Index 
Texte adoptate
Miercuri, 14 martie 2018 - StrasbourgEdiţie definitivă
Orientări privind cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit
 Statisticile din transportul feroviar ***I
 Numirea vicepreședintelui Băncii Centrale Europene
 Măsuri de combatere a maladiei de Newcastle ***I
 Acordarea unei asistențe macrofinanciare suplimentare Georgiei ***I
 Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare - cererea EGF/2017/008 DE/Goodyear
 Următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020
 Reforma sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene
 Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiză anuală a creșterii pentru 2018
 Semestrul european pentru coordonarea politicii economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pe 2018

Orientări privind cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit
PDF 454kWORD 64k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit (2018/2573(RSP))
P8_TA(2018)0069B8-0135/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000 (denumită în continuare „Cartaˮ), care a fost proclamată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, și a intrat în vigoare în decembrie 2009, odată cu Tratatul de la Lisabona;

–  având în vedere rezoluția sa din 5 aprilie 2017 referitoare la negocierile cu Regatul Unit ca urmare a notificării intenției sale de a se retrage din Uniunea Europeană(1) și rezoluțiile sale din 3 octombrie 2017(2) și 13 decembrie 2017(3) referitoare la stadiul actual al negocierilor cu Regatul Unit,

–  având în vedere orientările Consiliului European (articolul 50) din 29 aprilie 2017, în urma notificării Regatului Unit în temeiul articolului 50 din TUE, precum și anexa la Decizia Consiliului din 22 mai 2017 care stabilește directivele de negociere în vederea încheierii unui acord cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de stabilire a condițiilor de retragere a acestui stat din Uniunea Europeană,

–  având în vedere Raportul comun al negociatorilor Uniunii Europene și ai guvernului Regatului Unit din 8 decembrie 2017 privind progresele înregistrate în cursul etapei 1 a negocierilor în temeiul articolului 50 TUE cu privire la retragerea ordonată a Regatului Unit din Uniunea Europeană și având în vedere proiectul de acord de retragere prezentat de Comisia Europeană la 28 februarie 2018,

–  având în vedere orientările Consiliului European (articolul 50) din 15 decembrie 2017 și anexa la Decizia Consiliului din 29 ianuarie 2018 de completare a Deciziei Consiliului din 22 mai 2017 de autorizare a deschiderii negocierilor în vederea încheierii unui acord cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de stabilire a condițiilor de retragere a acestui stat din Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât scopul negocierilor dintre Uniunea Europeană (UE) și Regatul Unit (UK) în temeiul articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) este de a asigura o retragere ordonată a Regatului Unit din UE;

B.  întrucât articolul 50 din TUE prevede că modalitățile de retragere a Regatului Unit ar trebui să țină seama de cadrul viitoarelor relații ale acestei țări cu Uniunea;

C.  întrucât, date fiind progresele suficiente realizate în decembrie 2017 în negocierile privind aspectele legate de separare, este oportun ca negocierile să abordeze acum cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit, cu condiția să existe progrese proporționate în negocierile privind proiectul de acord de retragere prezentat de Comisie;

D.  întrucât aceste negocieri pot începe numai după ce instituțiile UE au acordat un mandat în acest sens negociatorului șef din partea UE;

E.  întrucât orice acord privind un cadru al viitoarelor relații va fi tratat ca parte integrantă a acordului global de retragere și va contribui cu informații la deliberările Parlamentului European în cursul procedurii de aprobare;

F.  întrucât este în interesul tuturor părților ca viitoarele relații să dispună de un cadru cât mai detaliat posibil;

G.  întrucât, după retragere, Regatul Unit va deveni o țară terță, indiferent de cadrul convenit pentru viitoarele sale relații cu UE;

H.  întrucât, pe lângă elementele incluse în notificarea din 29 martie 2017 a Regatului Unit cu privire la intenția sa de a se retrage din Uniunea Europeană, prim-ministrul Regatului Unit a susținut o serie de discursuri - la Lancaster House în 17 ianuarie 2017, la Florența în 22 septembrie 2017, la München în 17 februarie 2018 și, cel mai recent, la Mansion House în 2 martie 2018; întrucât prim-ministrul nu a prezentat încă o perspectivă coerentă privind viitoarele relații dintre UE și Regatul Unit;

