Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2018/2632(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B8-0165/2018

Dezbateri :

PV 15/03/2018 - 8.3
CRE 15/03/2018 - 8.3

Voturi :

PV 15/03/2018 - 10.3

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0081

Texte adoptate
PDF 265kWORD 53k
Joi, 15 martie 2018 - Strasbourg Ediţie definitivă
Ucideri din milă în Uganda
P8_TA(2018)0081RC-B8-0165/2018

Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la uciderile din milă din Uganda (2018/2632(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, la care Uganda este parte semnatară,

–  având în vedere Acordul de parteneriat ACP-UE („Acordul de la Cotonou”), în special articolul 8 alineatul (4) privind nediscriminarea,

–  având în vedere Constituția Republicii Uganda,

–  având în vedere Convenția internațională cu privire la drepturile copilului (CDC), adoptată la 20 noiembrie 1989, în special articolele 2 și 6, care prevăd în mod explicit principiul nediscriminării, inclusiv pe motive de dizabilitate, și dreptul la viață,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată în 2006, în special articolul 32, care prevede că toate părțile trebuie să includă handicapul și persoanele cu handicap în eforturile lor de cooperare internațională,

–  având în vedere cele mai recente rezoluții ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU privind drepturile omului în cazul persoanelor cu dizabilități, din 14 aprilie 2014 și 14 iulie 2014,

–  având în vedere articolul 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care interzic orice formă de discriminare, precum și articolele 21 și 26, care stabilesc drepturile persoanelor cu dizabilități,

–  având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE referitoare la incluziunea persoanelor cu dizabilități în țările în curs de dezvoltare, adoptată la 23 noiembrie 2011,

–  având în vedere Raportul mondial privind dizabilitatea, publicat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Banca Mondială în iunie 2011,

–  având în vedere raportul Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului din 8 aprilie 2016, intitulat „Comitetul pentru drepturile persoanelor cu handicap analizează raportul privind Uganda”,

–  având în vedere Rezoluțiile 65/186 și 64/131 ale Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, intitulate „Îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului pentru persoanele cu dizabilități până în 2015 și ulterior”,

–  având în vedere Nota de orientare a UE privind dizabilitatea și dezvoltarea pentru delegațiile și serviciile UE,

–  având în vedere Agenda 2030 și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) adoptate la New York la 25 septembrie 2015,

–  având în vedere raportul de evaluare al Ugandei din 1 iulie 2016 privind punerea în aplicare a Agendei 2030, intitulat „Ne asigurăm că nimeni nu este lăsat în urmă”, care a fost prezentat la Forumul politic la nivel înalt al ONU, la New York,

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2006(1) referitoare la dizabilitate și dezvoltare,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Uganda,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  „uciderea din milă” în Uganda este o practică prin care părinții își ucid copii cu dizabilități sau îi lasă să moară prin înfometare sau neasigurându-le îngrijiri medicale, din cauza credinței că acestor copii le e mai bine dacă mor decât dacă îndură o dizabilitate dureroasă și incurabilă;

B.  întrucât Uganda nu este singura țară care se confruntă cu această problemă; întrucât numeroase țări în curs de dezvoltare au înregistrat progrese, chiar dacă parțiale, în ceea ce privește integrarea persoanelor cu dizabilități în proiectele de dezvoltare;

C.  întrucât unii părinți mărturisesc că actul de „ucidere din milă” este necesar pentru a scuti copiii cu dizabilități de suferințe accentuate pe parcursul întregii vieți; întrucât, în pofida mărturiilor unor mame sau ale unor supraviețuitori, practica rămâne tabu;

D.  întrucât stigmatul social în Uganda este atât de puternic, încât mamele și copiii sunt respinși de către comunitate, care le atribuie un statut social inferior și le neagă participarea deplină în societate; întrucât se exercită presiuni asupra mamelor să își ucidă proprii copii după ani de chinuri, cu eforturi și sacrificii legate de îngrijirea unui copil cu dizabilitate;

E.  întrucât credințele legate de copiii născuți cu dizabilități îi expune pe aceștia la un risc mai crescut de violențe și crime decât cel la care sunt expuși copiii fără dizabilități; întrucât copiii cu dizabilități sunt supuși în continuare diferitelor forme de violență, discriminare și marginalizare din cauza atitudinilor negative, superstițiilor, neglijării și normelor și practicilor sociale; întrucât cea mai mare amenințare la adresa copiilor cu dizabilități o reprezintă credințele false cu privire la dizabilitatea lor, inclusiv aceea că prezența copilului va duce la creșterea numărului copiilor care suferă de dizabilități;

F.  întrucât clanurile și familiile extinse pun presiune excesivă asupra mamelor, încercând să înțeleagă cauzele dizabilității și învinovățind mamele; întrucât, în unele cazuri, mamele au fost gonite din casele soților lor pentru că au dat naștere unor copii cu dizabilități;

