Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 4, 162, 174-178 și 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(5),

–  având în vedere raportul Comisiei din 9 octombrie 2017 intitulat „Regiunea mea, Europa mea, Viitorul nostru: Cel de al 7-lea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială” (COM(2017)0583),

–  având în vedere Pactul de la Amsterdam de stabilire a Agendei urbane a UE, convenit în cadrul reuniunii informale a miniștrilor UE responsabili cu chestiunile urbane care a avut loc la 30 mai 2016 la Amsterdam,

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 15 decembrie 2015(6),

–  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, proclamat la 17 noiembrie 2017 la Göteborg, de Parlamentul European, Consiliu și Comisie,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 25 aprilie 2017 privind „Asigurarea unei politici de coeziune mai eficace, mai relevante și mai vizibile pentru cetățeni”(7),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 15 noiembrie 2017 intitulate „Sinergii și simplificare pentru politica de coeziune post-2020”(8),

–  având în vedere „Cartea albă privind viitorul Europei - Reflecții și scenarii pentru UE-27 până în 2025” din 1 martie 2017 (COM(2017)2025),

–  având în vedere Documentul de reflecție al Comisiei Europene privind dimensiunea socială a Europei (COM(2017)0206) din 26 aprilie 2017,

–  având în vedere Documentul de reflecție al Comisiei Europene privind valorificarea oportunităților oferite de globalizare (COM(2017)0240) din 10 mai 2017,

–  având în vedere Documentul de reflecție al Comisiei Europene privind aprofundarea uniunii economice și monetare (COM(2017)0291) din 31 mai 2017,

–  având în vedere Documentul de reflecție al Comisiei din 28 iunie 2017 privind viitorul finanțelor UE (COM(2017)0358),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 10 aprilie 2017 privind competitivitatea în regiunile cu venituri scăzute și creștere economică scăzută: raport privind regiunile rămase în urmă (SWD(2017)0132),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei intitulat „Why Regional Development matters for Europe’s Economic Future” (Importanța dezvoltării regionale pentru viitorul economic al Europei)(9),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 februarie 2018 intitulată „Un nou cadru financiar multianual, modern și capabil să asigure îndeplinirea eficientă a obiectivelor prioritare ale Uniunii după anul 2020” (COM(2018)0098),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2017 intitulată „Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE” (COM(2017)0623),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 11 mai 2017 intitulat „Viitorul politicii de coeziune după 2020 - Pentru o politică europeană de coeziune puternică și eficientă după 2020”(10),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 mai 2016 privind Comunicarea Comisiei intitulată „Investiții în locuri de muncă și în creștere – Valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene”(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 intitulată „Investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică: promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în Uniunea Europeană”(12)

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la dimensiunea urbană a politicilor UE(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2016 referitoare la noile instrumente de dezvoltare teritorială în politica de coeziune 2014-2020: investițiile teritoriale integrate (ITI) și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC)(14),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 mai 2017 referitoare la combinarea corectă a surselor de finanțare pentru regiunile Europei: echilibrarea instrumentelor financiare și a granturilor în politica de coeziune a UE(15);

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la politica de coeziune și la strategiile de cercetare și inovare pentru specializare inteligentă(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la Cooperarea teritorială europeană – practici optime și măsuri inovatoare(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la investiții în locuri de muncă și în creștere – valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene: o evaluare a raportului în temeiul articolului 16 alineatul (3) din RDC”(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2017 referitoare la elemente constitutive ale politicii de coeziune a UE pentru perioada de după 2020(19),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2017 referitoare la creșterea implicării partenerilor și a vizibilității în procesul de execuție a fondurilor structurale și de investiții europene(20),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2017 referitoare la promovarea coeziunii și a dezvoltării în regiunile ultraperiferice ale Uniunii: aplicarea articolului 349 din TFUE(21),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE(22),

–   având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2018 referitoare la regiunile cu întârzieri în dezvoltare din UE(23),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2018 referitoare la următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020(24);

–  având în vedere concluziile și recomandările Grupului la nivel înalt privind monitorizarea simplificării birocrației pentru beneficiarii fondurilor ESI,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru cultură și educație (A8-0138/2018),

A.  întrucât politica de coeziune vizează promovarea unei dezvoltări armonioase și echilibrate a întregii Uniuni și a regiunilor sale, având drept obiectiv consolidarea coeziunii sale economice, sociale și teritoriale, într-un spirit de solidaritate și cu scopul de a promova o creștere durabilă, ocuparea forței de muncă, incluziunea socială și de a reduce disparitățile dintre regiuni și din cadrul acestora, precum și gradul de subdezvoltare al regiunilor defavorizate;

B.  întrucât cel de-al 7-lea raport privind coeziunea arată că disparitățile regionale se diminuează din nou, dar că situația este extrem de inegală, indiferent dacă se evaluează în funcție de PIB-ul pe cap de locuitor, ocuparea forței de muncă sau alți indicatori, și că anumite diferențe persistă, cresc sau se deplasează de la o regiune la alta sau în cadrul regiunilor și al statelor membre, inclusiv al zonei euro;

