Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2017/2040(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0389/2017

Texte depuse :

A8-0389/2017

Dezbateri :

PV 15/01/2018 - 15
CRE 15/01/2018 - 15

Voturi :

PV 16/01/2018 - 5.2
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0002

Texte adoptate
PDF 361kWORD 58k
Marţi, 16 ianuarie 2018 - Strasbourg Ediţie definitivă
Punerea în aplicare a strategiilor macroregionale ale UE
P8_TA(2018)0002A8-0389/2017

Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2018 referitoare la punerea în aplicare a strategiilor macroregionale ale UE (2017/2040(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special titlul XVIII,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1) (denumit în continuare „RDC”),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(2),

–   având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1302/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) în ceea ce privește clarificarea, simplificarea și îmbunătățirea constituirii și funcționării unor astfel de grupări(3),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 25 aprilie 2017 privind punerea în aplicare a strategiilor macroregionale ale UE,

–  având în vedere Raportul Comisiei din 16 decembrie 2016 privind punerea în aplicare a strategiilor macroregionale ale UE (COM(2016)0805) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește raportul în cauză (SWD(2016)0443),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2009 privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice (COM(2009)0248),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 intitulată „Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunăriiˮ (COM(2010)0715),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 iunie 2014 privind strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (COM(2014)0357),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 iulie 2015 privind o strategie a Uniunii Europene pentru regiunea alpină (COM(2015)0366),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 20 mai 2014 privind guvernanța strategiilor macroregionale (COM(2014)0284),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2015 intitulată „Investiții în locuri de muncă și în creștere – Valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene” (COM(2015)0639),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 februarie 2011 referitoare la punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2012 referitoare la evoluția strategiilor macroregionale ale UE: practica actuală și perspectivele, în special în regiunea mediteraneeană(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2012 referitoare la strategia UE privind politica de coeziune pentru zona Atlanticului(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 octombrie 2015 referitoare la Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la o strategie a UE pentru regiunea alpină(8),

–  având în vedere studiul din ianuarie 2015 intitulat „Noul rol al macroregiunilor în cooperarea teritorială europeană”, publicat de Direcția Generală Politici Interne, Departamentul B: Politici structurale și de coeziune,

–  având în vedere raportul programului Interact din februarie 2017 intitulat „Valoarea adăugată a strategiilor macroregionale – din perspectiva programelor și a proiectelor”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la respectiva decizie,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0389/2017),

A.  întrucât o macroregiune poate fi definită ca o zonă geografică care cuprinde regiuni aparținând mai multor state care se asociază pe baza uneia sau mai multor caracteristici sau provocări comune(9);

B.  întrucât strategiile macroregionale (SMR) au fost instituite în zone care reprezintă evoluția firească a UE în ceea ce privește cooperarea transfrontalieră; întrucât aceste strategii sunt importante, deoarece sunt capabile să mobilizeze actori din sectoarele public și privat, din societatea civilă și din mediile academice, precum și resurse, în vederea realizării obiectivelor comune ale politicilor UE;

C.  întrucât SMR oferă o platformă de interacțiune mai profundă și mai extinsă la nivel intersectorial, regional și transfrontalier între statele membre ale UE și țările terțe pentru abordarea provocărilor comune, planificarea în comun și stimularea cooperării între diferiți parteneri și diferite sectoare de politică și îmbunătățirea integrării acestora, inclusiv în domeniile ce țin de protecția mediului și a biodiversității, atenuarea efectelor schimbărilor climatice și strategiile de adaptare, tratarea deșeurilor și aprovizionarea cu apă, amenajarea spațiului maritim și sisteme de management integrat al zonelor de coastă; salută, în acest context, eforturile depuse pentru a promova cooperarea dintre fondurile ESI și IPA;

D.  întrucât macroregiunile participă la punerea în practică a unor activități politice pertinente pe termen lung, interconectate și transversale, deoarece macroregiunile sunt legate de politica de coeziune prin intermediul obiectivelor SMR integrate în programele lor operaționale și creează proiecte prin intermediul unor sinergii inteligente; întrucât macroregiunile contribuie astfel în mod mai eficace la realizarea obiectivelor SMR, atrăgând investiții private, dând dovadă de încredere și participând la dialog, la cooperarea transfrontalieră și la acțiuni de solidaritate;

