Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2017/2007(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0223/2018

Texte depuse :

A8-0223/2018

Dezbateri :

PV 02/07/2018 - 22
CRE 02/07/2018 - 22

Voturi :

PV 03/07/2018 - 11.6
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0274

Texte adoptate
PDF 135kWORD 55k
Marţi, 3 iulie 2018 - Strasbourg
Imprimarea tridimensională: drepturile de proprietate intelectuală și răspunderea civilă
P8_TA(2018)0274A8-0223/2018

Rezoluţia Parlamentului European din 3 iulie 2018 referitoare la imprimarea tridimensională, o provocare în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală și al răspunderii civile (2017/2007(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală,(1)

–  având în vedere Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect(2),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European intitulat „Să trăim în viitor. Imprimarea 3D - un instrument de consolidare a economiei europene”(3),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 29 noiembrie 2017 intitulată „Un sistem echilibrat de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală care să abordeze provocările societale actuale”, [COM(2017)0707],

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 29 noiembrie 2017 intitulată „Orientările cu privire la anumite aspecte ale Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală” [COM(2017)/0708],

–  având în vedere Documentul de reflecție al Comisiei Europene privind valorificarea oportunităților oferite de globalizare (COM(2017)0240) din 10 mai 2017,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0223/2018),

A.  întrucât imprimarea tridimensională (3D) a devenit accesibilă publicului larg prin introducerea pe piață a imprimantelor 3D pentru persoanele fizice și prin intrarea pe piață a actorilor care propun atât modele digitale, cât și servicii de imprimare 3D;

B.  întrucât imprimarea 3D este privită ca una dintre cele mai importante tehnologii în care Europa poate juca un rol de lider; întrucât Comisia a recunoscut beneficiile imprimării 3D prin sponsorizarea a 21 de proiecte bazate pe această tehnologie prin programul Orizont 2020 în perioada 2014-2016;

C.  întrucât, la nivel experimental, tehnologia 3D datează din anii 1960 și, întrucât, dezvoltată inițial în Statele Unite, ea a fost introdusă în industrie la începutul anilor 1980;

D.  întrucât piața imprimantelor 3D este un sector care înregistrează o creștere rapidă și se preconizează că această creștere se va menține și în următorii ani;

E.  întrucât, totuși, dezvoltarea spațiilor comunitare de imprimare 3D, denumite, cel mai adesea, „fablab”, precum și dezvoltarea serviciilor de imprimare la distanță, corelate uneori cu o platformă de schimb online de fișiere 3D, permite oricui imprimarea unui obiect în 3D, fapt care reprezintă un avantaj pentru inventatori și promotorii de proiecte;

F.  întrucât imprimarea 3D are un potențial enorm de a transforma lanțurile de aprovizionare în fabricarea care poate ajuta Europa să își crească nivelurile de producție; aplicarea acestei tehnologii oferă noi oportunități de inovare și dezvoltare antreprenorială;

G.  întrucât UE a inclus această tehnologie printre domeniile tehnologice de înaltă prioritate; întrucât, în recentul său document de reflecție privind valorificarea oportunităților oferite de globalizare, Comisia a menționat tehnologia 3D ca fiind unul dintre elementele majore care vor determina transformări industriale;

H.  întrucât Comisia a semnalat imprimarea 3D ca domeniu de acțiune prioritar, care are un potențial economic relevant, cu precădere pentru micile întreprinderi inovatoare; întrucât există multe țări care au recunoscut deja potențialul de transformare pe care îl are imprimarea 3D și întrucât acestea au început să adopte, deși în mod inegal, strategii diferite pentru crearea unui ecosistem economic și tehnologic care să favorizeze dezvoltarea sa;

I.  întrucât, deocamdată, cea mai mare parte a producțiilor realizate prin imprimare 3D constă încă în realizarea de prototipuri; întrucât, în unele industrii, se folosesc deja de mai mulți ani componente finale, iar piața acestor componente continuă să crească într-un ritm relativ rapid; întrucât produsele gata de utilizare sau de comercializare reprezintă un procent din ce în ce mai mare în comparație cu simplele prototipuri;

