Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2017/2206(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0194/2018

Texte depuse :

A8-0194/2018

Dezbateri :

PV 02/07/2018 - 17
CRE 02/07/2018 - 17

Voturi :

PV 03/07/2018 - 11.11
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0279

Texte adoptate
PDF 210kWORD 76k
Marţi, 3 iulie 2018 - Strasbourg Ediţie definitivă
Încălcarea drepturilor popoarelor indigene din lume
P8_TA(2018)0279A8-0194/2018

Rezoluţia Parlamentului European din 3 iulie 2018 referitoare la încălcarea drepturilor popoarelor indigene în lume, inclusiv acapararea de terenuri (2017/2206(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului (DUDO) și alte tratate și instrumente privind drepturile omului ale Organizației Națiunilor Unite (ONU), în special Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene (UNDRIP), adoptată de Adunarea Generală a ONU la 13 decembrie 2007,

–  având în vedere Convenția Organizației Internaționale a Muncii (OIM) nr. 169 privind populațiile indigene și tribale, adoptată la 27 iunie 1989,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,

–  având în vedere articolele 21, 22 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația, adoptat de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012, precum și Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015,

–  având în vedere Declarația ONU din 1998 privind apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Orientările Uniunii Europene cu privire la drepturile omului, îndeosebi Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului, și Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO),

–  având în vedere rezoluțiile privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 noiembrie 2016 referitoare la situația populației Guarani-Kaiowá din statul Mato Grosso do Sul din Brazilia(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 aprilie 2016 referitoare la Honduras: situația apărătorilor drepturilor omului(2);

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la Tanzania, în special la problema acaparării terenurilor(3),

–  având în vedere Raportul anual 2016 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(4),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU nr. 69/2 din 22 septembrie 2014 de adoptare a documentului final al Conferinței mondiale privind populațiile indigene din 2014(5),

–   având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU nr. 71/178 din 19 decembrie 2016 privind drepturile popoarelor indigene, în special punctul 13 referitor la proclamarea anului 2019 drept Anul internațional al limbilor indigene(6),

–  având în vedere raportul prezentat Consiliului ONU pentru Drepturile Omului la 8 august 2017 de raportorul special al ONU pentru drepturile populațiilor indigene(7),

–  având în vedere rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului nr. 26/9 din 26 iunie 2014, prin care s-a decis crearea unui grup de lucru interguvernamental deschis, pentru a elabora un instrument internațional cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic privind societățile transnaționale și alte întreprinderi în ceea ce privește drepturile omului(8),

–  având în vedere procesul de redactare, de către grupul de lucru interguvernamental deschis, a unei declarații privind drepturile țăranilor și ale altor persoane care își desfășoară activitatea în zonele rurale, definit de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului la 13 octombrie 2015(9),

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 25 septembrie 2015,

–  având în vedere Convenția ONU privind diversitatea biologică adoptată la 22 mai 1992;

–  având în vedere Acordul și Planul de acțiune de la Durban adoptate de cel de al cincilea Congres mondial al parcurilor al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN), organizat în 2003(10),

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 19 octombrie 2004 intitulată „Orientări ale UE pentru sprijinirea elaborării politicii funciare și a proceselor de reformă ale acesteia în țările în curs de dezvoltare” (COM(2004)0686),

–  având în vedere Orientările voluntare privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a pescuitului și a pădurilor, publicate de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură în contextul securității alimentare naționale și aprobate de Comitetul pentru securitatea alimentară mondială al ONU la 11 mai 2012(11),

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European cu privire la Planul de acțiune al UE referitor la aplicarea reglementărilor forestiere, la guvernare și la schimburile comerciale (FLEGT), aprobat în 2003 (COM(2003)0251), și acordurile bilaterale FLEGT de parteneriat voluntar (APV) încheiate între UE și țările partenere,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și Pactul global al ONU,

–  având în vedere Principiile de la Maastricht, publicate la 28 septembrie 2011, care clarifică obligațiile extrateritoriale ale statelor în temeiul dreptului internațional în vigoare(12),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 15 mai 2017(13) privind popoarele indigene,

–  având în vedere dispozițiile privind drepturile omului cuprinse în Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere declarația din 9 august 2017 a Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, cu ocazia Zilei internaționale a popoarelor indigene din întreaga lume(14),

–  având în vedere decizia sa de a o nominaliza pe Aura Lolita Chavez Ixcaquic pentru Premiul Saharov pentru libertatea de gândire din 2017, ea fiind prima apărătoare a drepturilor popoarelor indigene nominalizată la Premiul Saharov,

–  având în vedere Acordul de la Paris din 12 decembrie 2015 privind schimbările climatice,

–  având în vedere documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei din 21 septembrie 2015 intitulat „Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020”(SWD(2015)0182),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite nr. 64/292 din 3 august 2010 privind dreptul omului la apă și salubrizare(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țările terțe(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2017 referitoare la corupție și drepturile omului în țările terțe(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2017 referitoare la acțiunea UE pentru sustenabilitate(18),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0194/2018),

A.  întrucât populația totală a popoarelor indigene este estimată la peste 370 de milioane de persoane, care locuiesc în peste 70 de țări din lume, ceea ce reprezintă aproximativ 5% din totalul populației mondiale, și întrucât există cel puțin 5 000 de comunități indigene diferite; întrucât, în pofida dispersării lor geografice, aceste popoare se confruntă cu aceleași amenințări și încercări;

B.  întrucât popoarele indigene se bucură de o relație unică cu teritoriile și cu mediul în care trăiesc, folosind resursele naturale disponibile pentru a stabili sisteme de cunoștințe, inovații și practici unice, care, la rândul lor, influențează o parte fundamentală a identității și spiritualității lor și sunt extrem de importante pentru conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității; întrucât cunoștințele tradiționale ale popoarelor indigene constituie un factor care contribuie semnificativ la dezvoltarea umanității; întrucât comercializarea și/sau marginalizarea cunoștințelor respective amenință rolul popoarelor indigene ca titulari tradiționali și custozi ai acestor cunoștințe;

C.  întrucât drepturile comunitare ale popoarelor indigene decurg din ocuparea tradițională a teritoriilor lor, iar sentimentul de apartenență care îi leagă de aceste teritorii nu corespunde conceptului de proprietate în sensul perceput în mod obișnuit în societățile occidentale;

D.  întrucât teritoriile locuite în mod tradițional de populații indigene constituie aproximativ 22 % din suprafața pământului la nivel mondial și sunt estimate a deține 80 % din biodiversitatea planetei; întrucât rezervațiile indigene constituie un obstacol major împotriva despăduririi; întrucât pădurile tropicale locuite de populații indigene și comunități locale contribuie la stocarea carbonului în biomul pădurilor tropicale, ceea ce le face valoroase pentru orice strategie de abordare a schimbărilor climatice; întrucât popoarele indigene se numără printre populațiile cele mai vulnerabile la efectele negative generate de schimbările climatice, din cauza stilului lor de viață și al strânsei legături cu pământurile, care depind direct de disponibilitatea constantă a resurselor naturale;

E.  întrucât terenurile reprezintă o resursă naturală fundamentală, limitată și neregenerabilă, care face parte integrantă din bogăția naturală a fiecărei țări;

F.  întrucât tratatele privind drepturile omului recunosc dreptul populațiilor indigene la teritoriile lor ancestrale și la resursele aferente și prevăd că statele trebuie să consulte popoarele indigene cu bună credință pentru a obține consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză al acestora cu privire la proiectele care pot avea impact asupra modului lor de viață tradițional, care pot constitui o amenințare la adresa resurselor naturale pe care le-au cultivat în mod tradițional și de care depind în continuare sau care pot provoca o strămutare a populațiilor lor și pierderea, prin urmare, a patrimoniului cultural specific material sau imaterial; întrucât astfel de consultări ar trebui să aibă loc înainte ca măsurile legislative și administrative să fie adoptate sau aplicate, în conformitate cu dreptul la autodeterminare al popoarelor indigene, care implică dreptul lor de a deține, folosi, dezvolta și controla terenurile, teritoriile, apele, apele costiere și alte resurse care le aparțin; întrucât popoarele indigene au dreptul de a-și stabili în mod liber statutul politic, de a-și asigura liber dezvoltarea economică, socială și culturală și de a utiliza în mod liber resursele și bogățiile lor naturale, fără a fi, în niciun caz, private de mijloacele lor de subzistență;

