Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2017/2273(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0197/2018

Texte depuse :

A8-0197/2018

Dezbateri :

Voturi :

PV 14/06/2018 - 7.13
CRE 14/06/2018 - 7.13

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0268

Texte adoptate
PDF 332kWORD 69k
Joi, 14 iunie 2018 - Strasbourg Ediţie definitivă
Monitorizarea aplicării dreptului UE în 2016
P8_TA(2018)0268A8-0197/2018

Rezoluţia Parlamentului European din 14 iunie 2018 referitoare la monitorizarea aplicării dreptului UE în 2016 (2017/2273(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 1, 2 și 3,

–  având în vedere cel de-al 33-lea Raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2015) (COM(2016)0463),

–  având în vedere cel de-al 34-lea Raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2016) (COM(2017)0370),

–  având în vedere Raportul Comisiei intitulat „Raport de evaluare privind proiectul EU Pilot” (COM(2010)0070),

–  având în vedere Raportul Comisiei intitulat „Al doilea raport de evaluare privind proiectul EU Pilot” (COM(2011)0930),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 octombrie 2016, intitulată „Monitorizarea aplicării dreptului Uniunii: raportul anual pe 2014”(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 decembrie 2016, intitulată „Legislația UE: o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune”, (C(2016)8600),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 martie 2002 privind relațiile cu reclamantul în legătură cu cazurile de nerespectare a dreptului comunitar (COM(2002)0141),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 aprilie 2012 referitoare la actualizarea gestionării relațiilor cu petiționarii în ceea ce privește aplicarea dreptului Uniunii (COM(2012)0154),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2014 referitoare la un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept (COM(2014)0158),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 mai 2015, intitulată „O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune - o agendă a UE” (COM(2015)0215),

–  având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(2),

–  având în vedere Decizia 2001/470/CE din 28 mai 2001 a Consiliului de creare a unei Rețele Judiciare Europene în materie civilă și comercială(3),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la cel de-al 30-lea și cel de-al 31-lea raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2012-2013)(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2016 referitoare la o administrație transparentă, eficientă și independentă a Uniunii Europene(7) și Rezoluția din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind dreptul de procedură administrativă al Uniunii Europene(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 mai 2016 referitoare la realizarea beneficiilor politicilor de mediu ale UE prin intermediul unei evaluări periodice a punerii lor în aplicare (COM(2016)0316) și Comunicarea Comisiei din 3 februarie 2017, intitulată „Evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE: provocări comune și modalități de unire a eforturilor pentru obținerea de rezultate mai bune” (COM(2017)0063),

–  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale,

–  având în vedere articolul 52 și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru afaceri constituționale, Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și Comisiei pentru petiții (A8-0197/2018),

A.  întrucât articolul 17 din TUE stabilește rolul fundamental al Comisiei ca „gardian al Tratatelor”;

B.  întrucât articolul 2 din Tratatul UE prevede că Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților; și întrucât punerea în aplicare corespunzătoare a legislației UE este esențială, prin urmare, pentru realizarea obiectivelor de politică ale UE, astfel cum sunt definite în tratate și în legislația secundară; întrucât articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) încredințează Uniunii sarcina de a urmări, în toate acțiunile sale, să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 2 din TUE și cu articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (CDFUE), egalitatea dintre femei și bărbați este una din valorile fundamentale pe care se întemeiază UE și întrucât, în toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să combată toate formele de discriminare, să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea de șanse și de tratament;

D.  întrucât articolul 3 din TUE prevede că obiectivele Uniunii sunt, printre altele, promovarea păcii, a valorilor sale și a bunăstării popoarelor sale și realizarea unei dezvoltări durabile a Europei, bazată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață cu un grad sporit de competitivitate, care vizează ocuparea deplină a forței de muncă și progresul social, pe un nivel ridicat de protecție și ameliorare a calității mediului, precum și că Uniunea combate excluziunea socială și discriminarea, și promovează justiția și protecția socială, egalitatea dintre femei și bărbați, solidaritatea dintre generații și protecția drepturilor copilului;

E.  întrucât, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), statele membre trebuie să informeze Comisia, într-un mod clar și precis, cu privire la modul în care transpun directivele UE în dreptul intern; întrucât, potrivit Declarației politice comune din 28 septembrie 2011 a Comisiei și a statelor membre(9) și potrivit Declarației politice comune din 27 octombrie 2011 a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei(10), statele membre, atunci când comunică măsurile naționale de transpunere către Comisie, pot fi solicitate, de asemenea, să furnizeze documente care să explice modul în care au transpus directivele în dreptul intern;

F.  întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din TUE și cu articolul 288 alineatul (3) și articolul 291 alineatul (1) din TFUE, statele membre au responsabilitatea principală de a transpune, aplica și implementa, în mod corect și în termenele prevăzute, dreptul UE, precum și de a prevedea suficiente căi de atac pentru o protecție juridică efectivă în domeniile acoperite de dreptul UE;

G.  întrucât aplicarea corectă a dreptului UE garantează că toți cetățenii europeni beneficiază de politicile Uniunii, iar întreprinderile se bucură de condiții de concurență echitabile;

H.  întrucât, în urma adoptării din decembrie 2016 a Comunicării sale, intitulate „Legislația UE: o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune”, Comisia Europeană a decis să se concentreze pe cazurile în care statele membre nu comunică măsurile de transpunere, măsurile respective transpun incorect directivele sau statele membre nu se conformează unei hotărâri a CJUE [astfel cum se prevede la articolul 260 alineatul (2) din TFUE], aduc prejudicii grave intereselor financiare ale UE sau încalcă competențele exclusive ale UE;

I.  întrucât, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din TUE, CDFUE are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor și se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, precum și statelor membre, atunci când aplică dreptul Uniunii [articolul 51 alineatul (1) din CDF];

J.  întrucât procedurile EU Pilot vizează o cooperare mai strânsă și mai coerentă între Comisie și statele membre, pentru a remedia, ori de câte ori este posibil, în faza inițială, prin intermediul dialogului bilateral, situațiile de încălcare a legislației UE, fără a se recurge la procedurile oficiale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

K.  întrucât este necesar - ca reacție la deficitul democratic actual și având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale - să se creeze un nou mecanism, care să ofere un cadru unic și coerent, pe baza instrumentelor și a mecanismelor existente, și care să se aplice, în mod uniform, tuturor instituțiilor UE și tuturor statelor membre;

L.  întrucât, cu toate acestea, în conformitate cu noile politici de asigurare a respectării legislației UE, adoptate de către Comisie, scopul EU Pilot nu este acela de a prelungi procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, care este, în sine, un mijloc de a intra într-un dialog de soluționare a problemelor cu un stat membru;