J.  întrucât avantajele potențiale ale imprimării 3D sunt numeroase pentru societățile de inovare: în special, imprimarea 3D le permite să își reducă costurile globale pentru dezvoltarea, proiectarea și testarea unor produse noi sau îmbunătățirea celor existente;

K.  întrucât utilizarea imprimării 3D este din ce în ce mai răspândită în societate, în special în domeniul educației, în forurile cetățenești și ale start-up-urilor, cum ar fi „spațiile de producție”, precum și în sfera privată;

L.  întrucât imprimarea 3D devine mai ușoară și mai accesibilă tuturor; întrucât se preconizează că, într-o perioadă scurtă de timp, limitările în ceea ce privește materialele care pot fi utilizate, viteza lor și consumul lor de materii prime, precum și de energie, se vor reduce semnificativ;

M.  întrucât cea mai mare parte a industriilor de vârf utilizează acum această tehnologie, oportunitățile de utilizare a imprimării 3D au crescut foarte mult și așteptările sunt mari în domenii multiple precum, dar nu numai, medicina (de la medicina regenerativă, până la fabricarea protezelor), aeronautica, industria aerospațială, automobilele, electrocasnicele, construcțiile, cercetările arheologice, arhitectura, ingineria mecanică, agrementul și designul;

N.  întrucât lipsa standardelor a limitat utilizarea imprimării tridimensionale în sectoare industriale cheie, cum ar fi, de exemplu, industria aerospațială și industria medicală/dentară și întrucât reglementarea utilizării imprimantelor 3D va contribui la creșterea utilizării tehnologiilor și va oferi oportunități de cercetare și dezvoltare;

O.  întrucât avizul susmenționat al Comitetului Economic și Social European afirmă că utilizând revoluția digitală ca un factor important și „utilizând tehnologiile de fabricație avansate adecvate, Europa și-ar putea recupera capacitățile de producție din regiunile în care salariile sunt mai mici pentru a stimula inovația și a genera creștere sustenabilă pe teritoriul său”.

P.  întrucât imprimarea 3D ar diminua atât costurile de transport, cât și emisiile de CO2 ;

Q.  întrucât tehnologia de imprimare 3D ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra creării mai multor noi locuri de muncă calificate, mai ușoare și mai puțin periculoase în anumite cazuri (tehnicieni de întreținere, ingineri, proiectanți etc.), deoarece, astfel, prin crearea de noi posturi de tehnicieni (de exemplu, operatori pentru imprimante 3D) vor apărea noi responsabilități, iar sectorul imprimării 3D va trebui să asigure cursuri de instruire adecvate pentru ca tehnicienii să se afle la același nivel cu omologii lor din sectorul tradițional de producție; întrucât tehnologia de imprimare 3D va reduce, de asemenea, costurile de producție și de depozitare (fabricarea de cantități reduse și de produse personalizate etc.); întrucât, totuși, scăderea numărului de locuri de muncă din industria prelucrătoare va afecta foarte mult economia țărilor care se bazează pe un număr mare de locuri de muncă cu un nivel scăzut de calificare;

R.  întrucât în prezent nu este posibilă o estimare a impactului economic exact pe care îl va produce dezvoltarea industriei 3D în diferitele state membre ale Uniunii Europene;

S.  întrucât imprimarea 3D ar putea oferi posibilitatea consumatorului de a răspunde uzurii planificate, permițându-i acestuia să producă el însuși piese de schimb pentru aparatura electrocasnică a cărei durată de viață este tot mai scurtă;

