Index 
Texte adoptate
Joi, 26 octombrie 2017 - StrasbourgEdiţie definitivă
Punerea în aplicare a Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător
 Cadrul pentru o securitizare simplă, transparentă şi standardizată ***I
 Cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii ***I
 Combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE
 Politicile economice ale zonei euro
 Mandatul de negociere pentru negocierile comerciale cu Australia
 Mandatul de negociere pentru negocierile comerciale cu Noua Zeelandă
 Monitorizarea aplicării dreptului UE în 2015

Punerea în aplicare a Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător
PDF 380kWORD 59k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 octombrie 2017 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (DRM) (2016/2251(INI))
P8_TA(2017)0414A8-0297/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului(1) (denumită în continuare „DRM”),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Consiliu și Parlamentul European în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (COM(2016)0204),

–  având în vedere articolele 4 și 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului(2),

–  având în vedere că DRM a fost modificată prin Directiva 2006/21/CE(3) privind gestionarea deșeurilor provenite din industria extractivă, Directiva 2009/31/CE(4) privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, precum și Directiva 2013/30/UE(5) privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind evaluarea REFIT a Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător (SWD(2016)0121), care însoțește Raportul Comisiei (COM(2016)0204) ,

–  având în vedere nota Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din 6 iunie 2016 intitulată „Punerea în aplicare a Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător: un studiu privind procesul de evaluare realizat de Comisie”(6),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0297/2017),

A.  întrucât, potrivit articolului 191 alineatul (1) din TFUE, politica Uniunii în domeniul mediului trebuie să contribuie la urmărirea unor obiective precum ocrotirea sănătății persoanelor, protecția și îmbunătățirea calității mediului, utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale și promovarea pe plan internațional a unor măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială;

B.  întrucât articolul 191 alineatul (2) din TFUE prevede că politica Uniunii în domeniul mediului trebuie să urmărească un nivel ridicat de protecție și să se bazeze pe principiile precauției și acțiunii preventive, pe principiul remedierii, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate mediului și pe principiul „poluatorul plătește”.

C.  întrucât articolul 11 din TFUE prevede faptul că cerințele de protecție a mediului trebuie să fie integrate în definirea și punerea în aplicare a politicilor și activităților Uniunii, în special în vederea promovării dezvoltării durabile;

D.  întrucât articolul 192 din TFUE încredințează Parlamentului European și Consiliului sarcina de a identifica acțiunile care trebuie întreprinse pentru a atinge obiectivele generale ale Uniunii în domeniul mediului(7);

E.  întrucât articolul 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că un nivel ridicat de protecție a mediului și îmbunătățirea calității acestuia trebuie să fie integrate în politicile Uniunii și garantate în conformitate cu principiul dezvoltării durabile;

F.  întrucât o strategie de mediu coordonată la nivelul Uniunii creează sinergii și asigură coerența între politicile Uniunii;

G.  întrucât actualul domeniu de aplicare al DRM include exclusiv daunele de mediu cauzate de operatori biodiversității (specii și habitate naturale protejate), apei și solului;

H.  întrucât, pentru a acoperi răspunderea pentru daunele aduse mediului, s-a dezvoltat în mod spontan o piață a garanțiilor financiare, care, totuși, ar putea fi insuficientă pentru a acoperi cazurile speciale, de exemplu în ceea ce privește IMM-urile sau tipurile speciale de operațiuni (platforme offshore, nucleare etc.);

I.  întrucât printre cauzele principale ale aplicării neuniforme a DRM se numără dificultatea de a estima dacă daunele aduse unei resurse naturale depășesc pragul prevăzut și faptul că, în multe state membre, nu există o procedură pentru a examina comentariile și observațiile ONG-urilor de mediu și ale altor asociații interesate;

J.  întrucât în multe state membre, multe părți interesate (ONG-uri de mediu, societăți de asigurări, operatori și mai ales autoritățile competente) nu au deloc sau nu au decât foarte puține cunoștințe detaliate cu privire la DRM, inclusiv din cauza lipsei unor documente de orientare care să poată contribui la transpunerea legislativă;

K.  întrucât multe state membre au înregistrat progrese în vederea realizării efective a obiectivelor de a preveni și de a remedia daunele provocate mediului; întrucât totuși, în câteva state membre, încă nu este asigurată într-o măsură suficientă respectarea Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător;

L.  întrucât noile descoperiri științifice arată că poluarea cauzată de activitățile industriale poate afecta mediul și oamenii de o manieră nebănuită până în prezent și că acest lucru periclitează sănătatea umană, durabilitatea și echilibrele biologice și bioevolutive,

1.  recunoaște importanța studiilor și rapoartelor Comisiei privind evaluarea punerii în aplicare a DRM și a impactului acesteia asupra statelor membre, precum și a recomandărilor sale referitoare la punerea în aplicare eficace și coerentă a directivei, acordând prioritate armonizării soluțiilor și practicilor naționale într-un cadru mai larg de răspundere juridică; în acest context, salută dezvoltarea programului multianual de activitate al DRM (PMA) pentru perioada 2017-2020;

2.  constată cu îngrijorare că rezultatele acestor rapoarte scot în evidență o situație alarmantă în ceea ce privește punerea în aplicare efectivă a DRM, subliniind că această directivă a fost transpusă în mod neuniform și superficial de multe state membre;

Stadiul punerii în aplicare a DRM

3.  constată că mai multe state membre nu au respectat termenul-limită pentru transpunerea DRM și că aceasta a fost transpusă de toate cele 27 de state membre doar începând de la jumătatea anului 2010;

4.  consideră că, din cauza competențelor discreționare acordate în DRM, a lacunelor semnificative în ceea ce privește claritatea și aplicarea uniformă a unor concepte-cheie și a capacităților și expertizei insuficient dezvoltate, transpunerea DRM în sistemele naționale de răspundere nu a generat condiții de concurență echitabile și, așa cum s-a confirmat în raportul Comisiei, aceasta este în prezent foarte eterogenă atât din punct de vedere juridic, cât și din punct de vedere practic, ceea ce a dus la diferențe considerabile în ceea ce privește numărul de cazuri între statele membre; consideră deci că este nevoie de eforturi suplimentare pentru a ca armonizarea normativă să fie posibilă la nivel european;

5.  ia act de faptul că această lipsă de omogenitate este cauzată și de caracterul generic al DRM, care a fost redactată pe modelul directivei-cadru;

6.  regretă faptul că, în pofida acțiunilor întreprinse de Comisie cu privire la transpunerea tardivă și la problemele legate de neconformitate și în ciuda flexibilității foarte mari a DRM, șapte state membre nu au soluționat încă anumite probleme de neconformitate;

7.  ia act de variațiile în raportarea de către statele membre a cazurilor de daune aduse mediului care au declanșat aplicarea DRM(8), situație care se poate explica prin aplicarea dreptului lor național în loc de DRM;

Limitele eficacității DRM

8.  constată că eficacitatea DRM variază semnificativ în diferitele state membre;

9.  subliniază că diferențele de interpretare și aplicare a „pragului de semnificație” pentru daunele aduse mediului constituie unul dintre principalele impedimente în calea unei aplicări eficace și uniforme a DRM și, în același timp, datele exacte privind costurile administrative suportate de autoritățile publice, inclusiv datele privind aplicarea remediilor complementare și compensatorii, sunt limitate, relativ divergente, iar, în cazul întreprinderilor, acestea nu sunt disponibile deloc;

10.  regretă faptul că, în temeiul DRM, incidentele sunt considerate „grave” numai în cazul în care provoacă decese sau vătămări grave, fără nicio referire la consecințele pentru mediu; prin urmare, subliniază că, inclusiv dacă nu provoacă decese sau vătămări grave, un incident poate avea un impact grav asupra mediului, din cauza amplorii sale sau a faptului că afectează, de exemplu, zone protejate, specii protejate sau habitate deosebit de vulnerabile;

11.  regretă că există activități ce au potențiale efecte negative semnificative asupra biodiversității și a mediului, cum ar fi transportul de substanțe periculoase prin conducte, mineritul și introducerea de specii alogene invazive, care nu fac în prezent obiectul cerinței privind asumarea cu strictețe a răspunderii; constată că, în ceea ce privește în special daunele aduse biodiversității, activitățile enumerate în anexa III nu acoperă într-o măsură suficientă sectoarele care ar putea cauza prejudicii;

12.  consideră că, la articolul 1 din DRM, cadrul răspunderii pentru daunele aduse mediului ar trebui lărgit pentru a include reabilitarea și restaurarea ecologică la starea inițială după încetarea activităților profesionale, chiar și în cazul în care daunele aduse mediului sunt provocate de activități sau emisii autorizate în mod expres de autoritățile competente;

13.  subliniază că toate părțile interesate au semnalat probleme în legătură cu tragerea la răspundere a unor terți succesori în drepturi ai responsabililor pentru daune provocate de activități periculoase enumerate în anexa III la DRM(9);

14.  reamintește experiențele legate de punerea în aplicare a garanțiilor financiare actuale, care s-au dovedit a fi insuficiente în ceea ce privește asigurarea faptului că operatorii dispun de o acoperire eficace a obligațiilor financiare în cazul în care sunt răspunzători de daune aduse mediului și își exprimă preocuparea privind cazurile în care operatorii nu au fost capabili să suporte costurile reparării daunelor aduse mediului;

15.  subliniază că mai sunt probleme în ceea ce privește punerea în aplicare a directivei în cazul incidentelor de mare amploare, în special când nu este posibilă identificarea poluatorului responsabil și/sau poluatorul intră în insolvență sau în faliment;

16.  observă că costurile daunelor aduse mediului pentru operatorii responsabili pot fi reduse prin utilizarea unor instrumente de garanție financiară (care acoperă asigurarea și instrumente alternative, cum sunt garanțiile bancare, obligațiunile, fondurile sau titlurile); consideră că, în cadrul pieței garanțiilor financiare pentru DRM, cererea este scăzută din cauza numărului insuficient de cazuri apărute în mai multe state membre, a lipsei de claritate în ceea ce privește unele concepte ale directivei și a faptului că, în multe state membre, în funcție de nivelul de maturitate al pieței pentru astfel de instrumente, modelele de asigurare tind să apară într-un ritm foarte lent;

17.  constată că posibilitatea de a îmbunătăți oferta de garanții financiare este îngreunată de caracterul insuficient și contradictoriu al datelor disponibile în UE cu privire la cazurile care intră sub incidența DRM;

18.  încurajează statele membre să ia măsuri menite să accelereze dezvoltarea unor instrumente și piețe de garanție financiară de către agenții economici și financiari corespunzători, inclusiv mecanisme financiare utilizate în caz de insolvabilitate, pentru ca operatorii să poată să folosească instrumente de garanție financiară pentru a acoperi responsabilitățile care le incumbă;

19.  atrage atenția asupra studiului de fezabilitate al Comisiei privind conceptul de instrument european de partajare a riscurilor în caz de catastrofe industriale(10) și subliniază necesitatea de a efectua analize suplimentare și de a realiza un studiu de fezabilitate mai aprofundat privind principalele aspecte juridice și financiare;

20.  salută faptul că, în ceea ce privește aplicarea DRM în cazul speciilor și habitatelor naturale protejate, jumătate dintre statele membre adoptă un domeniu de aplicare mai larg (Belgia, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Luxemburg, Polonia, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia și Regatul Unit);

21.  consideră că, printre cauzele armonizării insuficiente a DRM, se numără și lipsa unei proceduri administrative standard pentru a notifica autoritățile competente cu privire la producerea unei daune asupra mediului sau o amenințare iminentă în acest sens; cu toate acestea, regretă că nu există nicio obligație de publicare a acestor notificări sau a informațiilor referitoare la modul în care au fost tratate cazurile; observă că anumite state membre au identificat această limitare în legislația lor națională și, prin urmare, au instituit baze de date cu privire la notificări/incidente/cazuri; subliniază, cu toate acestea, că practica diferă semnificativ de la un stat membru la altul și este destul de limitată;

22.  subliniază că regimurile compensatorii trebuie să fie în măsură să răspundă cererilor transfrontaliere în mod eficient, cu celeritate, într-un timp rezonabil și fără discriminări între solicitanții din diferite țări ale Spațiului Economic European; recomandă ca regimurile să acopere atât daunele primare, cât și cele secundare cauzate în toate zonele afectate, având în vedere că astfel de incidente afectează zone mai extinse și ar putea avea un impact pe termen lung; subliniază necesitatea ca în special țările învecinate care nu sunt membre ale Spațiului Economic European să respecte dreptul internațional referitor la protecția mediului și răspunderea pentru acesta;

23.  reiterează faptul că, potrivit articolului 4 alineatul (5) din DRM, directiva se aplică exclusiv daunelor aduse mediului sau unei amenințări iminente de producere a unor astfel de daune din cauza unei poluări cu caracter difuz, în cazul în care se poate stabili o legătură de cauzalitate între daune și activitățile diferiților operatori; reiterează faptul că Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) a stabilit încă din raportul său din 2013 o relație riguroasă de cauzalitate între emisiile de gaze și daunele legate de schimbările climatice și cele provocate mediului(11);

Sugestii pentru o mai bună armonizare a DRM

24.  solicită o revizuire imediată a DRM și o revizuire a definiției „daunei aduse mediului" de la articolul 2 din directivă, în mod specific în ceea ce privește criteriile pentru a determina efectele negative asupra speciilor și habitatelor protejate (anexa 1) și în ceea ce privește riscul de daune aduse apelor și solului, astfel încât aceasta să fie eficace, omogenă și coerentă cu evoluția rapidă a poluanților proveniți din activitățile industriale;

25.  solicită Comisiei să clarifice, să definească și să detalieze corespunzător conceptul de „prag de semnificație” și să evalueze pragurile de răspundere maxime diferențiate pentru activități, pentru o aplicare standardizată și uniformă a DRM în toate statele membre;

26.  invită Comisia să ofere o interpretare clară și coerentă cu privire la referința geografică stabilită în DRM în ceea ce privește „starea de conservare favorabilă” (teritoriul UE, teritoriul național, arealul natural); în acest sens, consideră că ar fi necesară o abordare specifică sitului, pentru a asigura o punere în aplicare corectă și eficace;

27.  solicită Comisiei să identifice normele necesare pentru a stabili în mod clar și indiscutabil cazurile în care se aplică DRM și cazurile în care trebuie să se aplice în schimb legislația națională, dacă aceasta este mai strictă;

28.  constată că poluarea aerului dăunează sănătății umane și mediului și, conform Eurostat, poluarea cu dioxid de azot și cu particule în suspensie prezintă riscuri grave pentru sănătate; în acest context, solicită ca „ecosistemele” să fie incluse în definiția „daunelor aduse mediului” și a „resursei naturale” de la articolul 2; invită, de asemenea, Comisia să ia în considerare posibilitatea de a extinde domeniul de aplicare al DRM și de a impune răspunderea pentru daunele cauzate sănătății umane și mediului, inclusiv a daunelor aduse aerului(12);

29.  invită Comisia să introducă garanția financiară obligatorie, de exemplu, o asigurare obligatorie pentru operatori în materie de răspundere pentru daunele aduse mediului, și să dezvolte o metodologie armonizată a UE de calculare a pragurilor de răspundere maxime, ținând seama de caracteristicile fiecărei activități și de zona în care se desfășoară; în plus, invită Comisia să analizeze posibilitatea creării unui fond european pentru protejarea mediului de daunele cauzate de activitățile industriale reglementate de DRM(13), fără a submina principiul „poluatorul plătește”, în cazurile expuse riscului de insolvență, exclusiv atunci când eșuează piețele garanțiilor financiare; consideră că același lucru ar trebui să se aplice în cazul accidentelor de mare amploare, când este imposibilă depistarea operatorului responsabil pentru daune;

30.  solicită ca orice operator care beneficiază de pe urma realizării unor activități să fie și răspunzător pentru toate daunele asupra mediului sau cazurile de poluare a mediului produse din cauza acestor activități;

31.  consideră că, având în vedere relevanța și impactul potențial al dezastrelor legate de activitățile industriale, precum și riscul pentru sănătatea umană, mediu și proprietate, trebuie introduse garanții suplimentare pentru ca cetățenii europeni să poată beneficia de un sistem de gestionare și prevenire a dezastrelor sigur și solid, bazat pe partajarea riscurilor, responsabilitatea crescută a operatorilor industriali și principiul „poluatorul plătește”; invită să se evalueze necesitatea de a include în DRM un regim de răspundere civilă pentru daunele provocate sănătății umane și mediului(14);

32.  solicită adoptarea unui sistem de răspundere subsidiară a terților succesori în drepturi ai responsabililor pentru daune;

33.  recomandă ca răspunderea subsidiară a statului să nu fie opțională, ci obligatorie, cu scopul de a asigura punerea în aplicare eficace și proactivă a legislației;

34.  solicită, de asemenea, eliminarea opțiunilor în ceea ce privește apărarea bazată pe autorizație și apărarea bazată pe stadiul actual al tehnologiei, pentru a crea condiții de concurență echitabile, pentru a promova principiul „poluatorul plătește” și pentru a îmbunătăți eficacitatea legislației;

35.  solicită Comisiei să prezinte fără întârziere o propunere de inspecții de mediu la nivel european;

36.  consideră că, în contextul unei revizuiri a DRM, este extrem de important să se extindă asumarea cu strictețe a răspunderii la activitățile care nu sunt menționate la anexa III pentru toate daunele cu efecte negative semnificative asupra mediului, astfel încât să se îmbunătățească eficacitatea legislației prin punerea în aplicare a principiului „poluatorul plătește” și să se stimuleze operatorii să gestioneze cum se cuvine riscul asociat activităților lor; în acest context, invită Comisia să instituie un registru al operatorilor care desfășoară activități periculoase și un sistem de monitorizare financiară care să urmărească solvabilitatea lor financiară;

37.  solicită Comisiei să asigure aplicarea DRM în cazul daunelor asupra mediului cauzate de toate activitățile profesionale și să asigure răspunderea strictă a producătorului;

38.  solicită crearea unui registru european al cazurilor de daune aduse mediului care intră sub incidența DRM, după modelul sistemului irlandez, de exemplu, care prevede un sistem de avertizare online pentru notificarea cazurilor de daune asupra mediului, cu scopul de a crea o mai mare încredere în sistemul DRM și de a asigura o mai bună punere în aplicare; consideră că, datorită bazelor de date publice, părțile interesate, operatorii și cetățenii ar deveni mai conștienți de existența regimului DRM și de aplicarea sa și, astfel, bazele de date în cauză ar contribui la o mai bună prevenire și remediere a daunelor aduse mediului;

39.  recomandă ca, pentru ca bazele de date publice cu cazurile DRM să fie accesibile cu ușurință și să fie eficace, să fie create conform următoarelor criterii:

   să fie disponibile online, iar, la cerere, să se acorde informații suplimentare referitoare la cazuri,
   fiecare țară să aibă o bază de date centralizată, mai degrabă decât baze de date separate pentru fiecare regiune,
   notificările privind noile incidente să fie publicate online imediat,
   fiecare caz înregistrat în baza de date să includă informații despre numele poluatorului, natura și amploarea daunelor provocate, măsurile de prevenire/remediere care s-au luat sau urmează să fie luate, procedurile desfășurate de către autorități și/sau împreună cu acestea;

40.  solicită extinderea categoriilor de activități periculoase enumerate în anexa III pentru a include toate activitățile care pot fi dăunătoare mediului și sănătății umane;

41.  subliniază importanța unei culturi a prevenirii daunelor aduse mediului printr-o campanie sistematică de informare, prin care statele membre să se asigure să potențialii poluatori și potențialele victime sunt informate despre riscurile la care se expun, disponibilitatea unei asigurări și a altor mijloace financiare și juridice care îi pot proteja de astfel de riscuri, precum și despre avantajele pe care le pot obține din ele;

42.  consideră că ar trebui făcute publice toate cazurile de răspundere demonstrate, precum și detaliile privind sancțiunile aplicate, pentru a prezenta în mod transparent tuturor adevăratul cost al daunelor aduse mediului;

43.  recomandă crearea unui mecanism care să poată încuraja comentarii și observații din partea ONG-urilor de mediu și a altor asociații interesate;

44.  recomandă să se prevadă exonerări fiscale sau alte stimulente pentru întreprinderile care se angajează cu succes în prevenirea daunelor asupra mediului;

45.  recomandă instituirea unor autorități independente specifice cărora să li se atribuie competențe de gestiune și monitorizare, precum și de impunere a sancțiunilor prevăzute în DRM, inclusiv posibilitatea de a le solicita părților potențial responsabile garanții financiare, ținând seama de situația specifică a fiecărui poluator potențial, de exemplu, în contextul autorizațiilor de mediu;

46.  invită Comisia și statele membre să se asigure că DRM sprijină în mod adecvat eforturile pentru realizarea obiectivelor Directivei privind păsările și ale Directivei privind habitatele ale UE; insistă asupra faptului că autoritățile responsabile pentru inspecțiile de mediu trebuie să se implice în punerea în aplicare și aplicarea legislației privind răspunderea pentru mediul înconjurător;

47.  invită Comisia să intensifice programul de formare privind punerea în aplicare a DRM în statele membre și să instituie servicii de asistență pentru practicienii care oferă informații, asistență și sprijin pentru evaluările de risc și de daune; de asemenea, recomandă adoptarea unor documente de orientare care să poată ajuta statele membre în transpunerea legislativă corectă;

48.  reiterează faptul că, în conformitate cu DRM, persoanele afectate de daunele aduse mediului au dreptul să ceară autorităților competente să ia măsuri; constată că dreptul Uniunii stipulează că ar trebui să se garanteze accesul eficient și în timp util al cetățenilor europeni la justiție [articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus, articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și prevederile relevante din Convenția europeană a drepturilor omului] și că poluatorul ar trebui să suporte costurile pentru daunele provocate mediului (articolul 191 din TFUE); prim urmare, solicită Comisiei să prezinte o propunere legislativă privind standardele minime de punere în aplicare a pilonului „acces la justiție” al Convenției de la Aarhus; solicită Comisiei să examineze posibilitatea de a introduce mecanisme de recurs colectiv în cazul încălcărilor legislației Uniunii în domeniul mediului;