C.   întrucât cel de-al 7-lea raport privind coeziunea prezintă constatări îngrijorătoare referitoare la rata șomajului, inclusiv la rata șomajului în rândul tinerilor, care în multe regiuni nu a revenit la nivelul de dinainte de criză, precum și referitoare la competitivitate, sărăcie și incluziunea socială;

D.  întrucât 24 % din europeni, aproape 120 de milioane de persoane, sunt săraci, expuși riscului de sărăcie sau se confruntă cu o situație materială extrem de precară și/sau trăiesc în gospodării cu o intensitate scăzută a muncii; întrucât numărul lucrătorilor săraci este în creștere, iar numărul tinerilor aflați în șomaj este în continuare ridicat;

E.  întrucât șomajul și șomajul în rândul tinerilor din Uniune au scăzut treptat începând din 2013, dar încă se află peste nivelul din 2008, înregistrând 7,3% și, respectiv, 16,1% (decembrie 2017)(25), cu diferențe considerabile între statele membre și în interiorul acestora, în special în statele membre cele mai afectate de criza financiară; întrucât diferențele regionale au început să scadă; întrucât, potrivit celor mai recente date, ratele șomajului variază încă semnificativ de la un stat membru la altul, de la 2,4% în Republica Cehă și 3,6% în Germania la 16,3% în Spania și 20,9% în Grecia(26); întrucât șomajul ascuns (fenomenul șomerilor dispuși să lucreze, dar care nu își caută în mod activ un loc de muncă) a reprezentat 18% în 2016;

F.  întrucât cel de-al 7-lea raport privind coeziunea evidențiază marea diversitate a regiunilor și a teritoriilor, inclusiv în cadrul actualelor categorii de regiuni, în funcție de condițiile lor specifice (regiuni ultraperiferice, slab populate, cu venituri mici sau cu o creștere slabă etc.), motiv pentru care este necesară o abordare teritorială adaptată;

G.  întrucât una dintre cele mai importante contribuții ale celui de-al 7-lea raport privind coeziunea este identificarea anumitor regiuni blocate în „capcana veniturilor medii”, care riscă să rămână în urmă, să stagneze sau să regreseze;

H.  întrucât cel de-al 7-lea raport privind coeziunea evidențiază existența unor zone de sărăcie, riscul de fragmentare teritorială și accentuarea disparităților infraregionale, inclusiv în regiuni relativ prospere;

I.  întrucât cel de-al 7-lea raport privind coeziunea subliniază că impactul globalizării, migrației, sărăciei, absenței inovării, schimbărilor climatice, tranziției energetice și al poluării nu este limitat la regiunile mai puțin dezvoltate,

J.  întrucât, deși politica de coeziune a jucat un rol important în redresarea economiei UE, prin promovarea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii, investițiile publice în UE sunt încă sub nivelul înregistrat înainte de criză, cu lacune majore în unele dintre statele membre cele mai afectate de criză, întrucât acestea au scăzut de la 3,4 % din PIB în 2008 la 2,7 % în 2016;

K.   întrucât cel de-al 7-lea raport privind coeziunea prezintă în mod clar rezultatele politicii de coeziune în ceea ce privește creșterea economică, ocuparea forței de muncă, transporturile, energia, mediul, precum și educația și formarea profesională, astfel cum s-a evidențiat în perioada de programare 2014-2020 prin sprijinul acordat pentru 1,1 milioane de IMM-uri, ceea ce a condus în mod direct la crearea a 420 000 de noi locuri de muncă, ajutând peste 7,4 milioane de șomeri să găsească un loc de muncă și, în plus, sprijinind peste 8,9 milioane de persoane să obțină noi calificări, această politică fiind liantul care ține Europa unită,

Valoarea adăugată a politicii de coeziune

1.   consideră că este indispensabil ca, în noua perioadă de programare, politica de coeziune să continue să acopere în mod adecvat toate regiunile europene și să rămână principalul instrument de investiții publice al UE, care se bazează pe o strategie și perspective pe termen lung, cu un buget pe măsura provocărilor actuale și viitoare, asigurând astfel îndeplinirea obiectivelor fundamentale ale politicii; subliniază că o concentrare a politicii de coeziune exclusiv pe regiunile mai puțin dezvoltate ar împiedica progresul priorităților politice ale Uniunii în ansamblu;

2.  subliniază faptul că politica de coeziune oferă o valoare adăugată europeană prin faptul că contribuie la bunurile publice și prioritățile europene (precum creșterea economică, incluziunea socială, inovarea și protecția mediului), precum și la investiții publice și private, și că este un instrument fundamental pentru realizarea obiectivului din Tratat de a combate disparitățile în vederea unei convergențe a nivelurilor de trai care tinde către nivelul superior și de a reduce gradul de subdezvoltare a regiunilor celor mai defavorizate;

3.  își reafirmă angajamentul său puternic față de gestiunea partajată și de principiul de parteneriat, care ar trebui să fie menținute și consolidate pentru perioada post-2020, precum și de principiul guvernanței pe mai multe niveluri și de principiul subsidiarității, care contribuie la valoarea adăugată a politicii de coeziune; subliniază că valoarea adăugată a acestei politici se caracterizează în primul rând prin capacitatea sa de a lua în considerare nevoile naționale în materie de dezvoltare alături de nevoile și caracteristicile specifice ale diferitelor regiuni și teritorii și de a aduce Uniunea Europeană mai aproape de cetățenii săi;