E.  întrucât SMR se bazează pe principiul celor „trei nu”, adică nu unor finanțări noi, nu unor noi structuri și nu unor noi acte legislative în cadrul politic existent al UE;

F.  întrucât mecanismele de cooperare deja existente la nivelul UE și între statele membre și regiuni facilitează punerea în aplicare a strategiilor macroregionale, în special în fazele incipiente;

G.  întrucât Comisia adoptă, din doi în doi ani, un raport unic privind punerea în aplicare a tuturor celor patru strategii macroregionale existente ale UE, menționând succesele realizate, precum și aspectele care trebuie îmbunătățite, următorul raport fiind prevăzut pentru sfârșitul lui 2018; întrucât Parlamentul consideră, în acest context, că este necesară o evaluare a aspectelor legate de mediu, acesta fiind unul dintre pilonii dezvoltării durabile,

Strategiile macroregionale drept platforme de cooperare și coordonare

1.  ia act de faptul că pertinența SMR a fost scoasă în evidență de procesul de globalizare, care a făcut ca țările să devină interdependente și necesită soluții la problemele transfrontaliere apărute;

2.  recunoaște că, într-o măsură variabilă, elementele de care depinde calitatea punerii în aplicare, cum ar fi angajamentul, asumarea, resursele și guvernanța, rămân greu de depășit pentru atingerea obiectivelor prestabilite;

3.  subliniază că SMR continuă să aducă o contribuție inestimabilă și inovatoare la cooperarea transfrontalieră, intersectorială și pe mai multe niveluri în Europa, al cărei potențial nu a fost încă valorificat în mod suficient, in vederea creșterii conectivității și în vederea consolidării relațiilor economice și a transferului de cunoștințe între regiuni și țări; observă totuși că rămâne problematică utilizarea fondurilor UE pentru proiectele SMR din cauza procesului de aprobare a unor acțiuni comune pe mai multe niveluri și la nivel regional și transfrontalier;

4.  consideră că strategiile macroregionale și programele de mediu conexe reprezintă instrumente utile pentru a face vizibile pentru cetățeni beneficiile cooperării europene și, prin urmare, îndeamnă toate părțile implicate să demonstreze un angajament deplin față de strategii și să-și îndeplinească rolul ce le revine în punerea lor în aplicare;

5.  consideră că guvernanța pe mai multe niveluri, în cadrul căreia regiunilor ar trebui să li se asigure un rol adecvat, ar trebui să reprezinte un element fundamental în toate strategiile macroregionale încă de la concepția acestora, cu implicarea în acest proces a comunităților locale și regionale și a părților interesate din sectoarele public, privat și terțiar; încurajează, așadar, statele membre și regiunile implicate să elaboreze structuri de guvernanță corespunzătoare și mecanisme de lucru pentru a facilita cooperarea, inclusiv planificarea comună, îmbunătățirea oportunităților de finanțare și abordarea de jos în sus;

6.  încurajează o mai bună coordonare și parteneriate mai eficiente, atât verticale, cât și orizontale, între diferiții actori publici și privați, mediul academic și ONG-uri, precum și organizațiile internaționale care desfășoară activități în acest domeniu, și diversele politici de la nivel național, regional și local și de la nivelul UE pentru a facilita și a îmbunătăți punerea în aplicare a SMR și cooperarea transfrontalieră; invită Comisia să încurajeze participarea acestor părți interesate, inclusiv în comitetele de conducere ale SMR, respectând totodată aplicarea generală a principiilor UE;

7.  subliniază importanța disponibilității pentru autoritățile naționale și regionale competente a unor resurse umane și capacități administrative suficiente pentru a se garanta faptul că angajamentul politic este urmat de punerea în aplicare efectivă a strategiilor; subliniază, în acest sens, valoarea Programului de sprijin pentru reforme structurale, care poate oferi asistență pentru consolidarea capacităților și sprijin efectiv pentru elaborarea și finanțarea de proiecte SMR, la cererea unui stat membru; invită, așadar, Comisia și statele membre să promoveze activ difuzarea și aplicarea bunelor practici și experiențe administrative, desprinse din punerea în aplicare reușită a SMR;