T.  întrucât tehnologia de imprimare 3D poate provoca preocupări specifice de ordin juridic și etic, atât în domeniile legislației privind proprietatea intelectuală, cum ar fi drepturile de autor, brevetele, proiectările, mărcile comerciale tridimensionale, inclusiv indicațiile geografice, cât și în cele privind răspunderea civilă, iar aceste preocupări țin, printre altele, de competența Comisiei pentru afaceri juridice a Parlamentului;

U.  întrucât noile tehnologii pot scana obiecte sau persoane și pot genera fișiere digitale care pot fi imprimate apoi 3D, fapt care poate afecta drepturile la imagine și dreptul la viață privată;

V.  întrucât tehnologia de imprimare 3D poate provoca, de asemenea, preocupări legate de securitate și, mai ales, de securitatea cibernetică, în special în ceea ce privește fabricarea armelor, a explozibililor sau a drogurilor, și a oricăror alte obiecte periculoase, și întrucât trebuie acordată o atenție deosebită acestui tip de producție;

W.  întrucât, din punctul de vedere al drepturilor de autor, trebuie stabilite distincții utile: este necesar, într-adevăr, să se facă o distincție între imprimarea la domiciliu pentru uz personal și imprimarea în scopuri comerciale, dar și o distincție între cea destinată specialiștilor și cea dintre specialiști și consumatori;

X.  întrucât Consiliul superior al proprietății literare și artistice din Franța a apreciat, în cadrul unui raport privind imprimarea 3D și dreptul de autor, că „deocamdată, utilizarea la scară largă a imprimării 3D nu pare să genereze probleme grave de încălcare a drepturilor de autor”; întrucât acesta admite totuși că „operele de artă plastică riscă cel mai mult să facă obiectul contrafacerii”;

Y.  întrucât puținele exemple care pot fi menționate în prezent vor deveni probabil mai complexe pe măsură ce tehnologia evoluează; întrucât se ridică problema măsurilor care trebuie luate pentru a aborda posibilitatea de contrafacere prin utilizarea tehnologiilor de imprimare 3D;

Z.  întrucât imprimarea 3D, prin procedeele pe care le folosește, conduce la ceea ce industria a descris drept un fel de „dezmembrare a actului de creație”, în măsura în care opera poate circula în formă digitală înainte de a lua o formă fizică, ceea ce facilitează copierea operelor și complică combaterea contrafacerii;

AA.  întrucât, în concluzie, experții juridici consideră că fișierul creat poate fi considerat o operă și, după caz, va trebui protejat ca atare, imprimarea 3D neafectând în mod fundamental drepturile de proprietate intelectuală; întrucât pentru a combate contrafacerea, principala provocare pe termen scurt și mediu va consta în implicarea mai intensă a intermediarilor din domeniu în protecția dreptului de autor;

AB.  întrucât dezvoltarea imprimării 3D face posibilă producția industrială, trebuie analizată necesitatea de a dispune de acțiuni colective pentru a asigura despăgubirea consumatorilor prejudiciați.

AC.  întrucât impactul imprimării 3D asupra drepturilor consumatorilor și asupra legislației privind protecția consumatorilor în general ar trebui examinat cu atenție ținând seama de Directiva în curs de negociere privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital;

AD.  întrucât Directiva 85/374/CEE cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect acoperă toate contractele; întrucât trebuie remarcat faptul că, având în vedere printre altele progresele din domeniul imprimării 3D, Comisia Europeană a lansat o consultare publică cu scopul de a evalua dacă această directivă este adecvată în raport cu noile evoluții tehnologice;

AE.  întrucât normele privind răspunderea generală cuprind, de asemenea, răspunderea furnizorilor de servicii intermediari, astfel cum sunt definiți la articolele 12-14 din Directiva privind comerțul electronic; întrucât un regim specific de răspundere ar trebui luat în considerare pentru prejudiciile cauzate de un obiect creat cu ajutorul tehnologiei de imprimare 3D, având în vedere că numărul mare de actori implicați și procedeul complex utilizat pentru crearea produsului finit face adesea dificilă identificarea persoanei responsabile de către victimă; întrucât răspunderea ar putea, prin urmare, să îi revină creatorului sau vânzătorului fișierului 3D, producătorului imprimantei 3D, producătorului software-ului pentru imprimarea 3D, furnizorului materialului utilizat sau însăși persoanei care a creat obiectul, în funcție de originea defectului;