G.  întrucât Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene (UNDRIP) recunoaște drepturile colective și individuale ale popoarelor indigene, în special dreptul la pământurile, bunurile, resursele naturale, teritoriile, cultura, identitatea și limba lor, la locuri de muncă, la sănătate și la educație și dreptul de a hotărî în mod liber în ceea ce privește statutul lor politic și dezvoltarea economică;

H.  întrucât drepturile individuale și colective ale popoarelor indigene continuă să fie încălcate, de către actori statali și nestatali, în diferite regiuni ale lumii și, prin urmare, aceste popoare se confruntă în continuare cu violență fizică, psihologică și sexuală, precum și cu acte de rasism, excludere, discriminare, evacuări forțate, instalări distructive, expropriere ilegală sau forțată a domeniilor lor tradiționale sau privarea de accesul la resursele, mijloacele de subzistență și cunoștințele lor tradiționale; întrucât, potrivit ONU, popoarele indigene se confruntă cu încălcări mai grave ale drepturilor lor decât acum 10 ani;

I.  întrucât femeile indigene întâmpină obstacole în ceea ce privește sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, printre care lipsa consilierii în materie de sănătate sexuală și reproductivă, lipsa accesului la servicii și produse și o legislație care interzice avortul chiar și în cazurile de viol, ceea ce generează rate crescute ale mortalității materne, sarcini în rândul adolescentelor și boli cu transmitere sexuală;

J.  întrucât femeile indigene se confruntă cu o impunitate extinsă în ceea ce privește încălcările drepturilor lor, în special din cauza refuzului dreptului la căile de atac și a lipsei unor mecanisme de monitorizare și a unor date defalcate în funcție de gen;

K.  întrucât statele sunt responsabile în ultimă instanță pentru garantarea securității, siguranței și drepturilor popoarelor indigene, inclusiv ale apărătorilor mediului și drepturilor omului care sunt membri ai comunităților indigene;

L.  întrucât limbile indigene din întreaga lume continuă să dispară într-un ritm alarmant, în ciuda faptului că limbile reprezintă o componentă de bază a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și sunt esențiale pentru realizarea dezvoltării durabile; întrucât transmiterea din generație în generație a cunoștințelor comunităților indigene este esențială pentru soluționarea provocărilor globale în materie de mediu; întrucât un raport din 2016 al Organizației Națiunilor Unite(19) estimează că, din cele aproape 6 700 de limbi vorbite în prezent pe glob, 95 % riscă să dispară complet până la sfârșitul secolului, marea majoritate dintre acestea fiind limbi indigene; întrucât statele au obligația de a proteja și de a promova limbile popoarelor indigene, pentru a asigura că aceste popoare se bucură pe deplin de drepturile lor culturale; întrucât statele ar trebui să investească în măsuri de schimbare a stereotipurilor înrădăcinate în societate;

M.  întrucât, în unele țări, numeroase popoare indigene au migrat în marile centre urbane, unde se confruntă cu sentimente de înstrăinare și de pierdere a valorilor culturale; întrucât practicile și cunoștințele lor tradiționale nu sunt adaptate contextelor urbane și dinamicii pieței contemporane a forței de muncă, ceea ce expune populațiile indigene la sărăcie și la noi forme de excluziune și discriminare;

N.  întrucât popoarele indigene se confruntă cu niveluri alarmante de sărăcie, boală și analfabetism, cu un acces insuficient la apă potabilă, la salubrizare, la serviciile de îngrijire a sănătății, la educație, la locuri de muncă și la drepturi civile, inclusiv la participarea și reprezentarea politică, precum și cu rate ridicate ale consumului abuziv de substanțe interzise și ale sinuciderii în rândul tinerilor;

O.  întrucât femeile din comunitățile indigene sunt marginalizate în special prin lipsa accesului la asistență medicală, la servicii sociale și la oportunități economice, sunt discriminate pe motive de gen, etnie și mediu socioeconomic, ceea ce conduce la rate mai ridicate ale mortalității, și sunt victime ale unor violențe distincte bazate pe gen și ale femicidului; întrucât, potrivit ONU, cel puțin o femeie indigenă din trei este violată la un moment dat din viața ei, iar ratele mortalității materne, ale sarcinilor în rândul adolescentelor și ale bolilor cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA, sunt mai mari decât media; întrucât femeile se confruntă deseori cu amenințări și obstacole specifice bazate pe gen, care trebuie privite dintr-o perspectivă intersectorială;

P.  întrucât traficul ilicit de droguri afectează în mod disproporționat comunitățile indigene, deoarece cererea de droguri continuă să crească, iar producătorii de droguri ilicite forțează din ce în ce mai mult comunitățile indigene să își părăsească terenurile pe care le folosesc în virtutea tradiției; întrucât populațiile indigene sunt adesea obligate, fizic sau economic, să participe la comerțul cu droguri, în special la operațiunile de transport; întrucât conflictele armate intensifică militarizarea terenurilor comunităților indigenilor și conduc la încălcări ale drepturilor omului și la utilizarea în exces a forței asupra comunităților indigene;

Q.  întrucât cererea tot mai mare și concurența crescândă în ceea ce privește resursele naturale antrenează o „goană după terenuri la nivel mondial”, care, în mai multe țări, pune o presiune nesustenabilă pe teritoriile locuite și folosite în mod tradițional de către populațiile indigene și comunitățile locale; întrucât exploatarea acestor resurse naturale de către sectoarele industriei agroalimentare, energiei, cherestelei și mineritului, printre alte industrii extractive, exploatarea forestieră ilegală, marile proiecte de infrastructură și de dezvoltare, precum și exploatarea resurselor de către guvernele și populațiile locale se numără printre cauzele principale ale conflictelor de durată în domeniul proprietății funciare și al contaminării apei și solului;

R.  întrucât dezvoltarea nu se poate măsura pe baza unor indicatori de creștere, ci ar trebui să țină cont, în primul rând, de reducerea sărăciei și inegalităților;

S.  întrucât turismul slab reglementat poate avea un efect cultural și ecologic negativ asupra acestor comunități și, în unele cazuri, este factorul instigator al acaparării terenurilor;

T.  întrucât acapararea cu forța a terenurilor de către întreprinderile private este însoțită, de obicei, de prezența unor forțe private de securitate sau militare, ceea ce duce, printre altele, la creșterea violenței directe și indirecte pe teritoriile popoarelor indigene, afectând direct comunitățile și, în special, liderii din rândul societății civile și femeile;

U.  întrucât, în prezent, există o tendință de militarizare a unor rezerve naturale și zone protejate, care uneori se suprapun cu terenuri ale comunităților indigene și locale, provocând încălcări grave ale drepturilor omului;

V.  întrucât conflictele civile din unele țări sunt legate de drepturile funciare și sunt cauza strămutărilor forțate ale comunităților indigene și locale, deschizând astfel calea pentru acapararea de terenuri și concentrarea proprietăților funciare;

W.  întrucât acapararea terenurilor este o problemă complexă, care necesită o soluție globală la nivel internațional; întrucât ar trebui să se acorde o atenție deosebită protecției femeilor și fetelor indigene;

X.  întrucât acapararea terenurilor nu este neapărat rezultatul investițiilor străine, ci poate fi realizată și de guvernele și comunitățile locale;

Y.  întrucât s-a constat o creștere a numărului de forme private de despăgubire prin care întreprinderile private le oferă femeilor victime ale violenței despăgubiri financiare în schimbul semnării unui acord de a nu da în judecată întreprinderea în cauză; întrucât statelor le revine răspunderea principală de a asigura îndeplinirea angajamentelor internaționale în ceea ce privește respectarea drepturilor popoarelor indigene și ele trebuie, prin urmare, să fie principalele responsabile pentru a preveni încălcările și a promova adevărul, dreptatea și despăgubirea victimelor;

Z.  întrucât unele popoare indigene din lume au decis să refuze contactul cu lumea din exterior, trăind în izolare voluntară, nedispunând de capacitatea de a-și apăra drepturile și, prin urmare, fiind deosebit de vulnerabile atunci când le sunt încălcate drepturile; întrucât aceste comunități sunt cele mai vulnerabile de pe planetă, iar existența lor este amenințată, în special de explorarea petrolului, despăduriri, traficul de droguri și infrastructurile aferente;