4.  subliniază că valoarea adăugată europeană se regăsește în mare măsură în cooperarea teritorială europeană (CTE) în toate dimensiunile sale (cooperare transfrontalieră, transnațională și interregională, atât internă, cât și externă), contribuind la obiectivele generale de coeziune economică, socială și teritorială, precum și la solidaritate; solicită din nou o creștere a cotei acesteia în bugetul politicii de coeziune și îmbunătățirea totodată a coordonării între diferitele programe, pentru a se evita suprapunerile; reamintește importanța implementării strategiilor macroregionale pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de coeziune;

5.   ia act de faptul că punerea în aplicare a politicii de coeziune într-o regiune poate genera externalități și beneficii extinse directe și indirecte în toată UE, printre altele datorită creșterii volumului schimburilor comerciale generate, consolidând piața unică; atrage însă atenția că aceste beneficii variază considerabil de la un stat membru la altul, în funcție, în special, de proximitatea geografică și de structura economiilor statelor membre;

6.  subliniază că este necesar să se elaboreze o metodologie de calcul a „costului politicii de necoeziune” pentru a oferi dovezi cuantificabile suplimentare ale valorii adăugate europene a politicii de coeziune, urmând exemplul studiilor realizate de Parlamentul European asupra „costului non-Europei”;

Dimensiunea teritorială

7.  constată că zonele urbane combină, pe de o parte, oportunități majore de creștere economică, de investiții și de inovare și, pe de altă parte, diverse provocări economice, sociale și de mediu, printre altele din cauza concentrării populației și a existenței unor zone de sărăcie, inclusiv în orașele relativ prospere; subliniază, prin urmare, că riscul de sărăcie sau de excluziune socială rămâne o provocare majoră;

8.  subliniază că, în cadrul eforturilor de consolidare a dimensiunii teritoriale a politicii de coeziune, este nevoie să se acorde o mai mare atenție problemelor din zonele periurbane și rurale, ținând cont de cunoștințele de specialitate ale autorităților locale și punând un accent special pe orașele mijlocii din fiecare stat membru;

9.  subliniază faptul că este important să se acorde sprijin zonelor rurale în toată diversitatea lor, valorificând potențialul lor, încurajând investițiile în proiecte care sprijină economiile locale, îmbunătățirea conectivității în transport, accesibilitatea și conectivitatea de foarte mare viteză în bandă largă, precum și oferind asistență pentru zonele respective pentru a răspunde provocărilor cu care se confruntă, și anume deșertificarea zonelor rurale, incluziunea socială, absența posibilităților de angajare, stimulentele pentru crearea de întreprinderi și locuințele la prețuri accesibile, scăderea populației, distrugerea comunităților din centrul orașelor, zonele fără asistență medicală etc.; subliniază, în acest sens, importanța celui de-al doilea pilon al PAC în promovarea dezvoltării rurale durabile;

10.  solicită ca, în definirea priorităților în materie de investiții, să se țină seama într-o mai mare măsură de anumite caracteristici teritoriale specifice, precum cele ale regiunilor menționate la articolul 173 alineatul (3) din TFUE, cum ar fi regiunile insulare, montane, rurale, frontaliere, regiunile cele mai nordice, costiere sau periferice; subliniază că este important să se creeze strategii, programe și acțiuni adaptate pentru aceste regiuni diferite, sau chiar să se exploreze posibila lansare de noi agende specifice, urmând exemplul dat de Agenda urbană a UE și Pactul de la Amsterdam;

11.  reamintește că situația economică și socială structurală specifică a regiunilor ultraperiferice justifică măsuri specifice, în special în privința condițiilor de accesare a fondurilor ESI, în conformitate cu articolul 349 din TFUE; subliniază necesitatea de a perpetua toate măsurile derogatorii menite să compenseze dezavantajele structurale ale acestora, precum și de a îmbunătăți măsurile specifice pentru aceste regiuni, ajustându-le ori de câte ori este necesar; invită Comisia și statele membre să se bazeze pe hotărârea Curții de Justiție a UE din 15 decembrie 2015 pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a articolului 349 din TFUE în ceea ce privește condițiile de acces la fondurile structurale; propune, în special, ca alocarea specifică pentru regiunile ultraperiferice să se extindă la componenta socială, menținându-se nivelul actual al cofinanțării din partea Uniunii în aceste regiuni, și să se prevadă o adaptare mai bună a concentrării tematice; subliniază potențialul regiunilor ultraperiferice ca, de exemplu, zone privilegiate pentru punerea în aplicare a unor proiecte experimentale;

12.  consideră că introducerea unor strategii integrate de dezvoltare urbană durabilă este o experiență pozitivă care, din acest motiv, ar trebui consolidată și extinsă și la alte teritorii subregionale, de exemplu prin stabilirea unei abordări teritoriale integrate pe lângă obiectivele tematice, însă fără a aduce atingere concentrării tematice; subliniază importanța dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității, care consolidează capacitatea politicii de coeziune de a implica actorii locali; subliniază necesitatea de a analiza posibilitatea introducerii pregătirii programelor operaționale naționale și regionale pe baza unor strategii teritoriale integrate și a strategiilor de specializare inteligentă;