8.  subliniază că SMR trebuie să fie suficient de flexibile pentru a putea fi adaptate și pentru a putea să răspundă unor evenimente și nevoi neprevăzute care pot afecta regiunile implicate, statele membre și Uniunea în general; consideră că realizarea strategiilor macroregionale trebuie să țină cont de condițiile specifice de la nivel regional și local; subliniază importanța rolului de coordonare al Comisiei în această privință, inclusiv pentru ajustarea precisă a obiectivelor specifice ale fiecărei strategii;

Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice (EUSBSR)

9.  salută rezultatele obținute de la lansarea strategiei, în 2009, în special în ceea ce privește mecanismele de cooperare, nu numai între regiunile și țările implicate (mai exact, în cadrul reuniunilor ministeriale corespunzătoare ale Consiliului), ci și în cadrul acestora, de exemplu în cadrul parlamentelor sau al guvernelor; ia act de faptul că EUSBSR este un cadru de cooperare stabil, care are peste 100 de inițiative emblematice și rețele noi;

10.  atrage atenția asupra provocărilor rămase, în special asupra celor legate de mediu și conectivitate; îndeamnă țările participante să-și intensifice eforturile de combatere a poluării din Marea Baltică (mai exact, calitatea apei și a aerului, dar și eutrofizarea), deoarece aceasta este una dintre cele mai poluate mări din lume; ia act de faptul că atingerea unei stări ecologice bune până în 2020 reprezintă unul dintre obiectivele principale ale măsurilor de politică în regiunea Mării Baltice;

11.  acordă importanță posibilității conectării regiunii baltice la rețelele energetice pentru a reduce și elimina sărăcia energetică și pentru a crește securitatea energetică și securitatea aprovizionării;

Strategia UE pentru regiunea Dunării (EUSDR)

12.  subliniază impactul pozitiv pe care l-a avut strategia asupra cooperării dintre țările și regiunile participante, prin îmbunătățirea mobilității și a interconexiunilor pe toate modurile de transport, promovarea energiei ecologice, a culturii și a turismului sustenabil și, mai ales, prin întărirea contactelor directe dintre oameni și realizarea unui grad mai mare de coeziune dintre regiunile și țările care participă la strategie;

13.  consideră că proiectul „Euro acces”, inițiativa „Păstrați Dunărea curată” și Dialogul pentru finanțare în regiunea Dunării reprezintă exemple pozitive clare ale unei modalități de a depăși obstacolele cu care se confruntă adesea proiectele de importanță transnațională și transfrontalieră în ceea ce privește finanțarea; consideră că, prin acest dialog, ar putea fi reduse și mai mult diferențele dintre nivelurile de dezvoltare ale regiunilor din bazinul Dunării; consideră, de asemenea, că redeschiderea unui Centru de strategie pentru regiunea Dunării ar putea contribui la o mai bună punere în aplicare a strategiei;

14.  subliniază că evitarea daunelor cauzate de inundațiile de mari proporții rămâne una dintre marile provocări legate de mediu pentru țările din macroregiunea dunăreană; subliniază că ar trebui avute în vedere măsuri comune suplimentare pentru prevenirea poluării transfrontaliere;

15.  reamintește nevoia de proiecte strategice și subliniază că este esențial să se mențină un grad ridicat de sprijin politic și să se sporească resursele și capacitatea autorităților statale competente pentru a rezolva restul problemelor; subliniază, prin urmare, că este necesar să se mențină avântul politic al EUSDR și să se garanteze caracterul productiv al activității grupului de coordonare a EUSDR;

16.  având în vedere legătura naturală dintre Dunăre și Marea Neagră, invită țările participante să consolideze coordonarea dintre EUSDR și Cooperarea transfrontalieră în bazinul Mării Negre și să colaboreze strâns pentru a depăși provocările comune de natură socioeconomică, de mediu și cele legate de transport;