G.  întrucât medicii și personalul medical nu înțeleg sau nu reușesc să explice natura și cauza fragilității copilului și întrucât sistemul de sănătate nu dispune de echipamente suficiente pentru a diagnostica și trata numeroase tipuri de dizabilități, care ar putea fi reduse sau chiar eliminate; întrucât privarea de drepturi de bază a copiilor cu dizabilități, cum ar fi accesul la asistență medicală, educație, sprijin și reabilitare, le subminează grav capacitatea de a-și dezvolta întregul potențial;

H.  întrucât Uganda este unul dintre cele 162 de state parte la Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap; întrucât Uganda a ratificat Convenția și protocolul facultativ la aceasta la 25 septembrie 2008, fără rezerve; întrucât Uganda s-a angajat să acorde persoanelor cu dizabilități aceleași drepturi ca tuturor celorlalți cetățeni;

I.  întrucât, în aprilie 2016, Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap a examinat punerea în aplicare a Convenției privind drepturile persoanelor cu handicap de către Uganda și au fost formulate observații finale și recomandări conform cărora „Comitetul observă cu îngrijorare că legislația și politicile nu reușesc să asigure protecția drepturilor copiilor cu handicap” și „își exprimă, de asemenea, îngrijorarea cu privire la lipsa de informații referitoare la situația copiilor surzi și cu surdocecitate și la măsuri care să asigure protecția și incluziunea lor în societate”;

J.  întrucât guvernul Ugandei are o serie de legi și politici generale care conțin clauze privind dizabilitățile; întrucât în această țară există o legislație specifică privind persoanele cu dizabilități; întrucât definiția dizabilității poate varia de la un act legislativ la altul;

K.  întrucât două dintre cele mai mari obstacole în calea incluziunii persoanelor cu handicap în societatea din Uganda sunt lipsa vizibilității acestora și atitudinile negative față de acestea; întrucât nașterea unor copii cu dizabilități reprezintă un motiv de excluziune socială a familiei și în special a mamelor, copiii cu dizabilități fiind considerați un motiv de rușine și de slăbiciune pentru familie;

L.  întrucât există puține structuri de sprijin administrate de stat pentru părinții copiilor cu dizabilități în unele zone rurale din Uganda și întrucât, drept urmare, pentru familii, în special pentru mamele singure, este adesea dificil să își îngrijească în mod adecvat copiii cu dizabilități;

M.  întrucât nu există cifre oficiale disponibile, căci nici poliția, nici sistemul judiciar din Uganda nu investighează acest fenomen; întrucât lipsa datelor face ca lupta împotriva practicii de „ucidere din milă” să fie dificilă;

N.  întrucât activitatea grupurilor societății civile și a apărătorilor drepturilor omului este esențială pentru garantarea drepturilor grupurilor marginalizate și vulnerabile; întrucât organizațiile neguvernamentale din Uganda se confruntă cu o serie de dificultăți și obstacole în furnizarea de servicii pentru copiii cu dizabilități și părinții acestora; întrucât multe concepții greșite privind copiii cu dizabilități reprezintă o provocare pentru eforturile de dezvoltare și activitățile observatorilor drepturilor omului din Uganda;

O.  întrucât asociațiile persoanelor cu dizabilități au un rol deosebit de jucat în reprezentarea și comunicarea intereselor specifice ale persoanelor cu dizabilități la nivelul politicienilor și al publicului larg; întrucât nu există suficiente informații disponibile pentru a sensibiliza publicul larg în legătură cu practicile culturale care stigmatizează și împiedică dezvoltarea persoanelor cu dizabilități și posibilitatea acestora de a se bucura de aceleași drepturi ca toate celelalte persoane din societate,

1.  condamnă cu fermitate uciderea nejustificată și inumană a copiilor și nou-născuților cu dizabilități; își exprimă deosebita îngrijorare față de „uciderea din milă” a copiilor cu dizabilități în Uganda și în toate țările afectate; solicită să se pună capăt acestor acte de violență, cruzime și tortură față de copii;

2.  invită autoritățile din Uganda și din toate țările afectate de „uciderea din milă” și uciderea rituală a copiilor să se angajeze să soluționeze problema credințelor și superstițiilor dăunătoare care perpetuează aceste practici împotriva copiilor;

3.  reamintește că responsabilitatea principală a unui stat este protejarea cetățenilor, inclusiv a grupurilor vulnerabile; reamintește autorităților din Uganda obligația lor de a respecta Constituția țării lor, în special articolele 21 și 32 și articolul 35 alineatul (1), în acesta din urmă afirmându-se că persoanele cu dizabilități au dreptul la respect și la demnitate umană, iar statul și societatea trebuie să ia măsuri adecvate pentru a asigura faptul că aceste persoane își dezvoltă pe deplin potențialul mental și fizic;

4.  reamintește datoria specifică a Parlamentului ugandez față de persoanele cu dizabilități, consacrată la articolul 35 alineatul (2) din Constituție, în temeiul căruia Parlamentul ar trebui să adopte legi adecvate pentru protecția persoanelor cu dizabilități; invită guvernul ugandez să sprijine toate acțiunile întreprinse în favoarea îmbunătățirii situației drepturilor civile și a drepturilor omului în cazul persoanelor cu dizabilități;