M.  întrucât, în vederea instituirii unei abordări mai strategice și mai eficiente a procesului de asigurare a respectării legislației în ceea ce privește gestionarea cazurilor de neîndeplinire a obligațiilor, Comisia a decis, după cum a precizat în Comunicarea sa, intitulată „Legislația UE: o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune”, să lanseze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, fără a se baza pe mecanismul EU Pilot, cu excepția cazului în care se consideră că recurgerea la acesta este utilă într-un caz dat;

N.  întrucât, în 2016, Comisia a primit 3 783 noi plângeri care semnalau potențiale încălcări ale dreptului UE, cele mai multe dintre acestea fiind depuse împotriva Italiei (753), Spaniei (424) și Franței (325);

O.  întrucât, în conformitate cu articolul 258 alineatul (1) și alineatul (2) din TFUE, în cazul în care consideră că un stat membru a încălcat una dintre obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor, Comisia emite un aviz motivat și, în cazul în care statul în cauză nu se conformează avizului în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție;

P.  întrucât, în 2016, Comisia a inițiat 847 de noi proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor privind transpunerea tardivă a unor directive;

Q.  întrucât, în 2016, 95 de cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sunt încă deschise, motiv pentru care CJUE s-a pronunțat asupra nerespectării obligațiilor de către statele membre în cauză;

R.  întrucât, în Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 privind crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale, Parlamentul a solicitat Comisiei să prezinte, până în septembrie 2017, în temeiul articolului 295 din TFUE, o propunere în vederea încheierii unui Pact al Uniunii pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (Pactul UE pentru DSF), sub forma unui acord interinstituțional care să instituie măsuri de facilitare a cooperării dintre instituțiile Uniunii și statele membre în cadrul articolului 7 din TUE;

S.  întrucât Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană prevede un schimb de informații cu privire la toate procedurile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, sub forma unor scrisori de punere în întârziere, însă nu include procedura informală EU Pilot, care precede deschiderea unei proceduri formale în constatarea neîndeplinirii obligațiilor;

T.  întrucât articolul 41 din CDFUE definește dreptul la bună administrare ca fiind dreptul oricărei persoane de a beneficia, în ceea ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, iar articolul 298 din TFUE prevede că, în îndeplinirea misiunilor lor, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt susținute de o administrație europeană deschisă, eficientă și independentă;

U.  întrucât, în Comunicarea sa din 3 februarie 2017 privind evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE (EIR), Comisia declară că a desfășurat un dialog structurat și cuprinzător cu statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE în materie de mediu și se oferă, fără a aduce atingere competențelor de executare ce îi revin în temeiul tratatelor UE, să faciliteze eforturile statelor membre prin intermediul unui nou cadru specific;

V.  întrucât articolul 157 și articolul 19 din TFUE permit adoptarea legislației pentru a combate toate formele de discriminare, inclusiv pe criterii de gen;

W.  întrucât UE și statele sale membre s-au angajat, prin Declarația nr. 19 anexată la Actul final al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona, să lupte ,,împotriva tuturor formelor de violență domestică, […] pentru a preveni și reprima aceste acte criminale, precum și pentru ajutorarea și protejarea victimelorˮ;

X.  întrucât, în temeiul articolelor 79 și 83 din TFUE, s-au adoptat acte legislative ale UE de combatere a traficului de persoane, în special de femei și copii; întrucât programul „Drepturi, egalitate și cetățenie” finanțează, printre altele, măsuri ce contribuie la eradicarea violenței împotriva femeilor;

Y.  întrucât o serie de directive UE, în special cele axate pe egalitatea de gen, nu sunt puse în aplicare în mod corect în mai multe state membre, persoane de diverse genuri rămânând neprotejate împotriva discriminării în domenii precum accesul la locuri de muncă, bunuri și servicii;

Z.  întrucât discriminarea pe criterii de gen se intersectează cu alte tipuri de discriminare, inclusiv discriminarea pe criterii de rasă și origine etnică, religie, dizabilitate, stare de sănătate, identitate de gen, orientare sexuală, vârstă și/sau condiție socioeconomică;

AA.  întrucât 33% dintre femeile din UE s-au confruntat cu acte de violență fizică și/sau sexuală, iar 55% dintre ele au fost hărțuite sexual, dintre care 32% la locul de muncă; întrucât femeile sunt deosebit de vulnerabile la violența sexuală, fizică și online, la hărțuirea pe internet și la urmărirea obsesivă; întrucât mai mult de jumătate dintre femeile care sunt victime ale omorurilor sunt ucise de un partener sau de o rudă; întrucât violența împotriva femeilor este una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului la nivel mondial, indiferent de vârsta, naționalitatea, religia, educația sau statutul social și financiar al victimei, reprezentând un obstacol major în calea egalității dintre femei și bărbați; întrucât în statele membre fenomenul feminicidului nu înregistrează scăderi;

AB.  întrucât, potrivit sondajului privind persoanele LGBT din UE, lesbienele, femeile bisexuale și transgen se confruntă cu un risc uriaș de discriminare din cauza orientării lor sexuale sau a identității lor de gen; întrucât 23 % dintre lesbiene și 35 % dintre persoanele transgen au fost agresate fizic sau sexual sau amenințate cu violența acasă sau în alte locuri (pe stradă, în mijloacele de transport în comun, la locul de muncă etc.) cel puțin o dată în ultimii cinci ani;

AC.  întrucât s-a constatat că punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației UE în materie de egalitate de gen în statele membre prezintă probleme specifice legate de transpunerea și punerea în aplicare a directivelor relevante, de exemplu, deficiențe substanțiale în legislație și inconsecvențe în punerea sa în aplicare de către instanțele naționale;

AD.  întrucât instituțiile și mecanismele pentru egalitatea de gen sunt adesea marginalizate în structurile guvernamentale naționale, fiind divizate între diferite domenii de politică și obstrucționate de mandate complexe, precum și de lipsa personalului adecvat, a formării, a datelor, a resurselor suficiente și a sprijinului suficient din partea liderilor politici;

