Index 
Texte adoptate
Joi, 14 decembrie 2017 - StrasbourgEdiţie definitivă
Libertatea de exprimare în Vietnam, în special cazul lui Nguyen Van Hoa
 Cambodgia: interzicerea opoziției
 El Salvador: cazuri de femei urmărite penal pentru pierderea sarcinii
 Situația din Afganistan
 Situația populației Rohingya
 Punerea în aplicare a Directivei privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile
 Deliberările Comisiei pentru petiții din cursul anului 2016
 O strategie europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon

Libertatea de exprimare în Vietnam, în special cazul lui Nguyen Van Hoa
PDF 263kWORD 51k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2017 referitoare la libertatea de exprimare în Vietnam, în special cazul lui Nguyen Van Hoa (2017/3001(RSP))
P8_TA(2017)0496RC-B8-0685/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Vietnamul,

–  având în vedere cel de al șaptelea dialog în domeniul drepturilor omului UE-Vietnam din 1 decembrie 2017,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare UE-Vietnam semnat la 27 iunie 2012,

–  având în vedere Orientările UE referitoare la apărătorii drepturilor omului din 2008,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice la care Vietnamul a aderat în 1982,

–  având în vedere decizia Ombudsmanului European din 26 februarie 2016 în cauza 1409/2014/MHZ privind neefectuarea de către Comisia Europeană a unei evaluări prealabile a impactului asupra drepturilor omului în contextul acordului de liber schimb dintre UE și Vietnam,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât UE consideră că Vietnamul este un partener important în Asia; întrucât 2015 a marcat cea de a 25-a aniversare a relațiilor UE-Vietnam; întrucât domeniul de aplicare al acestor relații s-a extins rapid, de la schimburi comerciale și ajutor la un parteneriat mai cuprinzător;

B.  întrucât, la 11 ianuarie 2017, familia realizatorului video și bloggerului Nguyen Van Hoa, în vârstă de 22 de ani, l-a declarat dispărut, iar ulterior s-a descoperit că acesta fusese reținut de poliție fără mandat;

C.  întrucât Nguyen Van Hoa a fost inițial arestat în temeiul articolului 258 din Codul Penal vietnamez și acuzat de „abuz al libertăților democratice pentru a aduce atingere intereselor statului”; întrucât, în aprilie 2017, aceste acuzații s-au transformat într-o acuzație mai gravă, de încălcare a articolului 88; întrucât articolul 88 din Codul Penal a fost folosit pe scară largă împotriva apărătorilor drepturilor omului care au scos în evidență abuzurile din Vietnam;

D.  întrucât, la 27 noiembrie 2017, Nguyen Van Hoa a fost condamnat la șapte ani de închisoare pentru difuzarea de informații online, inclusiv înregistrări video, despre dezastrul ecologic din provincia Ha Tinh, care a avut loc în aprilie 2016, când Formosa Ha Tinh, o întreprindere siderurgică din Taiwan, a cauzat o scurgere ilegală de deșeuri industriale toxice în ocean, cu efecte devastatoare asupra mediului care s-au întins pe 200 de kilometri de-a lungul coastei, ucigând pești și alte specii marine și îmbolnăvind oameni;

E.  întrucât acest dezastru a provocat indignare în rândul populației vietnameze, o vastă mobilizare pe rețelele de socializare și demonstrații pașnice de amploare în toate orașele mari din Vietnam; întrucât arestarea lui Nguyen Van Hoa face parte dintr-o serie de arestări efectuate de autoritățile vietnameze în zilele premergătoare sărbătorii Tet;

F.  întrucât Tribunalul Poporului din provincia Ha Tinh l-a găsit pe Nguyen Van Hoa vinovat de propagandă împotriva statului în temeiul articolului 88 din Codul Penal, la finalul unui proces care a durat două ore și jumătate; întrucât lui Nguyen Van Hoa nu i s-a permis accesul la un avocat care să îl reprezinte la audieri;

G.  întrucât, la 30 noiembrie 2017, un tribunal vietnamez a confirmat condamnarea la 10 ani de închisoare în cazul unei alte bloggerițe, Nguyen Ngoc Nhu Quynh, pentru propagandă împotriva statului, după ce aceasta a publicat articole critice la adresa degradării mediului, a politicii și a deceselor survenite în arestul poliției;

H.  întrucât Biroul Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului și Procedurile și mecanismele sale speciale au denunțat în mod repetat articolul 88 din Codul Penal, alături de alte dispoziții din acesta, pentru încălcarea dreptului internațional al drepturilor omului;

I.  întrucât majoritatea organizațiilor mass-media sunt deținute și controlate de stat; întrucât libertatea presei este strict restricționată; întrucât, potrivit clasamentului privind libertatea presei în 2017 întocmit de organizația Reporteri fără frontiere, Vietnamul se plasează pe locul 175 din 180 de țări; întrucât, ca reacție la indignarea larg răspândită în rândul populației din Vietnam în urma dezastrului ecologic din provincia Ha Tinh, autoritățile au blocat momentan accesul la rețelele de socializare, reprimând violent demonstrațiile și arestând protestatarii;

J.  întrucât, în aprilie 2016, Vietnamul a adoptat o lege privind accesul la informații și o nouă lege a presei care restrâng libertatea de exprimare și intensifică cenzura, precum și reglementări vizând interzicerea demonstrațiilor din fața instanțelor în timpul proceselor;

K.  întrucât libertatea de religie și de credință este reprimată în Vietnam, iar Biserica Catolică și religiile nerecunoscute, cum ar fi Biserica Budistă Unificată a Vietnamului, bisericile protestante și alte culte, inclusiv minoritatea etnică Montagnards, continuă să facă obiectul unei persecuții religioase grave;

L.  întrucât, în cadrul celui de al șaptelea dialog în domeniul drepturilor omului UE-Vietnam, s-a discutat despre libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire, libertatea religioasă și de convingere și accesul la informații; întrucât UE a subliniat deteriorarea drepturilor civile și politice în Vietnam; întrucât UE a încurajat Vietnamul să adreseze invitații permanente tuturor Procedurilor speciale ale ONU,

1.  condamnă condamnarea lui Nguyen Van Hoa la șapte ani de închisoare; subliniază că Nguyen Van Hoa și-a exercitat dreptul la libertatea de exprimare; îndeamnă autoritățile vietnameze să îl elibereze imediat și necondiționat pe Nguyen Van Hoa;

2.  este preocupat de creșterea numărului de rețineri, arestări și condamnări ale cetățenilor vietnamezi legate de exprimarea de către aceștia a opiniilor proprii;

3.  își exprimă preocuparea cu privire la abordarea tot mai restrictivă adoptată de autorități în ceea ce privește libertatea de exprimare și alte libertăți; condamnă, în acest sens, utilizarea de către autorități a hărțuirii fizice și psihice, a arestului extrajudiciar la domiciliu, a presiunii asupra avocaților, angajatorilor, proprietarilor și rudelor activiștilor și a supravegherii intruzive; își exprimă, de asemenea, preocuparea cu privire la restricțiile impuse libertății de circulație pentru a împiedica bloggerii și activiștii să participe la evenimente publice, cum ar fi discuțiile pe tema drepturilor omului și asistarea la procesele altor activiști;

4.  face apel la autoritățile vietnameze să elibereze toți cetățenii reținuți pentru că și-au exercitat pașnic dreptul la libertatea de exprimare;

5.  face apel la autoritățile vietnameze să pună capăt tuturor restricțiilor și tuturor actelor de hărțuire împotriva apărătorilor drepturilor omului și să garanteze, în orice situație, că aceștia sunt în măsură să își desfășoare activitățile legitime de apărare a drepturilor omului fără a se teme de represalii și fără niciun fel de restricții, inclusiv hărțuirea judiciară;

6.  își exprimă îngrijorarea cu privire la aplicarea extinsă a dispozițiilor privind securitatea națională din Codul Penal vietnamez;

7.  denunță utilizarea de către Vietnam a pedepsei cu moartea pentru anumite infracțiuni din domeniul securității naționale, potrivit dispozițiilor din Codul său Penal modificat, și faptul că acesta continuă să dispună pedepse cu moartea; reiterează opoziția fermă a UE față de pedeapsa cu moartea, în toate cazurile și fără excepție; își reiterează apelul către autoritățile vietnameze să instituie un moratoriu privind pedeapsa cu moartea ca un prim pas către abolirea pedepsei capitale pentru toate infracțiunile;

8.  îndeamnă guvernul din Vietnam să modifice unele articole din Codul său Penal, inclusiv articolul 88 privind propaganda și articolul 79 privind activitățile vizând înlăturarea de la putere a administrației, care au fost denunțate de Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului ca încălcând dreptul internațional al drepturilor omului, și să asigure că preocupările legate de securitatea națională nu sunt folosite ca pretext pentru suprimarea drepturilor omului, inclusiv a libertății de exprimare și a libertății de religie și de credință; își exprimă preocuparea cu privire la noua lege privind asociațiile și la legea privind credința și religia, care sunt incompatibile cu normele internaționale;

9.  îndeamnă Vietnamul să adreseze o invitație permanentă Procedurilor speciale ale ONU, în special Raportorului special pentru promovarea și apărarea dreptului la libertatea de opinie și de exprimare și Raportorului special pentru situația apărătorilor drepturilor omului, și să le permită accesul liber și neîngrădit la toate părțile pe care doresc să le consulte;

10.  salută ratificarea de către Vietnam a Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva torturii și îl îndeamnă să colaboreze cu aceasta în mod semnificativ, inclusiv prin prezentarea de rapoarte regulate și detaliate conform prevederilor sale; insistă asupra faptului că nicio declarație obținută prin tortură sau prin alte forme de rele tratamente nu poate fi folosită ca probă pentru a condamna persoanele acuzate de propagandă sau a susține alte acuzații motivate politic;

11.  salută parteneriatul consolidat și dialogul în domeniul drepturilor omului dintre UE și Vietnam și reamintește importanța dialogului ca instrument-cheie care trebuie utilizat în mod eficient pentru a sprijini și a încuraja Vietnamul în transpunerea în practică a reformelor necesare;

12.  salută faptul că UE a invocat problema libertății de exprimare și de asociere și a numărului tot mai mare de rețineri, arestări și condamnări în cadrul celui de al șaptelea dialog în domeniul drepturilor omului UE-Vietnam; încurajează ferm Comisia să monitorizeze progresele înregistrate în cadrul dialogului prin introducerea unor criterii de referință și a unor mecanisme de monitorizare; îndeamnă Comisia și VP/ÎR să continue să invoce problema libertății de exprimare în cadrul dialogului său periodic cu Vietnamul, inclusiv în cursul următorului Summit Asia-Europa (ASEM) care va avea loc la Bruxelles în 2018;

13.  invită autoritățile să abordeze dezastrul ecologic din provincia Ha Tinh, care a cauzat moartea în masă a peștilor din regiune și a afectat viețile a mii de persoane, prin măsuri legislative vizând refacerea și reabilitarea economiei locale;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) și Guvernului și Adunării Naționale din Vietnam.


Cambodgia: interzicerea opoziției
PDF 262kWORD 51k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2017 referitoare la Cambodgia: în special dizolvarea partidului CNRP (2017/3002(RSP))
P8_TA(2017)0497RC-B8-0686/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Cambodgia, în special cea din 14 septembrie 2017(1),

–  având în vedere vizita delegației Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) la Parlamentul European în perioada 30-31 octombrie 2017,

–  având în vedere Orientările UE din 2008 cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere declarația din 16 noiembrie 2017 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind dizolvarea Partidului Salvării Naționale din Cambodgia,

–  având în vedere Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Regatul Cambodgia din 1997,

–  având în vedere declarația locală a UE din 22 februarie 2017 privind situația din Cambodgia, precum și declarațiile purtătorului de cuvânt al Delegației UE din 3 septembrie 2017 și 25 august 2017 privind restricțiile impuse spațiului politic din Cambodgia,

–  având în vedere Rezoluția (A/RES/53/144) adoptată de Adunarea Generală a ONU la 8 martie 1999 privind dreptul și responsabilitatea persoanelor, a grupurilor și a organelor societății de a promova și a proteja drepturile omului și libertățile fundamentale universal recunoscute,

–  având în vedere Acordurile de pace de la Paris din 1991, unde, la articolul 15, este consacrat un angajament de a respecta drepturile omului și libertățile fundamentale în Cambodgia, inclusiv din partea semnatarilor internaționali,

–  având în vedere Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical,

–  având în vedere Constituția Cambodgiei, în special articolul 41, în care sunt consacrate drepturile și libertățile de exprimare și de întrunire, precum și articolul 35 privind dreptul la participare politică și articolul 80 privind imunitatea parlamentară,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în 2017, situația drepturilor omului din Cambodgia s-a deteriorat și mai mult, înmulțindu-se numărul de arestări ale unor membri ai opoziției politice, activiști pentru drepturile omului și reprezentanți ai societății civile care au loc în Cambodgia;

B.  întrucât în 2017 parlamentul cambodgian a adoptat două seturi de amendamente represive la Legea privind partidele politice, care conține numeroase restricții concepute în așa fel încât să creeze obstacole pentru partidele din opoziție;

C.  întrucât, la 6 octombrie 2017, Ministerul de Interne a depus o cerere la Curtea Supremă vizând să dizolve Partidul Salvării Naționale din Cambodgia (CNRP) în conformitate cu „Legea partidelor politice”;

D.  întrucât, la 16 noiembrie 2017, Curtea Supremă a anunțat dizolvarea CNRP, la capătul unei audieri de o zi; întrucât Curtea Supremă le-a interzis, de asemenea, la 118 politicieni ai CNRP să desfășoare activități politice timp de cinci ani; întrucât această hotărâre, care se întemeia pe două runde de amendamente controversate la „Legea partidelor politice”, lasă guvernul fără opoziție înainte de alegerile generale de anul viitor programate pentru iulie 2018;

E.  întrucât membrii partidelor de opoziție sunt persecutați și hărțuiți de autoritățile cambodgiene de mai mulți ani; întrucât mai puțin de 40 % dintre parlamentarii CNRP au rămas în Cambodgia după ce numeroși alți deputați au fost forțați să fugă din țară, fiind amenințați cu arestarea;

F.  întrucât Ministerul de Interne din Cambodgia dispune de prerogative discreționare de a suspenda partide politice pe baza unor criterii definite în mod vag; întrucât, la 2 octombrie 2017, Ministerul de Interne a dizolvat 20 partide politice pe baza articolelor 19 și 20 din „Legea partidelor politice”;

G.  întrucât, la 3 septembrie 2017, Kem Sokha, președintele CNRP, a fost arestat și acuzat de trădare, în temeiul articolul 443 din Codul penal din Cambodgia, în ciuda faptului că dispunea de imunitate parlamentară; întrucât cererea lui Kem Sokha de eliberare pe cauțiune a fost respinsă la 26 septembrie 2017, atunci când nu a putut participa la audiere, după ce serviciul penitenciarelor a declarat că nu-i poate garanta siguranța; întrucât, conform organizațiilor pentru drepturile omului, el a fost interogat la 24 noiembrie 2017, deși nu a beneficiat de un acces adecvat la consiliere juridică sau asistență medicală privată; întrucât statutul său juridic nu a fost încă clarificat; întrucât cererea sa de eliberare pe cauțiune este pe rolul Curții Supreme; întrucât dacă este găsit vinovat se poate alege cu până la 30 ani de închisoare; întrucât președintele Curții, Dith Munty, face parte din Biroul permanent al partidului de guvernământ;

H.  întrucât chestiunea acaparării de terenuri în Cambodgia rămâne o preocupare majoră; întrucât s-a înregistrat o creștere constantă a numărului de arestări și încarcerări ale unor membri ai opoziției politice, comentatori politici, sindicaliști, activiști pentru drepturile omului și reprezentanți ai societății civile din Cambodgia, inclusiv ADHOC 5; întrucât apărătorul drepturilor omului Tep Vanny din comunitatea Boeung Kak rămâne în închisoare, executând o pedeapsă de doi ani și jumătate legată de un protest pașnic din 2013; întrucât, la 8 decembrie 2017, Curtea Supremă a confirmat verdictul împotriva lui Tep Vanny;

I.  întrucât fostul președinte al CNRP, Sam Rainsy, a fost obligat să demisioneze în urma unor amenințări cu justiția; întrucât el a fost condamnat in absentia pentru calomnie cu caracter penal și în prezent trăiește în exil; întrucât de la dizolvarea opoziției tot mai mulți parlamentari ai CNRP fug din Cambodgia; întrucât unele organizații de apărare a drepturilor omului au relatat că unii dintre ei au cerut azil;

J.  întrucât influența Chinei joacă un rol important în viața politică din Cambodgia, exercitându-se și asupra guvernului său;

K.  întrucât Cambodgia beneficiază de cel mai favorabil regim disponibil în temeiul sistemului generalizat de preferințe (SGP), și anume, „totul în afară de arme” (EBA); întrucât UE a alocat până la 410 de milioane EUR pentru Cambodgia pentru perioada financiară 2014-2020, din care 10 de milioane EUR vizează sprijinirea procesului de reformă electorală în Cambodgia;

L.  întrucât dreptul la participare politică este consfințit de articolul 41 din Constituția Cambodgiei; întrucât decizia de a dizolva CNRP reprezintă o deviere serioasă de la calea pluralismului și democrației consacrată în Constituția Cambodgiei;

M.  întrucât 55 de ONG-uri au lansat un apel pentru o nouă Conferință la Paris privind Cambodgia cu toate părțile interesate relevante pentru a discuta situația statului de drept și a democrației în Cambodgia, cu scopul de a încuraja guvernul cambodgian să își revizuiască politicile privind partidele de opoziție,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la dizolvarea CNRP; regretă profund interzicerea partidului, care reprezintă încă o dovadă a acțiunilor autocratice ale prim-ministrului Hun Sen; îndeamnă guvernul să revoce decizia de a dizolva CNRP, să îi reinstaleze în funcție pe membrii aleși ai parlamentului național și ai consiliilor comunale, pentru a permite participarea deplină a partidelor de opoziție la viața publică și a asigura spațiu de manevră pentru mass-media și organizațiile societății civile și pentru a pune capăt climatului de frică și intimidare, toate acestea fiind condiții prealabile pentru alegeri libere și transparente, deschise unei participări largi;

2.  dă glas din nou îngrijorării profunde exprimate în rezoluțiile anterioare cu privire la agravarea climatului pentru politicienii din opoziție, activiștii în domeniul drepturilor omului și membrii societății civile din Cambodgia;

3.  susține opinia Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului cum că acuzațiile împotriva CNRP și a membrilor săi au fost neclare, la fel ca și dispozițiile legale care susțin plângerea pe care se întemeiază dizolvarea sa;

4.  consideră intervenția Curții Supreme din Phnom Penh ca o ingerință inacceptabilă în drepturile populației Cambodgiei de a-și alege în mod liber reprezentanții politici și de a vota la alegerile naționale din 2018; regretă absența unui sistem judiciar independent și imparțial în această țară;

5.  invită guvernul Cambodgiei să abroge toate modificările recente aduse „Legii privind partidele politice” și legilor electorale, care limitează libertatea de exprimare și libertățile politice;

6.  condamnă cu fermitate arestarea lui Kem Sokha și a altor activiști politici; îndeamnă autoritățile cambodgiene să revoce mandatul de arestare și să renunțe la toate acuzațiile împotriva liderului opoziției, Sam Rainsy și să îl elibereze imediat și necondiționat din închisoare pe Kem Sokha și să retragă toate acuzațiile împotriva lui și a altor parlamentari din opoziție;

7.  își exprimă preocuparea gravă față de desfășurarea unor alegeri credibile și transparente în Cambodgia, în 2018 în urma deciziei Curții Supreme de a dizolva CNRP; subliniază că un proces electoral din care principalul partid de opoziție a fost exclus în mod arbitrar nu este legitim și că alegerile transparente și competitive sunt un instrument-cheie pentru garantarea păcii și stabilității în țară și în întreaga regiune;

8.  laudă decizia UE de a retrage toate asistența electorală până când Cambodgia va lansa reforme în conformitate cu standardele electorale internaționale, pentru a promova democrația și a proteja spațiul societății civile;

9.  îi invită pe Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, și pe Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului să utilizeze toate mijloacele disponibile pentru a proteja drepturile fundamentale ale poporului cambodgian de a alege și a fi ales și pentru a garanta pluralismul și principiile democratice, în conformitate strictă cu constituția Cambodgiei;

10.  îi reamintește guvernului Cambodgiei că trebuie să își îndeplinească obligațiile și angajamentele cu privire la principiile democratice și drepturile fundamentale ale omului, care constituie un element esențial al Acordului de cooperare;

11.  subliniază că respectarea drepturilor omului este o condiție prealabilă pentru ca Cambodgia să poată beneficia în continuare de sistemul preferențial EBA din partea UE; invită VP/ÎR și comisarul Malmström să revadă fără întârziere obligațiile Cambodgiei în temeiul convențiilor de la articolul 19 din regulamentul privind ABE; subliniază că dacă Cambodgia își încalcă obligația în temeiul Regulamentul ABE, preferințele tarifare de care beneficiază în momentul de față trebuie retrase temporar;

12.  invită SEAE și Comisia să elaboreze o listă a persoanelor responsabile de dizolvarea opoziției și de alte încălcări grave ale drepturilor omului în Cambodgia pentru a le impune eventual restricții de acordare a vizelor și a le îngheța activele;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului european pentru acțiune externă, Secretarului General al ASEAN, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Guvernului și Adunării Naționale din Cambodgia.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0348.


El Salvador: cazuri de femei urmărite penal pentru pierderea sarcinii
PDF 283kWORD 56k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2017 referitoare la El Salvador: cazuri de femei urmărite penal pentru pierderea sarcinii (2017/3003(RSP))
P8_TA(2017)0498RC-B8-0695/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 8, 19, 157, 216 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a),

–  având în vedere capitolul 7 din Planul de acțiune UE-CELAC (Comunitatea Statelor Latino-Americane și Caraibiene) pentru 2015-2017 privind genurile,

–  având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing, adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale a ONU privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele finale rezultate, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite, Beijing +5 (2000), Beijing +10 (2005), Beijing +15 (2010) și Beijing +20 (2015),

–  având în vedere declarația din 19 iulie 2017 a trioului Președinției UE, alcătuit din Estonia, Bulgaria și Austria, privind egalitatea dintre femei și bărbați,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2016 referitoare la Raportul anual pe 2015 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1567/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2003 privind ajutorul pentru politicile și acțiunile privind sănătatea reproductivă și sexuală și drepturile aferente în țările în curs de dezvoltare(2),

–  având în vedere cel de-al cincilea Obiectiv de dezvoltare al mileniului al ONU (îmbunătățirea sănătății materne),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei,

–  având în vedere analiza pe 2017 a situației drepturilor femeilor în El Salvador efectuată de Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării față de femei și observațiile de încheiere din aceasta,

–  având în vedere articolele 6, 24 și 39 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Convenția împotriva torturii, la care El Salvador este parte din 1996,

–  având în vedere articolul 144 din Constituția Republicii El Salvador, potrivit căruia tratatele internaționale încheiate cu alte state sau cu organizații internaționale constituie acte legislative ale republicii, iar în cazul în care un tratat și legislația se contrazic, are prioritate tratatul,

–  având în vedere Cadrul pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor pentru 2016-2020: transformarea vieții fetelor prin intermediul acțiunilor externe ale UE,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere declarația din 11 mai 2015 a grupului de lucru al Organizației Națiunilor Unite pentru aspecte juridice și practice legate de discriminarea față de femei,

–  având în vedere Convenția interamericană privind prevenirea, pedepsirea și eradicarea violenței față de femei (Convenția de la Belém do Pará),

–  având în vedere Decretul legislativ nr. 520 din El Salvador (Legea cuprinzătoare specială privind eliminarea violenței din viața femeilor),

–  având în vedere articolele 133, 135 și 136 din Codul penal din El Salvador,

–  având în vedere declarația din 17 noiembrie 2017 a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, pe care acesta a făcut-o la sfârșitul misiunii sale în El Salvador,

–  având în vedere articolul 1 din Constituția Republicii El Salvador,

–  având în vedere Legea din El Salvador privind egalitatea, echitatea și eliminarea discriminării față de femei, adoptată în 2016, Legea privind o viață fără violență pentru femei, adoptată în 2012, și Legea privind protecția globală a copiilor și a adolescenților (LEPINA), adoptată în aprilie 2009, care îi conferă Ministerului Educației mandatul de a asigura în cadrul sistemului educației o instruire cu privire la genuri și la sănătatea reproducerii și de a soluționa problema discriminării femeilor în sistemul educației,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât egalitatea de gen este o valoare fundamentală a UE; întrucât egalitatea de tratament și nediscriminarea sunt drepturi fundamentale consacrate în tratate și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și ar trebui respectate, promovate și aplicate pe deplin în legislație, în practică, în jurisprudență și în viața cotidiană;

B.  întrucât, la articolele 36 și 37 din observațiile de încheiere din analiza sa pe 2017 a situației drepturilor femeilor în El Salvador, Comitetul ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei solicită să fie revocate legile din El Salvador prin care se pedepsește avortul,

C.  întrucât, începând din anul 2000, în El Salvador au fost urmărite în justiție cel puțin 120 de femei pentru avort sau omor în urma morții fetale care a avut loc în ultima lună de sarcină, dintre aceste femei 26 fiind condamnate pentru omor și 23 pentru avort; întrucât toate femeile condamnate ispășesc pedepse de foarte lungă durată în pofida faptului că nu sunt infractoare în conformitate cu standardele internaționale; întrucât majoritatea acestor femei sunt tinere, sărace, cu instruire limitată și din localități periferice; întrucât în prezent se află pe rol două cazuri; întrucât, după ce a petrecut ultimii zece ani în închisoare, cazul lui Teodora del Carmen Vásquez a fost examinat la 13 decembrie 2017 de către cel de-al Doilea Tribunal de Sentințe și recursul său a fost respins, iar sentința lui Evelyn Beatriz Hernandez Cruz a fost confirmată în octombrie 2017;

D.  întrucât „Las 17” sunt femeile care, în perioada 2000-2011, au fost pedepsite cel mai sever și au fost condamnate la decenii în închisoare; întrucât câteva dintre ele au fost eliberate după ce instanțele au invalidat deciziile anterioare;

E.  întrucât violența bazată pe gen reprezintă o problemă majoră în El Salvador, datele disponibile arătând că o dată la trei ore o femeie este agresată sexual, iar violurile au ca rezultat în multe cazuri sarcini nedorite; întrucât, de asemenea, se constată un număr îngrozitor de mare de cazuri de feminicid, însă numai 5% dintre acestea au fac obiectul procedurilor judiciare;

F.  întrucât angajații tuturor instituțiilor publice, inclusiv ai spitalelor și clinicilor, au obligația de a declara pacientele care suportă intervenții obstetrice de urgență, ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului pacientului la confidențialitate și creează o atmosferă ce duce la stigmatizarea femeilor; întrucât obligația de a declara pacientele conduce la situații în care femeile care suferă de complicații grave în timpul sarcinii aleg să nu recurgă la asistență medicală pentru a nu fi urmărite penal și pedepsite cu închisoarea; întrucât nedeclararea acestor cazuri reprezintă din oficiu o infracțiune;

G.  întrucât rata omorurilor bazate pe gen înregistrate în El Salvador, ale căror victime sunt femei și fete, este înspăimântător de mare; întrucât în 2015 și 2016 au fost ucise 1 097 de femei, iar în perioada ianuarie-iunie 2017 au fost ucise 201 femei; întrucât, în anul trecut, Poliția Civilă Națională din El Salvador a înregistrat 3 947 de plângeri de agresiune sexuală, dintre care 1 049 au fost violuri, inclusiv în cadrul familiilor, iar 1 873 dintre victime erau minore sau clasificate drept „aflate în incapacitate”, potrivit Organizației Femeilor din El Salvador pentru Pace (ORMUSA),

H.  întrucât în El Salvador se înregistrează o rată ridicată a sarcinilor în rândul adolescentelor, fapt determinat de lipsa educației sexuale în școli; întrucât factorii principali care determină sarcinile timpurii este agresiunea sexuală și violul; întrucât, potrivit Ministerului Sănătății, în 2015 s-au înregistrat 1 445 de cazuri de sarcină la fete cu vârste cuprinse între 10 și 14 ani;