Regiunile cu venituri medii: consolidarea rezilienței și prevenirea rămânerii în urmă a teritoriilor vulnerabile

13.  subliniază că regiunile cu venituri medii nu au cunoscut aceeași creștere ca și regiunile cu venituri mici (care încă trebuie să recupereze decalajul față de restul UE) și cele cu venituri foarte ridicate, dat fiind faptul că ele se confruntă cu așa-numita provocare a „capcanei veniturilor medii” din cauza costurilor prea ridicate în comparație cu primele și a sistemelor de inovare prea slabe în raport cu cele din urmă; ia act de faptul că, în plus, aceste regiuni sunt caracterizate de un sector de producție fragil și de vulnerabilitatea lor în fața șocurilor cauzate de globalizare și a schimbărilor socioeconomice rezultate;

14.  are convingerea că una dintre principalele provocări ale viitoarei politici de coeziune va fi asigurarea unui sprijin adaptat regiunilor cu venituri medii, cu scopul, printre altele, de a crea un mediu propice investițiilor și că politica de coeziune trebuie să reducă disparitățile și inegalitățile, precum și să prevină rămânerea în urmă a teritoriilor vulnerabile, luând în considerare diferitele tendințe, dinamici și situații;

15.  invită Comisia să găsească o soluție la problemele cu care se confruntă regiunile cu venituri medii care sunt caracterizate de rate de creștere scăzute în comparație cu media UE, astfel încât să promoveze dezvoltarea armonioasă generală a Uniunii; reamintește că, pentru a sprijini aceste regiuni și pentru a oferi soluții la problemele lor, viitoarea politică de coeziune ar trebui să le acopere, să le sprijine și să le includă în mod adecvat în următoarea perioadă de programare, inclusiv prin crearea și punerea în aplicare a unor strategii, programe și acțiuni specifice; reamintește, în acest context, rolul important al indicatorilor complementari în plus față de PIB pentru a oferi o imagine mai precisă a condițiilor socioeconomice ale acestor regiuni specifice; consideră că ar trebui să se acorde mai multă atenție identificării din timp a vulnerabilităților, astfel încât politica de coeziune să poată sprijini reziliența regiunilor și să prevină apariția unor noi disparități în toate tipurile de regiuni;

16.  salută lansarea de către Comisie a unui proiect-pilot menit să ofere sprijin personalizat, adaptat la provocările specifice cu care se confruntă regiunile aflate în tranziție industrială; invită Comisia să tragă învățăminte din proiectul pilot, și se așteaptă să vadă rezultatele preconizate cât mai curând posibil; consideră că strategiile de specializare inteligentă au potențialul de a oferi, printr-o abordare holistică, un sprijin mai bun pentru aceste regiuni în cadrul strategiilor lor de dezvoltare, și, la un nivel mai general, de a promova punerea în aplicare diferențiată la nivel regional, dar ar putea fi sprijinite și printr-un grad mai mare de cooperare și de schimburi de cunoștințe și de experiență între regiuni; salută acțiunile cum ar fi Inițiativa Vanguard pentru utilizarea unei strategii de specializare inteligentă cu scopul de a stimula creșterea și reînnoirea industrială în domenii prioritare în UE;

17.  subliniază că convergența socială și fiscală contribuie la atingerea obiectivului de coeziune, îmbunătățind totodată funcționarea pieței unice; consideră că existența unor practici divergente în acest domeniu poate să constituie un obstacol în calea îndeplinirii obiectivului de coeziune și să cauzeze mai multe probleme teritoriilor rămase în urmă sau teritoriilor care sunt cele mai vulnerabile în fața globalizării și atrage atenția asupra faptului că este în continuare necesar ca regiunile mai puțin dezvoltate să recupereze decalajul față de restul Uniunii; consideră că politica de coeziune ar putea contribui la promovarea convergenței sociale și fiscale (alături de convergența economică și teritorială) prin acordarea de stimulente pozitive; subliniază, în acest sens, posibilitatea de a recurge, de exemplu, la Pilonul european al drepturilor sociale; invită Comisia să țină mai bine seama de acest aspect în semestrul european, astfel încât dimensiunea socială a politicii de coeziune să fie mai bine integrată în politica economică, implicând, în același timp, în mod corespunzător autoritățile locale și regionale cu scopul de a mări eficiența procesului și de a consolida asumarea obiectivelor acestuia;

Domenii de acțiune

18.  sprijină o concentrare tematică puternică în ceea ce privește un număr limitat de priorități legate de obiectivele politice europene majore, acordând autorităților de management mai multă flexibilitate în elaborarea strategiilor lor teritoriale în funcție de necesități și potențial, după o consultare incluzivă la nivel local și regional în vederea pregătirii acordurilor de parteneriat; subliniază că ocuparea forței de muncă (inclusiv șomajul în rândul tinerilor), incluziunea socială, combaterea sărăciei, sprijinirea inovării, digitalizarea, sprijinirea IMM-urilor și a întreprinderilor nou create, lupta împotriva schimbărilor climatice, economia circulară și infrastructura ar trebui să constituie domenii prioritare ale viitoarei politici de coeziune;