AE.  întrucât, potrivit analizei comparative a legislației de combatere a discriminării în Europa, publicată în 2017 de către rețeaua europeană de experți juridici în domeniul egalității de gen și al nediscriminării, în marea majoritate a țărilor, percepția și conștientizarea rămân în continuare preocupări majore, deoarece, adeseori, cetățenii nu sunt informați despre drepturile lor la protecție împotriva discriminării sau existența unor mecanisme de protecție; întrucât, potrivit acestei analize, au apărut și alte aspecte preocupante în ceea ce privește asigurarea respectării directivelor UE de combatere a discriminării, cum ar fi absența (sau caracterul limitat al) calității procesuale a organizațiilor și asociațiilor pentru a formula acțiuni în justiție în numele sau în sprijinul victimelor discriminării și aplicarea restrictivă a inversării sarcinii probei, precum și o serie de piedici în calea accesului efectiv la justiție, iar toate acestea constituie obstacole care împiedică efectiv cetățenii să-și exercite pe deplin și să-și protejeze drepturile care decurg din dispozițiile legislației de combatere a discriminării;

AF.  întrucât indicele egalității de gen pe 2017 al Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) arată doar îmbunătățiri minore, subliniind faptul că UE este departe de atingerea egalității de gen, punctajul global fiind în prezent de 66,2 din 100, cu doar 4 puncte mai mare decât acum 10 ani;

AG.  întrucât, în ceea ce privește sfera factorilor de decizie, datele privind egalitatea de gen menționate mai sus arată o îmbunătățire de aproape 10 puncte în ultimul deceniu, punctajul fiind în prezent de 48,5, însă acest domeniu are în continuare cel mai scăzut punctaj; întrucât această cifră negativă reflectă în principal reprezentarea inegală a femeilor și a bărbaților în politică și evidențiază un deficit democratic în guvernanța UE;

AH.  întrucât raportul Eurofound referitor la diferențele de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă estimează că aceste disparități generează pentru UE costuri de aproximativ 370 de miliarde EUR pe an, adică 2,8 % din PIB-ul UE;

AI.  întrucât, potrivit sondajului privind condițiile de muncă realizat de Eurofound, indicatorul sintetic al orelor lucrate remunerate și neremunerate arată că, dacă se calculează orele lucrate remunerate și neremunerate, femeile au un program de lucru mai lung;

AJ.  întrucât, în ciuda angajamentului UE față de egalitatea de gen în procesul decizional, consiliile de administrație ale agențiilor UE au un grav dezechilibru de gen și demonstrează tendințe persistente de segregare de gen;

AK.  întrucât feminizarea sărăciei este un fapt în UE și întrucât punerea în aplicare adecvată și deplină a legislației UE privind egalitatea și egalitatea de gen și asigurarea respectării ei ar trebui să fie însoțită de politici vizând rata deosebit de ridicată a șomajului, a sărăciei și a excluziunii sociale în rândul femeilor; întrucât lipsa politicilor privind egalitatea și aplicarea deficientă a legislației privind egalitatea de gen pun și mai mult în pericol femeile și cresc riscul de sărăcie și marginalizare socială, excluzându-le de pe piața muncii;

AL.  întrucât punerea în aplicare corespunzătoare a legislației existente este esențială pentru promovarea egalității între femei și bărbați; întrucât, chiar dacă Directiva 2006/54/CE reformată interzice în mod clar deopotrivă discriminarea directă și indirectă și, deși, în medie, femeile au un nivel mai ridicat de educație, diferența de remunerare între femei și bărbați încă era de 16,3 % în 2015;

AM.  întrucât principiul egalității de gen trebuie să fie o componentă esențială a procesului de monitorizare a aplicării legislației UE în vigoare;

AN.  întrucât colectarea datelor, dacă este posibil, defalcate în funcție de gen, este deosebit de importantă pentru a evalua progresul înregistrat până în prezent în ceea ce privește punerea în aplicare a dreptului UE,

1.  salută decizia Comisiei(11) de a reacționa cu promptitudine în cazurile de neîndeplinire a obligațiilor, și susține eforturile acesteia de a soluționa în mod informal problemele de aplicare; invită Comisia să îmbunătățească sistemul EU Pilot de soluționare a problemelor;

2.  își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea volumului total de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în 2016, numărul acestora fiind cel mai mare înregistrat în ultimii cinci ani;

3.  salută Raportul anual al Comisiei pe 2016 privind monitorizarea aplicării dreptului UE și constată că, potrivit acestui raport, cele patru sectoare în care au fost deschise, împotriva statelor membre, cele mai numeroase proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de transpunere, în 2016, au fost mediul, justiția și consumatorii, impozitarea și piața internă;

4.  reamintește că dreptul de a adresa petiții Parlamentului este o componentă esențială a cetățeniei europene, consacrată de articolele 20 și 227 din TFUE, precum și de articolul 44 din CDFUE, fiind clasată pe poziția a doua ca importanță de către cetățeni, potrivit unor sondaje recente; subliniază importanța petițiilor ca modalitate prin care cetățenii și rezidenții se pot simți implicați în activitățile Uniunii și își pot exprima preocupările în legătură cu cazurile de aplicare necorespunzătoare sau de încălcare a dreptului UE și cu potențialele lacune ale cadrului legislativ și care oferă, de asemenea, posibilitatea de a sesiza aceste deficiențe, în speranța unei rezolvării prompte și eficiente a problemelor ridicate; împărtășește opinia Comisiei că eforturile depuse pentru a asigura respectarea efectivă a dreptului UE în vigoare trebuie să fie recunoscute ca fiind la fel de importante ca cele consacrate elaborării de noi acte legislative; invită Comisia să îmbunătățească, în acest sens, modul de tratare a petițiilor adresate, prin furnizarea unor răspunsuri prompte și aprofundate;

5.  atrage atenția asupra studiului solicitat de Comisia pentru petiții a Parlamentului Departamentului tematic C, intitulat „Monitorizarea punerii în aplicare a dreptului Uniunii: instrumente și provocări”, și salută recomandările sale concrete privind acțiunile necesare din partea Parlamentului; atrage atenția asupra unui studiu publicat recent, comandat Departamentului tematic C, intitulat „Accesul efectiv la justiție”, ca urmare a acuzațiilor recurente care au rezultat în urma tratării mai multor petiții; susține propunerea Comisiei de a încuraja formarea judiciară în domeniul dreptului UE pentru diferitele state membre, în vederea asigurării consecvenței în ceea ce privește hotărârile judecătorești și, prin urmare, a egalității asigurării respectării drepturilor în întreaga Uniune;