I.  întrucât, în 1998, El Salvador a inclus în rândul infracțiunilor penale avortul în orice circumstanțe, inclusiv în cazurile în care sarcina provoacă complicații ce pun în pericol viața femeii sau a fetei, precum și în cazurile de viol, incest sau făt neviabil; întrucât, de asemenea, în 1999 a fost adoptată o modificare a constituției prin care embrionul este considerat o ființă umană din „momentul conceperii”; întrucât, prin urmare, orice persoană care efectuează o operație de avort sau își induce avortul, chiar și înainte de stadiul fetal, poate să fie urmărită în justiție și să fie condamnată la închisoare pentru perioade cuprinse între doi și opt ani, însă în multe cazuri procurorii aduc acuzații mai grave, de „omor agravat”, care pot rezulta în pedeapsa cu închisoarea de până la 50 de ani; întrucât actele legislative care ar putea autoriza avortul în aceste circumstanțe au rămas blocate în Adunarea Națională din octombrie 2016, însă în prezent au loc discuții în vederea continuării acestei proceduri legislative;

J.  întrucât în El Salvador femeilor și fetelor li se interzice accesul la avort legal și în condiții de siguranță din motive religioase, culturale și de altă natură, astfel încălcându-li-se dreptul la sănătate, la viață și la integritatea fizică și psihologică;

K.  întrucât Ministerul Educației a elaborat recent materiale pentru a integra în programa școlară națională sănătatea sexuală și a reproducerii, însă, din cauza rezistenței din partea diverselor forțe, versiunea finală a acestor materiale se axează în schimb pe abstinența sexuală, în pofida faptului că 42% rămân însărcinate înainte de a împlini vârsta de 20 de ani;

L.  întrucât, în America Latină, riscul de deces în rândul mamelor este de patru ori mai mare la adolescentele cu vârsta de până la 16 ani; întrucât 65% dintre cazurile de fistulă obstetrică survin în cazul sarcinilor la adolescente și au consecințe grave pentru viețile acestora, inclusiv probleme grave de sănătate și excluziune socială; întrucât sarcinile în rândul minorelor sunt în egală măsură periculoase pentru nou-născuți, în cazul cărora se înregistrează o rată a mortalității cu 50% mai mare decât media; întrucât aproximativ 40% dintre femeile din regiune au fost victime ale violenței sexuale; întrucât 95% dintre avorturile din America Latină nu sunt efectuate în condiții de siguranță;

M.  întrucât, potrivit Ministerului Sănătății, în perioada 2011-2015 14 femei au decedat din cauza complicațiilor legate de avort, 13 femei au decedat în urma unei sarcini extrauterine și 63 de femei au decedat sub efectul legislației în vigoare privind avortul; întrucât suicidul reprezintă cauza a 57% din decese în rândul femeilor însărcinate cu vârstele cuprinse între 10 și 19 ani; întrucât multor femei le este teamă să recurgă la asistență medicală atunci când suferă de complicații legate de sarcină, fapt ce provoacă decese ce ar putea fi evitate; întrucât această situație le afectează mai ales pe femeile care dispun de cele mai puține resurse economice și care nu au acces la servicii de sănătate sexuală și a reproducerii și a căror drepturi în acest domeniu nu sunt respectate;

N.  întrucât Human Rights Watch și Amnesty International observă că femeile din El Salvador care își pierd sarcina sau ai căror feți sunt născuți morți sunt adesea urmărite penal deoarece sunt suspectate de avort; întrucât în astfel de cazuri femeile sunt adesea denunțate de personalul medical și sunt ulterior arestate chiar în spital;

O.  întrucât experții ONU au atras atenția asupra faptului că decizia autorităților din El Salvador reprezintă o încălcare gravă a drepturilor fetelor și femeilor la viață, la sănătate și la integritatea fizică și psihică, periclitându-le astfel oportunitățile economice și sociale;

P.  întrucât, în martie 2015, Comitetul Națiunilor Unite pentru drepturile economice, sociale și culturale a solicitat ca El Salvador să revizuiască și să modifice legislația privind avortul pentru a garanta compatibilitatea acesteia cu alte drepturi, cum ar fi dreptul la sănătate și dreptul la viață; întrucât violența fizică, sexuală sau psihologică față de femei reprezintă o încălcare a drepturilor omului;

Q.  întrucât El Salvador a participat activ la cea de a 61-a sesiune a Comisiei ONU pentru statutul femeii; întrucât toate părțile ar trebui să continue să promoveze Platforma pentru acțiune de la Beijing a ONU în ceea ce privește, printre altele, accesul la educație și la sănătate ca drept fundamental al omului și la drepturile sexuale și ale reproducerii;

R.  întrucât organismele ONU de monitorizare a tratatelor, inclusiv Comitetul pentru drepturile omului și Comitetul privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, au invitat statele din America Latină să introducă derogări de la legile restrictive în materie de avort în cazul în care o sarcină prezintă riscuri pentru sănătatea sau viața unei femei, în cazul în care fătul suferă de malformații grave și în cazul în care sarcina este rezultatul unui viol sau al incestului;

S.  întrucât Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la situația fetelor și a femeilor din El Salvador după ce a vizitat această țară în noiembrie 2017; întrucât Înaltul Comisar a invitat El Salvador să introducă un moratoriu privind aplicarea articolului 133 din Codul penal și să examineze cazurile femeilor aflate în detenție din cauza unor infracțiuni legate de avort;

T.  întrucât Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, Convenția privind drepturile copilului (CDC) și Comitetul privind drepturile economice, sociale și culturale (CDESC) au recunoscut în mod explicit legătura dintre avorturile ilegale, nesigure și rata mortalității materne; întrucât Convenția împotriva torturii prevede că statele care au o interdicție absolută privind avortul în orice circumstanțe expun femeile și fetele la situații în care acestea sunt umilite și tratate cu cruzime;

U.  întrucât Evaluarea periodică universală a ONU a formulat 10 recomandări către statul El Salvador în vederea alinierii legislației sale privind avortul în conformitate cu standardele internaționale privind drepturile omului, toate fiind respinse de către guvern;

V.  întrucât, în conformitate cu regulile ONU privind tratamentul femeilor deținute și măsurile neprivative de libertate pentru infractoare (Normele de la Bangkok), femeile care au responsabilități de îngrijire și femeile însărcinate ar trebui, acolo unde este posibil și adecvat, să primească pedepse neprivative de libertate;

W.  întrucât prevenirea sarcinilor neplanificate și reducerea numărului de cazuri de maternitate în rândul adolescentelor prin accesul universal la servicii de sănătate sexuală și reproductivă este unul dintre obiectivele incluse în obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),

1.  își exprimă profunda îngrijorare față de situația drepturilor femeilor și fetelor, inclusiv sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, din El Salvador și condamnă toate formele de violență împotriva femeilor; reamintește că acestea reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului și a demnității femeilor și fetelor; subliniază că articolul 7 din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (pe care El Salvador l-a ratificat la 3 martie 2016) definește sarcinile forțate drept crime împotriva umanității și o formă de violență bazată pe gen împotriva femeilor, care constituie o încălcare gravă a drepturilor omului și a demnității femeilor și fetelor;

2.  respinge cu fermitate condamnarea și pedepsirea cu închisoarea a femeilor și fetelor care nasc un făt mort sau pierd o sarcină și solicită eliberarea lor imediată și necondiționată; consideră că nimeni nu ar trebui să fie închis pe baza acestor condamnări;

3.  condamnă urmărirea femeilor pentru practicarea avortului, perioadele lungi de timp în detenție preventivă și sancțiunile penale disproporționate aplicate femeilor care doresc să facă un avort, precum și încarcerarea femeilor imediat după ce au mers în spital pentru a obține îngrijire, în urma raportării lor către autorități de către personalul medical din teama de a fi penalizat la rândul său;

4.  condamnă incriminarea absolută a avortului în conformitate cu articolele 133, 135 și 136 din Codul penal, precum și efectele sale grave și discriminatorii asupra femeilor, care sunt nevoite să recurgă la metode de avort nesigure, suportând astfel riscuri grave pentru sănătate și viață; invită Adunarea Legislativă din El Salvador să dea curs recomandărilor Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, și ale Convenției privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, referitoare la un moratoriu privind aplicarea acesteia;

5.  invită El Salvador să ia măsuri pentru ca femeile și fetele să aibă acces la avortul legal și în condiții de siguranță; invită Adunarea Legislativă din El Salvador, în acest context, să sprijine proiectul de lege care introduce o reformă a articolelor 133, 135 și 136 din Codul penal în vederea dezincriminării avortului, cel puțin în cazurile în care sarcina reprezintă un risc pentru viața sau sănătatea fizică sau mentală a unei femei sau fete însărcinate, în cazul în care există malformații grave și mortale ale fătului sau în cazul în care sarcina este rezultatul unui viol sau al incestului;

6.  solicită autorităților din El Salvador să introducă un moratoriu cu privire la punerea în aplicare a legislației actuale și să revizuiască luarea în custodie publică a femeilor acuzate de infracțiuni legate de avort spontan sau provocat sau de nașterea unui făt mort, cu scopul de a asigura eliberarea lor, pentru a asigura un proces echitabil în procedurile legate de avort, de a permite femeilor acuzate să fie judecate în afara penitenciarelor și a garanta secretul profesional pentru tot personalul medical și confidențialitatea pentru pacienți; condamnă toate măsurile punitive împotriva femeilor și fetelor care solicită un avort, precum și împotriva specialiștilor din domeniul sănătății și a altor persoane care ajută la obținerea și efectuarea procedurii și solicită eliminarea unor astfel de măsuri;

7.  reamintește obligația guvernului salvadorian de a proteja drepturile cetățenilor săi și de a respecta statul de drept în ceea ce privește principiul prezumției de nevinovăție, și anume că persoanele judecate ar trebui să fie considerate nevinovate până la dovedirea vinovăției și că sarcina probei ar trebui să revină autorităților de urmărire penală și nu inculpatului, în conformitate cu statutul de la Roma pe care El Salvador l-a ratificat; invită autoritățile din El Salvador să ofere formare în domeniul egalității de gen funcționarilor publici, inclusiv membrilor din sistemul judiciar; invită SEAE și Comisia să finanțeze și să sprijine astfel de eforturi;

8.  condamnă condițiile inumane din închisori, cum ar fi tortura, izolarea deținuților în celule și suspendarea vizitelor familiei; solicită guvernului din El Salvador să ratifice Protocolul opțional la Convenția ONU împotriva torturii ca măsură de prevenire a torturii și a tratamentelor inumane și degradante în toate închisorile și locurile de detenție; solicită ca organizațiilor independente internaționale să li se acorde acces la centrele de detenție; îndeamnă autoritățile din El Salvador să îmbunătățească condițiile din închisoare ale femeilor, inclusiv prin a le acorda accesul la produse de igienă și, deci, respectând drepturile fundamentale ale omului;

9.  reamintește guvernului și sistemului judiciar că sunt obligate să respecte standardele internaționale privind accesul egal la justiție și principiile care garantează un proces echitabil pentru toate persoanele și că vinovăția poate fi stabilită numai prin furnizarea de dovezi concrete și suficiente; solicită ca guvernul să pună la dispoziție suficiente fonduri publice pentru a sprijini reprezentarea juridică a persoanelor care nu și-o pot permite;

10.  invită sistemul judiciar să asigure un proces echitabil cu toate garanțiile pentru Teodora del Carmen Vásquez și Evelyn Beatriz Hernandez Cruz și anularea hotărârilor pronunțate asupra lor; își exprimă solidaritatea cu campania „Las 17”, femei care au fost închise nejustificat timp de până la 40 ani acuzate de a fi pierdut sarcina, de a fi născut feți morți și de alte complicații obstretice; își exprimă solidaritatea cu femeile salvadoriene urmărite penal din motive similare sau în temeiul unei condamnări pentru „omucidere gravă”; solicită autorităților competente să reexamineze toate cazurile cu scopul de a le acorda grațieri;

11.  își exprimă profunda preocupare în legătură cu numărul mare de sarcini în rândul minorelor din El Salvador; îndeamnă autoritățile din El Savador să își îndeplinească obligațiile internaționale și să protejeze drepturile omului, luând măsuri care au drept scop ca toate fetele să aibă acces la toate informațiile disponibile și la servicii medicale pentru a gestiona sarcinile cu risc ridicat care sunt rezultatul unui viol;

12.  regretă faptul că, în special în ceea ce privește sănătatea sexuală și drepturile reproductive, corpul femeilor și fetelor rămâne în continuare subiect de luptă ideologică și invită El Salvador să recunoască dreptul inalienabil al femeilor și fetelor la integritate corporală și la decizii autonome în ceea ce privește, printre altele, dreptul de acces la planificarea familială voluntară și la un avort legal și în condiții de siguranță; consideră că interdicția generală privind întreruperea terapeutică a sarcinii și avortul în cazul sarcinilor care sunt rezultatul unui viol sau al incestului, precum și refuzul de a oferi asigurare medicală gratuită în caz de viol, pot fi considerate forme de tortură;

13.  salută adoptarea „legii speciale cuprinzătoare pentru o viață fără violență pentru femei”, în urma unui vot transpartinic unit al membrelor din Adunarea Legislativă din El Salvador și reamintește autorităților țării necesitatea punerii în aplicare pe deplin a acesteia, în special în ceea ce privește angajamentul de a proteja femeile și fetele de violență;

14.  salută înființarea recentă în El Salvador a politicii privind sănătatea sexuală și a reproducerii și a noului program „Ciudad Mujer”, care a dezvoltat servicii pentru 1,5 de milioane de femei din întreaga țară, în special prin sensibilizare și furnizarea de informații privind sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, sprijină eforturile sale și îndeamnă guvernul din El Salvador să asigure accesul la informații și servicii contraceptive moderne și să depună toate eforturile pentru a oferi o educație sexuală completă în școlile publice;

15.  îndeamnă Consiliul să-și accelereze activitatea pentru a permite UE să ratifice și să pună în aplicare Convenția de la Istanbul, astfel încât să se asigure coerența între acțiunile interne și externe ale UE privind violența împotriva copiilor, femeilor și fetelor;

16.  invită Consiliul să includă problema avortului legal și în condiții de siguranță în orientările UE privind violul și violența împotriva femeilor și a fetelor; subliniază că accesul universal la sănătate, în special la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile aferente, este un drept fundamental al omului;

17.  invită UE-CELAC, șefii de stat sau de guvern, în cadrul summitului, să consolideze capitolul privind violența de gen din Planul de acțiune UE-CELAC în vederea stabilirii unui calendar clar de acțiune și măsuri de punere în aplicare menite să garanteze obligația de diligență în ceea ce privește prevenirea și investigarea, și sancțiunile aferente, tuturor actelor de violență împotriva femeilor și de a oferi despăgubiri adecvate victimelor;

18.  salută eforturile depuse de Delegația UE din El Salvador de a colabora cu autoritățile naționale privind drepturile femeilor, inclusiv în ceea ce privește incriminarea avortului; insistă asupra faptului că această chestiune trebuie considerată drept o prioritate majoră și solicită SEAE să prezinte periodic un raport Parlamentului cu privire la acțiunea sa în acest domeniu; insistă ca delegația UE să ofere întregul sprijin adecvat femeilor aflate în prezent în închisoare pentru infracțiuni legate de avort, inclusiv prin vizite periodice, sprijin pentru rudele acestora și prin oferirea de asistență juridică;

19.  reamintește UE angajamentele sale în temeiul cadrului privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020; solicită SEAE să monitorizeze îndeaproape revizuirea cazurilor in loco și solicită Comisiei să garanteze că la baza cooperării europene pentru dezvoltare se află o abordare axată pe drepturile omului, care acordă o atenție deosebită egalității de gen și combaterii tuturor formelor de violență sexuală împotriva femeilor și a fetelor; invită statele membre și instituțiile UE să își intensifice sprijinul pentru apărătorii drepturilor omului locali și a ONG-urilor care luptă pentru drepturile femeilor și fetelor, în special în ceea ce privește sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente și planificare familială în El Salvador, inclusiv finanțarea;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezența rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, autorităților din El Salvador, Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Parlamentului Central American, Parlamentului Latinoamerican, Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane și Secretarului General al Organizației Statelor Americane.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0502.
(2) JO L 224, 6.9.2003, p. 1.


Situația din Afganistan
PDF 284kWORD 57k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2017 referitoare la situația din Afganistan (2017/2932(RSP))
P8_TA(2017)0499RC-B8-0678/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezultatele Conferinței Internaționale de la Bruxelles privind Afganistanul din 5 octombrie 2016, co-prezidată de Uniunea Europeană,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Afganistanul, în special rezoluția din 26 noiembrie 2015 referitoare la Afganistan, îndeosebi la asasinatele din provincia Zabul(1) și cea din 13 iunie 2013 referitoare la negocierile privind un acord de cooperare UE-Afganistan privind parteneriatul și dezvoltarea(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la Afganistan din 16 octombrie 2017,

–  având în vedere declarația Președintelui Consiliului de Securitate al ONU din 14 septembrie 2016 cu privire la situația din Afganistan,

–  având în vedere rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 2210 (2015), rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 2344 (2017) și mandatul misiunii ONU de asistență în Afganistan (UNAMA),

–  având în vedere comunicarea comună din 24 iulie 2017 a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Elemente pentru o strategie a UE privind Afganistanul” (JOIN(2017)0031),

–  având în vedere raportul Human Rights Watch (HRW) din 13 februarie 2017 intitulat „Pakistan - constrângere, ONU - complicitate: returnările forțate în masă ale refugiaților afgani”,

–  având în vedere Raportul trimestrial al Inspectorului General Special al SUA pentru Reconstrucția Afganistanului (SIGAR) către Congresul Statelor Unite ale Americii din 30 ianuarie 2017,

–  având în vedere Calea comună de urmat privind unele aspecte legate de migrație pentru Afganistan și UE, semnată la 3 octombrie 2016,

–  având în vedere Acordul de cooperare UE-Afganistan privind parteneriatul și dezvoltarea, semnat la 18 februarie 2017,

–  având în vedere raportul ONU privind tratamentul deținuților legați de conflictul din Afganistan din aprilie 2017,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea Europeană și statele sale membre au colaborat cu Afganistanul și cu întreaga comunitate internațională din 2001 pentru combaterea terorismului și a extremismului, depunând, în același timp, eforturi în vederea obținerii unei păci durabile și a dezvoltării; întrucât, ținând seama de creșterea presiunii insurgente și teroriste, o economie care se confruntă cu probleme și instabilitate în sfera politică, aceste obiective și progresele substanțiale care au fost înregistrate sunt în pericol;

B.  întrucât UE și statele sale membre au contribuit cu miliarde de euro în ceea ce privește ajutorul umanitar și ajutorul pentru dezvoltare și asistența pentru Afganistan începând cu 2002; întrucât UE este cel mai important partener al Afganistanului de cooperare pentru dezvoltare și a angajat 5 miliarde EUR din totalul de 13,6 miliarde EUR alocate Afganistanului în perioada 2017-2020, în timpul Conferinței Internaționale de la Bruxelles privind Afganistanul din octombrie 2016;

C.  întrucât garantarea democrației, a drepturilor omului, a statului de drept și a bunei guvernanțe în Afganistan în perioada de tranziție și în deceniul de transformare (2015-2024) sunt esențiale pentru crearea unui stat stabil și prosper;

D.  întrucât în ultimii 15 ani, începând din 2001, au avut loc mari creșteri ale nivelului de trai, accesul la asistență medicală și educație de bază și emanciparea femeilor s-au îmbunătățit, PIB-ul pe cap de locuitor s-a mărit de cinci ori și speranța medie de viață a crescut cu 15 ani; întrucât, potrivit Inspectorului General Special al SUA pentru Reconstrucția Afganistanului (SIGAR), după prăbușirea regimului taliban în 2001, gradul de frecventare al școlilor generale a crescut de la un milion de elevi, dintre care cei mai mulți băieți, la aproximativ nouă milioane în 2015, elevele reprezentând aproximativ 39 % din totalul elevilor;

E.  întrucât, la 24 iulie 2017, Comisia și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate au publicat o comunicare comună privind o strategie a UE pentru Afganistan; întrucât cele patru domenii prioritare considerate de UE ca fiind esențiale pentru realizarea de progrese în Afganistan se referă la: (a) promovarea păcii, a stabilității și a securității regionale; (b) consolidarea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului și promovarea bunei guvernări și a capacitării femeilor; (c) susținerea dezvoltării economice și umane; (d) abordarea provocărilor legate de migrație;

F.  întrucât, ca urmare a crizei de la alegerile prezidențiale din 2014, guvernul de unitate națională s-a confruntat cu stagnarea progreselor de pe agenda sa de reformă, ducând la o situație din ce în ce mai instabilă din punct de vedere politic; întrucât rata șomajului în Afganistan este de 39 % și întrucât peste 39 % din populație trăiește în sărăcie;

G.  întrucât corupția la scară largă, sistemele clientelare adânc înrădăcinate și incapacitatea guvernului afgan, fisurat din punct de vedere politic, să avanseze pe calea reformelor amenință să ducă la reducerea progreselor sau să inverseze realizările anterioare;

H.  întrucât Misiunea de Asistență a ONU în Afganistan (UNAMA), creată în 2002, susține guvernul afgan în eforturile sale în favoarea păcii, a protecției drepturilor omului și a bunei guvernări; întrucât mandatul său este reînnoit anual de Consiliul de Securitate al ONU și a fost de curând extins în unanimitate până în 2018;

I.  întrucât, deși în ultimii ani au fost realizate unele progrese socioeconomice și politice, resurgența Al-Qaida și a talibanilor și recenta apariție a Statului Islamic (SI) în Afganistan, cum ar fi facțiunea sa locală (Statul Islamic din provincia Khorasan), amenință să transforme instabilitatea în conflict la scară largă; întrucât recentul raport elaborat de UNAMA a dovedit existența celui mai mare număr de victime din 2009, 11 318 de victime civile în 2016, în timp ce în perioada ianuarie-septembrie 2017 numărul victimelor se ridica deja la 8 019; întrucât acest lucru a condus, de asemenea, la creșterea migrației spre Europa;

J.  întrucât, în temeiul noii strategii a SUA privind Afganistanul și Asia de Sud, un număr suplimentar de 4 000 de soldați se va alătura contingentului de 8 400 de soldați din SUA; întrucât noua strategie americană cere ca Pakistanul să înceteze adăpostirea și sprijinirea teroriștilor și solicită o mai mare implicare din partea Republicii India pentru a contribui la stabilizarea regiunii; întrucât Misiunea de sprijin ferm aflată sub comanda NATO își va spori efectivul actual de la 13 000 la 16 000 de persoane; întrucât noua strategie a SUA va fi elaborată în spiritul unei abordări pe bază de condiții, conform căreia acordurile diplomatice și economice vor fi integrate în cadrul eforturilor militare;

K.  întrucât Afganistanul se confruntă cu o creștere fără precedent a numărului de returnări de cetățeni afgani cu sau fără acte de identitate, în special din Pakistan; întrucât aproximativ două milioane de afgani fără acte de identitate și un milion de afgani cu statut de refugiat trăiesc în Iran și se întorc în Afganistan; întrucât, potrivit raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în cazul persoanelor strămutate în interiorul țării (PSI), există peste 1,8 milioane de persoane strămutate intern în Afganistan ca urmare a conflictului, un număr record de 650 000 de persoane care în 2016 s-au refugiat în alte zone din țară în căutarea unui mediu sigur, ceea ce reprezintă o medie de 1 500 de persoane pe zi; întrucât, în cea de a doua jumătate a anului 2016, s-a înregistrat o creștere substanțială a numărului de refugiați afgani întorși din Pakistan, ajungând la 370 000, față de 55 000 în 2015;

L.  întrucât Republica India este cel mai mare donator la nivel regional pentru Afganistan, furnizând asistență în valoare de 3 miliarde USD, de la îndepărtarea guvernului taliban în 2001; întrucât acest ajutor a finanțat, printre altele, construcția a peste 200 de școli în Afganistan, peste 1 000 de burse pentru studenți afgani, precum și posibilitatea ca aproximativ 16 000 de afgani să studieze în India; întrucât India a furnizat, de asemenea, asistență pentru construirea de infrastructuri critice, cum ar fi aproximativ 4 000 km de drumuri în Afganistan, în special autostrada Zaranj-Dilaram, barajul Salma și linii de transport al energiei electrice, precum și clădirea parlamentului afgan;

M.  întrucât instabilitatea din Afganistan are repercusiuni negative economice și de securitate pentru Iran și în regiune în ansamblu; întrucât economia Afganistanului este foarte dependentă de producția de mac care a crescut în mod semnificativ în ultimii ani, ceea ce a dus la o creștere a consumului de droguri în Iranul învecinat; întrucât traficul de droguri este folosit de talibani pentru a-și finanța operațiunile; întrucât limitarea acestui tip de comerț și găsirea de alternative economice ar fi reciproc avantajoase pentru Iran și Afganistan; întrucât opiul din Afganistan este principala sursă a heroinei din UE; întrucât colaborarea cu Iranul și cu alte țări aflate la graniță, cum ar fi Tadjikistanul, Turkmenistanul și Uzbekistanul, este necesară pentru a limita în continuare fluxul opiaceelor spre piețele rusești și europene;

N.  întrucât o nouă dimensiune de infrastructură este esențială pentru viitorul Afganistanului pentru a permite apariția unei realități în întregime noi, caracterizate de oportunități economice și sociale pentru una dintre cele mai sărace țări din lume; întrucât un nou program de dezvoltare a infrastructurii naționale va atrage din ce în ce mai multe investiții regionale pozitive în cadrul noului drum al mătăsii;

O.  întrucât diverse studii indică faptul că Afganistanul deține rezerve minerale neexploatate în valoare de 1 - 3 trilioane de dolari; întrucât mineritul ilegal reprezintă o problemă majoră care amenință să transforme un potențial factor de dezvoltare a Afganistanului într-o sursă de conflict și instabilitate; întrucât mineritul este a doua sursă de venituri a talibanilor,

1.  recunoaște că, în pofida eforturilor internaționale substanțiale pe o perioadă lungă de timp, Afganistanul se confruntă în continuare cu un conflict grav care afectează în mod semnificativ dezvoltarea economică și socială a acestei țări; reamintește că Afganistanul a fost sfâșiat de aproape 40 de ani de conflicte și de războaie; reamintește obiectivele Uniunii Europene de a promova pacea, stabilitatea și securitatea regională, consolidarea democrației, statul de drept și drepturile omului, promovarea bunei guvernanțe și capacitarea femeilor, sprijinirea dezvoltării economice și umane, și abordarea provocărilor legate de migrație;

2.  reamintește că, în ultimii 15 ani, Afganistanul a înregistrat progrese în domeniile politic, de securitate, economic și de dezvoltare; subliniază că PIB-ul pe cap de locuitor a crescut de cinci ori, speranța de viață a crescut cu aproape 15 ani, s-a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de fete înscrise la școală, față de 2001, fetele reprezentând în prezent aproape 40 % din totalul de 8-9 milioane de copii; subliniază că realizările susmenționate nu ar fi fost posibile fără dedicarea populației afgane și fără angajamentul comunității internaționale sau fără furnizarea de fonduri, know-how și de personal la fața locului; subliniază că progresele înregistrate sunt foarte fragile și reversibile; subliniază că continuarea progreselor va necesita reforme suplimentare, relații stabile cu țările vecine și asigurarea continuă a unui nivel necesar de securitate și stabilitate;

3.  recunoaște eforturile și omagiază sacrificiile făcute de comunitatea internațională, care, în ultimul deceniu, a asigurat securitatea în Afganistan pe durata misiunii FIAS și a operațiunii „Libertate durabilă” din Afganistan, pe parcursul cărora au murit aproape 3 500 de militari, bărbați și femei; salută cea de-a 39-a misiune „Sprijin Ferm” aflată sub comanda NATO, în exercițiu de la 1 ianuarie 2015 și care este mandatată să antreneze, să consilieze și să sprijine forțele de securitate și instituțiile afgane; salută marele sacrificiu al ANSF, care suferă pierderi importante în fiecare an în lupta împotriva insurgenților; reamintește contribuția anuală de aproximativ 1 miliard USD a comunității internaționale pentru a sprijini finanțarea ANSF până în 2020;