17.  subliniază că o abordare mai integrată a mobilității și a soluțiilor multimodale în regiunea Dunării ar aduce, de asemenea, beneficii mediului;

Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (EUSAIR)

18.  subliniază caracterul diferit al EUSAIR, având în vedere numărul de țări candidate și potențial candidate care participă la această strategie și consideră că acest format de cooperare poate reprezenta o oportunitate excepțională pentru întreaga regiune; consideră că EUSAIR ar putea da un impuls procesului de extindere și de integrare;

19.  constată cu preocupare problemele persistente legate de lipsa unor legături efective între resursele disponibile, guvernanță și asumare, ceea ce împiedică realizarea integrală a obiectivelor strategiei EUSAIR; invită țările participante să le ofere autorităților competente sprijin și măsuri adaptate pentru punerea în practică a strategiei;

20.  subliniază că regiunea a fost în prima linie a crizei migrației din ultimii ani; consideră că EUSAIR ar putea contribui la soluționarea acestor provocări cu ajutorul instrumentelor și resurselor necesare; salută în acest context efortul Comisiei de a găsi soluții pentru mobilizarea resurselor financiare destinate activităților legate de migrație, inclusiv cooperarea cu țări terțe;

21.  consideră că pilonul referitor la turismul sustenabil al Strategiei pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice este un instrument pozitiv pentru a genera o creștere economică sustenabilă în regiune și pentru a sensibiliza publicul cu privire la provocările legate de mediu și la SMR;

22.  invită țările vizate să acorde prioritate activităților de consolidare a capacităților care să vizeze principalele entități responsabile cu punerea în aplicare a EUSAIR și autoritățile responsabile cu programele operaționale pertinente pentru EUSAIR;

Strategia UE pentru regiunea alpină (EUSALP)

23.  consideră că EUSALP reprezintă dovada că noțiunea de macroregiune poate fi, de asemenea, aplicată cu succes regiunilor mai dezvoltate; invită părțile interesate vizate de această strategie să promoveze investiții legate de mediu care să fie îndreptate către stăpânirea consecințelor schimbărilor climatice; subliniază, de asemenea, că regiunea alpină reprezintă un important nod de transport regional și, în același timp, una dintre cele mai mari zone naturale și de recreere, care trebuie conservată; subliniază, așadar, că trebuie urmărite strategii pentru transportul sustenabil și interconectat;

24.  salută structura de guvernanță a strategiei, care se află în curs de instituire, deoarece primele etape ale punerii în practică a strategiei s-au dovedit dificile, fiind guvernate de structuri, cadre și calendare diferite; invită, așadar, țările participante să-și mențină devotamentul și sprijinul față de membrii Grupului de acțiune al EUSALP;

25.  subliniază că EUSALP poate fi un bun exemplu de model de strategie pentru coeziunea teritorială, întrucât cuprinde simultan diferite zone specifice, sectoare de producție, zone muntoase și rurale și unele dintre cele mai importante și dezvoltate orașe ale UE și oferă o platformă pentru soluționarea în comun a dificultăților cu care se confruntă acestea (schimbările climatice, demografia, biodiversitatea, migrația, globalizarea, turismul și agricultura sustenabile, aprovizionarea cu energie, transportul și mobilitatea, precum și decalajul digital); invită țările și regiunile participante să aibă în vedere utilizarea programului Spațiul alpin al inițiativei Interreg și a altor fonduri specifice atunci când tratează priorități comune;

26.  subliniază că regiunea alpină este delimitată de multe frontiere și că eliminarea acestor bariere este o condiție prealabilă pentru o cooperare eficace, îndeosebi pentru piața forței de muncă și pentru activitățile economice legate de IMM-uri; atrage atenția asupra faptului că EUSALP poate oferi, de asemenea, o oportunitate în sensul întăririi cooperării transfrontaliere transnaționale dintre regiunile, orașele și comunitățile locale învecinate și în sensul dezvoltării de legături și rețele între persoane, precum și în ceea ce privește interconexiunile de transport și acoperirea digitală; atrage atenția, de asemenea, asupra fragilității ecologice a acestei regiuni;

Strategiile macroregionale în Europa după 2020?