AF.  întrucât, în ceea ce privește utilizarea specifică a imprimării 3D în context comercial, normele privind răspunderea sunt, în general, stabilite în cadrul relațiilor contractuale dintre părțile interesate;

AG.  întrucât toate elementele tehnologiei de imprimare 3D trebuie să îndeplinească anumite cerințe și să fie certificate pentru a garanta că fabricarea unor piese de calitate care pot fi reproduse este posibilă; întrucât certificarea devine complexă din cauza a numeroase transformări de mașini, materiale și procese, și din cauza absenței unei baze de date; întrucât va fi, prin urmare, necesar să se elaboreze norme care să permită o certificare mai rapidă și mai eficientă din punctul de vedere al costurilor a tuturor materialelor, proceselor și produselor;

AH.  întrucât imprimarea 3D are un rol important în reducerea consumului de energie și de resurse naturale în scopul combaterii schimbărilor climatice; întrucât utilizarea imprimării 3D ar reduce la minimum deșeurile în procesul de producție și ar prelungi durata de viață a produselor de consum, permițând consumatorilor să producă piese de schimb;

1.  subliniază că, pentru a anticipa problemele legate de răspunderea civilă sau de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală pe care imprimarea 3D le-ar putea provoca în viitor, Uniunea Europeană ar putea să trebuiască să adopte o nouă legislație și să adapteze normele existente cazului specific al tehnologiei 3D, având în vedere în special deciziile Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și jurisprudența relevantă a instanțelor Uniunii și a statelor membre, după efectuarea unei evaluări aprofundate a impactului pentru a evalua toate opțiunile strategice; subliniază că, în orice caz, răspunsul legislativ nu trebuie să ducă la suprapunerea normelor existente și trebuie să ia în considerare proiectele deja în curs, în special legislația privind drepturile de autor aplicabile în prezent imprimării 2D; adaugă că inovarea trebuie promovată și însoțită de modificări legislative, fără însă ca legislația să devină un obstacol;

2.  subliniază, prin urmare, necesitatea de a rămâne vigilenți cu privire la anumite aspecte, precum criptarea și protecția fișierelor, pentru a împiedica descărcarea și reproducerea ilegală a acestor fișiere sau obiecte protejate, precum și reproducerea obiectelor ilegale;

3.  consideră că sectorul imprimării 3D ar trebui în mod evident tratat cu prudență, în special în ceea ce privește calitatea produsului imprimat și posibilele pericole cu care s-ar putea confrunta utilizatorii sau consumatorii, și că ar fi de dorit să se ia în considerare în mod adecvat includerea mijloacelor de identificare și de trasabilitate pentru a asigura trasabilitatea produselor, precum și facilitarea observării utilizării acestora în continuare în scopuri comerciale și necomerciale; consideră că ar fi benefică cooperarea strânsă între titularii de drepturi și producătorii în 3D în dezvoltarea unor astfel de mijloace; acest lucru ar permite asigurarea trasabilității obiectelor create și ar reduce contrafacerea;

4.  observă că soluții de ordin juridic, după caz, ar putea face posibil controlul reproducerii legale a obiectelor tridimensionale protejate prin drepturi de autor, de exemplu, afișarea în mod sistematic a unui mesaj privind necesitatea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către furnizorii de servicii digitale și de imprimare 3D; subliniază, în acest context, importanța elementelor care permit urmărirea obiectelor 3D; subliniază că, în cazul în care o copie 3D constituie o copie privată, aceasta va face obiectul legislațiilor naționale care reglementează excepția privind copierea privată, inclusiv în ce privește compensarea sau veniturile;