4.  salută angajamentul asumat de guvernul afgan de a urma o strategie națională axată pe un mediu politic, social și economic sigur, care va permite un Afganistan pașnic, sigur și sustenabil, astfel cum a fost evidențiat în concluziile Conferinței ministeriale privind Afganistanul de la Bruxelles la 5 octombrie 2016; solicită ca postul de prim-ministru să fie consacrat în Constituția Afganistanului pentru a permite o mai mare stabilitate politică în Afganistan; solicită guvernului afgan să asigure un proces electoral transparent în 2018; invită președintele afgan, Ashraf Ghani, să-și onoreze angajamentele publice puternice de protecție a drepturilor și libertăților, printr-o aplicare rapidă și solidă a legislației pentru a le proteja;

5.  subliniază faptul că un proces de pace condus și asumat de statul afgan reprezintă singura cale de urmat în viitor, integrând pe deplin ansamblul societății civile și toate părțile implicate în conflict; reamintește guvernului afgan că, pentru a permite dezvoltarea și a promova pacea și stabilitatea, rivalitățile politice interne trebuie să înceteze; solicită UE să sprijine în mod activ un proces sub conducere afgană de dezarmare, demobilizare și reintegrare a foștilor insurgenți;

6.  subliniază importanța Afganistanului pentru stabilitatea regională; subliniază că un Afganistan sigur, stabil și prosper este vital pentru pacea și stabilitatea regiunii în ansamblu; reiterează, în acest context, importanța partenerilor regionali, cum ar fi țările din Asia Centrală, Iran, China, India și Pakistan; le încurajează să coopereze în mod constructiv pentru a promova un proces de negociere autentic și orientat spre rezultate, fără condiții prealabile; ia notă de activitățile Grupului de coordonare cvadrilateral (QCG) privind Afganistanul, care cuprinde Statele Unite, China, Afganistan și Pakistan, așa cum s-a constituit în decembrie 2015;

7.  își exprimă profunda preocupare pentru faptul că, în ciuda acordului politic în urma alegerilor prezidențiale din 2014, situația securității în Afganistan s-a deteriorat, iar numărul atacurilor teroriste a crescut; este alarmat de expansiunea teritorială în curs a talibanilor și de consolidarea recentă a grupărilor teroriste SI și Al-Qaida; subliniază că, potrivit SUA SIGAR, 6 785 de membri ai forțelor afgane au fost uciși și alți 11 777 au fost răniți din ianuarie până în noiembrie 2016 și că UNAMA a raportat, de asemenea, o creștere de 3 % în ceea ce privește victimele civile (3 498 de persoane ucise și 7 920 rănite) în 2016, comparativ cu anul precedent; regretă deteriorarea situației securității, care permite grupurilor criminale să răpească atât cetățeni afgani, cât și străini, inclusiv lucrători din domeniul umanitar și al ajutorului;

8.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la apariția Statului Islamic ca cel mai recent element care contribuie la o fragilitate crescândă a climatului de securitate în Afganistan; subliniază că, pe lângă prezența consolidată în estul țării (Nangarhar), IS încearcă să își afirme prezența și în partea de nord a țării, cu sprijinul Mișcării Islamice din Uzbekistan; subliniază faptul că, dacă acest lucru este încununat de succes, va fi creat un mediu propice pentru adăpostirea de luptători străini și de militanți, deoarece aceștia sunt scoși din Irak și Siria din cauza regreselor militare ale SI în aceste două țări;

9.  subliniază importanța unui veritabil proces de reconciliere internă; subliniază necesitatea combaterii radicalizării, a extremismului și a recrutării pentru organizații teroriste; subliniază faptul că lupta împotriva terorismului și a finanțării acestuia este un element esențial pentru crearea unui mediu propice pentru securitate în Afganistan;

10.  atrage atenția asupra faptului că capabilitățile reduse ale forțelor naționale afgane de apărare și securitate (ANDSF) și ale forțelor poliției naționale rămân unul dintre aspectele cele mai critice care compromit securitatea și reconstrucția Afganistanului; salută continuarea eforturilor UE de a se concentra asupra consolidării rolului și drepturilor femeilor afgane și recunoaște necesitatea de a instrui ofițeri de poliție femei; salută faptul că Republica India și-a asumat angajamentul de a sprijini Afganistanul cu furnizarea de echipamente militare de apărare către forțele armate afgane în decembrie 2015 și instruirea militară a mii de membri ai personalului de securitate afgan, ceea ce a contribuit în mod semnificativ la îmbunătățirea capabilităților sale militare, în conformitate cu obiectivul misiunii „Sprijin Ferm” aflată sub comanda NATO, lansată în ianuarie 2015, de a forma, consilia și sprijini forțele de securitate și instituțiile afgane; este încurajat de activitatea desfășurată și de cooperarea realizată de Republica India și Afganistan în domeniul proiectelor de infrastructură și a sprijinului umanitar;

11.  consideră că lupta împotriva corupției din cadrul instituțiilor guvernamentale afgane trebuie să fie o prioritate de bază permanentă, ținând seama de toate impacturile directe negative ale corupției asupra calității guvernării în țară; invită guvernul afgan să crească incluziunea politică, să intensifice asumarea responsabilității și să combată activ cultura corupției și a nepotismului; salută în special, în acest sens, instituirea Centrului de Justiție și Anticorupție în iunie 2016; ia act, în plus, de solicitarea UNAMA de continuare a sprijinului și a asistenței din partea comunității internaționale pentru guvernul afgan în eforturile de combatere a corupției;

12.  invită guvernul afgan și partenerii săi regionali, în special Iranul, să lupte împotriva traficului ilegal de droguri și a mineritului ilegal și să se coordoneze reciproc pentru a elimina aceste practici ilegale, care sunt în detrimentul stabilității în regiune; reamintește tuturor părților că acestea sunt principalele surse de finanțare a organizațiilor teroriste din regiune; recunoaște că orice nouă activitate minieră trebuie să fie sustenabilă și benefică pentru populație în general, în conformitate cu standardele internaționale; condamnă reprimarea, traficul ilicit de droguri, acapararea terenurilor, confiscarea și extorcarea ilegale de fonduri efectuate de grupuri armate; reamintește că producția și traficul de opium în Afganistan are consecințe devastatoare asupra populației locale și a securității generale a țării;

13.  salută faptul că Afganistanul este membru al Inițiativei pentru transparență în industriile extractive; solicită insistent guvernului afgan să crească transparența în sectorul minier și să stabilească cerințe stricte pentru acordarea de licențe și pentru monitorizare, pentru a asigura viabilitatea industriei extractive; îndeamnă guvernul să își intensifice eforturile de a proteja resursele publice vitale, cum ar fi pământul și mineralele, de exploatarea de către rețelele infracționale și de către insurgenți;

14.  este alături de poporul Afganistanului și insistă asupra faptului că toate părțile implicate în conflict trebuie să respecte dreptul internațional umanitar și drepturile tuturor membrilor societății, în special minoritățile, femeile și copiii, care sunt afectați în mod disproporționat de această situație; îndeamnă autoritățile afgane să pună în aplicare pe deplin planul de acțiune ONU-Afganistan semnat la Kabul la 30 ianuarie 2011 în ceea ce privește practica „bacha bazi” și să permită reabilitarea copiilor care sunt victime ale abuzului sexual; condamnă atacurile asupra spitalelor și clinicilor, școlilor și operațiunilor umanitare; condamnă în termenii cei mai vehemenți încălcarea continuă a drepturilor omului și violența barbară săvârșite de talibani, Al-Qaida și SI împotriva populației din Afganistan; atrage atenția asupra riscurilor asociate returnării foștilor criminali de război, în special Gulbuddin Hekmatyar, fondatorul Hizb-e-Islami, care a fost desemnat drept terorist de către SUA în 2003 și a fost asociat cu prezența crescândă a SI în Afganistan;

15.  este alarmat de resurgența violenței împotriva femeilor și de eliminarea drepturilor femeilor și de condițiile de trai în zonele controlate de talibani în Afganistan; își reiterează solicitarea față de parlamentul afgan și guvernul afgan să abroge toate legile care conțin elemente de discriminare a femeilor și care reprezintă o încălcare a tratatelor internaționale semnate de Afganistan; salută concentrarea asupra capacitării femeilor și integrării dimensiunii de gen în cadrul asistenței acordate de UE Afganistanului, și în special faptul că 53 % dintre programele UE au egalitatea de gen ca obiectiv major; susține întru totul aplicarea integrală a Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU 1325 (2000) privind femeile, pacea și securitatea, precum și a altor măsuri de promovare a egalității de gen și a capacitării femeilor și fetelor în Afganistan, precum și de combatere a violenței împotriva femeilor;

16.  invită guvernele partenerilor regionali precum țările din Asia Centrală, Iranul, India, Rusia și Pakistanul să colaboreze pentru a urmări un acord de pace în Afganistan, o dezvoltare socioeconomică continuă și creșterea stabilității interne, precum și cooperarea în materie de securitate și de terorism, și încurajează schimbul de informații și cooperarea în vederea combaterii teroriștilor și a extremiștilor de ambele părți ale frontierei; îndeamnă toți actorii regionali afgani să se angajeze fără rezerve și să continue colaborarea transparentă în lupta împotriva terorismului;

17.  reafirmă că este necesar ca comunitatea internațională să își respecte în continuare angajamentul său în ceea ce privește Afganistanul și să contribuie la reconstrucția țării, la dezvoltarea economiei, precum și la rezistența împotriva terorismului; salută angajamentele financiare confirmate de UE și de statele membre la conferința de la Bruxelles; solicită, în special, sprijinul pentru inițiativele care abordează nevoile prioritare ale persoanelor strămutate intern și ale refugiaților care se întorc în țară;

18.  recunoaște responsabilitățile UE și ale statelor sale membre de a respecta dreptul de a solicita protecție internațională și de a participa la programele de relocare ale UNHCR; subliniază că dreptul și posibilitatea de a căuta refugiu pe căi sigure și legale sunt esențiale pentru prevenirea deceselor în rândul solicitanților de azil;

19.  ia act de încheierea acordului informal de readmisie „Calea comună de urmat” între UE și Afganistan; regretă absența unei supravegheri parlamentare și a controlului democratic asupra încheierii acestui acord; invită guvernele din regiune să se abțină de la repatrierea afganilor; subliniază faptul că aceasta constituie o încălcare directă a dreptului internațional umanitar, precum și că numărul tot mai mare de refugiați tratați în acest mod nu face altceva decât să confere putere grupurilor teroriste și creează mai multă instabilitate în regiune; subliniază că repatrierile către Afganistan pun grav în pericol viețile persoanelor returnate, în special în cazul celor singure, fără o rețea familială sau de prieteni în Afganistan, care au șanse reduse de supraviețuire; subliniază că asistența și cooperarea UE trebuie să fie adaptate pentru realizarea dezvoltării și creșterii în țările terțe și de a reduce și, în cele din urmă, eradicarea sărăciei, precum și acordarea de stimulente pentru țările terțe care nu cooperează în ceea ce privește readmisia migranților aflați în situație neregulamentară, pentru a descuraja în mod forțat deplasarea persoanelor sau pentru oprirea fluxurilor de migrație (Rezoluția Parlamentului din 5 aprilie 2017 referitoare la abordarea deplasărilor refugiaților și migranților: rolul acțiunii externe a UE(3));

20.  ia act de decizia procurorului Tribunalului Penal Internațional de a începe o anchetă privind posibilele crimele împotriva umanității comise în Afganistan începând cu 2003;

21.  invită autoritățile afgane să comute toate condamnările la moarte și să reintroducă un moratoriu privind execuțiile, în vederea abolirii permanente a pedepsei capitale; invită insistent guvernul afgan să implementeze integral Planul său național de eliminare a torturii și regretă folosirea torturii și a relelor tratamente împotriva deținuților care au legătură cu conflictul de către toate părțile implicate în Afganistan;

22.  își exprimă profunda îngrijorare față de creșterea masivă a numărului de persoane strămutate pe plan intern în 2016, cu peste 600 000 de noi strămutări, ceea ce ar putea duce la o criză umanitară de proporții; încurajează toate părțile implicate să furnizeze asistență acestor afgani vulnerabili și solicită guvernului afgan să contribuie la reintegrarea acestora în societatea afgană; subliniază faptul că, potrivit estimărilor efectuate de autoritățile afgane, agențiile ONU și alte agenții umanitare, peste 9,3 milioane de persoane vor fi solicitat asistență umanitară până la sfârșitul anului 2017;

23.  salută intrarea în vigoare provizorie a Acordului de cooperare privind parteneriatul și dezvoltarea dintre Uniunea Europeană și Afganistan, la 1 decembrie 2017, care reprezintă primul cadru juridic obligatoriu pentru relațiile dintre cele două părți; încurajează, de asemenea, ratificarea rapidă a acordului de către statele membre ale UE, pentru ca acesta să intre integral în vigoare;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Republicii Afganistan.

(1) JO C 366, 27.10.2017, p. 129.
(2) JO C 65, 19.2.2016, p. 133.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0124.


Situația populației Rohingya
PDF 275kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2017 referitoare la situația populației rohingya (2017/2973(RSP))
P8_TA(2017)0500RC-B8-0668/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Myanmar/Birmania și la situația musulmanilor rohingya, în special cele din 14 septembrie 2017(1), 7 iulie 2016(2) și 15 decembrie 2016(3), precum și cea din 13 iunie 2017 referitoare la apatridie în Asia de Sud și de Sud-Est(4),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 octombrie 2017 referitoare la Myanmar/Birmania,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, în orașul Cox’s Bazar (Bangladesh), din 19 noiembrie 2017,

–  având în vedere declarația VP/ÎR din 6 septembrie 2017 privind situația din statul Rakhine, declarația VP/ÎR din 11 septembrie 2017 privind cele mai recente evoluții din statul Rakhine, Myanmar/Birmania și regiunea frontalieră din Bangladesh, declarația VP/ÎR în numele Uniunii Europene din 20 noiembrie 2017 privind Myanmar/Birmania și declarația VP/ÎR din 23 noiembrie 2017 privind semnarea unui acord bilateral de repatriere între guvernele Myanmarului/Birmaniei și Bangladeshului,

–  având în vedere vizita din mai 2017 a Comisarului UE pentru ajutor umanitar și managementul crizelor, Christos Stylianides, în nordul statului Rakhine,

–  având în vedere Comunicarea comună din 1 iunie 2016 a Comisiei și a ÎR/VP către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Elemente ale strategiei UE privind Myanmarul/Birmania: un parteneriat special pentru democrație, pace și prosperitate” (JOIN(2016)0024),

–  având în vedere comunicatul de presă comun cu privire la cel de al treilea dialog UE-Myanmar/Birmania pe tema drepturilor omului din 25 noiembrie 2016,

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la apatridie din 4 decembrie 2015,

–  având în vedere memorandumul de înțelegere dintre Myanmar/Birmania și Bangladesh privind repatrierea populației rohingya din Bangladesh în Myanmar/Birmania, semnat la 23 noiembrie 2017,

–  având în vedere declarația Președintelui Consiliului de Securitate al ONU privind violențele din statul Rakhine, din 6 noiembrie 2017,

–  având în vedere proiectul de rezoluție referitor la situația drepturilor omului în Myanmar/Birmania aprobat de Comisia a III-a a Adunării Generale a ONU la 16 noiembrie 2017,

–  având în vedere raportul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului intitulat „Situația drepturilor omului în cazul musulmanilor rohingya și al altor minorități din Myanmar/Birmania”, din 20 iunie 2016, și raportul Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului din Myanmar/Birmania din 18 martie 2016,

–  având în vedere cea de a 27-a sesiune specială a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului privind situația drepturilor omului în cazul minorității musulmane rohingya și al altor minorități în statul Rakhine din Myanmar/Birmania,

–  având în vedere Convenția ONU privind statutul refugiaților din 1951 și Protocolul din 1967,

–  având în vedere Convenția privind statutul apatrizilor din 1954 și Convenția privind reducerea apatridiei din 1961,

–  având în vedere Planul de acțiune globală al UNHCR pentru 2014-2024 menit să pună capăt apatridiei,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Raportul final al Comisiei consultative privind statul Rakhine,

–  având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice și Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, ambele din 1966,

–  având în vedere Carta ASEAN,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în statul Rakhine din Myanmar/Birmania, locuiesc aproximativ un milion de etnici rohingya, un grup minoritar predominant musulman care este supus unor represiuni și încălcări continue și grave ale drepturilor omului, inclusiv amenințări la adresa vieții și securității, negarea drepturilor la sănătate și educație, malnutriție și insecuritate alimentară, muncă forțată, violență sexuală și limitări ale drepturilor politice;

B.  întrucât etnicii rohingya sunt una dintre cele mai persecutate minorități din lume și întrucât, în temeiul legii privind cetățenia din Myanmar/Birmania din 1982, acestora li se refuză drepturile cetățenești depline, ceea ce îi transformă în apatrizi; întrucât etnicii rohingya sunt în mare măsură plasați în tabere, cu restricții severe în ceea ce privește libera circulație în interiorul și în afara statului Rakhine;

C.  întrucât cele mai recente atacuri asupra unor posturi de securitate, din august 2017, au provocat o reacție profund disproporționată din partea autorităților militare din Myanmar/Birmania, care au săvârșit încălcări grave ale drepturilor omului împotriva populației rohingya;

D.  întrucât, începând din august 2017, peste 646 000 de etnici rohingya au fugit în Bangladeshul învecinat, în condiții atroce, pentru a se refugia; întrucât, potrivit estimărilor, numărul total de refugiați rohingya în Bangladesh va depăși un milion până la sfârșitul anului 2017; întrucât zeci de persoane, printre care femei și copii, au murit pe drum și peste 400 000 de persoane au nevoie de îngrijiri medicale și asistență alimentară; întrucât omorurile, violurile și actele de tortură împotriva etnicilor rohingya și incendierea satelor acestora sunt folosite ca modalitate de a distruge în mod definitiv structura socială a minorității rohingya și de a traumatiza populația;

E.  întrucât frontiera dintre Myanmar/Birmania și Bangladesh a fost militarizată și au fost plasate mine pentru a împiedica oamenii să o traverseze;

F.  întrucât, conform agențiilor ONU, accesul organizațiilor umanitare, inclusiv pentru furnizarea de alimente, apă și medicamente pentru populația rohingya, este foarte limitat;

G.  întrucât, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, a anunțat, la 10 septembrie 2017, că situația din Myanmar/Birmania „pare un exemplu clasic de purificare etnică” și, la 5 decembrie 2017, că un act de genocid împotriva musulmanilor rohingya din Myanmar/Birmania de către forțele de stat nu poate fi exclus; întrucât Amnesty International a descris situația minorităților din statul Rakhine ca „apartheid”, iar Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU a condamnat „foarte probabila comitere de crime împotriva umanității” din Myanmar;

H.  întrucât, la 23 octombrie 2017, în cadrul Conferinței donatorilor organizate la Geneva, la care au participat UNHCR, OCHA,OIM, Uniunea Europeană și guvernul Statului Kuweit, s-au exprimat angajamente de ajutor a căror sumă totală se ridică la 344 de milioane USD, mai mult de jumătate provenind din partea UE;

I.  întrucât guvernele din Myanmar/Birmania și Bangladesh au semnat un memorandum de înțelegere fără caracter juridic obligatoriu, care ar trebui să garanteze întoarcerea în siguranță a refugiaților rohingya care au fugit în Bangladesh; întrucât VP/ÎR a calificat semnarea memorandumul de înțelegere drept o măsură importantă în direcția soluționării uneia dintre cele mai grave crize umanitare și ale drepturilor omului din perioada actuală; întrucât nu este clar câți potențiali etnici rohingya repatriați vor fi adăpostiți în tabere de refugiați și în zone temporare de cazare; întrucât nu se știe clar când vor putea acești etnici să aibă din nou acces la securitate și la locuințe adecvate și sigure sau când li se vor recunoaște drepturile cetățenești,

1.  condamnă ferm violența și crimele care au loc, utilizarea sistematică a forței și pierderea de vieți omenești, de mijloace de subzistență și de adăposturi în statul Rakhine; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația umanitară și a drepturilor omului și profunda compasiune și sprijinul deplin pentru populația rohingya; reamintește că autoritățile din Myanmar/Birmania au datoria de a proteja, fără discriminare, toți civilii împotriva abuzurilor, precum și de a investiga încălcările grave ale drepturilor omului și de a-i urmări în justiție pe cei responsabili, în conformitate cu standardele și obligațiile în materie de drepturi ale omului;

2.  solicită să se pună capăt imediat violenței, crimelor, hărțuirii și violurilor împotriva etnicilor rohingya, precum și distrugerii locuințelor acestora de către forțele de securitate din Myanmar/Birmania;

3.  îndeamnă autoritățile din Myanmar/Birmania să colaboreze cu agențiile umanitare internaționale, cu UE și cu ONU pentru a permite imediat accesul umanitar neîngrădit în statul Rakhine și în regiunile învecinate, inclusiv sprijin specific pentru grupurile vulnerabile, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă și victimele violenței sexuale; îndeamnă guvernul să aplice măsuri în conformitate cu Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 2106 (2013) de prevenire și de răspuns în caz de incidente de violență sexuală;

4.  solicită autorităților din Myanmar/Birmania să acorde acces observatorilor independenți, în special Misiunii de informare a ONU instituite de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului în martie 2017, pentru a asigura desfășurarea unor anchete independente și imparțiale cu privire la acuzațiile de încălcări grave ale drepturilor omului de către toate părțile; îndeamnă toate părțile să se asigure că nu există impunitate pentru încălcări ale drepturilor omului; reamintește că, în cazul în care există dovezi ale încălcărilor drepturilor omului, persoanele în cauză trebuie să fie urmărite în justiție în fața unor instanțe civile independente, care desfășoară proceduri echitabile și care nu aplică pedeapsa cu moartea; solicită acțiuni sistematice din partea Consiliului de Securitate al ONU, inclusiv sesizarea Curții Penale internaționale, în cazul în care Myanmar/Birmania nu poate sau nu dorește să inițieze acțiuni în justiție sau să sesizeze ea însăși Curtea;

5.  invită guvernul din Myanmar/Birmania să le acorde organelor mass-media interne și internaționale acces deplin și neîngrădit în statul Rakhine și să asigure siguranța și securitatea lucrătorilor din domeniul mass-mediei;

6.  reiterează solicitarea adresată guvernului din Myanmar/Birmania de a pune capăt imediat utilizării minelor antipersonal și de a elimina toate minele deja plasate, inclusiv pe cele plasate recent de-a lungul frontierei cu Bangladesh; îndeamnă comunitatea internațională să ofere asistență tehnică în acest sens; salută eforturile depuse de Bangladesh în contextul unei crize umanitare în una din țările învecinate; salută faptul că statul Bangladesh oferă protecție etnicilor rohingya care fug din Myanmar/Birmania și îl încurajează să continue să ofere sprijin în cooperare cu UNHCR; invită statul Bangladesh să continue să faciliteze operațiunile umanitare ale ONG-urilor internaționale, prin simplificarea sarcinii birocratice, a procesului de înregistrare și a restricțiilor de circulație;

7.  ia act de memorandumul de înțelegere convenit între Myanmar/Birmania și Bangladesh privind repatrierea; îndeamnă părțile să respecte pe deplin întoarcerea voluntară, în siguranță și demnă a etnicilor rohingya în locurile lor de origine, fără niciun fel de discriminare și cu supravegherea ONU; insistă ca autoritățile din Myanmar/Birmania să ofere asigurări credibile că persoanele returnate nu vor fi persecutate sau forțate să trăiască în tabere segregate pe motive etnice sau religioase și să garanteze o monitorizare independentă și imparțială de către organismele pentru drepturile omului; reafirmă principiul nereturnării și sprijină evaluarea UNHCR din 24 noiembrie 2017, potrivit căreia „în prezent, în statul Rakhine din Myanmar/Birmania nu sunt îndeplinite condițiile pentru a permite o returnare sigură și viabilă”; îndeamnă Uniunea Europeană să conducă eforturile internaționale prin intermediul unei reuniuni interguvernamentale la nivel înalt cu ONU; propune ca, cu ocazia acestei reuniuni la nivel înalt, să se evalueze progresele înregistrate în procesul de repatriere a populației rohingya și în ceea ce privește restabilirea drepturilor cetățenești ale acestor etnici, precum și să se inițieze procedura pentru o anchetă independentă asupra crimelor împotriva umanității;

8.  invită UE și statele sale membre să sporească sprijinul financiar și material pentru adăpostirea refugiaților, asigurându-se, în același timp, că asistența nu merge în direcția unor soluții inacceptabile pentru refugiați și persoanele returnate; solicită actorilor internaționali să instituie un sprijin financiar care să ofere un răspuns sustenabil la nevoile populației rohingya strămutate și ale comunităților-gazdă, prin accesul la servicii mai bune și adecvate; atrage în mod deosebit atenția asupra nevoii urgente de finanțare, ce se ridică la o valoare estimată de 10 milioane USD, pentru a furniza servicii medicale și de sănătate mintală specializate pentru supraviețuitorii violurilor și ai violenței bazate pe gen; invită Comisia să sprijine o investigație completă privind dimensiunile violenței sexuale și ale altor infracțiuni comise împotriva minorității rohingya;

9.  își exprimă profunda preocupare față de informațiile privind traficul de femei și fete rohingya din Myanmar/Birmania și Bangladesh și îndeamnă autoritățile ambelor țări să coopereze cu UNHCR și cu organizațiile pentru drepturile omului pentru a pune capăt traficului de persoane și a oferi femeilor și fetelor afectate protecție și sprijin;

10.  îndeamnă guvernul din Myanmar/Birmania să soluționeze problema discriminării sistematice și de lungă durată; subliniază că, fără abordarea cauzelor profunde, este imposibil să se pună capăt suferințelor acestor oameni; observă, în acest sens, că refuzarea drepturilor minorităților în Myanmar/Birmania se extinde dincolo de populația rohingya și afectează, de asemenea, alte grupuri etnice, inclusiv în statele Kachin și Shan;

11.  salută Raportul final privind statul Rakhine al Comisiei consultative, care a fost instituită la cererea consilierului de stat; încurajează cu fermitate autoritățile din Myanmar/Birmania să desemneze un organism de punere în aplicare, cât mai curând posibil, pentru a transpune pe deplin recomandările Annan; încurajează UE, ONU și alți actori internaționali să sprijine acest proces;

12.  subliniază recomandarea Comisiei consultative privind necesitatea de a alinia dispozițiile juridice referitoare la cetățenie cu standardele și tratatele internaționale la care Myanmar/Birmania este parte; îndeamnă guvernul din Myanmar/Birmania să modifice legea privind cetățenia și să le ofere rezidenților rohingya documentație privind cetățenia recunoscută din punct de vedere juridic, astfel încât aceștia să fie acceptați ca o minoritate etnică, iar dreptul lor la autoidentificare să fie respectat; îndeamnă guvernul să emită cărți de identitate pe care nu indică afilierea religioasă;

13.  insistă asupra faptului că segregarea populației rohingya din Myanmar/Birmania trebuie să înceteze; solicită ridicarea interdicției de circulație impusă populației rohingya și dezafectarea tuturor punctelor de control, cu excepția celor necesare; îndeamnă guvernul din Myanmar/Birmania să se asigure că populația rohingya poate circula liber în statul Rakhine și în restul țării și, în special, că dreptul de acces la asistență medicală, hrană, educație și ocuparea forței de muncă este respectat;

14.  invită toate părțile să sprijine construirea unor instituții democratice eficace și a unei societăți civile puternice, precum și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale și promovarea bunei guvernanțe, a statului de drept și a unui sistem judiciar independent și imparțial;

15.  invită UE și statele sale membre să adopte de urgență sancțiuni punitive punctuale împotriva persoanelor din servicii militare și de securitate responsabile pentru perpetuarea încălcărilor larg răspândite ale drepturilor omului în Myanmar/Birmania;

16.  regretă eșecul Consiliului de Securitate al ONU de a conveni asupra unor măsuri decisive și invită UE și statele sale membre să intensifice presiunea asupra celor care blochează acțiuni semnificative, inclusiv China și Rusia;

17.  solicită UE și statelor sale membre să extindă domeniul de aplicare al embargoul existent asupra armelor împotriva Myanmar/Birmania; invită, de asemenea, Consiliul de Securitate al ONU să impună la nivel mondial un embargou cuprinzător asupra armelor împotriva Myanmar/Birmania, prin suspendarea tuturor aprovizionărilor directe și indirecte, a vânzării sau transferului, inclusiv a tranzitului și a transbordării de arme, muniții și echipament militar și de securitate, precum și a furnizării de cursuri de instruire militară sau altă asistență militară și de securitate;

18.  invită guvernul din Myanmar/Birmania, inclusiv pe Aung San Suu Kyi, consilier de stat, să condamne fără echivoc orice incitare la ură rasială sau religioasă și să combată discriminarea socială și ostilitățile împotriva minorității rohingya, precum și să respecte dreptul universal la libertatea religioasă sau de credință;

19.  invită ASEAN și guvernele regionale să continue să ia măsuri și să intensifice presiunea asupra guvernului din Myanmar/Birmania și asupra forțelor armate din țară pentru a pune capăt abuzurilor și a proteja toți civilii din statul Rakhine și de pe întreg teritoriul Myanmarului/Birmaniei;

20.  reamintește că Premiul Saharov se acordă celor care apără drepturile omului, protejează drepturile minorităților și respectă dreptul internațional, printre alte criterii; atrage atenția că se poate lua în considerare posibilitatea retragerii Premiului Saharov în cazurile în care laureații nu mai respectă aceste criterii după decernarea premiului;

21.  încurajează principalii actori internaționali și regionali, în special China, să utilizeze toate canalele bilaterale, multilaterale și regionale pe care le au la dispoziție pentru a solicita stoparea atrocităților și găsirea unei soluții pașnice;

22.  invită VP/ÎR și statele membre să crească în mod semnificativ presiunile asupra autorităților din Myanmar/Birmania și asupra serviciilor de securitate pentru a pune capăt violenței și discriminării continue îndreptate împotriva populației rohingya, precum și să se angajeze alături de ONU, ASEAN și guvernele regionale să pună capăt segregării în Myanmar/Birmania;

23.  solicită VP/ÎR să informeze Parlamentul cu privire la acțiunile întreprinse de către delegația UE la reuniunea miniștrilor de externe ai ASEM de la Nay Pyi Taw, din 21 noiembrie 2017; solicită revitalizarea dialogului dintre Myanmar/Birmania și UE privind drepturile omului pentru a se aborda în mod specific chestiunile referitoare la comunitatea rohingya;

24.  invită Comisia să evalueze consecințele în contextul preferințelor comerciale de care beneficiază Myanmar/Birmania, inclusiv să analizeze posibilitatea inițierii unei anchete în temeiul mecanismelor prevăzute în cadrul regimului Everything But Arms („Totul în afară de arme”);

25.  solicită ca UE și statele sale membre să sprijine Planul de acțiune globală al UNHCR pentru 2014-2024 menit să pună capăt apatridiei;

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție guvernului și parlamentului din Myanmar/Birmania, guvernului și parlamentului din Bangladesh, Vicepreședintei Comisiei / Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Secretarului General al ASEAN, Comisiei interguvernamentale pentru drepturile omului a ASEAN, Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Myanmar/Birmania, Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați și Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0351.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0316.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0506.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0247.