I.  întrucât Regatul Unit și UE vor rămâne vecini apropiați și vor continua să aibă numeroase interese comune; întrucât o astfel de relație strânsă, sub forma unui acord de asociere între UE și Regatul Unit, ar putea fi considerată un cadru adecvat al viitoarelor relații prin care aceste interese comune pot fi protejate și promovate, inclusiv pentru o nouă relație comercială;

J.  întrucât, pentru viitoarele relații, un acord de asociere prezintă avantajul de a fi un cadru flexibil, permițând grade diferite de cooperare într-o gamă largă de domenii de politică; întrucât această cooperare va impune ambelor părți să mențină standarde ridicate și angajamentele lor internaționale în mai multe domenii de politică;

K.  întrucât este esențial să se protejeze acordurile UE cu țările terțe și organizațiile internaționale, inclusiv Acordul privind Spațiul Economic European (Acordul privind SEE);

L.  întrucât UE și Regatul Unit, în calitate de stat membru care părăsește Uniunea, au o obligație primordială de a asigura o abordare cuprinzătoare și reciprocă privind protecția drepturilor cetățenilor UE care trăiesc în Regatul Unit și drepturile cetățenilor Regatului Unit care trăiesc în UE-27;

M.  întrucât, pentru a menține Acordul din Vinerea Mare din 1998 în toate elementele sale, precum și drepturile cetățenilor din Irlanda de Nord, Regatul Unit trebuie să își respecte angajamentele asumate pentru a se asigura că nu există nicio înăsprire a controalelor la frontieră pe insula Irlanda, fie prin intermediul unor propuneri detaliate care urmează să fie prezentate în negocierile privind cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit, sub formă de soluții specifice pentru Irlanda de Nord, fie printr-o aliniere permanentă în materie de reglementare la acquis-ul UE;

N.  întrucât vor fi necesare dispoziții tranzitorii care implică prelungirea întregului acquis al UE pentru a se evita o situație-limită atunci când Regatul Unit va părăsi UE și pentru a acorda negociatorilor UE și ai Regatului Unit posibilitatea de a negocia un acord pentru relațiile viitoare;

O.  întrucât este necesar ca instituțiile UE și statele membre, împreună cu instituțiile publice și private, să ia măsuri pentru a se pregăti pentru orice evenimente neprevăzute care ar putea apărea în urma negocierilor;

P.  întrucât unitatea instituțiilor UE și a statelor membre este esențială pentru a apăra interesele Uniunii și ale cetățenilor săi pe parcursul etapelor ulterioare ale negocierilor, în special în ceea ce privește cadrul viitoarelor relații, dar și pentru a asigura încheierea în timp util și cu succes a acestor negocieri,

1.  reamintește că articolul 50 alineatul (2) din TUE prevede că acordul de stabilire a modalităților de retragere a unui stat membru ține seama de cadrul viitoarelor relații ale acestei țări cu Uniunea;

2.  constată că un astfel de cadru al viitoarelor relații ar trebui să ia forma unei declarații politice asociate acordului de retragere; subliniază că conținutul declarației va fi evaluat de către Parlamentul European în momentul în care este invitat să își dea aprobarea cu privire la acordul de retragere;

3.  subliniază că acordul internațional care definește noile relații dintre UE și Regatul Unit poate fi negociat în mod oficial numai după ce Regatul Unit a părăsit UE și este o țară terță; reamintește că acest acord poate fi încheiat numai cu participarea deplină și acordul final al Parlamentului European;

4.  reamintește că Parlamentul European va aproba un cadru al viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit numai dacă acest cadru respectă cu strictețe următoarele principii:

   imposibilitatea pentru o țară terță de a beneficia de aceleași drepturi și avantaje ca un stat membru al Uniunii Europene sau un membru al Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) sau al SEE,
   protejarea integrității și a funcționării corecte a pieței interne, a uniunii vamale și a celor patru libertăți, fără a permite o abordare sectorială;
   menținerea autonomiei decizionale a UE,
   garantarea ordinii juridice a UE și rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în această privință,
   respectarea în permanență a principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum sunt definite în special în Declarația universală a drepturilor omului a ONU, Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și protocoalele la aceasta, Carta socială europeană, Statutul de la Roma privind Curtea Penală Internațională și alte tratate internaționale privind drepturile omului ale Organizației Națiunilor Unite și ale Consiliului Europei, precum și respectarea principiului statului de drept,
   asigurarea unor condiții de concurență echitabile, în special în ceea ce privește respectarea în continuare de către Regatul Unit a standardelor prevăzute de obligațiile internaționale și legislația și politicile UE în domeniile concurenței echitabile și bazate pe norme, inclusiv ajutoarele de stat, drepturile sociale și drepturile lucrătorilor, în special niveluri echivalente de protecție socială și de protecție în ceea ce privește dumpingul social, mediul, schimbările climatice, protecția consumatorilor, sănătatea publică, măsurile sanitare și fitosanitare, sănătatea și calitatea vieții animalelor, fiscalitatea, inclusiv lupta împotriva evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, a spălării banilor, precum și protecția datelor și a vieții private, împreună cu un mecanism clar pentru a asigura conformitatea,
   garantarea acordurilor UE cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, inclusiv Acordul privind SEE, precum și menținerea echilibrului general al acestor relații,
   salvgardarea stabilității financiare a UE și respectarea regimului și standardelor de reglementare și de supraveghere, precum și aplicarea lor,
   un echilibru just între drepturi și obligații, inclusiv, dacă este cazul, contribuții financiare proporționale;

5.  reamintește că un acord de asociere negociat și convenit între UE și Regatul Unit după retragerea acestuia din urmă, în conformitate cu articolul 8 din TUE și articolul 217 din TFUE, ar putea constitui un cadru adecvat al relațiilor viitoare, asigurând astfel un cadru de guvernanță omogen, care ar trebui să includă un mecanism solid de soluționare a litigiilor, evitându-se astfel proliferarea acordurilor bilaterale și deficiențele care caracterizează relația dintre UE și Elveția;

6.  propune ca această relație viitoare să se bazeze pe următorii patru piloni:

   relațiile comerciale și economice,
   politica externă, cooperarea în materie de securitate și cooperarea pentru dezvoltare,
   securitatea internă,
   cooperarea tematică;

Cadrul pentru viitoarea relație

7.  ia act de faptul că, date fiind valorile comune ale UE și Regatului Unit, legăturile lor strânse și alinierea reglementărilor actuale în aproape toate domeniile, proximitatea lor geografică și istoria comună, inclusiv apartenența Regatului Unit la UE de peste 40 de ani, precum și rolul Regatului Unit în calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU și membru al NATO, această țară va fi în continuare un partener important al UE în toate cele patru componente menționate anterior și este în interesul reciproc al ambelor părți să înființeze un parteneriat care să asigure cooperarea continuă;

8.  cu toate acestea, observă că o astfel de cooperare cu Regatul Unit ca țară terță se poate desfășura numai în conformitate cu principiile enunțate la punctul 4 din prezenta rezoluție; reamintește că UE dispune de norme comune obligatorii, instituții comune și mecanisme comune de supraveghere, asigurare a respectării normelor și de pronunțare a sentințelor și că țările terțe, chiar și cele cu legislații identice sau aliniere deplină în materie de reglementare, nu pot să beneficieze de aceleași avantaje sau de accesul pe piață ca și statele membre ale UE, de exemplu în ceea ce privește cele patru libertăți și contribuțiile financiare din bugetul UE;

9.  consideră că încheierea unui acord referitor la relațiile viitoare ar trebui să includă dispoziții specifice privind circulația cetățenilor din UE către Regatul Unit și din Regatul Unit către UE după perioada de tranziție, care ar trebui să fie cel puțin proporționale cu gradul de cooperare în cadrul celor patru piloni;

10.  reamintește că Parlamentul European va trebui să aprobe orice viitor acord dintre UE și Regatul Unit; subliniază că Parlamentul trebuie să fie informat imediat și pe deplin în toate stadiile procedurii, în conformitate cu articolele 207, 217 și 218 din TFUE și cu jurisprudența relevantă;

