liderilor religioși, precum și o creștere la fel de îngrijorătoare a numărului de victime ale abuzurilor și violenței; întrucât, în mai multe țări, aceste fapte se petrec în condiții de impunitate totală și, uneori, cu sprijinul sau complicitatea autorităților;

O.  întrucât drepturile omului sunt universale și inalienabile, indivizibile, interdependente și intercorelate; întrucât capacitatea de a acționa a societății civile se bazează pe exercitarea libertăților fundamentale, printre care dreptul la libertatea de asociere, de întrunire pașnică și de exprimare, precum și dreptul de acces liber la informație;

P.  întrucât există corelații între societatea civilă slăbită, spațiul politic și civic redus, creșterea corupției, inegalitatea socială și de gen și nivelul scăzut de dezvoltare umană și socioeconomică, precum și între fragilitate și conflicte;

Q.  întrucât orice reacție credibilă și eficientă la restrângerea spațiului civic necesită o evaluare precisă și în timp util, precum și înțelegerea pericolelor și a factorilor subiacenți ai acestor restricții; întrucât o astfel de reacție necesită o abordare coordonată a cooperării pentru dezvoltare și a celei politice, pentru a asigura coerența între toate instrumentele externe și interne ale UE, prin lansarea unui mesaj comun privind importanța unei societăți civile care să funcționeze liber, precum și a cooperării la nivel local, regional și internațional;

R.  întrucât Agenda 2030, în special ODS nr. 16 și nr. 17, prevăd o cooperare consolidată cu societatea civilă ca partener esențial și ca factor favorizant al promovării, implementării, monitorizării și reexaminării ODS;

1.  consideră că o societate civilă cu adevărat independentă, pluralistă și dinamică este esențială pentru dezvoltarea și stabilitatea unei țări, pentru asigurarea consolidării democrației, a justiției sociale și a respectului pentru drepturile omului, precum și pentru construirea unor societăți inclusive, care să nu respingă pe nimeni; reamintește, de asemenea, că societatea civilă este un actor esențial în realizarea ODS;

2.  subliniază rolul central la nivel mondial al societății civile în susținerea democrației, garantarea separației puterilor, promovarea transparenței, răspunderii și bunei guvernări, în special în lupta împotriva corupției și a extremismului violent, precum și impactul său direct asupra dezvoltării umane și economice a țărilor și asupra sustenabilității ecologice;

3.  este profund îngrijorat de faptul că în țările în curs de dezvoltare restrângerea spațiului societății civile se practică prin modalități din ce în ce mai subtile și sofisticate, care sunt mai greu de contracarat și care sunt impuse prin legislație, fiscalitate, limitarea fondurilor, creșterea birocrației și a cerințelor de raportare și a celor bancare, încadrarea penală și stigmatizarea reprezentanților OSC, calomnii, diverse forme de hărțuire, represiune online, limitări ale accesului internet, cenzură, detenție arbitrară, violență de gen, tortură și asasinate, în special în statele afectate de conflicte; insistă asupra necesității de a combate tacticile guvernamentale și neguvernamentale de marginalizare a vocilor critice;

4.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, atunci când organizațiile societății civile au posibilitatea de a primi în mod legal finanțare străină, acestea pot fi etichetate ca „agenți străini”, ceea ce conduce la stigmatizare și la creșterea semnificativă a riscurilor cu care se confruntă; solicită UE să-și consolideze instrumentele și politicile de edificare a instituțiilor și a statului de drept și să includă repere clare pentru asumarea răspunderii și combaterea impunității pentru arestările arbitrare, abuzurile poliției, tortură și alte forme de maltratare a apărătorilor drepturilor omului, ținând seama de faptul că femeile și bărbații trăiesc în mod diferit experiența acestora;

5.  subliniază că restrângerea spațiului societății civile este un fenomen global, care nu se limitează doar la țările în curs de dezvoltare, ci intervine din ce în ce mai mult și în democrațiile tradiționale și în țările cu venituri medii și mari, printre care se numără și unele state membre ale UE sau aliați dintre cei mai apropiați ai UE; invită UE și statele sale membre să dea un exemplu, respectând cu strictețe drepturile fundamentale ale societății civile și ocupându-se de tendințele negative din acest domeniu;

6.  insistă că statele au responsabilitatea principală și obligația de a proteja toate drepturile omului și libertățile fundamentale ale tuturor persoanelor și au datoria de a asigura un mediu politic, juridic și administrativ care să permită o societate civilă liberă și funcțională, în care să fie garantate accesul și funcționarea finanțărilor, inclusiv a celor din surse străine;

7.  invită UE să ia act de necesitatea de a oferi orientări guvernelor, partidelor politice, parlamentelor și administrațiilor din țările beneficiare, cu privire la elaborarea unor strategii de creare a unui mediu juridic, administrativ și politic adecvat, care să permită funcționarea eficientă a organizațiilor societății civile;

8.  este profund îngrijorat de atacurile tot mai frecvente împotriva apărătorilor drepturilor omului la nivel mondial; invită UE și în special VP/ÎR să adopte o politică de denunțare sistematică și fără echivoc a asasinării apărătorilor drepturilor omului și a tuturor încercărilor de a-i supune oricărei forme de violență, persecuțiilor, amenințărilor, hărțuirii, disparițiilor forțate, detenției sau arestărilor arbitrare, precum și să-i condamne pe cei care săvârșesc sau tolerează asemenea atrocități și să intensifice diplomația publică pentru susținerea deschisă și clară a ADO; încurajează delegațiile UE și reprezentanțele diplomatice ale statelor membre să continue să susțină activ ADO, în special prin monitorizarea sistematică a proceselor, vizitarea lor în închisoare și prin declarații publice privind cazurile individuale, dacă este potrivit;

9.  consideră că, în cazurile de diminuare rapidă și dramatică a spațiului societății civile, statele membre ar trebui să acorde o recunoaștere publică la nivel înalt a activității ONG-urilor și persoanelor care militează pentru drepturilor omului afectate, de exemplu prin vizitarea acestora în timpul vizitelor oficiale;

10.  încurajează UE să elaboreze orientări privind libertatea de întrunire pașnică și libertatea de asociere; solicită UE să se folosească pe deplin de Strategiile sale de țară pentru drepturile omului și democrație, să creeze instrumente de monitorizare pentru o implementare comună efectivă a Orientărilor UE privind apărătorii drepturilor omului, și să se asigure că nu există lacune de protecție și că încălcările grave ale drepturilor omului sunt sancționate;

11.  reamintește că societatea civilă are un rol important în promovarea libertății de gândire, de conștiință și de religie și își reiterează susținerea pentru implementarea Orientărilor UE privind promovarea și protecția libertății de religie și de convingeri;

12.  subliniază că este esențială consolidarea relațiilor OSC cu cetățenii și cu statul, pentru o reprezentare autentică a comunităților și circumscripțiilor, inclusiv a organizațiilor pentru drepturile femeilor și fetelor sau ale oricăror grupuri vulnerabile, precum și pentru a ajuta statul să devină mai eficace și mai responsabil în ceea ce privește asigurarea dezvoltării și a respectării tuturor drepturilor omului;

13.  salută angajamentul și sprijinul de durată oferit de UE societății civile în țările în curs de dezvoltare și își reiterează apelul inechivoc în favoarea continuării și creșterii sprijinului și finanțării UE pentru crearea unui mediu liber și propice pentru societatea civilă la nivel național și local, inclusiv prin programarea anuală; solicită UE să își diversifice și să maximizeze modalitățile și mecanismele de finanțare pentru actorii societății civile, ținând seama de particularitățile acestora și făcând tot posibilul pentru a nu le diminua sfera de acțiune sau numărul potențialilor interlocutori;

14.  invită UE să se asigure că finanțarea sa este utilizată atât pentru sprijinul pe termen lung, cât și pentru intervențiile de urgență, pentru a ajuta în special activiștii societății civile aflați în pericol;

15.  reamintește că participarea civică și forța societății civile ar trebui luate în considerare ca indicator al democrației; recomandă insistent ca toate dezbaterile interparlamentare privind democrația să includă membrii ASC și ai societății civile, pentru a-i implica în procesul de consultare cu privire la toate actele legislative care îi afectează;

16.  invită UE să continue să acționeze pentru o mai mare autonomie a spațiului civic nu numai prin politicile sale în materie de dezvoltare și drepturile omului, ci și prin integrarea tuturor celorlalte politici interne și externe ale Uniunii, inclusiv politicile în domeniul justiției, al afacerilor interne, comerciale și de securitate, în conformitate cu principiul coerenței politicilor în privința dezvoltării;

17.  atrage atenția UE și statelor sale membre asupra pericolelor unei abordări mai îngăduitoare a restrângerii spațiului societății civile și a altor chestiuni legate de drepturile omului în privința țărilor cu care UE cooperează în domeniul migrației; subliniază că restrângerea spațiului societății civile și încălcarea drepturilor omului pot contribui la migrația forțată;

18.  subliniază că împiedicarea restrângerii spațiului societății civile presupune o viziune unitară și coerentă a relațiilor UE cu țări terțe; solicită UE și statelor sale membre să abordeze cauzele profunde ale restrângerii spațiului societății civile, în special prin integrarea promovării angajării și participării libere și responsabile a OSC la cooperarea bilaterală și multilaterală, ca parteneri în dialogul politic, economic și social; solicită, în acest sens, UE să țină seama de dimensiunile, capacitățile și cunoștințele specifice diferite ale OSC;

19.  încurajează UE să devină un mediator activ și să promoveze mecanismele instituționale și inițiativele unei pluralități de actori pentru a consolida dialogurile și a crea coaliții și parteneriate mai puternice și mai extinse între guvernele țărilor în curs de dezvoltare, OSC, autoritățile locale și sectorul privat, într-un mediu propice pentru societatea civilă; subliniază importanța unor spații sigure pentru astfel de dialoguri;

20.  invită UE să monitorizeze măsurile de combatere a terorismului, precum și aspectele legislației privind combaterea spălării banilor și transparența, și să ia măsuri pentru ca acestea să nu impună limite nelegitime finanțării și activităților OSC; reiterează, în acest context, că recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) nu trebuie interpretate și aplicate într-un mod care să restrângă în mod nejustificat spațiul societății civile;

21.  reamintește că sectorul privat este un partener esențial în realizarea ODS și că are un rol important în stimularea spațiului civic și promovarea un mediu favorabil pentru OSC și sindicate, în special reafirmând răspunderea socială a întreprinderilor și obligațiile de diligență în lanțurile de aprovizionare, și utilizând parteneriatele public-privat;

22.  reiterează obligația sectorului privat de a respecta atât drepturile omului, cât și cele mai înalte standarde sociale și de mediu; invită UE și statele sale membre să continue să se angajeze activ în acțiunile ONU pentru a încheia un tratat internațional care să stabilească răspunderea corporațiilor pentru orice implicare în încălcări ale drepturilor omului, introducând evaluări de risc pentru drepturile omului în cazul achizițiilor și investițiilor publice;

23.  consideră că acordurile comerciale și de investiții încheiate de către UE și statele sale membre nu trebuie să submineze, în mod direct sau indirect, promovarea și protecția drepturilor omului și a spațiului civic în țările în curs de dezvoltare; consideră că clauzele obligatorii privind drepturile omului din acordurile comerciale sunt un instrument important pentru deschiderea spațiului civic; invită Comisia să consolideze rolul actorilor societății civile în cadrul instituțiilor privind acordurile comerciale, inclusiv a grupurilor consultative interne și a comitetelor consultative APE;

24.  invită Comisia să elaboreze un cadru de monitorizare a instrumentelor de finanțare externă ale UE, cu un accent special pe drepturile omului;

25.  solicită Comisiei și SEAE să stabilească cele mai bune practici și să dezvolte valori de referință și indicatori clari privind reducerea spațiului societății civile în cadrul Planului de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, precum și al revizuirii intermediare a IEDDO, pentru a evalua progresele concrete înregistrate.