AA.  întrucât multe dintre popoarele indigene continuă să fie victime ale unor crime, execuții extrajudiciare, mutilări, acte de tortură, violuri, detenții arbitrare, agresiuni fizice, acte de hărțuire și intimidare pentru că și-au apărat dreptul la teritoriile lor ancestrale și la resursele naturale aferente, inclusiv accesul la apă și la alimente, precum și la siturile spirituale și la cimitirele lor sacre;

AB.  întrucât apărătorii drepturilor omului se numără printre agenții centrali și esențiali ai dezvoltării durabile, în special în ceea ce privește consolidarea rezilienței societății, precum și printre actorii fundamentali în cadrul unei guvernanțe democratice integratoare; întrucât acești apărători depun eforturi pentru protejarea atât a drepturilor popoarelor lor, cât și a sustenabilității mediului și a patrimoniului natural al întregii umanități; întrucât apărătorii drepturilor omului și activiștii din grupuri indigene depun eforturi pentru a le permite comunităților lor să participe la procesele politice, la integrarea socială și la emanciparea economică și să își facă auzite vocile în mod democratic și pașnic în țările în care trăiesc și în comunitatea internațională;

AC.  întrucât, în ultimii ani, s-a înregistrat o creștere îngrijorătoare a numărului de omucideri, de atacuri și de alte forme de violență împotriva apărătorilor și a activiștilor din domeniul drepturilor omului , care sunt se numără printre actorii fundamentali ai dezvoltării durabile, în contextul apărării drepturilor popoarelor indigene și ale comunităților locale, a drepturilor privind mediul și a drepturilor de utilizare a terenurilor; întrucât, potrivit ONG-ului Front Line Defenders, dintre cei 312 apărători ai drepturilor omului despre care se presupune că ar fi fost uciși în întreaga lume în 2017, 67 % luptau pentru drepturile popoarelor indigene asupra terenurilor și pentru drepturile privind mediul împotriva proiectelor din industria extractivă; întrucât apărătorii drepturilor omului din grupurile indigene se confruntă adesea cu impunitatea sistematică a autorilor atacurilor îndreptate împotriva lor;

AD.  întrucât, deși apărătoarele indigene ale drepturilor omului joacă un rol esențial pentru protecția femeilor din comunitățile indigene, activitățile lor au fost pedepsite penal, iar ele au fost supuse la diferite forme de violență, inclusiv hărțuire, viol și asasinat;

AE.  întrucât responsabilitatea socială fără caracter obligatoriu a întreprinderilor și mecanismele de reglementare voluntară trebuie mai bine puse în aplicare pentru a proteja comunitățile indigene și locale de încălcarea drepturilor lor umane, a împiedica acapararea terenurilor și a asigura o responsabilitate eficientă a întreprinderilor; întrucât lipsa controlului și a unor mecanisme de responsabilizare constituie un impediment major în calea unor măsuri corective eficiente și adecvate;

AF.  întrucât un număr de investitori și întreprinderi cu sediul în UE, printre mulți alții, sunt implicați în sute de operațiuni de achiziționare de terenuri în Africa, Asia și America Latină, ceea ce, în unele cazuri, a dus la încălcarea drepturilor comunităților indigene și locale; întrucât actori de la nivelul UE pot fi implicați în diferite moduri în încălcări ale drepturilor omului legate de acapararea terenurilor, cum ar fi prin intermediul unor întreprinderi financiare private cu sediul în UE, care finanțează direct sau indirect acapararea de terenuri, sau prin parteneriate public-privat; întrucât, în multe cazuri, multiplele ramificații externe ale acestor actori pot face dificilă identificarea originii lor direct în țările din care provin; întrucât, chiar dacă aceasta poate fi identificată, există în continuare obstacole juridice și practice semnificative în ceea ce privește accesul la justiție și tragerea la răspundere prin intermediul instanțelor UE și ale statelor sale membre, inclusiv ca urmare a limitărilor jurisdicționale în ceea ce privește cauzele care au drept obiect bunuri imobile (inclusiv terenuri și resurse naturale), a constrângerilor severe privind valoarea măsurilor reparatorii disponibile și disponibilitatea asistenței judiciare, precum și din cauza dificultăților de a demonstra răspunderea societății-mamă;

AG.  întrucât majoritatea terenurilor din țările în curs de dezvoltare sunt locuite, motiv pentru care investițiile și reputația întreprinderilor sunt expuse riscurilor de proprietate, iar costurile de exploatare a acestor terenuri cresc în mod semnificativ în cazul în care transferurile de terenuri se realizează într-un context de conflict, fără consimțământul prealabil al comunităților indigene și locale și cu sfidarea drepturilor lor;

AH.  întrucât raportorul special al ONU pentru apărătorii drepturilor omului, Michael Frost, a identificat America Latină drept o regiune problematică, în care „actori guvernamentali și corporativi sunt implicați în asasinarea apărătorilor drepturilor omului în materie de mediu”;

AI.  întrucât obligația de a proteja și de a furniza acces la o cale de atac în temeiul Convenției europene a drepturilor omului se aplică atât activităților extrateritoriale, cât și activităților interne cu impact extrateritorial; întrucât gradul de angajament din partea UE și a statelor sale membre în ceea ce privește obligațiile lor extrateritoriale ar trebui sporit semnificativ;

AJ.  întrucât UE acordă asistență pentru promovarea și protejarea drepturilor omului și a democrației la nivel mondial prin IEDDO, care este complementar celorlalte instrumente de asistență externă ale Uniunii, sprijinul său fiind direcționat în principal prin intermediul organizațiilor societății civile; întrucât, prin mecanismul său protectdefenders.eu, UE oferă rapid asistență apărătorilor drepturilor omului aflați în pericol, vine în întâmpinarea celor mai urgente nevoi ale acestora și îi ajută să își consolideze capacitățile pentru ca ei să-și poată desfășura activitățile pe termen mediu și lung;

AK.  întrucât instituțiile financiare internaționale joacă un rol central în asigurarea faptului că proiectele pe care le finanțează nu conduc sau nu contribuie la încălcări ale drepturilor fundamentale și în domeniul mediului ale popoarelor indigene; întrucât corporațiile multinaționale poartă răspunderea de a se asigura că operațiunile lor și/sau lanțurile lor de aprovizionare nu sunt implicate în încălcări ale drepturilor omului și în domeniul mediului, în special ale drepturilor popoarelor indigene;

AL.  întrucât UE este cel mai mare furnizor de ajutor pentru dezvoltare din lume, din care o mare parte este destinată Africii; întrucât Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisia trebuie să realizeze controale exhaustive ale fondurilor utilizate de beneficiari din țările terțe, acordând o atenție primordială respectului față de drepturile omului în cadrul politicii lor de acordare a ajutoarelor;

AM.  întrucât popoarele indigene din Europa suferă încă din cauza marginalizării, a discriminării și a excluziunii sociale, care trebuie combătute și soluționate printr-o abordare bazată pe drepturi,

1.  invită UE, statele membre și partenerii lor din cadrul comunității internaționale să adopte toate măsurile necesare în vederea recunoașterii, protecției și promovării depline a drepturilor populațiilor indigene, inclusiv asupra terenurilor, teritoriilor și resurselor lor; salută activitatea desfășurată în acest sens de societatea civilă și de ONG-uri;

2.  invită UE să se asigure că toate politicile sale în materie de dezvoltare, investiții și schimburi comerciale respectă drepturile omului ale popoarelor indigene, astfel cum sunt consacrate în tratatele și convențiile privind drepturile omului și în instrumentele juridice care vizează îndeosebi drepturile popoarelor indigene;

3.  invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să adopte toate măsurile necesare pentru a respecta efectiv dispozițiile prevăzute de Convenția OIM nr. 169 privind populațiile indigene și tribale(20) și reamintește că toate statele care au ratificat-o sunt obligate să desfășoare acțiuni coordonate și sistematice pentru protejarea drepturilor popoarelor indigene;