6.  salută faptul că raportul din 2016 al Comisiei se caracterizează printr-o transparență crescută și oferă mai multe informații statistice, comparativ cu rapoartele anterioare; regretă, cu toate acestea, faptul că raportul nu furnizează informații precise privind numărul petițiilor care au condus la inițierea de proceduri EU Pilot sau de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și solicită Comisiei să furnizeze această informație specifică; constată cu regret că nici Parlamentul, nici petiționarii nu sunt implicați în aceste proceduri; își reiterează apelul adresat Comisiei de a informa Parlamentul cu privire la toate procedurile EU Pilot lansate și la toate procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiate, cu scopul de a îmbunătăți transparența, a reduce timpul de soluționare a litigiilor prin intermediul Comisiei pentru petiții, a consolida încrederea în proiectul UE și, în cele din urmă, a spori legitimitatea procedurii EU Pilot, în special în ceea ce privește procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; invită Comisia să comunice sistematic deciziile pe care le ia și diferitele etape parcurse de Colegiul Comisarilor și să publice ordinea de zi și principalele rezultate ale reuniunilor privind pachetele de măsuri propuse de Comisie; recunoaște hotărârile CJUE în cauzele C-39/05 P, C-52/05P și C-562/14 P din mai 2017, potrivit cărora documentele din cadrul procedurii EU Pilot nu ar trebui să fie făcute publice dacă există riscul ca publicarea acestor documente să afecteze natura procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, să influențeze evoluția acesteia sau să îi submineze obiectivele; solicită Comisiei să facă publice documentele schimbate cu statele membre atunci când acest risc nu mai există, și anume de îndată ce procedurile EU Pilot sunt încheiate; sprijină, în acest sens, sugestiile formulate de Ombudsmanul European cu privire la promptitudinea și transparența cazurilor EU Pilot prealabile procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; subliniază că este important ca toți actorii vizați să fie informați constant, și ca procedurile EU Pilot să fie mai transparente; regretă lipsa de angajament de care a dat dovadă Comisia atunci când a răspuns preocupărilor exprimate de către deputați în legătură cu procedurile EU Pilot și solicită Comisiei să informeze Comisia pentru petiții în legătură cu orice noi etape semnificative și cu dialogul cu statele membre atunci când este vorba despre petițiile deschise; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a include în raportul său anual și rata de punere în aplicare atât a regulamentelor UE, cât și a directivelor;

7.  consideră că numărul mare de proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor indică faptul că aplicarea corectă și oportună a legislației UE în statele membre rămâne o provocare considerabilă și o prioritate, având în vedere noua abordare mai strategică și mai eficientă a procesului de asigurare a respectării legislației, adoptată de Comisie pentru anul 2016; consideră că unele dintre aceste cazuri sunt rezultatul lipsei de resurse dedicate administrației publice în unele state membre;

8.  subliniază faptul că numărul de plângeri noi este cel mai ridicat începând cu 2011, reprezentând o creștere de 67,5 % față de anul trecut, cu un număr record de 3 783 de plângeri noi și o scădere a ratelor de soluționare, că, în plus, 1 657 de cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor au rămas deschise la sfârșitul anului 2016, în timp ce au fost deschise 986 de cazuri de neîndeplinire a obligațiilor în 2016, dintre care 847 se referă la transpunerea târzie; ia act cu îngrijorare de faptul că sunt încă deschise 95 cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în urma unei hotărâri a Curții, întrucât Comisia a considerat că statele membre în cauză nu s-au conformat încă hotărârilor judecătorești în temeiul articolul 258 din TFUE, și că, în general, domeniile „ocuparea forței de muncă” și „justiție și consumatori” sunt cele mai afectate, urmate de piața internă, industrie, antreprenoriat și IMM-uri, impozitare și uniune vamală, precum și mediul;

9.  salută scăderea numărului de dosare noi EU Pilot inițiate în 2016 (790, comparativ cu 881 în 2014) și faptul că acest număr a atins cel mai scăzut nivel din 2011, deși Comisia nu desfășoară nicio procedură EU Pilot în cazul transpunerii tardive a directivelor; constată, cu toate acestea, că rata de soluționare a scăzut ușor, comparativ cu 2015 (de la 75 % la 72 %); solicită Comisiei să ofere clarificări despre stabilirea priorităților sale în ceea ce privește politica de asigurare a respectării legislației, conform căreia declară că își va axa acțiunea de asigurare a respectării legislației pe problemele în cazul cărora ar putea aduce rezultate cu adevărat semnificative și pe prioritățile de politică care vizează cazurile care indică deficiențe sistemice în sistemul juridic al unui stat membru;

10.  ia act de faptul că angajamentul Comisiei de a avea o abordare mai strategică a asigurării respectării dreptului UE a condus recent la închiderea unor cazuri de neîndeplinire a obligațiilor din motive politice; invită, prin urmare, Comisia să explice considerentele care stau la baza unor astfel de decizii în viitoarele rapoarte de monitorizare;

11.  subliniază faptul că cele mai multe dosare EU Pilot care au condus la proceduri formale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor au vizat, în principal, domeniile de politică privind mediul, piața internă, industria, antreprenoriatul și IMM-urile, energia și impozitarea și uniunea vamală; ia act, de asemenea, de faptul că țările care au făcut obiectul celui mai mare număr de dosare în cadrul EU Pilot, în urma cărora s-a recurs la procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor au fost Ungaria, Germania, Spania și Polonia.

12.  recunoaște că responsabilitatea principală pentru aplicarea și executarea corespunzătoare a dreptului UE revine statelor membre, dar subliniază că acest lucru nu scutește instituțiile UE de obligația de a respecta dreptul primar al UE atunci când elaborează actele de drept secundar al UE, și cu atât mai mult în domeniul statului de drept și al drepturilor fundamentale, ținând cont de CDFUE;

13.  subliniază faptul că punerea în aplicare și în executare corespunzătoare a dreptului UE este esențială pentru realizarea politicilor UE în ceea ce privește principiul egalității între femei și bărbați, consacrat în tratate, și pentru încurajarea și clădirea încrederii reciproce între instituțiile publice atât la nivelul UE, cât și la nivel național, reamintind și că încrederea și securitatea juridică constituie temeiul unei bune cooperări și al punerii în aplicare eficace a dreptului UE;

14.  este preocupat de faptul că există, în continuare, deficiențe semnificative în ceea ce privește punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației UE în domeniul mediului în unele state membre, în special în domeniile gestionării deșeurilor, infrastructurii de tratare a apelor reziduale și respectării valorilor-limită pentru calitatea aerului;

15.  subliniază rolul important pe care îl joacă partenerii sociali, organizațiile societății civile, cetățenii europeni și alți actori în monitorizarea și semnalarea deficiențelor de transpunere și aplicare a dreptului UE de către statele membre; salută, așadar, faptul că cetățenii răspund foarte pozitiv în legătură cu punerea în aplicare a politicii UE, inclusiv rolul esențial al denunțătorilor în sectorul privat și public; subliniază că, din oficiu, cetățenii UE trebuie să fie primii informați în mod clar, efectiv accesibil, transparent și oportun atunci când se adoptă legi naționale de transpunere a actelor legislative ale UE, care sunt acestea și ce autorități naționale au responsabilitatea de a se asigura că sunt aplicate corect;