19.  salută adoptarea Pilonului european al drepturilor sociale, care marchează un pas înainte în procesul de construcție a unei Europe sociale; își reiterează angajamentul față de FSE ca parte integrantă majoră a fondurilor ESI, de Garanția pentru tineret, de Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și de Corpul european de solidaritate având în vedere rolul lor în depășirea provocărilor legate de ocuparea forței de muncă, creșterea economică, incluziunea socială, educație și formarea profesională;

20.  subliniază că viitoarea politică de coeziune va trebui să se axeze mai mult pe protejarea și sprijinirea comunităților și regiunilor afectate de globalizare (delocalizare, pierderea locurilor de muncă) și de tendințele similare din interiorul UE; solicită coordonarea între fondurile structurale și Fondul european de ajustare la globalizare în cazurile pertinente care urmează să fie analizate, pentru a include, printre altele, delocalizările în interiorul UE;

21.  constată că vulnerabilitatea la schimbările climatice variază considerabil de la o regiune la alta; consideră că fondurile ESI ar trebui utilizate cât mai eficient posibil pentru a ajuta UE să își îndeplinească angajamentele asumate în temeiul Acordului de la Paris privind schimbările climatice (COP 21), de exemplu, în ceea ce privește energia din surse regenerabile, eficiența energetică sau schimbul de bune practici, în special în sectorul locuințelor, și să țină seama de obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU; insistă asupra faptului că instrumentele de solidaritate în caz de catastrofe naturale trebuie să poată fi mobilizate cât mai repede posibil în circumstanțele date și întotdeauna în mod coordonat;

22.  solicită să se utilizeze fondurile ESI pentru a face față, într-un mod sustenabil, provocărilor demografice (îmbătrânirea populației, pierderea populației, presiunea demografică, incapacitatea de a atrage sau de a reține capitalul uman adecvat) care afectează regiunile europene în diferite moduri; subliniază, în special, necesitatea de a furniza un sprijin adecvat pentru teritorii precum anumite regiuni ultraperiferice;

23.  subliniază că trebuie creat un mecanism specific de finanțare post-2020, în temeiul articolul 349 din TFUE, vizând integrarea migranților în regiunile ultraperiferice, care se confruntă cu presiuni mai mari exercitate de migrație, ca urmare a caracteristicilor lor specifice, contribuind astfel la dezvoltarea durabilă a acestora;

24.  consideră că fondurile UE trebuie să respecte Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD) și să continue să promoveze dezinstituționalizarea;

25.  subliniază potențialul unor mai mari investiții în cultură, educație, patrimoniu, tineret, sport și turism durabil pentru a crea locuri de muncă, în special locuri de muncă de calitate pentru tineri, cât și creștere economică, precum și pentru a îmbunătăți coeziunea socială prin combaterea totodată a sărăciei și a discriminării, ceea ce are o importanță deosebită în ceea ce privește, de exemplu, regiunile ultraperiferice, rurale și izolate; sprijină dezvoltarea industriilor culturale și creative care sunt strâns legate de inovare și creativitate;

Cadrul de programare după 2020

26.  subliniază că, potrivit celui de-al 7-lea raport privind coeziunea, este nevoie ca, în alocarea fondurilor și pentru a oferi o imagine mai precisă a condițiilor socioeconomice, să se țină seama de indicatorii complementari PIB-ului pe cap de locuitor, care ar trebui să rămână principalul indicator, în funcție de provocările și nevoile identificate, inclusiv la nivel subregional; ia act de faptul că este foarte important de a se baza pe date de înaltă calitate, fiabile, actualizate, structurate și disponibile; prin urmare, solicită Comisiei și Eurostat să furnizeze cât mai multe detalii și cel mai mare grad de dezagregare geografică posibilă în cadrul statisticilor de interes pentru politica de coeziune astfel încât să reflecte în mod adecvat de necesitățile regiunilor în cursul procesului de programare; susține că trebuie să se țină seama de criterii sociale, de mediu și demografice în special de rata șomajului și de rata șomajului în rândul tinerilor;

27.  susține consolidarea abordărilor integrate și insistă că FSE trebuie să rămână o parte integrantă a politicii regionale europene, având în vedere dimensiunea sa de coeziune esențială;

28.  subliniază că granturile ar trebui să rămână principalul instrument de finanțare al politicii de coeziune, dar recunoaște că instrumentele financiare pot fi o pârghie eficientă și că ele trebuie promovate dacă aduc o valoare adăugată și pe baza unei evaluări ex ante corespunzătoare; subliniază, cu toate acestea, că utilizarea lor nu trebuie să devină un scop în sine, că eficacitatea lor depinde de o multitudine de factori (natura proiectului, a teritoriului sau a riscului) și că toate regiunile, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, trebuie să fie libere să stabilească cea mai adaptată modalitate de finanțare; s-ar opune stabilirii de obiective obligatorii pentru utilizarea instrumentelor financiare;