49.  invită Comisia ca, în contextul unei revizuiri a DRM, să analizeze posibilitatea de a impune statelor membre obligația de a transmite din doi în doi ani rapoarte cu privire la aplicarea directivei;

50.  consideră că sancțiunile penale sunt un alt mecanism important de disuasiune împotriva daunelor aduse mediului și constată cu regret că Directiva 2008/99/CE din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal nu a fost actualizată; invită Comisia să revizuiască neîntârziat domeniul de aplicare al directivei, astfel încât să acopere întreaga legislație aplicabilă a Uniunii în materie de mediu;

o
o   o

51.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 143, 30.4.2004, p. 56.
(2) JO L 106, 17.4.2001, p. 1.
(3) JO L 102, 11.4.2006, p. 15.
(4) JO L 140, 5.6.2009, p. 114.
(5) JO L 178, 28.6.2013, p. 66.
(6) PE 556.943.
(7) Hotărârea Curții de Justiție din 9 martie 2010, ERG și alții, C-378/08, ECLI:EU:C:2010:126, punctul 45. Hotărârea Curții de Justiție din 9 martie 2010, ERG și alții, C-379/08 și C-380/08, ECLI:EU:C:2010:127, punctul 38. Hotărârea Curții de Justiție din 9 martie 2010, Buzzi Unicem SpA și alții, C‑478/08 și C‑479/08, ECLI:EU:C:2010:129, punctul 35.
(8) Potrivit Raportului Comisiei (COM(2016)0204), în perioada aprilie 2007–aprilie 2013, statele membre au raportat aproximativ 1245 de cazuri confirmate de daune aduse mediului care au declanșat aplicarea DRM. Potrivit aceluiași raport, numărul de cazuri variază considerabil de la un stat membru la altul. Două state membre înregistrează peste 86 % din totalul cazurilor de daune raportate (Ungaria: 563 de cazuri, Polonia: 506 cazuri); cele mai multe dintre celelalte cazuri au fost semnalate de șase state membre (60 de Germania, 40 de Grecia, 17 de Italia și 8 de Letonia, Spania și Regatul Unit). 11 state membre nu au raportat din 2007 niciun incident care să fi provocat daune în sensul DRM, ceea ce se poate explica prin faptul că se ocupă de cazuri exclusiv în cadrul sistemului lor național.
(9) Hotărârea Curții de Justiție din 4 martie 2015, Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare și alții/Fipa Group Srl și alții, cauza C-534/13, ECLI:EU:C:2015:140.
(10) Studiu pentru analizarea fezabilității creării unui fond pentru a acoperi răspunderea pentru mediul înconjurător și pierderile cauzate de accidentele industriale, raport final, Comisia Europeană, DG ENV, 17 aprilie 2013.
(11) IPCC (Comitetul Interguvernamental pentru Schimbare Climatică), 2013: Schimbările climatice 2013: Bazele științelor fizice. Contribuția grupului de lucru I la Al cincilea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (Stocker, T.F. et al. Cambridge University Press, Cambridge, Regatul Unit și New York, NY, USA, 1535 pp, doi:10.1017/CBO9781107415324).
(12) Opțiune avută în vedere în documentul Comisiei din 19 februarie 2014 intitulat „Study on ELD Effectiveness: Scope and Exceptions” (Studiu privind eficacitatea DRM: domeniu de aplicare și excepții), p. 84.
(13) În legătură cu această posibilitate se poate face referire la documentul publicat de Comisie la 17 aprilie 2013, intitulat „Study to explore the feasibility of creating a fund to cover environmental liability and losses occurring from industrial accidents” (Studiu pentru analizarea fezabilității creării unui fond pentru a acoperi răspunderea pentru mediul înconjurător și pierderile cauzate de accidentele industriale).
(14) Opțiune prevăzută deja în Portugalia și evaluată în studiul Comisiei din 16 mai 2013, intitulat „Implementation challenges and obstacles of the Environmental Liability Directive (ELD)” (Punerea în aplicare a Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător), p. 75.


Cadrul pentru o securitizare simplă, transparentă şi standardizată ***I
PDF 326kWORD 60k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 26 octombrie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme comune privind securitizarea și de creare a unui cadru european pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (COM(2015)0472 – C8-0288/2015 – 2015/0226(COD))
P8_TA(2017)0415A8-0387/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0472),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0288/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 11 martie 2016(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 20 ianuarie 2016(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 28 iunie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0387/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 octombrie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/2402.)

(1) JO C 219, 17.6.2016, p. 2.
(2) JO C 82, 3.3.2016, p. 1.


Cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii ***I
PDF 325kWORD 60k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 26 octombrie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții (COM(2015)0473 – C8-0289/2015 – 2015/0225(COD))
P8_TA(2017)0416A8-0388/2016

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0473),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0289/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 11 martie 2016(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 20 ianuarie 2016(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 28 iunie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0388/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea ;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 octombrie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/2401.)

(1) JO C 219, 17.6.2016, p. 2.
(2) JO C 82, 3.3.2016, p. 1.


Combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE
PDF 365kWORD 55k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 octombrie 2017 referitoare la combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE (2017/2897(RSP))
P8_TA(2017)0417RC-B8-0576/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 8, 10, 19 și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care a intrat în vigoare în decembrie 2009, odată cu Tratatul de la Lisabona, și, în special, articolele 20, 21, 23 și 31,

–  având în vedere raportul din 2014 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) intitulat „Violența împotriva femeilor”(1),

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(2),

–  având în vedere Directiva 2004/113/CE din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii(3), care definește și condamnă hărțuirea și hărțuirea sexuală,

–  având în vedere Raportul privind indexul egalității de gen, publicat de Institutul European pentru Egalitatea de Gen,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 decembrie 2015 intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD(2015)0278),

–  având în vedere declarația din iulie 2017 a trioului Președințiilor UE, alcătuit din Estonia, Bulgaria și Austria, privind egalitatea dintre femei și bărbați,

–  având în vedere Declarația ONU din 1993 privind eliminarea violenței împotriva femeilor,

–  având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing, adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele finale rezultate, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale ONU, Beijing +5 (2000), Beijing +10 (2005), Beijing +15 (2010) și Beijing +20 (2015), precum și Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și protocolul opțional la aceasta,

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE din 25 octombrie 2012 a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului(4) („Directiva privind drepturile victimelor”),

–  având în vedere Acordul-cadru privind hărțuirea și violența la locul de muncă (2007) încheiat între ETUC/CES, BUSINESSEUROPE, UEAPME și CEEP,

–  având în vedere raportul Rețelei europene a organismelor de promovare a egalității (EQUINET), intitulat „Persistența discriminării, a hărțuirii și a inegalităților pentru femei. Contribuția organismelor de promovare a egalității la noua Strategie a Comisiei Europene pentru egalitatea de gen”, publicat în 2015,

–  având în vedere Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice(5), în special articolele 2 și 40, precum și Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice(6),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 20 septembrie 2001 referitoare la hărțuirea la locul de muncă(7), din 26 noiembrie 2009 referitoare la eliminarea violenței împotriva femeilor(8), din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor(9), din 15 decembrie 2011 referitoare la Bilanțul intermediar al Strategiei europene 2007-2012 privind sănătatea și securitatea în muncă(10), din 25 februarie 2014 conținând recomandări adresate Comisiei privind combaterea violenței împotriva femeilor(11) și evaluarea valorii adăugate europene, care o însoțește, din noiembrie 2013, precum și rezoluția din 24 noiembrie 2016 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2014-2015(13), cea din 10 martie 2015 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2013(14) și cea din 24 octombrie 2017 referitoare la măsurile legitime pentru protejarea avertizorilor care acționează în interesul public atunci când divulgă informații confidențiale ale întreprinderilor și ale organismelor publice(15),

–  având în vedere articolul 12a din Statutului funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene,

–  având în vedere Ghidul pentru deputații în Parlamentul European intitulat „Fără hărțuire la locul de muncă”, publicat în septembrie 2017 și planul de acțiune al administrației Parlamentului cu privire la această chestiune esențială,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) și alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât egalitatea de gen este o valoare fundamentală a UE, recunoscută în tratate și în Carta drepturilor fundamentale, pe care Uniunea s-a angajat să o integreze în toate activitățile sale;

B.  întrucât UE se întemeiază pe valori comune, pe democrație, pe statul de drept și pe drepturi fundamentale, care sunt consacrate în principiile și obiectivele sale de bază de primele articole din TUE și în criteriile de aderare la Uniune;

C.  întrucât hărțuirea sexuală este definită în legislația UE ca situația în care se manifestă „un comportament nedorit cu conotație sexuală, cu manifestări fizice, verbale sau nonverbale, având ca obiect sau ca efect atingerea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator”(16);

D.  întrucât hărțuirea sexuală este o formă de violență împotriva femeilor și fetelor și este cea mai extremă, dar persistentă, formă de discriminare de gen; întrucât aproximativ 90 % dintre victimele hărțuirii sexuale sunt femei, iar aproximativ 10 % sunt bărbați; întrucât, potrivit studiului ADF la nivelul UE din 2014 intitulat „Violența împotriva femeilor”, una din trei femei au fost victime ale violenței fizice sau sexuale la vârsta adultă; întrucât până la 55 % dintre femei au fost hărțuite sexual în UE; întrucât 32 % din numărul total al victimelor din UE au afirmat că autorul a fost un superior ierarhic, coleg sau client; întrucât 75 % dintre femeile care exercită profesii pentru care este nevoie de calificări sau care ocupă funcții superioare de conducere au fost hărțuite sexual; întrucât 61 % dintre femeile angajate în sectorul serviciilor au fost supuse hărțuirii sexuale; întrucât 20 % dintre tinerele (cu vârste cuprinse între 18 și 29 ani) din UE-28 au fost victime ale hărțuirii cibernetice; întrucât una din zece femei a fost supusă hărțuirii sexuale sau urmăririi obsesive prin intermediul noilor tehnologii;

E.  întrucât cazurile de hărțuire sexuală și hărțuire sunt mult prea rar semnalate autorităților, din cauza unui nivel scăzut, și destul de persistent, de conștientizare socială, a canalelor insuficiente de susținere a victimelor și a ideii că aceasta este o chestiune sensibilă în societate, în pofida existenței unor proceduri formale pentru a o soluționa la locul de muncă, dar și în alte contexte;

F.  întrucât violența și hărțuirea sexuală la locul de muncă constituie o chestiune de sănătate și siguranță și ar trebui tratate ca atare și împiedicate;

G.  întrucât discriminarea pe criterii de gen, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală este interzisă de dreptul UE;

H.  întrucât violența și hărțuirea sexuală sunt contrare principiului egalității de gen și egalității de tratament, și constituie o formă de discriminare de gen, fiind așadar interzisă la locul de muncă, inclusiv în privința angajării, a accesului la formare profesională și a promovării;

I.  întrucât persistența stereotipurilor de gen, a sexismului și a hărțuirii și abuzului sexual constituie o problemă larg răspândită în Europa și în lume, fiind un fenomen care implică victime și agresori de toate vârstele, nivelurile de educație, categoriile de venituri sau pozițiile sociale; întrucât aceasta are consecințe fizice, sexuale, emoționale și psihologice pentru victime; întrucât distribuția inegală a puterii între bărbați și femei, stereotipurile de gen și sexismul, inclusiv discursurile sexiste de incitare la ură, online și offline, stau la baza tuturor formelor de violență împotriva femeilor și au condus la dominarea și discriminarea femeilor de către bărbați și la privarea femeilor de o reală evoluție;

J.  întrucât definiția violenței împotriva femeilor conținută în Platforma de la Beijing cuprinde, printre altele, violența fizică, sexuală și psihologică survenită în comunitate în general, incluzând violul, abuzurile sexuale, hărțuirea sexuală și intimidarea la locul de muncă, în instituțiile de învățământ sau în alte entități(17);

K.  întrucât, în Directiva privind drepturile victimelor, violența de gen este considerată o formă de discriminare și o încălcare a libertăților fundamentale ale victimei și include violența în cadrul relațiilor apropiate, violența sexuală (inclusiv violul, agresiunea sexuală și hărțuirea), traficul de ființe umane, sclavia, precum și diferite forme de practici dăunătoare, cum ar fi căsătoriile forțate, mutilarea genitală a femeilor și așa-numitele „crime de onoare”; întrucât femeile care sunt victime ale violenței de gen și copiii lor au adesea nevoie de un sprijin și o protecție specială, din cauza riscului ridicat de victimizare secundară și repetată, de intimidare și de răzbunare asociat unor astfel de violențe(18);

L.  întrucât legislația UE obligă statele membre să asigure existența unui organism pentru probleme de egalitate, care să acorde victimelor hărțuirii și ale hărțuirii sexuale asistență independentă, să efectueze studii independente, să publice rapoarte independente și să formuleze recomandări în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și formarea profesională, accesul la bunuri și servicii și furnizarea acestora, precum și recomandări pentru persoanele care desfășoară o activitate profesională independentă;

M.  întrucât hărțuirea sexuală și abuzul sexual, comise preponderent de bărbați împotriva femeilor, reprezintă o problemă structurală și larg răspândită în toată Europa și în lume, fiind un fenomen care implică victime și agresori de toate vârstele, nivelurile de educație, categoriile de venituri și pozițiile sociale, și este legată de distribuția inegală a puterii între femei și bărbați în societatea noastră;

N.  întrucât egalitatea de gen este responsabilitatea tuturor persoanelor din societate și impune contribuția activă atât a femeilor, cât și a bărbaților; întrucât autoritățile ar trebui să se implice în campanii de educare și conștientizare adresate bărbaților și generațiilor mai tinere, pentru a implica bărbații și băieții ca parteneri, prevenind și eliminând treptat toate formele de violență de gen și promovând și capacitând femeile;

O.  întrucât, din cauza politicilor și legislațiilor diferite ale statelor membre, femeile din Uniunea Europeană nu beneficiază de același grad de protecție împotriva violenței de gen, a hărțuirii și a abuzurilor sexuale; întrucât sistemele judiciare nu oferă suficient sprijin femeilor; întrucât autorul unei violențe de gen este adesea o persoană deja cunoscută victimei și întrucât, în multe cazuri, victima se află într-o poziție de dependență, ceea ce amplifică teama de a raporta violența;

P.  întrucât toate statele membre au semnat Convenția de la Istanbul, dar numai 15 au ratificat-o; întrucât aderarea UE la convenție nu scutește statele membre de ratificarea la nivel național; întrucât, la articolul 40 din Convenția de la Istanbul se prevede că „părțile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că orice formă de conduită verbală, nonverbală sau fizică de natură sexuală, cu scopul sau cu efectul violării demnității unei persoane, în special atunci când se creează un mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau jignitor, este supusă unei sancțiuni penale sau altor sancțiuni legale”;

Q.  întrucât, în viața politică, femeile sunt disproporționat supuse violenței și hărțuirii; întrucât violența împotriva femeilor constituie o încălcare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv a obligației de a garanta o participare liberă a femeilor la reprezentarea politică;

R.  întrucât hărțuirea sexuală este definită la articolul 12a din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și în Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene;

S.  întrucât hărțuirea sexuală sau comportamentele sexiste nu sunt inofensive, iar minimizarea vădită a hărțuirii sexuale sau a violenței sexuale prin utilizarea eufemismelor reflectă atitudini sexiste față de femei și transmite mesaje de control și putere în relația dintre bărbați și femei, afectând astfel demnitatea, autonomia și libertatea femeilor;

T.  întrucât Parlamentul a instituit structuri specifice și norme interne pentru combaterea hărțuirii sexuale în cadrul instituției, și anume Comitetul consultativ pentru plângerile asistenților parlamentari acreditați împotriva deputaților în Parlamentul European, în timp ce un alt Comitet consultativ pentru prevenirea hărțuirii la locul de muncă se ocupă cu alte proceduri oficiale referitoare la membrii personalului administrației Parlamentului și grupurilor politice pentru a evalua posibilele cazuri și a preveni hărțuirea sexuală și abuzul sexual;

U.  întrucât politicienii, în calitate de reprezentanți aleși ai cetățenilor, au responsabilitatea esențială de a fi un exemplu pozitiv în prevenirea și combaterea hărțuirii sexuale în societate,

Toleranță zero pentru hărțuirea sexuală și abuzul sexual în UE și lupta împotriva acestora

1.  condamnă cu fermitate toate formele de violență sexuală și de hărțuire fizică sau psihologică și regretă că astfel de acte sunt prea ușor tolerate, întrucât, în realitate, constituie o încălcare sistemică a drepturilor fundamentale și o infracțiune gravă, care trebuie sancționată ca atare; subliniază că impunitatea trebuie combătută prin garantarea faptului că agresorii nu rămân nepedepsiți;

2.  insistă asupra aplicării efective a cadrului juridic existent de combatere a hărțuirii sexuale și a abuzului sexual, încurajând în același timp statele membre, precum și întreprinderile publice și private să ia măsuri suplimentare pentru a preveni și a combate în mod eficient hărțuirea sexuală la locul de muncă și în afara acestuia; subliniază că trebuie urmate procedurile juridice specifice instituite pentru a soluționa cazurile de hărțuire sexuală la locul de muncă;

3.  salută inițiativele de tipul mișcării #MeToo, care urmăresc să atragă atenția asupra cazurilor de hărțuire și violență sexuală împotriva femeilor; susține fără echivoc toate femeile și fetele care au luat parte la campania #MeToo, inclusiv pe cele care au denunțat autorii actelor respective;

4.  invită Comisia și statele membre să monitorizeze corespunzător aplicarea corectă a directivelor UE care interzic hărțuirea pe criterii de gen și hărțuirea sexuală și să se asigure că statele membre ale UE consolidează capacitatea în materie de resurse umane a organismelor de promovare a egalității care supraveghează practicile discriminatorii, precum și că acestor organisme li se acordă un mandat clar și resursele corespunzătoare pentru a se ocupa de cele trei domenii: angajarea, activitatea profesională independentă și accesul la bunuri și servicii;

5.  invită Comisia să evalueze, să compare și să facă schimb de bune practici privind combaterea hărțuirii sexuale la locul de muncă și să difuzeze rezultatele acestei evaluări sub forma unor măsuri eficace pe care ar putea să le întreprindă statele membre pentru a încuraja societățile comerciale, partenerii sociali și organizațiile care se ocupă de formarea profesională să prevină toate formele de discriminare de gen, în special hărțuirea și hărțuirea sexuală la locul de muncă;

6.  subliniază rolul important al tuturor bărbaților în asumarea unui angajament de a determina o schimbare a situației și de a pune capăt tuturor formelor de hărțuire și violență sexuală, prin eliminarea condițiilor și a structurilor care favorizează, chiar și pasiv, comportamentul care duce la acest lucru și prin interpelarea persoanelor care manifestă un comportament necorespunzător; invită statele membre să implice activ bărbații în campanii de conștientizare și de prevenire;

7.  consideră că printre acțiunile majore de combatere a hărțuirii sexuale se numără abordarea aspectelor legate de nesemnalarea cazurilor și stigmatizarea socială, stabilirea unor proceduri de asumare a răspunderii la locul de muncă, implicarea activă a bărbaților și a băieților în prevenirea cazurilor de violență și luarea de măsuri împotriva formelor emergente de violență, de exemplu, în spațiul cibernetic;

8.  se arată alarmat de faptul că hărțuirea femeilor în mediul online și, mai ales, pe rețelele de socializare, care variază de la contacte nesolicitate, provocare (trolling) și comportament agresiv pe internet până la hărțuirea sexuală și amenințarea cu violul și cu moartea, devine tot mai răspândită în societatea noastră digitală, ceea ce generează noi forme de violență împotriva femeilor și a fetelor, cum ar fi comportamentul agresiv pe internet, hărțuirea pe internet, utilizarea online de imagini degradante și distribuirea pe rețelele de socializare a fotografiilor și înregistrărilor video cu caracter privat fără consimțământul persoanelor vizate;

9.  invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru ca mecanismele de finanțare a programelor de combatere a violenței împotriva femeilor să poată fi utilizate pentru sensibilizarea populației și sprijinirea organizațiilor societății civile care combat violența împotriva femeilor, inclusiv hărțuirea sexuală;

10.  invită Comisia și statele membre să accelereze ratificarea Convenției de la Istanbul; invită statele membre să o implementeze integral, inclusiv prin crearea unui sistem de colectare de date defalcate pe vârstă și gen cu privire la autorii acestor acte și la relația dintre autor și victimă, care să includă și hărțuirea sexuală;

11.  invită Comisia să prezinte o propunere de directivă împotriva tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor, precum și a violenței de gen; solicită din nou Comisiei să prezinte o strategie cuprinzătoare a UE împotriva tuturor formelor de violență de gen, inclusiv hărțuirea sexuală și abuzurile sexuale împotriva femeilor și a fetelor;

12.  invită Consiliul să activeze clauza pasarelă, prin adoptarea unei decizii în unanimitate care să definească violența împotriva femeilor și a fetelor (și alte forme de violență de gen) ca formă de infracțiune în temeiul articolului 83 alineatul (1) din TFUE;

13.  solicită ca femeile să fie incluse în măsură mai mare în procesul decizional, în sindicate și în posturile de conducere ale organizațiilor din sectorul public și din cel privat; invită Comisia și statele membre ca, împreună cu ONG-uri, partenerii sociali și organismele pentru probleme de egalitate, să inițieze măsuri solide de conștientizare în ceea ce privește drepturile victimelor hărțuirii sexuale și ale discriminării de gen; subliniază că este stringent necesar ca statele membre, organizațiile patronale și sindicatele să promoveze sensibilizarea cu privire la problema hărțuirii sexuale și să sprijine și să încurajeze femeile să denunțe imediat astfel de incidente;

14.  subliniază importanța unei formări specializate și a unor campanii de sensibilizare cu privire la procedurile oficiale existente de denunțare a hărțuirii sexuale la locul de muncă, precum și la drepturile victimelor, asigurându-se astfel respectarea principiului demnității la locul de muncă și promovându-se ca regulă abordarea „toleranței zero”;