4.  face apel la toate statele care încă nu au ratificat Convenția OIM nr. 169 privind populațiile indigene și tribale, în special la statele membre ale UE, să facă acest lucru; regretă faptul că, până în prezent, numai câteva state membre au ratificat Convenția; solicită UE să depună toate eforturile, prin intermediul dialogurilor sale politice și privind drepturile omului cu țările terțe, pentru a încuraja ratificarea Convenției OIM nr. 169, a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului și a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități și adoptarea protocoalelor opționale ale acestora și pentru a sprijini UNDRIP;

5.  recunoaște că s-au luat măsuri în ceea ce privește recunoașterea drepturilor popoarelor indigene și că societatea civilă este din ce în ce mai conștientă de situația acestora; recunoaște contribuția UE în acest sens; avertizează totuși că atenția acordată acestei chestiuni de politicile UE, inclusiv în negocierea acordurilor comerciale și de cooperare, este încă minimă;

6.  invită UE și statele sale membre să creeze condițiile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite în UNDRIP și să-și încurajeze partenerii internaționali să o adopte și să o pună în aplicare pe deplin;

7.  reamintește rolul diasporei de interfață și de transfer de cunoștințe către popoarele indigene;

Drepturile omului ale populațiilor indigene

8.  invită UE și statele sale membre să sprijine și să voteze în favoarea Declarației privind drepturile țăranilor și ale altor persoane care își desfășoară activitatea în zonele rurale, care va fi votată în 2018 în cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului; ia act cu interes de atenția deosebită acordată femeilor din mediul rural de sesiunea din 2018 a Comisiei ONU pentru statutul femeii;

9.  invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să recunoască și să accepte din punct de vedere juridic autonomia teritorială și autodeterminarea popoarelor indigene, care implică dreptul lor de a deține în proprietate, de a folosi, de a dezvolta și de a controla terenurile, teritoriile, apele, apele costiere și alte resurse care le aparțin ca urmare a unei forme tradiționale de proprietate sau a altor forme de ocupare sau de utilizare tradiționale, precum și pe cele pe care le-au obținut în alte moduri;

10.  invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să adopte strategii pentru reconstrucția zonelor de conflict sau să participe la astfel de strategii, în scopul de a promova și proteja drepturile popoarelor indigene;

11.  ia act de rezultatele alarmante ale studiului publicat de Organizația Națiunilor Unite în 2010, din care reiese că femeile din populațiile indigene sunt mai des afectate de violență și de violuri decât restul femeilor la nivel mondial; solicită, așadar, statelor membre și Uniunii Europene să condamne ferm utilizarea violenței, inclusiv a violenței sexuale, împotriva femeilor indigene; consideră că ar trebui acordată o atenție specială femeilor și fetelor care sunt victime ale violenței, asigurându-le accesul la asistența medicală și psihologică de urgență;

12.  solicită retragerea forțelor private de securitate și a forțelor militare desfășurate pe teritoriile popoarelor indigene cu încălcarea drepturilor acestora;

13.  invită toate statele să se asigure că popoarele indigene, în special femeile, au acces la mecanisme judiciare în cazuri de încălcări ale drepturilor lor de către întreprinderi și că nu sunt legitimate formele private de căi de atac care nu asigură accesul efectiv la justiție; invită toate statele să angajeze mai multe femei în sistemele lor judiciare, pentru a sparge sistemul patriarhal care caracterizează de obicei aceste structuri; subliniază că trebuie să se instituie mecanismele necesare, inclusiv servicii de interpretare adecvate și asistență juridică, pentru a garanta că femeile indigene nu sunt supuse unui tratament discriminatoriu;

14.  salută faptul că Consiliul European a făcut din protecția popoarelor indigene o prioritate, astfel cum se prevede în Concluziile Consiliului din mai 2017;

15.  invită țările partenere să garanteze accesul universal al popoarelor indigene la registrele lor naționale de evidență a populației ca prim pas spre recunoașterea drepturilor lor individuale și colective; solicită UE să sprijine țările partenere în instituirea și în administrarea corectă a registrelor lor de stare civilă;

16.  constată cu preocupare că drepturile omului asociate activității exploatațiilor miniere, petroliere și de gaze scad dramatic în ceea ce privește popoarele indigene; solicită țărilor în curs de dezvoltare să realizeze evaluări obligatorii ale impactului asupra drepturilor omului înainte de a demara orice activități noi în aceste sectoare și să facă publice constatările; subliniază că este necesar să se asigure că legislația referitoare la acordarea concesionărilor include dispoziții privind consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză; recomandă ca Inițiativa privind transparența în industriile extractive să își extindă standardele pentru a include protecția drepturilor omului în ceea ce privește comunitățile locale și indigene;

17.  invită toate statele, în special UE și statele sale membre, să includă popoarele indigene și comunitățile rurale în procesul de luare a deciziilor privind strategiile pentru combaterea schimbărilor climatice, care ar trebui să soluționeze și problema daunelor ireparabile cauzate de schimbările climatice, care pot constrânge aceste populații să migreze, ceea ce ar conduce la o dublă discriminare a lor, pe de o parte ca populații strămutate din motive de mediu și, pe de altă parte, ca populații indigene;

18.  invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să recunoască importanța consultării popoarelor indigene în toate dezbaterile cu privire la chestiuni care le-ar putea afecta, garantând astfel dreptul lor la consultări libere, prealabile și în cunoștință de cauză; solicită, în acest sens, instituirea unor mecanisme la nivelul UE pentru consultarea și implicarea populațiilor indigene, care să fie mandatate să se angajeze într-un dialog politic și să monitorizeze punerea în aplicare a politicii UE și a planurilor sale de acțiune cu privire la popoarele indigene, precum și asumarea angajamentelor sale în acest domeniu; invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să creeze condițiile necesare pentru ca reprezentanții și liderii popoarelor indigene să se implice în mod efectiv în societatea civilă și în spațiul public și pentru ca aceștia să participe într-un mod mai vizibil în cadrul sistemului politic și al proceselor decizionale cu privire la chestiuni care sunt relevante pentru grupurile indigene, inclusiv în reformele constituționale;

19.  invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să adopte și să pună în aplicare recomandările cuprinse în documentul final al Conferinței mondiale privind popoarele indigene din 2014 adresate Organizației Națiunilor Unite, precum și recomandările Forumului permanent al ONU privind chestiunile legate de populațiile indigene și cele prezentate de raportorul special al ONU privind drepturile popoarelor indigene;

20.  subliniază că, în Rezoluția sa referitoare la drepturile popoarelor indigene, Adunarea Generală a ONU a proclamat anul 2019 Anul internațional al limbilor indigene; subliniază că cultura este un vector de dezvoltare;

21.  invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să contribuie la punerea în aplicare și la realizarea anului 2019 drept Anul internațional al limbilor indigene;

22.  îndeamnă UE și statele sale membre să continue să acționeze pentru a asigura integritatea fizică, precum și asistență juridică apărătorilor drepturilor indigene, de mediu, de proprietate intelectuală și funciare, în special prin consolidarea IEDDO și a diferitelor instrumente și mecanisme existente, precum protectdefendeurs.eu, cu scopul de a proteja drepturile omului și activiștii pentru protecția mediului, acordându-le o atenție specifică femeilor apărători ai drepturilor omului și crescând gradul de implicare în inițiativele propuse de organizațiile internaționale, cum ar fi ONU; solicită UE să instruiască delegațiile sale să monitorizeze și să sprijine apărătorii drepturilor omului, ținând seama în special de protecția femeilor, a copiilor și a persoanelor cu dizabilități, precum și să raporteze încălcările drepturilor omului într-o manieră sistematică și fermă; invită SEAE să participe la planul elaborat de Comisia interamericană pentru drepturile omului (IACHR) și de Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) pentru protejarea apărătorilor drepturilor omului din America Latină;

23.  deplânge incriminarea continuă a apărătorilor drepturilor popoarelor indigene și a apărătorilor drepturilor funciare în întreaga lume; invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să se asigure că orice infracțiune săvârșită împotriva apărătorilor drepturilor omului din comunitățile indigene este anchetată și urmărită în justiție în mod corespunzător, pentru a preveni impunitatea;

24.  invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să se asigure că strategiile lor politice respectă întru totul drepturile popoarelor indigene și ale comunităților rurale, astfel încât respectarea acestora să fie întotdeauna garantată atât în momentul creării, cât și al extinderii zonelor protejate, dar și în legătură cu zonele protejate preexistente a căror creare a dus la evacuarea și excluderea popoarelor indigene și a comunităților rurale sau, în vreun alt fel, la reducerea disproporțională a drepturilor lor;