Punerea în aplicare a Directivei privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile
PDF 381kWORD 58k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2017 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile (2015/2129(INI))
P8_TA(2017)0501A8-0368/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 3 și 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 82 alineatul (2) și articolul 83 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 7, 8, 24, 47, 48 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția ONU din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului și protocoalele la aceasta,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei din 25 octombrie 2007 privind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică din 23 noiembrie 2001,

–  având în vedere adoptarea de către Consiliul Europei a Strategiei sale pentru drepturile copilului (2016-2021),

–  având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului(1),

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la abuzul sexual asupra copiilor pe internet(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 mai 2012, intitulată „Strategia europeană pentru un internet mai bun pentru copii” (COM(2012)0196) și având în vedere raportul Comisiei din 6 iunie 2016, intitulat „Evaluare finală a programului multianual al Uniunii privind protecția copiilor care utilizează internetul și alte tehnologii de comunicare (Safer Internet)” (COM(2016)0364),

–  având în vedere raportul din 16 decembrie 2016 al Comisiei de evaluare a măsurii în care statele membre au luat măsurile necesare pentru a respecta Directiva 2011/93/UE (COM(2016)0871), precum și raportul din 16 decembrie 2016 al Comisiei de evaluare a punerii în aplicare a măsurilor menționate la articolul 25 din Directiva 2011/93/UE (COM(2016)0872),

–  având în vedere raportul Europol din 2016 privind amenințarea pe care o reprezintă criminalitatea organizată online (iOACTA),

–  având în vedere raportul din 27 februarie 2017 al Agenției pentru drepturi fundamentale a Uniunii Europene, intitulat „Justiția în interesul copilului: perspectivele și experiențele copiilor implicați în proceduri judiciare în calitate de victime, martori sau părți în nouă state membre ale UE”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2017 intitulată „Protecția copiilor migranți” (COM(2017)0211),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru cultură și educație, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0368/2017),

A.  întrucât abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor reprezintă încălcări grave ale drepturilor fundamentale, în special ale drepturilor copiilor la protecția și îngrijirea necesare pentru bunăstarea lor, astfel cum se stipulează în Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1989 cu privire la drepturile copilului și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

B.  întrucât interesul superior al copilului trebuie să constituie elementul de bază în punerea în aplicare a oricăror măsuri de combatere a acestor infracțiuni, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului;

C.  întrucât Directiva 2011/93/UE este un instrument juridic cuprinzător care conține dispoziții privind dreptul penal material și procedurile penale, măsurile de asistență și protecție a victimelor și de prevenire, inclusiv măsurile administrative, iar punerea sa în aplicare necesită implicarea strânsă a actorilor din diferite sectoare, cum ar fi autoritățile de aplicare a legii, sistemul judiciar, asociațiile de părinți și asociațiile familiale active în domeniul protecției minorilor, organizațiile neguvernamentale, furnizorii de servicii de internet și altele;

D.  întrucât raportul de punere în aplicare al Comisiei nu furnizează nicio statistică în ceea ce privește retragerea și blocarea site-urilor internet care conțin sau diseminează imagini cu abuzuri sexuale asupra copiilor, în special statistici referitoare la viteza de eliminare a conținutului, frecvența cu care autoritățile de aplicare a legii dau curs rapoartelor, întârzierile în retragere din cauza necesității de a evita interferențele cu anchetele în curs de desfășurare sau frecvența cu care orice astfel de date stocate sunt utilizate efectiv de către autoritățile judiciare sau de aplicare a legii;

E.  întrucât una dintre principalele provocări în investigarea abuzurilor sexuale asupra copiilor și urmărirea penală a autorilor este nesemnalarea de către victime; întrucât băieții sunt mai puțin susceptibili de a semnala abuzurile;

F.  întrucât copiii care sunt victime ale abuzului sau ale exploatării sexuale suferă de traume fizice și/sau psihologice multiple și de lungă durată, care îi pot urmări până la vârsta adultă;

G.  întrucât abuzul și exploatarea sexuală a copiilor online constituie un fenomen în evoluție și forme noi de infracțiuni, cum ar fi „pornografia ca act de răzbunare” și șantajul sexual, au fost introduse pe internet și trebuie să fie abordate prin măsuri concrete din partea statelor membre;

H.  întrucât autoritățile de aplicare a legii se confruntă cu provocări reprezentate de rețelele peer-to-peer și private, utilizate pentru schimbul de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor; întrucât este necesar ca băieții și fetele să fie conștientizați cât mai devreme în legătură cu riscurile și importanța respectării demnității și a vieții private a celorlalți în era digitală;

I.  întrucât copiii migranți – în special fetele, dar și un procent semnificativ de băieți(5) – sunt deosebit de expuși la abuzul sexual și la exploatarea sexuală din partea traficanților, contrabandiștilor, traficanților de droguri, cercurilor de prostituție, precum și a altor persoane sau cercuri care le exploatează vulnerabilitatea, de-a lungul călătoriei și odată ce ajung în Europa;

J.  întrucât industria turismului sexual afectează un număr semnificativ de copii, în special fete, dar și un procent semnificativ de băieți;

K.  întrucât, pentru a respecta Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, măsurile luate în conformitate cu considerentul 47 din Directiva 2011/93/UE referitoare la blocarea și eliminarea paginilor de Internet trebuie să respecte garanțiile prevăzute la articolul 25 din directivă;

L.  întrucât analiza sistematică și meta-analiza au constatat că, în comparație cu semenii lor fără dizabilități, copiii cu dizabilități sunt de trei ori mai expuși pericolului de a fi victime ale violenței fizice sau sexuale;

M.  întrucât folosirea termenului „pornografie infantilă” nu este adecvată pentru a defini infracțiunile prevăzute la articolele 5 și 2 litera (c) din Directiva 2011/93/UE și poate fi în detrimentul copiilor victime;

Principalele concluzii și recomandări

1.  condamnă fără echivoc toate formele de abuz sau de exploatare sexuală a copiilor, precum și victimizarea violentă și abuzivă a copiilor la toate nivelurile; salută adoptarea de către Consiliul Europei a Strategiei sale pentru drepturile copilului (2016-2021); invită toate instituțiile UE și statele membre să ia măsuri adecvate pentru a preveni toate formele de violență fizică și psihologică, inclusiv abuzul fizic și sexual și exploatarea sexuală și a proteja copiii de acestea; invită toate instituțiile UE și statele membre să întreprindă o acțiune unită, eficientă pentru a eradica abuzul și exploatarea sexuală și, mai general, toate infracțiunile sexuale comise împotriva copiilor; invită instituțiile UE și statele membre să ia în considerare în mod explicit protecția copiilor ca o prioritate în programarea și punerea în aplicare a politicilor care ar putea avea un impact negativ asupra lor;

2.  consideră că Directiva 2011/93/UE constituie un cadru juridic solid și complet pentru combaterea abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor; regretă faptul că statele membre s-au confruntat cu dificultăți considerabile în ceea ce privește transpunerea și punerea în aplicare a directivei, în special în ceea ce privește dispozițiile referitoare la prevenirea, cercetarea și urmărirea penală, precum și protecția și asistența acordate victimelor, precum și faptul că nu s-a exploatat încă pe deplin întregul potențial al directivei; îndeamnă statele membre să își intensifice eforturile pentru o transpunere completă și corectă a directivei; invită statele membre să se asigure că transpunerea juridică se traduce în punerea efectivă în aplicare, astfel încât să se asigure protecția și sprijinul copiilor victime și toleranța zero în ceea ce privește abuzul sexual asupra copiilor;

3.  regretă faptul că Comisia nu a fost în măsură să își prezinte rapoartele de punere în aplicare în termenul prevăzut la articolul 28 din Directiva 2011/93/UE și că cele două rapoarte de evaluare prezentate de Comisie au documentat doar simpla transpunere în legislația națională de către statele membre și nu au evaluat pe deplin respectarea directivei; solicită statelor membre să coopereze și să transmită Comisiei toate informațiile relevante, inclusiv statistici, privind punerea în aplicare a directivei;

4.  subliniază că termenul „material care conține abuzuri sexuale asupra copiilor” este mai potrivit decât „pornografie infantilă” pentru astfel de infracțiuni comise împotriva copiilor; invită Comisia și statele membre să adopte utilizarea termenului „material care conține abuzuri sexuale asupra copiilor” în locul termenului „pornografie infantilă”; totuși, subliniază că noua terminologie nu limitează în niciun fel infracțiunile enumerate ca „pornografie infantilă” la articolul 5 din Directiva 2011/93/UE în legătură cu articolul 2 litera (c);

5.  consideră regretabil faptul că raportul de punere în aplicare al Comisiei nu menționează dacă a evaluat eficiența sistemului INHOPE la transferarea de rapoarte către omologii din țările terțe;

6.  consideră regretabil faptul că Comisia nu a colectat date cu privire la tipurile de blocare care au fost utilizate; consideră regretabil faptul că nu s-au publicat date privind numărul de site-uri internet aflate pe listele de blocare din fiecare țară; consideră regretabil faptul că nu există nicio evaluare a utilizării metodelor de securitate, cum ar fi criptarea, pentru a se asigura că listele de blocare nu au scurgeri și că nu devin, din acest motiv, extrem de contraproductive; salută faptul că, după ce a promovat blocarea obligatorie în 2011, Comisia a renunțat în mod explicit la această poziție;

Dreptul penal material (articolele 3, 4 și 5 din directivă)

7.  ia act de faptul că dispozițiile de drept penal material din Directiva 2011/93/UE au fost transpuse de către statele membre; este preocupat, cu toate acestea, de faptul că unele state membre nu au transpus integral dispozițiile privind infracțiunile referitoare la exploatarea sexuală (articolul 4), infracțiunile referitoare la abuzul sexual asupra copiilor atunci când se abuzează de o poziție recunoscută de încredere, de autoritate sau de influență [articolul 3 alineatul (5) litera (i)] sau se abuzează de o situație deosebit de vulnerabilă a copilului [articolul 3 alineatul (5) punctul (ii)], precum și în ceea ce privește răspunderea persoanelor juridice (articolul 12);

8.  consideră, în special, că statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a combate impunitatea autorilor de abuzuri sexuale asupra copiilor, precum și a persoanelor fizice sau juridice care ajută, asistă sau instigă la orice formă de exploatare sexuală a copiilor și la orice infracțiune de abuz sexual; consideră că este extrem de important ca statele membre să asigure răspunderea persoanelor fizice și juridice deopotrivă, atunci când lipsa de supraveghere sau de control a unei persoane, care este membră a respectivei entități juridice, a permis sau facilitat comiterea infracțiunilor;

9.  este preocupat în mod deosebit de amenințările și riscurile pe care dimensiunea online o reprezintă față de copii, în special în ceea ce privește recrutarea online a copiilor, precum și manipularea și acostarea copiilor pe internet în scopuri sexuale și alte forme de incitare; consideră, prin urmare, că trebuie găsite soluții pentru identificarea, semnalarea și investigarea unor asemenea practici periculoase; subliniază necesitatea de a îmbunătăți nivelul de protecție a copiilor în mediul online și totodată de a iniția programe de sensibilizare și informare în legătură cu pericolele existente în mediul online;

10.  reamintește Comisiei că restricțiile cu privire la conținuturile online ar trebui să se bazeze pe lege, să fie bine definite, proporționale, legitime și să urmărească un obiectiv clar;

11.  este îngrijorătoare creșterea numărului de transmisiuni din mediul online, în direct, în care sunt exploatați sexual copii, agresorii dovedindu-se foarte abili și inovatori în utilizarea progreselor tehnologice; consideră că toate statele membre trebuie, prin urmare, să depună eforturi pentru dezvoltarea de soluții tehnice în vederea depistării și blocării accesului la aceste materiale, introducând totodată restricții la plățile pentru serviciile de acest tip;

12.  subliniază necesitatea de a aborda noi forme de criminalitate, cum ar fi pornografia ca act de răzbunare și șantajul sexual, care afectează mulți tineri, în special adolescentele; invită autoritățile de aplicare a legii din state și autoritățile judiciare să adopte măsuri concrete de combatere a acestei noi forme de criminalitate și invită toată industria internetului, liniile telefonice de urgență, ONG-urile și toate organismele relevante să își asume partea lor de responsabilitate în furnizarea de soluții pentru combaterea acestor infracțiuni, inclusiv o mai bună utilizare a tehnologiilor disponibile și dezvoltarea unor noi tehnologii care să faciliteze identificarea persoanelor care comit infracțiuni online;

13.  reiterează dreptul fiecărui individ de a decide cu privire la soarta datelor sale personale, în special dreptul exclusiv de a controla utilizarea și divulgarea informațiilor cu caracter personal și dreptul de a fi uitat, definit ca posibilitatea de a obține o eliminare rapidă a conținutului care ar putea aduce atingere propriei demnități;

14.  insistă asupra necesității ca statele membre care nu au făcut încă acest lucru, să incrimineze nu numai manipularea și acostarea copiilor pe internet în scopuri sexuale (grooming), dar și urmărirea cibernetică sau ademenirea copiilor pe internet; reamintește că termenul de urmărire cibernetică se referă la o situație în care un adult comunică online cu un minor sau cu o persoană pe care o consideră a fi minoră, în scopul de a comite ulterior o infracțiune în legătură cu această persoană;

15.  consideră regretabil faptul că nu au fost furnizate statistici în ceea ce privește utilizarea unor proceduri de drept penal pentru confiscarea echipamentelor în cazurile relevante;

Cercetarea și urmărirea penală

16.  ia act de faptul că mai multe state membre nu au transpus obligația de a urmări penal infracțiunile într-o perioadă suficient de lungă de timp după ce victima a atins vârsta majoratului; încurajează, prin urmare, statele membre să se asigure că limitele legale în care aceste infracțiuni pot fi semnalate și urmărite penal sunt suficient de lungi și că, cel puțin, acestea încep de la vârsta majoratului copilului victimă în cauză, astfel încât să se asigure posibilitatea urmăririi în justiție a infracțiunii;

17.  subliniază importanța punerii în aplicare a articolului 17 pentru a se asigura că statele membre au competența în cazul infracțiunilor săvârșite prin mijloace ale tehnologiei informației și comunicațiilor accesate de pe teritoriul lor, indiferent dacă acestea se află sau nu pe teritoriul lor; subliniază necesitatea dezvoltării unei baze practice pentru o abordare comună a UE în materie de jurisdicție în spațiul cibernetic, astfel cum a fost exprimată în cadrul reuniunii informale a miniștrilor justiției și afacerilor interne din 26 ianuarie 2016;

18.  regretă faptul că legislația națională a statelor membre nu include toate infracțiunile enumerate în Directiva 2011/93/UE atunci când este vorba despre competența extrateritorială; consideră regretabil faptul că anumite state membre garantează că infracțiunile de abuz sexual comise în străinătate vor fi urmărite penal fără nicio plângere din partea victimei; invită statele membre să abordeze în mod eficient aceste neajunsuri;

19.  invită toate statele membre să aloce resurse financiare și umane adecvate autorităților de aplicare a legii și autorităților judiciare pentru a combate abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a acestora, inclusiv formare specifică pentru forțele polițienești și anchetatori; invită Comisia și statele membre să crească resursele alocate pentru identificarea victimelor și invită cele nouă state membre care nu au transpus încă articolul 15 alineatul (4) din Directiva 2011/93/UE privind identificarea victimelor să facă acest lucru de îndată și să îl pună în aplicare prin crearea unor echipe specializate de anchetă, dotate cu instrumente și resurse corespunzătoare;

20.  consideră regretabil faptul că lipsesc în continuare statistici și date exacte privind numărul de infracțiuni comise în special în domeniul abuzului sexual asupra copiilor și al exploatării sexuale a acestora, din cauza procentului ridicat de cazuri nesemnalate, a noutății infracțiunilor și a diferențelor existente între definițiile și metodologiile utilizate în diferitele state membre;

21.  subliniază că unele dintre dificultățile principale cu care se confruntă autoritățile judiciare și de aplicare a legii în anchetarea și urmărirea penală a infracțiunilor de abuz sexual asupra copiilor pe internet sunt determinate, în special, de caracterul transfrontalier al anchetelor și de dependența de probe electronice; remarcă, în special, nevoia de a îmbunătăți tehnicile de investigație digitale pentru a ține pasul cu ritmul rapid al progresului tehnologic;

22.  invită statele membre să consolideze cooperarea dintre autoritățile lor de aplicare a legii, inclusiv prin utilizarea în mai mare măsură a echipelor a echipelor comune de anchetă; îndeamnă autoritățile să recunoască faptul că dependența excesivă de liniile telefonice de urgență și de industrie poate fi contraproductivă și nu face decât să externalizeze combaterea materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor;

23.  invită statele membre să aplice dispozițiile Directivei 2011/93/UE într-un mod orientat spre viitor; îndeamnă industria și furnizorii de servicii de internet să aplice tehnologia de ultimă oră și să se investească în soluții inovatoare pentru a spori posibilitățile de a identifica și a urmări penal autorii infracțiunilor, să anihileze rețelele infracționale online și să protejeze victimele;

24.  este preocupat de utilizarea tehnologiilor de translatare a adresei de rețea la scară mare (NAT CGN) de către furnizorii de acces la internet, care permit partajarea unei singure adrese IP între mai mulți utilizatori în același moment, compromițând astfel securitatea și capacitatea de a stabili responsabilitatea online; invită statele membre să încurajeze furnizorii de acces la internet și operatorii de rețea să ia măsurile necesare pentru limitarea numărului de utilizatori pentru fiecare adresă IP, să elimine treptat utilizarea tehnologiilor CGN și să realizeze investițiile necesare pentru adoptarea de urgență a următoarei generații de adrese IP (versiunea 6 – IPv6);

25.  prin urmare, solicită statelor membre să își intensifice cooperarea polițienească și judiciară, precum și să utilizeze pe deplin instrumentele de cooperare existente ale UE furnizate de Europol – în special în cadrul Analysis Project Twins și al Centrului european de combatere a criminalității informatice – și Eurojust pentru a asigura anchetarea și urmărirea în justiție cu succes a autorilor infracțiunilor și a eventualilor complici; subliniază faptul că Europol și Eurojust ar trebui să dispună de resursele corespunzătoare pentru a-și îndeplini rolul în această privință și încurajează statele membre să facă schimb de cele mai bune practici;

26.  invită statele membre să își intensifice cooperarea polițienească și judiciară pentru a combate traficul și introducerea ilegală de copii migranți, care sunt deosebit de vulnerabili în fața abuzurilor, traficului și exploatării sexuale, în principal fetele, dar și băieții; solicită intensificarea cooperării și un schimb rapid de informații între autorități pentru a găsi copiii dispăruți și pentru interoperabilitatea bazelor de date; invită statele membre să adopte o abordare holistică, care să implice toate părțile implicate și să intensifice cooperarea cu autoritățile de aplicare a legii, serviciile sociale și societatea civilă; recunoaște rolul important al societății civile în identificarea copiilor vulnerabili, având în vedere lipsa de încredere de care au dat dovadă copiii migranți în relația cu autoritățile de aplicare a legii;

27.  încurajează statele membre să își intensifice eforturile de combatere a turismului sexual cu copii și să îi urmărească în justiție pe autorii infracțiunilor și pe complicii acestora, ținând seama de răspunderea tuturor actorilor implicați;

28.  consideră că statele membre ar trebui încurajate să dezvolte o rețea internațională specializată în combaterea turismului sexual, însoțită de politici promovate de stat, cum ar fi introducerea unor programe de finanțare axate pe ajutorul acordat familiilor și copiilor care se află în zona de risc;

Prevenirea (articolele 22, 23 și 24 din directivă)

29.  invită statele membre să pună în aplicare programe eficace de prevenire și intervenție, inclusiv programe de formare periodice, pentru toți funcționarii, educatorii, asociațiile de părinți și părțile implicate care intră în contact cu copiii, pentru a evalua mai bine riscul de a comite infracțiuni;

30.  îndeamnă toate statele membre să pună în aplicare măsuri adecvate, cum ar fi campanii de sensibilizare, de prevenire, programe de formare și de educare adresate autorităților, părinților, profesorilor, copiilor și minorilor - în colaborare și cu asociațiile de părinți active în domeniul protecției copiilor și a minorilor, precum și cu organizațiile relevante ale societății civile - în scopul de a promova alfabetizarea mediatică, siguranța online și importanța valorilor familiale (de exemplu responsabilitatea, respectul și îngrijirea reciproce), demnitatea umană, stima de sine, nonviolența și, în general, dreptul copiilor de a fi protejați împotriva tuturor formelor de abuz sexual și de exploatare sexuală;

31.  invită instituțiile UE și statele membre să instituie un sistem în mai multe etape de protecție a copilului, bazat pe interesul superior al acestuia și pe respectarea deplină a drepturilor sale fundamentale, cu scopul de a transmite un mesaj clar că toate formele de abuz fizic, sexual și emoțional împotriva copiilor sunt inacceptabile și pedepsite prin lege;

32.  încurajează statele membre să facă schimb de bune practici privind materialele educaționale și programele de formare pentru toți actorii implicați, cum ar fi profesorii, părinții, educatorii, autoritățile de aplicare a legii, pentru a sensibiliza publicul cu privire la manipularea și acostarea copiilor pe internet în scopuri sexuale („grooming”) și alte forme de risc la adresa siguranței copiilor în mediul online; încurajează statele membre să elaboreze programe ambițioase de învățământ, adresate atât părinților, cât și tinerilor, pentru a-i autonomiza, făcându-i conștienți de pericolele de pe Internet și încurajându-i să semnaleze incidente la care au fost martori sau cărora le-au fost victime, special prin intermediul liniilor telefonice înființate special pentru copii; consideră foarte important să se ofere îndrumări părinților pentru a evalua riscurile cu care se pot confrunta copiii lor și pentru a detecta semnele timpurii ale potențialului abuz sexual online; invită prestatorii de servicii să-și intensifice eforturile de sensibilizare cu privire la riscurile inerente activităților online, în special pentru copii, prin elaborarea de instrumente interactive și de materiale informative;

33.  îndeamnă statele membre să introducă în legislația lor verificări obligatorii ale antecedentelor penale pentru persoanele care candidează sau efectuează voluntariat pentru activități care implică acces la copii sau autoritate asupra acestora și să facă schimb sistematic de informații cu privire la persoanele care prezintă un risc pentru copii;

34.  îndeamnă statele membre să facă schimb de informații cu privire la infractorii care comit abuzuri sexuale asupra copiilor, pentru a-i împiedica să circule neobservați dintr-un stat membru în altul pentru a lucra cu copiii sau a desfășura activități de voluntariat cu copii sau instituțiile pentru copii; încurajează statele membre să intensifice schimbul de informații privind condamnările penale și decăderile din drepturi și să asigure colectarea sistematică și coerentă de date în registrele naționale de recensare a autorilor infracțiunilor; îndeamnă statele membre să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul articolul 22 din Directiva 2011/93/UE și să furnizeze programe și măsuri de intervenție eficace analizate de mediul academic pentru persoanele care se tem că ar putea săvârși infracțiuni de abuz sexual asupra copiilor și în cazul altor infracțiuni menționate la articolele 3-7 din directivă;

35.  constată că unele state membre au dezvoltat sisteme operaționale dedicate și capacități criminalistice care vizează investigarea abuzului sexual asupra copiilor; ia act totuși de faptul că cele mai multe state membre nu au servicii de investigație specializate și nici mijloacele financiare pentru achiziționarea de materiale criminalistice, cum ar fi software specific pentru facilitarea investigațiilor online; prin urmare, recomandă ca Uniunea să sprijine aceste servicii prin furnizarea de fonduri relevante, în cazul în care este nevoie;

36.  ia act de faptul că cele mai multe cazuri de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor nu sunt semnalate serviciilor de aplicare a legii; îndeamnă Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru îmbunătățirea și consolidarea procedurii de semnalare a acestor infracțiuni și să ia în considerare crearea unor mecanisme sistematice de semnalare directă;

37.  solicită statelor membre să dezvolte sau să consolideze liniile telefonice de asistență pentru copii care să ofere ajutor și sprijin copiilor care sunt victime ale abuzurilor sexuale sau ale exploatării sexuale și care să respecte dreptul fundamental al copiilor de a fi ascultați; solicită statelor membre să asigure disponibilitatea permanentă a acestor linii telefonice de asistență, accesibilitatea lor prin diferite mijloace de comunicare, confidențialitatea și gratuitatea lor pentru copii, iar, pentru liniile telefonice respective, poziționarea lor clară în cadrul sistemelor naționale de protecție a copilului și garantarea unor fonduri structurale și pe termen lung pentru acestea;

Asistența și protecția victimelor (articolele 18, 19 și 20 din directivă)