27.  subliniază că SMR dau roade dacă se bazează pe o perspectivă politică pe termen lung și sunt organizate astfel încât toate autoritățile publice, îndeosebi cele de la nivel regional și local, precum și actorii privați și societatea civilă sunt reprezentați în mod efectiv de la început, ceea ce necesită un schimb efectiv de informații, bune practici, know-how și experiențe între macroregiuni și autoritățile regionale și locale din cadrul acestora; consideră că este necesar să se consolideze guvernanța pe mai multe niveluri a SMR, care trebuie să fie transparentă, cu mecanisme de coordonare și comunicare cu publicul mai eficiente, pentru a face SMR cunoscute și acceptate de comunitățile locale și regionale;

28.  consideră că punerea în aplicare a strategiilor poate avea succes numai dacă se bazează pe o viziune pe termen lung și pe structuri de cooperare și coordonare eficiente, care să dispună de capacitatea administrativă necesară, precum și pe un angajament politic comun pe termen lung la nivelurile instituționale în cauză, și dacă este susținută prin finanțare adecvată; subliniază, prin urmare, că trebuie sporită eficacitatea investițiilor prin alinierea, realizarea de sinergii și asigurarea unui caracter complementar al finanțării regionale și naționale cu instrumentele de finanțare ale UE existente, care, pe lângă faptul că consolidează programele de cooperare teritorială europeană, promovează proiecte transfrontaliere în cadrul fondurilor ESI și al FEIS, precum și prin finanțare directă;

29.  consideră că eficacitatea fondurilor ar putea fi îmbunătățită dacă acestea, precum și procedurile de utilizare a fondurilor în cadrul SMR ar fi simplificate;

30.  propune ca țările participante să își asume încă de la început angajamente clare în ceea ce privește resursele financiare și umane necesare pentru punerea în practică a SMR; invită Comisia să acorde asistență la îmbunătățirea coordonării în cadrul SMR, să promoveze bune practici și să creeze măsuri de stimulare prin care să fie încurajată participarea activă și coordonarea tuturor părților, inclusiv pentru a se întări legătura dintre politicile UE și punerea în practică a SMR; încurajează, de asemenea, SMR să recurgă la achizițiile publice ecologice pentru a impulsiona inovarea ecologică, bioeconomia, crearea de noi modele de afaceri și utilizarea materiilor prime reciclate, de exemplu în economia circulară, în vederea intensificării protecției mediului și a sănătății și a cultivării unor legături strânse între producători și consumatori;

31.  subliniază că se impune o mai mare orientare către rezultate, iar provocările concrete trebuie depășite, inclusiv în domeniul protecției mediului, pentru ca planurile elaborate să aibă un impact real asupra teritoriului, iar resursele investite să fie justificate și să fie pe măsura obiectivelor stabilite și să aibă legătură cu adevăratele nevoi ale teritoriilor vizate;

32.  solicită ca toate chestiunile legate de SMR, cum ar fi aderarea la aceste strategii și stimulentele politice necesare, să fie tratate în conformitate cu un protocol convenit în prealabil de toate regiunile în cauză;

33.  consideră că trebuie consolidate vizibilitatea activităților macroregiunilor și sensibilizarea cetățenilor din regiunile vizate cu privire la acestea, precum și cu privire la rezultatele obținute, prin derularea unor campanii de informare și schimburi de bune practici, inclusiv prin intermediul unor platforme on-line și rețele de socializare, ceea ce le va face ușor accesibile publicului larg;

34.  subliniază că următoarea revizuire a cadrului financiar multianual (CFM) oferă ocazia de a fi revizuite în același timp obiectivele SMR, pentru a se consolida legătura acestora cu prioritățile UE și a se întări angajamentele financiare aferente;

35.  invită Comisia să prezinte, în cadrul următoarei revizuiri a normelor politicii de coeziune, propuneri de promovare a unei mai bune puneri în aplicare a SMR;