25.  sprijină solicitarea popoarelor indigene privind repatrierea internațională și instituirea unui mecanism internațional pentru a lupta împotriva vânzării de artefacte indigene care le-au fost luate ilegal; invită Comisia să sprijine astfel de eforturi, inclusiv prin asistență financiară în cadrul IEDDO;

26.  subliniază că comunitatea internațională, inclusiv UE și statele sale membre, trebuie să își asume angajamente ferme privind includerea persoanelor indigene cu dizabilități, în special a copiilor, în toate domeniile de politică, promovarea drepturilor și nevoilor populațiilor indigene cu dizabilități în cadrul juridic internațional și asigurarea luării în considerare a consimțământului liber, prealabil și informat al persoanelor cu dizabilități, în special al copiilor;

27.  invită Comisia să lanseze Planul de acțiune al UE privind comportamentul responsabil în afaceri pentru a aborda punerea în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, inclusiv în ceea ce privește obligația de diligență și accesul la căi de atac; invită Comisia să mandateze Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) să colecteze informații cu privire la mecanismele judiciare și extrajudiciare din statele membre privind accesul la căi de atac pentru victimele încălcărilor comise de întreprinderi, inclusiv pentru persoanele indigene; este de părere că partenerii UE din sectorul public și din cel privat ar trebui să ofere informații complete și accesibile cu privire la respectarea de către ei a consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză al populațiilor indigene;

Acapararea terenurilor

28.  salută anunțul Curții Penale Internaționale din 2016 privind faptul că, de acum înainte, acapararea terenurilor și distrugerea mediului înconjurător, care stau la baza a numeroase încălcări ale drepturilor omului, pot duce la acuzații de crime împotriva umanității;

29.  este în continuare preocupat de situația acaparării terenurilor ca urmare a practicilor de corupție din partea corporațiilor, investitorilor străini, actorilor statali naționali și internaționali, funcționarilor și autorităților; invită UE și statele sale membre ca, în cadrul agendelor lor privind drepturile omului, să pună un accent sporit pe problema acaparării terenurilor;

30.  invită UE și statele sale membre să încurajeze statele partenere angajate într-un proces postconflict de consolidare a păcii ce implică drepturi funciare să elaboreze măsuri care să permită întoarcerea comunităților locale și indigene dislocate pe teritoriile lor tradiționale, ca factor crucial pentru obținerea unei păci durabile și pentru stabilizarea socială;

31.  regretă faptul că, în multe țări afectate de acapararea terenurilor, accesul efectiv la justiție și la căile de atac pentru populațiile indigene și de păstori este limitat din cauza slabei guvernări și deoarece drepturile lor funciare nu sunt adeseori recunoscute oficial în cadrul juridic local sau național; observă, de exemplu, că drepturile de pășunat și pășunile comune sunt drepturi tradiționale de utilizare a terenurilor, care se întemeiază pe dreptul cutumiar și nu pe drepturi de proprietate garantate prin contracte; îndeamnă țările partenere să recunoască și să protejeze drepturile populațiilor de păstori și indigene, în special dreptul de proprietate cutumiară și control asupra terenurilor și resurselor lor naturale, astfel cum se prevede în UNDRIP și în Convenția nr. 169 a OIM, adică permițând înregistrarea colectivă a utilizării terenurilor și instituind politici pentru a asigura un acces mai echitabil la terenuri; solicită UE și statelor sale membre să sprijine în mod activ țările partenere în acest sens și în vederea aplicării principiului consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză în ceea ce privește achizițiile funciare de mare anvergură, astfel cum se prevede în Orientările voluntare privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a pescuitului și a pădurilor și în conformitate cu legislația internațională din domeniul drepturilor omului; în plus, solicită UE să sprijine țările partenere pentru a-și îmbunătăți legislația în materie de drepturi funciare, recunoscând dreptul universal al femeilor de a avea acces la terenuri în calitate de proprietari deplini;

32.  invită UE să își consolideze orientările privind politica funciară a UE și protecția drepturilor omului în acordurile și tratatele internaționale și să își promoveze valorile legate de protecția femeilor și fetelor, în special a femeilor și fetelor din zonele rurale, care sunt, în general, mai vulnerabile la schimbările funciare și au un acces mai redus la terenuri și drepturi mai puține asupra acestora;

33.  invită toate statele să investească în cercetare pentru a reduce decalajul de cunoștințe privind impactul acaparării terenurilor asupra femeilor, precum și să realizeze o analiză mai aprofundată a implicațiilor legate de gen ale acestui fenomen, pentru a elabora orientări aplicabile privind tranzacțiile cu terenuri;

34.  îndeamnă UE și toate statele sale membre să solicite divulgarea achizițiilor de terenuri efectuate de corporații și de actori cu sediul în UE sau în cadrul proiectelor de dezvoltare finanțate de UE, pentru a crește transparența și responsabilitatea în cazul acestor achiziții; solicită UE să monitorizeze consimțământul liber, prealabil și informat al comunităților indigene, care este indispensabil, pentru a crește transparența și responsabilitatea pentru achizițiile viitoare, prin instruirea și abilitarea delegațiilor și ambasadelor UE să facă acest lucru, în colaborare cu ONG-urile relevante; invită UE să fie deosebit de vigilentă în legătură cu proiectele sprijinite de instituțiile financiare europene și internaționale pentru a asigura că această finanțare nu implică sau nu contribuie la încălcarea drepturilor omului și de mediu ale popoarelor indigene;

35.  invită toate statele să asigure o reglementare adecvată, prin care liderii comunităților să poată fi trași la răspundere pentru deciziile și acțiunile lor în domeniul administrării terenurilor publice, statale și comunitare, precum și să încurajeze schimbarea practicilor juridice și tradiționale care le discriminează pe femei în ceea ce privește proprietatea asupra terenurilor și moștenirea acestora;

36.  invită toate statele, în special UE și statele sale membre, să adopte și să sprijine punerea în aplicare a Orientărilor voluntare privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a pescuitului și a pădurilor și să semneze APV privind aplicarea legislației forestiere, guvernarea și comerțul cu cât mai multe țări relevante cu putință; invită Comisia să asigure respectarea și punerea în aplicare consecventă a Regulamentului privind lemnul(21) și să sancționeze statele membre care nu se conformează dispozițiilor acestuia în ceea ce privește combaterea despăduririlor;

37.  invită toate țările, inclusiv UE și statele sale membre, să permită comunităților indigene să asigure dezvoltarea economică în conformitate cu politicile internaționale de protecție a mediului; îndeamnă UE și statele sale membre să promoveze și să sprijine organizațiile popoarelor indigene care dețin o agendă de dezvoltare socială ce implică elaborarea și dezvoltarea unui cadru juridic și instituțional pentru demarcarea teritoriilor indigene și eliberarea titlurilor de proprietate aferente; subliniază că recunoașterea și oficializarea terenurilor popoarelor indigene, precum și capacitarea autorităților popoarelor indigene și a membrilor acestor comunități ar asigura sustenabilitatea și responsabilitatea socială și ar contribui la rezolvarea diferendelor și conflictelor funciare pe teritoriul statului în cauză;

38.  invită toate statele să adopte măsurile necesare pentru a se asigura că autoritățile statului se abțin de la a face declarații publice care stigmatizează și subminează rolul legitim jucat de femeile indigene în protejarea teritoriului lor în contextul acaparării terenurilor și al exploatării resurselor și încurajează recunoașterea publică a rolului important pe care îl joacă acestea în societățile democratice;

39.  invită toate statele să respecte, să protejeze și să garanteze drepturile funciare ale micilor proprietari și dreptul persoanelor la alte resurse, cum ar fi apa, pădurile, creșterea animalelor și pescuitul; recunoaște că exproprierea discriminatorie a terenurilor și evacuările forțate, care afectează negativ populațiile din țările în curs de dezvoltare, pot să aibă efecte semnificative asupra mijloacelor lor de subzistență și să submineze drepturile fundamentale ale omului, precum dreptul la viață, la hrană, la locuință, la sănătate și la proprietate;

Afacerile și drepturile omului

40.  invită UE să se asigure că Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului sunt pe deplin integrate în programele naționale ale statelor membre și sunt încorporate în practicile și activitățile corporațiilor transnaționale și ale societăților comerciale cu legături europene;