Hărțuirea sexuală în parlamente, inclusiv în Parlamentul European

15.  condamnă cu fermitate cazurile de hărțuire sexuală dezvăluite de mass-media și își exprimă sprijinul ferm față de victimele hărțuirii sexuale și ale abuzului sexual; subliniază că este esențial ca instituțiile UE, pentru a fi luate în serios, să se opună cu fermitate oricăror forme de discriminare de gen și oricăror acțiuni care aduc atingere egalității de gen;

16.  ia act de faptul că, printr-o decizie a Biroului din 14 aprilie 2014, Parlamentul European a adoptat norme noi, care includ crearea unor organisme specifice, cum ar fi Comitetului consultativ care se ocupă de plângerile pentru hărțuire ale asistenților parlamentari acreditați împotriva deputaților din Parlamentul European și de prevenirea hărțuirii la locul de muncă și Comitetul consultativ care se ocupă de plângerile pentru hărțuire și de prevenirea acesteia la locul de muncă în cazul personalului PE; ia act cu satisfacție de introducerea semnalării confidențiale a cazurilor și de lansarea unei campanii de creștere a nivelului de conștientizare, care vizează combaterea hărțuirii sexuale în cadrul Parlamentului; ia act de faptul că și alte instituții ale UE au creat organisme similare;

17.  invită Președintele Parlamentului și administrația Parlamentului:

   să examineze de urgență și în detaliu relatările recente din mass-media privind hărțuirea sexuală și abuzul sexual în cadrul Parlamentului European, respectând totodată viața privată a victimelor, să informeze deputații cu privire la constatări și să propună măsuri adecvate de prevenire a unor noi cazuri;
   să evalueze și, dacă este necesar, să revizuiască componența organismelor competente, astfel încât să se asigure independența acestora și un echilibru de gen în cadrul lor, precum și să se consolideze și să se promoveze funcționarea Comitetului consultativ pentru plângerile de hărțuire ale asistenților parlamentari acreditați împotriva deputaților în Parlamentul European și a Comitetului consultativ pentru prevenirea hărțuirii la locul de muncă, care se ocupă de ceilalți membri ai personalului Parlamentului, recunoscând totodată activitatea importantă a acestora;
   să își revizuiască normele pentru a include, de asemenea, stagiari în toate comitetele consultative pentru prevenirea hărțuirii la locul de muncă și a stimula interesul pentru consolidarea măsurilor pozitive ale acestora și să evite conflictele de interese ale membrilor acestor organisme importante; să cerceteze cazurile oficiale, să țină un registru confidențial al cazurilor apărute de-a lungul timpului și să adopte măsurile optime pentru o politică de toleranță zero la toate nivelurile instituției;
   să instituie un grup operativ de experți independenți mandatați să examineze situația hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în Parlament, care să realizeze o evaluare a Comitetului consultativ pentru plângerile de hărțuire ale asistenților parlamentari acreditați împotriva deputaților în Parlamentul European și a Comitetului consultativ pentru prevenirea hărțuirii la locul de muncă, care se ocupă de ceilalți membri ai personalului Parlamentului și să propună modificări adecvate;
   să acorde sprijin deplin victimelor în cadrul procedurilor desfășurate în Parlament și/sau de către poliția locală; să activeze măsuri de urgență sau de protecție, dacă este cazul, și să pună pe deplin în aplicare articolul 12a din Statutul funcționarilor, asigurându-se că toate cazurile sunt pe deplin cercetate și că sunt luate măsuri disciplinare;
   să asigure aplicarea unui plan de acțiune puternic și eficace împotriva hărțuirii sexuale pentru prevenirea unor astfel de acte și pentru sprijinirea victimelor, precum și formări obligatorii pentru toți membrii personalului și toți deputații în ceea ce privește respectul și demnitatea la locul de muncă, astfel încât toleranța zero să devină regulă; să se implice la maximum în campanii de creștere a nivelului de conștientizare pentru toți deputații și toate serviciile administrației, acordând o atenție specială posturilor celor mai vulnerabile, cum ar fi stagiarii, asistenții parlamentari acreditați (APA) și agenții contractuali;
   să creeze o rețea instituțională de consilieri confidențiali specifică pentru structurile Parlamentului, care să ajute victimele, să le ofere consiliere și să le reprezinte dacă este necesar, cum este deja cazul la Comisie;

18.  invită toți colegii să sprijine și să încurajeze victimele să se exprime și să denunțe cazurile de hărțuire sexuală prin intermediul unor proceduri oficiale îmbunătățite în cadrul administrației Parlamentului și/sau la poliție;

19.  se angajează să adopte norme interne privind semnalarea neregulilor, pentru a proteja drepturile și interesele avertizorilor și să prevadă căi de atac adecvate în cazul în care aceștia nu sunt tratați în mod corect și echitabil în raport cu acțiunile lor;

20.  este foarte preocupat de faptul că, mult prea des, asistenții deputaților (APA) se tem să se exprime în cazurile de hărțuire sexuală, întrucât clauza privind „pierderea încrederii” din statutul APA permite concedierea lor într-un termen foarte scurt; solicită participarea unor experți independenți în procedurile de concediere, alături de reprezentanți ai administrației, pentru a putea lua decizii nepărtinitoare;

21.  recomandă Ombudsmanului European să prezinte anual Grupului la nivel înalt pentru egalitatea de gen și diversitate din Parlament date despre plângerile pentru cazuri de administrare defectuoasă legate de egalitatea de gen în Parlament, respectând întru totul decizia Parlamentului European privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului;

22.  invită statele membre să examineze situația hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în parlamentele naționale, să ia măsuri active pentru a le combate și să instituie o politică de respect și demnitate la locul de muncă pentru membrii aleși și membrii personalului, precum și să asigure în mod corespunzător respectarea acesteia; solicită monitorizarea aplicării acestei politici;

23.  invită statele membre să ofere sprijin și protecție parlamentarilor care interacționează cu publicul, în special pentru cei care se confruntă cu abuzuri sexuale și cu amenințări de violență de gen, inclusiv în mediul online;

24.  solicită organizarea unor schimburi de practici optime la toate nivelurile, împreună cu alte instituții și organizații precum ONU Femei, Consiliul Europei, instituțiile UE și actorii implicați în promovarea egalității de gen;

25.  invită toți politicienii să dea dovadă de un comportament responsabil și să fie un exemplu în prevenirea și combaterea hărțuirii sexuale în parlamente și în afara acestora;

o
o   o

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(1) http://fra.europa.eu/en/publication/2014/violence-against-women-eu-wide-survey-main-results-report
(2) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
(3) JO L 373, 21.12.2004, p. 37.
(4) JO L 315, 14.11.2012, p. 57.
(5) https://rm.coe.int/168008482e
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0329.
(7) JO C 77 E, 28.3.2002, p. 138.
(8) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 53.
(9) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 26.
(10) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 102.
(11) JO C 285, 29.8.2017, p. 2.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2016)0451.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2017)0073.
(14) JO C 316, 30.8.2016, p. 2.
(15) Texte adoptate, P8_TA(2017)0402.
(16) http://ec.europa.eu/justice/gender-equality/files/your_rights/final_harassement_en.pdf
(17) http://www.un.org/womenwatch/daw/beijing/platform/violence.htm
(18) A se vedea considerentul (17) din Directiva privind drepturile victimelor.


Politicile economice ale zonei euro
PDF 464kWORD 68k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 octombrie 2017 referitoare la politica economică a zonei euro 2017/2114(INI))
P8_TA(2017)0418A8-0310/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 121 alineatul (2) și articolul 136, și protocoalele nr. 1 și 2 la acesta,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 mai 2017 privind recomandările specifice fiecărei țări din 2017 (COM(2017)0500),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 februarie 2017 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creșterii pentru 2017(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 februarie 2017, intitulată „Semestrul european 2017: evaluarea progreselor înregistrate cu privire la reformele structurale, prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice și rezultatele bilanțurilor aprofundate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011” (COM(2017)0090),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Analiza anuală a creșterii pentru 2017” (COM(2016)0725), raportul intitulat „Raportul privind mecanismul de alertă pentru 2017” (COM(2016)0728) și „Proiectul de raport comun al Comisiei și al Consiliului privind ocuparea forței de muncă 2017 (COM(2016)0729)”, precum și recomandarea Comisiei de recomandare a Consiliului privind politica economică a zonei euro (COM(2015)0692),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 noiembrie 2016, intitulată „Către o orientare bugetară pozitivă pentru zona euro” (COM(2016)0727),

—  având în vedere raportul Consiliului bugetar european din 20 iunie 2017 intitulat „Evaluarea orientării fiscale prospective pentru zona euro“,

—  având în vedere Studiul ocazional nr. 182 din ianuarie 2017 privind „Orientarea fiscală a zonei euro“, elaborat de Banca Centrală Europeană,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 21 martie 2017 privind politica economică a zonei euro(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 23 mai 2017 privind bilanțurile aprofundate și punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări pentru 2016,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2017 privind închiderea procedurilor aplicabile deficitelor excesive pentru două state membre și politicile economică și bugetară,

–  având în vedere previziunile economice europene ale Comisiei Europene din primăvara anului 2017, publicate în mai 2017,

–  având în vedere setul de date al Eurostat privind PIB-ul real pe cap de locuitor, rata de creștere și totalurile din 31 mai 2017,

–  având în vedere statisticile OCDE privind veniturile fiscale totale, din 30 noiembrie 2016,

–  având în vedere Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare,

–  având în vedere acordul COP 21 adoptat în cadrul Conferinței de la Paris privind schimbările climatice la 12 decembrie 2015,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice(3),

–  având în vedere Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro(8),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro(9),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre din zona euro care întâmpină sau care sunt amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară(10),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0310/2017),

A.  întrucât, potrivit previziunilor Comisiei, rata de creștere a PIB-ului în zona euro a fost de 1,8 % în 2016 și se preconizează că va rămâne stabilă, la 1,7 % în 2017 și la 1,9 % în UE în ansamblu, depășind nivelurile anterioare crizei, dar încă insuficientă, cu diferențe semnificative între ratele de creștere din întreaga UE; întrucât consumul privat este, de câțiva ani, principalul factor de creștere, deși este posibil ca acesta să scadă în acest an din cauza creșterii temporare a inflației prețurilor de consum, fiind posibil totuși ca cererea internă să impulsioneze perspectivele de creștere pe termen mediu; întrucât creșterea economică din UE rămâne prea scăzută pentru a crea noi locuri de muncă în statele membre și mult mai scăzută decât creșterea preconizată pentru întreaga lume;

B.  întrucât rata șomajului în zona euro și în UE-28 a fost de 9,3 % și, respectiv, de 7,8 % în aprilie 2017, nivelurile cele mai scăzute din martie 2009 și decembrie 2008, dar încă peste nivelurile dinaintea crizei; întrucât se înregistrează încă diferențe semnificative între ratele șomajului din întreaga UE, de la 3,2 % până la 23,2 %; întrucât rata șomajului în rândul tinerilor în zona euro și în UE-28 era încă la un nivel ridicat în aprilie 2017, și anume 18,7 % și 16,7 %;

C.  întrucât se preconizează că deficitul public general în zona euro va fi de 1,4 % în 2017 și de 1,3 % în 2018 și că performanțele statelor membre vor fi neuniforme; întrucât se estimează că ponderea datoriei publice în PIB în zona euro va fi de 90,3 % în 2017 și de 89,0 % în 2018;

D.  întrucât creșterea economică la nivel mondial este încă fragilă, iar economia din zona euro se confruntă cu o incertitudine sporită și cu provocări politice interne și externe importante;

E.  întrucât ratele excesiv de scăzute ale productivității și competitivității globale în UE impun reforme structurale echilibrate din punct de vedere social, eforturi fiscale și investiții susținute în statele membre pentru a contribui la creșterea durabilă și favorabilă incluziunii și la ocuparea forței de muncă și pentru a realiza o convergență ascendentă cu celelalte economii mondiale și în interiorul UE;

F.  întrucât rata ocupării forței de muncă în zona euro a crescut cu 1,4 % în 2016; întrucât, în martie 2017, rata șomajului era de 9,5 %, mai scăzută decât în martie 2016, când a fost de 10,2 % ; întrucât, în pofida unor îmbunătățiri recente, ratele șomajului nu au revenit încă la nivelurile de dinainte de criză;

G.  întrucât în 2016 rata de ocupare a forței de muncă a crescut cu 1,2 % în UE-28 și 234,2 milioane de persoane aveau un loc de muncă în primul trimestru al anului 2017, cifra fiind cea mai ridicată înregistrată vreodată(11); întrucât, cu toate acestea, numărul considerabil de locuri de muncă create în conexiune cu creșterea economică ascunde provocări, cum ar fi recuperarea incompletă a numărului de ore lucrate și creșterea modestă a productivității; întrucât, în cazul în care sunt de durată, acești factori pot exercita o presiune suplimentară asupra unor aspecte ale creșterii economice pe termen lung și asupra coeziunii sociale în UE(12);

H.  întrucât rata ocupării forței de muncă este în general mai scăzută în rândul femeilor: în 2015, rata de ocupare a forței de muncă pentru bărbații cu vârsta între 20 și 64 de ani era de 75,9 % în UE-28, în comparație cu 64,3 % pentru femei;

I.  întrucât, în martie 2017, rata șomajului în rândul tinerilor în zona euro era de 19,4 %, în comparație cu 21,3 % în martie 2016; întrucât rata șomajului în rândul tinerilor este în continuare la un nivel inacceptabil de ridicat; întrucât, în 2015, proporția NEET a rămas ridicată și a reprezentat 14,8 % dintre persoanele cu vârsta între 15 și 29 de ani, și anume 14 milioane de persoane; întrucât se estimează că NEET generează costuri de 153 de miliarde EUR (1,21 % din PIB) pe an pentru Uniune, reprezentând prestațiile acordate și veniturile și impozitele pierdute(13), în timp ce costul total estimat al creării sistemelor de Garanție pentru tineret în zona euro este de 21 de miliarde EUR pe an, sau de 0,22 % din PIB; întrucât, în prezent, s-a alocat 1 miliard EUR Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, sumă care urmează să fie dublată cu 1 miliard EUR din Fondul social european pentru perioada 2017-2020;

J.  întrucât, deși șomajul pe termen lung în UE-28 a scăzut de la 5 % în 2014 la 4 % în 2016, acesta continuă să fie un motiv de îngrijorare, dat fiind că reprezintă aproape jumătate din șomajul total; constată cu îngrijorare că rata șomajului pe termen foarte lung, de 2,5 % în 2016, continuă să depășească cu un punct procentual cifra din 2008; întrucât continuă să existe decalaje mari între statele membre;

K.  întrucât, în multe state membre, numărul populației în vârstă de muncă și forța de muncă continuă să scadă, în special din cauza ratei scăzute a natalității; întrucât capacitatea de inserție profesională a femeilor, împreună cu sosirea continuă a migranților, a refugiaților și a solicitanților de azil, reprezintă oportunități pentru statele membre de a face față acestei probleme și de a consolida forța de muncă în UE;

L.  întrucât unul dintre cele cinci obiective ale Strategiei Europa 2020 vizează reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială sau afectate de aceste probleme; întrucât sărăcia este în scădere, numărul de persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială fiind cu 4,8 milioane mai mic în 2015 decât în 2012; întrucât cifrele din 2015 le depășesc în continuare pe cele din 2008 cu 1,6 milioane; întrucât, în 2012, 32,2 milioane de persoane cu handicap erau expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială în UE; întrucât, în 2013, 26,5 milioane de copii din UE-28 erau expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială; întrucât rata riscului de sărăcie sau de excluziune rămâne inacceptabil de ridicată, aceasta fiind de 23,7 %, cu valori care sunt, în continuare, foarte ridicate în unele state membre; întrucât, în plus, sărăcia energetică rămâne atât de ridicată încât, pentru cele 11 procente din populația UE care se află în această situație, ea conduce la un cerc vicios de dezavantaje economice;

M.  întrucât condițiile și performanțele de pe piața forței de muncă arată diferențe substanțiale între statele membre, deși aceste diferențe sunt în scădere;

N.  întrucât noi forme de ocupare a forței de muncă și de muncă se răspândesc din ce în ce mai mult, odată cu revoluția digitală de pe piața forței de muncă,

1.  salută mai buna funcționare a economiei europene, care are o bază tot mai largă, este susținută de o creștere moderată a PIB-ului, depășind nivelul de dinaintea crizei, precum și ratele șomajului, aflate în scădere, deși încă la nivel ridicat; consideră că această tendință pozitivă se datorează politicilor din ultimii ani; constată că totuși redresarea modestă este încă fragilă și distribuită inegal în societate și regiuni, în timp ce evoluția PIB pe cap de locuitor este aproape stagnantă; regretă că evoluțiile economice continuă să fie împovărate de urmările crizei; constată că, în ciuda progreselor substanțiale, nivelurile datoriei în multe state membre continuă să depășească pragul stabilit în Pactul de stabilitate și creștere;

2.  constată cu îngrijorare că ratele de creștere a PIB-ului și a productivității rămân sub potențialul deplin și că, prin urmare, nu ar trebui să ne complăcem în această situație, această redresare moderată necesitând eforturi continue pentru a se obține o mai mare reziliență și o sustenabilitate pe termen mediu și lung prin intermediul unui nivel mai ridicat de creștere economică și de ocupare a forței de muncă;

3.  ia act de faptul că Europa dispune de un potențial economic neexploatat, dat fiind că creșterea economică și ocuparea forței de muncă înregistrează progrese inegale; subliniază faptul că acest lucru este rezultatul performanțelor eterogene ale economiilor statelor membre; subliniază faptul că punerea în aplicare a unor reforme structurale echilibrate din punct de vedere social și realizarea unor investiții private și publice mai mari în statele membre și la nivel european ar putea facilita creșterea cu cel puțin 1 %; reamintește că, pentru a ajuta la asigurarea convergenței și a stabilității în UE, coordonarea politicii economice și a celei bugetare ar trebui să rămână o prioritate de prim rang a semestrului european;

4.  consideră că ar fi nevoie, de asemenea, de un grad mai mare de convergență ascendentă și de competitivitate globală pentru a susține redresarea economică în UE și în zona euro pe termen lung; consideră că actualii indicatori economici și ai ocupării forței de muncă sunt esențiali pentru a garanta o creștere durabilă și favorabilă incluziunii;

5.  consideră că, pentru ca acest lucru să se materializeze, trebuie îmbunătățite condițiile structurale pentru creștere; consideră că creșterea potențială din toate statele membre ar trebui să se situeze pe termen lung la cel puțin 3 %; pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie pus un accent mai puternic pe convergența economică, caz în care stabilirea de criterii clare privind modul în care se poate îmbunătăți potențialul de creștere economică al statelor membre ar putea să ofere ghidajul necesar pentru măsurile de politică; subliniază că un astfel de exercițiu de evaluare comparativă periodică ar trebui să țină cont de punctele forte și de punctele slabe structurale ale fiecărui stat membru și să vizeze un obiectiv de creștere economică durabilă și favorabilă incluziunii; acesta ar trebui să includă domenii precum economia digitală, sectorul serviciilor, piața energiei, dar și calitatea serviciilor publice, condițiile pentru investiții, incluziunea și pregătirea sistemelor de învățământ;

6.  subliniază că acest lucru ar completa eforturile în curs de îmbunătățire a calității și a gestiunii bugetelor naționale prin declanșarea factorilor ce stimulează creșterea economică în conformitate cu normele bugetare ale Uniunii și cu respectarea deplină a clauzelor sale de flexibilitate existente;

Politici structurale

7.  consideră că creșterea inegală și ratele diferite ale șomajului din zona euro necesită o mai bună coordonare a politicilor economice, în special printr-o asumare națională mai bună și coerentă și o punere în aplicare corespunzătoare a recomandărilor specifice fiecărei țări, și în vederea promovării unei convergențe ascendente, inclusiv printr-o mai bună punere în aplicare a legislației UE; subliniază că reformele trebuie să țină seama în mod corespunzător de situația specifică și de provocările din fiecare stat membru; invită Comisia să asigure coerența dintre reformele structurale și cheltuielile UE; reamintește, în acest sens, și importanța asistenței tehnice pentru a ajuta statele membre să își dezvolte capacitatea și să devină convergente; o abordare bazată pe parteneriat ar putea asigura o mai mare responsabilitate și mai multă asumare pentru rezultatul punerii în aplicare recomandărilor specifice fiecărei țări;

8.   constată că șomajul în rândul tinerilor rămâne excesiv de ridicat în țările din zona euro și subliniază că șomajul crescut și persistent în rândul tinerilor reprezintă un risc structural pe termen lung; este de acord că abordarea urmărilor crizei, de la șomajul de lungă durată, ocuparea forței de muncă care nu exploatează pe deplin competențele și abilitățile și societățile în curs de îmbătrânire până la nivelurile ridicate ale datoriei publice și private, rămâne o prioritate urgentă, care necesită punerea în aplicare a unor reforme durabile și favorabile incluziunii;

9.  consideră că urmările crizei, respectiv un nivel ridicat de îndatorare și de șomaj în anumite sectoare ale economiei, acționează încă ca o piedică în calea creșterii economice durabile și implică potențiale riscuri de regres; solicită statelor membre să reducă nivelurile excesive de îndatorare; este preocupat, în acest sens, de faptul că nivelul ridicat de credite neperformante în unele state membre ar putea avea efecte semnificative de propagare de la un stat membru la altul, precum și între bănci și entitățile suverane, ceea ce prezintă un risc la adresa stabilității financiare în Europa; ia act de faptul că au fost consolidate amortizoarele de capital în sectorul financiar, însă provocările sunt generate de profitabilitatea scăzută, combinată cu niveluri ridicate ale creditelor neperformante; este convins că o strategie la nivelul UE pentru gestionarea creditelor neperformante ar putea furniza o soluție mai cuprinzătoare, care să îmbine o serie de măsuri de politică complementare la nivel național și la nivel european, dacă este cazul;