36.  solicită Comisiei ca, în cadrul următorului raport privind punerea în aplicare a SMR, care urmează să fie prezentat în 2018, să efectueze o analiză mai aprofundată, în special cu privire la:

   (a) eficacitatea programelor transnaționale de cooperare teritorială europeană în ceea ce privește acordarea de finanțare și asigurarea unui impuls strategic pentru SMR;
   (b) indicatorii care ar putea fi integrați în fiecare SMR, pentru a permite o mai bună orientare către obținerea de rezultate și o mai bună monitorizare și evaluare;
   (c) măsurile menite să consolideze legătura cu prioritățile UE;
   (d) simplificarea punerii în aplicare și a integrării schemelor de finanțare;
   (e) calitatea implicării autorităților regionale și locale în punerea în aplicare a SMR;

37.  subliniază că apelul de a se elabora noi strategii, cum ar fi cele pentru regiunile carpatică, atlantică, mediteraneeană sau iberică, nu ar trebui să deturneze atenția de la obiectivul principal, și anume punerea în practică mai calitativă și mai aprofundată a SMR existente;

38.  sprijină principiul celor „trei nu” aplicat SMR (nu unor noi acte legislative ale UE, nu unor finanțări noi din partea UE și nu unor noi structuri ale UE); propune, totuși, ca, în cadrul următorului său raport privind punerea în aplicare a SMR, Comisia să evalueze impactul acestor „nu” asupra programelor din cadrul fondurilor ESI;

39.  atrage atenția asupra nevoii să existe o abordare teritorială față de activitățile de cooperare, examinate de la caz la caz, întrucât SMR sunt concepute pentru a trata dificultățile teritoriale care pot fi soluționate în mod mai eficace prin cooperare; subliniază importanța creării unor sinergii și a unei convergențe între diferitele elemente ale cooperării teritoriale din cadrul programelor de cooperare teritorială europeană și al macroregiunilor, pentru a consolida impactul programelor transnaționale, a pune în comun resurse, a simplifica finanțarea SMR și a îmbunătăți rezultatele punerii lor în practică și eficiența resurselor investite;

40.  reiterează angajamentul UE față de punerea în practică a ODD; subliniază importanța alinierii obiectivelor SMR la inițiativele emblematice ale UE, cum ar fi uniunea energetică, Acordul de la Paris privind schimbările climatice și creșterea albastră în macroregiunile marine; atrage atenția asupra gestionării riscurilor de mediu, cum ar fi conservarea naturii, a biodiversității și a efectivelor de pește și combaterea deșeurilor marine, precum și dezvoltarea turismului sustenabil și ecologic; încurajează cooperarea în domeniul surselor regenerabile de energie; încurajează, în acest context, utilizarea strategiilor de specializare inteligentă (S3), consolidarea IMM-urilor și crearea de locuri de muncă de calitate;

41.  subliniază că Parlamentul a susținut macroregiunile chiar de la început, prin proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare; subliniază, de asemenea, experiența dobândită în regiunea Mării Baltice, care arată că la baza cooperării macroregionale trebuie să se afle și în continuare o gândire pe termen lung;

42.  solicită Comisiei să invite Parlamentul să participe în calitate de observator la lucrările Grupului la nivel înalt privind strategiile macroregionale;

o
o   o

43.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului European al Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, precum și guvernelor și parlamentelor naționale și regionale ale statelor membre și ale țărilor terțe participante la strategiile macroregionale.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 259.
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 303.
(4) JO C 188 E, 28.6.2012, p. 30.
(5) JO C 349 E, 29.11.2013, p. 1.
(6) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 122.
(7) JO C 355, 20.10.2017, p. 23.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2016)0336.
(9)6 Schmitt et al. (2009), „EU macro-regions and macro-regional strategies – A scoping study” (Macroregiuni și strategii macroregionale ale UE – Un studiu de fezabilitate), documentul de lucru electronic 2009:4 al Nordregio.

Ultima actualizare: 27 septembrie 2018Notă juridică - Politica de confidențialitate