41.  îndeamnă Uniunea să mențină sprijinul acordat Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și să continue să promoveze punerea lor adecvată în aplicare;

42.  invită UE să se implice în negocieri constructive ale unui tratat al ONU privind corporațiile transnaționale, care să garanteze respectarea drepturilor omului ale popoarelor indigene, în special ale femeilor și fetelor;

43.  recomandă ca UE să elaboreze un plan de acțiune regional european pentru afaceri și drepturile omului, ghidat de principiile consacrate în UNDRIP, și solicită elaborarea de planuri de acțiune naționale care să pună accentul pe această chestiune, precum și transpunerea lor în practică;

44.  insistă asupra faptului că UE și statele membre trebuie să depună eforturi pentru a trage la răspundere corporațiile multinaționale și instituțiile financiare internaționale pentru impactul lor asupra drepturilor omului și de mediu ale comunităților indigene; invită UE să se asigure că toate încălcările drepturile popoarelor indigene de către întreprinderile europene sunt investigate în mod corespunzător și sunt sancționate prin mecanisme adecvate și încurajează UE să retragă orice formă de sprijin financiar sau instituțional în cazul unei încălcări a drepturilor omului;

45.  invită UE să creeze, în conformitate cu Recomandarea 2013/396/UE a Comisiei din 11 iunie 2013(22), un mecanism de soluționare a reclamațiilor, prin care comunitățile indigene și locale să poată depune plângeri cu privire la abuzuri și încălcări ale drepturilor lor ce rezultă din activități de afaceri cu originea în UE, indiferent de țara în care au avut loc încălcările și abuzurile, în vederea asigurării accesului efectiv la justiție al victimelor, precum și la asistență tehnică și juridică; încurajează toate statele, inclusiv statele membre și UE, să se angajeze în negocieri pentru adoptarea unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind drepturile omului pentru corporațiile transnaționale și alte întreprinderi, prin participarea activă în cadrul grupului de lucru interguvernamental deschis creat la nivelul ONU;

46.  solicită Uniunii și statelor sale membre să garanteze accesul la căi de atac pentru victimele abuzurilor și ale încălcărilor drepturilor omului rezultate în urma activităților desfășurate de întreprinderi stabilite în Uniune, prin eliminarea tuturor barierelor, atât practice, cât și juridice, astfel încât repartizarea responsabilităților să nu excludă tragerea la răspundere sau să împiedice accesul la justiție în țara în care a fost comis abuzul;

47.  reamintește responsabilitatea întreprinderilor de a garanta dreptul popoarelor indigene la o consultare liberă, prealabilă și în cunoștință de cauză atunci când pe teritoriul lor urmează să fie desfășurate proiecte, lucrări sau activități, precum și de a include în politicile lor responsabilitatea socială a întreprinderilor și de a o pune apoi în aplicare;

48.  invită UE să își respecte obligațiile extrateritoriale legate de drepturile omului; invită UE să elaboreze norme de conduită și cadre de reglementare clare pentru activitățile extrateritoriale ale întreprinderilor și investitorilor care intră în sfera sa de competență, pentru a se asigura că aceștia respectă drepturile popoarelor indigene și ale comunităților locale, precum și că pot fi trași la răspundere și sancționați în mod corespunzător atunci când activitățile lor duc la încălcări ale drepturilor respective; încurajează Comisia să ia în considerare mecanisme eficace privind obligațiile de diligență ale întreprinderilor, pentru a se asigura că bunurile importate nu sunt legate de acapararea terenurilor și de încălcări grave ale drepturilor popoarelor indigene; îndeamnă SEAE să elaboreze instrumente operaționale pentru a oferi îndrumare personalului din delegațiile UE;

Dezvoltarea sustenabilă și economică a populațiilor indigene

49.  invită UE și statele sale membre să integreze problema drepturilor popoarelor indigene și a acaparării de terenuri în punerea în aplicare de către UE a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă;

50.  subliniază rolul esențial pe care îl au populațiile indigene în ceea ce privește protecția mediului, ca urmare a stilului lor de viață și a modelului lor de dezvoltare;

51.  invită UE să îndemne statele sale partenere ca, în cadrul cooperării lor pentru dezvoltare cu țările terțe, să țină seama în special de situația popoarelor indigene, inclusiv prin elaborarea unor politici sociale favorabile incluziunii în teritoriile tradiționale sau în mediile urbane și, în contextul unor măsuri de reducere a sărăciei, să diminueze efectele dezrădăcinării și necorelării dintre contextele urbane și capacitățile tradiționale și caracteristicile culturale ale popoarelor indigene;

52.  subliniază faptul că schimbările climatice au un impact direct asupra femeilor indigene, forțându-le să își abandoneze practicile tradiționale sau să își părăsească teritoriile, ceea ce duce la riscul de a fi supuse violențelor, abuzurilor și exploatării; invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să includă popoarele indigene, în special femeile indigene și comunitățile rurale, în strategiile lor pentru combaterea schimbărilor climatice și în conceperea de strategii climatice eficiente legate de adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora, ținând seama de factori de gen specifici; solicită să fie luată serios în considerare chestiunea strămutărilor provocate de schimbările climatice; solicită amplificarea cooperării internaționale pentru a asigura reziliența la schimbările climatice;

53.  subliniază interesul deosebit al obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) pentru drepturile popoarelor indigene, în special al ODD 2 (zero foame), 4.5 (accesul la educație) și 5 (egalitatea de gen); reiterează faptul că popoarele indigene din întreaga lume suferă în mod disproporționat din cauza încălcărilor drepturilor omului, criminalității, rasismului, violenței, exploatării resurselor naturale, problemelor de sănătate și a ratelor ridicate de sărăcie, reprezentând 15 % dintre persoanele care trăiesc în sărăcie, deși reprezintă doar 5 % din populația lumii; subliniază că trebuie instituită o protecție deplină și solidă a liderilor popoarelor indigene și a apărătorilor drepturilor omului care critică nedreptățile;

54.  reamintește că Agenda 2030 abordează aceste preocupări ale popoarelor indigene legate de dezvoltare și subliniază că sunt necesare mai multe eforturi pentru transpunerea sa în practică; subliniază că este necesară consolidarea Grupului major al popoarelor indigene pentru dezvoltarea durabilă (IPMG) ca mecanism global de coordonare și de eforturi concertate pentru promovarea drepturilor și priorităților în materie de dezvoltare ale popoarelor indigene; invită Comisia să coopereze mai bine cu IPMG și să-l includă în Platforma sa multipartită referitoare la punerea în aplicare ODD-urilor;

55.  reamintește că 80 % dintre pădurile din întreaga lume constituie terenuri și teritorii tradiționale ale popoarelor indigene; subliniază rolul esențial al popoarelor indigene în gestionarea sustenabilă a resurselor naturale și conservarea biodiversității; reamintește că în Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) se solicită părților să respecte cunoștințele și drepturile popoarelor indigene ca garanții la implementarea programului REDD+; îndeamnă țările partenere să adopte măsuri pentru a implica efectiv popoarele indigene în măsurile de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora;

56.  observă că între 200 și 500 de milioane de persoane din întreaga lume sunt păstori și că păstoritul este esențial pentru strategiile de supraviețuire în zonele aride și muntoase din Africa de Est; subliniază că este necesar să se acorde sprijin păstoritului sustenabil pentru îndeplinirea ODD-urilor; îndeamnă UE și statele sale membre să sprijine arhitectura de guvernanță africană (AGA) și, în special, Tribunalul African al Drepturilor Omului și al Drepturilor Popoarelor, pentru a implementa cadrul de politici al Uniunii Africane privind păstoritul în Africa și, în sens mai larg, să recunoască drepturile păstorilor și ale popoarelor indigene legate de proprietatea comunală asupra pământurilor ancestrale, dreptul lor de a dispune liber de resursele lor naturale și drepturile lor la cultură și religie;