5.  solicită sprijin pentru familiile persoanelor cu dizabilități, astfel încât acestea să își poată crește copiii acasă; invită guvernul ugandez să dezvolte servicii de sprijin de calitate pentru familiile copiilor cu dizabilități în întreaga țară, inclusiv să acorde sprijin financiar suficient și beneficii familiilor, pentru ca acestea să-și îngrijează așa cum se cuvine copiii cu dizabilități;

6.  invită autoritățile să asigure sensibilizarea socială și oferirea de informații privind situația persoanelor cu dizabilități, precum și cursuri de formare pentru a oferi sprijin, informații și consiliere părinților și persoanelor care acordă îngrijire copiilor cu dizabilități, pentru a facilita participarea acestor copii în comunitate;

7.  invită guvernul Ugandei să se asigure că medicii care intră în contact direct cu persoanele cu dizabilități și probleme lor medicale sunt instruiți și sensibilizați în mod corespunzător în ceea ce privește nevoile acestor pacienți;

8.  salută adoptarea, în 2007, a Legii privind Comisia pentru egalitatea de șanse, care are ca scop promovarea egalității de șanse pentru grupurile marginalizate, inclusiv persoanele cu dizabilități;

9.  salută instituirea Comisiei pentru drepturile omului din Uganda (UHRC) în temeiul Constituției din 1995 a Republicii Uganda; reamintește rolul acestei comisii de a asigura și a susține, printre altele, sensibilizarea societății cu privire la a dispozițiile acestei constituții în calitate de lege fundamentală a poporului ugandez și de a monitoriza respectarea de către guvern a obligațiilor internaționale în domeniul drepturilor omului;

10.  solicită UHRC să elaboreze un plan național concret care să orienteze funcția sa de monitorizare și să promoveze o interacțiune mai structurată și instituționalizată cu toate organizațiile persoanelor cu dizabilități din țară,

11.  îndeamnă autoritățile să asigure înregistrarea tuturor copiilor la naștere, inclusiv a celor cu dizabilități;

12.  invită autoritățile din Uganda să-și intensifice eforturile de sensibilizare a societății cu privire la drepturile și demnitatea copiilor cu dizabilități din Uganda; subliniază, în acest sens, rolul important al educației în combaterea stigmatizării; subliniază ferm rolul-cheie al asociațiilor persoanelor cu dizabilități în sensibilizarea cu privire la incluziunea persoanelor cu dizabilități și la dificultățile cu care acestea se confruntă;

13.  subliniază că mass-media ar trebui să joace un rol mai activ în combaterea stereotipurilor și promovarea incluziunii; invită factorii de decizie de la nivel internațional, național și local să asigure și să promoveze sensibilizarea prin intermediul mass-mediei, al politicilor educaționale și al campaniilor publice;

14.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la numărul tot mai mare de atacuri fizice asupra apărătorilor drepturilor omului și grupurilor societății civile, cum ar fi Forumul de sensibilizare cu privire la drepturile omului și de promovare a acestora; îndeamnă autoritățile din Uganda să garanteze siguranța apărătorilor drepturilor omului, să aducă în fața justiției atacurile împotriva acestora și să le permită să își desfășoare activitatea fără amenințări și obstacole;

15.  invită Comisia și statele membre să sprijine eforturile guvernului, ONG-urilor și societății civile din Uganda de a elabora și a pune în aplicare politici pentru a răspunde nevoilor și drepturilor persoanelor cu dizabilități, bazate pe nediscriminare și pe incluziune socială, precum și pe un acces egal la asistență medicală și la alte servicii sociale;

16.  invită la un schimb de bune practici între țările în curs de dezvoltare și cele dezvoltate; solicită Comisiei să dezvolte o platformă împreună cu alți donatori internaționali, pentru a face schimb de bune practici în materie de incluziune a copiilor cu dizabilități; invită Comisia să își îndeplinească pe deplin angajamentele în temeiul articolului 32 din Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap;

17.  invită UE să profite de influența sa politică datorată programelor de ajutor pentru dezvoltare, în special programelor de sprijin bugetar, pentru a consolida apărarea și promovarea drepturilor omului în Uganda; invită Comisia să verifice dacă se poate acorda o asistență mai bună, prin finanțare sau prin coordonare cu instituțiile locale, pentru a îmbunătăți asistența medicală pentru copiii cu dizabilități, cu scopul de a extinde urgent la familiile acestora sprijinul de care au nevoie;

18.  subliniază că politicile de incluziune ar trebui promovate în toate forurile ONU și internaționale relevante, deoarece problema dizabilităților lipsește în prezent din numeroase dezbateri internaționale la nivel înalt și trebuie să ocupe un loc important pe agenda politică;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, președintelui Republicii Uganda, președintelui Parlamentului din Uganda și Uniunii Africane și instituțiilor sale.

(1) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 336.

Ultima actualizare: 31 octombrie 2018Notă juridică - Politica de confidențialitate