   (i) Relațiile comerciale și economice

11.  reamintește că apartenența Regatului Unit la piața internă și la uniunea vamală ar fi soluția optimă atât pentru Regatul Unit, cât și pentru UE-27 și singura care poate garanta continuarea fără divergențe a comerțului și menține pe deplin avantajele oferite de relațiile noastre economice; reamintește că participarea la piața internă necesită respectarea deplină a celor patru libertăți și încorporarea normelor UE corespunzătoare, condiții echitabile de concurență, inclusiv prin intermediul unui regim obligatoriu și ajutoare de stat, jurisprudența cu caracter obligatoriu a CJUE și contribuțiile la bugetul UE; constată că o uniune vamală înlătură barierele tarifare și unele controale vamale, dar necesită respectarea politicii comerciale a UE și o frontieră externă comună; ia act de faptul că guvernul Regatului Unit continuă să excludă atât piața internă, cât și uniunea vamală;

12.  constată că o zonă de liber schimb aprofundat și cuprinzător prevede un mecanism obligatoriu de convergență cu acquis-ul UE, precum și un rol obligatoriu pentru CJUE în interpretarea dreptului Uniunii, și nu permite alegerea preferențială a unor sectoare ale pieței interne;

13.  consideră că poziția Regatului Unit este compatibilă cu un acord comercial în temeiul articolului 207 TFUE, care ar putea forma pilonul comercial și economic al unui acord de asociere; este pregătit să se angajeze alături de Regatul Unit pe baza modelelor menționate mai sus, cu condiția ca acesta să reanalizeze actualele sale limite stricte;

14.  reamintește că toate acordurile de liber schimb (ALS) se bazează pe trei componente principale: accesul pe piață, cooperarea în materie de reglementare și normele; subliniază că, pe lângă principiile enunțate la punctul 4 de mai sus:

   nivelul de acces pe piața UE trebuie să corespundă gradului de convergență continuă cu standardele și normele tehnice ale UE și alinierea la acestea, fără a prevede vreo abordare sectorială și menținând integritatea pieței interne,
   autonomia UE în ceea ce privește stabilirea legislației și standardelor UE trebuie să fie garantată, precum și rolul CJUE de interpret unic al dreptului UE,
   se asigură condiții de concurență echitabile, iar standardele UE sunt garantate, pentru a evita o uniformizare la un nivel inferior și a preveni arbitrajul de reglementare de către operatorii de pe piață,
   regulile de origine trebuie să se bazeze pe regulile preferențiale standard ale UE și interesele producătorilor din UE,
   accesul reciproc pe piață trebuie să fie negociat în deplină conformitate cu normele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), inclusiv pentru bunuri, servicii, achiziții publice și, dacă este cazul, investiții străine directe, și toate modurile de prestare a serviciilor, inclusiv în ceea ce privește angajamentele privind circulația transfrontalieră a persoanelor fizice (modul 4), și să fie reglementat în deplină conformitate cu normele UE în ceea ce privește principiile egalității de tratament, în special pentru lucrători;
   cooperarea în materie de reglementare, cu un accent special asupra IMM-urilor, ținând seama de caracterul voluntar al cooperării în materie de reglementare și de dreptul de a reglementa în interes public, reamintind, în același timp, că dispozițiile privind cooperarea în materie de reglementare într-un acord comercial nu pot reprezenta în totalitate reproducerea acelorași schimburi comerciale fără divergențe care decurg din apartenența la piața internă;

15.  subliniază că acest acord dintre UE și Regatul Unit ar trebui să asigure cadrul relațiilor comerciale existente între UE și țările terțe și să evite orice parazitism prin asigurarea coerenței în menținerea unui sistem de cote tarifare adaptat și a normelor privind originea produselor din țările terțe;

16.  subliniază că, în temeiul unui ALS, accesul la piață pentru servicii este limitat și supus întotdeauna excluderilor, rezervelor și excepțiilor;

17.  subliniază că ieșirea din piața internă ar însemna pentru Regatul Unit pierderea atât a dreptului la un pașaport pentru servicii financiare, cât și a posibilității de a-și deschide filiale în UE care fac obiectul supravegherii de către Regatul Unit; reamintește că legislația UE prevede posibilitatea ca, în anumite domenii, să ia în considerare norme din țări terțe ca fiind echivalente, pe baza unei abordări proporționale și bazate pe risc, și ia act de lucrările legislative în curs și viitoarele propuneri ale Comisiei în acest domeniu; subliniază că deciziile referitoare la echivalență au întotdeauna un caracter unilateral; subliniază, de asemenea, că pentru a proteja stabilitatea financiară și a asigura conformitatea deplină cu regimul de reglementare al UE și standardele și aplicarea acestora, excepția prudențială și limitări în furnizarea de servicii financiare transfrontaliere reprezintă o caracteristică obișnuită a ALS;