26.  solicită tuturor actorilor UE să promoveze mai eficient, în cadrul forurilor multilaterale, consolidarea cadrului juridic internațional care stă la baza democrației și drepturilor omului, printre altele prin colaborarea cu organizațiile multilaterale, incluzând procedurile speciale ale ONU și mecanismul de evaluare periodică universală al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, precum și organizații regionale ca Organizația Statelor Americane (OSA), Uniunea Africană (UA), Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Liga Arabă (LA) și Grupul de lucru al Comunității Democrațiilor pentru capacitarea și protecția societății civile; reamintește importanța pentru Uniune a stabilirii unui dialog cuprinzător privind drepturile omului cu toate statele partenere, cu participarea organizațiilor societății civile; invită atât Uniunea, cât și statele membre să își intensifice programele de bună guvernanță cu țările terțe și să promoveze schimburi de bune practici în ceea ce privește includerea și participarea OSC la procesul decizional; consideră că este necesar să se promoveze dialogurile tripartite dintre guvern, UE și ONG-uri, inclusiv privind aspectele dificile, cum ar fi securitatea și migrația;

27.  solicită instituirea unui „mecanism de alertă timpurie pentru restricționarea spațiului societății civile”, cu implicarea instituțiilor de sector ale UE, capabil să monitorizeze pericolele cu care se confruntă acest spațiu și ADO și să lanseze alerta atunci când există dovezi că o țară în curs de dezvoltare pregătește impunerea unor noi restricții majore asupra societății civile sau atunci când guvernul folosește organizațiile neguvernamentale controlate de el însuși (ONGCG) pentru a simula existența unei societăți civile independente, astfel încât UE să poată reacționa mai rapid, mai coordonat și mai concret;

28.  invită UE să își consolideze sprijinul pentru participarea și capacitarea deplină a minorităților și a altor grupuri vulnerabile, cum ar fi persoanele cu dizabilități, populațiile indigene și cele izolate, în cadrul proceselor culturale, sociale, economice și politice; solicită, în această privință, ca legislația și politicile să nu submineze respectarea drepturilor omului în cazul lor și nici activitățile societății civile care le apără drepturile;

29.  regretă lipsa organizațiilor care să ajute victimele terorismului în țările terțe, în contextul expansiunii actuale a terorismului la nivel mondial; subliniază, prin urmare, necesitatea stringentă de a crea un climat sigur pentru aceste organizații, pentru a proteja victimele terorismului;

30.  subliniază rolul esențial al femeilor și al organizațiilor pentru drepturile femeii în progresul social, inclusiv cel al mișcărilor conduse de tineret; invită UE să insiste asupra necesității de a susține capacitarea femeilor și crearea unui mediu sigur și propice pentru organizațiile de femei din societatea civilă și pentru susținătorii drepturilor femeilor, precum și de a contracara formele specifice de represiune pe criterii de gen, în special în regiunile afectate de conflicte;

31.  subliniază importanța contribuției active la susținerea politicilor și acțiunilor legate de drepturile femeilor, inclusiv a sănătății și a drepturilor sexuale și de reproducere;

32.  reiterează importanța integrării abordării bazate pe drepturi în politica UE de dezvoltare, pentru a include principiile drepturilor omului și statului de drept în activitățile de dezvoltare a UE și a sincroniza activitățile pentru drepturile omului cu cele de cooperare pentru dezvoltare;

33.  reamintește importanța cooperării regionale pentru crearea unor medii favorabile pentru societatea civilă; încurajează țările în curs de dezvoltare să promoveze dialogul și cele mai bune practici de protecție și implicare a societății civile;

34.  salută foile de parcurs pe țări ale UE pentru colaborarea cu societatea civilă, ca un instrument eficient, dar și ca un eventual nou cadru al UE pentru cooperarea cu societatea civilă; consideră că este extrem de important ca organizațiile societății civile să se implice nu numai în procesul de consultare care a dus la elaborarea foilor de parcurs, ci și în aplicarea, monitorizarea și evaluarea lor;

35.  se angajează să stabilească anual, prin intermediul unor consultări aprofundate cu actorii instituționali și ai ONG-urilor de sector, o listă cu țările în care spațiul societății civile este cel mai amenințat;

36.  invită VP/ÎR să introducă periodic pe agenda Consiliului Afaceri Externe o dezbatere, și ulterior monitorizarea eforturilor UE de eliberare a apărătorilor drepturilor omului, a celor care activează în ajutorul umanitar, a jurnaliștilor, a activiștilor politici, a persoanelor deținute pentru convingerile lor religioase sau morale și a altor persoane închise ca urmare a restrângerii spațiului societății civile;

37.  salută desemnarea unor puncte de concentrare pentru drepturile omului și societatea civilă în cadrul delegațiilor UE, care să se ocupe de îmbunătățirea cooperării cu societatea civilă locală, în special oferind asistență grupurilor și persoanelor vulnerabile sau marginalizate; invită delegațiile UE să atragă sistematic atenția membrilor parlamentelor naționale, guvernelor și autorităților locale asupra restrângerii spațiului societății civile și a protecției activiștilor, precum și să colaboreze mai îndeaproape cu OSC în ciclul de programare a fondurilor UE și în procesul de monitorizare ulterioară a acestora, chiar și în cazul în care cooperarea bilaterală se diminuează; solicită, de asemenea, delegațiilor UE să comunice regulat și transparent informații societății civile cu privire la fonduri și posibilitățile de finanțare;

38.  invită UE și statele sale membre să includă sistematic problema restrângerii spațiului civic în relațiile lor bilaterale și să utilizeze toate instrumentele disponibile, inclusiv de dezvoltare și comerț, pentru a se asigura că țările partenere își respectă angajamentul de a proteja și de a garanta drepturile omului; solicită UE să monitorizeze îndeaproape implicarea actorilor societății civile în țările partenere și să facă apel la guverne să abroge toate legile care încalcă dreptul la libertatea de întrunire și de asociere; consideră, în acest sens, că UE ar trebui să introducă o condiționalitate pozitivă în sprijinul bugetar cu privire la orice formă de restricție a spațiului civic;

39.  subliniază că societatea civilă occidentală ar trebui să sprijine înființarea ONG-urilor și consolidarea acestora prin transferul de cunoștința practice, pentru a le ajuta să contribuie la dezvoltarea țărilor lor;

40.  încurajează sinergiile dintre instrumentele de finanțare externă ale UE care sprijină societatea civilă și cere o inventariere cuprinzătoare la nivel de țară a tuturor finanțărilor societății civile din UE, astfel încât să se evite dublările și suprapunerile și să se poată identifica eventualele lacune și necesități de finanțare;

41.  încurajează UE să adopte orientări privind parteneriatul cu bisericile, organizațiile confesionale și liderii religioși în cadrul cooperării pentru dezvoltare, pe baza experienței organizațiilor și programelor internaționale (precum UNICEF, Banca Mondială, OMS sau Programul ONU pentru dezvoltare) și a bunelor practici din statele membre ale UE și din lume;

42.  recomandă insistent o mai bună protecție a reprezentanților OSC din țările terțe, pentru a combate eventualele manifestări de ostilitate împotriva lor;

43.  salută flexibilitatea mai mare oferită de o serie de instrumente de finanțare ale UE relevante pentru cooperarea pentru dezvoltare, care permit, printre altele, înregistrarea mai ușoară a solicitanților granturi și, dacă este necesar, confidențialitatea beneficiarilor; consideră însă că se poate face mai mult pentru a reacționa cât mai adecvat și mai adaptat la situațiile particulare ale țărilor, mai ales în ceea ce privește difuzarea de informații ascendente cu privire la viitoarele cereri de propuneri, multiplicarea oportunităților de finanțare, o actualizare mai regulată a foilor de parcurs și punerea lor la dispoziția publicului, armonizarea și simplificarea modalităților de finanțare și susținerea OSC în procedurile administrative;

44.  invită Comisia să includă în Programul indicativ multianual ICD 2018-2020 o cerere globală de propuneri tematice, care să abordeze specific reducerea spațiului societății civile;

45.  invită Comisia să majoreze fondurile IEDDO pentru a se ocupa de problema reducerii spațiului societății civile și de situația apărătorilor drepturilor omului; regretă faptul că sumele anuale în unele țări sunt la un nivel extrem de scăzut; invită Comisia să identifice noi forme de activism care să fie finanțate de IEDDO, având o perspectivă largă asupra OSC și să-și continue eforturile de a crea o procedură mai flexibilă și mai simplă pentru accesul la fondurile IEDDO, în special pentru tineri, inclusiv prin instituirea unor excepții mai substanțiale pentru acele OSC care se află în pericol major, precum și a unui sprijin pentru grupurile neînregistrate care ar trebui până la urmă să fie recunoscute de autorități; consideră că ar trebui să se pună mai mult accentul pe susținerea grupurilor și actorilor politici locali, având în vedere faptul că aspectele legate de drepturile omului sunt adesea trăite mai real și mai acut la nivel local; reiterează importanța IEDDO în asigurarea unui sprijin financiar și material direct urgent pentru apărătorii drepturilor omului expuși riscurilor și a fondului de urgență care permite delegațiilor UE să le acorde granturi ad-hoc directe; recunoaște importanța coalițiilor sau a consorțiilor actorilor societății civile internaționale și naționale în facilitarea și protecția activităților ONG-urilor locale împotriva măsurilor represive; invită Comisia, SEAE și statele membre să promoveze o punere în aplicare comună și eficientă a Orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului în toate țările terțe în care societatea civilă este expusă riscurilor, prin adoptarea de strategii locale pentru operaționalizarea completă a acestora;

46.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/70/1&Lang=E (2) Documentul Consiliului 10715/16. (3) Documentul Consiliului 10897/15 (4) JO L 77, 15.3.2014, p. 44. (5) JO L 77, 15.3.2014, p. 1. (6) JO L 58, 3.3.2015, p. 17. (7) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (8) C(2014)4865 final. (9) A/HRC/32/L.29. (10) Texte adoptate, P8_TA(2016)0405. (11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0371. (12)  http://www.europarl.europa.eu/document/activities/cont/201203/20120329ATT42170/20120329ATT42170EN.pdf (13) A/HRC/32/20. (14) http://www3.weforum.org/docs/GRR17_Report_web.pdf (15) Texte adoptate, P8_TA(2017)0026. (16) Texte adoptate, P8_TA(2016)0437. (17) Texte adoptate, P8_TA(2016)0246. (18) Texte adoptate, P8_TA(2016)0224. (19) JO C 208, 10.6.2016, p. 25.

Rezoluţia Parlamentului European din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice (2017/2068(INI))

P8_TA(2017)0366 A8-0272/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 3 și 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 16, 67, 70, 72, 73, 75, 82, 83, 84, 85, 87 și 88 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 1, 7, 8, 11, 16, 17, 21, 24, 41, 47, 48, 49, 50 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (CDF),

–  având în vedere Convenția ONU din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Protocol facultativ din 25 mai 2000 la Convenția cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă,

–  având în vedere Declarația și Agenda pentru acțiune de la Stockholm, adoptate la primul Congres mondial împotriva exploatării sexuale a copiilor în scop comercial, Angajamentul global de la Yokohama, adoptat la cel de al doilea Congres mondial împotriva exploatării sexuale a copiilor în scop comercial, Angajamentul și Planul de acțiune de la Budapesta, adoptate la Conferința pregătitoare a celui de-al doilea Congres mondial împotriva exploatării sexuale a copiilor în scop comercial,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei din 25 octombrie 2007 privind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 referitoare la protecția copiilor în lumea digitală(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la abuzul sexual asupra copiilor pe internet(2),

–  având în vedere Decizia-cadru 2001/413/JAI a Consiliului din 28 mai 2001 de combatere a fraudei și a falsificării mijloacelor de plată, altele decât numerarul(3),

–  având în vedere Convenția de la Budapesta din 23 noiembrie 2001 privind criminalitatea informatică(4) și protocolul său adițional,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 460/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind instituirea Agenției Europene pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor(5)

–  având în vedere Directiva 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008 privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora(6),

–  având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice(7),

–  având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului(8),

–  având în vedere Comunicarea comună din 7 februarie 2013 a Comisiei și a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, adresată Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor, intitulată „Strategia de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat”(JOIN(2013)0001),

–  având în vedere Directiva 2013/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 august 2013 privind atacurile împotriva sistemelor informatice și de înlocuire a Deciziei-cadru 2005/222/JAI a Consiliului(9),

–  având în vedere Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală(10) (Directiva privind OEA),

–  având în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 8 aprilie 2014(11), care a invalidat Directiva privind păstrarea datelor,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la o strategie în materie de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, protejat și sigur(12),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 aprilie 2015, intitulată „Agenda europeană privind securitatea”, (COM(2015)0185) și rapoartele ulterioare privind progresele înregistrate, intitulate „Către o uniune a securității efectivă și reală”,

–  având în vedere raportul Conferinței privind jurisdicția în spațiul cibernetic, care a avut loc la 7 și 8 martie 2016 în Amsterdam,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(13),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului(14),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol)(15),

–  având în vedere decizia Comisiei din 5 iulie 2016 privind semnarea unui acord contractual privind un parteneriat public-privat pentru cercetarea și inovarea în domeniul industriei securității informatice între Uniunea Europeană, reprezentată de Comisie și organizația părților interesate (C(2016)4400),

–  având în vedere Comunicarea comună din 6 aprilie 2016 către Parlamentul European și Consiliu a Comisiei și a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, intitulată „Cadrul comun privind contracararea amenințărilor hibride. Un răspuns al Uniunii Europene” (JOIN(2016)0018),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Strategia europeană pentru un internet mai bun pentru copii” (COM(2012)0196) și având în vedere raportul Comisiei din 6 iunie 2016, intitulat „Evaluare finală a programului multianual al Uniunii privind protecția copiilor care utilizează internetul și alte tehnologii de comunicare (Safer Internet)” (COM(2016)0364),

–  având în vedere declarația comună a Europol și ENISA din 20 mai 2016 privind urmărirea penală legală care respectă protecția datelor din secolul 21,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 9 iunie 2016 privind Rețeaua judiciară europeană de combatere a criminalității informatice,

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune(16),

–  având în vedere documentul de aviz al ENISA din decembrie 2016 privind criptarea - Criptarea solidă garantează identitatea noastră digitală,

–  având în vedere raportul final al T-CY Cloud Evidence Group din Consiliul Europei, intitulat „Criminal justice access to electronic evidence in the cloud: Recommendations for consideration by the T-CY” (Accesul justiției penale la probele electronice în cloud: recomandări de avut în vedere de T-CY) din 16 septembrie 2016,

–  având în vedere activitatea Grupului operativ comun împotriva criminalității cibernetice (J-CAT),

–  având în vedere Evaluarea amenințării pe care o reprezintă formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată (UE SOCTA) din 28 februarie 2017 și Evaluarea amenințării pe care o reprezintă infracționalitatea organizată pe internet (IOCTA) din 28 septembrie 2016, realizate de Europol,

–  având în vedere Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-203/15 (hotărârea TELE2), din 21 decembrie 2016(17),

–  Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului(18),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0272/2017),

A.  întrucât criminalitatea informatică provoacă prejudicii sociale și economice din ce în ce mai mari, afectând drepturile fundamentale ale individului, constituind o amenințare la adresa statului de drept în spațiul cibernetic și punând în pericol stabilitatea societăților democratice;

B.  întrucât criminalitatea informatică este o problemă din ce în ce mai mare în statele membre ale UE;

C.  întrucât IOCTA 2016 constată faptul că intensitatea, complexitatea și magnitudinea criminalității informatice sunt în creștere, iar criminalitatea informatică declarată depășește infracționalitatea tradițională în anumite țări ale UE, că aceasta se extinde și în alte domenii de infracționalitate, cum ar fi traficul de persoane, că utilizarea instrumentelor de criptare și anonimizare pentru scopuri infracționale crește, iar atacurile de tip „ransomware” (cereri de răscumpărare) depășesc ca număr amenințările tradiționale cu programe „malware”, de tipul virusurilor Troian;