16.  evidențiază importanța acordată de Comisie cu privire la transpunerea la timp și corectă a dreptului UE în legislația națională și la existența unui cadrul legislativ intern clar, care obligă statele membre să considere aceste aspecte ca fiind prioritare, astfel încât să se evite cazurile de încălcare a dreptului UE, oferind totodată cetățenilor și întreprinderilor beneficiile scontate printr-o aplicare efectivă și eficientă a acestuia;

17.  remarcă, totuși, faptul că termenele nerealiste de punere în aplicare a legislației pot determina incapacitatea statelor membre de a se conforma, ceea ce implică aprobarea tacită a întârzierii aplicării; îndeamnă instituțiile europene să convină asupra unor calendare mai adecvate privind punerea în aplicare a regulamentelor și a directivelor, prin care se ține seama în mod corespunzător de perioadele necesare pentru verificare și consultare; consideră că Comisia ar trebui să prezinte rapoarte, sinteze și revizuiri legislative la datele convenite de colegislatori și conform prevederilor legislației aplicabile;

18.  subliniază faptul că, în 2016, au existat 70 de directive care trebuiau transpuse, față de 56 în 2015; își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea mare a numărului de cazuri noi de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive, de la 543 la 847; regretă faptul că, la sfârșitul anului 2016, erau încă deschise 868 de cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive, reprezentând o creștere de 67,5 % în comparație cu cele 518 de cazuri deschise la sfârșitul anului 2015;

19.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, la fel ca în anul 2015, statele membre nu și-au îndeplinit în toate cazurile angajamentul de a prezenta documente explicative împreună cu măsurile de transpunere a directivelor în legislația națională; consideră că, în contextul în care mare parte dintre documentele explicative prezentate au fost de o calitate neuniformă, Comisia ar trebui să ofere mai mult sprijin statelor membre în procesul de elaborare a acestor documente și a tabelelor de corespondență;

20.  subliniază faptul că nerespectarea obligației de a asigura transpunerea la timp și corectă a legislației UE existente, care abordează principiul egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de educație, ocupare a forței de muncă și exercitare a profesiilor, egalitate de remunerare pentru muncă egală și egalitate de tratament între femei și bărbați în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și furnizarea acestora, precum și a dispozițiilor existente pentru a îmbunătăți echilibrul dintre viața profesională și cea privată și pentru a pune capăt tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor privează, în ultimă instanță, cetățenii și întreprinderile de beneficiile la care au dreptul în temeiul dreptului UE;

21.  subliniază faptul că UE a fost creată ca o uniune bazată pe statul de drept și pe respectarea drepturilor omului (articolul 2 din TUE); evidențiază faptul că, la punerea în aplicare a legislației UE, statele membre trebuie să respecte pe deplin drepturile fundamentale consacrate în tratate și în Carta drepturilor fundamentale a UE; reiterează faptul că monitorizarea atentă a actelor și omisiunilor statelor membre și instituțiilor UE este extrem de importantă;

22.  își reiterează preocuparea în legătură cu numărul petițiilor adresate Parlamentului și al reclamațiilor adresate Comisiei privind o serie de chestiuni considerate ca fiind soluționate de către Comisie;

23.  subliniază că este important să se garanteze integritatea ordinii juridice a UE, care include legislația primară, legislația secundară și instrumentele juridice neobligatorii; solicită, din acest motiv, adoptarea la timp a inițiativelor legislative și nelegislative necesare pentru transformarea Pilonului european al drepturilor sociale într-o realitate pentru cetățeni; invită Comisia să facă uz de un maximum de transparență și de coerență în eforturile sale de a crea un nou cadru dedicat punerii în aplicare corespunzătoare a legislației, cum ar fi EIR; invită Comisia să aibă în vedere crearea unui astfel de cadru, dedicat în mod specific dezvoltării echitabile și echilibrate, ocupării forței de muncă, afacerilor sociale și chestiunilor referitoare la incluziune, în corelație cu Pilonul european al drepturilor sociale;

24.  reiterează faptul că a invitat Comisia, în rezoluția sa din 25 octombrie 2016, să înainteze o propunere pentru încheierea unui pact al Uniunii pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (Pactul UE pentru DSF), unind astfel rapoartele sale tematice anuale, cu rezultatele mecanismelor de monitorizare existente și instrumentele de evaluare periodică, pentru a fi prezentate în timp util; reamintește că Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, cu respectarea deplină a principiilor bunei și eficientei administrări prevăzute de articolele 298 din TFUE și articolele 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE, are datoria de a monitoriza și de a evalua punerea corectă în aplicare a dreptului Uniunii și respectarea principiilor și obiectivelor consacrate în tratate de către statele membre și toate instituțiile și organismele Uniunii și să își respecte angajamentul de a sprijini în mod activ statele membre să transpună și să pună în aplicare anumite directive și regulamente; recomandă, prin urmare, ca această sarcină să fie luată în considerare în ciclul politicii DSF începând cu anul 2018, iar rapoartele sale tematice anuale, cu rezultatele mecanismelor existente de monitorizare și ale instrumentelor de evaluare periodică, să fie prezentate în timp util;

25.  reamintește că Parlamentul a invitat, în mai multe rânduri, Comisia să monitorizeze, să direcționeze și să sprijine punerea în aplicare a legislației și a politicilor privind mediul;

26.  salută angajamentul Comisiei de a sprijini în mod activ statele membre să transpună și să pună în aplicare legislația europeană prin pregătirea de planuri de punere în aplicare pentru anumite directive și regulamente;

27.  consideră că, având în vedere responsabilitatea sa comună în asigurarea punerii în aplicare și a respectării dreptului UE în conformitate cu Acordul interinstituțional, precum și funcția sa relevantă de control politic asupra Comisiei, conferită prin articolul 14 din TUE, Parlamentul ar trebui să fie notificat automat despre orice procedură EU Pilot deschisă și despre orice procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiată și ar trebui să i se acorde accesul adecvat la documentele referitoare la aceste două tipuri de proceduri, în special atunci când rezultă din petiții, respectând în același timp dispozițiile în materie de confidențialitate necesare pentru soluționarea cu succes a cazurilor;

28.  propune ca reprezentanții statelor membre să participe mai mult la discuțiile referitoare la petiții din cadrul Comisiei pentru petiții;