38.  invită statele membre să implementeze integral Directiva 2012/29/UE privind drepturile victimelor criminalității, să adopte măsuri specifice de protecție a victimelor copii și să facă schimb de bune practici pentru a garanta că toți copiii beneficiază de asistență adecvată și sprijin pe tot parcursul procedurilor penale și după această dată;

39.  salută cele mai bune practici adoptate în unele state membre pentru protecția copiilor, cum ar fi „Barnhuset” în Suedia, printre altele; invită statele membre să depună eforturi pentru a se asigura furnizarea de asistență juridică, sprijin psihologic și asistență și pentru a se evita victimizarea secundară a copiilor; încurajează statele membre să lanseze campanii de sensibilizare atât la nivel regional, cât și la nivel național, pentru a promova sprijinul pentru copiii victime și o schimbare culturală în opinia publică, pentru a evita orice atitudine de învinuire a victimei, care poate conduce la traume suplimentare pentru copiii victime ale abuzului;

Eliminarea și blocarea (articolul 25)

40.  salută faptul că statele membre au pus în aplicare legislație și măsuri de eliminare a paginilor web care conțin materiale cu abuzuri sexuale asupra copiilor găzduite pe teritoriul lor; invită statele membre să pună pe deplin în aplicare articolul 25 din Directiva 2011/93/UE și să acorde prioritate eliminării rapide la sursă a materialelor conținând abuzuri sexuale asupra copiilor și cu garanțiile relevante în vigoare; regretă faptul că doar jumătate din statele membre au inclus în legislația lor internă dispoziții care să facă posibilă blocarea accesului la astfel de pagini pentru utilizatorii de pe teritoriul lor; reamintește că, în lupta împotriva diseminării de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, măsurile de eliminare sunt mai eficiente decât blocarea, deoarece aceasta din urmă nu șterge conținutul;

41.  regretă și este îngrijorat de faptul că, deși Comisia a menționat că anumite state membre nu au proceduri funcționale de „notificare și de retragere”, la șaisprezece ani de la intrarea în vigoare a Directivei 2000/31/CE (Directiva privind comerțul electronic), nu a indicat dacă se va lua vreo măsură pentru a solicita statelor membre respective să respecte legislația UE;

42.  invită Comisia să depună eforturi suplimentare în scopul de a colecta informațiile necesare pentru a stabili ce proceduri sunt utilizate în statele membre unde nu există proceduri funcționale de notificare și de retragere și nici sancțiuni penale și pentru a deschide proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre dacă se constată că nu respectă obligațiile prevăzute în Directiva 2000/31/CE în această privință;

43.  regretă faptul că Comisia nici nu a evaluat securitatea listelor de blocare, tehnologiile utilizate pentru blocare în acele țări care au implementat măsurile, implementarea măsurilor de securitate, cum ar fi criptarea, pentru stocarea și comunicarea listelor de blocare, nici nu a efectuat vreo analiză semnificativă a eficienței acestei măsuri;

44.  constată că Directiva 2011/93/UE nu impune blocarea obligatorie; recunoaște că blocarea nu este nici singura tehnologie, nici una de încredere; recomandă eliminarea la sursă a materialelor care conțin abuzuri asupra copiilor, exploatarea copiilor și abuzuri sexuale asupra copiilor, în cadrul unor acțiuni judiciare și de aplicare a legii eficiente;

45.  invită statele membre să accelereze, în cooperare cu industria internetului, procedurile de notificare și de retragere, care sunt încă prea lungi și să stabilească parteneriate cu industria online, Europol și Eurojust pentru a împiedica rețelele și sistemele să fie piratate și folosite în mod abuziv pentru a distribui materiale conținând abuzuri sexuale asupra copiilor;

46.  invită statele membre, în cazurile în care conținutul este pus la dispoziție de țările terțe, să intensifice cooperarea cu țările terțe în cauză și cu Interpolul pentru a asigura eliminarea promptă a conținutului în cauză;

47.  recomandă ca autoritățile naționale să actualizeze în mod regulat listele negre de site-uri internet care conțin materiale cu abuzuri sexuale asupra copiilor, pe care să le comunice furnizorilor de servicii de internet pentru a evita, de exemplu, blocarea excesivă și pentru a asigura proporționalitatea; recomandă partajarea acestor liste negre de site-uri internet între statele membre cu Europol și Centrul său european de combatere a criminalității informatice, precum și cu Interpol; consideră, în acest sens, că ar putea fi aplicată tehnologia de „hashing” nou-dezvoltată, care implică detectarea și recunoașterea automată a imaginilor; consideră, în acest sens, că orice tehnologie implementată ar trebui să fie testată riguros pentru a elimina sau cel puțin reduce la minimum posibilitatea de piratare, abuz sau efecte contraproductive;

48.  încurajează rețeaua INHOPE să lucreze cu membrii săi pentru a crea un mecanism sigur de semnalare anonimă pe rețelele de web invizibil, cum ar fi rețelele Dark Net regăsite în rețeaua TOR, care oferă același standard ridicat de anonimat ca cel oferit de organizațiile de presă denunțătorilor, în scopul de a le oferi posibilitatea celor care utilizează astfel de rețele de a prezenta informații sau semnalări despre materialele care conțin abuzuri sexuale asupra minorilor;

49.  îndeamnă statele membre să oblige furnizorii de servicii internet (ISP) să semnaleze proactiv autorităților de aplicare a legii materialele detectate în infrastructura lor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, precum și să dezvolte linii telefonice de urgență naționale; invită Comisia să își continue finanțarea în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE), pentru a oferi liniilor telefonice de urgență resursele adecvate în vederea îndeplinirii mandatului de combatere a conținutului ilegal online;

50.  recunoaște rolul activ și de sprijin în lupta împotriva materialelor conținând abuzuri sexuale asupra copiilor pe internet pe care îl au organizațiile societății civile, cum ar fi rețeaua de linii de urgență INHOPE, inclusiv organizația Internet Watch Foundation (Fundația pentru supravegherea internetului) în Marea Britanie; îndeamnă Comisia ca, în cooperare cu INHOPE, să identifice și să pună în aplicare cele mai bune practici, în special în ceea ce privește raportarea statistică și interacțiunea eficientă cu organele de aplicare a legii; îndeamnă statele membre care încă nu au făcut acest lucru să înființeze astfel de linii telefonice de urgență și consideră că ar trebui să li se permită să caute în mod proactiv materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor în mediul online;

51.  îndeamnă statele membre care încă nu au făcut acest lucru să creeze în cel mai scurt timp posibil, mecanisme de raportare și consiliere sigure și adaptate copiilor, cum ar fi linii de urgență, telefonice sau prin intermediul computerelor, precum adrese de e-mail sau aplicații pentru tablete sau telefoane inteligente, la care utilizatorii de internet să poată semnala - chiar și anonim - materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor pe care le găsesc online și care să fie capabile să evalueze rapid acest conținut semnalat în vederea aplicării procedurilor prompte de notificare și retragere și a eliminării conținutului găzduit în afara teritoriului lor; solicită recunoașterea clară și consolidarea acestor linii telefonice de urgență și încurajează statele membre să le doteze în mod corespunzător cu resurse, inclusiv bugete adecvate și profesioniști instruiți, cu experiență; consideră că, pe lângă primirea unor sesizări din partea publicului, aceste linii telefonice de urgență ar trebui să poată căuta în mod proactiv materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor în mediul online;

52.  subliniază necesitatea de a promova și de a susține, la nivelul Uniunii, programe de informare a cetățenilor, prin care aceștia să aibă posibilitatea de a sesiza autoritățile competente, despre conținutul unor site-uri web, care este ilegal sau dăunător copiilor;

53.  invită Comisia să informeze în continuare în mod regulat Parlamentul cu privire la situația actuală în ceea ce privește respectarea directivei de către statele membre, furnizând date dezagregate și comparabile cu privire la performanța statelor membre în prevenirea și combaterea abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a acestora în mediul offline și online; invită Comisia să prezinte un raport mai cuprinzător privind aplicarea directivei, care ar trebui să includă și alte informații și statistici privind eliminarea și blocarea paginilor de internet care conțin materiale cu abuzuri sexuale asupra copiilor, statistici privind viteza de eliminare a conținutului ilegal după o perioadă de 72 de ore și la acțiunile și privind măsurile luate de autoritățile de aplicare a legii în urma semnalării infracțiunilor, întârzierile din cauza necesității de a evita interferențele cu anchetele în curs, informații privind utilizarea datelor stocate de către autoritățile judiciare și de aplicare a legii și cu privire la acțiunile întreprinse de linii telefonice de urgență, după informarea autorităților de aplicare a legii în vederea contactării furnizorilor de servicii de găzduire; încredințează comisiei competente în fond sarcina de a organiza o audiere privind situația actuală în ceea ce privește punerea în aplicare și, eventual, să aibă în vedere adoptarea unui raport suplimentar cu privire la modul de monitorizare a punerii în aplicare a directivei;

o
o   o

54.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 335, 17.12.2011, p. 1.
(2) JO L 315, 14.11.2012, p. 57.
(3) JO C 289, 9.8.2016, p. 57.
(4) JO C 316, 30.8.2016, p. 109.
(5) Studiile demonstrează că mai ales băieții se pot simți inhibați când este vorba de dezvăluirea abuzurilor sexuale, inclusiv din motive legate de stereotipurile societății referitoare la bărbați. A se vedea, de exemplu, studiul realizat de Unitatea de evaluare a impactului ex post a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European, PE 598.614, p. 16 și Schaefer, R.G.A., Mundt, I.A, Ahlers, C. J. și Bahls, C, „Child sexual abuse and psychological impairment in victims: results of an online study initiated by victims” (Abuzul sexual asupra copiilor și efectele negative psihologice asupra victimelor: rezultatele unui studiu online inițiat de victime), Journal of Child Sex Abuse, Vol. 21, No 3, 2012, pp. 343-360.


Deliberările Comisiei pentru petiții din cursul anului 2016
PDF 301kWORD 57k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2017 privind deliberările Comisiei pentru petiții în cursul anului 2016 (2017/2222(INI))
P8_TA(2017)0502A8-0387/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind rezultatele deliberărilor Comisiei pentru petiții,

–  având în vedere raportul anual al Ombudsmanului European pentru anul 2016,

–  având în vedere articolele 10 și 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 24 și 227 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 228 din TFUE,

–  având în vedere articolul 44 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la dreptul de a adresa petiții Parlamentului European,

–  având în vedere dispozițiile din TFUE referitoare la procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în special articolele 258 și 260,

–   având în vedere articolul 52 și articolul 216 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A8-0387/2017),

A.  întrucât 1 569 de petiții au fost primite în 2016, în comparație cu 1 431 în 2015, dintre care 1 110 petiții (70,8 %) au fost considerate admisibile;

B.  întrucât, în 2016, erau 6 132 de utilizatori ai portalului web pentru petiții al Parlamentului European care au sprijinit una sau mai multe petiții, comparativ cu 902 în 2015, și întrucât numărul susținerilor în funcție de petiții și de utilizatori a fost de 18 810 în 2016, comparativ cu 1 329 în 2015;

C.  întrucât numărul petițiilor primite este modest în comparație cu populația totală a UE; întrucât numărul indică faptul că cetățenii UE știu că au dreptul de a adresa petiții, și fac uz de acesta, și se așteaptă să atragă atenția instituțiilor UE la aspecte de care sunt preocupați și care intră în domeniul de aplicare al competențelor UE, prin procedura de petiționare; întrucât, cu toate acestea, este necesar să se depună mai multe eforturi pentru a crește gradul de conștientizare privind dreptul de a adresa petiții Parlamentului European, precum și pentru a promova acest drept;

D.  întrucât dreptul de a adresa o petiție Parlamentului European oferă cetățenilor și rezidenților UE mijloacele de a depune o cerere oficială direct către reprezentanții acestora și, prin urmare, acest drept trebuie să fie protejat și valorificat în mod adecvat; întrucât acest drept este esențial pentru a asigura participarea activă a cetățenilor și rezidenților UE în domeniile de activitate ale Uniunii Europene;

E.  întrucât Parlamentul European se află de mult timp în linia întâi în ceea ce privește dezvoltarea procesului de adresare de petiții la nivel internațional și deține încă cel mai deschis și mai transparent sistem din Europa, care permite, în special, participarea deplină a petiționarilor la activitățile sale;

F.  întrucât rolul comisiei în abilitarea cetățenilor europeni este una dintre caracteristicile esențiale care contribuie la consolidarea imaginii și a autorității Parlamentului în ochii electoratului, permițând instituției să tragă la răspundere și să examineze mai bine modul în care dreptul Uniunii este pus în aplicare de statele membre și de celelalte instituții ale UE;

G.  întrucât participarea activă este posibilă numai pe baza unui proces transparent și democratic al tuturor instituțiilor UE, care să permită Parlamentului și Comisiei pentru petiții să desfășoare o activitate pertinentă și apropiată de cetățeni;

H.  întrucât cei care depun și susțin petiții sunt cetățeni angajați, care, în schimb, se așteaptă ca instituțiile UE să aducă o valoare adăugată la soluționarea preocupărilor lor; întrucât lipsa de acțiune corespunzătoare față de acestea poate duce la frustrare și, în consecință, la nemulțumire față de Uniune;

I.  întrucât se remarcă faptul că cetățenii se adresează adesea Comisiei pentru petiții ca o ultimă soluție atunci când alte organisme și instituții la nivel regional și național nu sunt capabile să le rezolve problemele;

J.  întrucât, prin intermediul petițiilor, Parlamentul poate afla cu ce probleme se confruntă cetățenii săi și poate contribui la soluționarea lor și întrucât impactul legislației UE asupra vieții de zi cu zi a locuitorilor săi ar trebui să fie evaluat prin aceste petiții;

K.  întrucât creșterea participării directe a cetățenilor și îmbunătățirea calității proceselor decizionale la nivelul UE sunt posibile numai pe baza unei guvernări democratice în măsură să asigure transparența, protecția efectivă a drepturilor fundamentale și includerea pe agenda politică a UE a cererilor din partea cetățenilor;

L.  întrucât petițiile sunt o sursă utilă de informații, printre altele, pentru a identifica încălcări ale dreptului UE, precum și lacunele și neconcordanțele din legislația UE în ceea ce privește obiectivul garantării unei protecții depline a drepturilor fundamentale pentru toți cetățenii;

M.  întrucât petițiile oferă o serie de informații importante din diferite domenii utile altor comisii parlamentare, de asemenea legate de activitățile lor legislative; întrucât respectarea dreptului fundamental de a adresa petiții printr-un tratament adecvat al acestora este responsabilitatea Parlamentului în ansamblul său;

N.  întrucât fiecare petiție ar trebui să fie evaluată și tratată cu atenție, și întrucât fiecare petiționar are dreptul de a primi un prim răspuns din partea Comisiei pentru petiții care abordează integral chestiunile la care s-a făcut referire în petiție cu respectarea deplină a dreptului la o bună administrare consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; întrucât, ca urmare a examinării inițiale a petițiilor sau a interacțiunii cu Comisia și autoritățile naționale, sunt adesea necesare schimburi și răspunsuri ulterioare, cu scopul de a întreprinde acțiuni suplimentare de urmărire pentru a găsi soluții;

O.  întrucât criteriile de admisibilitate a petițiilor, în conformitate cu articolul 227 din TFUE și cu articolul 215 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European prevăd că petițiile trebuie să îndeplinească condițiile formale de admisibilitate, și anume faptul că un petiționar, care este un cetățean al UE sau care are reședința în UE, este afectat de o chestiune care se încadrează în domeniile de activitate ale Uniunii Europene; întrucât se înțelege că aceste domenii de activitate depășesc cu mult simpla agregare a competențelor exclusive ale UE; întrucât 459 de petiții au fost declarate inadmisibile, deoarece acestea nu respectă condițiile formale;

P.  întrucât, pentru a asigura o activitate eficientă a Comisiei pentru petiții, petițiile neîntemeiate sau neadmisibile ar trebui închise și ar trebui prezentată o justificare petiționarului; întrucât procedura de tratare a petițiilor ar trebui să se bazeze întotdeauna pe interesul superior al petiționarului;

Q.  întrucât natura specifică, interactivă a procesului în sine de adresare de petiții și rolul central pe care îl joacă cetățenii fac ca fiecare caz să fie unic și exclud un interval de timp prestabilit; întrucât astfel de proceduri necesită o flexibilitate și abilități deosebite în domeniul relațiilor publice din partea administrației;

R.  întrucât un număr considerabil de petiții sunt discutate în mod public în cadrul reuniunilor Comisiei pentru petiții; întrucât petiționarii au dreptul de a-și prezenta petițiile și, de multe ori, iau parte pe deplin la dezbatere, contribuind astfel în mod activ la activitatea comisiei; întrucât, în 2016, 201 petiționari au fost prezenți la deliberările Comisiei pentru petiții, iar 61 de petiționari au participat în mod activ, luând cuvântul;

S.  întrucât informațiile furnizate de cetățeni în petiții și în timpul reuniunilor comisiilor - completate de cunoștințele de specialitate oferite de Comisie, de statele membre sau de alte organisme - sunt esențiale pentru activitatea comisiei;

T.  întrucât principalele subiecte de interes prezentate în petiții în 2016 se refereau la piața internă (în special furnizarea de servicii și libera circulație a persoanelor), drepturile fundamentale (în special drepturile copilului și ale persoanelor cu dizabilități), afacerile sociale (condiții de muncă) și chestiuni legate de mediu (gestionarea deșeurilor, poluare și protecția mediului) și problema specifică a Brexitului (pierderea drepturilor dobândite și mandatul referendumului);

U.  întrucât portalul web pentru petiții al Parlamentului, lansat la sfârșitul anului 2014, este funcțional; întrucât 1 067 de petiții (68 % din petițiile primite) au fost prezentate prin intermediul portalului web în 2016, față de 992 în 2015; întrucât s-au înregistrat progrese tehnice, printre care se numără îmbunătățirea funcției de căutare, de care beneficiază atât utilizatorii, cât și administratorii portalului; întrucât rezumatele petițiilor sunt încărcate la scurt timp după adoptare; întrucât setările de confidențialitate și declarațiile de confidențialitate au fost revizuite și a fost introdus un set de întrebări frecvente (FAQ); întrucât rezumatele petițiilor din 2015 și 2016 au fost încărcate cu ajutorul unui nou instrument de migrație; întrucât a fost realizat un proces de optimizare a motorului de căutare (OSE); întrucât a fost prelucrat un număr mare de cereri individuale de sprijin din partea utilizatorilor; întrucât etapele următoare ale proiectului sunt în curs de desfășurare, activând elemente cum ar fi notificarea electronică automată a includerii fiecărei petiții vizate pe agendele comisiei, împreună cu linkul la viitoarea transmisiune în direct pe internet și, de asemenea, a încărcării ulterioare a proceselor-verbale și a înregistrărilor video pertinente ale dezbaterilor, în beneficiul atât al petiționarilor, cât și al susținătorilor respectivi;

V.  întrucât inițiativa cetățenească europeană (ICE) este un instrument important de consolidare a participării cetățenilor la procesul decizional politic al UE care ar trebui utilizat la întregul său potențial pentru a spori încrederea cetățenilor în instituțiile UE și ar putea contribui la construirea unei Uniuni Europene veritabile și favorabile includerii; întrucât propunerea legislativă de reexaminare a actualului Regulament (UE) nr. 211/2011 privind ICE (COM(2017)0482), prezentată de Comisie la 13 septembrie 2017, reprezintă lansarea unui proces de revizuire foarte necesar pentru a face acest instrument mai accesibil și util pentru cetățenii UE;

W.  întrucât au fost planificate patru vizite de constatare a faptelor în conformitate cu articolul 216a din Regulamentul de procedură al Parlamentului; întrucât vizitele de informare reprezintă un instrument esențial al Comisiei pentru petiții, constituind o oportunitate unică de a colecta informații de la diferitele părți interesate cu privire la chestiuni complexe, dând în același timp o vizibilitate concretă lucrărilor Parlamentului pentru cetățenii din diferite colțuri ale Europei; întrucât au avut loc două vizite de informare, una în Spania ca urmare a primirii mai multor petiții din partea unor cetățeni UE privind o posibilă încălcare a Directivei-cadru privind apa, și una în Slovacia privind utilizarea fondurilor structurale ale UE în centre de primire pe termen lung pentru persoane cu handicap; întrucât două alte vizite de informare planificate, una în Irlanda și una Italia, au fost anulate;

X.  întrucât Comisia pentru petiții are responsabilități în ceea ce privește relațiile cu Biroul Ombudsmanului European, care este însărcinat cu anchetarea plângerilor adresate de cetățenii UE cu privire la posibile cazuri de administrare defectuoasă în cadrul instituțiilor și organelor UE;

Y.  întrucât Emily O’Reilly, Ombudsmanul European, și-a prezentat raportul anual pentru 2015 Comisiei pentru petiții în cadrul reuniunii sale din 20 iunie 2016 și întrucât raportul anual al Comisiei pentru petiții, la rândul său, se bazează, parțial, pe raportul anual al Ombudsmanului;

Z.  întrucât Comisia pentru petiții este membră a rețelei europene a ombudsmanilor, care include, de asemenea, Ombudsmanul European, ombudsmanii naționali și regionali, precum și organisme similare din statele membre, țările candidate la UE și din alte țări din Spațiul Economic European și care are scopul de a promova schimbul de informații cu privire la legislația și politicile UE, precum și să facă schimb de bune practici;

AA.  întrucât 147 de petiții primite (dintre care 120 în 2016) se referă la diverse chestiuni - în principal protecția drepturilor cetățenilor - ridicate în cadrul referendumului din Regatul Unit cu privire la retragerea din Uniunea Europeană;

AB.  întrucât orientările Comisiei pentru petiții, adoptate în ianuarie 2016 și puse în aplicare de atunci, au adus claritate și creat o structură pentru activitatea comisiei și prelucrarea petițiilor;

AC.  întrucât revizuirea Regulamentului de procedură al Parlamentului European (adoptat în plen în decembrie 2016) implică, de asemenea, modificarea și clarificarea procedurii de depunere a petițiilor,

AD.  întrucât o abordare pur formală a tratării petițiilor referitoare la evaluările de mediu periclitează punerea în aplicare corectă a legislației UE în materie de mediu în statele membre, precum și credibilitatea Comisiei, care ar trebui să exercite o supraveghere eficientă pentru a asigura protejarea deplină a drepturilor fundamentale ale cetățenilor;

1.  subliniază rolul esențial pe care Comisia pentru petiții îl are ca punct de contact unde cetățenii și rezidenții UE pot depune plângeri cu privire la încălcările și deficiențele în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE în statele membre, precum și cu privire la lacunele și neconcordanțele din legislația UE; subliniază necesitatea de a garanta pe deplin că problemele ridicate sunt abordate în timp util și în mod exhaustiv, imparțial și echitabil de către instituții;

2.  recunoaște faptul că petițiile reprezintă o sursă importantă de informații directe nu numai cu privire la încălcările și deficiențele aplicării dreptului UE în statele membre, ci și la posibilele lacune ale legislației UE, precum și la propunerile cetățenilor referitoare la noile acte legislative care ar trebui adoptate ori la posibilele îmbunătățiri ale textelor legislative în vigoare;

3.  reamintește că petițiile permit Parlamentului și altor instituții ale UE să restabilească legătura cu cetățenii UE afectați de aplicarea legislației UE la diferite niveluri administrative; consideră că capacitatea de a asigura transparența, implicarea directă a cetățenilor, protecția deplină a drepturilor fundamentale, îmbunătățirea reală a răspunsului instituțiilor UE în abordarea și soluționarea problemelor care au fost supuse atenției lor de către cetățeni, precum și o cooperare mai intensă a instituțiilor și a altor organe ale UE cu autoritățile naționale, regionale și locale, reprezintă un mijloc esențial de întărire a legitimității și a responsabilității democratice ale procesului decizional al Uniunii;

4.  confirmă faptul că o tratare eficace a petițiilor pune la încercare și, în esență, întărește, capacitatea Comisiei și a Parlamentului de a reacționa și de a soluționa problemele legate de transpunerea și de aplicarea incorectă a legislației; ia act de faptul că punerea în aplicare a dreptului UE este considerată de Comisie o prioritate, astfel încât cetățenii să poată beneficia de pe urma acestuia în viața lor de zi cu zi;

5.  solicită definirea unei distincții clare între statutul și drepturile petiționarilor și cele ale susținătorilor acestora, în conformitate cu principiul transparenței;

6.  consideră în continuare drept o obligație specială de a asigura că, atunci când petițiile sunt neadmisibile sau neîntemeiate, nu durează o perioadă nejustificat de lungă până ce acestea sunt declarate neadmisibile sau sunt închise; subliniază, în acest context, cerința ca neadmisibilitatea sau închiderea unei petiții din cauză că nu este întemeiată să fie justificată cu grijă petiționarului;

7.  recunoaște impactul aplicării eficace a dreptului UE asupra consolidării credibilității instituțiilor UE; reamintește că dreptul de a adresa petiții, consacrat în Tratatul de la Lisabona, este un element important al cetățeniei europene și un barometru real pentru monitorizarea aplicării dreptului UE și pentru identificarea eventualelor lacune; invită Comisia pentru petiții să stabilească o reuniune periodică cu comisiile naționale pentru petiții privind petițiile importante, în vederea creșterii gradului de conștientizare privind preocupările cetățenilor europeni în UE și în statele membre și a întăririi suplimentare a drepturilor acestora printr-o mai bună legiferare și punere în aplicare a dreptului european; solicită, prin urmare, un angajament ferm din partea tuturor autorităților implicate la nivel național și european în tratarea și soluționarea cu prioritate a petițiilor;

8.  reamintește Comisiei că petițiile oferă un mijloc unic de a face referire la situațiile în care dreptul UE nu este respectat și de a le investiga cu ajutorul controlului politic al Parlamentului European; reamintește Comisiei că cererile de asistență din partea Comisiei pentru petiții ar trebui tratate în mod corespunzător și își reiterează apelul adresat Comisiei de a îmbunătăți calitatea răspunsurilor sale, inclusiv în timpul reuniunilor comisiei, atât în esență, cât și în detaliu, pentru a asigura faptul că preocupările cetățenilor europeni sunt abordate în mod corespunzător și transparent; subliniază că modul în care sunt abordate problemele evidențiate în petiții are un impact esențial asupra cetățenilor, asupra respectării efective a dreptului lor de a adresa petiții, consacrat în legislația UE, precum și asupra opiniilor lor despre instituțiile UE; insistă ca Comisia să identifice mijloace pentru intensificarea cooperării cu autoritățile statelor membre atunci când trebuie să se răspundă solicitărilor de informații cu privire la punerea în aplicare și respectarea legislației UE;

9.  consideră că faptul că instanțele naționale au responsabilitatea primară de a asigura punerea corectă în aplicare a legislației UE în statele membre nu ar trebui să împiedice în niciun fel un rol mai proactiv al Comisiei, în calitatea sa de gardian al tratatelor, atunci când este vorba de asigurarea respectării dreptului UE, în special în cazurile legate de protecția mediului și a sănătății publice, în care ar trebui să prevaleze principiul precauției;

10.  subliniază necesitatea ca reprezentați ai Consiliului și ai Comisiei de cel mai înalt rang posibil să fie prezenți la reuniunile și audierile Comisiei pentru petiții, în cazul în care fondul problemelor discutate presupune implicarea instituțiilor menționate mai sus;

11.  solicită funcționarilor Comisiei care participă la reuniunile Comisiei pentru petiții să fie pregătiți să se angajeze într-un dialog adecvat cu petiționarii și să nu se limiteze la citirea răspunsului deja formulat și trimis în prealabil la reuniune;

12.  solicită să se analizeze posibilitatea de a utiliza servicii de teleconferințe; încurajează utilizarea noilor tehnologii audiovizuale pentru a le permite petiționarilor să joace un rol mai important în activitatea comisiei prin participarea în timp real la examinarea petiției lor;