D.  întrucât a existat o creștere cu 20 % a atacurilor asupra serverelor Comisiei în 2016 comparativ cu 2015;

E.  întrucât vulnerabilitatea la atacuri a calculatoarelor decurge din modul unic în care tehnologia informației s-a dezvoltat de-a lungul anilor, viteza cu care cresc afacerile online și din lipsa unor acțiuni din partea guvernelor;

F.  întrucât există o piața neagră tot mai mare a extorcării computerizate, a utilizării de rețele botnet închiriate și a hackingului, precum și a bunurilor digitale furate;

G.  întrucât principalele atacuri cibernetice continuă să fie făcute prin malware, cum ar fi troieni bancari, dar atacurile asupra sistemelor și rețelelor de control industrial care urmăresc distrugerea infrastructurilor și a structurilor economice esențiale, precum și destabilizarea societăților, cum a fost cazul atacului de tip ransomware „WannaCry” din mai 2017, se înmulțesc, de asemenea, ca număr și impact și, în consecință, reprezintă o amenințare din ce în ce mai mare la adresa securității, apărării și a altor sectoare importante; întrucât cele mai multe cereri internaționale de aplicare a legii privind datele sunt legate de fraude și infracționalitatea financiară, urmate de infracțiunile violente și grave;

H.  întrucât, deși creșterea gradului de interconectare a persoanelor, locurilor și lucrurilor aduce numeroase beneficii, ea crește riscul de criminalitatea informatică; întrucât dispozitivele conectate la internetul obiectelor (IoT), printre care se numără și rețelele inteligente, frigiderele conectate, autoturismele, instrumentele sau dispozitivele medicale, de multe ori, nu sunt la fel de bine protejate ca dispozitivele tradiționale conectate la internet și sunt, prin urmare, o țintă ideală pentru infractorii informatici, în special din cauză că actualizările de securitate pentru dispozitivele conectate sunt adesea aleatorii sau lipsesc complet; întrucât dispozitivele conectate la internetul obiectelor sparte de hackeri care au mecanisme de acționare fizică sau care pot controla astfel de mecanisme pot reprezenta o amenințare concretă la adresa vieților oamenilor;

I.  întrucât un cadru juridic eficient pentru protecția datelor este esențială pentru consolidarea încrederii în mediul online, permițând consumatorilor și întreprinderilor să beneficieze pe deplin de avantajele oferite de piața unică digitală și să combată criminalitatea cibernetică;

J.  întrucât întreprinderile nu pot să facă față de unele singure provocării de a spori securitatea lumii conectate, iar guvernele ar trebui să contribuie la securitatea cibernetică prin reglementare și prin oferirea unor stimulente care să încurajeze un comportament mai sigur al utilizatorilor;

K.  întrucât granițele dintre criminalitatea informatică, spionajul cibernetic, războiul informatic, sabotajul informatic și terorismul cibernetic devin tot mai neclare; întrucât criminalitatea informatică poate avea ca țintă indivizii, entitățile publice sau private și cuprinde o serie largă de infracțiuni, inclusiv încălcările confidențialității, abuzul sexual online asupra copiilor, incitarea publică la violență sau la ură, sabotajul, spionajul, infracțiuni și fraude financiare, precum fraudarea plăților, furtul și furtul de identitate, precum și afectarea ilegală a integrității sistemelor;

L.  întrucât Raportul privind riscurile globale al Forumului Economic Mondial din 2017 menționează incidentele masive de fraudă sau furt de date ca fiind unul dintre cele cinci riscuri globale majore în ceea ce privește probabilitatea;

M.  întrucât un număr considerabil de infracțiuni informatice nu sunt urmărite penal și rămân nesancționate; întrucât există în continuare un număr redus de denunțuri, perioadele lungi de identificare permițând infractorilor cibernetici să dezvolte intrări/ieșiri multiple sau „uși secrete”, acces dificil la probele electronice, probleme legate de accesul la acestea și admisibilitatea lor în instanță, precum și proceduri complexe și provocări jurisdicționale legate de natura transfrontalieră a infracțiunilor informatice;

N.  întrucât, în concluziile sale din iunie 2016, Consiliul a subliniat că, având în vedere natura transfrontalieră a infracționalității informatice, precum și amenințările comune cu care se confruntă UE în materie de securitate cibernetică, este esențială îmbunătățirea cooperării și a schimbului de informații între autoritățile polițienești și judiciare, precum și între experții în domeniul criminalității informatice pentru realizarea unor anchete eficiente în spațiul cibernetic și pentru obținerea de probe electronice;

O.  întrucât invalidarea Directivei privind păstrarea datelor prin hotărârea CJUE din 8 aprilie 2014, precum și interzicerea păstrării generale, fără discriminare și fără scop specific a datelor, așa cum sunt confirmate în hotărârea TELE2 a CJUE din 21 decembrie 2016, impun limite stricte privind prelucrarea datelor colective de telecomunicații și accesul autorităților competente la astfel de date;

P.  întrucât hotărârea CJUE în cauza Maximilian Schrems(19) evidențiază faptul că supravegherea în masă încalcă drepturile fundamentale;

Q.  întrucât lupta împotriva criminalității cibernetice trebuie să respecte aceleași garanții procedurale și substanțiale și drepturile fundamentale, în special în legătură cu protecția datelor și cu libertatea de exprimare, precum combaterea oricăror altor tipuri de infracționalitate;

R.  întrucât copiii folosesc internetul la vârste din ce în ce mai timpurii și sunt deosebit de vulnerabili, putând deveni victime ale manipulării psihologice și ale altor forme de exploatare sexuală on-line (hărțuire pe internet, abuzuri sexuale, agresiune sexuală și extorcare de fonduri), ale însușirii ilegale de date cu caracter personal, precum și ale campaniilor periculoase destinate să promoveze diferite tipuri de automutilare, ca în cazul „balenă albastră” și, prin urmare, necesită o protecție specială; întrucât autorii online pot găsi și manipula victimele mai rapid prin camere de chat, e-mail, jocuri online și site-urile rețelelor sociale, iar rețelele ascunse de tip peer-to-peer (P2P) rămân principalele platforme prin care infractorii care comit abuzuri sexuale asupra copiilor accesează, comunică, stochează și partajează materiale de exploatare sexuală a copiilor și găsesc noi victime, fără a fi detectați;

S.  întrucât tendința de înmulțire a agresiunilor sexuale și a extorcării de fonduri încă nu este suficient studiată sau raportată, în principal din cauza naturii infracțiunii, care provoacă în rândul victimelor sentimente de rușine și de vinovăție;

T.  întrucât abuzarea copiilor de la distanță în timp real este raportată ca fiind o amenințare în creștere; întrucât abuzarea copiilor de la distanță în timp real este legată în cel mai evident mod de distribuția comercială a materialelor de exploatare sexuală a copiilor;

U.  întrucât un studiu recent efectuat de Agenția națională pentru combaterea criminalității (National Crime Agency) din Regatul Unit a concluzionat că persoanele mai tinere care se implică în activități de hacking sunt mai puțin motivate de bani și adeseori atacă rețelele de calculatoare pentru a-și impresiona prietenii sau pentru a contesta un sistem politic;

V.  întrucât a crescut gradul de conștientizare a riscurilor generate de criminalitatea informatică, dar măsurile de precauție luate de utilizatorii individuali, instituțiile publice și întreprinderi rămân total inadecvate, în special din cauza lipsei cunoștințelor și a resurselor;

W.  întrucât lupta împotriva criminalității cibernetice și împotriva activităților online ilegale nu ar trebui să umbrească aspectele pozitive ale unui spațiu cibernetic liber și deschis, care oferă noi posibilități de schimb de cunoștințe și de promovare a incluziunii politice și sociale la nivel mondial;

Considerații generale

1.  subliniază faptul că creșterea accentuată a numărului programelor de ransomware, botnet și de interferență neautorizată în sistemele informatice se repercutează asupra securității persoanelor, a disponibilității și integrității datelor personale, precum și asupra protecției confidențialității și a libertăților fundamentale și asupra integrității infrastructurii de bază, inclusiv, alimentarea cu energie și electricitate și structurile financiare, cum ar fi bursa de valori, fără a se limita la acestea; reamintește, în acest context, că lupta împotriva criminalității informatice reprezintă o prioritate recunoscută în cadrul Agendei europene privind securitatea din 28 aprilie 2015;

2.  subliniază necesitatea de a optimiza definițiile comune ale criminalității informatice, ale războiului informatic, ale securității informatice, ale hărțuirii informatice și ale atacurilor informatice pentru a garanta că o definiție juridică comună este împărtășită de instituțiile UE și de statele membre ale UE;

3.  subliniază faptul că lupta împotriva criminalității informatice ar trebui, în primul rând, să aibă scopul de a proteja și de a consolida infrastructurile esențiale și alte dispozitive din rețea, și nu doar de a implementa măsuri represive;

4.  reafirmă importanța măsurilor juridice adoptate la nivel european pentru a armoniza definiția infracțiunilor legate de atacurile împotriva sistemelor informatice, precum și de abuzul sexual și de exploatarea sexuală online a copiilor și pentru a obliga statele membre să instituie un sistem pentru înregistrarea, producerea și furnizarea datelor statistice privind aceste infracțiuni în vederea combaterii mai eficiente a acestui tip de infracțiuni;

5.  îndeamnă ferm statele membre care încă nu au făcut acest lucru să transpună și să pună în aplicare rapid și în mod corespunzător Directiva 2011/93/UE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile; invită Comisia să monitorizeze cu strictețe și să asigure punerea în aplicare deplină și efectivă a acesteia și să prezinte în timp util Parlamentului și comisiei sale competente un raport cu privire la constatările sale, precum și cu privire la înlocuirea Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului; subliniază faptul că Eurojust și Europol trebuie să beneficieze de resurse adecvate pentru a identifica mai bine victimele, pentru a combate rețelele organizate de abuzatori sexuali și pentru a accelera depistarea, analizarea și sesizarea materialelor cu abuzuri împotriva copiilor, în mediile online și offline;

6.  deplânge faptul că 80% din întreprinderile din Europa s-au confruntat cu cel puțin un incident de securitate cibernetică și că atacurile informatice împotriva întreprinderilor rămân deseori nedetectate sau nedeclarate; reamintește că diferite studii estimează că, pentru economia mondială, costul anual al atacurilor informatice este semnificativ; consideră că obligația de a divulga breșele de securitate și de a face schimb de informații privind riscurile, introdusă prin Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date (Regulamentul general privind protecția datelor) și Directiva (UE) 2016/1148 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune (Directiva privind securitatea cibernetică), va contribui la rezolvarea acestei probleme prin furnizarea de sprijin pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri;

7.  subliniază că natura în continuă schimbare a peisajului amenințărilor informatice ridică probleme juridice și tehnologice grave pentru toți factorii interesați; consideră că noile tehnologii nu ar trebui să fie văzute ca amenințări și recunoaște că progresele tehnologice cu privire la criptare vor îmbunătăți securitatea sistemelor informatice, inclusiv permițând utilizatorilor finali să își protejeze mai bine datele și comunicațiile; subliniază, cu toate acestea, că există încă lacune semnificative în securizarea comunicațiilor și că tehnici de tip „onion routing” și rețele ascunse pot fi folosite de utilizatori rău-intenționați, inclusiv de teroriști și de infractorii care comit abuzuri sexuale asupra copiilor, hackerii sponsorizați de state străine ostile sau organizații extremiste politice sau religioase în scopuri infracționale, în special pentru a-și ascunde activitățile infracționale sau identitățile, fapt ce provoacă dificultăți serioase în cazul investigațiilor;

8.  își exprimă profunda preocupare legată de atacul global recent de tip ransomware, care pare să fi afectat zeci de mii de calculatoare din aproape 100 de țări și numeroase organizații, printre care Serviciul național de sănătate (National Health Service) din Regatul Unit, victima cea mai emblematică a acestui amplu atac malware; recunoaște, în acest context, activitatea importantă a inițiativei No More Ransom (NMR - Fără răscumpărare), care oferă peste 40 de instrumente de decriptare care le permit victimelor unor atacuri de tip ransomware din întreaga lume să își decripteze dispozitivele afectate;

9.  subliniază că rețelele ascunse și „onion-routing” oferă, de asemenea, un spațiu liber jurnaliștilor, susținătorilor de campanii politice și apărătorilor drepturilor omului din anumite țări pentru a evita detectarea de către autoritățile statelor represive;

10.  ia act de faptul că recurgerea de către rețelele infracționale și teroriste la instrumentele și serviciile criminalității informatice este încă limitată; subliniază totuși că este posibil ca această situație să se schimbe, având în vedere legăturile crescânde dintre terorism și crima organizată și accesibilitatea largă a armelor de foc și a precursorilor de explozibili pe rețelele ascunse;

11.  condamnă cu fermitate orice interferență în integritatea sistemelor întreprinsă sau dirijată de o națiune străină sau de agenții săi pentru a perturba procesul democratic al unei alte țări;

12.  subliniază că solicitările transfrontaliere de confiscare a domeniilor, de retragere a conținutului și de acces la datele utilizatorilor prezintă provocări serioase care necesită o acțiune urgentă, deoarece mizele implicate sunt mari; subliniază, în acest context, faptul că o referință substanțială la nivel global sunt cadrele internaționale privind drepturile omului, care se aplică atât online, cât și offline;