29.  ia act de nivelul nesatisfăcător de aplicare a dreptului UE în statele membre, după cum arată numărul mare de plângeri trimise Comisiei și fluxul important de petiții adresate Parlamentului; salută intenția Comisiei, exprimată în comunicarea sa din decembrie 2016, de a spori utilizarea instrumentelor preventive, cum ar fi reuniunile privind pachetele de măsuri, orientările de punere în aplicare, grupurile de experți și rețelele specializate (inclusiv rețeaua SOLVIT), și de a sprijini consolidarea capacităților în statele membre pentru a asigura respectarea legislației UE; invită Comisia să utilizeze dispozițiile articolului 197 din TFUE pentru a pune în aplicare această politică de asigurare a respectării legislației reînnoită în deplin parteneriat cu statele membre și cu instituțiile europene; invită Comisia să își îmbunătățească modul de tratare a petițiilor adresate, oferind răspunsuri oportune și aprofundate;

30.  constată că, deși 95 de cazuri de neîndeplinire a obligațiilor sunt încă deschise, deși CJUE s-a pronunțat cu privire la nerespectarea obligațiilor de către statele membre, numai trei dintre aceste cazuri au fost sesizate Curții de către Comisie în temeiul articolului 260 din TFUE; consideră că este extrem de important să se asigure respectarea deplină și în timp util a deciziilor instanțelor și, atunci când este necesar, să facă uz pe deplin de dispozițiile articolului 279 din TFUE, pentru a preveni orice subminare a dreptului UE și a autorității CJUE; invită Comisia să remedieze această situație și să raporteze în mod regulat progresele realizate Parlamentului;

31.  subliniază faptul că toate instituțiile UE sunt obligate să respecte dispozițiile tratatelor UE și ale CDFUE(12);

32.  recomandă ca orice dezbatere interparlamentară referitoare la democrație, la statul de drept și la drepturile fundamentale să includă participarea societății civile și a cetățenilor, de exemplu prin intermediul petițiilor transmise Parlamentului și al inițiativei cetățenești europene;

33.  subliniază că memorandumurile de înțelegere încheiate între instituțiile UE și statele membre nu sunt considerate acte ale UE, în temeiul articolul 288 din TFUE;

34.  subliniază importanța crucială a eficienței, transparenței și responsabilității în procesul de elaborare și aplicare a dreptului UE de către instituțiile UE; evidențiază, în special, principiul responsabilității democratice și rolul Parlamentului în asigurarea ei, precum și dreptul cetățenilor UE la justiție și la bună administrare, prevăzut la articolele 41 și 47 din CDFUE; evidențiază faptul că, în conformitate cu aceste drepturi și principii, cetățenii trebuie să beneficieze de acces adecvat și facil la proiectele de acte juridice care îi privesc; reamintește că aceleași drepturi și principii ar trebui, de asemenea, să fie de o importanță majoră pentru statele membre atunci când propun proiecte de acte legislative cu obiectivul de a pune în aplicare dreptul UE;

35.  invită Comisia să consolideze, acolo unde este posibil și necesar, resursele financiare ale UE, cum ar fi Fondul social european, dedicate „consolidării capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate și administrației publice eficiente”, cu scopul de a promova bunăstarea socială și dezvoltarea economică și de a spori eficacitatea legislației în materie de beneficii; invită Comisia să facă uz deplin de articolul 197 din TFUE pentru a contribui la consolidarea capacității statelor membre de a pune în aplicare și a asigura respectarea dreptului UE;

36.  invită Comisia să dezvolte instrumentele menite să ajute statele membre să identifice problemele de transpunere, să le soluționeze într-o fază timpurie a procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și să găsească soluții comune;

37.  reamintește că legislația care conduce la cele mai flagrante proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor este rezultatul directivelor; reamintește că regulamentele sunt aplicabile în mod direct și obligatoriu în toate statele membre; invită, așadar, Comisia să recurgă, în măsura posibilului, la regulamente atunci când are în vedere prezentarea unor propuneri legislative; consideră că o astfel de abordare ar putea atenua riscul de reglementare excesivă;

38.  reamintește că deciziile preliminare contribuie la clarificarea modului în care trebuie aplicat dreptul Uniunii Europene; consideră că recurgerea la această procedură permite interpretarea și aplicarea uniformă a legislației UE; invită, prin urmare, Comisia să monitorizeze mai eficient îndeplinirea obligației instanțelor naționale de a solicita decizii preliminare CJUE, așa cum se prevede la articolul 267 din TFUE; încurajează, așadar, instanțele naționale să adreseze întrebări, în caz de îndoială, CJUE și să prevină, astfel, procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

39.  invită Comisia să acorde o atenție deosebită controlului său asupra punerii în aplicare a Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne(13), precum și să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor atunci când este necesar, menținând o vigilentă deosebită în ceea ce privește aplicarea incorectă sau necorespunzătoare;

40.  salută eforturile continue ale Comisiei de a consolida normele UE în materie de mediu pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru toate statele membre și toți operatorii economici și de a remedia deficiențele de punere în aplicare și asigurare a respectării legislației UE în materie de mediu, inclusiv prin recurgerea la proceduri în constarea neîndeplinirii obligațiilor, dacă este necesar; accentuează, cu toate acestea, limitele cunoscute ale eficacității normelor UE în materie de mediu și în special ale Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător (DRM); invită Comisia să ia act de rezoluția Parlamentului din 26 octombrie 2017(14) privind punerea în aplicare a DRM; remarcă faptul că, în unele state membre, dreptul cetățenilor la un mediu sănătos este afectat de deficiențele în ceea ce privește punerea în aplicare și asigurarea respectării dreptului UE în domeniul mediului, în special în ceea ce privește prevenirea deteriorării aerului și a apei, gestionarea deșeurilor și infrastructura de epurare a apelor reziduale; subliniază că punerea în aplicare pe deplin a legislației UE privind mediul ar putea aduce UE economii de 50 de miliarde EUR în fiecare an, mai ales, prin reducerea costurilor cu sănătatea și a costurilor directe pentru mediu;

41.  accentuează faptul că acquis-ul UE cuprinde, de asemenea, acorduri internaționale încheiate de UE; ia act, cu profundă îngrijorare, de faptul că este posibil ca normele UE în materie de mediu să nu fie conforme cu Convenția de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu („Convenția de la Aarhus”)(15) pentru că nu acordă un acces suficient la justiție organizațiilor de protecție a mediului și publicului; invită, în consecință, Comisia să acorde atenție constatărilor și recomandărilor Comitetului pentru respectarea Convenției de la Aarhus(16) și poziției Consiliului din 17 iulie 2017(17) și să caute moduri și mijloace de a se conforma Convenției de la Aarhus într-un fel compatibil cu principiile fundamentale ale ordinii juridice din Uniune și cu sistemul său de control judiciar;