57.  reamintește dreptul guvernelor de a legifera în interes public; reamintește, de asemenea, că acordurile internaționale de investiții trebuie să respecte dreptul internațional în materie de drepturi ale omului, inclusiv dispozițiile privind popoarele indigene, și solicită mai multă transparență în acest sens, în special prin instituirea unor proceduri și mecanisme de consultare adecvate în cooperare cu popoarele indigene; solicită instituțiilor financiare pentru dezvoltare care finanțează investiții să consolideze garanțiile privind drepturile omului pentru a asigura că exploatarea terenurilor și resurselor din țările în curs de dezvoltare nu duce la încălcări ale drepturilor omului sau abuzuri în acest domeniu, mai ales în privința popoarelor indigene;

58.  invită toate statele să se angajeze să garanteze că popoarele indigene au un acces veritabil la sănătate, educație, locuri de muncă și oportunități economice; îndeamnă toate statele să promoveze includerea politicilor publice interculturale și a limbilor, istoriei și culturii indigene în programele lor școlare sau să ofere cursuri extrașcolare suplimentare pentru a conserva, a revitaliza și a promova cultura popoarelor indigene atât la nivel național, cât și la nivel internațional; consideră că elaborarea unor inițiative de sensibilizare a societății civile, a publicului larg și a mass-mediei cu privire la importanța respectării drepturilor, convingerilor și valorilor popoarelor indigene ar putea contribui la combaterea prejudecăților și a dezinformării;

59.  invită UE și statele sale partenere să furnizeze servicii de sănătate mintală competente din punct de vedere cultural, în parteneriat cu comunitățile indigene, cu scopul de a preveni abuzul de substanțe și sinuciderile; subliniază importanța de a se sprijini organizațiile femeilor indigene pentru a capacita femeile și a îmbunătăți posibilitățile lor de a se implica în societatea civilă;

60.  invită UE și statele sale membre să sprijine eforturile depuse de popoarele indigene și comunitățile locale pentru a-și dezvolta propriile modele de afaceri și de gestionare a terenurilor;

61.  invită toate statele să se asigure că comunitățile indigene beneficiază de pe urma veniturilor provenite din turismul sustenabil și sunt protejate de impactul nefavorabil pe care turismul de masă l-ar putea avea și salută exemplele de gestionare în comun a rezervelor și zonelor protejate care permit o mai bună protecție a ecosistemelor și controlul fluxurilor turistice; reamintește, în această privință, importanța conceptului de dezvoltare durabilă;

Politica UE de cooperare cu țările terțe

62.  recomandă să se acorde o mai mare importanță situației popoarelor indigene în cadrul politicii externe a UE, inclusiv în cadrul dialogurilor sale privind drepturile omului cu țările terțe și în acordurile comerciale, de cooperare și de dezvoltare; insistă ca Consiliul să raporteze în mod sistematic cu privire la acțiunile UE în sprijinul popoarelor indigene în cadrul Raportului anual privind drepturile omului și democrația în lume; invită UE și statele sale membre să ia în considerare, în cadrul raportului anual al SEAE menționat mai sus, rezultatele evaluării periodice universale (UPR) și concluziile organismelor independente ale ONU însărcinate cu apărarea drepturilor omului, pentru a verifica conformitatea politicilor lor cu drepturile popoarelor indigene;

63.  subliniază că UE și statele sale membre trebuie să abordeze drepturile omului ale popoarelor indigene și ale apărătorilor indigeni ai drepturilor omului în negocierile bilaterale și multilaterale și în comunicările diplomatice și să insiste pentru eliberarea apărătorilor drepturilor omului aflați în detenție; invită UE și statele sale membre să depună eforturi pentru a se asigura că guvernele țărilor terțe oferă o protecție adecvată comunităților indigene și apărătorilor drepturilor omului și îi aduc pe autorii crimelor comise împotriva acestora în fața justiției;

64.  solicită delegațiilor UE și ambasadelor statelor membre să revizuiască și să îmbunătățească punerea în aplicare a Orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului, ținând seama de nevoile specifice și de amenințările la adresa apărătorilor indigeni ai drepturilor omului, precum și de situația specifică a apărătorilor indigeni ai drepturilor omului care se confruntă cu discriminare multiplă, precum femeile, persoanele în vârstă, persoanele LGBTI și cele cu dizabilități; insistă, în această privință, ca delegațiile UE și ambasadele statelor membre să le asigure membrilor personalului propriu o formare adecvată pentru a le permite să colaboreze cu societatea civilă și cu apărătorii drepturilor omului, să mențină contacte și să ofere sprijin acolo unde este necesar;

65.  subliniază nevoia de a permite comunităților indigene să beneficieze de cea mai recentă tehnologie a informației, care să asigure o mai bună calitate a vieții și o mai bună asistență medicală, acesta fiind un domeniu în care UE poate să joace un rol esențial; reamintește dreptul popoarelor indigene de a decide asupra propriilor mijloace de subzistență și subliniază necesitatea dezvoltării durabile;

66.  invită toate statele să asigure accesul la servicii de asistență medicală de înaltă calitate și drepturile aferente, în special accesul la sănătatea reproductivă și sexuală și drepturile aferente, pentru femeile și fetele indigene; invită Comisia și SEAE să promoveze accesul acestora la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă în programele de cooperare pentru dezvoltare ale UE;

67.  invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să colecteze date defalcate în funcție de gen privind situația femeilor indigene, inclusiv în ceea ce privește recunoașterea drepturilor funciare și accesul la acestea, violența împotriva femeilor și securitatea alimentară;

68.  subliniază că investițiile străine făcute de întreprinderi pot genera progrese economice și tehnologice, locuri de muncă și dezvoltarea infrastructurii și le pot da femeilor oportunitatea de a deveni autonome, stimulând încadrarea în muncă; subliniază că intensificarea investițiilor în țările în curs de dezvoltare reprezintă un pas important pentru stimularea economiilor naționale și regionale;

69.  invită UE și statele sale membre să continue să elaboreze strategii specifice pentru a asigura punerea în aplicare eficace a ODD 16 privind promovarea unor societăți pașnice și incluzive, asigurându-se astfel că vizarea, persecutarea și uciderea apărătorilor drepturilor omului sunt combătute și prevenite și că autorii acestor acte sunt urmăriți penal și trași la răspundere;

70.  invită UE să se asigure că toate proiectele de dezvoltare finanțate de UE care sunt puse în aplicare pe terenurile indigene respectă cu strictețe principiul consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză, drepturile omului și libertatea de exprimare și de asociere, pentru a evita un impact negativ asupra mijloacelor de subzistență și a culturii popoarelor indigene;

71.  observă că Comisia, SEAE și statele membre trebuie să adopte o abordare integrată și cuprinzătoare a dezvoltării durabile și să țină seama de drepturile omului și de considerații legate de mediu atunci când tratează relațiile comerciale și economice; invită Comisia să abordeze cazurile de încălcări ale drepturilor omului și de atacare sau persecutare a apărătorilor drepturilor omului în contextul negocierilor și sistemelor comerciale, cum ar fi sistemul generalizat de preferințe tarifare (SGP);

72.  invită UE să instituie un mecanism pentru a realiza studii independente de evaluare a impactului înaintea încheierii de acorduri comerciale și de cooperare și înaintea punerii în aplicare a proiectelor de dezvoltare, pentru a măsura și a preveni efectele dăunătoare ale acestora asupra drepturilor comunităților indigene și locale; insistă ca societatea civilă să participe în mod semnificativ la evaluările impactului și ca rezultatele să fie luate în considerare în mod corespunzător în cadrul acordurilor economice și al proiectelor de dezvoltare; solicită UE să reevalueze executarea proiectelor în cazul unor încălcări ale drepturilor omului;

73.  solicită UE și statelor sale membre să depună eforturi în toate forurile internaționale relevante pentru a atrage atenția asupra situației drepturilor omului și de mediu ale popoarelor indigene și asupra rolului-cheie al apărătorilor drepturilor omului din domeniul mediului în ceea ce privește conservarea biodiversității și dezvoltarea durabilă;

74.  reamintește cu îngrijorare că UE și statele sale membre trebuie să continue să depună eforturi pentru a garanta drepturile și incluziunea socială ale popoarelor indigene în Europa, în special ale populației saami, și recunoaște rolul important al activiștilor comunitari și al apărătorilor drepturilor omului în această privință;