13.  invită statele membre să se asigure că victimele atacurilor informatice pot beneficia pe deplin de toate drepturile prevăzute în Directiva 2012/29/UE și să își intensifice eforturile legate de serviciile de identificare a victimelor și axate pe victime, inclusiv prin intermediul sprijinului continuu acordat Grupului operativ de identificare a victimelor al Europol; invită statele membre ca, în colaborare cu Europol să creeze de urgență platforme conexe cu scopul de a se asigura că toți utilizatorii de internet știu cum să ceară ajutor atunci când sunt vizați în mod ilegal în mediul online; solicită Comisiei să elaboreze un studiu privind implicațiile criminalității informatice transfrontaliere în temeiul Directivei 2012/29/UE;

14.  subliniază că evaluarea IOCTA a Europol din 2014 menționează necesitatea unor instrumente juridice mai eficiente și mai eficace, ținând cont de limitările actuale ale procesului Tratatului de asistență judiciară reciprocă; susține, de asemenea, armonizarea în continuare a legislației la nivelul UE, după caz;

15.  subliniază că criminalitatea informatică subminează grav funcționarea pieței unice digitale prin reducerea încrederii în furnizorii de servicii digitale, prin subminarea tranzacțiilor transfrontaliere și aducând grave atingeri intereselor consumatorilor de servicii digitale;

16.  subliniază faptul că strategiile și măsurile de securitate cibernetică pot fi solide și eficace doar dacă se bazează pe drepturile și libertățile fundamentale, consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de valorile fundamentale ale UE;

17.   subliniază că există o necesitate legitimă și puternică de a proteja comunicațiile între persoane, precum și între persoane și organizațiile publice și private pentru a împiedica criminalitatea informatică; subliniază că un sistem solid de criptografie poate contribui la satisfacerea acestei necesități; subliniază, în plus, că limitarea utilizării instrumentelor criptografice sau slăbirea acestora va crea vulnerabilități care pot fi exploatate în scopuri infracționale și va reduce încrederea în serviciile electronice care, la rândul său, va afecta societatea civilă și industria deopotrivă;

18.  solicită adoptarea unui plan de acțiune pentru a proteja drepturile copiilor online și offline în spațiul virtual și reamintește că, în combaterea criminalității informatice, autoritățile de aplicare a legii trebuie să acorde o atenție specială infracțiunilor împotriva copiilor; subliniază, în acest sens, necesitatea de a întări cooperarea judiciară și polițienească între statele membre, cu Europol și cu Centrul european de combatere a criminalității informatice (EC3), cu scopul de a preveni și a combate criminalitatea informatică, în special exploatarea sexuală online a copiilor;

19.  îndeamnă Comisia și statele membre să pună în practică toate măsurile juridice de combatere a fenomenului violenței împotriva femeilor și al hărțuirii în mediul online; solicită, în special, UE și statelor membre să își unească forțele pentru a crea un cadru privind infracțiunile, care să oblige societățile online să elimine sau să oprească răspândirea conținutului degradant, ofensator și umilitor; solicită, de asemenea, să se asigure acordarea de sprijin psihologic pentru femeile care sunt victime ale violenței online și pentru fetele care sunt supuse hărțuirii cibernetice;

20.  subliniază că conținutul online ilegal ar trebui să fie îndepărtat imediat prin proceduri judiciare corespunzătoare; subliniază rolul tehnologiei informației și comunicațiilor, al furnizorilor de servicii de internet și al furnizorilor de servicii de găzduire pe internet în asigurarea eliminării rapide și eficiente a conținutului online ilegal la cererea autorității competente de aplicare a legii;

Prevenirea

21.  invită Comisia, în contextul revizuirii strategiei europene privind securitatea cibernetică, să identifice în continuare vulnerabilitățile securității rețelelor și ale informațiilor în privința infrastructurilor europene esențiale, să stimuleze dezvoltarea unor sisteme reziliente și să evalueze situația combaterii criminalității informatice în UE și în statele membre, pentru a ajunge la o mai bună înțelegere a tendințelor și a evoluțiilor legate de infracțiunile din spațiul cibernetic;

22.  subliniază că reziliența cibernetică este esențială pentru prevenirea criminalității informatice și ar trebui, prin urmare, să i se acorde prioritate maximă; invită statele membre să adopte politici și măsuri proactive în sensul apărării rețelelor și a infrastructurii critice și solicită o abordare europeană cuprinzătoare privind combaterea criminalității informatice, care să fie compatibilă cu drepturile fundamentale, protecția datelor, protecția consumatorilor și comerțul electronic;

23.  salută, în această privință, investițiile fondurilor UE în proiecte de cercetare, cum ar fi parteneriatul de tip public-privat (PPP) privind securitatea informatică, în vederea promovării rezilienței cibernetice prin inovare și consolidarea capacităților; recunoaște în special eforturile realizate de PPP privind securitatea informatică pentru elaborarea unor răspunsuri corespunzătoare la gestionarea vulnerabilităților de tip ziua zero;

24.  subliniază, în acest sens, importanța software-ului liber și cu sursă deschisă; solicită punerea la dispoziție a mai multor fonduri ale UE în special pentru cercetarea bazată pe software-ul liber și cu sursă deschisă în materie de securitate informatică;

25.  remarcă cu îngrijorare faptul că există o lipsă de profesioniști IT calificați care lucrează în domeniul securității cibernetice; îndeamnă statele membre să investească în educație;

26.  consideră că reglementarea ar trebui să joace un rol mai mare în gestionarea riscurilor de securitate cibernetică prin standarde îmbunătățite ale produselor și ale software-ului din stadiul conceperii și la actualizările ulterioare, precum și prin standarde minime privind numele de utilizator și parolele implicite;

27.  îndeamnă statele membre să intensifice schimburile de informații prin intermediul Eurojust, Europol și ENISA, precum și schimbul de bune practici prin rețeaua europeană CSIRT (echipe de intervenție în caz de incidente de securitate informatică) și CERT (centre de răspuns la incidente de securitate cibernetică) cu privire la provocările cu care se confruntă acestea în lupta împotriva criminalității informatice, precum și cu privire la soluțiile juridice și tehnice concrete pentru abordarea acestora și creșterea rezilienței cibernetice; invită, în acest sens, Comisia să promoveze cooperarea eficace și să faciliteze schimbul de informații în vederea anticipării și gestionării posibilelor riscuri, astfel cum se prevede în Directiva privind securitatea cibernetică;

28.  este preocupat de constatarea Europol potrivit căreia cele mai multe atacuri reușite asupra persoanelor au drept cauză lipsa „igienei” digitale și a conștientizării în rândul utilizatorilor sau neacordarea unei atenții suficiente măsurilor tehnice de securitate, cum ar fi securitatea de la stadiul conceperii; subliniază faptul că utilizatorii sunt primele victime ale hardware-ului și ale software-ului slab securizate;

29.  invită Comisia și statele membre să lanseze o campanie de sensibilizare, cu implicarea tuturor actorilor relevanți și a părților interesate, cu scopul de a le oferi copiilor instrumentele necesare pentru a înțelege riscurile din mediul online și pentru a le face față, de a sprijini părinții, îngrijitorii și educatorii în același scop, precum și de a garanta siguranța copiilor în mediul online, să sprijine statele membre în crearea de programe de prevenire a abuzului sexual asupra copiilor pe internet, să promoveze campaniile de sensibilizare privind comportamentele responsabile în utilizarea platformelor sociale și să încurajeze motoarele de căutare cele mai importante și rețelele de socializare să aibă o abordare proactivă care să protejeze siguranța copiilor pe internet;

30.  invită Comisia și statele membre să lanseze campanii de sensibilizare, informare și prevenire și de promovare a bunelor practici pentru a se asigura că cetățenii, în special copiii și alți utilizatori vulnerabili, dar și administrațiile locale și guvernele centrale, operatorii de importanță vitală și actorii din sectorul privat, în special IMM-urile conștientizează riscurile pe care le reprezintă criminalitatea informatică, știu cum să-și asigure securitatea online și știu cum să-și protejeze dispozitivele; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să promoveze măsuri de securitate de ordin practic, cum ar fi criptarea sau alte tehnologii de consolidarea a securității și confidențialității, precum și instrumentele de anonimizare;

31.  subliniază faptul că programele educaționale privind „utilizarea în cunoștință de cauză” a instrumentelor tehnologiei informației ar trebui să acompanieze campaniile de sensibilizare; încurajează statele membre să includă securitatea cibernetică, precum și riscurile și consecințele utilizării datelor cu caracter personal online în programele de educație informatică ale școlilor; subliniază, în acest context, eforturile depuse în cadrul strategiei europene pentru un internet mai adecvat copiilor [strategia un internet mai bun pentru copii (BIK) din 2012];

32.  subliniază, în contextul luptei împotriva criminalității cibernetice, necesitatea urgentă de a depune mai multe eforturi în ceea ce privește educația și formarea privind securitatea rețelelor și a informațiilor (SRI), prin introducerea formării în privința securității rețelelor și a informațiilor, în privința dezvoltării de software sigur și a protecției datelor cu caracter personal pentru studenții care studiază informatica, precum și formarea de bază privind securitatea rețelelor și a informațiilor pentru personalul care lucrează în administrațiile publice;

33.  consideră că asigurarea împotriva hackingului cibernetic ar putea fi unul din instrumentele de încurajare a acțiunilor privind securitatea atât din partea întreprinderilor considerate responsabile de conceperea software-ului, cât și din partea utilizatorilor cărora li se solicită să utilizeze software-ul în mod corespunzător;

34.  subliniază că întreprinderile ar trebui să identifice punctele vulnerabile și riscurile prin evaluările periodice și să-și protejeze produsele și serviciile prin remedierea imediată a vulnerabilităților, inclusiv prin politicile de gestionare a patch-urilor și actualizări de protecție a datelor pentru a atenua efectul atacurilor de tip ransomware prin instituirea unor regimuri solide de copii de rezervă și raportarea cu consecvență a atacurilor cibernetice;

35.  îndeamnă statele membre să înființeze centre CERT unde întreprinderile și consumatorii să poată semnala email-urile și site-urile internet rău-intenționate, așa cum se prevede în Directiva NIS, astfel încât statele membre să fie informate în mod regulat în legătură cu incidentele de securitate și măsurile de combatere și de atenuare a riscului pentru propriile sisteme; încurajează statele membre să ia în considerare crearea unei baze de date care să înregistreze toate tipurile de criminalitate informatică și să monitorizeze evoluția fenomenelor relevante;

36.  îndeamnă statele membre să investească în securitatea infrastructurii lor esențiale și a datelor conexe pentru a putea rezista atacurilor cibernetice;

Creșterea responsabilității și răspunderii prestatorilor de servicii

37.  consideră că intensificarea cooperării între autoritățile competente și prestatorii de servicii reprezintă un factor esențial pentru accelerarea și simplificarea asistenței juridice reciproce și a procedurilor de recunoaștere reciprocă, în limitele competențelor prevăzute de cadrul juridic european; solicită prestatorilor de servicii de comunicații electronice care nu sunt stabiliți în Uniune să desemneze în scris reprezentanți în Uniune;

38.  reiterează că, în ceea ce privește internetul obiectelor (IO), producătorii sunt principalul punct de plecare pentru consolidarea unor regimuri de răspundere care vor duce la o mai bună calitate a produselor și la un mediu mai sigur în ceea ce privește accesul extern și un serviciu documentat de actualizare;

39.  consideră că, având în vedere tendințele de inovare și creșterea accesibilității dispozitivelor IO, trebuie acordată o atenție deosebită securității tuturor acestor dispozitive, chiar și celor mai simple dintre ele; consideră că este în interesul producătorilor de hardware și al dezvoltatorilor de programe informatice inovatoare să investească în soluții de prevenire a criminalității informatice și să facă schimb de informații privind amenințările la adresa securității cibernetice; îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze o abordare a securității din stadiul conceperii și îndeamnă industria să includă soluții de securitate din stadiul conceperii în toate aceste dispozitive; în acest context, încurajează sectorul privat să aplice măsuri voluntare elaborate în temeiul legislației UE relevante, cum ar fi Directiva NIS, și aliniate la standardele recunoscute la nivel internațional, menite să crească încrederea în securitatea programelor informatice și a dispozitivelor, cum ar fi marca de siguranță IO;

40.  încurajează furnizorii de servicii să adere la Codul de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură din mediul online și invită Comisia și societățile participante să continue cooperarea în această privință;

41.  reamintește faptul că Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă(20) (Directiva privind comerțul electronic) exonerează intermediarii de răspunderea pentru conținut numai dacă aceștia joacă un rol neutru și pasiv cu privire la conținutul transmis și/sau găzduit, dar impune, de asemenea, o reacție rapidă pentru înlăturarea conținutului sau blocarea accesului la acesta, atunci când un intermediar are cunoștință de caracterul contravențional sau ilegal al acestor activități sau informații;

42.  subliniază necesitatea absolută de a proteja bazele de date referitoare la asigurarea respectării legii de încălcări ale securității și acces ilegal, întrucât acest lucru este un motiv de îngrijorare pentru cetățeni; își exprimă îngrijorarea în ceea ce privește accesul la date al autorităților de aplicare a legii la nivel extrateritorial în contextul investigațiilor penale și subliniază necesitatea punerii în aplicare a unor norme solide în acest domeniu;

43.  consideră că problemele legate de conținuturile ilegale online trebuie soluționate rapid și eficient, inclusiv prin proceduri de retragere, în cazul în care conținutul nu este sau nu mai este necesar pentru detectare, investigare și urmărire penală; reamintește că statele membre pot, atunci când retragerea nu este posibilă, să ia măsuri necesare și proporționale pentru a bloca accesul la un astfel de conținut pe teritoriul Uniunii; subliniază că astfel de măsuri trebuie să respecte procedurile judiciare și legislative existente, precum și Carta și trebuie, de asemenea, să facă obiectul unor garanții adecvate, inclusiv al posibilității unei căi de atac judiciare;