10.  consideră că se impun reforme și inițiative pentru îmbunătățirea mediului de afaceri, pentru stimularea productivității, a competitivității bazate pe prețuri și pe alte elemente, a investițiilor și a ocupării forței de muncă în zona euro; consideră că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a stimula accesul IMM-urilor la finanțare, care este un factor esențial pentru ca întreprinderile să inoveze și să se extindă; subliniază, în acest context, importanța unor reforme orientate către viitor, care să fie adaptate ofertei și cererii;

11.  consideră că, împreună cu un nivel adecvat al protecției sociale și al dialogului, niște piețe care funcționează bine și sunt productive ale forței de muncă contribuie la creșterea ocupării forței de muncă și la asigurarea unei creșteri durabile; subliniază că este important să se mențină ratele ridicate ale ocupării forței de muncă acolo unde au fost atinse; constată că lipsa personalului calificat, îmbătrânirea societăților, precum și o serie de alte provocări afectează creșterea în continuare a ocupării forței de muncă și reducerea ratei șomajului în toate statele membre;

12.  subliniază că este important ca evoluția salarială să fie responsabilă și favorabilă creșterii, să asigure un nivel de trai decent, în concordanță cu productivitatea și să țină cont de competitivitate; ia act de faptul că creșterea remunerațiilor este prevăzută a fi relativ moderată; consideră că creșterea productivității ar trebui să fie un obiectiv prioritar al reformelor structurale; este de acord cu Comisia că se pot efectua creșteri salariale, ceea ce ar putea produce efecte pozitive asupra consumului agregat;

13.  subliniază că ratele de impozitare ar trebui să susțină, și ele, competitivitatea investițiile și crearea de locuri de muncă; solicită reforme fiscale, pentru a îmbunătăți colectarea impozitelor, a preveni evitarea obligațiilor fiscale, evaziunea fiscală și planificarea fiscală agresivă, precum și pentru a aborda sarcina fiscală ridicată asupra forței de muncă în Europa, asigurând, totodată, durabilitatea sistemelor de protecție socială; consideră că scăderea sarcinii fiscale asupra forței de muncă ar crește ocuparea forței de muncă și ar stimula creșterea; subliniază că stimulentele fiscale, atunci când este posibil, prin intermediul unor taxe mai mici, pot sprijini cererea internă, securitatea socială, investițiile și ocuparea forței de muncă;

Investiții

14.  este de acord că relansarea economică trebuie sprijinită prin investiții publice și private, în special în inovare, și ia act de faptul că există încă un deficit de investiții în zona euro; salută faptul că în unele state membre investițiile depășesc deja nivelul dinaintea crizei și regretă că în alte state membre investițiile sunt în continuare la un nivel scăzut sau nu revin la ritmul necesar; subliniază că sunt necesare, de asemenea, măsuri suplimentare pentru a compensa „deficitul de investiții” acumulat de la izbucnirea crizei;

15.  consideră că reformele de eliminare a blocajelor pentru investițiile private și publice ar permite sprijinirea rapidă a activității economice și, în același timp, ar contribui la crearea condițiilor pentru o creștere economică durabilă pe termen lung; subliniază că investițiile în educație, inovare și cercetare și dezvoltare ar permite o mai bună adaptare la economia bazată pe cunoaștere; subliniază, de asemenea, că finalizarea uniunii piețelor de capital este un factor esențial pentru atragerea și creșterea investițiilor și pentru îmbunătățirea finanțării creșterii și a locurilor de muncă;

16.  consideră că cercetarea, tehnologia și educația sunt de o importanță vitală pentru dezvoltarea economică pe termen lung a zonei euro; subliniază diferențele dintre statele membre în ceea ce privește investițiile în aceste domenii și evidențiază că investițiile ar contribui la dezvoltarea inovării și ar permite o mai bună adaptare la economia bazată pe cunoștințe, în conformitate cu Strategia Europa 2020;

17.  salută faptul că acordul oportun privind revizuirea Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) va contribui la creșterea eficacității acestui instrument și la soluționarea problemelor întâmpinate în punerea sa în aplicare până în prezent prin facilitarea finanțării mai multor proiecte cu potențial ridicat, asigurând aplicarea strictă principiului adiționalității, precum și la îmbunătățirea acoperirii geografice și a utilizării, sprijinind investiții care nu ar fi fost altfel realizate;

18.  constată că obiectivele fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) sunt diferite de cele ale FEIS și, prin urmare, și că fondurile ESI sunt în continuare importante, inclusiv în scopul sprijinirii reformelor structurale sustenabile;

19.  subliniază că o uniune a piețelor de capital pe deplin funcțională poate, pe un termen mai lung, să ofere finanțare nouă pentru IMM-uri, pe lângă cea oferită de sectorul bancar; subliniază faptul că IMM-urile reprezintă coloana vertebrală a economiei europene și, prin urmare, pentru a crește competitivitatea din zona euro, consideră că creșterea accesului IMM-urilor la finanțare și combaterea incertitudinii economice a activităților acestora ar trebui să se numere printre prioritățile de prim rang; subliniază că este necesar să se reducă birocrația, să se simplifice și să se eficientizeze serviciile publice;

Politicile bugetare

20.  consideră că politicile bugetare prudente și anticipative joacă un rol fundamental pentru stabilitatea zonei euro și a Uniunii, în ansamblul său; subliniază faptul că, în acest domeniu, o bună coordonare a politicilor bugetare, punerea în aplicare corespunzătoare și conformitatea cu normele Uniunii, inclusiv respectarea în totalitate a clauzelor sale de flexibilitate actuale, reprezintă obligații legale și sunt esențiale pentru buna funcționare a uniunii economice și monetare (UEM);

21.  salută, în această privință, faptul că situația finanțelor publice pare să se îmbunătățească odată cu scăderea preconizată a deficitelor publice din zona euro; cu toate acestea, pentru ca statele membre să nu fie vulnerabile la șocurile externe, trebuie continuate eforturile de reducere a datoriilor, promovând totodată și creșterea economică;

22.  este de acord cu Comisia în privința faptului că datoria publică este în continuare mare în unele state membre și că este necesar ca finanțele publice să devină sustenabile, promovând totodată creșterea economică și crearea de locuri de muncă; atrage atenția, în acest context, asupra faptului că plățile unor rate scăzute ale dobânzilor, politicile monetare flexibile, măsurile cu caracter excepțional și alți factori de atenuare a datoriilor curente au doar caracter temporar și evidențiază deci că este necesar ca finanțele publice să devină sustenabile și, de asemenea, să se ia în considerare datoriile viitoare și să se urmărească creșterea pe termen lung ; subliniază că este posibil să crească costurile cu serviciul datoriei; accentuează importanța reducerii nivelurilor globale ale datoriilor;

23.  subliniază faptul că orientările fiscale de la nivel național și european trebuie să echilibreze caracterul sustenabil pe termen lung al finanțelor publice, cu respectarea strictă a Pactului de stabilitate și de creștere, a dispozițiilor acestuia privind flexibilitatea, și cu stabilizarea macroeconomică pe termen scurt;

24.  subliniază că actuala orientare fiscală agregată a zonei euro a rămas, în general, neutră în 2016 și se pare că va rămâne așa și în 2017; reamintește că, în comunicarea sa din 2016, Comisia a solicitat o orientare fiscală pozitivă, în timp ce Eurogrupul, după ce a concluzionat că orientarea fiscală în general neutră din 2017 a atins un echilibru adecvat, a convenit să sublinieze faptul că este important să se atingă un echilibru adecvat între nevoia de a asigura caracterul sustenabil și nevoia de a sprijini investițiile pentru a consolida redresarea economică, contribuind astfel la un mix de politici mai echilibrat; ia act, în acest context, de prima evaluare, din 20 iunie 2017, a orientării fiscale prospective adecvate pentru zona euro de către organismul independent Consiliul bugetar european; solicită Comisiei și statelor membre să preconizeze o orientare fiscală adecvată circumstanțelor respective;

25.  subliniază totuși că perspectiva agregată ar trebui să țină cont de situația eterogenă din statele membre și de nevoia de a diferenția între politicile bugetare impuse de fiecare stat membru; subliniază că conceptul de orientare fiscală agregată nu presupune că excedentele și deficitele din diferite state membre se compensează reciproc;

Recomandările specifice fiecărei țări

26.  apreciază că, în timp, statele membre au realizat cel puțin „unele progrese” în ceea ce privește două treimi dintre recomandările din 2016; consideră, cu toate acestea, că punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări este în continuare întârziată și îngreunează deci procesul de convergență din zona euro; consideră că statele membre sunt răspunzătoare pentru consecințele ce decurg din lipsa punerii în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări și se așteaptă la un angajament mai ferm din partea statelor membre de a lua măsurile de politică ce se impun în baza recomandărilor specifice fiecărei țări convenite;

27.  recunoaște că statele membre au înregistrat progrese în punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări în domeniul politicii bugetare și al politicilor active pe piața forței de muncă, însă subliniază că nu s-au realizat progrese suficiente în domenii precum concurența în domeniul serviciilor și mediul de afaceri; se așteaptă la un angajament mai ferm din partea statelor membre de a lua măsurile de politică ce se impun în baza recomandărilor specifice fiecărei țări, a căror punere în aplicare este fundamentală pentru eliminarea dezechilibrelor din zona euro;

28.  salută recomandarea Comisiei de a încheia procedurile aplicabile deficitelor excesive în cazul mai multor state membre; salută eforturile de reformă fiscală din trecut și actuale care au condus la ieșirea statelor membre respective din procedura aplicabilă deficitelor excesive, dar insistă asupra faptului că aceste eforturi vor trebui să continue să asigure caracterul sustenabil al finanțelor publice și pe termen lung, promovând totodată creșterea economică și crearea de locuri de muncă; solicită Comisiei să asigure punerea în aplicare corespunzătoare a Pactului de stabilitate și de creștere, aplicând în mod coerent normele prevăzute de acesta;

29.  ia act de faptul că 12 state membre se confruntă cu dezechilibre macroeconomice diferite ca natură și gravitate și de faptul că se înregistrează dezechilibre excesive în șase state membre; ia act de concluzia Comisiei conform căreia în prezent nu există motive pentru accelerarea procedurii privind dezechilibrele macroeconomice pentru vreunul dintre statele membre;

30.  subliniază că procedura privind dezechilibrele macroeconomice (PDM) are drept scop prevenirea dezechilibrelor în statele membre pentru a se evita efectele negative de propagare la alte state membre;

31.  prin urmare, consideră că este de importanță fundamentală ca toate statele membre să ia măsurile de politică ce se impun pentru soluționarea dezechilibrelor macroeconomice, în special nivelurile ridicate de îndatorare, excedentele de cont curent și dezechilibrele în materie de competitivitate, și să se angajeze în direcția reformelor structurale echilibrate din punct de vedere social și favorabile incluziunii prin care să asigure sustenabilitatea economică a fiecărui stat membru în parte, asigurând astfel competitivitatea și reziliența generală a economiei europene;

Contribuții sectoriale la Raportul referitor la politica economică a zonei euro

Politicile sociale și de ocupare a forței de muncă

32.  consideră că sunt necesare eforturi continue pentru a se ajunge la un echilibru între dimensiunea economică și cea socială a procesului semestrului european și pentru a promova reforme structurale echilibrate din punct de vedere social și economic, care să reducă inegalitățile și să promoveze locuri de muncă decente, care să determine crearea de locuri de muncă de calitate, să genereze o creștere durabilă și investiții sociale; sprijină utilizarea tabloului de bord al indicatorilor sociali în cadrul semestrului european; solicită să se acorde o atenție sporită dezechilibrelor structurale de pe piața forței de muncă în cadrul recomandărilor specifice fiecărei țări;

33.  își reiterează solicitarea ca cei trei noi indicatori principali referitori la ocuparea forței de muncă să fie plasați pe picior de egalitate cu indicatorii economici existenți, garantând, astfel, că dezechilibrele interne sunt evaluate mai bine și mărind eficacitatea reformelor structurale; propune introducerea unei proceduri fără caracter punitiv privind dezechilibrele sociale în procesul de elaborare a recomandărilor specifice fiecărei țări, astfel încât să se prevină uniformizarea descendentă a standardelor sociale, pe baza utilizării eficace a indicatorilor sociali și a celor referitori la ocuparea forței de muncă în cadrul supravegherii macroeconomice; constată că inegalitatea s-a accentuat în aproximativ zece state membre și reprezintă una dintre principalele provocări socioeconomice din UE(14);

34.  subliniază că niște reforme responsabile din punct de vedere social și economic trebuie să se bazeze pe solidaritate, integrare și justiție socială; subliniază că reformele ar trebui să aibă în vedere și acordarea unui sprijin susținut pentru redresarea economică și socială, crearea de locuri de muncă de calitate, stimularea coeziunii sociale și teritoriale, protejarea grupurilor vulnerabile și îmbunătățirea standardelor de trai pentru toți cetățenii;

35.  consideră că procesul semestrului european ar trebui să contribuie la soluționarea nu doar a provocărilor societale existente, ci și a celor emergente, pentru a asigura o mai mare eficiență economică, cuplată cu îmbunătățirea coeziunii sociale a Uniunii Europene; recunoaște, în acest sens, că este necesar să se realizeze o evaluare a impactului social al politicilor UE;

36.  invită Comisia să asigure o finanțare adecvată pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor, care rămâne inacceptabil de ridicat în UE, și să continue Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor după încheierea actualului cadru financiar multianual (CFM), îmbunătățind, în același timp, funcționarea și punerea sa în aplicare și luând în considerare cele mai recente constatări din raportul special al Curții de Conturi Europene privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și utilizarea Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; solicită statelor membre să pună în aplicare recomandările Curții de Conturi Europene și să se asigure că Garanția pentru tineret este pe deplin accesibilă; regretă modificarea bugetului, prin care s-au transferat fonduri din Fondul social european (FSE), inclusiv din YEI, la Corpul european de solidaritate, care ar trebui, mai degrabă, să fie finanțat prin toate mijloacele financiare disponibile în temeiul Regulamentului CFM în vigoare; subliniază că este nevoie de o evaluare calitativă și cantitativă a locurilor de muncă create; subliniază că finanțarea UE nu ar trebui utilizată pentru a înlocui ajutoarele sociale naționale;

37.  subliniază faptul că punerea în aplicare a Garanției pentru tineret ar trebui consolidată la nivel național, regional și local și insistă asupra importanței tranzițiilor de la școală la locul de muncă; subliniază că o atenție deosebită trebuie acordată femeilor tinere și fetelor, care s-ar putea confrunta cu bariere de gen în calea obținerii unei oferte de angajare de bună calitate, a continuării educației, a unei ucenicii sau a unui stagiu; subliniază necesitatea de a se asigura faptul că Garanția pentru tineret ajunge la tinerii care se confruntă cu forme de excluziune multiple și cu sărăcie extremă;

38.  invită statele membre să pună în aplicare propunerile cuprinse în Recomandarea Consiliului din 15 februarie 2016 privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă(15);

39.  consideră că amploarea, eficiența și eficacitatea politicilor active și sustenabile de pe piața forței de muncă ar trebui să crească prin intermediul unei finanțări suficiente și adecvate, punând accentul pe protecția mediului, a angajatorului, a lucrătorului, a sănătății și a consumatorilor; este de părere că trebuie să se încerce să se soluționeze fenomenul sărăciei persoanelor încadrate în muncă;

40.  regretă faptul că economia socială a fost trecută cu vederea de Comisie în pachetul său de evaluări/recomandări; atrage atenția asupra faptului că acest sector cuprinde 2 milioane de întreprinderi, care angajează peste 14 milioane de persoane, și contribuie la atingerea obiectivelor pentru 2020; invită Comisia și statele membre să acorde întreprinderilor economiei sociale o mai mare recunoaștere și vizibilitate, prin intermediul unui plan de acțiune european pentru economia socială; consideră că această lipsă de recunoaștere le îngreunează accesul la finanțare; invită Comisia să prezinte o propunere de statut european pentru asociații, fundații și societăți mutuale;

41.  reamintește necesitatea de a se sprijini și consolida dialogul social, negocierile colective și poziția lucrătorilor în cadrul mecanismelor de stabilire a salariilor, care joacă un rol esențial în obținerea unor condiții de muncă de înaltă calitate; subliniază că legislația muncii și standardele ridicate în domeniul social joacă un rol central în economia socială de piață, sprijinind veniturile și încurajând investițiile în capacitate; subliniază că legislația UE trebuie să respecte drepturile și libertățile sindicatelor și convențiile colective, în conformitate cu practicile statelor membre, și să promoveze egalitatea de tratament în domeniul ocupării forței de muncă și al exercitării profesiei;

42.  invită Comisia să se bazeze pe rezoluția Parlamentului European și să înainteze propuneri ambițioase pentru un puternic pilon european al drepturilor sociale și să urmărească îndeplinirea integrală a obiectivelor sociale ale tratatelor în vederea îmbunătățirii condițiilor de trai și de muncă ale tuturor cetățenilor și pentru a asigura oportunități adecvate pentru toți;

43.  avertizează cu privire la scăderea ponderii salariilor în UE, la adâncirea inegalităților salariale și de venituri și la creșterea numărului de persoane încadrate în muncă care trăiesc în condiții de sărăcie; reamintește că atât Declarația universală a drepturilor omului a ONU din 1948, cât și Constituția OIM din 1919 recunosc necesitatea ca lucrătorii să beneficieze de un venit de subzistență, precum și că toate declarațiile privind drepturile omului admit că remunerația ar trebui să fie suficientă pentru a întreține o familie;

44.  subliniază că salariile trebuie să permită lucrătorilor să își satisfacă nevoile proprii, precum și nevoile familiilor lor și că fiecare lucrător din Uniunea Europeană ar trebui să primească un venit de subzistență, care să nu satisfacă doar necesitățile fundamentale, cum ar fi o alimentație de bază, adăpost și îmbrăcăminte, ci să fie suficient și pentru a acoperi asistența medicală, educația, transportul, recreerea și să permită să se realizeze economii pentru evenimente neprevăzute, cum ar fi bolile și accidentele; subliniază că acesta este nivelul de trai decent pe care veniturile de subzistență ar trebui să îl ofere lucrătorilor și familiilor lor în UE;

45.  solicită Comisiei să studieze cum se poate stabili ceea ce ar putea cuprinde salariul de subzistență și cum ar putea fi exprimat în cifre acest lucru în vederea creării unui instrument de referință pentru partenerii sociali, precum și să faciliteze schimbul de bune practici în această privință;

46.  reamintește că salariile decente sunt importante nu numai pentru coeziunea socială, ci și pentru menținerea unei economii puternice și a unei forțe de muncă productive; invită Comisia și statele membre să pună în aplicare măsuri de îmbunătățire a calității locurilor de muncă și de reducere a dispersiei salariilor;

47.  subliniază necesitatea continuă de mai bună coordonare la nivel european a sistemelor de securitate socială, pentru care sunt responsabile statele membre; subliniază prioritatea absolută de a asigura sustenabilitatea și echitatea sistemelor de securitate socială, acestea fiind piloni centrali ai unui model social european; subliniază că pensiile adecvate și sustenabile sunt un drept universal; invită statele membre să asigure pensii adecvate și sustenabile, în lumina schimbărilor demografice continue; subliniază că sistemele de pensii ar trebui să asigure venituri adecvate din pensii, peste pragul sărăciei, și să permită pensionarilor să își păstreze un nivel de trai corect; consideră că cel mai bun mod de a asigura pensii sustenabile, sigure și corespunzătoare pentru femei și bărbați este de a crește rata globală de ocupare a forței de muncă și numărul locurilor de muncă decente disponibile pentru toate grupurile de vârstă și de a îmbunătăți condițiile de muncă și de angajare; subliniază faptul că diferențele de pensie între femei și bărbați sunt, în continuare, semnificative și au consecințe sociale și economice negative; subliniază, în această privință, importanța integrării femeilor pe piața forței de muncă și a altor măsuri adecvate pentru a combate diferența de remunerare între femei și bărbați și sărăcia la bătrânețe; consideră că reformele sistemului de pensii și, în special, ale vârstei de pensionare ar trebui să reflecte și tendințele pieței forței de muncă, ratele natalității, situația în materie de sănătate și de bunăstare, condițiile de muncă și raportul de dependență economică;

48.  consideră că aceste reforme trebuie să țină seama și de situația a milioane de muncitori din Europa, în special a femeilor, a tinerilor și a persoanelor care desfășoară activități independente, care sunt afectați de formele nesigure de angajare, de perioade de șomaj involuntar și de reducerea programului de lucru;

49.  invită Comisia să acorde în continuare o atenție deosebită îmbunătățirii serviciilor de îngrijire a copiilor și orarelor de lucru flexibile, nevoilor bărbaților și femeilor care îmbătrânesc și ale altor persoane aflate în întreținere în ceea ce privește îngrijirea pe termen lung;

50.  subliniază faptul că investițiile insuficiente și orientate în mod inadecvat în dezvoltarea competențelor și învățarea pe tot parcursul vieții, în special în ceea ce privește competențele și programarea digitală și alte competențe necesare în sectoarele în curs de dezvoltare, cum ar fi economia verde, pot submina poziția competitivă a Uniunii; invită statele membre să asigure un schimb mai bun al cunoștințelor și al celor mai bune practici și să coopereze mai mult la nivelul UE, în așa fel încât să contribuie la promovarea dezvoltării competențelor prin actualizarea calificărilor și a programelor corespunzătoare de educație, de formare și de învățământ; ia act de importanța abilităților și a competențelor dobândite în medii de învățare non-formale și informale; subliniază, prin urmare, importanța instituirii unui sistem de validare pentru formele de cunoaștere non-formale și informale, mai ales pentru cele dobândite prin activități voluntare;

51.  este de părere că îmbunătățirea corelării competențelor și o mai bună recunoaștere reciprocă a calificărilor sunt necesare în vederea abordării deficitelor și neconcordanțelor în materie de competențe; subliniază rolul pe care îl pot juca în acest sens învățământul profesional și tehnic (VET) și programele de ucenicie; solicită Comisiei să dezvolte un instrument de estimare a nevoilor în materie de competențe la nivel paneuropean, inclusiv competențe necesare în sectoarele în curs de dezvoltare; consideră că, în vederea preconizării viitoarelor nevoi în materie de competențe, toate părțile interesate de pe piața forței de muncă trebuie să fie implicate puternic la toate nivelurile;