13.  își exprimă dezacordul față de interpretarea recurentă a Comisiei a celui de-al 27-lea Raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene (2009), pe baza căreia aceasta se pare că are dreptul să dispună clasarea acelor dosare pentru care nu a fost încă întreprinsă nicio măsură concretă în vederea lansării procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sau să suspende astfel de proceduri care sunt pe rol într-o instanță juridică națională; reamintește că, la punctul 11 din Rezoluția sa anuală privind activitățile Comisiei pentru petiții, adoptată în plen la 15 decembrie 2016(1), Parlamentul și-a reafirmat dezacordul față de abordarea inițială a Comisiei în raportul menționat anterior, astfel cum acesta a fost exprimat deja în rezoluția sa din 14 septembrie 2011(2), în care se solicită Comisiei, în special la punctele 1, 23 și 32, să își intensifice eforturile pentru a asigura punerea în aplicare în mod consecvent a legislației UE în limitele capacităților sale și să utilizeze mecanismele privind constatarea neîndeplinirii obligațiilor fără a ține seama de existența unor proceduri judiciare la nivel național;

14.  observă cu îngrijorare creșterea considerabilă - cu 21 % - a cazurilor deschise de încălcare comparativ cu anul precedent, făcând referire la raportul anual al Comisiei din 6 iulie 2017 privind monitorizarea aplicării dreptului Uniunii în 2016 (COM(2017)0370); invită Comisia să urmărească solicitările Parlamentului de a face schimb de informații cu privire la stadiul actual al procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în curs; subliniază rolul important pe care îl au petițiile în identificarea punerii incorecte în aplicare sau a transpunerii cu întârziere a legislației europene; reamintește Comisiei că Comisia pentru petiții se angajează să răspundă în timp util și în mod responsabil așteptărilor cetățenilor, asigurând, în același timp, controlul democratic și aplicarea corespunzătoare a legislației UE;

15.  solicită Comisiei să furnizeze statistici precise privind numărul de petiții care au dus la inițierea unei proceduri Pilot UE sau a unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; solicită, de asemenea, să primească rapoarte privind cazurile referitoare la proceduri și/sau la proceduri în curs și documentele transmise în cadrul procedurilor Pilot UE și al procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor odată ce acestea au fost închise prin aplicarea jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, pentru a facilita dialogul structurat și a reduce termenele de soluționare a litigiilor; invită Comisia să dezbată aceste rapoarte cu Comisia pentru petiții, implicându-l în mod proactiv pe vicepreședintele responsabil cu aplicarea legislației și cu simplificarea;

16.  îndeamnă Comisia să facă uz în mod corespunzător de competențele care decurg din rolul său de gardian al tratatelor, deoarece acest rol are o importanță majoră în funcționarea UE în ceea ce îi privește pe cetățeni și pe legiuitorii europeni; solicită o gestionare la timp a procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru a pune capăt fără întârziere situațiilor în care legislația Uniunii nu este respectată;

17.  consideră esențială cooperarea cu alte comisii parlamentare; face referire, în acest sens, la adoptarea orientărilor Comisiei pentru petiții, care precizează principiul instituirii unei rețele pentru petiții cu alte comisii; salută faptul că orientările pentru o astfel de rețea au fost adoptate; atrage atenția asupra chestionarului transmis tuturor comisiilor, cu scopul de a înțelege mai bine procedurile acestora de gestionare a petițiilor transmise pentru aviz sau informații; ia act cu satisfacție de faptul că prima reuniune a rețelei la nivel de personal a avut loc în 2016 și la nivel de membri de două ori în 2017; ia act în mod pozitiv de progresele realizate în ceea ce privește coordonarea dintre Comisia pentru petiții și alte comisii și de defalcarea tematică a domeniilor de politică din fiecare comisie în cauză, fapt care va permite o mai bună urmărire a petițiilor trimise altor comisii; solicită consolidarea rețelei PETI cu scopul de a simplifica petițiile în activitatea legislativă în curs; recomandă ca membrilor personalului deputaților în Parlamentul European să li se ofere orientări specifice cu privire la dreptul de a adresa petiții, pentru a le permite să sprijine mai bine constituenții interesați în desfășurarea procesului;

18.  regretă faptul că Carta drepturilor fundamentale se aplică în statele membre numai atunci când acestea pun în aplicare dreptul UE; reiterează faptul că mulți cetățeni consideră neclar și nesatisfăcător modul de punere în aplicare a acestuia; regretă faptul că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a interpretat articolul 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene cu prudență, permițând însă ca domeniul de aplicare al Cartei să fie extins pentru a include dispoziții naționale care pun în aplicare legislația UE, precum și pe cele care asigură aplicarea efectivă a dispozițiilor UE; consideră că așteptările majorității cetățenilor UE în ceea ce privește drepturile conferite de Cartă depășesc cu mult domeniul lor de aplicare actual; subliniază că o interpretare prea restrictivă sau incoerentă a articolului 51 îndepărtează cetățenii de UE; îndeamnă Comisia să ia măsuri pentru a asigura că interpretarea domeniului de aplicare al articolului 51 este cât mai coerentă și mai amplă posibil; salută introducerea de către Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene a unui instrument interactiv care asigură un acces ușor la informații cu privire la autoritatea care răspunde în fiecare stat membru de anchete cu privire la drepturile fundamentale;

19.  ia act de preocuparea petiționarilor îngrijorați din cauza drepturilor de care vor beneficia în urma referendumului din Regatul Unit odată cu retragerea din Uniunea Europeană, care a fost evidentă în numeroase petiții privind Regatul Unit; reamintește rezoluția sa din 5 aprilie 2017(3), prin care Parlamentul subliniază că acordul de retragere nu poate fi încheiat decât cu consimțământul său și cu cerința sa de a se acorda un tratament echitabil cetățenilor UE-27 care locuiesc sau au locuit în Regatul Unit și cetățenilor Regatului Unit care locuiesc sau care au locuit în UE-27 și este de părere că drepturile și interesele acestora trebuie să aibă prioritate deplină în cadrul negocierilor; ia act de preocupările nerezolvate cu privire la drepturile de vot și la privarea de dreptul la vot a cetățenilor Regatului Unit care locuiesc în orice altă parte în UE de peste 15 ani; reamintește că Comisia pentru petiții joacă un rol activ în apărarea drepturilor cetățenilor UE și britanici prin contribuția la rezoluțiile Parlamentului din 5 aprilie 2017 și din 3 octombrie 2017(4) privind stadiul actual al negocierilor cu Regatul Unit ca urmare a notificării de a se retrage din UE, precum și prin comandarea unui studiu privind impactul Brexitului în ceea ce privește dreptul de a adresa petiții și în ceea ce privește competențele, responsabilitățile și activitățile Comisiei pentru petiții și prin examinarea petițiilor referitoare la Brexit și drepturile cetățenilor în cadrul reuniunii sale din 21 iunie 2017; sprijină angajamentul Comisiei de a garanta pe deplin drepturile cetățenilor europeni rezidenți în Regatul Unit în cursul negocierilor privind Brexit și după ieșirea sa din UE și solicită Comisiei să garanteze drepturile dobândite în întregime pentru cetățenii Regatului Unit care locuiesc în restul Uniunii Europene, pentru a se asigura că cetățenii nu sunt utilizați ca elemente de schimb într-un troc sau că drepturile lor nu sunt erodate ca rezultat al negocierilor;

20.  atrage atenția asupra activității importante în curs efectuate de Comisia pentru petiții în ceea ce privește petițiile referitoare la aspecte legate de handicap și subliniază dorința comisiei de a continua să sprijine eforturile de consolidare a drepturilor persoanelor cu handicap (UNCRPD); solicită instituțiilor europene să constituie un exemplu privind acest subiect și să asigure că măsurile de punere în aplicare adoptate de autoritățile naționale respectă pe deplin și în mod consecvent legislația UE și Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; subliniază că în perioada 22-23 septembrie 2016 a avut loc o vizită de informare în Slovacia pentru a colecta informații privind problema utilizării investițiilor în instituții pentru persoane cu handicap și a recomandat Comisiei să analizeze situația actuală; subliniază necesitatea de a îmbunătăți participarea politică a persoanelor cu handicap, în special în perspectiva viitoarelor alegeri europene, precum și să recunoască dreptul la vot al tuturor persoanelor cu handicap, în conformitate cu articolele 12 și 29 din UNCRPD;

21.  subliniază activitatea comisiei de susținere a punerii în aplicare și a ratificării rapide a Tratatului de la Marrakesh pentru facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate din 2013; subliniază pertinența, în această privință, a rezoluției sale scurte adoptate la 3 februarie 2016(5) privind ratificarea Tratatului de la Marrakesh, care a solicitat o reacție rapidă din partea tuturor părților interesate pentru a debloca situația anterioară existentă de mult timp, în vederea facilitării ratificării la nivelul UE; constată că Parlamentul și Consiliul au ajuns la un acord cu privire la propunerile legislative ale Comisiei referitoare la punerea în aplicare a Tratatului de la Marrakesh (COM(2016)0595 și COM(2016)0596), care au devenit obligatorii(6);

22.  atrage atenția asupra a două rapoarte anuale, Raportul anual privind toate activitățile comisiei în 2015(7) și Raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2015(8), și a mai multor avize ale comisiei, cum ar fi cel privind recunoașterea transfrontalieră a adopțiilor(9), cel privind opțiunile UE pentru îmbunătățirea accesului la medicamente(10), cel privind punerea în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, îndeosebi a observațiilor finale ale Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap(11) și cel privind monitorizarea punerii în aplicare a dreptului Uniunii: Raport anual pentru 2014(12) și Raportul referitor la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015(13);

23.  subliniază sprijinul acordat de comisie pentru inițiativa cetățenească europeană; ia act de propunerea Comisiei de revizuire a regulamentului, cu scopul de a crește importanța acestuia ca instrument de participare democratică; regretă faptul că Comisia nu a reușit să țină seama în mod corespunzător de activitatea recentă privind o rezoluție nelegislativă referitoare la ICE, în special avizul Comisiei pentru petiții, nereușind, astfel, de asemenea, să respecte pe deplin acordul interinstituțional; îndeamnă Comisia să țină cont de avizul Comisiei pentru petiții în cursul procedurii legislative viitoare pentru a realiza participarea deplină și eficientă a cetățenilor UE în procesul decizional al UE prin intermediul ICE;

24.  regretă faptul că Comisia nu și-a exercitat cu hotărâre atribuțiile de control pentru a preveni introducerea pe piața unică a autoturismelor poluante cu motor diesel, care contribuie în mod semnificativ la emisiile de NO2 în atmosferă peste valorile-limită și care nu respectă normele UE privind omologarea și emisiile provenind de la vehiculele pentru pasageri și de la vehiculele comerciale ușoare; reamintește că acest aspect este o parte integrantă a preocupărilor cetățenilor care și-au exercitat dreptul de a adresa petiții pentru a solicita protecția eficientă a sănătății umane, a mediului și a drepturilor consumatorilor;

25.  subliniază faptul că transparența documentelor instituțiilor UE și accesul cetățenilor la acestea ar trebui să constituie regula pentru a asigura cele mai înalte niveluri de protecție a drepturilor democratice ale cetățenilor; consideră că, în acest sens, ar trebui să se propună fără întârziere modificarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001;

26.  subliniază colaborarea puternică a Parlamentului cu Ombudsmanul European, precum și implicarea sa în cadrul Rețelei Europene a Ombudsmanilor; subliniază relațiile interinstituționale excelente dintre Ombudsman și Comisia pentru petiții; apreciază în mod deosebit contribuțiile regulate ale Ombudsmanului European la lucrările comisiei pe întreaga durată a anului; subliniază rolul esențial al Ombudsmanului de a contribui la îmbunătățirea proceselor de luare a deciziilor și a administrării de la nivelul UE, care trebuie să devină cât mai curând pe deplin transparente, imparțiale și capabile să protejeze în mod eficace și eficient drepturile cetățenilor; sprijină activitatea curentă a Ombudsmanului în diferitele domenii ale competenței sale, inclusiv anchetele sale strategice și cele din proprie inițiativă, care sunt nu numai în beneficiul unei bune administrări, ci și al unei mai bune funcționări democratice a Uniunii; salută inițiativele luate de Ombudsmanul European privind o mai bună folosire a potențialului rețelei și creșterea vizibilității acesteia;

27.  salută Premiul pentru bună administrare lansat de Biroul Ombudsmanului European în 2016 ca o modalitate de recunoaștere a meritelor membrilor personalului, agențiilor și organismelor instituțiilor UE implicate în promovarea bunei administrări în îndeplinirea sarcinilor lor de zi cu zi; solicită ca actualul Cod al bunei conduite administrative să fie transformat într-un regulament obligatoriu, incluzând, printre altele, dispoziții concrete pentru prevenirea conflictelor de interese la toate nivelurile din cadrul instituțiilor, agențiilor și organismelor UE;

28.  subliniază varietatea domeniilor tematice vizate de petiții, de la piața internă, justiție, energie și transport la drepturile fundamentale, sănătate, legislația privind mediu, handicapul și calitatea vieții animalelor și privind diversele implicații ale Brexitului asupra cetățenilor; subliniază creșterea cu 10 % a numărului de petiții primite în 2016 (1 569) și solicită instituțiilor europene să asigure în mod corespunzător personal pentru serviciile responsabile de tratarea petițiilor, în special pentru secretariatul Comisiei pentru petiții;

29.  invită Comisia să asigure efectuarea de analize cuprinzătoare cu privire la respectarea legislației UE de către evaluările de mediu realizate de statele membre pentru autorizarea realizării proiectelor de infrastructură în legătură cu care cetățenii, prin intermediul petițiilor, au evidențiat riscuri grave pentru sănătatea umană și pentru mediu; insistă că este important ca aceste analize și eventualele acțiuni derivate ale Comisiei să fie efectuate ex ante în mod proactiv pentru a preveni degradarea ireversibilă a mediului, în conformitate cu principiul precauției;

30.  atrage atenția asupra numeroaselor petiții privind practicile autorităților responsabile pentru bunăstarea copiilor și protecția drepturilor copilului, în special cu implicații transfrontaliere; recunoaște activitatea desfășurată de grupul de lucru al comisiei pentru bunăstarea copilului; atrage atenția asupra scurtei propuneri de rezoluție referitoare la protejarea interesului superior al copilului (la nivel transfrontalier) în Europa, adoptată în martie 2016; ia act de propunerea de reformare a Regulamentului Bruxelles IIa privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia autorității părintești și privind răpirea internațională de copii, și observă că un mare număr de aspecte abordate în petiții, cum ar fi cele privind procedurile și practicile utilizate în special de autoritățile competente ale statelor membre în luarea deciziilor cu implicații transfrontaliere care privesc minorii și cele privind eficacitatea procedurilor de restituire în urma răpirilor internaționale de copii, trebuie să fie examinate în detaliu pentru rezolvarea problemelor existente;

31.  subliniază numărul mare și constant de petiții cu privire la bunăstarea animalelor și își reiterează regretul pentru întârzierea care s-a acumulat în punerea în aplicare a strategiei Uniunii Europene pentru protecția și bunăstarea animalelor 2012-2015; consideră esențială lansarea unei noi strategii la nivelul UE pentru eliminarea tuturor lacunelor existente și asigurarea protecției depline și efective a normelor în materie de bunăstare a animalelor prin intermediul unui cadru legislativ clar și cuprinzător, care să îndeplinească pe deplin cerințele articolului 13 din TFUE;

32.  regretă că nu s-au înregistrat progrese semnificative în cazul drepturilor electorale ale cetățenilor nerezidenți din Estonia și Letonia, în urma petiției nr. 0747/2016; subliniază că orice întârziere inutilă poate provoca neîncredere în instituțiile europene;

33.  subliniază importanța rolului pe care îl îndeplinește rețeaua SOLVIT, care oferă cetățenilor și întreprinderilor un mijloc de a aborda preocupările legate de posibile încălcări ale legislației UE de către autoritățile publice din alte state membre; solicită Comisiei și statelor membre să promoveze SOLVIT, astfel încât aceasta să devină mai utilă și mai vizibilă pentru cetățeni; salută, în acest context, Planul de acțiune pentru consolidarea rețelei SOLVIT publicat de Comisie în mai 2017; invită Comisia să asigure punerea rapidă în aplicare a prezentului plan de acțiune și să informeze Parlamentul European cu privire la rezultatele acestuia;

34.  subliniază îmbunătățirile aduse Portalului pentru petiții; subliniază necesitatea de a se continua îmbunătățirea tehnică a portalului web pentru a se asigura faptul că Comisia pentru petiții este pe deplin pregătită pentru a face față situațiilor neprevăzute, cum ar fi o creștere bruscă a numărului de petiții depuse; consideră că dezvoltarea tehnică în curs și consolidarea capacității tehnice a portalului este esențială pentru un proces de petiționare funcțional; subliniază importanța portalului ca platformă de comunicare ușor de accesat de cetățeni și petiționari, precum și de utilizatorii de dispozitive mobile și persoanele cu handicap; așteaptă cu nerăbdare implementarea rapidă a etapelor rămase ale proiectului, fapt care va permite o experiență interactivă îmbunătățită și o informare sporită în timp real a petiționarilor și a celor care susțin petițiile;

35.  solicită un serviciu de presă și comunicare mai concentrat și mai activ, precum și o prezență socială mai activă în mass-media, activitatea comisiei răspunzând, astfel, mai bine preocupărilor publicului;

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și raportul Comisiei pentru petiții, Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor și parlamentelor statelor membre, comisiilor pentru petiții ale acestora și ombudsmanilor lor naționali sau organelor competente similare.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0512.
(2) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 66.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0102.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0361.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0037.
(6) JO L 242, 20.9.2017, p. 1 și p. 6.
(7) Aviz adoptat la data de 30 noiembrie 2016.
(8) Aviz adoptat la data de 11 noiembrie 2016.
(9) Aviz adoptat la data de 21 aprilie 2016.
(10) Aviz adoptat la data de 15 noiembrie 2016.
(11) Aviz adoptat la data de 27 aprilie 2016.
(12) Aviz adoptat la data de 22 aprilie 2016.
(13) Aviz adoptat la data de 12 octombrie 2016.


O strategie europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon
PDF 529kWORD 72k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2017 referitoare la o strategie europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon (2016/2327(INI))
P8_TA(2017)0503A8-0356/2017

Parlamentul European,

—  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 iulie 2016 intitulată „O strategie europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon” (COM(2016)0501),

—  având în vedere Cartea albă a Comisiei din 28 martie 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 1998 intitulată „Transportul și CO2 - Dezvoltarea unei abordări comunitare” (COM(1998)0204), care a fost publicată în urma adoptării Protocolului de la Kyoto, însă nu s-a concretizat în măsuri suficiente;

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 privind Implementarea Cărții albe privind transporturile 2011: evaluarea situației actuale și calea de urmat pentru realizarea unei mobilități sustenabile(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 februarie 2017 privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 20 iulie 2016 intitulată „O strategie europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon”,

—  având în vedere Directiva 2009/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE(3),

—  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 generate de vehiculele ușoare(4) și Regulamentul (UE) nr. 510/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2011 de stabilire a unor standarde de performanță pentru vehiculele utilitare ușoare noi, ca parte a abordării integrate a Uniunii de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele ușoare(5),

—  având în vedere Directiva 1999/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind disponibilitatea informațiilor cu privire la consumul de carburant și emisiile de CO2 destinate consumatorilor la comercializarea autoturismelor noi(6),

—  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor și a motoarelor cu privire la emisiile provenite de la vehicule grele (EURO VI) și accesul la informații privind repararea și întreținerea vehiculelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 și a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivelor 80/1269/CEE, 2005/55/CE și 2005/78/CE(7),

—  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/757 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor de dioxid de carbon generate de transportul maritim și de modificare a Directivei 2009/16/CE(8),

—  având în vedere Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului(9),

—  având în vedere Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE(10),

—  având în vedere Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 93/12/CEE a Consiliului(11),

—  având în vedere Directiva (UE) 2015/1513 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 de modificare a Directivei 98/70/CE privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile(12),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2016 intitulată „O strategie europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative, o etapă către mobilitatea cooperativă, conectată și automatizată” (COM(2016)0766),

—  având în vedere Planul general pentru introducerea sistemelor de transport inteligente cooperative și interoperabile în UE,

—  având în vedere Directiva 1999/52/CE a Comisiei din 26 mai 1999 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 96/96/CE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la inspecția tehnică auto pentru autovehicule și remorcile acestora(13),

—  având în vedere Directiva 2004/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică în cadrul Comunității(14) și Decizia 2009/750/CE a Comisiei din 6 octombrie 2009 privind definirea serviciului european de taxare rutieră electronică și a elementelor tehnice ale acestuia(15),

—  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2010 privind rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv(16),

—  având în vedere Directiva 92/106/CEE a Consiliului din 7 decembrie 1992 privind stabilirea de norme comune pentru anumite tipuri de transporturi combinate de mărfuri între state membre(17),

—  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006(18),

—  având în vedere Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi(19),

—  având în vedere Directiva 2000/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor provenite din exploatarea navelor și a reziduurilor de încărcătură(20),

–  având în vedere rezultatele celei de a 39-a sesiuni a Adunării Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) din 2016 de la Montreal,

—  având în vedere Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni în caz de încălcare(21), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009(22),

–  având în vedere raportul Comisiei de anchetă privind măsurarea emisiilor în sectorul autovehiculelor din cadrul Parlamentului privind rezultatele activității Comisiei (A8-0049/2017),

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 decembrie 2015 referitoare la mobilitatea urbană durabilă(23),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2016 referitoare la raportul intermediar privind progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile(24),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE(25),

–  având în vedere Recomandarea Parlamentului European din 4 aprilie 2017 adresată Consiliului și Comisiei în urma anchetei privind măsurarea emisiilor în sectorul autovehiculelor(26),

–  având în vedere mandatul său pentru negocieri interinstituționale referitor la revizuirea omologării de tip și supravegherea pieței, adoptat la 4 aprilie 2017(27),

–  având în vedere Pachetul de măsuri privind economia circulară, adoptat de către Comisie la 2 decembrie 2015,

—  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0356/2017),

A.  întrucât toate cele 151 de state părți la Acordul de la Paris, care a fost ratificat de UE la 4 noiembrie 2016 și care a intrat în vigoare la aceeași dată, s-au angajat să mențină creșterea temperaturii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și să continue eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale;

B.  întrucât, având în vedere că transportul rutier este responsabil de peste 70 % din emisiile de gaze cu efect de seră (GES) generate de transporturi, precum și de o mare parte din poluarea aerului, acțiunile ar trebui să se concentreze, în principal, în acest domeniu, iar eforturile de reducere a emisiilor ar trebui să fie intensificate în toate sectoarele transporturilor;

C.  întrucât gazele naturale, cum ar fi gazul natural comprimat (GNC) și gazul natural lichefiat (GNL), și, în special, biometanul, metanul sintetic și gazul petrolier lichefiat (GPL) ar putea contribui la reducerea emisiilor de carbon din sectorul transporturilor, în special în ceea ce privește transportul maritim și vehiculele grele;

D.  întrucât, în Cartea sa albă din 2011, Comisia afirmă că vizează reducerea emisiilor de GES generate de transporturi cu cel puțin 60 % până în 2050 comparativ cu 1990; întrucât, pentru a respecta Acordul de la Paris, va fi necesar să se reducă drastic până la jumătatea secolului emisiile de GES provenite din transporturi;

E.  întrucât o traiectorie fiabilă pe termen lung de reducere a emisiilor poate oferi producătorilor de vehicule siguranța necesară pentru planificarea investițiilor în tehnologii noi;

F.  întrucât decarbonizarea pe termen lung a sectorului transporturilor necesită utilizarea pe scară largă a surselor regenerabile de energie, diversificate în funcție de diferitele moduri de transport;

G.  întrucât sistemele de transport electrice, fie ele private sau publice, pot contribui la rezolvarea problemelor majore legate de mobilitatea urbană prin reducerea emisiilor de CO2 și prin eliminarea totală în mod durabil a poluanților și a zgomotului; întrucât gradul de sustenabilitate al vehiculelor electrice depinde, de asemenea, de utilizarea surselor regenerabile de energie;

H.  întrucât transportul este responsabil de peste 25 % din emisiile de GES din UE, din care transportul rutier reprezintă peste 70 %; întrucât transportul este cauza principală a poluării aerului în zonele urbane; întrucât poluarea atmosferică cauzează anual peste 400 000 de decese premature(28) în UE și generează costuri de sănătate între 330 miliarde EUR și 940 miliarde EUR(29), reprezentând între 3 % și 9 % din PIB-ul UE; întrucât particulele în suspensie și oxizii de azot au un impact deosebit de negativ asupra sănătății publice;

I.  întrucât sectorul transporturilor este decarbonizat într-o măsură mai mică decât toate celelalte sectoare și se bazează în continuare pe combustibili fosili pentru peste 94 % din necesarul său de energie; întrucât emisiile de GES reprezintă deja aproape un sfert din emisiile totale de CO2 din UE și continuă să crească;

J.  întrucât dezvoltarea transportului de persoane și de mărfuri depinde în mare măsură de utilizarea eficientă a unei game variate de moduri de transport și întrucât politica europeană în domeniul transporturilor ar trebui să se bazeze pe o comodalitate eficientă, în cadrul căreia ar trebui privilegiată, în măsura posibilului, utilizarea modurilor de transport celor mai durabile și mai eficiente din punct de vedere energetic;

K.  întrucât transferul modal va conduce la o reechilibrare optimă între diferitele moduri de transport și va asigura interoperabilitatea la nivel intermodal și intramodal, va promova lanțuri logistice și de transport mai ecologice și va îmbunătăți fluiditatea fluxurilor de trafic la nivelul modurilor și nodurilor;

L.  întrucât, potrivit raportului special Eurobarometru 406, publicat în 2013, aproximativ 50 % din cetățenii UE își folosesc autoturismele personale în fiecare zi, în timp ce numai 16 % utilizează transportul public și doar 12 % utilizează biciclete;

M.  întrucât păcura grea utilizată în transportul maritim este printre cele mai poluante tipuri de combustibili, ceea ce însemnă că în acest sector există o posibilitate mare de reducere a emisiilor prin promovarea și integrarea sistemelor de propulsie alternative;

N.  întrucât protecția sănătății publice și a mediului ar trebui să reprezinte o preocupare și o responsabilitate socială comună, în cadrul căreia toate părțile interesate să joace un rol important;

O.  întrucât al șaptelea Program comunitar de acțiune pentru mediu recunoaște în mod clar rolul transportului pentru realizarea viziunii Uniunii pentru 2050 privind „o viață bună, în limitele planetei noastre”;

P.  întrucât, de la adoptarea în 2003 a Directivei privind biocombustibilii, cadrul legislativ a fost modificat în mod repetat; întrucât abordarea legislativă trebuie să aibă un anumit grad de stabilitate pentru a atrage investițiile în biocombustibili avansați;

Q.  întrucât tranziția către o economie circulară înseamnă, de asemenea, creșterea utilizării serviciilor de către consumatori, iar această trecere la noi modele de afaceri ar putea avea un impact semnificativ asupra eficienței utilizării resurselor în sectorul transporturilor;

R.  întrucât peste 100 de milioane de europeni sunt expuși la niveluri de zgomot peste pragul UE de 55 de decibeli (dB), dintre care circa 32 de milioane sunt expuși unor niveluri „foarte puternice”, și anume de peste 65 dB;

S.  întrucât, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), numai zgomotul produs de traficul rutier reprezintă cel de-al doilea cel mai dăunător factor de stres din mediul înconjurător din Europa, situându-se imediat după poluarea atmosferică, și întrucât cel puțin 9 000 dintre decesele premature anuale pot fi atribuite bolilor de inimă cauzate de zgomotul produs de trafic;

T.  întrucât aplicarea orientărilor OMS referitoare la expunerea umană la PM 2,5 ar prelungi speranța medie de viață a cetățenilor cu aproximativ 22 de luni și ar genera economii anuale de circa 31 miliarde EUR,

1.  salută Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon” și este de acord că tranziția la mobilitatea cu emisii scăzute de dioxid de carbon este esențială pentru trecerea la o economie durabilă, circulară și cu emisii scăzute de carbon; invită Comisia și autoritățile competente din statele membre să se implice pe deplin în această strategie;