44.  subliniază rolul furnizorilor de servicii ale societății informaționale digitale în asigurarea eliminării rapide și eficiente a conținuturilor online ilegale la cererea autorității responsabile de aplicarea legii și salută progresele înregistrate în acest sens, inclusiv prin contribuția Forumului pentru internet al UE; subliniază că este nevoie de o mai mare implicare și cooperare din partea autorităților competente și a furnizorilor de servicii ale societății informaționale pentru ca industria să realizeze în mod rapid și eficace retragerile și pentru a evita blocarea conținuturilor ilegale prin măsuri guvernamentale; invită statele membre să tragă la răspundere din punct de vedere juridic platformele care nu respectă normele; reiterează faptul că orice măsură de eliminare a conținutului online ilegal bazată pe termeni și condiții ar trebui permisă numai în cazul în care normele procedurale naționale oferă utilizatorilor posibilitatea să își exercite drepturile în fața unei instanțe după ce au luat la cunoștință de astfel de măsuri;

45.  subliniază că, în conformitate cu Rezoluția Parlamentului din 19 ianuarie 2016 referitoare la pregătirea unui act legislativ privind piața unică digitală(21), răspunderea limitată a intermediarilor este esențială pentru protejarea caracterului deschis al internetului, a drepturilor fundamentale, a securității juridice și a inovării; salută intenția Comisiei de a oferi orientări privind procedurile de notificare și de retragere, de a acorda sprijin platformelor online pentru ca acestea să-și îndeplinească responsabilitățile și să respecte normele privind răspunderea definite de Directiva privind comerțul electronic (2000/31/CE), de a consolida securitatea juridică și de a spori încrederea utilizatorilor; îndeamnă Comisia să prezinte o propunere legislativă ce privire la această chestiune;

46.  solicită aplicarea abordării „urmărește banii”, astfel cum se subliniază în Rezoluția Parlamentului din 9 iunie 2015 referitoare la „Către un nou consens privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală: Un plan de acțiune al UE”(22), pe baza cadrului de reglementare din Directiva privind comerțul electronic și Directiva privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (IPRED);

47.  subliniază importanța deosebită a oferirii de formare continuă și specifică și de sprijin psihologic moderatorilor de conținut din cadrul entităților private și publice care sunt responsabili pentru evaluarea conținutului controversat sau ilegal online, întrucât aceștia ar trebui considerați ca fiind persoanele de primă intervenție în acest domeniu;

48.  invită prestatorii de servicii să prevadă tipuri de sesizare clare, precum și o infrastructură administrativă de sprijin bine definită, care să facă posibilă întreprinderea acțiunilor rapide și adecvate în temeiul sesizărilor;

49.  invită prestatorii de servicii să depună eforturi în vederea intensificării activităților de sensibilizare cu privire la riscurile inerente ale spațiului online, în special pentru copii, prin elaborarea de instrumente interactive și de materiale informative;

Consolidarea cooperării polițienești și judiciare

50.  este preocupat de faptul că un număr considerabil de infracțiuni informatice rămân nesancționate; regretă faptul că adoptarea, de către furnizorii de servicii de internet, a tehnologiilor precum NAT CGN, periclitează grav anchetele, făcând imposibilă, din punct de vedere tehnic, identificarea exactă a utilizatorului unei adrese IP și, prin urmare, atribuirea infracțiunilor online; subliniază că este necesar să se permită autorităților de aplicare a legii să aibă acces legal la informațiile relevante, în circumstanțele limitate în care acest acces este necesar și proporțional din motive de securitate și justiție; subliniază că autoritățile judiciare și de aplicare a legii trebuie să dispună de capacități suficiente pentru a realiza investigații legitime;

51.  îndeamnă statele membre să nu impună furnizorilor de servicii de criptare nicio obligație care să aibă ca rezultat slăbirea sau compromiterea securității rețelelor și a serviciilor lor, cum ar fi crearea sau facilitarea de „uși secrete”; subliniază că trebuie oferite soluții fezabile prin intermediul legislației, cât și a evoluției tehnologice continue, în cazul în care găsirea acestora este absolut necesară pentru justiție și securitate; invită statele membre să coopereze, în consultare cu justiția, în scopul alinierii condițiilor privind utilizarea legală a instrumentelor de anchetă online;

52.  subliniază faptul că interceptarea legală poate să fie o măsură foarte eficace pentru combaterea activității de hacking ilegale, cu condiția să fie necesară, proporțională, bazată pe proceduri judiciare corespunzătoare și cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a legislației și jurisprudenței UE privind protecția datelor; invită toate statele membre să folosească toate posibilitățile de interceptare legală a indivizilor suspectați, să stabilească norme clare privind procesul de autorizare judiciară prealabilă a activităților de interceptare legale, inclusiv restricții privind utilizarea și durata instrumentelor de hacking legal, să creeze un mecanism de supraveghere și să furnizeze căi de apel eficiente pentru cei vizați de aceste activități de hacking;

53.  încurajează statele membre să colaboreze cu comunitatea de securitate din sectorul TIC și să o încurajeze să joace un rol mai activ în „hackingul etic” și raportarea conținuturilor ilegale, cum ar fi materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor;

54.  încurajează Europol să instituie un sistem anonim de raportare din interiorul rețelelor ascunse, care va permite persoanelor să raporteze autorităților conținuturile ilegale, precum materialele cu scene de abuz sexual asupra copiilor, utilizând aceleași garanții tehnice implementate de numeroase organizații de presă care utilizează sisteme similare pentru a facilita schimbul de date sensibile cu jurnaliștii într-un mod care să permită existența unui grad mai mare de anonimat și de securitate decât cel oferit de e-mailul convențional;

55.  subliniază necesitatea reducerii la minimum a riscurilor la adresa confidențialității utilizatorilor de internet, generate de scurgerile de exploit-uri sau de instrumentele utilizate de autoritățile de aplicare a legii în cadrul anchetelor lor legitime;

56.  subliniază că autoritățile judiciare și de aplicare a legii trebuie să fie dotate cu finanțare și capacități suficiente pentru a putea fi în măsură să reacționeze eficient la criminalitatea informatică;

57.  subliniază că mozaicul de jurisdicții naționale distincte și definite teritorial provoacă dificultăți de stabilire a legii aplicabile în interacțiunile transnaționale și dă naștere insecurității juridice, împiedicând astfel cooperarea transfrontalieră, necesară pentru a trata eficient criminalitatea informatică;

58.  subliniază necesitatea elaborării unor elemente concrete pentru o abordare comună a UE în materie de jurisdicție în spațiul cibernetic, astfel cum a fost exprimată în cadrul reuniunii informale a miniștrilor justiției și afacerilor interne din 26 ianuarie 2016;

59.  subliniază, în acest sens, necesitatea de a elabora standarde procedurale partajate care pot determina factorii teritoriali ce constituie temeiuri pentru legislația aplicabilă în spațiul cibernetic și de a defini măsurile de investigare care pot fi utilizate indiferent de granițele geografice;

60.  recunoaște că o astfel de abordare europeană comună, care trebuie să respecte drepturile fundamentale și viața privată, va consolida încrederea în rândul părților interesate, va reduce întârzierile în soluționarea cererilor transfrontaliere, va realiza interoperabilitatea între actorii eterogeni și va oferi posibilitatea de a integra în cadrele operaționale cerințe privind respectarea garanțiilor procedurale;

61.  consideră că, pe termen lung, standardele procedurale comune privind jurisdicția de aplicare a legii în spațiul cibernetic ar trebui, de asemenea, să fie elaborate la nivel global; salută, în acest sens, activitatea Grupului privind probele în cloud al Consiliului Europei;

Probele electronice

62.  subliniază că o abordare europeană comună a justiției penale în spațiul cibernetic este o chestiune prioritară, deoarece aceasta va îmbunătăți aplicarea legii în spațiul cibernetic și va facilita obținerea probelor electronice în procesele penale, contribuind totodată la soluționarea cazurilor cu o celeritate mult mai mare decât în prezent;

63.  subliniază nevoia de a găsi mijloace de protejare și obținere mai rapidă a probelor electronice, precum și importanța unei cooperări strânse între autoritățile de aplicare a legii - inclusiv prin utilizarea în mai mare măsură a echipelor comune de anchetă -, țările terțe și prestatorii de servicii care își desfășoară activitatea pe teritoriul european, în conformitate cu Regulamentul general privind protecția datelor (UE) 2016/679, cu Directiva (UE) 2016/680 (Directiva privind poliția) și cu acordurile de asistență judiciară reciprocă existente; subliniază că trebuie să se înființeze ghișee unice în toate statele membre și să se optimizeze utilizarea ghișeelor existente, ceea ce va facilita accesul la probele electronice, precum și schimbul de informații, va îmbunătăți cooperarea cu furnizorii de servicii și va accelera procedurile de asistență judiciară reciprocă;

64.  recunoaște faptul că actualul cadru juridic, care este fragmentat, poate crea dificultăți pentru prestatorii de servicii care doresc să respecte cererile autorităților de aplicare a legii; invită Comisia să propună un cadru juridic european privind probele electronice, inclusiv norme armonizate pentru a stabili dacă un prestator este național sau străin, și să le impună prestatorilor de servicii obligația de a răspunde cererilor provenite din alte state membre care se bazează pe un proces juridic corespunzător și în conformitate cu ordinul european de anchetă, ținând cont totodată de principiul proporționalității, pentru a evita efectele negative asupra exercitării libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii, și asigurând garanții adecvate, pentru a asigura certitudinea juridică și a îmbunătăți capacitatea prestatorilor de servicii și a intermediarilor de a răspunde cererilor autorităților de aplicare a legii;

65.  subliniază necesitatea includerii în orice cadru privind probele electronice a unor garanții suficiente pentru drepturile și libertățile tuturor persoanelor vizate; subliniază că acesta ar trebui să includă o cerință care să prevadă direcționarea probelor electronice, în primul rând, către operatorii sau proprietarii de date, pentru a se asigura respectarea drepturilor lor și a drepturilor persoanelor la care se referă aceste date (de exemplu, dreptul acestora de a beneficia de un privilegiu juridic și de a recurge la proceduri judiciare în cazul unui acces disproporționat sau ilegal); subliniază, de asemenea, necesitatea de a se asigura că orice cadru juridic protejează furnizorii și toate celelalte părți de cererile care ar putea crea conflicte de legi sau care ar putea afecta în alt mod suveranitatea altor state;

66.  invită statele membre să aplice pe deplin Directiva 2014/41/UE privind ordinul european de anchetă în materie penală (Directiva privind OEA) în scopul asigurării și obținerii eficiente a probelor electronice în UE, precum și să includă dispoziții specifice legate de spațiul cibernetic în codurile naționale penale, pentru a facilita admisibilitatea probelor electronice în instanță și pentru ca judecătorilor să li se furnizeze orientări mai clare cu privire la sancționarea criminalității informatice;

67.  salută lucrările în curs ale Comisiei în vederea unei platforme de cooperare cu un canal sigur de comunicare pentru schimburile digitale de ordine europene de anchetă, pentru probe electronice și răspunsuri între autoritățile judiciare din UE; invită Comisia ca, în asociere cu statele membre, cu Eurojust și cu furnizorii de servicii, să examineze și să alinieze formularele, instrumentele și procedurile pentru solicitarea obținerii și stocării probelor electronice în vederea facilitării autentificării, a asigurării unor proceduri rapide și a creșterii transparenței și responsabilității procesului de obținere și stocare a probelor electronice; invită Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL) să dezvolte module de formare cu privire la utilizarea eficientă a actualelor cadre folosite pentru obținerea și stocarea de probe electronice; subliniază, în acest context, că simplificarea politicilor furnizorilor de servicii va contribui la reducerea eterogenității abordărilor, în special în ceea ce privește procedurile și condițiile de acordare a accesului la datele solicitate;

Consolidarea capacităților la nivel european

68.  subliniază că incidentele recente au arătat în mod clar vulnerabilitatea acută a UE și, în special, a instituțiilor UE, a guvernelor și a parlamentelor naționale, a marilor companii europene, a infrastructurilor și a rețelelor informatice europene, în fața atacurilor sofisticate care folosesc programe informatice și malware complexe; invită Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA) să evalueze permanent gradul de amenințare, iar Comisia să investească în capacități informatice, precum și în apărarea și reziliența infrastructurii critice a instituțiilor UE pentru a reduce vulnerabilitatea UE în fața atacurilor cibernetice grave din partea marilor organizații infracționale, a grupărilor teroriste sau în fața atacurilor finanțate de stat;

69.  recunoaște contribuția importantă a Centrului european de combatere a criminalității informatice (EC3) din cadrul Europol și Eurojust, precum și a ENISA, la combaterea criminalității informatice;

70.  invită Europol să sprijine autoritățile naționale de aplicare a legii la instituirea unor canale de transmisie sigure și adecvate;

71.  regretă faptul că, în prezent, nu există standarde UE pentru formare și certificare; recunoaște că tendințele viitoare în domeniul criminalității informatice necesită un nivel ridicat de expertiză din partea practicienilor; salută faptul că inițiativele existente, cum ar fi Grupul european de formare și educație în combaterea criminalității informatice (ECTEG), Proiectul de formare a formatorilor (TOT) și activitățile de formare în temeiul cadrului privind ciclul de politici ale UE, pregătesc deja terenul pentru abordarea deficitului de expertiză la nivelul UE;

72.  invită CEPOL și Rețeaua Europeană de Formare Judiciară să-și lărgească gama de cursuri de formare dedicate temelor legate de criminalitatea informatică, pentru organismele relevante de aplicare a legii și autoritățile judiciare din toată Uniunea;

73.  subliniază faptul că numărul infracțiunilor cibernetice semnalate agenției Eurojust a crescut cu 30 %; solicită alocarea unor fonduri suficiente și dotarea Eurojust cu mai multe posturi, dacă este necesar, pentru a permite agenției să facă față volumului de muncă tot mai ridicat în domeniul criminalității informatice, precum și să dezvolte și să consolideze sprijinul pentru procurorii naționali care se ocupă de cazurile de criminalitate informatică transfrontalieră, inclusiv prin recent instituita Rețea judiciară europeană de combatere a criminalității informatice;