52.  îndeamnă Comisia să pună în aplicare toate mecanismele adecvate necesare pentru o mai mare mobilitate în rândul tinerilor, inclusiv prin stagii de ucenicie; invită statele membre să sprijine ucenicia și să folosească pe deplin fondurile Erasmus + disponibile pentru ucenici, pentru a garanta calitatea și atractivitatea acestui tip de formare; solicită o mai bună punere în aplicare a Regulamentului privind EURES; subliniază că îmbunătățirea colaborării dintre instituțiile publice și părțile interesate de la nivel local și a sinergiilor dintre diferitele niveluri ale administrațiilor naționale ar crește raza de acțiune și impactul programelor;

53.  consideră că accesul la educație și calitatea învățământului ar trebui îmbunătățite; reamintește că rolul statelor membre este de a garanta un acces abordabil la educație și formare profesională de calitate, fără a ignora necesitățile pieței forței de muncă din întreaga UE; constată că, în multe state membre, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a educa populația activă, inclusiv prin oportunități de educație pentru adulți și de formare profesională; pune un accent deosebit pe învățarea pe tot parcursul vieții, inclusiv pentru femei, deoarece aceasta oferă posibilitatea de recalificare pe o piață a muncii în continuă schimbare; solicită o promovare bine direcționată și mai puternică a științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM) în rândul fetelor, cu scopul de a aborda stereotipurile existente în domeniul educației și de a combate decalajele pe termen lung dintre femei și bărbați din domeniul ocupării forței de muncă, al salarizării și al pensiilor;

54.  subliniază nevoia de a investi în persoane cât mai devreme cu putință în ciclul de viață pentru a reduce inegalitățile și a încuraja incluziunea socială de la o vârstă fragedă; prin urmare, solicită accesul la servicii de educație și de asistență de calitate, favorabile incluziunii și accesibile, destinate tuturor copiilor din toate statele membre; subliniază, în plus, necesitatea de a lupta împotriva stereotipurilor de la cea mai fragedă vârstă școlară, prin promovarea egalității de gen la toate nivelurile de educație; încurajează Comisia și statele membre să pună pe deplin în aplicare Recomandarea privind investiția în copii și să monitorizeze îndeaproape progresele înregistrate; invită Comisia și statele membre să dezvolte și să introducă inițiative, cum ar fi o garanție pentru copii, care să plaseze copiii în centrul politicilor existente de reducere a sărăciei;

55.  subliniază schimbările profunde prin care va trece piața forței de muncă în viitor, după apariția inteligenței artificiale; solicită statelor membre și Comisiei să dezvolte instrumente și inițiative de cooperare, implicând partenerii sociali, pentru a îmbunătăți competențele din domeniu prin formare preliminară, inițială și continuă;

56.  solicită, în acest sens, precum și ca o modalitate de realizare a echilibrului dintre viața profesională și cea privată, să se aibă în vedere măsuri de flexicuritate, inclusiv munca la distanță și munca cu program flexibil, în consultare cu partenerii sociali;

57.  subliniază importanța investițiilor în capitalul uman – o forță motrice ce acționează asupra dezvoltării, competitivității și creșterii;

58.  subliniază că îmbunătățirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată și o egalitate de gen consolidată sunt esențiale pentru a sprijini participarea femeilor la piața forței de muncă; subliniază faptul că, pentru autonomizarea economică a femeilor, este esențial să se transforme și să se adapteze piața forței de muncă și sistemele de protecție socială, pentru a se ține seama de etapele vieții femeilor;

59.  salută propunerea de directivă privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată ca un prim pas pozitiv în direcția asigurării unei concilieri între viața profesională și cea familială a femeilor și bărbaților care își îngrijesc copiii sau alte persoane aflate în întreținere, precum și în direcția creșterii gradului de participare a femeilor pe piața forței de muncă; insistă asupra faptului că asigurarea unei remunerații corespunzătoare și a unei siguranțe și protecții sociale puternice sunt esențiale pentru atingerea acestor obiective;

60.  invită Comisia și statele membre să elaboreze politici de transformare și să investească în campanii de conștientizare pentru a depăși stereotipurile de gen și a promova o repartizare mai egală a sarcinilor de îngrijire și a muncii casnice și să se concentreze, în plus, asupra dreptului și nevoii bărbaților de a-și asuma responsabilități de îngrijire fără a fi stigmatizați sau penalizați;

61.  invită statele membre să instituie politici proactive și să facă investiții adecvate, concepute și adaptate pentru a susține femeile și bărbații care intră, se întorc și rămân pe piața forței de muncă după un concediu familial sau pentru îngrijire, pentru ca aceste persoane să poată avea un loc de muncă stabil și de calitate, în conformitate cu articolul 27 din Carta socială europeană;

62.  invită statele membre să îmbunătățească protecția împotriva discriminării și concedierii ilegale legate de echilibrul dintre viața profesională și cea privată; invită, în acest sens, Comisia și statele membre să propună politici care să îmbunătățească aplicarea măsurilor de combatere a discriminării la locul de muncă, inclusiv printr-o mai bună informare cu privire la drepturile legale la egalitatea de tratament, prin desfășurarea unor campanii de informare, prin inversarea sarcinii probei și prin abilitarea organismelor naționale de promovare a egalității să desfășoare, din proprie inițiativă, anchete oficiale cu privire la aspectele legate de egalitate și să ajute eventualele victime ale discriminării;

63.  subliniază faptul că integrarea șomerilor de lungă durată prin intermediul unor măsuri personalizate este un factor esențial în lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale și va contribui în ultimă instanță la sustenabilitatea sistemelor naționale de securitate socială; consideră că o astfel de integrare este necesară, având în vedere situația socială a acestor cetățeni și nevoile lor în materie de venituri suficiente, locuințe adecvate, transport public, asistență medicală și servicii de îngrijire a copilului; subliniază necesitatea unei mai bune monitorizări la nivel european a politicilor puse în aplicare la nivel național;

64.  subliniază importanța de a înțelege noile forme de încadrare în muncă și de muncă, precum și cea de a colecta date comparabile cu privire la această chestiune, pentru a mări eficiența legislației pieței forței de muncă și, astfel, pentru a amplifica ocuparea forței de muncă și creșterea durabilă;

65.  solicită o strategie integrată de combatere a sărăciei în vederea atingerii obiectivului privind sărăcia din Strategia Europa 2020; subliniază rolul pe care îl joacă sistemele de venit minim ale statelor membre în încercarea de a reduce sărăcia, în special atunci când sunt combinate cu măsuri de incluziune socială care implică beneficiarii; solicită statelor membre să depună eforturi pentru realizarea progresivă a unor sisteme de venit minim, care să fie nu numai adecvate, ci și să asigure un nivel suficient de acoperire și de utilizare; consideră că venitul minim adecvat este un venit care este indispensabil pentru a trăi o viață demnă și pentru a participa pe deplin în societate, pe întreaga durată a vieții; subliniază că, pentru ca venitul minim să fie adecvat, acesta trebuie să se afle deasupra pragului de sărăcie, astfel încât să satisfacă nevoile fundamentale ale cetățenilor, care includ și aspecte nemonetare, cum ar fi accesul la educație și învățarea pe tot parcursul vieții, locuințe decente, servicii medicale de calitate, activități sociale și participare civică;

66.  solicită folosirea mai eficientă, mai bine direcționată și mai atent monitorizată a fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) de către autoritățile naționale, regionale și locale pentru a promova investițiile în servicii sociale, medicale, educaționale și de ocupare a forței de muncă de calitate, precum și pentru a combate sărăcia energetică, creșterea costurilor de trai, excluziunea socială, condițiile precare de locuit, precum și calitatea insuficientă a fondului locativ;

67.  solicită Comisiei să ajute statele membre să instituie programe de investiții specifice pentru regiunile lor în care rata șomajului, a șomajului în rândul tinerilor și a șomajului de lungă durată depășește 30 %;

68.  solicită Comisiei să dedice următorul Consiliu de primăvară investițiilor sociale în sectoarele în care există dovezi solide că se promovează beneficiile sociale și economice (de exemplu, educația și îngrijirea copiilor la vârste mici, educația primară și secundară, formarea profesională și politicile active în domeniul pieței forței de muncă, locuințele sociale și convenabile, precum și asistența medicală);

69.  solicită o agendă care să se concentreze mai mult pe poziția Parlamentului și care să fie luată în considerare înainte de luarea unei decizii; solicită consolidarea rolului Consiliului EPSCO în cadrul semestrului european;

70.  solicită să se depună eforturi comune suplimentare pentru a se îmbunătăți integrarea migranților și a persoanelor care provin din familii de migranți pe piața forței de muncă;

Politicile regionale

71.  apreciază faptul că fondurile alocate politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020 reprezintă 454 de miliarde EUR la prețurile curente; subliniază, cu toate acestea, că politica de coeziune a UE nu este doar un instrument, ci o politică structurală pe termen lung care urmărește să reducă disparitățile de dezvoltare dintre regiuni și să promoveze investițiile, ocuparea forței de muncă, competitivitatea, dezvoltarea durabilă și creșterea economică și reprezintă cea mai importantă și mai cuprinzătoare politică pentru consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în toate statele membre, fără nicio distincție între cele dinăuntrul și cele din afara zonei euro; reamintește faptul că bugetul UE este de 50 de ori mai mic decât cheltuielile publice totale ale UE-28, ridicându-se la aproximativ 1 % din PIB-ul UE-28; subliniază, prin urmare, că ar trebui să se stabilească sinergii între bugetele, prioritățile politice și acțiunile și proiectele Uniunii și cele ale statelor membre pentru a îndeplini obiectivele UE, menținând totodată echilibrul între dimensiunea economică și cea socială ale cadrului de politici al UE; subliniază că cerințele de cofinanțare aferente fondurilor ESI reprezintă un mecanism important de creare a sinergiilor; consideră că ar trebui păstrată unitatea bugetului UE; salută măsurile introduse în actuala perioadă de programare pentru o mai bună aliniere a politicii de coeziune la Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

o
o   o

72.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor naționale ale statelor membre și Băncii Centrale Europene.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0038.
(2) JO C 92, 24.3.2017, p. 1.
(3) JO L 306, 23.11.2011, p. 12.
(4) JO L 306, 23.11.2011, p. 41.
(5) JO L 306, 23.11.2011, p. 8.
(6) JO L 306, 23.11.2011, p. 33.
(7) JO L 306, 23.11.2011, p. 25.
(8) JO L 306, 23.11.2011, p. 1.
(9) JO L 140, 27.5.2013, p. 11.
(10) JO L 140, 27.5.2013, p. 1.
(11) Evoluții privind ocuparea forței de muncă și situația socială în Europa, raportul anual 2017, p.11.
(12) Ibid, p. 46.
(13) Raportul Eurofound privind șomajul în rândul tinerilor.
(14) Evoluții privind ocuparea forței de muncă și situația socială în Europa, raportul anual 2017, p. 47.
(15) JO C 67, 20.2.2016, p. 1.


Mandatul de negociere pentru negocierile comerciale cu Australia
PDF 352kWORD 57k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 octombrie 2017 conținând recomandarea Parlamentului adresată Consiliului cu privire la mandatul de negociere propus pentru negocierile comerciale cu Australia (2017/2192(INI))
P8_TA(2017)0419A8-0311/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015, intitulată „Comerț pentru toți - Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

–  având în vedere declarația comună din 15 noiembrie 2015 a Președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker și a Președintelui Consiliului European, Donald Tusk, împreună cu Prim-ministrul Australiei, Malcolm Turnbull,

–  având în vedere Parteneriatul-cadru UE-Australia din 29 octombrie 2008, precum și Acordul-cadru UE - Australia, încheiat la 5 martie 2015,

–  având în vedere alte acorduri bilaterale încheiate de UE cu Australia, îndeosebi Acordul privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității, de certificate și de marcaje, precum și Acordul privind comerțul cu vin,

–  având în vedere pachetul „Comerț” al Comisiei publicat la 14 septembrie 2017, în care Comisia s-a angajat să facă publice toate mandatele viitoare de negocieri comerciale,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special cea din 25 februarie 2016 referitoare la deschiderea negocierilor pentru Acorduri de liber schimb (ALS) cu Australia și Noua Zeelandă(1), precum și Rezoluția sa legislativă din 12 septembrie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Australia de modificare a Acordului privind recunoașterea reciprocă(2),

–  având în vedere comunicatul emis în urma reuniunii G20 a șefilor de stat sau de guvern de la Brisbane, din 15-16 noiembrie 2014,

–  având în vedere declarația comună din 22 aprilie 2015 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a ministrului de externe australian, intitulată „Către un parteneriat mai strâns între UE și Australia”,

–  având în vedere avizul 2/15 al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 16 mai 2017, cu privire la competența Uniunii de a semna și încheia Acordul de liber schimb cu Singapore(3),

–  având în vedere studiul Comisiei din 15 noiembrie 2016 privind efectele cumulative ale viitoarelor acorduri comerciale asupra agriculturii UE,

–  având în vedere articolul 207 alineatul (3) și articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 108 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0311/2017),

A.  întrucât UE și Australia colaborează pentru a face față provocărilor comune legate de o gamă largă de chestiuni și cooperează în cadrul mai multor foruri internaționale, inclusiv cu privire la aspecte legate de politica comercială pe scena multilaterală;

B.  întrucât UE este al treilea cel mai important partener comercial al Australiei, cu schimburi comerciale bilaterale anuale în valoare de peste 45,5 miliarde EUR în 2015, cu o balanță comercială pozitivă în valoare de peste 19 miliarde EUR în ceea ce privește UE;

C.  întrucât, în 2015, stocul de investiții străine directe ale UE în Australia s-a ridicat la 145,8 miliarde EUR;

D.  întrucât Australia este parte la Acordul privind achizițiile publice;

E.  întrucât UE a încheiat negocierile privind Acordul-cadru UE-Australia la 22 aprilie 2015;

F.  întrucât, în cadrul acestor negocieri, sectorul agricol european și anumite produse agricole, precum carnea de vită și de oaie, produsele lactate, cerealele și zahărul, inclusiv tipurile speciale de zahăr, sunt deosebit de sensibile;

G.  întrucât Australia este cel de al treilea exportator mondial de carne de vită, cel de al treilea exportator mondial de zahăr și ocupă, de asemenea, un loc semnificativ pe piața mondială la exporturile de produse lactate și de cereale;

H.  întrucât UE și Australia sunt angajate în negocieri multilaterale pentru a continua liberalizarea comerțului cu produse ecologice (Acordul privind bunurile de mediu) și a comerțului cu servicii (Acordul privind comerțul cu servicii);

I.  întrucât Australia este parte la negocierile încheiate pentru Parteneriatul transpacific (TPP), al cărui viitor rămâne nesigur, și la negocierile în curs pentru Parteneriatul economic regional cuprinzător (RCEP) în regiunea Asia-Pacific, care reunește cei mai importanți parteneri comerciali ai Australiei; întrucât Australia a încheiat un acord de liber schimb cu China, care este în vigoare din 2015;

J.  întrucât Australia și-a asumat angajamente semnificative în cadrul TPP privind promovarea conservării pe termen lung a anumitor specii și combaterea traficului ilegal cu specii sălbatice prin măsuri de conservare sporite și întrucât sunt prevăzute, de asemenea, cerințe pentru aplicarea efectivă a protecției mediului și implicarea într-o cooperare regională consolidată; întrucât astfel de angajamente ar trebui să servească drept criterii referință pentru dispozițiile ALS UE - Australia;

K.  întrucât Australia se numără printre cei mai vechi și cei mai apropiați parteneri ai UE, împărtășind valori comune și angajamentul de a promova prosperitatea și securitatea în cadrul unui sistem mondial bazat pe reguli;

L.  întrucât Australia a ratificat și a pus în aplicare principalele pacte internaționale cu privire la drepturile omului, drepturile sociale și drepturile lucrătorilor și cu privire la protecția mediului și respectă pe deplin statul de drept;

M.  întrucât Australia este unul dintre cei doar șase membri ai OMC care continuă să nu beneficieze de un acces preferențial la piața UE sau care nu poartă actualmente negocieri în acest sens;

N.  întrucât, în conformitate cu declarația comună din 15 noiembrie 2015, a fost lansat un exercițiu de definire a domeniului de aplicare pentru a studia fezabilitatea și ambiția comună legate de lansarea negocierilor pentru un acord de liber schimb între UE și Australia; întrucât exercițiul de delimitare s-a încheiat;

O.  întrucât Parlamentul va trebui să decidă cu privire la aprobarea potențialului ALS UE-Australia;

Contextul strategic, politic și economic

1.  evidențiază importanța aprofundării relațiilor dintre UE și regiunea Asia-Pacific, printre altele, pentru promovarea creșterii economice din Europa și subliniază că acest lucru se reflectă în politica comercială a UE; recunoaște că Australia reprezintă o componentă esențială a acestei strategii și că extinderea și aprofundarea relațiilor comerciale pot contribui la realizarea acestui obiectiv;

2.  felicită Australia pentru angajamentul ferm și consecvent față de agenda comerțului multilateral;

3.  consideră că potențialul deplin al strategiilor bilaterale și regionale de cooperare ale Uniunii poate fi realizat numai prin aderarea la comerțul bazat pe norme și pe valori și că încheierea unui ALS de înaltă calitate, ambițios, echilibrat și echitabil cu Australia, într-un spirit de reciprocitate și de avantaje reciproce, nesubminând în niciun caz ambiția de a realiza progrese la nivel multilateral sau implementarea unor acorduri multilaterale și bilaterale deja încheiate, este o parte esențială a strategiilor respective; consideră că o cooperare bilaterală mai aprofundată poate reprezenta un prim pas în direcția unei cooperări multilaterale și plurilaterale;

4.  consideră că negocierea unui ALS modern, aprofundat, ambițios, echilibrat și cuprinzător reprezintă o modalitate adecvată de aprofundare a parteneriatelor bilaterale și de întărire în continuare a relațiilor comerciale și de investiții existente, deja mature; consideră că aceste negocieri ar putea să constituie un exemplu pentru o nouă generație de acorduri de liber schimb și subliniază că este important să existe în continuare obiective și mai ambițioase, depășind limitele unui ALS modern, având în vedere economia foarte dezvoltată și mediul de reglementare din Australia;

Exercițiul de definire

5.  ia act de încheierea cu succes a exercițiului de definire UE-Australia, la 6 aprilie 2017, spre satisfacția Comisiei și a guvernului Australiei;

6.  salută încheierea și publicarea în timp util de către Comisie a evaluărilor de impact, pentru a se putea furniza o evaluare cuprinzătoare a posibilelor beneficii și pierderi care ar rezulta în urma intensificării relațiilor comerciale și de investiții UE-Australia, în beneficiul populației și al mediului de afaceri ale ambelor părți, inclusiv al celor din regiunile ultraperiferice și din țările și teritoriile de peste mări, acordând atenție specială impactului asupra mediului și impactului social, inclusiv pieței forței de muncă a UE și să anticipeze și să ia în considerare impactul pe care l-ar putea avea Brexitul asupra fluxurilor comerciale și de investiții din Australia în UE, în special în pregătirea schimbului de oferte și calcularea contingentelor;

Un mandat de negociere

7.  invită Consiliul să autorizeze Comisia să înceapă negocierile pentru un acord comercial și de investiții cu Australia, pe baza rezultatului exercițiului de definire a domeniului de aplicare, a recomandărilor stabilite în prezenta rezoluție, a evaluării impactului și a unor obiective clare;

8.  salută decizia Comisiei de a sublinia faptul că plățile din categoria „cutia verde” nu denaturează schimburile comerciale și nu ar trebui să fie vizate de măsuri antidumping sau antisubvenție;

9.  invită Consiliul să respecte pe deplin repartizarea competențelor între UE și statele sale membre, după cum se poate înțelege din avizul CJUE 2/15 din 16 mai 2017, în decizia privind adoptarea directivelor de negociere;

10.  invită Comisia și Consiliul să prezinte o propunere cât mai curând posibil cu privire la viitoarea structură generală a acordurilor comerciale, ținând seama de Avizul 2/15 al CJUE privind ALS UE-Singapore și să facă o distincție clară între un acord comercial și de liberalizare a investițiilor străine directe (ISD), care conține numai chestiuni care țin de competența exclusivă a UE, și un posibil al doilea acord care acoperă subiecte ale căror competențe sunt partajate cu statele membre; subliniază că o astfel de distincție ar avea implicații asupra procesului de ratificare parlamentară și că nu urmărește să eludeze procesele democratice naționale, ci este o chestiune ce ține de delegarea democratică a responsabilităților pe baza tratatelor europene; solicită ca Parlamentul să se implice îndeaproape în toate negocierile actuale și viitoare privind ALS în toate etapele procesului;

11.  invită Comisia ca, atunci când prezintă acordurile finalizate în vederea semnării și a încheierii lor, și Consiliul, atunci când decide cu privire la semnarea și încheierea acestora, să respecte pe deplin repartizarea competențelor între UE și statele sale membre;

12.  invită Comisia să poarte negocierile într-un mod cât mai transparent posibil, fără a submina poziția de negociere a Uniunii, garantând cel puțin nivelul de transparență și consultare publică pus în aplicare pentru negocierile privind Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) cu SUA, prin intermediul unui dialog constant cu partenerii sociali și cu societatea civilă, și să respecte pe deplin cele mai bune practici consacrate în alte negocieri; salută inițiativa Comisiei de a publica toate recomandările sale privind directivele de negociere pentru acordurile comerciale și consideră că acest fapt reprezintă un precedent pozitiv; îndeamnă Consiliul să urmeze acest exemplu și să publice directivele de negociere imediat după adoptarea lor;

13.  subliniază că un ALS trebuie să conducă la îmbunătățirea accesului pe piață și la facilitarea schimburilor comerciale pe teren, să creeze locuri de muncă decente, să asigure egalitatea de gen în beneficiul cetățenilor de ambele părți, să încurajeze dezvoltarea sustenabilă, să susțină standardele UE, să protejeze serviciile de interes general și să respecte procedurile democratice, stimulând, totodată, oportunitățile de export ale UE;