42.  invită Comisia să acorde o atenție deosebită aplicării măsurilor adoptate în domeniul azilului și al migrației pentru a asigura respectarea principiilor consacrate în CDFUE, să conlucreze cu statele membre pentru depășirea dificultăților pe care acestea le întâmpină în respectiva punere în aplicare și să inițieze procedurile necesare de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, atunci când este cazul; constată cu îngrijorare că anumite state membre nu își respectă obligațiile stabilite de politica în domeniul azilului și al migrației, în special în privința transferului solicitanților de azil; evidențiază necesitatea de a combate lipsa de solidaritate dintre unele state membre în domeniul azilului și al migrației, în așa fel încât toate statele membre să își îndeplinească obligațiile; solicită statelor membre să combată creșterea traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă sau al exploatării sexuale;

43.  invită Comisia să reacționeze în mod eficace la evoluția situației în materie de migrație și de securitate și să aplice în mod eficient Agenda europeană privind migrația, precum și pachetele de punere în aplicare aferente; solicită statelor membre să pună în aplicare Directiva privind returnarea (2008/115/CE)(18) în mod corect și să raporteze periodic cu privire la punerea în aplicare a Agendei europene privind migrația;

44.  invită Comisia să verifice compatibilitatea contractelor în care nu se specifică numărul de ore de muncă cu legislația UE în materie de ocupare a forței de muncă, inclusiv cu directiva privind lucrătorii cu fracțiune de normă, deoarece multe petiții dintre cele primite în 2016 se referă la munca precară;

45.  salută faptul că raportul recunoaște rolul Parlamentului de a atrage atenția Comisiei cu privire la deficiențele în aplicarea dreptului UE în statele membre, prin intermediul întrebărilor parlamentare și al petițiilor; atrage atenția asupra faptului că un control mai atent din partea parlamentelor naționale asupra guvernelor lor, atunci când acestea din urmă sunt implicate în procesul de legiferare, va contribui la o aplicare mai eficace a dreptului UE, așa cum este prevăzută de tratate;

46.  își exprimă îngrijorarea că, în cazul multor directive, există diferențe de traducere între limbile oficiale ale UE, și, prin urmare, există probabilitatea ca versiunile lingvistice diferite să ducă la o interpretare divergentă a textelor respective și o transpunere diferită a lor în statele membre; regretă, așadar, faptul că aceste diferențe de transpunere și de interpretare juridică a directivelor nu pot fi descoperite în mod sistematic, ci numai atunci când sunt clarificate de hotărârile CJUE;

47.  reamintește că parlamentele naționale joacă un rol esențial, atât în etapa de control pre-legislativ al proiectelor de acte juridice ale UE, cât și în etapa de control post-legislativ al aplicării corecte a dreptului UE de către statele membre; invită parlamentele naționale să își asume acest rol în mod proactiv;

48.  consideră că, în concordanță cu eforturile Comisiei de a produce o legislație UE mai bună și mai eficace, ar trebui să se ia întotdeauna în considerare principiul subsidiarității și cel al proporționalității;

49.  își reiterează apelul privind crearea, în cadrul direcțiilor generale relevante (DG IPOL, DG EXPO și DG EPRS), a unui sistem autonom de evaluare ex-post a impactului principalelor acte legislative ale UE adoptate de Parlament prin codecizie și în conformitate cu procedura legislativă ordinară;

50.  invită Comisia să acorde o atenție deosebită controlului său asupra punerii în aplicare a legislației UE de stabilire a normelor împotriva practicilor de corupție care afectează în mod direct funcționarea pieței interne, precum și să ia măsurile necesare pentru a combate astfel de fenomene;

51.  reamintește statelor membre și instituțiilor UE că asigurarea unei aplicări adecvate și în timp util a legislației în statele membre rămâne o prioritate pentru UE; subliniază importanța respectării principiilor atribuirii, subsidiarității și proporționalității, în temeiul articolului 5 din TUE, precum și a principiului egalității în fața legii, în vederea unei mai bune monitorizări a aplicării dreptului UE; reamintește importanța sensibilizării publicului cu privire la dispozițiile directivelor în vigoare care vizează diferite aspecte referitoare la principiul egalității între femei și bărbați și punerea sa în practică;

52.  încurajează instituțiile Uniunii să își îndeplinească întotdeauna obligația de a respecta dreptul primar al UE atunci când instituie norme de drept secundar al UE și instrumente juridice neobligatorii și când dezvoltă politici și semnează acorduri și tratate cu instituții din afara UE, să sprijine prin toate mijloacele statele membre ale Uniunii în eforturile lor de a transpune legislația UE în toate domeniile și să respecte valorile și principiile Uniunii, în special având în vedere evoluțiile recente din unele state membre;

53.  susține opinia Comisiei conform căreia reclamanții individuali joacă un rol esențial în identificarea problemelor mai vaste legate de asigurarea respectării și punerea în aplicare a dreptului UE care afectează interesele cetățenilor și ale întreprinderilor;

54.  subliniază că lipsa unui set coerent și cuprinzător de norme codificate de bună administrație la nivelul Uniunii îngreunează înțelegerea rapidă și deplină de către cetățeni și întreprinderi a drepturilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii; subliniază, prin urmare că, pentru consolidarea drepturilor cetățenilor și a transparenței, este esențială codificarea normelor privind buna administrare sub forma unui regulament care să stabilească diversele aspecte legate de procedura administrativă, inclusiv notificările, termenele limită obligatorii, dreptul de a fi ascultat și dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu; consideră că acest regulament ar aduce mai multă accesibilitate, claritate și coerență în interpretarea normelor existente, în beneficiul cetățenilor, al întreprinderilor, al administrației și al funcționarilor;

55.  reamintește că, în rezoluțiile sale din 15 ianuarie 2013 și 9 iunie 2016, Parlamentul a cerut adoptarea unui regulament privind o administrație a UE deschisă, eficientă și independentă, în temeiul articolului 298 din TFUE, și constată că această solicitare a Parlamentului nu a fost urmată de o propunere din partea Comisiei; invită, prin urmare, din nou Comisia să prezinte o propunere legislativă privind dreptul de procedură administrativă al UE, luând în considerare demersurile Parlamentului European de până acum, în acest domeniu;

56.  subliniază că integrarea inadecvată a preocupărilor legate de mediu în alte domenii de politică este una dintre cauzele profunde ale implementării deficiente a politicii și legislației din domeniul mediului;