74.  solicită revizuirea mandatului ENISA și consolidarea agențiilor naționale de securitate cibernetică; solicită consolidarea sarcinilor, personalului și resurselor ENISA; subliniază că noul mandat ar trebui, de asemenea, să includă legături mai strânse cu Europol și cu părțile interesate din industria de profil, pentru a permite agenției să sprijine mai bine autoritățile competente în lupta împotriva criminalității informatice;

75.  solicită Agenției pentru Drepturi Fundamentale (FRA) să elaboreze un manual practic și detaliat care să ofere orientări privind controale de supraveghere și verificări pentru statele membre;

Îmbunătățirea cooperării cu țările terțe

76.  subliniază importanța unei cooperări strânse cu țările terțe în lupta mondială împotriva criminalității informatice, inclusiv prin schimbul de bune practici, anchete comune, consolidarea capacităților și asistența judiciară reciprocă;

77.  solicită statelor membre care încă nu au făcut acest lucru să ratifice și să pună pe deplin în aplicare Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică din 23 noiembrie 2001 (Convenția de la Budapesta) și protocoalele adiționale la aceasta și, în cooperare cu Comisia, să o promoveze în forurile internaționale relevante;

78.  subliniază preocupările sale serioase în legătură cu activitatea desfășurată de Comitetul Convenției Consiliului Europei privind criminalitatea informatică cu privire la interpretarea articolului 32 din Convenția de la Budapesta privind accesarea transfrontalieră a datelor stocate („probele de cloud”) și se opune oricărei încheieri a unui protocol sau a unor orientări adiționale menite să extindă domeniul de aplicare al acestei dispoziții dincolo de regimul actual stabilit prin prezenta convenție, care reprezintă deja o excepție majoră de la principiul teritorialității, deoarece ar putea conduce la accesarea neîngrădită de la distanță de către autoritățile de aplicare a legii a serverelor și calculatoarelor situate în alte jurisdicții, fără a recurge la acorduri de asistență judiciară reciprocă (MLA) sau la alte instrumente de cooperare judiciară instituite în vederea garantării drepturilor fundamentale ale persoanelor, inclusiv a protecției datelor și a respectării garanțiilor procedurale și, în special, la Convenția nr. 108 a Consiliului Europei;

79.  regretă faptul că nu există o legislație internațională cu caracter obligatoriu privind criminalitatea informatică și îndeamnă statele membre și instituțiile europene să depună eforturi pentru încheierea unei convenții în acest domeniu;

80.  solicită Comisiei să propună opțiuni de inițiative pentru a îmbunătăți eficiența și a promova utilizarea tratatelor de asistență judiciară reciprocă pentru a contracara asumarea competenței extrateritoriale de către țările terțe;

81.  invită statele membre să asigure capacități suficiente pentru prelucrarea cererilor de solicitare de asistență judiciară reciprocă referitoare la investigații în spațiul cibernetic și să elaboreze programe de formare relevante pentru personalul responsabil cu prelucrarea acestor cereri;

82.  subliniază că acordurile de cooperare strategică și operațională dintre Europol și țările terțe facilitează atât schimburile de informații, cât și cooperarea practică;

83.  ia act de faptul că cele mai multe cereri ale autorităților de aplicare a legii sunt trimise în SUA și Canada; este preocupat de faptul că procentul divulgărilor marilor prestatori de servicii din SUA, ca răspuns la cererile autorităților europene de justiție penală, este mai mic de 60 % și reamintește că, potrivit capitolului V din Regulamentul general privind protecția datelor, tratatele de asistență judiciară reciprocă și alte acorduri internaționale sunt mecanismul preferat pentru a permite accesul la datele cu caracter personal din străinătate;

84.  invită Comisia să prezinte măsuri concrete de protejare a drepturilor fundamentale ale persoanei suspectate sau acuzate atunci când are loc schimbul de informații dintre autoritățile europene de aplicare a legii și țările terțe, în special garanții în ceea ce privește obținerea rapidă, printr-o decizie judecătorească, a probelor relevante, a informațiilor legate de abonați sau a metadatelor detaliate și a datelor privind conținutul (dacă nu sunt criptate) de la autoritățile de aplicare a legii și/sau furnizorii de servicii, în vederea îmbunătățirii asistenței juridice reciproce;

85.  invită Comisia ca, în cooperare cu statele membre, organismele europene asociate și, dacă este cazul, cu țările terțe, să ia în considerare noi modalități de garantare și obținere eficientă a probelor electronice găzduite în țările terțe, respectând pe deplin drepturile fundamentale și legislația UE privind protecția datelor, prin accelerarea și simplificarea utilizării procedurilor de asistență judiciară reciprocă și, după caz, a recunoașterii reciproce;

86.  subliniază importanța Centrului NATO de Răspuns la Incidente Cibernetice;

87.  invită toate statele membre să participe la Forumul Global asupra Expertizei Cibernetice (GFCE) pentru a facilita stabilirea de parteneriate în vederea consolidării capacităților;

88.  susține ajutorul de consolidare a capacităților, furnizat țărilor din vecinătatea estică de către UE, având în vedere că numeroase atacuri cibernetice provin din aceste țări;

o
o   o

89.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 419, 16.12.2015, p. 33. (2) JO C 316, 30.8.2016, p. 109. (3) JO L 149, 2.6.2001, p. 1. (4) Consiliul Europei, Seria Tratate Europene, nr. 185, 23.11.2001. (5) JO L 77, 13.3.2004, p. 1. (6) JO L 345, 23.12.2008, p. 75. (7) JO L 201, 31.7.2002, p. 37. (8) JO L 335, 17.12.2011, p. 1. (9) JO L 218, 14.8.2013, p. 8. (10) JO L 130, 1.5.2014, p. 1. (11) ECLI:EU:C:2014:238. (12) JO C 93, 9.3.2016, p. 112. (13) JO L 119, 4.5.2016, p. 1. (14) JO L 119, 4.5.2016, p. 89. (15) JO L 135, 24.5.2016, p. 53 (16) JO L 194, 19.7.2016, p. 1. (17) având în vedere Hotărârea Curții de Justiție din 21 decembrie 2016, Tele2 Sverige AB împotriva Post- och telestyrelsen și Secretary of State for the Home Department împotriva Tom Watson și alții, C-203/15, ECLI:EU:C:2016:970. (18) JO L 88, 31.3.2017, p. 6. (19) ECLI:EU:C:2015:650. (20) JO L 178, 17.7.2000, p. 1. (21) Texte adoptate, P8_TA(2016)0009. (22) JO C 407, 4.11.2016, p. 25.

Rezoluţia Parlamentului European din 3 octombrie 2017 referitoare la relațiile politice ale UE cu ASEAN (2017/2026(INI))

P8_TA(2017)0367 A8-0243/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere fondarea Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) la 8 august 1967,

–  având în vedere cadrul juridic principal pentru relațiile UE-ASEAN, respectiv Acordul de cooperare ASEAN-CEE, semnat în martie 1980(1),

–  având în vedere Carta ASEAN, semnată în noiembrie 2007, care conferă personalitate juridică și instituie un cadru juridic și instituțional pentru ASEAN, incluzând crearea Comitetului Reprezentanților Permanenți (CRP) pentru a sprijini și a coordona activitatea ASEAN,

–  având în vedere Forumul regional al ASEAN (ARF) instituit în 1993 pentru a promova dialogul și consultarea privind aspecte politice și de securitate și pentru a contribui la consolidarea încrederii și la diplomația preventivă în regiunea Asia-Pacific,

–  având în vedere diferitele cadre ASEAN în favoarea consolidării încrederii la nivel regional: ARF, Reuniunea miniștrilor apărării din ASEAN (ADMM-Plus), Summitul Asiei de Est (EAS), ASEAN plus trei (ASEAN plus China, Japonia și Coreea de Sud) și ASEAN plus șase (ASEAN plus China, Japonia, Coreea de Sud, India, Australia și Noua Zeelandă),

–  având în vedere acordurile comerciale existente încheiate de ASEAN cu Japonia, China, Coreea de Sud, India, Australia și Noua Zeelandă,

–  având în vedere negocierile în desfășurare și/sau încheierea a șapte acorduri de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și anumite state membre ale ASEAN, respectiv Brunei Darussalam, Indonezia, Malaysia, Filipine, Singapore, Thailanda și Vietnam,

–  având în vedere negocierile privind acorduri de liber schimb (ALS) în curs de desfășurare cu Indonezia și Filipine, negocieri privind ALS cu Malaysia și Thailanda, ambele fiind în prezent suspendate, preconizata încheiere a unor ALS cu Singapore și Vietnam în următoarele luni, precum și negocierile pentru un acord de investiții cu Myanmar;

–  având în vedere întâlnirea dintre comisarul pentru comerț, Cecilia Malmström, și miniștrii de finanțe ai ASEAN, care a avut loc la Manila la 10 martie 2017,

–  având în vedere cea de a 9-a Reuniune a parteneriatului parlamentar Asia-Europa (ASEP9), care a avut loc la Ulan Bator, Mongolia, la 21-22 aprilie 2016,

–  având în vedere Declarația de la Nürnberg privind un parteneriat consolidat între UE și ASEAN din martie 2007 și planul său de acțiune din noiembrie 2007,

–  având în vedere planul de acțiune de la Bandar Seri Begawan de îmbunătățire a parteneriatului consolidat între UE și ASEAN (2013-2017), adoptat în Brunei Darussalam la 27 aprilie 2012,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 18 mai 2015 adresată Parlamentului European și Consiliului, intitulată „UE și ASEAN: un parteneriat cu un obiectiv strategic” (JOIN(2015)0022),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe privind relațiile UE-ASEAN din 22 iunie 2015,

–  având în vedere Declarația de la Bangkok din 14 octombrie 2016 privind promovarea unui parteneriat global între UE și ASEAN pentru Obiectivele strategice comune,

–  având în vedere aderarea Uniunii Europene la Tratatul de prietenie și cooperare în Asia de Sud-Est (TAC) la Phnom Penh la 12 iulie 2012(2),

–  având în vedere cel de al 11-lea summit al Reuniunii Asia-Europa (ASEM11), care a avut loc la Ulan Bator, Mongolia, la 15-16 iulie 2016,

–  având în vedere Fundația Asia-Europa (ASEF), constituită în februarie 1997 pentru a asigura un forum pentru dialogul neguvernamental,

–  având în vedere Programul ASEAN-UE de sprijin pentru integrarea regională (APRIS), Programul de sprijin pentru integrarea regională ASEAN (ARISE) și Instrumentul de dialog regional UE-ASEAN (READI) de sprijin pentru armonizarea politicilor și a reglementărilor din sectoarele aferente necomerciale,

–  având în vedere planul privind comunitatea economică ASEAN aprobat în 2007,

–  având în vedere cel de al 14-lea summit ASEAN organizat în 2009 și stabilirea unei foi de parcurs pentru crearea unei comunități economice ASEAN (AEC) cu o piață unică, a unei comunități ASEAN de politică și securitate (APSC) și a unei comunități ASEAN socioculturală (ASCC),

–  având în vedere cel de al 28-lea și cel de al 29-lea summit ASEAN, care au avut loc la Vientiane, Laos, în perioada 6-7 septembrie 2016 și cel de al 30-lea summit ASEAN care a avut loc la Manila, Filipine în perioada 26-29 aprilie 2017,

–  având în vedere cea de a 24-a reuniune a Comitetului mixt de cooperare (CMC) între UE și ASEAN, care a avut loc la Jakarta, Indonezia, la 2 martie 2017,

–  având în vedere Viziunea Comunității ASEAN pentru 2025, adoptată în cadrul celui de al 27-lea summit ASEAN, desfășurat la Kuala Lumpur, Malaysia, la 18-22 noiembrie 2015, și anunțul privind înființarea, la 31 decembrie 2015, a Comunității Economice ASEAN, cu scopul de a crea o piață internă pentru peste 600 de milioane de persoane,

–  având în vedere cel de al 11-lea summit al Asiei de Est (EAS) organizat la Vientiane, Laos, la 8 septembrie 2016, care a reunit liderii a 18 țări – statele membre ale ASEAN, China, Japonia și Coreea de Sud (ASEAN+3), India, Australia și Noua Zeelandă (ASEAN+6) și Rusia și SUA,

–  având în vedere prima Declarație ASEAN a drepturilor omului din 18 noiembrie 2012 și instituirea Comisiei interguvernamentale a ASEAN privind drepturile omului (AICHR) în 2009,

–  având în vedere grupul de parlamentari ASEAN pentru drepturile omului (APHR), organism înființat în 2013 cu obiectivul de a promova democrația și drepturile omului în toate statele membre ale ASEAN,

–  având în vedere Institutul ASEAN pentru Pace și Reconciliere (AIPR),

–  având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, Convenția cu privire la drepturile copilului și Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap, care au fost ratificate de toate statele membre ale ASEAN,

–  având în vedere Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului: aplicarea cadrului de referință „protecție, respect și remediere” al Organizației Națiunilor Unite, adoptat de Consiliul pentru Drepturile Omului la 16 iunie 2011,

–  având în vedere Convenția ASEAN împotriva traficului de persoane, în special de femei și de copii, semnată de toate statele membre ASEAN în noiembrie 2015,

–  având în vedere evaluările periodice universale (UPR) ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, la care au participat toate statele membre ale ASEAN,

–  având în vedere rezoluțiile sale recente referitoare la ASEAN, în special cea din 15 ianuarie 2014 referitoare la viitorul relațiilor UE-ASEAN(3),