14.  subliniază că un acord ambițios trebuie să prevadă în detaliu investițiile, comerțul cu bunuri și servicii (bazându-se pe recomandările recente ale Parlamentului European în ceea ce privește rezervele privind spațiul de manevră politică și sectoarele sensibile), regimul vamal și facilitarea comerțului, digitizarea, comerțul electronic și protecția datelor, cercetarea tehnologică și sprijinul pentru inovare, achizițiile publice, energia, întreprinderile de stat, concurența, dezvoltarea durabilă, chestiunile legate de reglementare, precum standarde sanitare și fitosanitare de înaltă calitate și alte norme privind produsele agricole și alimentare, fără a slăbi standardele înalte, angajamentele robuste și executorii privind munca și standardele de mediu ale UE, precum și lupta împotriva evitării obligațiilor fiscale și împotriva corupției, rămânând în sfera de aplicare a competenței exclusive a Uniunii și acordând o atenție deosebită nevoilor microîntreprinderilor și ale IMM-urilor;

15.  invită Consiliul să recunoască în mod explicit obligațiile celeilalte părți față de poporul indigen în directivele de negociere și să permită rezervele pentru schemele de preferințe interne în această privință; subliniază că acordul ar trebui să reafirme angajamentul ambelor părți față de Convenția 169 a OIM privind drepturile popoarelor indigene;

16.  subliniază că gestionarea inadecvată a pescuitului și pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) pot avea un impact negativ semnificativ asupra comerțului, dezvoltării și mediului și că părțile trebuie să își asume angajamente semnificative pentru protecția rechinilor, a pisicilor de mare, a țestoaselor și a mamiferelor marine și pentru prevenirea pescuitului excesiv, a capacității excedentare și a pescuitului INN;

17.  subliniază că principiile înlocuirii, reducerii și perfecționării în ceea ce privește utilizarea animalelor în scopuri științifice sunt ancorate ferm în legislația UE; subliniază că este esențial ca măsurile actuale ale UE privind testarea pe animale și cercetarea să nu fie eliminate sau diminuate, ca viitoarele regulamente privind utilizarea animalelor să nu fie restricționate, iar instituțiile de cercetare ale UE să nu fie plasate într-o poziție de dezavantaj concurențial; consideră că părțile trebuie să solicite alinierea în materie de reglementare a celor mai bune practici în domeniul înlocuirii, reducerii și perfecționării, pentru creșterea eficienței testelor, diminuarea costurilor și reducerea nevoii de utilizare a animalelor;

18.  insistă asupra necesității de a include măsuri menite să elimine contrafacerea produselor agroalimentare;

19.  subliniază că, pentru ca un ALS să fie pe deplin avantajos pentru economia UE, următoarele aspecte ar trebui să fie incluse în directivele de negociere:

   (a) liberalizarea comerțului cu bunuri și servicii și oportunități reale de acces pentru ambele părți pe piața de bunuri și servicii ale celeilalte părți prin eliminarea barierelor de reglementare inutile, asigurându-se, în același timp, faptul că nicio prevedere din acord nu împiedică niciuna dintre părți să reglementeze, în mod proporțional, în vederea atingerii obiectivelor politice legitime; prezentul acord (i) nu trebuie să împiedice părțile să elaboreze, să reglementeze, să furnizeze și să sprijine servicii de interes general și trebuie să includă dispoziții explicite în acest sens, (ii) nu trebuie să solicite guvernelor să privatizeze niciun serviciu și nici nu trebuie să împiedice guvernele să extindă gama de servicii pe care le oferă publicului și (iii) nu trebuie să împiedice guvernele să aducă înapoi sub controlul public serviciile pe care au ales anterior să le privatizeze, precum apa, educația, sănătatea și serviciile sociale, nu trebuie să reducă standardele ridicate în materie de sănătate, alimente, consumatori, mediu, muncă și siguranță în UE sau să limiteze finanțarea publică a artelor și culturii, educației, sănătății și serviciilor sociale, așa cum s-a întâmplat cu acordurile comerciale anterioare; angajamentele ar trebui luate pe baza Acordului General privind Comerțul cu Servicii (GATS); subliniază, în acest sens, că standardele impuse producătorilor europeni trebuie să fie păstrate;
   (b) în măsura în care acordul poate include un capitol privind reglementarea internă, negociatorii nu trebuie să includă teste de necesitate;
   (c) angajamente privind măsurile antidumping și compensatorii care depășesc normele OMC în acest domeniu, cu posibilitatea de a exclude aplicarea lor în cazul în care există suficiente standarde comune de concurență și cooperare;
   (d) reducerea barierelor netarifare inutile și consolidarea și extinderea dialogurilor privind cooperarea în materie de reglementare pe bază voluntară, ori de câte ori acest lucru este fezabil și reciproc avantajos, nelimitând totodată posibilitatea fiecărei părți de a-și derula activitățile de reglementare, legislative și privind politicile, întrucât cooperarea în materie de reglementare trebuie să aibă ca scop aducerea de beneficii guvernanței economiei globale printr-o convergență și cooperare intensificată privind standardele internaționale și armonizarea reglementărilor, de exemplu prin adoptarea și punerea în aplicare a standardelor stabilite de Comisia economică pentru Europa a ONU (UNECE), garantând totodată cel mai înalt nivel de protecție a consumatorilor (de exemplu, siguranța alimentară), a mediului (de exemplu, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor), de protecție socială și a lucrătorilor;
   (e) concesii semnificative privind achizițiile publice, la toate nivelurile administrative, inclusiv la nivelul întreprinderilor de stat și al întreprinderilor cu drepturi speciale sau exclusive, care să garanteze accesul la piață pentru întreprinderile europene în sectoare strategice și același grad de deschidere ca cel al piețelor UE de achiziții publice, având în vedere faptul că procedurile simplificate și transparente pentru ofertanți, inclusiv pentru cei din alte țări, pot fi, de asemenea, instrumente eficiente de combatere a corupției și de promovare a integrității în cadrul administrației publice, oferind, în același timp, rentabilitate pentru contribuabili în ceea ce privește calitatea prestației, eficiența, eficacitatea și răspunderea; garanția că, la atribuirea contractelor de achiziții publice, se aplică criterii ecologice și sociale;
   (f) un capitol separat, care să țină seama de nevoile și interesele microîntreprinderilor și ale IMM-urilor în ceea ce privește aspectele legate de facilitarea accesului pe piață, inclusiv, dar nu numai, o compatibilitate mai mare a standardelor tehnice și proceduri vamale simplificate, pentru a genera posibilități concrete de afaceri și a stimula internaționalizarea lor;
   (g) având în vedere avizul CJUE 2/15 privind ALS UE-Singapore, potrivit căruia schimburile comerciale și dezvoltarea sustenabilă țin de competența exclusivă a UE, iar dezvoltarea sustenabilă este parte integrantă a politicii comerciale comune a UE, un capitol solid și ambițios privind dezvoltarea sustenabilă este o parte indispensabilă a oricărui eventual acord; dispoziții privind instrumente eficiente de dialog, monitorizare și cooperare, inclusiv dispoziții obligatorii și executorii care să facă obiectul unor mecanisme de soluționare a litigiilor adecvate și eficiente și să aibă în vedere, printre diverse metode de asigurare a respectării, un mecanism bazat pe sancțiuni, permițându-le totodată partenerilor sociali și societății civile să participe în mod corespunzător, precum și o cooperare strânsă cu experți din cadrul organizațiilor multilaterale relevante; dispoziții în capitolul care acoperă aspectele de muncă și de mediu ale comerțului și importanța dezvoltării sustenabile în context comercial și al investițiilor, care să cuprindă dispoziții care promovează aderarea la principiile și normele relevante convenite la nivel internațional, cum ar fi standardele fundamentale de muncă, cele patru convenții prioritare ale OIM în materie de guvernanță și acordurile multilaterale de mediu, inclusiv cele referitoare la schimbările climatice, precum și punerea în aplicare eficientă a acestora;
   (h) cerința ca părțile să promoveze responsabilitatea socială a întreprinderilor, inclusiv în ceea ce privește instrumentele recunoscute pe plan internațional, și aderarea la orientările sectoriale ale OCDE și la Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului;
   (i) dispoziții cuprinzătoare privind liberalizarea investițiilor, în sfera de competențe a Uniunii, ținând seama de evoluțiile recente în materie de politici, de exemplu de Avizul CJUE 2/15 privind ALS UE-Singapore din 16 mai 2017;
   (j) măsuri stricte, a căror respectare să fie asigurată, care să cuprindă recunoașterea și protecția drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv indicațiile geografice (IG) pentru vinuri și băuturi spirtoase și alte produse agricole și alimentare, și care să aibă drept referință dispozițiile Acordului UE-Australia privind comerțul cu vin, urmărind totodată obiectivul de a îmbunătăți cadrul juridic existent și de a atinge un nivel ridicat de protecție pentru toate indicațiile geografice; proceduri vamale simplificate și reguli de origine simple și flexibile care să fie adecvate pentru realitatea complexă a lanțurilor valorice globale, inclusiv în ceea ce privește creșterea transparenței și a responsabilității în cadrul acestora, și aplicarea ori de câte ori este posibil a unor reguli de origine multilaterale sau, în alte cazuri, a unor reguli de origine fără dificultăți cum ar fi „modificarea subpoziției tarifare”;
   (k) un rezultat echilibrat și ambițios în capitolele privind agricultura și pescuitul, care poate stimula competitivitatea și poate aduce beneficii atât consumatorilor, cât și producătorilor, dacă se iau în calcul în mod corespunzător interesele tuturor producătorilor și consumatorilor europeni, respectând faptul că există o serie de produse agricole sensibile care ar trebui să primească un tratament adecvat, de exemplu, prin contingente tarifare sau cărora ar trebui să li se aloce perioade de tranziție adecvate, luând în considerare în mod corespunzător impactul cumulat al acordurilor comerciale asupra agriculturii și excluzând eventual cele mai sensibile sectoare din domeniul de aplicare al negocierilor; includerea unei clauze bilaterale de salvgardare ușor de utilizat, eficace, adecvate și rapide care să permită suspendarea temporară a preferințelor în cazul în care, ca urmare a intrării în vigoare a acordului comercial, o creștere a importurilor aduce sau amenință să aducă prejudicii grave sectoarelor sensibile;
   (l) dispoziții ambițioase care să permită funcționarea integrală a ecosistemului digital și să promoveze fluxurile de date transfrontaliere, inclusiv principii precum concurența loială și norme ambițioase privind transferurile transfrontaliere de date, respectând pe deplin normele actuale și viitoare ale UE privind protecția datelor și a vieții private și fără a aduce atingere acestora, având în vedere că fluxurile de date sunt motoare esențiale ale economiei serviciilor și reprezintă un element esențial al lanțurilor valorice globale ale întreprinderilor producătoare tradiționale; prin urmare, cerințele nejustificate privind localizarea ar trebui reduse cât mai mult posibil; protecția datelor și protecția vieții private nu sunt bariere în calea comerțului, ci drepturi fundamentale, consacrate la articolul 39 din TUE și la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
   (m) dispoziții precise și specifice privind tratamentul acordat țărilor și teritoriilor de peste mări (TTPM) și regiunilor ultraperiferice (RUP), pentru a asigura faptul că se ține seama în mod corespunzător de interesele lor specifice în cadrul negocierilor;

Rolul Parlamentului

20.  subliniază că, în urma avizului CJUE 2/15 privind ALS UE-Singapore, Parlamentul European ar trebui să aibă un rol consolidat în toate etapele negocierilor UE privind ALS, de la adoptarea mandatului până la încheierea definitivă a acordului; așteaptă cu nerăbdare lansarea negocierilor cu Australia și urmărirea cu atenție a acestora și speră să contribuie la rezultatul pozitiv al acestora; reamintește Comisiei de obligația sa de a informa Parlamentul imediat și pe deplin în toate etapele negocierilor (înainte și după rundele de negocieri); este hotărât să analizeze aspectele legislative și de reglementare care pot apărea în cadrul negocierilor și al viitorului acord, fără a aduce atingere prerogativelor sale în calitate de colegiuitor; își reafirmă răspunderea sa fundamentală de a-i reprezenta pe cetățenii Uniunii Europene și așteaptă cu nerăbdare să faciliteze dezbateri ce favorizează includerea și deschise pe durata procesului de negociere;

21.  reamintește că Parlamentului i se va solicita să aprobe viitorul acord, astfel cum se prevede în TFUE, și că, prin urmare, pozițiile sale ar trebui luate în considerare în mod corespunzător în toate etapele; invită Comisia și Consiliul să solicite aprobarea Parlamentului înainte de aplicarea sa, integrând totodată această practică în acordul interinstituțional;

22.  reamintește că Parlamentul va monitoriza punerea în aplicare a viitorului acord;

o
o   o

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și, cu titlu informativ, Comisei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului din Australia.

(1) Texte adoptate P8_TA(2016)0064.
(2) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 210.
(3) ECLI:EU:C:2017:376


Mandatul de negociere pentru negocierile comerciale cu Noua Zeelandă
PDF 355kWORD 57k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 octombrie 2017 conținând recomandarea Parlamentului adresată Consiliului privind mandatul de negociere propus pentru negocierile comerciale cu Noua Zeelandă (2017/2193(INI))
P8_TA(2017)0420A8-0312/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015, intitulată „Comerț pentru toți - Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

–  având în vedere declarația comună din 29 octombrie 2015 a președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a președintelui Consiliului European, Donald Tusk și a prim-ministrului Noii Zeelande, John Key,

–  având în vedere Declarația comună UE - Noua Zeelandă privind relațiile și cooperarea din 21 septembrie 2007 și Acordul de parteneriat UE-Noua Zeelandă privind relațiile și cooperarea (PARC), semnat la 5 octombrie 2016,

–  având în vedere pachetul „Comerț” al Comisiei publicat la 14 septembrie 2017, în care Comisia s-a angajat să facă publice toate mandatele viitoare de negocieri comerciale,

–  având în vedere Acordul UE - Noua Zeelandă privind cooperarea și asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal, semnat la 3 iulie 2017,

–  având în vedere alte acorduri bilaterale încheiate de UE cu Noua Zeelandă, îndeosebi Acordul privind măsurile sanitare aplicabile în comerțul cu animale vii și produse de origine animală și Acordul privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special cea din 25 februarie 2016 referitoare la începerea negocierilor pentru Acordul de liber schimb (ALS) cu Australia și Noua Zeelandă(1), precum și Rezoluția sa legislativă din 12 septembrie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Noua Zeelandă de modificare a Acordului privind recunoașterea reciprocă(2),

–  având în vedere comunicatul emis în urma reuniunii G20 a șefilor de stat sau de guvern, care a avut loc la Brisbane în perioada 15-16 noiembrie 2014,

–  având în vedere Declarația comună din 25 martie 2014 a președintelui Van Rompuy, a președintelui Barroso și a prim-ministrului Key privind aprofundarea parteneriatului dintre Noua Zeelandă și Uniunea Europeană,

–  având în vedere Avizul 2/15 al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 16 mai 2017, cu privire la competența Uniunii de a semna și încheia Acordul de liber schimb cu Singapore(3),

–  având în vedere studiul Comisiei din 15 noiembrie 2016 privind efectele cumulate ale viitoarelor acorduri comerciale asupra agriculturii UE publicat de Comisie,

–  având în vedere proiectul de raport al Comisiei sale pentru comerț internațional referitor la o strategie în domeniul comerțului digital (2017/2065(INI)),

–  având în vedere articolul 207 alineatul (3) și articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 108 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0312/2017),

A.  întrucât UE și Noua Zeelandă colaborează pentru a face față provocărilor comune legate de o gamă largă de chestiuni și cooperează în cadrul mai multor foruri internaționale, inclusiv cu privire la aspecte legate de politica comercială pe scena multilaterală;

B.  întrucât, în 2015, UE a fost al doilea partener comercial în comerțul cu mărfuri al Noii Zeelande, după Australia, iar valoarea comerțului cu mărfuri între UE și Noua Zeelandă s-a ridicat la 8,1 miliarde EUR și cea a comerțului cu servicii la 4,3 miliarde EUR;

C.  întrucât, în 2015, stocul de investiții străine directe ale UE în Noua Zeelandă s-a ridicat la aproape 10 miliarde EUR;

D.  întrucât Noua Zeelandă este parte la Acordul privind achizițiile publice;

E.  întrucât UE a încheiat, la 30 iulie 2014, negocierile referitoare la Acordul de parteneriat UE-Noua Zeelandă privind relațiile și cooperarea (PARC);

F.  întrucât, în cadrul acestor negocieri, sectorul agricol european și anumite produse agricole, precum carnea de vită, de vițel și de oaie, produsele lactate, cerealele și zahărul, inclusiv tipurile speciale de zahăr, sunt subiecte deosebit de sensibile;

G.  întrucât Noua Zeelandă este primul exportator mondial de unt și al doilea exportator mondial de lapte praf și ocupă, de asemenea, un loc semnificativ pe piața mondială la exporturile de alte produse lactate, de carne de vită, de vițel și de oaie;

H.  întrucât UE și Noua Zeelandă sunt angajate în negocieri multilaterale pentru a continua liberalizarea comerțului cu produse ecologice (Acordul privind bunurile de mediu) și a comerțului cu servicii (Acordul privind comerțul cu servicii);

I.  întrucât UE recunoaște caracterul adecvat al protecției datelor cu caracter personal în Noua Zeelandă;

J.  întrucât Noua Zeelandă este parte la negocierile încheiate pentru Parteneriatul transpacific (TPP), al cărui viitor rămâne nesigur, și la negocierile în curs pentru Parteneriatul economic regional cuprinzător (RCEP) în Asia de Est, care reunește cei mai importanți parteneri comerciali ai săi; întrucât Noua Zeelandă are un acord de liber schimb în vigoare cu China începând din 2008;

K.  întrucât Noua Zeelandă și-a asumat angajamente semnificative în cadrul TPP privind promovarea conservării pe termen lung a anumitor specii și combaterea traficului ilegal cu specii sălbatice prin măsuri de conservare sporite și întrucât sunt prevăzute, de asemenea, cerințe pentru aplicarea efectivă a protecției mediului și implicarea într-o cooperare regională consolidată; întrucât astfel de angajamente ar trebui să servească drept criterii referință pentru ALS UE - Noua Zeelandă;

L.  întrucât Noua Zeelandă se numără printre cei mai vechi și cei mai apropiați parteneri ai UE, împărtășind valori comune și angajamentul de a promova prosperitatea și securitatea în cadrul unui sistem mondial bazat pe reguli;

M.  întrucât Noua Zeelandă a ratificat și a pus în aplicare principalele convenții internaționale privind drepturile omului, drepturile sociale, drepturile lucrătorilor și protecția mediului și respectă pe deplin statul de drept;

N.  întrucât Noua Zeelandă este unul dintre cei doar șase membri ai OMC care continuă să nu beneficieze de un acces preferențial la piața UE sau care nu poartă actualmente negocieri în acest sens;

O.  întrucât, în urma declarației comune din 29 octombrie 2015, au fost lansate exerciții de definire a domeniului de aplicare pentru a studia fezabilitatea și ambițiile comune legate de lansarea negocierilor pentru un acord de liber schimb între UE și Noua Zeelandă; întrucât acest exercițiu s-a încheiat;

P.  întrucât Parlamentul va trebui să decidă cu privire la aprobarea potențialului ALS UE-Noua Zeelandă,

Contextul strategic, politic și economic

1.  evidențiază importanța aprofundării relațiilor dintre UE și regiunea Asia-Pacific, printre altele, pentru a promova creșterea economică în Europa și subliniază că acest lucru se reflectă în politica comercială a UE; recunoaște că Noua Zeelandă reprezintă o componentă esențială a acestei strategii și că extinderea și aprofundarea relațiilor comerciale pot contribui la realizarea acestui obiectiv;

2.  felicită Noua Zeelandă pentru angajamentul ferm și consecvent față de agenda comerțului multilateral;

3.  consideră că potențialul deplin al strategiilor bilaterale și regionale de cooperare ale Uniunii poate fi realizat numai prin aderarea la comerțul bazat pe norme și pe valori și că încheierea unui ALS de înaltă calitate, ambițios, echilibrat și echitabil cu Noua Zeelandă, într-un spirit de reciprocitate și de avantaje reciproce, nesubminând în niciun caz ambiția de a realiza progrese la nivel multilateral sau implementarea unor acorduri multilaterale și bilaterale deja încheiate, este o parte esențială a strategiilor respective; consideră că o cooperare bilaterală mai profundă poate fi o piatră de temelie pentru continuarea cooperării multilaterale și plurilaterale;

4.  consideră că negocierea unui ALS modern, aprofundat, ambițios, echilibrat, echitabil și cuprinzător reprezintă o modalitate adecvată de aprofundare a parteneriatului bilateral și de consolidare în continuare a relațiilor comerciale și de investiții bilaterale existente, deja mature; consideră că aceste negocieri ar putea să servească drept exemplu pentru o nouă generație de acorduri de liber schimb și subliniază că este important să se sporească și mai mult ambițiile, depășind limitele a ceea ce presupune un ALS modern, având în vedere economia și mediul de reglementare foarte dezvoltate din Noua Zeelandă;

5.  subliniază că UE și Noua Zeelandă se situează în prima linie la nivel internațional în materie de politici sustenabile de mediu și că, în această privință, cele două părți au posibilitatea de a negocia și de a pune în aplicare un capitol foarte ambițios referitor la dezvoltarea sustenabilă;

6.  avertizează în privința riscului unui dezechilibru profund în dispozițiile referitoare la agricultură din acord, în detrimentul UE, și avertizează împotriva tentației de a utiliza agricultura ca monedă de schimb pentru a facilita un acces sporit al produselor industriale și al serviciilor la piața din Noua Zeelandă;

Exercițiul de definire

7.  ia act de încheierea cu succes a exercițiului de definire UE-Noua Zeelandă, la 7 martie 2017, spre satisfacția Comisiei și a guvernului Noii Zeelande;