29.  solicită simplificarea condițiilor de utilizare a instrumentelor financiare și facilitarea coordonării acestor instrumente cu granturile, ținând seama de complementaritate, eficiență și realitățile teritoriale; subliniază importanța capacității administrative și calității guvernanței, precum și a rolului complementar al băncilor și al instituțiilor naționale de dezvoltare în punerea în aplicare a unor instrumente financiare specifice, adaptate nevoilor locale; consideră că este necesar să se armonizeze cât mai mult posibil normele privind instrumentele financiare, indiferent de modul de gestionare a acestora; propune, de asemenea, promovarea instrumentelor financiare participative pe lângă instrumentele financiare existente pentru politica de coeziune;

30.  consideră că legătura între politica de coeziune și garanția unui mediu favorabil investițiilor, eficacității și bunei utilizări a fondurilor contribuie și la îndeplinirea obiectivelor politicii de coeziune, subliniind, în același timp, că politica de coeziune nu trebuie să se limiteze la a fi un instrument în serviciul priorităților fără nicio legătură cu obiectivele sale; subliniază necesitatea de a aplica poziția convenită privind Pactul de stabilitate și de creștere în legătură cu flexibilitatea pentru condițiile ciclice, reformele structurale și investițiile guvernamentale; consideră că ar trebui analizate cu atenție măsurile care leagă eficiența fondurilor ESI de buna guvernanță economică, astfel cum se subliniază în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, inclusiv prin implicarea tuturor părților interesate; consideră că Comisia ar trebui să aibă în vedere efectuarea unor ajustări ale modului în care politica de coeziune și semestrul european sunt legate între ele în vederea consolidării dimensiunii sociale și teritoriale ale acestuia din urmă, precum și să ia în considerare alți factori care contribuie la realizarea obiectivelor de coeziune, cum ar fi convergența reală; invită Comisia, în acest context și în cadrul semestrului european, să analizeze cofinanțarea regională și națională din cadrul fondurilor ESI și impactul acesteia asupra deficitelor naționale;

31.  solicită intensificarea strategiilor de specializare inteligentă, ca o nouă direcție în care să poată fi urmărite investițiile în potențialul de creștere pe termen lung, în contextul schimbărilor tehnologice rapide și al globalizării; subliniază utilitatea condiționalităților ex ante, dar subliniază că, în anumite cazuri, acestea au crescut complexitatea procesului de dezvoltare și lansare a programării și au generat întârzieri; ia act de observațiile Curții de Conturi privind condiționalitățile ex ante în Raportul său special nr. 15/2017; invită Comisia să aibă în vedere reducerea, dacă este cazul, a numărului condiționalităților ex ante și să îmbunătățească, în acest domeniu, gradul de respectare a principiilor proporționalității și subsidiarității, bazându-se într-o măsură cât mai mare pe documentele strategice existente care ar putea îndeplini viitoarele condiționalități ex ante; subliniază că condiționalitățile ex ante ar trebui să fie strâns legate de eficacitatea investițiilor, asigurând, în același timp, un tratament egal pentru toate statele membre;

32.  constată că stabilitatea și calitatea administrației publice, pentru care o bună educație și formare și consilierea disponibilă la nivel local sunt condiții prealabile, rămân un factor decisiv pentru creșterea regională și eficacitatea fondurilor ESI; subliniază necesitatea de a se îmbunătăți calitatea guvernanței și de a se asigura asistență tehnică suficientă, dat fiind faptul că acestea au un impact considerabil asupra punerii corecte în aplicare a politicii de coeziune și pot varia în mod substanțial în statele membre, astfel cum se poate observa în special, de exemplu, în regiunile mai puțin dezvoltate; invită Comisia, în special, să evalueze viitorul program JASPERS în lumina recomandărilor Curții de Conturi Europene;

33.  sprijină evoluția către o politică de coeziune orientată într-o mai mare măsură spre rezultate și conținut, care să treacă de la o logică contabilă la una concentrată pe performanță și să le permită autorităților de management o mai mare flexibilitate în ceea ce privește modalitatea de îndeplinire a obiectivelor, respectând în același timp principiile de parteneriat, transparență și responsabilitate, printre altele;

34.  consideră că este imperios necesar să se continue lupta împotriva fraudelor și îndeamnă la aplicarea unei toleranțe zero în fața corupției;

O politică de coeziune simplificată

35.  invită Comisia ca, în propunerile sale legislative viitoare, să ia în considerare recomandările Grupului la nivel înalt privind simplificarea;

36.  subliniază necesitatea de a oferi un cadru care să garanteze stabilitatea juridică prin norme simple, clare și previzibile, în special în ceea ce privește gestionarea și controlul, în scopul de a se asigura un echilibru adecvat între obiectivele de performanță și de simplificare; solicită reducerea volumului legislației și orientărilor în următoarea perioadă de programare (cu grijă, astfel încât să se asigure, în strânsă cooperare cu părțile interesate, continuitatea necesară a normelor și a procedurilor cu care sunt familiarizate persoanele interesate și autoritățile de management); solicită ca documentele pertinente să fie traduse în toate limbile UE și să se evite pe cât posibil aplicarea și interpretarea retroactivă a normelor; solicită un cadru juridic și orientări unificate privind proiectele transfrontaliere;