2.  subliniază faptul că, pentru a respecta Acordul de la Paris, emisiile de GES provenite din transporturi vor trebui să ajungă la aproape de zero până la mijlocul secolului și că emisiile poluante din aer generate de transporturi vor trebui să fie reduse în mod drastic dacă se dorește ca cel puțin orientările OMS privind sănătatea publică să fie respectate fără întârziere;

3.  ia act de faptul că tranziția către mobilitatea cu emisii scăzute de dioxid de carbon nu oferă avantaje doar pentru sănătatea publică și mediu, ci generează, de asemenea, provocări și oportunități majore pentru producătorii și furnizorii din domeniul automobilelor, feroviar, maritim și aeronautic, precum și pentru prestatorii inovatori din domeniul energiei, transportului, logisticii și serviciilor; subliniază că un sprijin adecvat pentru promovarea, pe baza unei abordări eficiente din punctul de vedere al costurilor, a noilor tehnologii și a modelelor de afaceri care încurajează parteneriatele inovatoare între întreprinderile mari, IMM-uri și întreprinderile nou-înființate este necesar pentru a obține o reducere efectivă a emisiilor de GES în sectorul transporturilor;

4.  recunoaște că este nevoie de schimbări importante în ceea ce privește gestionarea cererii în domeniul transporturilor și amenajarea spațială, pentru a realiza tranziția necesară la o abordare multimodală; reafirmă că transportul ar trebui să fie considerat un serviciu important și nu un obiectiv în sine; sprijină, în acest sens, implementarea rețelelor transeuropene de transport (TEN-T); reafirmă că tranziția către un sector al transportului durabil, circular și cu emisii reduse de carbon implică o sensibilizare mai mare a utilizatorilor de servicii cu privire la eficiența utilizării resurselor; consideră că unul dintre cei mai importanți factori de modificare a comportamentului în sensul trecerii la moduri mai durabile de transport este un sistem de transport public accesibil, bine dezvoltat și multimodal, care să acopere nodurile urbane și să fie conectat la zonele rurale;

5.  reamintește că, în ceea ce privește Cartea albă privind transporturile 2011, Parlamentul a subliniat că o politică europeană de mobilitate durabilă trebuie să se bazeze pe o gamă largă de instrumente politice care să asigure o tranziție eficientă din punctul de vedere al costurilor către modurile de transport cele mai puțin poluante și mai eficiente din punct de vedere energetic; subliniază că modificarea echilibrului dintre diferitele moduri de transport este o acțiune necesară pentru a deconecta mobilitatea de efectele negative ale sistemului actual de transport, precum aglomerația, poluarea atmosferică și fonică, accidentele și schimbările climatice; recunoaște, în acest sens, că politica privind transferul modal nu a oferit până acum rezultate satisfăcătoare;

6.  încurajează Comisia să acționeze ca lider pentru punerea în aplicare de măsuri globale și armonizate pentru un transport mai durabil și mai eficient;

7.  invită Comisia să asigure punerea în aplicare pe deplin a legislației existente și, dacă este necesar, să propună măsuri concrete suplimentare în sectorul transporturilor pentru a atinge obiectivele convenite de UE în materie de climă, acoperind toate modurile de transport, inclusiv mobilitatea urbană, fără a submina competitivitatea sectorului transporturilor; invită, de asemenea, Comisia să promoveze introducerea pe piață a tehnologiilor existente care contribuie la mobilitatea cu emisii reduse prin creșterea eficienței vehiculelor, fără a periclita siguranța; solicită Comisiei, în contextul îndeplinirii angajamentelor din cadrul Acordului de la Paris, să prezinte o actualizare a Cărții albe privind transporturile 2011;

8.  este convins că o evaluare a durabilității ar trebui ia în considerare întreaga amprentă, de la fabricare, utilizare și până la eliminarea vehiculelor și infrastructura necesară, și, prin urmare, subliniază că doar un mix energetic neutru din punct de vedere tehnologic poate oferi soluții realiste și cu adevărat durabile;

9.  constată că o tranziție durabilă în domeniul transporturilor necesită o acțiune sistemică, care să implice o varietate de părți interesate din rândul societății civile, al consumatorilor, al partenerilor sociali, al IMM-urilor, al întreprinderilor nou-înființate inovatoare, al marilor corporații care acționează la nivel global și al politicienilor și al organismelor publice de la toate nivelurile de guvernare;

10.  invită Comisia să recunoască importanța tot mai mare a emisiilor încorporate, prin introducerea unor stimulente pentru contabilizarea emisiilor din ciclul de viață;

11.  îndeamnă Comisia să recunoască importanța tot mai mare a măsurării emisiilor pe durata ciclului de viață, de la emisiile alimentării cu energie la emisiile producției și cele de la încheierea ciclului de viață, prin prezentarea unor propuneri cuprinzătoare, care să ghideze producătorii spre soluții optime, pentru a garanta că emisiile din amonte și din aval nu afectează beneficiile asociate îmbunătățirii consumului de energie al vehiculelor în timpul funcționării;

12.  solicită Comisiei să introducă și să îmbunătățească urgent normele privind emisiile de CO2 pentru toate transporturile rutiere, deoarece existența unor norme eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru vehicule reprezintă probabil cea mai eficientă măsură pentru îmbunătățirea eficienței energetice în UE în perioada de până în 2030;

13.  reamintește că eficiența energetică ar trebui considerată drept cea mai bună alternativă în materie de energie și că, prin urmare, toate măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice într-un mod rentabil și de reducere a cererii de energie ar trebui să devină prioritare și să fie promovate și integrate în mod corespunzător în politica din domeniul transporturilor și în acțiunile europene în domeniul climei;

Optimizarea sistemului de transport

Îmbunătățirea eficienței acestuia

14.  invită Comisia și statele membre să reanalizeze conectivitatea între diferitele regiuni ale UE, inclusiv în ceea ce privește regiunile îndepărtate, dezavantajate și de frontieră ale Uniunii; invită Comisia, în acest sens, să reexamineze abordarea UE în ceea ce privește conectivitatea în domeniul aviației și să analizeze posibilitatea elaborării unui indice de conectivitate, ținând seama și de interacțiunea cu alte moduri de transport; subliniază că aceasta ar trebui să fie combinată cu investițiile în alternative sustenabile și promovarea acestora;

15.  încurajează puternic statele membre să accelereze punerea în aplicare a cerului unic european, deoarece fragmentarea actuală conduce la durate mai lungi de zbor, la întârzieri, consum suplimentar de combustibil și la creșterea emisiilor de CO2; subliniază că acest lucru ar contribui la o reducere cu 10 % a emisiilor;

16.  invită Comisia să mențină ambiții înalte în materie de inovare, prin încurajarea cercetării în ceea ce privește utilizarea energiei fotovoltaice în sectorul aviației (de exemplu, Solar Impulse 2), precum și în ceea ce privește combustibilii alternativi lichizi;

Taxare echitabilă și eficientă

17.  consideră că semnalele de preț mai clare în toate modurile de transport, care să reflecte mai bine principiile „utilizatorul plătește” și „poluatorul plătește”, sunt esențiale pentru asigurarea echității și a unor condiții de concurență echitabile pentru diferitele moduri de transport în Europa; subliniază că politicile existente ar trebui reevaluate din această perspectivă;

18.  consideră că fiecare mod de transport ar trebui să își acopere costurile marginale, atât cele aferente uzurii infrastructurii („utilizatorul plătește”), cât și costurile externe, de exemplu, pentru poluarea atmosferică și poluarea fonică („poluatorul plătește”); consideră că aplicarea acestor două principii la nivelul întregii UE va contribui la abordarea actualei discrepanțe în ceea ce privește taxarea diferitelor moduri de transport;

19.  subliniază că legislația privind prețurile de transport nu ar trebui să creeze o concurență neloială în dezavantajul modurilor mai durabile, cum ar fi cele feroviare, și îndeamnă Comisia să prezinte propuneri pentru a garanta o concurență loială în acest sens;

20.  salută eforturile Comisiei de a dezvolta standarde pentru sistemele de taxare electronică interoperabile în UE, precum și viitoarea revizuire a Directivei „Eurovigneta”, care ar trebui să includă taxarea pe bază de distanță și diferențierea pe baza emisiilor de CO2, precum și posibilitatea de diferențiere pe baza standardelor Euro actualizate; consideră că extinderea domeniului de aplicare a taxării pe bază de distanță ar trebui să acopere toate autoturismele și camionetele, permițând, în același timp, o anumită formă de flexibilitate pentru zonele îndepărtate și slab populate;

21.  subliniază că un transfer modal în sectorul transporturilor necesită promovarea multimodalității și a transportului public, precum și investiții în acestea;

22.  solicită Comisiei să își actualizeze de urgență „manualul privind costurile externe generate de transport”, ținând seama de datele privind emisiile în condiții reale de conducere;

23.  subliniază faptul că aviația este modul de transport cel mai îndepărtat de internalizarea costurilor externe și, prin urmare, invită Comisia să își respecte angajamentele asumate în cadrul Acordului de la Paris și să analizeze posibilitățile de măsuri internaționale armonizate pentru taxa pe kerosen pentru aviație și eliminarea scutirii de TVA pentru biletele pasagerilor aerieni;

Logistică și digitalizare

24.  recunoaște că logistica poate juca un rol crucial în reducerea impactului emisiilor de carbon generate de transporturi, prin intermediul unor strategii de colaborare ecologice care să vizeze integrarea lanțului de aprovizionare, transportul multimodal, consolidarea livrărilor și logistica inversă; consideră că tehnologiile digitale sunt esențiale pentru îndeplinirea acestor obiective;

25.  consideră că sistemele inteligente de transport, încolonarea și vehiculele autonome pot reprezenta un avantaj important în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței transportului individual și comercial rutier, feroviar, maritim și aerian;

26.  confirmă faptul că tehnologia pentru autoturisme conectate nu va îmbunătăți doar siguranța rutieră, ci are implicații semnificative și asupra mediului, și remarcă infrastructura densă de rețea necesară pentru a garanta satisfacerea nevoilor în materie de capacitate mare și timp redus de așteptare pentru o rețea 5G, pentru a utiliza în mod optim oportunitățile pentru vehiculele conectate și autonome în scopul îmbunătățirii mobilității în mediul urban; recunoaște că, în conformitate cu procesul mai larg de digitalizare în industria europeană, multe întreprinderi vor trebui să își bazeze strategia de transformare pe mobilitate, oferind astfel oportunități semnificative pentru IMM-uri și pentru întreprinderile nou-înființate din sectorul transporturilor, și consideră că acest lucru ar trebui sprijinit;

27.  subliniază faptul că transportul public, ca element al conceptului de mobilitate ca serviciu, are un potențial major de reducere a volumului de trafic și a emisiilor aferente și solicită Comisiei să promoveze digitalizarea și conectivitatea sistemelor de transport public pentru a elimina barierele dintre modurile și sistemele de transport și pentru a stimula utilizarea acestora; consideră, în același timp, că măsurile adoptate ar trebui să fie adaptate în funcție de caracteristicile zonelor respective, fie ele urbane sau rurale, deoarece în zonele rurale viabilitatea economică este mai dificil de obținut; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să pună în aplicare inițiative specifice pentru un transport mai eficient în medii rurale și greu accesibile, ținând seama, de asemenea, de obligațiile de serviciu public;

28.  sprijină inițiativele privind gestionarea mobilității pentru a realiza servicii de transport intermodal mai eficiente și mai ecologice și mobilitate inteligentă, care pot fi esențiale pentru promovarea conceptelor de mobilitate ca serviciu și de intermodalitate sincronizată („sincromodalitate”); consideră că pentru a consolida în continuare gestionarea mobilității ca serviciu, ar trebui ca, în cadrul viitoarelor norme, să se acorde o atenție adecvată contribuției sistemelor inteligente de gestionare a transportului, dezvoltării capacităților TIC, interoperabilității sistemelor, serviciilor de partajare și sistemelor multimodale integrate de emitere a biletelor;

29.  remarcă faptul că vehiculele de transport de marfă urbane contribuie în mod disproporționat la poluarea atmosferică și fonică și au un impact negativ asupra congestionării traficului; solicită, prin urmare, o mai bună optimizare a lanțului de aprovizionare în zonele urbane; solicită Comisiei să încurajeze utilizarea vehiculelor ușoare cu emisii zero, a autobuzelor cu emisii zero, a camioanelor de deșeuri, a taxiurilor și a bicicletelor de marfă în ultima parte a lanțului logistic;

30.  subliniază avantajele potențiale ale masei reduse și ale utilizării mai eficiente a infrastructurii actuale, inclusiv ale unei distribuții mai eficiente a traficului și ale soluțiilor intermodale îmbunătățite;

31.  invită Comisia să sublinieze în cadrul legislației din domeniul pieței unice digitale potențialul unor mijloace de transport rutier mai sigure, mai inteligente și mai ecologice și să promoveze proiecte pentru dispozitive vehicul-vehicul și vehicul-drum, ca parte a stimulării economiei pentru inovare și a creării unor noi oportunități de afaceri pentru întreprinderile europene din domeniul TIC;

32.  subliniază importanța investițiilor în conexiunile optime cu hinterlandul pentru a reduce amprenta ecologică a transportului în hinterland prin încurajarea utilizării conexiunilor multimodale, a transportului feroviar durabil, a transportului pe căile navigabile interioare, a datelor de transport în timp real și a aplicațiilor TI de-a lungul coridoarelor din cadrul rețelelor transeuropene de transport;

33.  este convins că promovarea inițiativelor de gestionare a mobilității în regiuni și orașe, instituții și industrie oferă un potențial considerabil de reducere a nevoii de deplasare a cetățenilor atât din punctul de vedere al distanței, cât și al vitezei;

34.  invită statele membre să sprijine proiectele-pilot care încurajează utilizarea la scară mai largă a vehiculelor electrice și a vehiculelor alternative care funcționează pe bază de biocombustibili avansați;

35.  subliniază că este nevoie de o abordare globală a UE pentru a permite o digitizare rapidă a transporturilor, ceea ce, împreună cu o mai bună planificare a transporturilor și tranziția către „mobilitatea ca serviciu” va contribui în mod semnificativ la îmbunătățirea eficienței și va avea efecte profunde asupra societății;

36.  consideră că o mai bună planificare în domeniul transporturilor și o mai bună utilizare a digitalizării și a logisticii sunt domenii în care potențialul de reducere a emisiilor este enorm și că numeroase măsuri necostisitoare și simple ar putea fi aplicate foarte rapid, cu un efect măsurabil, cum ar fi optimizarea fluxului și a încărcăturii, precum și transportul de mărfuri informatizat (e-Freight); invită, prin urmare, Comisia să enumere și să identifice astfel de măsuri, pentru a le promova în viitorul apropiat; solicită un cadru legislativ și standarde uniforme, care să permită utilizarea soluțiilor inovatoare în materie de logistică și de transport în întreaga Europă;

37.  sprijină Comisia și operatorii de transport să elaboreze proiecte care să conțină informații coerente cu privire la o amprentă comparativă a emisiilor de CO2 provenind de la diferite moduri de transport, prin intermediul publicațiilor, informațiilor, rezervării și vânzării de bilete;

38.  subliniază necesitatea imperativă de a adapta politica de standardizare în domeniul TIC la evoluțiile pieței și ale politicilor, pentru a realiza interoperabilitatea transportului electronic de mărfuri și a sistemelor de transport inteligent;

39.  subliniază importanța interoperabilității în scopul reducerii emisiilor provenite de la vehiculele grele, atât în transportul urban, cât și în cel extraurban;

Energii alternative cu emisii reduse

40.  subliniază faptul că soluțiile de mobilitate electrică bazate pe surse de energie durabile au un mare potențial pentru decarbonizarea transporturilor; consideră, cu toate acestea, că optimizarea acestei tehnologii și implementarea infrastructurii la scară largă nu sunt probabile înainte de 2030; solicită, din nou, să se realizeze inovații tehnologice;

41.  salută eforturile de a implementa și a asigura o infrastructură interoperabilă cuprinzătoare de alimentare cu energie regenerabilă și/sau cu combustibili alternativi durabili a vehiculelor cu sisteme de propulsie alternative; invită Comisia, în acest sens, să colaboreze cu statele membre pentru a asigura transpunerea integrală a dispozițiilor relevante ale Directivei 2014/94/UE privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi, precum și a articolului 8 din Directiva 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) .../... (procedura 2016/0381(COD));

42.  invită Comisia să adopte un plan de acțiune ambițios privind intrarea pe piață a vehiculelor electrice și să emită pentru statele membre recomandări orientative pentru a le încuraja să pună în aplicare stimulente fiscale pentru vehiculele cu emisii zero și cu emisii reduse; subliniază faptul că disponibilitatea și accesibilitatea infrastructurilor de încărcare și de realimentare, inclusiv în clădirile publice și private, în conformitate cu Directiva privind performanța energetică a clădirilor (Directiva 2010/31/UE), precum și competitivitatea vehiculelor electrice sunt esențiale pentru o mai mare acceptare din partea consumatorilor; subliniază importanța garantării faptului că energia electrică generată pentru vehiculele electrice provine din surse de energie durabile; solicită, în acest sens, o inițiativă europeană pe termen lung privind următoarea generație de baterii, precum și dezvoltarea infrastructurii necesare pentru a promova standarde durabile de producție a energiei și a vehiculelor cu emisii scăzute;

43.  invită Comisia să prezinte cât mai repede evaluarea referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind o energie curată pentru transporturi (Directiva 2014/94/UE) de către statele membre și să ia măsuri în cazul statelor membre care nu au prezentat încă o strategie națională;

44.  consideră că o obligație pentru furnizorii de combustibili de a reduce emisiile de GES ale energiei furnizate prin producerea de energie electrică din surse regenerabile, hidrogen, biocombustibili avansați și durabili, combustibili sintetici sau alți combustibili cu emisii reduse carbon (de exemplu, GNC, GNL) ar fi una dintre cele mai eficiente abordări pentru reducerea impactului asupra climei al transportului rutier;

45.  amintește Comisiei că este urgent, din perspectiva concretă a tranziției energetice durabile a întregii societăți, să se direcționeze stimulentele economice de care continuă să beneficieze sursele fosile către forme energetice alternative și durabile;

46.  solicită o abordare a utilizării energiei din surse regenerabile în domeniul transporturilor mai ambițioasă decât cea propusă în reformarea Directivei privind energia din surse regenerabile pentru a realiza decarbonizarea pe termen lung a sectorului transporturilor;

47.  solicită acordarea unor stimulente specifice pentru utilizarea unor combustibili alternativi durabili pentru acele moduri de transport care nu dispun în prezent de alternative la combustibilul lichid; consideră că astfel de stimulente ar trebui să se reflecte în noua Directivă privind energia din surse regenerabile, precum și în planurile naționale integrate privind energia și clima, astfel cum se prevede în propunerea de regulament privind guvernanța uniunii energetice;

48.  reamintește faptul că 94 % din transportul european se bazează pe produse petroliere și consideră că biocombustibilii durabili de pe piața internă reduc dependența de importurile de combustibili fosili, consolidând astfel securitatea energetică a UE;

49.  invită Comisia să propună eliminarea treptată a subvențiilor directe și indirecte pentru combustibilii fosili până cel târziu în 2020;

50.  invită Comisia și statele membre să sprijine potențialul oferit de gazul natural lichefiat (GNL) în scopul asigurării durabilității mobilității, a economiei și a ocupării forței de muncă(30);

51.  subliniază rolul pe care l-ar putea juca gazul natural (de exemplu, GNC și GNL), în special biometanul, metanul sintetic și GPL-ul, în tranziția către decarbonizarea sectorului transporturilor, în special în ceea ce privește transportul naval, vehiculele grele și autobuzele urbane;

52.  ia act de limitele propuse în reformarea Directivei privind energia din surse regenerabile pentru a reduce treptat biocombustibilii de primă generație până în 2030 și pentru a realiza decarbonizarea pe termen lung a sectorului transporturilor; invită Comisia, în acest sens, să facă distincție între biocombustibilii de primă generație cu eficiență ridicată în materie de emisii de GES și cu risc scăzut de schimbare indirectă a destinației terenurilor și biocombustibilii care nu îndeplinesc aceste criterii, precum și să ia măsuri, cât mai curând posibil, pentru eliminarea treptată a utilizării materiilor prime, inclusiv a uleiului de palmier, care cauzează despăduriri sau pentru care se utilizează turbării, drept componentă pentru biocombustibili; subliniază importanța unui mediu legislativ stabil și previzibil, care să țină cont în mod corespunzător de ciclurile de investiții pentru atragerea investițiilor necesare în biocombustibili avansați; ia act de potențialele beneficii climatice ale producției agricole a UE bazate pe biocombustibili cu eficiență ridicată în materie de emisii de gaze cu efect de seră și cu un risc scăzut de schimbare indirectă a destinației terenurilor, în special în ceea ce privește emisiile cauzate de importurile la scară largă de proteine de origine animală care provin din țări terțe;

53.  încurajează Comisia să elaboreze criterii obiective pentru recunoașterea biocombustibililor avansați în vederea stimulării inovării și a adoptării lor de către piață;

54.  subliniază importanța realizării decarbonizării pe termen lung a sectorului transporturilor și invită Comisia să încurajeze o mai mare pătrundere pe piață a biocombustibililor avansați cu eficiență ridicată în materie de emisii de gaze, care respectă ierarhia deșeurilor ca parte a economiei circulare și care respectă criterii solide de durabilitate ecologică și socială, cu scopul de a reduce și mai mult utilizarea combustibililor fosili și emisiile de gaze cu efect de seră; salută propunerea Comisiei de a consolida cerințele privind reducerea gazelor cu efect de seră pentru a se asigura că biocombustibilii continuă să respecte obiectivele UE în materie de climă; subliniază importanța contabilizării solide și credibile a emisiilor și a absorbțiilor rezultate din bioenergie, conform propunerii de Regulamentul privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (LULUCF) (COM(2016)0479);

55.  subliniază că doar biocombustibilii pe bază de culturi care respectă criteriile de durabilitate ar trebui calculați în obiectivele în materie de climă ale statelor membre, conform propunerii de Regulament privind partajarea eforturilor (COM(2016)0482);

56.  invită Comisia să urmărească îndeaproape dezvoltarea tehnologiei privind hidrogenul din surse regenerabile de energie și să se angajeze la efectuarea unui studiu de fezabilitate privind rolul și posibilitățile de utilizare a hidrogenului în sistemul european de transport;

57.  subliniază faptul că combustibilii sintetici (lichizi și gazoși) proveniți din excedentul energiilor din surse regenerabile, în special din energia solară și cea eoliană la producția de vârf, care altfel s-ar risipi, ar putea contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră ale flotelor existente din perspectiva ciclului de viață, crescând în același timp producția de energie din surse regenerabile;

58.  invită Comisia și statele membre ca, în contextul economiei circulare, al politicii privind emisiile și clima și al obiectivelor Uniunii privind energia din surse regenerabile, să sporească și să sprijine pe deplin producția de biogaz verde prin procesarea îngrășămintelor;

59.  salută faptul că întreprinderile din UE sunt în prezent lideri mondiali în tehnologiile ce privesc combustibilii sintetici și consideră că aceasta reprezintă o oportunitate de consolidare a creșterii economice și a ocupării forței de muncă de înaltă calitate în UE; subliniază, prin urmare, importanța creării unui cadru care să încurajeze dezvoltarea și lansarea în continuare a acestor tehnologii;

60.  consideră că promovarea garanțiilor de origine ar putea duce la o creștere importantă a ponderii energiei din surse regenerabile în sectorul transporturilor;

61.  remarcă faptul că abordarea UE privind energia durabilă ar trebui să fie neutră din punct de vedere tehnologic, iar obiectivele politicilor UE privind sustenabilitatea ar trebui să se concentreze asupra reducerii emisiilor care dăunează mediului și sănătății;

62.  solicită Comisiei să utilizeze pe deplin potențialul Centrului Comun de Cercetare (JRC) pentru efectuarea de cercetări în domeniul energiei curate pentru transport;

63.  salută sprijinul existent în cadrul programului Orizont 2020 pentru cercetare, dezvoltare și inovare în ceea ce privește transportul curat și energia durabilă și solicită ca acest sprijin să fie acordat în continuare în următorul CFM (Cadrul financiar multianual);

64.  subliniază importanța cercetării și dezvoltării pentru abordarea provocărilor tehnologice în ceea ce privește mobilitatea cu emisii scăzute; îndeamnă Comisia să sprijine puternic în continuare programele de cercetare, cum ar fi Clean Sky și SESAR (Programul de cercetare privind managementul traficului aerian în cadrul cerului unic european);

Infrastructura de transport și investițiile

65.  îndeamnă Comisia și statele membre să intensifice cofinanțarea de către UE a proiectelor din domeniul transporturilor care contribuie la politicile climatice și calitatea aerului și la reducerea la minimum a altor costuri externe în cadrul Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) și al TEN-T;

66.  consideră că proiectele din cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei (MCE) sunt esențiale pentru Strategia europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon și regretă faptul că bugetul MCE a fost utilizat pentru alimentarea FEIS; solicită, prin urmare, restabilirea bugetului MCE și reiterează faptul că FEIS II ar trebui finanțat din alte surse; în plus, consideră că ar trebui să se evite finanțarea proiectelor eligibile din cadrul MCE de către FEIS;

67.  subliniază importanța unei utilizări eficiente a FEIS sau a combinării FEIS cu fondurile ESI; consideră că statele membre ar trebui să investească mai mult în sistemele lor feroviare și să depună eforturi pentru a crește ratele de absorbție ale fondurilor de coeziune pentru proiectele feroviare;

68.  reamintește importanța menținerii rețelei de infrastructură în stare bună și la niveluri înalte de calitate, deoarece acest lucru facilitează fluxul și permite, de asemenea, reducerea congestiei și, prin urmare, a nivelului de emisii de CO2 și de alți poluanți;

69.  îndeamnă Comisia să pună la dispoziție mai multe fonduri pentru ca orașele să depună oferte comune pentru o infrastructură sau tehnologii care ar contribui la decarbonizarea transportului urban și la reducerea poluării aerului cu emisii provenind de la vehiculele rutiere; indică faptul că aceasta ar include, dar nu s-ar limita doar la stațiile publice de reîncărcare pentru vehiculele electrice, sistemele de partajare a autoturismelor și a bicicletelor și dezvoltarea transportului public;

70.  subliniază importanța măsurilor de sprijin financiar pentru inovarea în cadrul sectorului și pentru protejarea mediului cu ocazia lucrărilor de infrastructură;

Responsabilizarea cetățenilor și a factorilor de decizie în materie de schimbare a comportamentului

71.  încurajează orașele să includă obiective de reducere a emisiilor de GES și strategii pentru aerul curat în proiectele lor de mobilitate [de exemplu, planurile de mobilitate urbană durabilă (SUMP)] și solicită Comisiei să acorde prioritate cofinanțării de către UE a proiectelor de mobilitate urbană care contribuie la atingerea unor astfel de obiective, inclusiv prin susținerea inovațiilor care sprijină orașele în acest sens;

72.  consideră că unul dintre cele mai eficiente moduri de a reduce emisiile și de a îmbunătăți eficacitatea transportului este promovarea transportului în comun; consideră că este important să se consolideze rolul serviciilor publice de transport; solicită, de asemenea, Comisiei și statelor membre să încurajeze și să faciliteze, prin acordarea de stimulente, achiziționarea, atât de către autoritățile publice, cât și de către flotele private, a unor vehicule mai curate și mai puțin poluante;

73.  subliniază oportunitățile oferite de achizițiile publice verzi pentru un transport mai durabil, în special pentru autobuzele (sub)urbane;

74.  invită Comisia să consolideze rețelele orașelor pioniere care, în planificarea lor urbană, acordă prioritate mobilității durabile, cum ar fi mersul pe jos, ciclismul, îmbunătățirea transportului public, utilizarea în comun a automobilelor și co-voiajarea, și să permită autorităților locale, regionale și naționale să împărtășească în acest sens cele mai bune practici în ceea ce privește reducerea emisiilor de GES și strategiile pentru aerul curat; invită Comisia, de asemenea, să încurajeze autoritățile locale, regionale și naționale să integreze pe deplin nevoile și procedurile legate de transport, locuințe și amenajarea teritoriului pentru a realiza mai bine obiectivele politicii privind clima;