57.  subliniază necesitatea de a menține un nivel ridicat de protecție a mediului, precum și al sănătății și siguranței alimentare;

58.  subliniază faptul că aplicarea eficientă a normelor UE în domeniul sănătății, al siguranței alimentare și al mediului este importantă pentru cetățenii europeni, deoarece le influențează traiul zilnic și servește interesului general;

59.  solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape cazurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor legate de mediu care au o dimensiune transfrontalieră, în special în domeniul legislației privind aerul curat, inclusiv transpunerea și aplicarea corectă a dreptului UE în viitoarele state membre; solicită, în plus, Comisiei să informeze reclamanții în mod corespunzător, transparent și în timp util cu privire la argumentele oferite de statele în cauză ca reacție la plângerea depusă;

60.  ia act de faptul că numărul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în materie de mediu a scăzut în 2016 comparativ cu 2015, dar este îngrijorat că s-a înregistrat o creștere a numărului de proceduri în domeniul sănătății și al siguranței alimentare și solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită acestui aspect;

61.  subliniază faptul că egalitatea între femei și bărbați este un principiu fundamental al UE care trebuie să fie integrat în toate politicile;

62.  subliniază rolul fundamental pe care îl are statul de drept în ceea ce privește legitimitatea oricărei forme de guvernare democratică; subliniază că aceasta este o piatră de temelie a ordinii juridice a Uniunii și că, prin urmare, se înscrie în logica unei Uniuni bazate pe statul de drept;

63.  reamintește că principiul remunerației egale pentru muncă egală, este consacrat în tratatele europene încă din 1957 (a se vedea articolul 157 din TFUE) și subliniază că articolul 153 din TFUE permite UE să ia măsuri în domeniul mai larg al egalității de șanse și de tratament în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și exercitarea profesiilor;

64.  salută faptul că interpretarea largă a conceptului de remunerație egală pentru muncă egală de către CJUE, așa cum reiese din hotărârile sale și din jurisprudența sa amplă cu privire la acest articol, a înmulțit cu siguranță posibilitățile de combatere a discriminării salariale pe criterii de gen directe și indirecte, în ceea ce privește salarizarea și de reducere a diferenței de remunerare între femei și bărbați, dar subliniază că mai rămân multe de făcut pentru a elimina diferența persistentă de remunerare între femei și bărbați în UE;

65.  constată cu profundă tristețe că introducerea principiilor juridice prin care se interzice inegalitatea salarială între femei și bărbați nu s-a dovedit suficientă pentru a elimina de una singură diferența persistentă de salarizare între femei și bărbați; subliniază faptul că Directiva reformată 2006/54/CE le impune statelor membre să se asigure că toate prevederile din contractele colective de muncă, grilele de salarizare, acordurile de salarizare și contractele de muncă individuale care încalcă principiul remunerației egale sunt sau pot fi declarate nule si neavenite sau pot fi modificate;

66.  subliniază faptul că atât statele membre, cât și Comisia ar trebui să acorde atenție punerii în aplicare a legislației UE, în special a dispozițiilor privind remunerația egală; reiterează importanța integrării principiului egalității între femei și bărbați într-o serie de directive ale UE și consideră că instrumentele alternative sunt instrumente valoroase pentru punerea corectă în aplicare a dreptului UE; reamintește importanța sensibilizării publicului cu privire la dispozițiile directivelor în vigoare care vizează diferite aspecte ale principiului egalității între femei și bărbați și punerea sa în practică; subliniază că negocierile colective pot permite aplicarea în continuare a legislației UE privind remunerația egală a femeilor și bărbaților pentru muncă egală, concediul parental, condițiile de muncă și programul de lucru, incluzând o zi săptămânală comună de odihnă, pentru a ajunge la un echilibru între viața de familie și viața profesională a femeilor și bărbaților și pentru a îmbunătăți situația lor pe piața muncii;

67.  reamintește că, în rezoluția sa din 15 ianuarie 2013, Parlamentul a solicitat adoptarea unui regulament al UE privind dreptul de procedură administrativă al UE în temeiul articolului 298 din TFUE; ia act cu dezamăgire de faptul că Comisia nu a dat curs solicitării Parlamentului de a prezenta o propunere de act legislativ privind dreptul de procedură administrativă;

68.  recunoaște importanța colectării datelor, dacă este posibil, defalcate în funcție de gen, pentru a evalua progresele înregistrate în promovarea drepturilor femeilor;

69.  regretă abordarea deficitară adoptată de Comisie în domeniul bunăstării animalelor, care ignoră inconsecvențele grave semnalate de un număr mare de cetățeni care și-au exercitat dreptul de a adresa petiții; își reiterează solicitarea pentru lansarea unei noi strategii la nivelul UE pentru eliminarea tuturor lacunelor existente și pentru a asigura protecția deplină și efectivă a bunăstării animalelor prin intermediul unui cadru legislativ clar și cuprinzător care să respecte pe deplin cerințele prevăzute la articolul 13 TFUE;

70.  invită Comisia să realizeze o analiză aprofundată a petițiilor legate de diferențele de calitate dintre produse alimentare de la aceeași marcă în diferite state membre; îndeamnă Comisia să pună capăt practicilor neloiale și să se asigure că toți consumatorii sunt tratați în mod egal;

71.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0385.
(2) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.
(3) JO L 174, 27.6.2001, p. 25.
(4) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(5) JO C 316, 22.9.2017, p. 246.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0409.
(7) JO C 86, 6.3.2018, p. 126.
(8) JO C 440, 30.12.2015, p. 17.
(9) JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
(10) JO C 369, 17.12.2011, p. 15.
(11) JO C 18, 19.1.2017, p. 10.
(12) Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 20 septembrie 2016 în cauzele conexate C-8/15 P - C-10/15 P, Ledra Advertising Ltd (C-8/15 P), Andreas Eleftheriou (C-9/15 P), Eleni Eleftheriou (C-9/15 P), Lilia Papachristofi (C-9/15 P), Christos Theophilou (C-10/15 P), Eleni Theophilou (C-10/15 P) / Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană (ECLI:EU:C:2016:701).
(13) JO L 193, 19.7.2016, p. 1.
(14) Texte adoptate, P8_TA(2017)0414.
(15) JO L 124, 17.5.2005, p. 4.
(16) ACCC/C/2008/32 (UE), partea II, adoptate la 17 martie 2017.
(17) JO L 186, 19.7.2017, p. 15;
(18) JO L 348, 24.12.2008, p. 98.

Ultima actualizare: 8 ianuarie 2019Notă juridică - Politica de confidențialitate