37.  subliniază, totodată, necesitatea de a evita reglementarea excesivă și de a elabora programe operaționale care să constituie documente strategice autentice mai concise și mai flexibile, prevăzând o procedură simplificată pentru modificarea acestora în cursul perioadei de programare (de exemplu în cazul unor dezastre naturale), pentru a răspunde în mod adecvat la realitățile globale în continuă schimbare și la nevoile regionale;

38.  solicită stabilirea unui adevărat set unic de norme pentru fondurile ESI, inclusiv armonizarea în continuare a normelor comune pentru instrumentele care contribuie la același obiectiv tematic; consideră că este necesar să se simplifice procedurile de achiziții aferente fondurilor ESI și să se accelereze procedurile privind ajutoarele de stat pentru cazurile care necesită conformitate; se declară în favoarea unui tratament consecvent și mai coerent al fondurilor europene în regim de gestionare directă și al fondurilor politicii de coeziune în ceea ce privește ajutoarele de stat și, la un nivel mai general, sprijină aplicarea de norme armonizate pentru instrumentele europene destinate acelorași beneficiari; subliniază că este important să se asigure o mai mare complementaritate între politica de coeziune și viitorul program de cercetare al UE, pentru acoperirea întregului ciclu, de la cercetarea fundamentală la aplicațiile comerciale; consideră că ar trebui menținută concentrarea tematică pentru a permite sinergii între diferitele surse de finanțare la nivel de proiect;

39.  ia act de instituirea unui grup operativ privind subsidiaritatea și proporționalitatea și așteaptă din partea acestui grup de lucru propuneri concrete de îmbunătățire a gradului de respectare a acestor două principii în cadrul politicii de coeziune; sprijină asigurarea aplicării acestor principii în vederea unei veritabile guvernanțe pe mai multe niveluri care necesită o autonomie adecvată pentru autoritățile locale și regionale, precum și pentru alte părți interesate;

40.  regretă că Comisia nu a prezentat o evaluare mai integrată a politicilor transversale și că nu au fost comunicate sinergiile dintre diferitele politici europene; solicită strategii, finanțare și acțiuni ambițioase care să crească sinergiile cu alte fonduri ale UE și să atragă sprijin financiar complementar; subliniază necesitatea de a optimiza în continuare sinergiile dintre fondurile ESI și alte instrumente, inclusiv Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), precum și cu alte programe gestionate la nivel central, cum ar fi Orizont 2020, care este complementar politicii de coeziune în sprijinirea cercetării și a inovării;

41.  solicită ca cerințele în materie de programare, de executare și de control al fondurilor ESI să fie definite pe viitor în conformitate cu principiile diferențierii și proporționalității, bazate pe criterii transparente și echitabile, în funcție de volumul programului, profilul de risc, calitatea gestionării și nivelul cofinanțării de către beneficiari;

42.  consideră că relația dintre Comisie și autoritățile de management trebuie să evolueze în direcția unui „contract de încredere”; reamintește, în acest context, că este important să existe un cadru al guvernanței pe mai multe niveluri adecvat și funcțional; invită Comisia să valorifice acțiunile care au fost deja realizate în domeniul bunei gestionări a finanțelor publice, introducând principiul etichetării autorităților de management care și-au demonstrat capacitatea de a respecta normele; solicită ca tot ceea ce ține de control să se bazeze într-o mai mare măsură pe normele naționale și regionale în cazul în care eficiența lor a fost verificată și validată;

43.  solicită consolidarea principiului auditului unic, accelerarea punerii în aplicare a e-coeziunii și generalizarea utilizării costurilor simplificate și standardizate, deoarece, printre altele, acest fapt s-a dovedit a fi mai ușor de pus în aplicare și nu a dat naștere niciunei erori; subliniază potențialul digitalizării în ceea ce privește monitorizarea și raportarea activităților; este de părere că schimbul de cunoștințe de specialitate ar trebui să fie facilitat prin stabilirea unui portal de cunoștințe pentru a face schimb de bune practici;

44.  solicită Comisiei să prezinte idei privind modul în care politica de coeziune poate reacționa mai bine la evenimentele neprevăzute și își reiterează, în acest context, solicitarea privind crearea unui tip de rezervă care ar urma să ofere regiunilor o flexibilitate suplimentară fără a pune în pericol obiectivele pe termen lung ale programelor operaționale;

Provocări și perspective

45.  este extrem de preocupat de scenariile prezentate recent de Comisie privind reducerile bugetare care s-ar putea aplica politicii de coeziune în următorul CFM și care ar conduce la excluderea a numeroase regiuni din domeniul de aplicare al politicii de coeziune; susține un buget ambițios pe măsura provocărilor cu care se confruntă regiunile și solicită ca politica de coeziune să nu fie transformată într-o variabilă de ajustare; reamintește că includerea tuturor regiunilor UE în cadrul politicii de coeziune este un element nenegociabil pentru Parlamentul European; subliniază că teoria „grupurilor de dezvoltare economică” confirmă importanța acordării unui sprijin diferențiat tuturor regiunilor europene, inclusiv regiunilor cu venituri foarte ridicate, care trebuie să rămână competitive în fața concurenților lor de la nivel mondial;