–  având în vedere rezoluțiile sale recente referitoare la statele membre ale ASEAN, în special cea din 9 iunie 2016 referitoare la Vietnam(4), cea din 17 decembrie 2015 referitoare la Acordul-cadru global de parteneriat și cooperare UE-Vietnam (rezoluție)(5), cea din 17 decembrie 2015 referitoare la Acordul-cadru global de parteneriat și cooperare UE-Vietnam (procedura de aprobare)(6), cea din 8 iunie 2016 referitoare la Acordul-cadru de parteneriat și cooperare UE-Filipine (procedura de aprobare)(7)și cea din 8 iunie 2016 referitoare la Acordul-cadru de parteneriat și cooperare UE-Filipine (rezoluție)(8),

–  având în vedere rezoluțiile sale recente de urgență privind drepturile omului referitoare la statele membre ale ASEAN, în special cea din 14 septembrie 2017 referitoare la Myanmar/Birmania, în special la situația minorității rohingya(9), cea din 21 mai 2015 referitoare la situația critică a refugiaților Rohingya, inclusiv la gropile comune din Thailanda(10), cea din 15 decembrie 2016 referitoare la etnicii rohingya din Myanmar/Birmania(11), cea din 7 iulie 2016 referitoare la Myanmar, în special la situația populației Rohingya(12), cea din 14 septembrie 2017 referitoare la Cambodgia, în special cazul lui Kem Sokha(13), cea din 9 iunie 2016 referitoare la Cambodgia(14), cea din 26 noiembrie 2015 referitoare la situația din Cambodgia(15), cea din 9 iulie 2015 referitoare la proiectele legislative din Cambodgia privind ONG-urile și sindicatele(16), cea din 6 octombrie 2016 referitoare la Thailanda, în special la situația lui Andy Hall(17), cea din 8 octombrie 2015 referitoare la situația din Thailanda(18), cea din 17 decembrie 2015 referitoare la Malaysia(19), cea din 19 ianuarie 2017 referitoare la Indonezia(20), cea din 15 iunie 2017 referitoare la Indonezia(21), cea din 15 septembrie 2016(22) și cea din 16 martie 2017(23) referitoare la Filipine și cea din 14 septembrie 2017 referitoare la Laos, în special cazurile lui Somphone Phimmasone, Lod Thammavong și Soukane Chaithad(24);

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0243/2017),

A.  întrucât anul acesta sărbătorim cea de-a 50-a aniversare a ASEAN, cea de-a 60-a aniversare a Tratatelor de la Roma și aniversarea a 40 de ani de relații oficiale între UE și ASEAN;

B.  întrucât regiunea ASEAN a devenit, la nivel mondial, una dintre cele mai dinamice regiuni și una dintre regiunile cu cea mai rapidă creștere, în special în ceea ce privește economia, tehnologia și cercetarea, are o poziție strategică din punct de vedere geopolitic și geoeconomic, resurse abundente, urmărește un obiectiv de integrare economică sporită și o agendă ambițioasă legată de obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), în special în ceea ce privește educația, și este un susținător fervent al multilateralismului; întrucât eliminarea deficitului de dezvoltare în cadrul ASEAN va fi esențială pentru continuarea integrării și pentru asigurarea securității, stabilității și protecției drepturilor sociale, economice și politice;

C.  întrucât procesele de integrare ale UE și ASEAN sunt diferite, provenind din contexte diferite și având viziuni și misiuni diferite; întrucât fiecare își urmează propria logică, dar cele două sunt comparabile, întrucât ambele organizații au fost bazate pe norme, încurajând coexistența pașnică, integrarea regională și cooperarea și dezvoltarea internațională, și au avut ca scop consolidarea încrederii în rândul membrilor lor timp de mai multe decenii; ca atare, UE este un tip unic de partener pentru ASEAN;

D.  întrucât cele două regiuni au atins un nivel considerabil de interacțiune, iar relațiile UE-ASEAN sunt cuprinzătoare și acoperă o gamă largă de sectoare, printre care comerțul și investițiile, dezvoltarea, economia și afacerile politice; în timp ce ASEAN este cel de-al treilea partener comercial al UE, iar UE al doilea partener comercial al ASEAN, în condițiile unui comerț bilateral cu bunuri în valoare de peste 200 de miliarde EUR pe an, iar UE este primul furnizor de investiții străine directe (ISD) în regiunea ASEAN; întrucât pentru întreprinderile europene ASEAN reprezintă o cale de acces pentru întreaga regiune; întrucât, în perioada 2014-2020, UE și statele sale membre sunt primul furnizor de asistență pentru dezvoltare în regiune, iar UE s-a angajat să aloce peste 3 miliarde EUR pentru a reduce sărăcia și a aborda lacunele în materie de dezvoltare în țările ASEAN cu venituri mici;

E.  întrucât experiența UE a servit în trecut drept sursă de inspirație pentru alte procese de integrare regională;

F.  întrucât UE a sprijinit în mod constant activitatea ASEAN și în special a Secretariatului ASEAN și a numit, în semn de recunoaștere a importanței ASEAN, un șef dedicat al Delegației UE la ASEAN, care a intrat în funcție în 2015,

G.  întrucât, la ora actuală, procesele de integrare din ambele regiuni se confruntă cu provocări, dar în același timp deschid noi oportunități; întrucât UE se confruntă cu mai multe crize; întrucât ASEAN, în pofida obiectivului de încurajare a centralității ASEAN, s-a confruntat cu un declin al comerțului intra-ASEAN în 2016 și se confruntă cu probleme, inclusiv orientări divergente ale politicii externe și efecte de contagiune care decurg din probleme interne legate de amenințările la adresa democrației și a statului de drept, relațiile interreligioase, minoritățile etnice, inegalitățile sociale și încălcările drepturilor omului, acestea având și implicații transfrontaliere;

H.  întrucât UE a stabilit că va plasa drepturile omului în centrul relațiilor sale cu țările terțe;

I.  întrucât UE a acordat Republicii Filipine statutul SPG+ în decembrie 2014, Republica Filipine fiind prima țară din ASEAN care beneficiază de astfel de preferințe comerciale; întrucât acest lucru permite Republicii Filipine să exporte 66 % din produsele sale către UE fără a suporta nicio constrângere tarifară;

J.  întrucât retragerea SUA din Parteneriatul Transpacific (TPP) poate da un nou impuls negocierilor privind un parteneriat economic regional cuprinzător (RCEP); întrucât China dă dovadă de hotărâre, lansând inițiative precum „O centură, un drum”, care constituie o provocare pentru toate țările din vecinătatea sa și dincolo de aceasta;

K.  întrucât tensiunile din Marea Chinei de Sud (MCS) constituie o amenințare și un risc pentru securitatea și stabilitatea regiunii; întrucât cea mai îngrijorătoare tendință este militarizarea MCS; întrucât dialogul ASEAN-China privind un cod de conduită rămâne principalul mecanism al ASEAN pentru schimburile cu China referitoare la MCS; întrucât activitățile Chinei – de la patrulele și exercițiile militare până la activitățile de construcție fără a ține seama de principiile enunțate în Declarația privind conduita părților în Marea Chinei de Sud din 2002 – rămân un motiv de îngrijorare,

1.  felicită statele membre ale ASEAN cu ocazia celei de a 50-a aniversări a ASEAN și susține pe deplin toate eforturile de integrare regională; își exprimă, de asemenea, aprecierea pentru cei 40 de ani de relații UE-ASEAN și își reiterează recomandarea ca relațiile să fie ridicate la rangul de parteneriat strategic bazat pe acțiuni concrete, rezultate clare și o cooperare substanțială mai solidă; subliniază interesul UE în consolidarea cooperării sale cu acest actor principal într-o regiune de importanță strategică; subliniază faptul că parteneriatul strategic va oferi o ocazie pentru UE de a-și consolida contribuția la punerea în aplicare de obiective comune în Indo-Pacific;

2.  evidențiază valoarea politică a relațiilor comerciale și de investiții puternice dintre UE și ASEAN și îndeamnă ambii parteneri să își consolideze în continuare relațiile economice și politice; subliniază faptul că există un potențial semnificativ pentru intensificarea relațiilor comerciale UE-ASEAN; evidențiază faptul că UE este cel mai mare investitor străin din ASEAN; evidențiază, de asemenea, posibilitățile de cooperare cu privire la punerea în aplicare a ODD; solicită intensificarea cooperării în vederea eliminării deficitului de dezvoltare care există în cadrul ASEAN; consideră că această cooperare și schimbul de bune practici ar putea fi consolidate în diverse domenii, cum ar fi abordarea provocărilor globale, inclusiv schimbările climatice, crima organizată transnațională și terorismul, gestionarea frontierelor, securitatea maritimă, dezvoltarea sectorului financiar, transparența și politicile macroeconomice; pune accent pe urmărirea unui nivel ridicat al cooperării UE-ASEAN în instituțiile multilaterale precum ONU, dar și în cadrul OMC, cu referire la conservarea, consolidarea și dezvoltarea în continuare a arhitecturii comerțului internațional multilateral și a relațiilor de comerț echitabil;

3.  felicită VP/ÎR și Comisia pentru adoptarea unei comunicări comune, aprobate de statele membre, care stabilește o foaie de parcurs pentru aprofundarea parteneriatului în domeniul politic, economic și de securitate, precum și în materie de conectivitate, mediu, resurse naturale și alte domenii, cum ar fi promovarea și protejarea drepturilor omului; subliniază importanța consolidării dialogului politic între UE și ASEAN; reamintește că sprijinul activ al UE pentru aprofundarea integrării ASEAN contribuie la reziliența sa, precum și la stabilitatea regiunii; subliniază faptul că UE acordă asistență tehnică și asigură consolidarea capacităților în vederea creării unei piețe interne;

4.  salută numirea unui șef al Delegației UE la ASEAN și deschiderea unei misiuni a UE la ASEAN în 2015, evoluție menită să recunoască importanța relațiilor dintre UE și ASEAN;

5.  constată că, având în vedere că, de-a lungul anilor, Regatul Unit a jucat un rol important și valoros în promovarea legăturilor UE-ASEAN, va fi nevoie și oportun ca ASEAN și UE și statele sale membre să consolideze activ relațiile din perspectiva noii realități a Brexitului; invită Regatul Unit să continue să coopereze îndeaproape cu parteneriatul UE-ASEAN; solicită consolidarea angajamentului UE față de forurile existente aflate sub conducerea ASEAN; consideră că UE ar trebui să își consolideze și intensifice eforturile diplomatice cu ASEAN pentru a contribui la o stabilitate și o securitate mai mari în zonele de conflict cu tensiuni reînnoite, în strânsă colaborare cu partenerii din regiune și cu respectarea dreptului internațional;

6.  își exprimă regretul cu privire la reacția târzie și limitată a UE la hotărârea UNCLOS (Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării) în legătură cu litigiul privind Marea Chinei de Sud și îndeamnă UE să promoveze respectarea și conformitatea cu dispozițiile UNCLOS; reiterează faptul că UE sprijină soluțiile pașnice negociate aduse diferendelor internaționale; insistă asupra libertății de navigație; invită China să accepte hotărârea tribunalului; încurajează părțile să urmărească o soluționare pașnică a litigiilor bazată pe principiile dreptului internațional în temeiul UNCLOS; sprijină eforturile depuse de statele membre ale ASEAN de a acționa în direcția încheierii rapide a unui cod de conduită eficace (COC) în Marea Chinei de Sud;

7.  regretă acțiunile precum recuperarea extensivă a terenului și plasarea de instalații și arsenale militare pe terenuri recuperate, care riscă să militarizeze conflictul; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la creșterea cheltuielilor în domeniul apărării în regiune și în vecinătatea sa și cu privire la tendința accentuată de militarizare a conflictelor, în special în Marea Chinei de Sud și în Marea Chinei de Est; remarcă necesitatea ca UE să continue să sprijine dezvoltarea unor relații pașnice între China și vecinii săi din jurul Mării Chinei de Sud, prin intermediul unor mecanisme multilaterale favorabile incluziunii; sprijină toate acțiunile care fac posibil ca Marea Chinei de Sud să devină o „mare a păcii și cooperării”; solicită statelor membre să respecte cu strictețe Codul de conduită al UE privind exporturile de arme; insistă asupra importanței neproliferării armelor de distrugere în masă, în special având în vedere cele mai recente evoluții din RPDC;

8.  sprijină parteneriatul de securitate dintre UE și ASEAN și schimbul de experiențe și bune practici cu privire la o serie de aspecte în cea mai mare parte neconvenționale legate de securitate, în vederea consolidării capabilităților regionale, în special în ceea ce privește dialogul consolidat și cooperarea privind securitatea maritimă, pirateria, lupta împotriva crimei organizate și sprijinirea cooperării între Europol și Poliția Inter-ASEAN (Aseanapol), combaterea terorismului, securitatea cibernetică, securitatea climatică, măsuri de consolidare a încrederii, diplomația preventivă și medierea, gestionarea crizelor, pregătirea pentru intervenție în caz de dezastre și ajutor și asistența umanitară; sprijină o mai mare contribuție și implicare a UE în cadrul ARF;

9.  salută organizarea celui de al 3-lea Dialog la nivel înalt între ASEAN și UE privind cooperarea în domeniul securității maritime în Thailanda, în perioada 15-16 septembrie 2016, care a identificat și a propus domenii viitoare de cooperare concretă între ASEAN și UE în ceea ce privește securitatea maritimă și diplomația preventivă; așteaptă cu interes convocarea celui de al 4-lea Dialog la nivel înalt între ASEAN și UE privind cooperarea în domeniul securității maritime, care va avea loc în 2017, în Filipine;