75.  solicită UE să sporească sprijinul pentru popoarele indigene în cadrul programelor sale de cooperare pentru dezvoltare și să consolideze proiectele de capacitare a popoarelor indigene, în special în ceea ce privește consolidarea capacităților, în cadrul IEDDO și al Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD); subliniază necesitatea alocării în continuare de resurse pentru ca popoarele indigene să poată interacționa în mod eficace, prin intermediul reprezentanților lor, cu politicile și instituțiile UE și ale ONU, inclusiv în ceea ce privește afacerile și drepturile omului; îndeamnă delegațiile UE din țările relevante să monitorizeze îndeaproape situația apărătorilor indigeni ai drepturilor omului și să ofere orice sprijin adecvat;

76.  invită delegațiile UE să monitorizeze îndeaproape situația popoarelor indigene și să poarte un dialog permanent cu acestea, atât la nivel național, cât și regional; insistă ca punctele focale pentru drepturile omului din delegațiile UE relevante să devină responsabile explicit pentru chestiuni legate de popoarele indigene și ca personalul acestor delegații să beneficieze de formare periodică cu privire la drepturile popoarelor indigene;

77.  invită UE și statele sale partenere să intensifice cooperarea cu comunitățile indigene în cadrul discuțiilor privind politicile în materie de droguri; reiterează necesitatea de a adopta strategii împotriva pieței drogurilor ilicite pentru a proteja popoarele indigene și terenurile acestora; invită UE și statele sale partenere să se asigure că măsurile de securitate care vizează combaterea comerțului de droguri respectă drepturile comunităților indigene și evită victimele nevinovate în cadrul conflictului;

78.  îndeamnă UE să aprofundeze, să extindă și să consolideze obiectivele, prioritățile și acțiunile referitoare la popoarele indigene cuprinse în Cadrul strategic și în Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația și solicită ca mandatul Reprezentantului special pentru drepturile omului să fie modificat, acordându-i-se acestuia competența de a oferi o mai mare vizibilitate chestiunilor legate de drepturile popoarelor indigene și apărătorilor acestora;

79.  reamintește angajamentul UE de a urma o abordare a dezvoltării bazată pe drepturi, care include respectarea drepturilor popoarelor indigene, astfel cum sunt definite în UNDRIP și atrage atenția în special asupra principiilor responsabilității, participării și nediscriminării; încurajează ferm UE să își continue activitatea de implementare a abordării bazate pe drepturi în toate activitățile de dezvoltare, la nivel operațional, și să înființeze, împreună cu statele membre, un grup operativ în acest scop; solicită actualizarea planului de implementare aferent, cu un calendar și indicatori clari pentru a putea evalua progresul;

80.  reamintește articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și principiul coerenței politicii în domeniul dezvoltării; regretă faptul că revizuirea în curs a Directivei privind energia din surse regenerabile(23) nu a reușit până în prezent să introducă criterii sociale și de sustenabilitate care țin cont de riscurile acaparării terenurilor; reamintește că directiva ar trebui să fie în conformitate cu standardele internaționale în materie de drepturi funciare;

81.  invită delegațiile UE să consolideze dialogul cu popoarele indigene, pentru a identifica și preveni încălcările drepturilor omului; solicită, în special, Comisiei Europene și statelor membre să instituie un mecanism administrativ eficace de prezentare a plângerilor destinat celor care au fost victime ale încălcărilor drepturilor omului sau au suferit alte efecte negative ca urmare a activităților finanțate în cadrul asistenței oficiale pentru dezvoltare, pentru a iniția procese de investigare și reconciliere; subliniază că acest mecanism ar trebui să aibă proceduri standardizate, să aibă caracter administrativ și, astfel, să fie complementar mecanismelor judiciare;

82.  subliniază că Planul de acțiune FLEGT și, în special, APV ar putea juca un rol mai semnificativ în capacitarea comunităților indigene și forestiere dintr-o serie de țări cu păduri tropicale și îndeamnă UE și partenerii APV să le permită acestor comunități să joace roluri mai importante în procesele politice naționale; invită UE să ofere mai multă asistență financiară și tehnică țărilor partenere pentru a proteja, a menține și a reface ecosistemele forestiere, inclusiv prin îmbunătățirea guvernanței, a clarifica și consolida proprietatea funciară, a respecta drepturile omului, inclusiv drepturile popoarelor indigene, precum și pentru a sprijini zonele protejate care susțin drepturile comunităților;

83.  subliniază că este necesar să se adopte măsuri specifice pentru a aborda problema lemnului provenit din zone de conflict, pentru a opri circulația lemnului provenit din conversia forestieră și pentru a evita investițiile în activitățile dăunătoare pădurilor care provoacă strămutarea comunităților locale și indigene; invită UE să adopte măsuri suplimentare pentru a sprijini protecția și refacerea ecosistemelor forestiere și a comunităților lor și să elimine despăduririle din lanțurile de aprovizionare ale UE, ca parte a unui nou plan de acțiune al UE privind despăduririle, degradarea pădurilor și respectarea drepturilor funciare ale comunităților forestiere;

84.  subliniază că noi, în UE, avem în continuare multe de învățat despre utilizarea sustenabilă, de pildă cea a pădurilor, de la popoarele indigene, care, în plus, datorită modului lor de viață, contribuie în măsură foarte redusă la schimbările climatice, dar sunt extrem de afectate de acestea, de exemplu din cauza secetei și a deșertificării, impactul lor afectându-le în special pe femei;

85.  invită SEAE, Comisia și statele membre să acorde prioritate investițiilor pentru susținerea societății civile, a apărătorilor drepturilor omului și, în special, a apărătorilor indigeni ai drepturilor omului în domeniul mediului, să asigure existența unor mecanisme de protecție pe termen lung care să îi sprijine, în special protectdefenders.eu, și să garanteze că își îndeplinesc angajamentele de finanțare existente față de apărătorii drepturilor omului expuși riscurilor; încurajează delegațiile și comisiile sale să se întâlnească periodic cu comunitățile indigene și cu apărătorii drepturilor omului atunci când vizitează țările relevante; recomandă numirea de către comisia/subcomisia relevantă a unui raportor permanent pentru populațiile indigene pentru a monitoriza situația drepturilor omului și, în special, punerea în aplicare a UNDRIP și a Convenției nr. 169 a OIM;

86.  invită UE și statele sale membre să dialogheze și să coopereze cu popoarele indigene și comunitățile locale din regiunea arctică pentru a garanta respectarea pozițiilor și drepturilor lor în cadrul politicilor de dezvoltare ale UE care ar putea să afecteze această regiune;

o
o   o

87.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă și delegațiilor UE.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0445.
(2) JO C 58, 15.2.2018, p. 155.
(3) JO C 316, 30.8.2016, p. 122.
(4) https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/annual_report_on_human_rights_and_democracy_in_the_world_2016_0.pdf
(5) https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N14/468/28/pdf/N1446828.pdf?OpenElement
(6) https://undocs.org/en/A/RES/71/178
(7) https://undocs.org/A/HRC/36/46/Add.2
(8) https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G14/082/52/PDF/G1408252.pdf?OpenElement
(9) https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G15/234/15/PDF/G1523415.pdf?OpenElement
(10) https://cmsdata.iucn.org/downloads/durbanactionen.pdf
(11) http://www.fao.org/docrep/016/i2801e/i2801e.pdf
(12) http://www.etoconsortium.org/nc/en/main-navigation/library/maastricht-principles/?tx_drblob_pi1%5BdownloadUid%5D=23
(13) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-8814-2017-INIT/ro/pdf
(14) http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2017/08/08/hr-indigenous-peoples/pdf
(15) http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/64/292
(16) JO C 215, 19.6.2018, p. 125.
(17) Texte adoptate, P8_TA(2017)0346.
(18) Texte adoptate, P8_TA(2017)0315.
(19) http://undocs.org/en/E/C.19/2016/10
(20) Lista țărilor care au ratificat Convenția OIM nr. 169, care a intrat în vigoare la 5 septembrie 1991: Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Costa Rica, Danemarca, Dominica, Ecuador, Fiji, Guatemala, Honduras, Mexic, Nepal, Nicaragua, Norvegia, Paraguay, Peru, Republica Centrafricană, Spania, Țările de Jos și Venezuela.
(21) Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn (JO L 295, 12.11.2010, p. 23).
(22) JO L 201, 26.7.2013, p. 60.
(23) Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO L 140, 5.6.2009, p. 16).

Ultima actualizare: 7 noiembrie 2019Notă juridică - Politica de confidențialitate