75.  invită Comisia și statele membre, având în vedere eșecul standardelor europene pentru vehiculele ușoare de a reflecta emisiile reale, să examineze beneficiile introducerii unei etichete sau a unui standard pentru vehiculele cu emisii foarte mici, care ar respecta valorile limită de emisii în condiții reale de conducere;

76.  consideră că trebuie acordată o atenție sporită creșterii integrării și a atractivității formelor nemotorizate de transport, deoarece acest lucru ar reduce în mare măsură atractivitatea formelor private de transport;

77.  invită Comisia să includă nevoile legate de transport ale cetățenilor din zonele rurale și din zonele îndepărtate în strategiile sale pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

78.  încurajează toate entitățile publice să încorporeze criterii de durabilitate în achizițiile publice;

79.  sprijină Comisia, statele membre și regiunile să investească mai mult în combinarea și integrarea rețelei de ciclism EuroVelo cu rețelele feroviare TEN-T;

80.  subliniază că se așteaptă demult propunerea de revizuire a Regulamentului privind siguranța generală și invită Comisia să o publice înainte de sfârșitul anului 2017; consideră că tehnologia pentru „adaptarea inteligentă a vitezei” este matură și poate salva multe vieți și ar trebui, prin urmare, să fie introdusă fără întârziere pentru toate vehiculele; subliniază că „vizibilitatea directă” în ceea ce privește camioanele este o soluție foarte eficientă pentru evitarea accidentelor cu utilizatorii vulnerabili ai drumurilor și subliniază, de asemenea, că standardele obligatorii în această privință ar trebui să facă parte din propunere;

Cereri specifice sectorului

Motociclete, autoturisme și camionete

81.  solicită Comisiei să prezinte o propunere de standarde pentru 2025 privind autoturismele și camionetele, în conformitate cu poziția exprimată de Parlament în cadrul procedurii privind două acte legislative din 2013(31) și confirmată în declarațiile aferente ale Comisiei privind obiectivul 2025(32); subliniază că aceste standarde medii privind flota ar trebui calculate pe baza noii proceduri de testare a vehiculelor ușoare, armonizată la nivel mondial (WLTP) și să reflecte traiectoria pe termen lung de reducere a emisiilor stabilită pentru cadrul climatic și energetic al UE 2030 și obiectivele pe termen lung ale Acordului de la Paris;

82.  salută introducerea noii WLTP; subliniază, cu toate acestea, că, în lumina faptului că cercetările demonstrează că noul ciclu de testare WLTP în laboratoare va înregistra în continuare un decalaj de aproximativ 20 % față de emisiile reale și va rămâne deschis pentru optimizarea și manipularea testelor, ar trebui elaborată o metodologie ex post privind emisiile în condiții reale de conducere pentru CO2, complementară WLTP; ia act de faptul că această metodologie ar putea să se bazeze pe dispozitivele de măsurare instalate deja pe vehicule, de exemplu contoarele de consum de carburant; în plus, ia act de faptul că, în acest scop și pentru a obține date fiabile, ar trebui elaborată o abordare standard privind colectarea, stocarea, utilizarea și comunicarea valorilor consumului de carburant, prin utilizarea maximă a senzorilor instalați deja în vehicule, cu respectarea pe deplin a regulilor de confidențialitate; solicită Comisiei să ia în considerare soluții suplimentare pentru reducerea emisiilor de CO2 din sectorul transporturilor și, în special, să țină seama mai mult de contribuția ponderii vehiculelor ușoare la reducerea directă a emisiilor de CO2 generate de vehicule;

83.  reamintește că, pentru ca testele privind emisiile în condiții reale de conducere să fie eficace pentru reducerea discrepanțelor dintre emisiile măsurate în laborator și pe șosea, specificațiile testului și procedurile de evaluare ar trebui să fie stabilite cu mare atenție și ar trebui să acopere o gamă largă de condiții de conducere, inclusiv diferențele de temperatură, sarcina motorului, viteza vehiculului, altitudinea, tipul de șosea și alți parametri întâlniți atunci când se circulă în Uniune;

84.  solicită adoptarea rapidă a unui sistem de etichetare armonizat, obligatoriu și transparent la nivelul UE, care să ofere consumatorilor date exacte, solide și comparabile privind consumul de carburant, ciclul de viață, emisiile de CO2 și emisiile de poluanți atmosferici ale autoturismelor introduse pe piață; solicită revizuirea Directivei privind etichetarea autovehiculelor (Directiva 1999/94/CE), care ar trebui să fie modificată pentru a include o cerință obligatorie privind obligativitatea de a furniza informații cu privire la alte emisii de poluanți atmosferici, cum ar fi NOx și particulele în suspensie;

85.  invită Comisia să revizuiască Directiva privind o energie curată pentru transporturi (Directiva 2014/94/UE) și să prezinte un o propunere de regulament privind standardele de emisii de CO2 pentru flotele auto care vor intra pe piață după 2025, cu scopul de a elimina treptat autoturismele noi cu emisii de CO2;

86.  solicită Comisiei să introducă un obiectiv minim privind proporția de autoturisme cu emisii zero pentru toți producătorii;

87.  subliniază avantajele pentru economia europeană ale unei tranziții timpurii la acele vehicule care, în urma evaluării ciclului de viață (ECV), s-a dovedit că au cel mai scăzut impact asupra climei; subliniază că această tranziție va permite producătorilor de automobile din Europa să rămână competitivi pe plan mondial, păstrând în același timp locurile de muncă existente și creând altele noi;

88.  dorește ca finanțările cercetării tehnologice să crească tot mai mult în raport cu producția, gestiunea și eliminarea bateriilor motoarelor electrice, pentru ca acestea să devină tot mai durabile din punct de vedere ecologic;

89.  subliniază faptul că Comisia a lansat o serie de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care au încălcat Directiva 2008/50/CE privind calitatea aerului prin depășirea continuă a valorilor limită de NO2 și PM10; îndeamnă Comisia să își exercite competențele de control pentru a împiedica introducerea pe piață a autoturismelor poluante cu motor diesel care contribuie în mod semnificativ la eliberarea de emisii de NO2 și de PM10 în atmosferă și care nu respectă normele UE privind omologarea de tip și emisiile generate de autoturismele și vehiculele utilitare ușoare;

90.  subliniază necesitatea sprijinirii IMM-urilor în scopul participării în număr mare la procesul de producție de componente și vehicule pentru a asigura o concurență echitabilă pe piața transporturilor și pentru a încuraja procesele de cercetare și inovare;

91.  invită Comisia să se asigure că reglementarea aplicabilă emisiilor de CO2 după anul 2020 ține cont, pe cât posibil, de toate metodele tehnologice de reducere a emisiilor de CO2 generate de transportul rutier; ia act de faptul că reglementarea ar trebui să țină seama, în special, de posibilitățile oferite de cei mai recenți combustibilii alternativi (de exemplu, combustibili electrici, combustibili sintetici, transformarea energiei electrice în gaze, combustibili lichizi obținuți prin transformarea energiei electrice);

Vehicule grele

92.  subliniază faptul că vehiculele grele vor fi responsabile pentru 40 % din emisiile totale de CO2 din transportul rutier dacă nu vor fi luate măsuri suplimentare până în 2030; îndeamnă Comisia, prin urmare, să prezinte o propunere privind certificarea, monitorizarea și raportarea cu privire la vehiculele grele până la sfârșitul anului 2017, precum și standarde ambițioase pentru 2025 privind emisiile de CO2 până în 2018, pe baza celor mai corecte date disponibile; salută introducerea Instrumentului de calculare a consumului de energie al vehiculelor (VECTO) de simulare a eficienței vehiculelor de marfă și subliniază că este necesar să se asigure în continuare accesul la date de monitorizare transparente, realiste și actualizate;

93.  invită Comisia să înceapă elaborarea, pe baza unui studiu comparativ, a unei strategii europene privind camioanele cu emisii reduse de dioxid de carbon pentru a sprijini introducerea pe piață a autobuzelor și a camioanelor eficiente din punct de vedere energetic și cu emisii zero; subliniază că există deja inițiative ale statelor membre privind transportul rutier de mărfuri cu emisii zero;

94.  consideră că ar trebui să se sprijine utilizarea în creștere a motoarelor curate pentru vehiculele grele, de exemplu electrice sau alimentate cu GNL, și că aceasta necesită investiții importante și strategice în infrastructură;

95.  solicită Comisiei să prevadă și să permită statelor membre să acorde stimulente pentru tranzit și prioritate de circulație vehiculelor cu emisii reduse sau cu emisii zero de-a lungul întregilor rețele transeuropene de transport;

96.  subliniază faptul că autobuzele urbane cu emisii scăzute și zero ar putea contribui la reducerea semnificativă a emisiilor poluante din zonele urbane; solicită, prin urmare, utilizarea de autobuze urbane cu emisii zero, prin introducerea în Directiva privind vehiculele nepoluante (Directiva 2009/33/CE, aflată în prezent în curs de revizuire), a unor criterii ecologice de achiziții publice; solicită Comisiei și statelor membre să faciliteze și să promoveze utilizarea fondurilor UE disponibile, cum ar fi fondurile ESI, pentru a sprijini măsurile corespunzătoare;

97.  subliniază că este important să se creeze condițiile potrivite pentru stimularea energiei alternative cu emisii scăzute pentru transporturi și remarcă faptul că acest lucru poate fi facilitat prin asigurarea unui cadru clar și pe termen lung pentru industrie, pe care să se bazeze investițiile privind decarbonizarea combustibililor și alte tehnologii noi; invită Comisia să ia în considerare realizarea unui studiu de fezabilitate cu privire la posibilele soluții oferite, pe care să se poată baza o strategie cu emisii reduse de dioxid de carbon pentru transportul rutier de mărfuri;

98.  sprijină planul Comisiei de dezvoltare a unei platforme pentru autobuzele ecologice, care să reunească operatorii de transport cu autobuzul, autoritățile locale, producătorii de autobuze și resursele energetice, pentru a încuraja adoptarea rapidă a vehiculelor ecologice și invită Comisia să promoveze autobuzul ca formă ecologică durabilă de transport public;

99.  ia act de faptul că există numeroase tehnologii noi și inovații bazate pe tehnologiile existente, care pot avea beneficii semnificative pentru mediu, cum ar fi anvelope mai bune, lubrifianți îmbunătățiți, transmisii mai eficiente și motoare hibride, remarcând faptul că Europa ar trebui să fie lider în domeniul tehnologic în această privință; invită Comisia să analizeze rolul acestor tehnologii în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței și a performanței de mediu;

100.  subliniază importanța îmbunătățirii calității aerului în UE și a respectării limitelor privind calitatea aerului înconjurător din UE, precum și a nivelurilor recomandate de OMS; invită, în acest sens, Comisia să revizuiască limitele de emisii prevăzute în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 715/2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, precum și să prezinte propuneri, după caz, privind noi limite neutre din punct de vedere tehnologic Euro 7 aplicabile până în 2025 pentru toate vehiculele utilitare ușoare care fac obiectul prezentului regulament;

101.  subliniază că obiectivele de reducere a emisiilor și de calitate a aerului impun acțiuni care vizează și vehiculele mai vechi și reamintește, în acest sens, că retehnologizarea este cea mai rapidă și mai rentabilă metodă de a reduce emisiile și poluanții generați de flota veche, deoarece folosirea sistematică a sistemelor avansate de post-tratare a gazelor de eșapament provenind de la motoarele diesel permite vehiculelor grele mai vechi, cum ar fi autobuzele și camioanele, să funcționeze în mod ecologic, îndeplinind chiar și cele mai stricte cerințe de emisie și atingând gradul maxim de reducere a emisiilor de NOx, NO2 și particule în suspensie; invită, prin urmare, Comisia să prezinte orientări comune la nivelul UE prin care să încurajeze statele membre să utilizeze pe deplin soluțiile de retehnologizare și, de asemenea, să garanteze eligibilitatea pentru finanțare în cadrul instrumentelor financiare ale UE care vizează decarbonizarea sistemului de transport;

Omologarea de tip și supravegherea pieței

102.  solicită un sistem mai cuprinzător și coordonat de omologare de tip și de supraveghere a pieței, la nivelul UE, care să implice o supraveghere la nivelul UE și un sistem de control puternice și de încredere, pentru remedierea deficiențelor și a lacunelor legale constatate în urma scandalului „Dieselgate”; subliniază importanța adoptării rapide a propunerii Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și a remorcilor acestora (COM(2016)0031), precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective; reamintește, în acest sens, mandatul de negociere al Parlamentului, adoptat la 4 aprilie 2017; confirmă faptul că adoptarea în viitor a regulamentului susmenționat ar trebui să asigure o mai mare transparență și condiții de concurență echitabile pentru toate părțile interesate în sectorul vehiculelor, să stabilească norme eficiente pentru a proteja consumatorii și să asigure punerea în aplicare deplină a noului cadru de omologare de tip și de supraveghere a pieței;

103.  salută Orientările privind evaluarea strategiilor auxiliare de control al emisiilor și prezența dispozitivelor de manipulare, publicate de Comisie la 26 ianuarie 2017, în scopul sprijinirii statelor membre și a autorităților competente în detectarea dispozitivelor de manipulare;

104.  regretă adoptarea unor factori de conformitate ridicați pentru emisiile de NOx, care, din cauza lacunelor, permit emisiile excesive, inclusiv a celor provenind de la autoturisme după 2020; îndeamnă Comisia să revizuiască factorul de conformitate pentru testele privind emisiile în condiții reale de conducere (RDE) pentru emisiile de NOx în 2017, astfel cum este prevăzut în cel de-al doilea pachet privind RDE, și să îl revizuiască în continuare în fiecare an, în conformitate cu evoluțiile tehnologice, astfel încât acesta să fie redus la 1 până cel târziu în 2021;

105.  solicită adoptarea rapidă a celui de-al patrulea pachet legislativ privind RDE, pentru a completa cadrul de reglementare pentru noua procedură de omologare de tip, precum și punerea rapidă în aplicare a acestui cadru;

Căi ferate

106.  sprijină cu fermitate noile cereri ale Comisiei de propuneri cu privire la legăturile feroviare transfrontaliere care lipsesc la nivel regional și salută perspectiva minimizării sau a reducerii impactului asupra climei; solicită Comisiei să continue să ia în considerare aceste proiecte și să lanseze cereri de candidaturi în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei, precum și în cadrul modificării Regulamentului (UE) nr. 913/2010 privind rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv, pentru a ține seama mai bine de eficacitatea reală a diferitelor tipuri de transport feroviar în ceea ce privește impactul lor asupra eficienței energetice în sectorul transporturilor;

107.  sprijină prioritatea pe care Comisia o acordă investițiilor în infrastructura feroviară, în special, în ceea ce privește legăturile lipsă și legăturile transfrontaliere; reamintește în acest sens faptul că, în special pentru transportul de marfă, rețeaua feroviară este un sistem de transport de masă, performant și durabil;

108.  susține realizarea tranziției de la transportul rutier la transportul feroviar (Shift2Rail), prin creșterea interoperabilității diferitelor moduri de transport;

109.  solicită propuneri ambițioase pentru Directiva privind transportul combinat, care să promoveze mai bine transportul de marfă eficient și să încurajeze un transfer modal către transportul feroviar și căile navigabile interioare pentru a îndeplini obiectivele de transfer modal pentru 2030 și 2050 stabilite în Cartea albă din 2011 intitulată „Zece obiective pentru un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor”;

110.  invită statele membre, Comisia și părțile interesate din sectorul feroviar să ia toate măsurile necesare pentru implementarea întreprinderii comune Shift2Rail, pentru a accelera integrarea tehnologiilor avansate în soluțiile feroviare inovatoare, a crește atractivitatea transportului feroviar și a consolida poziția industriei feroviare europene;

111.  solicită statelor membre să pună în aplicare fără întârziere Directiva 2012/34/UE , Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/909 al Comisiei și cel de-al patrulea pachet feroviar, pentru a asigura stabilirea competitivă a taxelor de acces la calea ferată, care să permită o concurență transmodală echitabilă;

112.  invită Comisia să examineze dezavantajele transportului feroviar de călători (de exemplu, cele legate de impozitare, taxe de acces și subvenții directe și indirecte) în comparație cu alte moduri de transport și să creeze condiții de concurență echitabile;

113.  reiterează importanța interoperabilității și a coordonării cu celelalte moduri de transport, a creșterii fiabilității și a reducerii zgomotului, precum și a transportului multimodal neîntrerupt;

114.  subliniază nevoia unei puneri în aplicare depline, eficiente și uniforme a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 privind rețeaua feroviară pentru un transport de marfă competitiv, care va aduce beneficii atât transportului de marfă, cât și industriei;

Aviație

115.  solicită Comisiei să îmbunătățească eficiența aviației, inter alia, asigurând punerea rapidă în aplicare de către statele membre a inițiativei privind cerul unic european, participând în mod activ la activitatea desfășurată de OACI în vederea garantării unor standarde internaționale ambițioase în materie de CO2 și furnizând fonduri adecvate pentru întreprinderea comună de cercetare în domeniul managementului traficului aerian în cadrul cerului unic european (SESAR) și pentru inițiativele tehnologice comune privind Clean Sky;

116.  reamintește că spațiul aerian face și el parte din piața unică europeană, iar orice fragmentare care rezultă în urma utilizării sale ineficiente sau a practicilor naționale divergente (de exemplu, cu privire la procedurile operaționale, impozite, taxe etc.), conduce la prelungirea duratei zborurilor, întârzieri, consum suplimentar de combustibil, precum și emisii mai mari de CO2, pe lângă impactul negativ asupra restului pieței și reducerea competitivității UE;

117.  subliniază că sectorul aviației ar trebui să contribuie în mod adecvat, corect și eficient la atingerea obiectivelor în materie de climă pentru 2030 și a obiectivelor Acordului de la Paris și, astfel, să contribuie la atingerea obiectivului de dezvoltare durabilă (ODD) al acțiunii în domeniul politicilor climatice;

118.  recunoaște decizia adoptată de cea de-a 39-a sesiune a Adunării OACI de a elabora o schemă de măsuri globale bazate pe piață pentru aviația internațională; solicită Comisiei să evalueze decizia, inclusiv angajamentele voluntare și rezervele formulate de state, și să monitorizeze progresele înregistrate în punerea în aplicare a deciziei, la nivel internațional și intern, în cele 67 de state care intenționează să participe în mod voluntar la schema de măsuri globale bazate pe piață; invită Comisia să prezinte o evaluare, în timp util, pentru a verifica, printre altele, caracterul adecvat al dispozițiilor din acord privind o creștere neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon, pentru a limita creșterea emisiilor din sectorul aviației, în conformitate cu obiectivele de la Paris; ia act de faptul că revizuirea acordului OACI este prevăzută să aibă loc la fiecare trei ani, ceea ce ar trebui să îl facă mai ambițios și mai robust;

119.  ia act de propunerea Comisiei din 3 februarie 2017 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE, care are scopul de a menține limitările actuale ale domeniului de aplicare pentru activitățile de aviație și de a pregăti implementarea unei măsuri globale bazate pe piață începând din anul 2021 (COM(2017)0054), care propune limitarea în continuare a ariei geografice de aplicare a schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) pentru aviație; invită Comisia să efectueze o evaluare și revizuire suplimentare ale EU ETS pentru perioada de după 2020, odată ce va exista mai multă claritate în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurii globale bazate pe piață;

120.  subliniază importanța încurajării celor mai bune și celor mai scurte rute de zbor, în scopul economisirii carburantului și al reducerii emisiilor nocive, în comparație cu rutele mai lungi alese pentru a evita spații aeriene cu costuri mai ridicate;

121.  subliniază importanța continuării stimulării cercetării în acest domeniu pentru a crește investițiile în tehnologii pentru dezvoltarea unei aviații durabile, prin promovarea conceperii de aeronave mai ușoare, a utilizării tehnologiei digitale și prin satelit pentru a sprijini o gestionare mai eficientă a rutelor aeriene, a producției și a utilizării combustibililor alternativi de nouă generație, în special având în vedere faptul că, în acest sector, nu există multe alternative la combustibilii lichizi tradiționali, inclusiv prin dezvoltarea unor parteneriate public-privat;

122.  solicită Comisiei să caute noi modalități de sprijinire a utilizării combustibililor din surse regenerabile în aviație, pentru a reduce emisiile de GES în acest sector;

123.  invită statele membre și industria aeronautică să încurajeze elaborarea de măsuri suplimentare pentru promovarea inițiativelor inteligente care vizează reducerea emisiilor în sectorul aviației, de la, către și în interiorul aeroporturilor;

Transportul maritim

124.  ia act de faptul că se depun eforturi la nivelul Organizației Maritime Internaționale (OMI) pentru a limita emisiile maritime internaționale și, prin urmare, încurajează OMI să adopte, fără întârziere, obiective și măsuri clare de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră; subliniază totuși că, în lipsa unui sistem comparabil care să funcționeze în cadrul OMI, emisiile de CO2 din porturile Uniunii și în timpul călătoriilor înspre și dinspre porturile de escală ale Uniunii ar trebui să fie cuprinse în EU ETS începând cu 2023; solicită Comisiei să stabilească condițiile de promovare a utilizării de combustibili alternativi, cum ar fi gazul natural, GPL și hidrogenul, și să promoveze integrarea tehnologiilor regenerabile (de exemplu, vele, baterii, panouri solare și generatoare eoliene) în sectorul maritim; subliniază, în acest sens, că trebuie luate în considerare instrumente financiare la nivelul statelor membre și al UE pentru a accelera investițiile în flotele ecologice;

125.  subliniază faptul că, în vederea asigurării unei reduceri globale eficiente a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim internațional, în scopul îndeplinirii obiectivului de limitare a încălzirii globale sub 2 grade al Acordului de la Paris COP21 privind schimbările climatice, precum și în vederea abordării obstacolelor actuale de pe piață în ceea ce privește proiectarea navelor și eficiența operațională, sistemul de monitorizare, raportare și verificare (MRV) al UE ar trebui modificat pentru a se alinia la sistemul de colectare a datelor (SCD) recent adoptat de Organizația Maritimă Internațională, păstrând în același timp transparența, verificarea și colectarea de date de lucru privind transporturile reale;

126.  subliniază importanța transpunerii și a punerii pe deplin în aplicare a Directivei privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (Directiva 2014/94/UE), inclusiv crearea de puncte de realimentare cu GNL de-a lungul coridoarelor TEN-T și în porturile maritime; consideră că utilizarea pe scară mai largă a GNL în transportul de mărfuri ar putea contribui la mobilitatea cu emisii scăzute, având în vedere obiectivele internaționale pe termen lung privind clima și energia;

127.  consideră că este necesară crearea unei macro-regiuni europene a Mării Negre pentru ca oportunitățile care decurg din cooperarea transfrontalieră în această regiune să poată fi fructificate;

128.  subliniază faptul că soluțiile inovatoare de finanțare și utilizarea structurilor UE de sprijinire a investițiilor puse la dispoziție de către Banca Europeană de Investiții (BEI) ar trebui să ofere instrumente utile pentru a ajuta armatorii să suporte și/sau să acopere costurile inițiale ale acțiunilor de reducere a emisiilor de GES;

129.  salută adoptarea recentă de către OMI a unei limite globale de sulf de 0,5 %, care ar trebui să evite 250 000 de decese premature la nivel mondial;

130.  sprijină introducerea mai multor zone de control al emisiilor de sulf și al emisiilor de NOx în Europa;

131.  reamintește că reducerea emisiilor de negru de fum din transportul maritim, în special în regiunea arctică, este esențială pentru reducerea încălzirii globale;

132.  subliniază rolul important pe care îl poate juca transportul combinat în reducerea emisiilor; ia act de propunerile Comisiei de modernizare a Directivei privind transportul combinat (COM(2017)0648), ceea ce ar trebui să stimuleze o trecere la transportul de mărfuri pe calea ferată și pe căile navigabile interioare;

Căi navigabile interioare

133.  consideră că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a garanta un sector al transporturilor pe căi navigabile interioare ecologic și eficient; reiterează importanța măsurilor de susținere financiară pentru inovarea în cadrul sectorului cu scopul de a spori eficiența energetică a navelor și de a proteja mediul în timpul lucrărilor de infrastructură;

134.  solicită Comisiei să prezinte o revizuire a Directivei privind serviciile de informații fluviale (RIS)(33) în 2018 pentru a promova utilizarea RIS în vederea reducerii emisiilor pe căile navigabile interioare și pentru a stabili un temei juridic valabil la nivelul UE pentru schimbul transfrontalier de date, care să permită punerea în aplicare mai cuprinzătoare a RIS transfrontaliere și integrarea digitală cu alte moduri de transport;

135.  subliniază faptul că transportul fluvial din Europa ar trebui încurajat și exploatat și solicită Comisiei să aloce sprijin financiar pentru a curăța navele scufundate, ținând cont de faptul că operațiunile sunt costisitoare și având în vedere perspectiva dezvoltării regionale odată cu creșterea navigației fluviale și a transportului fluvial în piața internă;

136.  încurajează Comisia și statele membre să prezinte măsuri cu privire la utilizarea energiei eoliene și a celei solare, precum și cu privire la ecologizarea motoarelor și a combustibilului navelor de pe căile navigabile interioare, printre altele, prin sublinierea bunelor practici ale liderilor din acest domeniu și prin sprijinirea finanțării unor căi navigabile interioare curate prin intermediul fondului de dezmembrare a navelor și al instrumentelor FEIS/BEI;

137.  subliniază că, având în vedere nevoile reale ale pieței, este nevoie de un sprijin puternic la nivelul UE, la nivel național și la nivel regional pentru a se asigura că un număr suficient de porturi interioare din rețeaua centrală TEN-T sunt dotate cu infrastructuri energetice alternative și puncte de realimentare și de depozitare accesibile publicului pentru transportul pe căile navigabile interioare, la distanțe adecvate;

o
o   o

138.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 316, 22.9.2017, p. 155.
(2) JO L 120, 15.5.2009, p. 5.
(3) JO L 348, 20.12.2013, p. 1.
(4) JO L 140, 5.6.2009, p. 1.
(5) JO L 145, 31.5.2011, p. 1.
(6) JO L 12, 18.1.2000, p. 16.
(7) JO L 188, 18.7.2009, p. 1.
(8) JO L 123, 19.5.2015, p. 55.
(9) JO L 275, 25.10.2003, p. 32.
(10) JO L 140, 5.6.2009, p. 16.
(11) JO L 350, 28.12.1998, p. 58.
(12) JO L 239, 15.9.2015, p. 1.
(13) JO L 142, 5.6.1999, p. 26.
(14) JO L 166, 30.4.2004, p. 124.
(15) JO L 268, 13.10.2009, p. 11.
(16) JO L 276, 20.10.2010, p. 22.
(17) JO L 368, 17.12.1992, p. 38.
(18) JO L 300, 14.11.2009, p. 88.
(19) JO L 307, 28.10.2014, p. 1.
(20) JO L 332, 28.12.2000, p. 81.
(21) JO L 255, 30.9.2005, p. 11.
(22) JO L 280, 27.10.2009, p. 52.
(23) JO C 399, 24.11.2017, p. 10.
(24) Texte adoptate, P8_TA(2016)0292.
(25) JO L 344, 17.12.2016, p. 1.
(26) Texte adoptate: P8_TA(2017)0100.
(27) Texte adoptate: P8_TA(2017)0097.
(28) https://www.eea.europa.eu/soer-2015/europe/air
(29) https://www.eea.europa.eu/publications/air-quality-in-europe-2015/download
(30) Rezoluția Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la o strategie a UE pentru gazul natural lichefiat și pentru stocarea gazelor (Texte adoptate, P8_TA(2016)0406).
(31) JO L 103, 5.4.2014, p. 15; JO L 84, 20.3.2014, p. 38.
(32) A se vedea documentele Consiliului 5584/14 și 6642/14.
(33) Directiva 2005/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind serviciile de informații fluviale (RIS) armonizate pe căile navigabile interioare de pe teritoriul Comunității (JO L 255, 30.9.2005, p. 152).

Notă juridică - Politica de confidențialitate