8.  salută finalizarea la timp și publicarea de către Comisie a evaluării impactului, pentru a putea oferi o evaluare cuprinzătoare a posibilelor avantaje și dezavantaje care ar rezulta în urma relațiilor comerciale și de investiții aprofundate dintre UE și Noua Zeelandă, în beneficiul populației și întreprinderilor din ambele părți, inclusiv din regiunile ultraperiferice și țările și teritoriile de peste mări, acordând totodată o atenție deosebită impactului social și ecologic, inclusiv pe piața muncii din UE, și pentru a anticipa și ține seama de impactul pe are l-ar putea avea Brexitul asupra fluxurilor comerciale și de investiții din Noua Zeelandă către UE, în special atunci când se pregătesc schimburile de oferte și când se calculează contingentele;

Un mandat de negociere

9.  invită Consiliul să autorizeze Comisia să înceapă negocierile pentru un acord comercial și de investiții cu Noua Zeelandă, pe baza rezultatului exercițiului de definire a domeniului de aplicare, a recomandărilor stabilite în prezenta rezoluție, a evaluării impactului și a unor obiective clare;

10.  invită Consiliul să respecte pe deplin repartizarea competențelor între UE și statele sale membre, după cum se poate înțelege din Avizul CJUE 2/15 din 16 mai 2017, în decizia privind adoptarea directivelor de negociere;

11.  invită Comisia și Consiliul să prezinte o propunere cât mai curând posibil cu privire la viitoarea structură generală a acordurilor comerciale, ținând seama de Avizul 2/15 al CJUE privind ALS UE-Singapore și să facă o distincție clară între un acord comercial și de liberalizare a investițiilor străine directe (ISD) care conține numai chestiuni care țin de competența exclusivă a UE și un posibil al doilea acord care acoperă aspecte în cazul cărora competențele sunt partajate cu statele membre; subliniază că o astfel de distincție ar avea implicații asupra procesului de ratificare parlamentară și că nu urmărește să eludeze procesele democratice naționale, ci este o chestiune ce ține de delegarea democratică a responsabilităților pe baza tratatelor europene; solicită ca Parlamentul să se implice îndeaproape în toate negocierile actuale și viitoare privind ALS în toate etapele procesului;

12.  invită Comisia ca, atunci când prezintă acordurile finalizate în vederea semnării și a încheierii lor, și Consiliul, atunci când decide cu privire la semnarea și încheierea acestora, să respecte pe deplin repartizarea competențelor între UE și statele sale membre;

13.  invită Comisia să poarte negocierile într-un mod cât mai transparent posibil, fără a submina poziția de negociere a Uniunii, garantând cel puțin nivelul de transparență și consultare publică pus în aplicare pentru negocierile privind Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții cu SUA, prin intermediul unui dialog constant cu partenerii sociali și cu societatea civilă și să respecte pe deplin cele mai bune practici consacrate în alte negocieri; salută inițiativa Comisiei de a publica toate recomandările sale privind directivele de negociere pentru acordurile comerciale și consideră că acest fapt reprezintă un precedent pozitiv; îndeamnă Consiliul să urmeze acest exemplu și să publice directivele de negociere imediat după adoptarea lor;

14.  subliniază că un ALS trebuie să conducă la îmbunătățirea accesului pe piață și la facilitarea schimburilor comerciale pe teren, să creeze locuri de muncă decente, să asigure egalitatea de gen în beneficiul cetățenilor de ambele părți, să încurajeze dezvoltarea sustenabilă, să susțină standardele UE, să protejeze serviciile de interes general și să respecte procedurile democratice, stimulând, totodată, oportunitățile de export ale UE;

15.  subliniază că un acord ambițios trebuie să abordeze în detaliu investițiile, comerțul cu bunuri și servicii (pe baza recomandărilor recente ale Parlamentului European privind marja de manevră politică și sectoarele sensibile), regimul vamal și facilitarea comerțului, digitalizarea, comerțul electronic și protecția datelor, cercetarea în domeniul tehnologic și sprijinul pentru inovare, achizițiile publice, energia, întreprinderile de stat, concurența, dezvoltarea sustenabilă, aspecte legate de reglementare, cum ar fi standardele sanitare și fitosanitare de înaltă calitate și alte norme privind produsele agricole și alimentare, fără a diminua standardele ridicate ale UE, angajamentele solide și executorii privind standardele de muncă și de mediu, lupta împotriva evitării obligațiilor fiscale și a corupției, respectând domeniul de aplicare al competențelor exclusive ale Uniunii și acordând totodată o atenție deosebită nevoilor microîntreprinderilor și IMM-urilor;

16.  invită Consiliul să recunoască în mod explicit obligațiile celeilalte părți față de popoarele indigene;

17.  subliniază faptul că UE este lider mondial în ceea ce privește promovarea politicii privind bunăstarea animalelor și că, având în vedere că ALS UE-Noua Zeelandă va afecta milioane de animale de fermă, Comisia trebuie să se asigure că părțile își asumă angajamente ferme privind consolidarea bunăstării și a protecției animalelor de fermă;

18.  subliniază că traficul ilegal cu specii sălbatice de faună și floră are un impact economic, social și de mediu semnificativ și că un acord ambițios trebuie să promoveze conservarea tuturor speciilor de faună și floră sălbatică și a habitatelor acestora și să combată ferm capturarea ilegală, comerțul ilegal și transbordarea ilegală de specii sălbatice de faună și floră;

19.  subliniază că gestionarea inadecvată a pescuitului și pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) pot avea un impact negativ semnificativ asupra comerțului, dezvoltării și mediului și că părțile trebuie să își asume angajamente semnificative pentru protecția rechinilor, a pisicilor de mare, a țestoaselor și a mamiferelor marine și pentru prevenirea pescuitului excesiv, a capacității excedentare și a pescuitului INN;

20.  subliniază că, pentru ca un ALS să fie pe deplin avantajos pentru economia UE, următoarele aspecte ar trebui să fie incluse în directivele de negociere:

   (a) liberalizarea comerțului cu bunuri și servicii și oportunități reale de acces pentru ambele părți pe piața de bunuri și servicii a celeilalte părți prin eliminarea barierelor de reglementare inutile, asigurându-se, în același timp, faptul că nicio prevedere din acord nu împiedică oricare dintre părți să reglementeze, în mod proporțional, în vederea atingerii obiectivelor politice legitime; prezentul acord (i) nu trebuie să împiedice părțile să elaboreze, să reglementeze, să furnizeze și să sprijine servicii de interes general și trebuie să includă dispoziții explicite în acest sens, (ii) nu trebuie să solicite guvernelor să privatizeze niciun serviciu și nici nu trebuie să împiedice guvernele să extindă gama de servicii pe care le oferă publicului și (iii) nu trebuie să împiedice guvernele să aducă înapoi sub controlul public serviciile pe care au ales anterior să le privatizeze, precum apa, educația, sănătatea și serviciile sociale, nu trebuie să reducă standardele ridicate în materie de sănătate, alimente, consumatori, mediu, muncă și siguranță în UE sau să limiteze finanțarea publică a artelor și culturii, educației, sănătății și serviciilor sociale, așa cum s-a întâmplat cu acordurile comerciale anterioare; angajamentele ar trebui luate pe baza Acordului General privind Comerțul cu Servicii (GATS); subliniază, în acest sens, că standardele impuse producătorilor europeni trebuie să fie păstrate;
   (b) în măsura în care acordul poate include un capitol privind reglementarea internă, negociatorii nu trebuie să includă teste de necesitate;
   (c) angajamente privind măsurile antidumping și compensatorii care depășesc normele OMC în acest domeniu, cu posibilitatea de a exclude aplicarea lor în cazul în care există suficiente standarde comune de concurență și cooperare;
   (d) reducerea barierelor netarifare inutile și consolidarea și extinderea dialogurilor privind cooperarea în materie de reglementare pe bază voluntară, ori de câte ori acest lucru este fezabil și reciproc avantajos, nelimitând totodată posibilitatea fiecărei părți de a-și derula activitățile de reglementare, legislative și privind politicile, întrucât cooperarea în materie de reglementare trebuie să aibă ca scop aducerea de beneficii guvernanței economiei globale printr-o convergență și cooperare intensificată privind standardele internaționale și armonizarea reglementărilor, de exemplu prin adoptarea și punerea în aplicare a standardelor stabilite de Comisia economică pentru Europa a ONU (UNECE), garantând totodată cel mai înalt nivel de protecție a consumatorilor (de exemplu, siguranța alimentară), a mediului (de exemplu, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor), de protecție socială și a lucrătorilor;
   (e) concesii semnificative privind achizițiile publice, la toate nivelurile administrative, inclusiv la nivelul întreprinderilor de stat și al întreprinderilor cu drepturi speciale sau exclusive, care să garanteze accesul la piață pentru întreprinderile europene în sectoare strategice și același grad de deschidere ca cel al piețelor UE de achiziții publice, având în vedere faptul că procedurile simplificate și transparente pentru ofertanți, inclusiv pentru cei din alte țări, pot fi, de asemenea, instrumente eficiente de combatere a corupției și de promovare a integrității în cadrul administrației publice, oferind, în același timp, rentabilitate pentru contribuabili în ceea ce privește calitatea prestației, eficiența, eficacitatea și răspunderea; garanția că, la atribuirea contractelor de achiziții publice, se aplică criterii ecologice și sociale;
   (f) un capitol separat, care să țină seama de nevoile și interesele microîntreprinderilor și ale IMM-urilor în ceea ce privește aspectele legate de facilitarea accesului pe piață, inclusiv, dar nu numai, o compatibilitate mai mare a standardelor tehnice și proceduri vamale simplificate, pentru a genera posibilități concrete de afaceri și a stimula internaționalizarea lor;
   (g) având în vedere Avizul CJUE 2/15 privind ALS UE-Singapore, potrivit căruia schimburile comerciale și dezvoltarea sustenabilă țin de competența exclusivă a UE și dezvoltarea sustenabilă este parte integrantă a politicii comerciale comune a UE, un capitol solid și ambițios privind dezvoltarea sustenabilă este o parte indispensabilă a oricărui eventual acord; dispoziții privind instrumente eficiente de dialog, monitorizare și cooperare, inclusiv dispoziții obligatorii și executorii care să facă obiectul unor mecanisme de soluționare a litigiilor adecvate și eficiente și să aibă în vedere, printre diverse metode de asigurare a respectării, un mecanism bazat pe sancțiuni, permițându-le totodată partenerilor sociali și societății civile să participe în mod corespunzător, precum și o cooperare strânsă cu experți din cadrul organizațiilor multilaterale relevante; dispoziții în capitolul care acoperă aspectele de muncă și de mediu ale comerțului și importanța dezvoltării sustenabile în context comercial și al investițiilor, care să cuprindă dispoziții care promovează aderarea la principiile și normele relevante convenite la nivel internațional, cum ar fi standardele fundamentale de muncă, cele patru convenții prioritare ale OIM în materie de guvernanță și acordurile multilaterale de mediu, inclusiv cele referitoare la schimbările climatice, precum și punerea în aplicare eficientă a acestora;
   (h) cerința ca părțile să promoveze responsabilitatea socială a întreprinderilor, inclusiv în ceea ce privește instrumentele recunoscute pe plan internațional, și aderarea la orientările sectoriale ale OCDE și la Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului;
   (i) dispoziții cuprinzătoare privind liberalizarea investițiilor, în sfera de competențe a Uniunii, ținând seama de evoluțiile recente în materie de politici, de exemplu de Avizul CJUE 2/15 privind ALS UE-Singapore din 16 mai 2017;
   (j) măsuri solide și executorii care să acopere recunoașterea și protecția drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv indicațiile geografice (IG) pentru vinuri și băuturi spirtoase și alte produse agricole și alimentare; proceduri vamale simplificate și reguli de origine simple și flexibile care să fie adecvate în realitatea complexă a lanțurilor valorice globale, inclusiv în ceea ce privește creșterea transparenței și a responsabilității în cadrul acestora, și aplicarea ori de câte ori este posibil a unor reguli de origine multilaterale sau, în alte cazuri, a unor reguli de origine fără dificultăți cum ar fi „modificarea subpoziției tarifare”;
   (k) un rezultat echilibrat și ambițios în capitolele privind agricultura și pescuitul, care poate stimula competitivitatea și poate aduce beneficii atât consumatorilor, cât și producătorilor, dacă se iau în calcul în mod corespunzător interesele tuturor producătorilor și consumatorilor europeni, respectând faptul că există o serie de produse agricole sensibile care ar trebui să primească un tratament adecvat, de exemplu, prin contingente tarifare sau cărora ar trebui să li se aloce perioade de tranziție adecvate, luând în considerare în mod corespunzător impactul cumulat al acordurilor comerciale asupra agriculturii și excluzând eventual cele mai sensibile sectoare din domeniul de aplicare al negocierilor; includerea unei clauze bilaterale de salvgardare ușor de utilizat, eficace, adecvate și rapide care să permită suspendarea temporară a preferințelor în cazul în care, ca urmare a intrării în vigoare a acordului comercial, o creștere a importurilor aduce sau amenință să aducă prejudicii grave sectoarelor sensibile;
   (l) dispoziții ambițioase care să permită funcționarea integrală a ecosistemului digital și să promoveze fluxurile de date transfrontaliere, inclusiv principii precum concurența loială și norme ambițioase privind transferurile transfrontaliere de date, respectând pe deplin normele actuale și viitoare ale UE privind protecția datelor și a vieții private și fără a aduce atingere acestora, având în vedere că fluxurile de date sunt motoare esențiale ale economiei serviciilor și reprezintă un element esențial al lanțurilor valorice globale ale întreprinderilor producătoare tradiționale; prin urmare, cerințele nejustificate privind localizarea ar trebui reduse cât mai mult posibil; protecția datelor și protecția vieții private nu sunt bariere în calea comerțului, ci drepturi fundamentale, consacrate la articolul 39 din TUE și la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
   (m) dispoziții precise și specifice privind tratamentul acordat țărilor și teritoriilor de peste mări (TTPM) și regiunilor ultraperiferice (RUP), pentru a asigura faptul că se ține seama în mod corespunzător de interesele lor specifice în cadrul negocierilor;

21.  invită Comisia să asigure, ca element esențial al unui acord echilibrat, protecția cu privire la etichetare, trasabilitate și originea reală a produselor agricole, pentru a evita de a oferi consumatorilor o impresie greșită sau înșelătoare;

22.  subliniază diferența de mărime dintre piața unică a UE și piața Noii Zeelande, aspect ce trebuie luat în considerare în contextul oricărui potențial acord de liber schimb între cele două țări;

Rolul Parlamentului

23.  subliniază că, în urma Avizului CJUE 2/15 privind ALS UE-Singapore, Parlamentul European ar trebui să aibă un rol consolidat în toate etapele negocierilor UE privind ALS, de la adoptarea mandatului până la încheierea definitivă a acordului; așteaptă cu interes lansarea negocierilor cu Noua Zeelandă și urmărirea lor cu atenție și speră să contribuie la rezultatul pozitiv al acestora; reamintește Comisiei de obligația sa de a informa Parlamentul imediat și pe deplin în toate etapele negocierilor (înainte și după rundele de negocieri); este hotărât să analizeze aspectele legislative și de reglementare care pot apărea în cadrul negocierilor și al viitorului acord, fără a aduce atingere prerogativelor sale în calitate de colegiuitor; își reafirmă răspunderea sa fundamentală de a-i reprezenta pe cetățenii Uniunii Europene și așteaptă cu nerăbdare să faciliteze dezbateri deschise și favorabile incluziunii pe durata procesului de negociere;

24.  reamintește că Parlamentului i se va solicita să aprobe viitorul acord, astfel cum se prevede în TFUE, și că, prin urmare, pozițiile sale trebuie să fie luate în considerare în mod corespunzător în toate etapele; invită Comisia și Consiliul să solicite aprobarea Parlamentului înainte de aplicarea sa, integrând totodată această practică în acordul interinstituțional;

25.  reamintește că Parlamentul va monitoriza punerea în aplicare a viitorului acord;

o
o   o

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și, spre informare, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Noii Zeelande.

(1) Texte adoptate P8_TA(2016)0064.
(2) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 210.
(3) ECLI:EU:C:2017:376.


Monitorizarea aplicării dreptului UE în 2015
PDF 295kWORD 56k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 octombrie 2017 referitoare la monitorizarea aplicării dreptului UE în 2015 (2017/2011(INI))
P8_TA(2017)0421A8-0265/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere cel de-al 32-lea Raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului Uniunii (2014) (COM(2015)0329),

–  având în vedere cel de-al 33-lea Raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului Uniunii (2015) (COM(2016)0463),

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Raport de evaluare a proiectului EU Pilot” (COM(2010)0070),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 octombrie 2016 referitoare la monitorizarea aplicării dreptului Uniunii: Raportul anual pe 2014(1),

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Al doilea raport de evaluare a proiectului EU Pilot” (COM(2011)0930),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 martie 2002 privind relațiile cu reclamantul în legătură cu cazurile de nerespectare a dreptului comunitar (COM(2002)0141),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 aprilie 2012 intitulată „Actualizarea gestionării relațiilor cu petiționarii în ceea ce privește aplicarea dreptului Uniunii” (COM(2012)0154),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2014 intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept” (COM(2014)0158),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 mai 2015, intitulată „O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune – O agendă a UE” (COM(2015)0215),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 decembrie 2016, intitulată „Dreptul UE - o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune”(2),

–  având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(3),

–  având în vedere Decizia 2001/470/CE din 28 mai 2001 a Consiliului de creare a unei Rețele Judiciare Europene în materie civilă și comercială(4),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la cel de-al 30-lea și cel de-al 31-lea raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2012-2013)(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2016 referitoare la o administrație transparentă, eficientă și independentă a Uniunii Europene(8),

–  având în vedere articolele 267 și 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 52 și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale și al Comisiei pentru petiții (A8-0265/2017),

A.  întrucât articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) definește rolul fundamental al Comisiei de „gardian al tratatelor”;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din TUE și cu articolul 288 alineatul (3) și articolul 291 alineatul (1) din TFUE, statele membre au responsabilitatea principală în a transpune, aplica și implementa în mod corect și în termenele prevăzute dreptul UE, precum și de a prevedea suficiente căi de atac pentru o protecție juridică efectivă în domeniile acoperite de dreptul UE;

C.  întrucât, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), statele membre trebuie să informeze Comisia într-un mod clar și precis cu privire la modul în care transpun directivele UE în normele lor naționale(9);

D.  întrucât, potrivit Declarației politice comune din 28 septembrie 2011 a Comisiei și statelor membre privind documentele explicative(10) și Declarației politice comune din 27 octombrie 2011 a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind documentele explicative(11), statele membre, atunci când notifică Comisiei măsurile naționale de transpunere, au obligația, în cazuri justificate, să prezinte și informații justificative, în forma unor „documente explicative”, cu privire la modul în care au transpus directivele în legislația lor națională(12);

E.  întrucât, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din TUE, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (CDF a UE) are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor și se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, precum și statelor membre, atunci când aplică dreptul Uniunii (articolul 51 alineatul (1) din CDF);

F.  întrucât Uniunea dispune de mai multe instrumente și procese pentru asigurarea aplicării complete și corecte a principiilor și valorilor prevăzute de tratat, dar în practică se pare că aceste instrumente sunt limitate ca sferă de aplicare, inadecvate și ineficiente;

G.  întrucât este, așadar, necesară crearea unui nou mecanism, care să asigure un cadru unic și coerent, bazat pe instrumentele și mecanismele existente și care să fie aplicat uniform tuturor instituțiilor UE și tuturor statelor membre;

H.  întrucât, în conformitate cu articolul 258 primul și al doilea paragraf din TFUE, în cazul în care consideră că un stat membru a încălcat una dintre obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor, Comisia emite un aviz motivat și, în cazul în care statul în cauză nu se conformează avizului în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție;

I.  întrucât Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană prevede un schimb de informații cu privire la toate procedurile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, sub forma unor scrisori de punere în întârziere, însă nu include procedura informală „EU Pilot”, care precedă deschiderea unei proceduri formale în constatarea neîndeplinirii obligațiilor;

J.  întrucât procedurile EU Pilot vizează o cooperare mai strânsă și mai coerentă între Comisie și statele membre, pentru a remedia, ori de câte ori este posibil, în faza inițială, prin intermediul dialogului bilateral, situațiile de încălcare a legislației UE, fără a se recurge la procedurile oficiale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

K.  întrucât, în 2015, Comisia a primit 3 450 plângeri care semnalau potențiale încălcări ale dreptului UE, cele mai multe dintre acestea fiind depuse împotriva Spaniei (637), Italiei (342) și Germaniei (274);

L.  întrucât articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene definește dreptul la bună administrare ca fiind dreptul oricărei persoane de a beneficia, în ceea ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, iar articolul 298 din TFUE prevede că, în îndeplinirea misiunilor lor, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt susținute de o administrație europeană deschisă, eficientă și independentă;

1.  salută Raportul anual al Comisiei pe 2015 privind aplicarea dreptului UE, care se axează pe asigurarea respectării acquis-ului UE, și observă că, în conformitate cu acest raport, cele trei domenii în care statele membre au făcut cel mai des, în 2015, obiectul unor acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor pe motiv de transpunere au fost mobilitatea și transporturile, energia și mediul; subliniază că aceste domenii au făcut, de asemenea, obiectul majorității anchetelor inițiate în cadrul sistemului EU Pilot în 2015, cele mai vizate state membre fiind Italia, Portugalia și Germania; invită Comisia să prezinte mai detaliat cauzele exacte ale acestei situații;

2.  constată, în special, că pentru a soluționa problema calității scăzute a aerului în Europa, Comisia a inițiat mai multe proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor privind încălcarea Directivei 2008/50/CE, ca urmare a depășirii constante a valorilor-limită de NO2; regretă, cu toate acestea, că în 2015 Comisia nu a exercitat aceleași atribuții de control pentru a preveni introducerea pe piața unică a autoturismelor poluante diesel, care au o contribuție semnificativă la emisiile de NO2 în atmosferă ce depășesc aceste limite și nu respectă normele UE privind omologarea și emisiile autoturismelor și vehiculelor comerciale ușoare;