10.  reafirmă sprijinul UE pentru rolul central al ASEAN și pentru rolul important al acesteia în promovarea dialogului și a cooperării pentru pace, securitate, stabilitate și prosperitate, în regiunea Asia-Pacific și în afara acesteia; solicită crearea unor mecanisme de soluționare a litigiilor operaționale și eficiente, așa cum este prevăzut în capitolul 8 din Carta ASEAN și într-un protocol din 2010 la Cartă, inclusiv măsuri și reglementări cu caracter obligatoriu; atrage atenția asupra experiențelor care au fost acumulate în peste 40 de ani pe continentul european cu o abordare a securității care, pe lângă o dimensiune politică și militară, vizează și dimensiunile economice, de mediu și umane; își exprimă convingerea că această experiență poate fi exploatată în cadrul eforturilor ASEAN vizând dezvoltarea pașnică a regiunii din care face parte; subliniază interesul UE pentru continuarea angajamentului său în regiune prin intermediul tuturor proceselor conduse de ASEAN;

11.  subliniază experiența deosebită a UE în ceea ce privește consolidarea instituțională, piața unică, convergența în materie de reglementare, gestionarea conflictelor și a crizelor, securitatea maritimă, medierea, ajutorul umanitar și ajutorul în caz de dezastre, precum și recentele progrese realizate în ceea ce privește integrarea în domeniul apărării și experiența sa de succes în ceea ce privește instituirea de norme la nivel regional și arhitectura regională solidă în domeniul drepturilor omului și al democrației și dorința UE de a împărtăși această experiență atunci când este utilă; evidențiază negocierile privind Acordul cuprinzător privind transportul aerian (CATA) dintre UE și ASEAN și agenda mai largă legată de conectivitate; remarcă faptul că în perioada 2014-2020 UE alocă ASEAN jumătate din asistența sa financiară pentru a sprijini conectivitatea ASEAN;

12.  subliniază necesitatea de a colabora la nivel multilateral cu alte jurisdicții din regiune, cum ar fi observatorii ASEAN Papua Noua Guinee și Timorul de Est, precum și China, Japonia și Taiwan;

13.  consideră că din punct de vedere geopolitic există motive întemeiate pentru a susține relansarea negocierilor cu privire la un acord regional de liber schimb UE-ASEAN și salută concluziile recentei reuniuni dintre comisarul UE pentru comerț, Cecilia Malmström și miniștrii economiei din cadrul ASEAN referitoare la un studiu preliminar în acest sens, precum și măsurile adoptate în vederea atingerii obiectivului final privind un acord interregional; încurajează la nivel strategic orice eforturi de a explora opțiunile pentru încheierea acordurilor de liber schimb cu toate țările ASEAN; reamintește că ASEAN reprezintă, ca mărime, cel de-al treilea partener comercial al UE din afara Europei, și că UE este al doilea partener comercial al ASEAN;

14.  solicită întreprinderilor naționale și străine care își desfășoară activitatea în țările ASEAN să pună în aplicare principiile responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI); îndeamnă țările ASEAN să se asigure că drepturile sociale, de mediu și ale lucrătorilor sunt pe deplin respectate; solicită punerea în aplicare deplină și eficace a convențiilor OIM, precum și respectarea standardelor fundamentale de muncă; invită ASEAN și statele sale membre să pună în aplicare în mod eficace Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, pentru a promova o protecție adecvată a muncii și accesul la condiții decente de muncă, precum și pentru a stabili un mediu mai benefic în ceea ce privește dezvoltarea sindicatelor; invită Comisia și SEAE să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru a spori gradul de respectare a celor de mai sus; subliniază, în continuare, necesitatea de a asigura eliminarea tuturor formelor de muncă forțată sau obligatorie și de muncă a copiilor;

15.  solicită întreprinderilor europene care investesc în regiunea ASEAN să se ridice la înălțimea responsabilităților lor sociale și să respecte standardele europene privind drepturile consumatorilor, drepturile de muncă și de mediu, precum și să apere drepturile populațiilor indigene;

16.  invită Comisia și statele membre să faciliteze un dialog social instituționalizat între forumul popular Asia-Europa (AEPF) și structurile societății civile corespunzătoare din UE;

17.  observă că ASEAN a declarat că prioritatea sa o reprezintă oamenii și că legitimitatea și relevanța proceselor de integrare regională, atât în UE, cât și în ASEAN, depind de asocierea în cadrul procesului a cât mai multor părți interesate posibil și de comunicarea realizărilor acestuia; consideră contactele interumane, în special pentru tineri, drept un instrument foarte important de schimburi culturale și solicită o extindere considerabilă a facilității Erasmus+ pentru ASEAN; subliniază numeroasele posibilități de formare profesională din țările ASEAN și scoate în evidență perspectivele de cooperare în domeniul sistemului de formare duală utilizat în anumite state membre ale UE; de asemenea, îndeamnă să se realizeze activități de diplomație culturală, în conformitate cu Comunicarea privind o strategie a UE pentru relațiile culturale internaționale din 8 iunie 2016 și cu recentul raport al Parlamentului pe aceeași temă; subliniază funcția importantă a Fundației Asia-Europa și consideră că sprijinul pentru activitatea acesteia ar trebui extins;

18.  subliniază ideea că schimburile structurate și cooperarea la nivelul regiunilor și al localităților (înfrățiri între orașe) oferă un instrument interesant pentru îmbunătățirea experienței reciproce practice și atrage atenția asupra inițiativelor concrete, cum ar fi Convenția primarilor sau Under2 MOU, care ar trebui promovate în mod activ;

19.  propune sărbătorirea în acest an a aniversării ASEAN-UE printr-o inițiativă a UE privind un program de schimb pentru tineri lideri UE-ASEAN, care urmează să fie concretizat în cursul președinției ASEAN deținute de Singapore în 2018; în cazul în care acesta va avea succes, sugerează crearea unui forum anual pentru a le permite tinerilor lideri din UE și ASEAN să facă schimb de idei și să stabilească legături pentru a sprijini relațiile UE-ASEAN în viitor; propune, de asemenea, examinarea, împreună cu partenerii din ASEAN, a domeniului practic de aplicare pentru finanțarea reciprocă a institutelor de cercetare sau a programelor universitare, al căror scop ar fi să studieze procesele de integrare și experiența dobândită în urma acestor procese în regiunile partenere respective;

20.  subliniază necesitatea de a promova egalitatea de gen, precum și emanciparea femeilor și de a îmbunătăți viața fetelor și a femeilor; evidențiază faptul că accesul la educație este, prin urmare, esențial și ar putea conduce la o transformare socială și economică;

21.  subliniază că UE ar trebui, de asemenea, să intensifice dialogurile politice și cooperarea privind aspecte precum drepturile fundamentale, inclusiv drepturile minorităților etnice și religioase și subiecte de interes comun, inclusiv statul de drept și securitatea, protejarea libertății de exprimare și libera circulație a informațiilor, lupta împotriva criminalității transnaționale, a corupției, a evaziunii fiscale, a spălării de bani, a traficului de persoane și de droguri, combaterea terorismului, neproliferarea, dezarmarea, securitatea maritimă și securitatea cibernetică;

22.  salută organizarea primului dialog politic UE-ASEAN privind drepturile omului în octombrie 2015 și așteaptă cu interes alte dialoguri de acest fel; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la erodarea democrației și încălcarea drepturilor omului și ale minorităților și represiunea și discriminarea continuă în anumite țări din regiune, precum și cu privire la nealocarea unui spațiu suficient pentru refugiați și apatrizi sau pentru societatea civilă, îndeosebi pentru activiștii de mediu, pentru drepturile de proprietate asupra terenurilor și pentru drepturile lucrătorilor, pentru apărătorii drepturilor omului și pentru lucrătorii din mass-media; avertizează că neabordarea problemelor legate de marginalizarea minorităților ar periclita sustenabilitatea și succesul pe termen lung al ASEAN; regretă faptul că o atitudine represivă față de consumatorii de droguri a dus la costuri umane ridicate și execuții extrajudiciare; subliniază necesitatea de a capacita societatea civilă din cadrul ASEAN prin asigurarea unei consultări semnificative cu ONG-urile și cu mișcările la nivel local în contextul elaborării politicilor regionale;

23.  este preocupat de regresele înregistrate în ceea ce privește abolirea pedepsei cu moartea în regiune și invită toate țările ASEAN să evite restaurarea pedepsei cu moartea și să-și respecte obligațiile internaționale; salută eforturile depuse în combaterea traficului de ființe umane și a muncii forțate și invită toate guvernele să intensifice protecția victimelor, precum și cooperarea transnațională;

24.  solicită ASEAN să aloce resurse adecvate Comisiei sale interguvernamentale privind drepturile omului (AICHR); își exprimă speranța că se vor include ținte și măsuri specifice și verificabile în planul de lucru pe cinci ani al AICHR și că mandatul său va fi consolidat astfel încât să poată să monitorizeze activ, să ancheteze, să urmărească penal și să prevină încălcările drepturilor omului; încurajează AICHR să analizeze și să poarte discuții cu privire la înființarea unei Curți complementare a drepturilor omului a ASEAN, după un model similar celor existente deja în alte regiuni ale lumii;

25.  îndeamnă UE și statele sale membre să caute toate posibilitățile de cooperare cu țările ASEAN în ceea ce privește consolidarea democrației; sprijină activitatea Biroului pentru Instrumentul de dialog regional UE-ASEAN privind drepturile omului, care are scopul de a face cunoscute publicului chestiunile și acțiunile legate de drepturile omului și de a spori gradul de conștientizare cu privire la drepturile omului; îndeamnă toate statele membre ale ASEAN să ratifice în continuare convențiile ONU privind drepturile omului și protocoalele opționale ale acestora, precum și Statutul Curții Penale Internaționale (CPI) și să sprijine inițiativele privind o justiție tranzițională, reconcilierea și lupta împotriva impunității în întreaga regiune;

26.  este preocupat de faptul că un milion de apatrizi locuiesc în state membre ale ASEAN; ia act de faptul că populația Rohingya din Myanmar constituie cel mai mare grup de apatrizi din lume, cu peste un milion de persoane, conform mandatului UNHCR privind apatridia, dar comunități importante de apatrizi se găsesc și în Brunei, Vietnam, Filipine, Thailanda, Malaysia și în alte părți; încurajează statele membre ale ASEAN să colaboreze și să facă schimb de exemple și de eforturi pozitive pentru a pune capăt apatridiei în întreaga regiune;

27.  recunoaște importanța rolului UE în progresele atinse până în prezent de către statele ASEAN și îndeamnă UE să păstreze mereu deschis dialogul, cu scopul de a susține regiunea în procesul de democratizare, dezvoltare și integrare;

28.  este preocupat de faptul că schimbările climatice vor avea un impact major asupra ASEAN; reamintește că regiunea ASEAN rămâne una dintre cele mai vulnerabile regiuni în fața acestui fenomen; îndeamnă statele membre ale ASEAN să accelereze tranziția către economii cu emisii scăzute de carbon și să reducă rapid despăduririle, să reducă în mod eficace incendiile forestiere și să adopte tehnologii mai ecologice pentru transport și clădiri; salută inițiativa UE privind un dialog specific UE-ASEAN pe chestiuni de dezvoltare durabilă; ia act, în acest context, de sprijinul acordat de UE în ceea ce privește sarcina de a distruge munițiile neexplodate din unele țări din regiune; îndeamnă UE-ASEAN să coopereze în privința turismului sustenabil, a securității alimentare, a protecției diversității biologice, în special a recifelor de corali și a pădurilor de mangrove și să abordeze în mod eficace pescuitul excesiv din regiune; subliniază necesitatea de a acorda asistență țărilor ASEAN pentru a spori protecția și utilizarea sustenabilă a biodiversității, precum și reabilitarea sistematică a ecosistemelor forestiere; îndeamnă statele membre ale ASEAN să depună eforturi pentru a-și consolida capacitatea de răspuns rapid în caz de dezastre naturale în temeiul Acordului ASEAN privind gestionarea dezastrelor și intervenția în situații de urgență (AADMER);

29.  invită instituțiile UE și statele membre să acorde prioritate în mod adecvat sporirii contactelor politice, în special la nivel ministerial, și să apeleze ori de câte ori este necesar la statul membru al ASEAN responsabil pentru coordonarea relațiilor de dialog ale ASEAN cu UE și președinția ASEAN; reamintește solicitările referitoare la o adunare parlamentară interregională UE-ASEAN și îndeamnă la consolidarea diplomației publice parlamentare în diferite domenii de politică; insistă, între timp, asupra consolidării cooperării cu Adunarea Interparlamentară a ASEAN (AIPA) prin schimburi regulate și structurate; invită instituțiile și statele membre ale UE să valorifice, de asemenea, posibilitățile pentru realizarea de schimburi intense pe temele de interes regional prezentate în cadrul Forumului anual de dialog Shangri-La;

30.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Adunării Interparlamentare a ASEAN, Secretariatului ASEAN și guvernelor și parlamentelor statelor membre ale ASEAN.

(1) JO C 85, 8.4.1980, p. 83. (2) JO L 154, 15.6.2012, p. 1. (3) JO C 482, 23.12.2016, p. 75. (4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0276. (5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0468. (6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0467. (7) Texte adoptate, P8_TA(2016)0262. (8) Texte adoptate, P8_TA(2016)0263. (9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0351. (10) JO C 353, 27.9.2016, p. 52. (11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0506. (12) Texte adoptate, P8_TA(2016)0316. (13) Texte adoptate, P8_TA(2017)0348. (14) Texte adoptate, P8_TA(2016)0274. (15) Texte adoptate, P8_TA(2015)0413. (16) JO C 265, 11.8.2017, p. 144. (17) Texte adoptate, P8_TA(2016)0380. (18) Texte adoptate, P8_TA(2015)0343. (19) Texte adoptate, P8_TA(2015)0465. (20) Texte adoptate, P8_TA(2017)0002. (21) Texte adoptate, P8_TA(2017)0269. (22) Texte adoptate, P8_TA(2016)0349. (23) Texte adoptate, P8_TA(2017)0088. (24) Texte adoptate, P8_TA(2017)0350.