5.  subliniază faptul că conștientizarea publicului privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală în domeniul imprimării 3D trebuie să fie îmbunătățită atât în cazul încălcării dreptului de autor, cât și în cazul încălcărilor drepturilor de modele, marcă și brevete;

6.  subliniază, totuși, că soluțiile tehnice, insuficient dezvoltate până în prezent, ar putea fi studiate în continuare, de exemplu, crearea de baze de date cu fișiere criptate și protejate sau conceperea unor imprimante conectate și echipate cu un sistem capabil să gestioneze drepturile de proprietate intelectuală sau promovarea cooperării între producători și platforme pentru a pune la dispoziția profesioniștilor și a consumatorilor fișiere fiabile; evidențiază, de asemenea, faptul că, oricare dintre aceste măsuri s-ar adopta, punerea lor în aplicare nu ar trebui, din punctul de vedere al costurilor, să afecteze activitățile deja desfășurate de actorii implicați pe piață.

7.  constată că, în acest stadiu, niciuna dintre aceste soluții, luată separat, nu este cu adevărat satisfăcătoare;

8.  regretă faptul că Comisia nu a revizuit Directiva 2004/48/CE, ci a prezentat numai orientări fără caracter obligatoriu, fără a oferi clarificări cu privire la aspectele specifice legate de tehnologia de imprimare 3D; salută, totuși, măsurile anunțate de Comisie la 29 noiembrie 2017 pentru întărirea protecției drepturilor de proprietate intelectuală;

9.  constată că au fost stabilite drepturile de proprietate intelectuală în ceea ce privește elementele tehnologiei de imprimare 3D și, prin urmare, se va ridica problema modalităților de exercitare a dreptului asupra acestora;

10.  invită Comisia să ia în considerare, în mod global, toate aspectele legate de tehnologia de imprimare 3D atunci când adoptă măsurile menționate în comunicarea sa [COM(2017)0707], fără a duplica însă măsurile aplicabile deja existente; subliniază importanța implicării tuturor actorilor din domeniu în acest demers, inclusiv a IMM-urilor și a consumatorilor;

11.  solicită Comisiei să analizeze cu atenție problemele de răspundere civilă pe care le ridică tehnologia de imprimare 3D, în special cu ocazia evaluării funcționării Directivei 85/374/CEE a Consiliului;

12.  invită Comisia să studieze posibilitatea instituirii unui regim de răspundere civilă pentru daunele care nu sunt acoperite de Directiva 85/374/CEE;

13.  reamintește că tehnologia de imprimare 3D prezintă numeroase avantaje economice pentru UE, deoarece oferă posibilități de personalizare, răspunzând în special cererilor consumatorilor europeni, și că ar putea permite relocalizarea activităților de producție, participând astfel la crearea de noi locuri de muncă, mai ușoare și mai puțin periculoase.

14.  invită Comisia să definească în mod clar diferitele responsabilități posibile identificând părțile interesate implicate în dezvoltarea unui obiect în 3D: creatorii și furnizorii de software, producătorii de imprimante 3D, furnizorii de materii prime, persoana care imprimă obiectul, precum și orice alt intermediar care participă la realizarea concretă a obiectului;

15.  ia în considerare implicațiile pe care le-ar putea avea noile forme de comercializare, cum ar fi stilul „descurcă-te singur”, nefiind furnizat produsul final, ci punându-se la dispoziție doar descărcarea software-ului și a specificațiilor pentru imprimarea acestuia;

16.  subliniază importanța creării unui cadru legal coerent, care să asigure o tranziție armonioasă și securitate juridică pentru consumatori și întreprinderi, cu scopul de a promova inovarea în cadrul UE.

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) JO L 157, 30.4.2004, p. 45.
(2) JO L 210, 7.8.1985, p. 29.
(3) JO C 332, 8.10.2015, p. 36.

Ultima actualizare: 7 noiembrie 2019Aviz juridic - Politica de confidențialitate