3.  consideră că numărul mare de proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor din 2015 indică faptul că aplicarea corectă și la timp a legislației UE în statele membre rămâne o provocare considerabilă și o prioritate în Uniune; susține că cetățenii Uniunii au mai multă încredere în dreptul Uniunii atunci când acesta este aplicat efectiv de statele membre; invită statele membre să își intensifice eforturile pentru transpunerea și aplicarea efectivă și la timp a dreptului UE;

4.  observă că, la sfârșitul anului 2015, rămăseseră deschise 1 368 de cazuri în nerespectarea obligațiilor, reprezentând o ușoară creștere față de anul anterior, dar situându-se sub nivelul din anul 2011;

5.  recunoaște faptul că responsabilitatea principală pentru implementarea și aplicarea corectă a dreptului UE revine statelor membre, dar subliniază că acest lucru nu scutește instituțiile UE de obligația lor de a respecta dreptul primar al UE atunci când elaborează legislație secundară; subliniază însă că Comisia pune la dispoziția statelor membre o serie de instrumente concepute pentru găsirea unor soluții comune, precum manuale, grupuri de experți, site-uri internet speciale, din momentul dialogului privind planurile de transpunere până la documente care explică metodele de recunoaștere timpurie a problemelor de transpunere și de soluționare a acestora; invită insistent statele membre să adopte toate măsurile necesare pentru a-și respecta angajamentele, astfel cum s-a convenit în Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, inclusiv prin transmiterea unor tabele de corespondență care să cuprindă informații clare și precise referitoare la măsurile naționale de transpunere a directivelor în ordinea juridică națională;

6.  invită din nou Comisia să interconecteze toate portalurile, punctele de acces și site-urile de informare într-un portal unic, care să le ofere cetățenilor un acces facil la formulare de plângere online și informații ușor de folosit privind procedurile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor;

7.  ia act de solicitarea Comisiei ca statele membre să indice dacă adaugă elemente în transpunerea directivelor în dreptul național, astfel încât cetățenii să înțeleagă clar care dintre prevederi țin de responsabilitatea UE și care țin de responsabilitatea statelor membre; reamintește, în același timp, că aceasta nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili, de exemplu, standarde sociale și de mediu mai ridicate la nivel național;

8.  subliniază că este necesar ca Parlamentul să fie în măsură să monitorizeze și aplicarea de către Comisie a regulamentelor, în același mod în care procedează în cazul directivelor; solicită Comisiei comunice datele privind aplicarea regulamentelor în următoarele sale rapoarte anuale referitoare la monitorizarea aplicării dreptului UE; invită statele membre să transmită Comisiei legislația națională de transpunere sau de aplicare a regulamentelor, pentru a asigura conformitatea acesteia și a specifica părțile care decurg din legislația UE și părțile adăugate la nivel național;

9.  subliniază faptul că termenele de transpunere trebuie respectate; invită insistent instituțiile UE să prevadă termene realiste de aplicare;

10.  subliniază că UE a fost creată ca o uniune bazată pe statul de drept și pe respectarea drepturilor omului (articolul 2 din TUE); subliniază că valorile consacrate la articolul 2 din TUE reprezintă piatra de temelie a fundamentelor Uniunii și, în consecință, ar trebui verificată în permanență respectarea acestor valori de către statele membre; reiterează că monitorizarea atentă a actelor și omisiunilor statelor membre și instituțiilor UE este extrem de importantă și își exprimă preocuparea în legătură cu numărul petițiilor adresate Parlamentului și al reclamațiilor adresate Comisiei;

11.  subliniază că, pentru instituțiile UE și cele ale statelor membre, avertizorii pot fi o sursă utilă de informații privind cazurile de aplicare defectuoasă a dreptului Uniunii; reafirmă că activitatea avertizorilor trebuie încurajată, și nu împiedicată;

12.  remarcă faptul că petițiile reprezintă o sursă importantă de informații directe nu numai cu privire la încălcările și deficiențele aplicării dreptului UE în statele membre, ci și la posibilele lacune ale legislației Uniunii, precum și la propunerile cetățenilor referitoare la actele legislative noi care ar trebui adoptate ori la posibilele îmbunătățiri ale textelor legislative în vigoare; confirmă faptul că o tratare eficace a petițiilor pune la încercare, dar și consolidează, în cele din urmă, capacitatea Comisiei și a Parlamentului de a reacționa și de a soluționa problemele legate de transpunere și de aplicarea incorectă; ia act de faptul că aplicarea dreptului UE este considerată de Comisie o prioritate, astfel încât cetățenii să poată vedea beneficiile acestuia în viața lor de zi cu zi; subliniază că este necesar ca procesele decizionale și administrația să fie transparente, imparțiale și independente;

13.  regretă faptul că nu există statistici precise privind numărul de petiții care au condus la inițierea unei proceduri EU Pilot sau a unei proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor; solicită, prin urmare, Comisiei să transmită rapoarte periodice privind cazurile referitoare la procese și/sau proceduri în curs de desfășurare, pentru a facilita dialogul structurat și a reduce timpul de soluționare a litigiilor. invită Comisia să dezbată aceste rapoarte cu Comisia pentru petiții, implicându-l în mod proactiv pe vicepreședintele responsabil de aplicarea legislației și simplificare; invită Comisia să implice petiționarii în procedurile EU Pilot inițiate în legătură cu petițiile lor, pentru a permite, printre altele, facilitarea dialogului între petiționari și autoritățile naționale implicate;

14.  regretă întârzierile din ce în ce mai mari în implementarea Strategiei UE pentru protecția și calitatea vieții animalelor 2012-2015, care împiedică realmente lansarea unei noi strategii la nivelul UE, necesară pentru a asigura protecția deplină și efectivă a calității vieții animalelor prin intermediul unui cadru legislativ actualizat, complet și clar, care să respecte pe deplin cerințele articolului 13 din TFUE;

15.  subliniază că PETI a primit un număr mare de petiții cu privire la protecția copilului și speră că revizuirea în curs a Regulamentului Bruxelles IIa va contribui la remedierea deficiențelor acestuia și a lacunelor în aplicare;

16.  subliniază că în ultimii ani s-au constatat disfuncționalități în aplicarea textelor privind combaterea fraudei fiscale și a spălării de bani; invită Comisia să își intensifice eforturile pentru garantarea unei aplicări riguroase a normelor UE în acest domeniu;

17.  observă că transpunerea la timp și corectă a dreptului UE în legislația națională și existența unui cadrul legislativ național clar, care respectă întru totul valorile, principiile și drepturile fundamentale consacrate în tratate și în CDF a UE, ar trebui să constituie o prioritate pentru statele membre, pentru a evita cazurile de încălcare a dreptului UE, oferind totodată cetățenilor și întreprinderilor beneficiile scontate, printr-o aplicare efectivă și eficientă a acestuia; subliniază, în acest context, că toate acțiunile și omisiunile instituțiilor UE intră sub incidența dispozițiilor tratatelor UE și ale CDF a UE(13);

18.  invită Comisia să solicite insistent statelor membre să asigure o aplicare strictă a normelor UE privind libera circulație a persoanelor, în special printr-o protecție deplină a drepturilor economice, sociale și culturale conexe; reamintește că, pe lângă faptul că este una dintre libertățile fundamentale ale UE și o parte integrantă a cetățeniei Uniunii, libertatea de circulație a persoanelor - într-un context în care drepturile fundamentale sunt pe deplin protejate - are o mare importanță pentru cetățenii Uniunii și familiile lor, îndeosebi în ceea ce privește accesul la securitatea socială, dar și pentru percepția lor asupra Uniunii, și apare frecvent ca obiect al petițiilor;

19.  reamintește rezoluția sa din 25 octombrie 2016 și solicită Comisiei să dea curs recomandărilor din aceasta;

20.  recunoaște că Parlamentul are un rol esențial și prin faptul că exercită un control politic asupra acțiunilor de asigurare a respectării legislației ale Comisiei, examinând rapoartele anuale privind monitorizarea aplicării dreptului UE și adoptând rezoluții parlamentare pe această temă; sugerează că Parlamentul ar putea contribui mai mult la transpunerea la timp și corectă a legislației UE, comunicându-și expertiza acumulată în procesul decizional legislativ prin contactele stabilite în prealabil cu parlamentele naționale;

21.  subliniază rolul important pe care îl au partenerii sociali, organizațiile societății civile, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și alți actori în elaborarea legislației și în monitorizarea și semnalarea deficiențelor de transpunere și aplicare a dreptului UE de către statele membre; evidențiază, în această privință, principiul transparenței, consacrat în tratatele UE, precum și dreptul cetățenilor UE la justiție și la bună administrare, prevăzut la articolele 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE; reamintește că aceste drepturi și principii ar trebui, printre altele, să fie de o importanță majoră pentru statele membre atunci când propun proiecte de acte de punere în aplicare a legislației UE;

22.  salută scăderea de aproximativ 30% față de anul 2014 a numărului de dosare noi EU Pilot inițiate în 2015 (881, față de 208 în 2014); constată, cu toate acestea, că rata medie de soluționare rămâne stabilă în 2015, fiind exact aceeași ca cea din 2014 (75 %);

23.  salută faptul că, pentru prima dată după 2011, numărul de plângeri noi a scăzut cu aproximativ 9 % comparativ cu 2014, cu un total de 3 450 de plângeri noi; constată însă, cu reală îngrijorare, că cel mai mare număr de noi plângeri se înregistrează în domeniul ocupării forței de muncă, afacerilor sociale și incluziunii; ia act de faptul că domeniile ocupării forței de muncă, afacerilor sociale și incluziunii, piața internă, industrie, antreprenoriat și IMM-uri, justiției și consumatorilor, fiscalitate și uniunea vamală și mediul înconjurător, reprezintă împreună 72 % din totalul plângerilor depuse împotriva statelor membre în 2015;

24.  regretă faptul că, în anul 2015, statele membre nu și-au îndeplinit în toate cazurile angajamentul de a prezenta documente explicative împreună cu măsurile naționale de transpunere a directivelor în ordinea lor juridică; consideră că Comisia ar trebui să ofere mai mult sprijin statelor membre în procesul de elaborare a acestor documente explicative și a tabelor de corespondență. încurajează Comisia să continue să informeze Parlamentul și Consiliul cu privire la documentele explicative din rapoartele anuale privind aplicarea dreptului UE;

25.  consideră că sancțiunile financiare pentru nerespectarea dreptului UE ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive, ținând seama de recurența neîndeplinirii obligațiilor în aceleași domenii și de faptul că drepturile juridice ale statelor membre trebuie respectate;

26.  subliniază că toate instituțiile UE sunt obligate să respecte dispozițiile tratatelor UE și ale CDF a UE(14);

27.  reiterează faptul că sarcinile atribuite Comisiei sau altor instituții ale UE prin Tratatul MES (sau alte tratate relevante) le obligă, conform dispozițiilor articolului 13 alineatele (3) și (4), să se asigure că memorandumurile de înțelegere încheiate în temeiul acestor tratate sunt în conformitate cu dreptul UE; subliniază că, prin urmare, instituțiile UE nu trebuie să semneze un memorandum de înțelegere cu privire la care au dubii că respectă dreptul UE(15);

28.  subliniază importanța transpunerii și aplicării practice, la nivel național, a standardelor UE în materie de azil (de exemplu în ceea ce privește aplicarea de către statele membre a Directivei privind condițiile de primire (Directiva 2013/33/UE(16)))(17); regretă aplicarea și utilizarea deficientă de către statele membre a mecanismului de transfer propus de Comisie pentru a face față crizei refugiaților; solicită, prin urmare, Comisiei să acorde o atenție deosebită aplicării măsurilor adoptate în domeniul azilului și migrației, astfel încât acestea să respecte principiile consacrate în CDF a UE, precum și să inițieze procedurile necesare în constatarea neîndeplinirii obligațiilor dacă este cazul;

29.  constată cu îngrijorare că unele state membre nu își respectă obligațiile în materie de azil și de migrație; salută poziția fermă adoptată de Comisie față de statele membre cu privire la aplicarea dreptului UE în materie de azil și migrație; reamintește că, din cauza fluxurilor de migrație către Europa, UE se confruntă cu o provocare juridică, politică și umanitară fără precedent; invită insistent statele membre să țină seama și de convențiile internaționale privind drepturile omului atunci când acceptă și repartizează refugiați; își exprimă speranța că Comisia va monitoriza sistematic aplicarea Agendei europene privind migrația de către statele membre; reamintește faptul că o politică eficace a UE în domeniul migrației trebuie să se bazeze pe un echilibru între responsabilitate și solidaritate între statele membre;

30.  regretă faptul că în unele state membre persistă încă deficiențe semnificative în ceea ce privește atât transpunerea, cât și aplicarea legislației UE în domeniul mediului; constată că acest lucru se constată în special în cazul gestionării deșeurilor, tratării apelor reziduale și respectării valorilor-limită de calitate a aerului; consideră că, în acest context, Comisia ar trebui să caute să identifice cauzele acestei situații în statele membre;

31.  încurajează instituțiile Uniunii să își îndeplinească întotdeauna obligația de a respecta dreptul primar atunci când instituie norme de drept secundar al UE, când decid politici sau semnează acorduri și tratate cu instituții din afara UE, precum și să își îndeplinească sarcina de a asista prin toate mijloacele statele membre ale Uniunii în eforturile lor de transpune legislația UE în toate domeniile și de a respecta valorile și principiile Uniunii, în special având în vedere evoluțiile recente din unele state membre;

32.  regretă faptul că nu este încă informat în mod transparent și în timp util cu privire la aplicarea legislației UE; reamintește că, în Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisie, Comisia se angajează „să pună la dispoziția Parlamentului rezumate privind toate procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, începând cu scrisoarea de punere în întârziere, inclusiv, dacă Parlamentul solicită acest lucru, [...] cu privire la problemele la care se referă procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor” și se așteaptă ca această clauză să fie pusă în practică cu bună-credință;

33.  solicită insistent Comisiei să facă din respectarea dreptului UE o adevărată prioritate politică, care să fie urmărită în strânsă colaborare cu Parlamentul, care are datoria de a verifica responsabilitatea Comisiei și, în calitate de colegislator, de a se asigura că este el însuși deplin informat, pentru a-și îmbunătăți în permanență activitatea legislativă; solicită așadar Comisiei să prezinte măsurile luate ca urmare a fiecărei rezoluții a Parlamentului European referitoare la monitorizarea aplicării dreptului Uniunii;

34.  reamintește că, în rezoluțiile sale din 15 ianuarie 2013(18) și din 9 iunie 2016, Parlamentul a solicitat adoptarea unui regulament privind o administrație deschisă, eficientă și independentă a Uniunii Europene, în temeiul articolului 298 din TFUE, și solicită Comisiei să ia în considerare propunerea de regulament anexată ultimei rezoluții;

35.  subliniază că, în lipsa unui set coerent și cuprinzător de norme codificate de bună administrare în întreaga Uniune, este dificil pentru cetățeni să-și înțeleagă cu ușurință și întru totul drepturile administrative conferite de dreptul Uniunii, această lacună contribuind și la deteriorarea protecției lor juridice; subliniază prin urmare că, pentru consolidarea drepturilor cetățenilor și a transparenței, este esențială codificarea normelor privind buna administrare sub forma unui regulament care să stabilească diversele aspecte legate de procedura administrativă, inclusiv notificările, termenele limită obligatorii, dreptul de a fi ascultat și dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu; precizează că aceste norme ar completa dreptul Uniunii în vigoare atunci când apar lacune juridice sau probleme de interpretare și ar introduce o mai mare accesibilitate; își reiterează, prin urmare, apelul către Comisie de a prezenta o propunere legislativă cuprinzătoare privind dreptul de procedură administrativă al UE, luând în considerare toate demersurile Parlamentului de până acum în acest domeniu, precum și evoluțiile actuale din Uniune și din statele sale membre;

36.  reamintește că întrebările preliminare contribuie la clarificarea modului în care trebuie aplicat dreptul Uniunii; consideră că recurgerea la această procedură permite interpretarea și aplicarea uniformă a legislației europene; încurajează, în consecință, instanțele naționale să se adreseze CJUE în caz de dubii, evitând astfel procedurile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor;

37.  consideră că aplicarea corectă a acquis-ului UE este esențială pentru ca atât cetățenii, cât și întreprinderile să profite de avantajele politicilor UE; solicită, prin urmare, Comisiei să consolideze asigurarea respectării dreptului UE, bazată pe transpunerea structurată și sistematică și pe verificări ale conformității legislației naționale, cu respectarea deplină a tratatelor UE și a CDF a UE; subliniază că legislația UE este rezultatul unui proces liber și democratic; salută practica Comisiei de a ține seama corespunzător de principiile unei mai bune legiferări atunci când monitorizează aplicarea dreptului UE în statele membre;

38.  subliniază importanța transparenței în elaborarea și aplicarea dreptului de către instituțiile UE și statele membre; subliniază faptul că, atât pentru facilitarea aplicării dreptului UE de către statele membre, cât pentru accesibilitatea acestuia pentru cetățenii UE, legislația UE trebuie să fie clară, inteligibilă, coerentă și precisă, luând totodată în considerare jurisprudența CJUE, care insistă asupra faptului că trebuie să existe un anume grad de previzibilitate a normelor UE(19);

39.  consideră că includerea parlamentelor naționale într-un dialog cu privire la conținutul propunerilor legislative, atunci când este relevant, va favoriza aplicarea efectivă a dreptului UE; atrage atenția asupra faptului că un control mai atent din partea parlamentelor naționale asupra guvernelor lor, atunci când acestea din urmă sunt implicate în procesul de elaborare a legilor, va contribui la o aplicare mai eficace a dreptului UE, conformă cu dispozițiile tratatelor; subliniază, din acest motiv, necesitatea ca parlamentele naționale să aibă un cuvânt de spus în primele etape ale procedurilor legislative europene și invită insistent instituțiile europene și statele membre să inițieze o dezbatere cu privire la protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană și protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, eventual analizând o revizuire a așa-numitului sistem de alertă timpurie și asigurând o mai bună aplicare a procedurii „cartonașului galben”;

40.  încurajează o cooperare mai strânsă și consolidarea legăturilor dintre Parlamentul European și parlamentele naționale; reamintește funcția de control a parlamentelor naționale asupra participării guvernelor lor la procesul decizional din cadrul Consiliului Uniunii Europene și subliniază necesitatea unor consultări și schimburi periodice de opinii între Parlamentul European și parlamentele naționale, în special în etapele inițiale ale procesului legislativ;

41.  reamintește faptul că parlamentele naționale au un rol esențial în verificarea punerii în aplicare corecte a dreptului UE de către statele membre; le invită să joace acest rol în mod proactiv; subliniază rolul parlamentelor naționale în evitarea practicii „supra-reglementării” în transpunerea legislației UE la nivel național, împiedicând astfel reglementarea excesivă și complicațiile administrative inutile; se așteaptă ca statele membre să indice în mod clar și să justifice obligațiile naționale, în cazul în care acestea se adaugă legislației UE în cursul implementării; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că măsurile naționale excesive adăugate legislației UE cresc euroscepticismului;

42.  ia act de faptul că sistemul de schimb de informații și de cooperare între comisiile parlamentelor naționale care colaborează cu UE poate contribui la o legiferare eficientă și ar trebui, de asemenea, utilizat pentru a sprijini o aplicare mai eficace a dreptului UE de către statele membre; promovează utilizarea platformei IPEX ca instrument pentru schimbul reciproc de informații dintre parlamentele naționale și Parlamentul European; încurajează parlamentele naționale să participe activ la reuniunile interparlamentare la nivel de comisii, organizate periodic de către Parlamentul European;

43.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0385.
(2) JO C 18, 19.1.2017, p. 10.
(3) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.
(4) JO L 174, 27.6.2001, p. 25.
(5) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(6) JO C 316, 22.9.2017, p. 246.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2016)0409.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2016)0279.
(9) Cauza C 427/07, Comisia v Irlanda, punctul 107.
(10) JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
(11) JO C 369, 17.12.2011, p. 15.
(12) În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, statele membre s-au angajat să însoțească, în cazuri justificate, notificarea măsurilor de transpunere de unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile care le corespund în instrumentele naționale de transpunere.
(13) A se vedea, printre altele: Hotărârea CJUE din 20 septembrie 2016 - Ledra Advertising Ltd (C-8/15 P), Andreas Eleftheriou (C-9/15 P), Eleni Eleftheriou (C-9/15 P), Lilia Papachristofi (C-9/15 P), Christos Theophilou (C-10/15 P), Eleni Theophilou (C-10/15 P) v Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană (cauzele conexate C-8/15 P - C-10/15 P), ECLI:EU:C:2016:701, punctul 67 și următoarele.
(14) Hotărârea CJUE din 20 septembrie 2016, cauzele conexate C-8/15 P - C-10/15 P), punctul 67 și următoarele.
(15) Ibidem, punctul 58 și următoarele. a se vedea în acest sens hotărârea din 27 noiembrie 2012 în cauza Pringle, C-370/12, punctul 164.
(16) Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (JO L 180, 29.6.2013, p. 96).
(17) A se vedea, printre altele: S. Carrera, S. Blockmans, D. Gros, E. Guild, „Reacția UE la criza refugiaților – analiza situației și stabilirea priorităților de politică”, Centrul de Studii Politice Europene (CEPS), eseul nr. 20, 16 decembrie 2015 – https://www.ceps.eu/system/files/EU%20Response%20to%20the%202015%20Refugee%20Crisis_0.pdf
(18) Rezoluția Parlamentului European din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind dreptul procedurilor administrative al Uniunii Europene (JO C 440, 30.12.2015, p. 17).
(19) Hotărârea Curții de Justiție din 10 septembrie 2009, Plantanol GmbH & Co. KG împotriva Hauptzollamt Darmstadt, C-201/08, ECLI:EU:C:2009:539, punctul 46.

Notă juridică - Politica de confidențialitate