46.  consideră că politica de coeziune poate contribui la depășirea noilor provocări, cum ar fi securitatea sau integrarea refugiaților care beneficiază de protecție internațională; subliniază, cu toate acestea, că nu se poate aștepta ca politica de coeziune să soluționeze toate situațiile de criză și se opune utilizării fondurilor politicii de coeziune pentru acoperirea nevoilor de finanțare pe termen scurt în afara domeniului său de aplicare, reamintind că obiectivul său este dezvoltarea socioeconomică a Uniunii Europene pe termen mediu și lung;

47.  ia act de rezultatele pozitive ale FEIS, care, cu toate acestea, trebuie să investească într-un mod și mai transparent și specific; subliniază că politica de coeziune și Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) se bazează pe concepte și obiective diferite care în anumite cazuri pot fi complementare, dar nu sunt substituibile, indiferent de nivelul de dezvoltare al regiunilor, în special având în vedere faptul că FEIS, spre deosebire de fondurile structurale, se bazează, în principal, pe împrumuturi; reamintește că este important să se facă o distincție corespunzătoare între FEIS și politica de coeziune, precum și să se identifice posibilități clare de combinare a lor;

48.  își reafirmă angajamentul pentru o perioadă de programare pe termen lung; consideră că singura alternativă viabilă la actuala durată de șapte ani este o perioadă a CFM de 5+5 ani, cu o revizuire la jumătatea perioadei; solicită Comisiei să elaboreze o propunere clară, în care să prezinte modalitatea practică de a implementa un cadru financiar 5+5;

49.  solicită să se ia toate măsurile necesare pentru a se evita întârzierile în programarea pentru noua perioadă, pentru a preveni întârzierea plăților și dezangajările care împiedică obținerea de rezultate pozitive în cadrul politicii de coeziune; subliniază importanța prezentării la timp, în toate limbile oficiale, a tuturor documentelor aferente viitorului cadru juridic pentru a asigura o informare corespunzătoare și în timp util a tuturor beneficiarilor;

50.  solicită măsuri de îmbunătățire a comunicării cu cetățenii europeni, care să ducă la o mai bună cunoaștere de către public a realizărilor concrete ale politicii de coeziune; invită Comisia să promoveze rolul autorităților de management și al promotorilor de proiecte care utilizează metode inovatoare de comunicare la nivel local pentru a informa publicul cu privire la rezultatele utilizării fondurilor în regiuni; subliniază necesitatea de a îmbunătăți informarea și comunicarea nu numai în aval (punerea în execuție a fondurilor ESI), ci și în amonte (posibilitățile de finanțare), în special în cazul micilor promotori de proiecte; solicită Comisiei și statelor membre să instituie mecanisme și platforme instituționalizate extinse de cooperare, pentru a asigura o mai mare vizibilitate și o sensibilizare mai accentuată a opiniei publice;

51.  ia act de faptul că unele regiuni europene sunt deosebit de expuse impactului Brexitului; subliniază că viitoarea politică de coeziune va trebui să reducă la minimum impactul negativ al Brexitului asupra altor regiuni europene și solicită examinarea în detaliu a posibilității de a continua parteneriatele în contextul cooperării teritoriale;

o
o   o

52.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320. (2) JO L 347, 20.12.2013, p. 289. (3) JO L 347, 20.12.2013, p. 470. (4) JO L 347, 20.12.2013, p. 281. (5) JO L 347, 20.12.2013, p. 259. (6) Hotărârea din 15 decembrie 2015 a Curții de Justiție, Parlamentul și Comisia/Consiliul, C-132/14 - C-136/14, ECLI:EU:C:2015:813. (7) doc. 8463/17. (8) doc. 14263/17. (9) Iammarino, S., Rodríguez-Pose, A., Storper, M. (2017), „Why Regional Development matters for Europe’s Economic Future” (Importanța dezvoltării regionale pentru viitorul economic al Europei) , Documente de lucru 07/2017, Direcția Generală Politică Regională și Urbană, Comisia Europeană. (10) JO C 306, 15.9.2017, p. 8. (11) JO C 303, 19.8.2016, p. 94. (12) JO C 316, 22.9.2017, p. 132. (13) JO C 316, 22.9.2017, p. 124. (14) JO C 76, 28.2.2018, p. 2. (15) Texte adoptate, P8_TA(2017)0222. (16) Texte adoptate, P8_TA(2016)0320. (17) Texte adoptate, P8_TA(2016)0321. (18) Texte adoptate, P8_TA(2017)0053. (19) Texte adoptate, P8_TA(2017)0254. (20) Texte adoptate, P8_TA(2017)0245. (21) Texte adoptate, P8_TA(2017)0316. (22) Texte adoptate, P8_TA(2017)0401. (23) Texte adoptate, P8_TA(2018)0067. (24) Texte adoptate, P8_TA(2018)0075. (25) http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/8631691/3-31012018-BP-EN.pdf/bdc1dbf2-6511-4dc5-ac90-dbadee96f5fb (26) http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/8701418/3-01032018-AP-EN/37be1dc2-3905-4b39-9ef6-adcea3cc347a