18.  subliniază că un acord între UE și Regatul Unit ar trebui să includă un mecanism solid de soluționare a litigiilor, precum și structuri de guvernanță; subliniază, în această privință, competența CJUE în interpretarea chestiunilor legate de dreptul UE;

19.  reamintește că poziția și limitele stricte actuale ale Regatului Unit ar conduce la controale vamale și verificări care ar afecta lanțurile de aprovizionare globale și procesele de fabricație, chiar dacă barierele tarifare pot fi evitate; subliniază importanța unui nivel ridicat de aliniere între spațiul unic european pentru TVA și Regatul Unit; consideră că chestiunile de ordin fiscal ar trebui să fie incluse în orice acord încheiat între Regatul Unit și UE pentru a asigura un nivel maxim de cooperare între UE și Regatul Unit și teritoriile sale dependente în domeniul impozitării societăților;

20.  reamintește că, în ceea ce privește produsele alimentare și agricole, accesul pe piața UE este condiționat de respectarea strictă a ansamblului legislației și standardelor UE, în special în materie de siguranță alimentară, OMG-uri, pesticide, indicații geografice, calitatea vieții animalelor, etichetarea și trasabilitatea produselor, standardele sanitare și fitosanitare, sănătatea umană, animală și a plantelor;

   (ii) Politica externă, cooperarea în materie de securitate și cooperarea pentru dezvoltare

21.  observă că, în ceea ce privește politica externă și de securitate comună, Regatul Unit, ca țară terță, nu va putea participa la procesul decizional al UE și că pozițiile și acțiunile comune la nivelul UE pot fi adoptate numai de către statele membre ale UE; subliniază totuși că aceasta nu exclude mecanismele de consultare care ar permite Regatului Unit să se alinieze la pozițiile de politică externă ale UE, la acțiunile comune, mai ales cu privire la drepturile omului sau cooperarea multilaterală, în special în cadrul ONU, OSCE și al Consiliului Europei; sprijină coordonarea politicii de sancțiuni și a punerii sale în aplicare, inclusiv embargourile asupra armelor și Poziția comună privind exporturile de arme;

22.  subliniază că un astfel de parteneriat ar putea fi instituit în temeiul Acordului-cadru de participare care administrează rolul țărilor terțe, făcând astfel posibilă participarea Regatului Unit la misiunile civile și militare ale UE (fără rol de lider pentru Regatul Unit) și operațiunile, programele și proiectele, schimbul de informații, formarea și schimbul de personal militar, precum și colaborarea în domeniul armamentului, inclusiv proiectele dezvoltate în cadrul cooperării structurate permanente (PESCO); subliniază că o astfel de participare nu ar trebui să aducă atingere pozițiilor, deciziilor și legislației europene pertinente ale UE și ar trebui să fie în concordanță cu acestea, inclusiv în ceea ce privește achizițiile publice și transferurile în domeniul apărării; afirmă că o astfel de cooperare este condiționată de respectarea deplină a drepturilor internaționale ale omului și a dreptului umanitar internațional și drepturile fundamentale ale UE;

23.  ia act de faptul că orice cooperare în domeniile menționate mai sus care implică schimbul de informații UE clasificate, inclusiv în domeniul serviciilor de informații, este condiționată de un acord privind securitatea informațiilor pentru protecția informațiilor clasificate ale UE;

24.  ia act de faptul că, pe baza altor acorduri similare cu țări terțe, Regatul Unit poate participa la programele Uniunii în sprijinul apărării și al securității externe (cum ar fi Fondul european pentru apărare, Galileo și programele de securitate cibernetică); este deschis la posibilitatea ca Regatul Unit să continue să contribuie la instrumentele de finanțare a acțiunii externe a UE în urmărirea unor obiective comune, în special în ceea ce privește vecinătatea comună;

25.  constată că Regatul Unit este un important actor de cooperare pentru dezvoltare și de ajutor umanitar și că cooperarea dintre UE și Regatul Unit în aceste domenii după Brexit ar fi reciproc avantajoasă;

   (iii) Securitatea internă

26.  subliniază că este în interesul reciproc al UE și al Regatului Unit de a institui un parteneriat care să asigure continuarea cooperării în materie de securitate pentru a face față amenințărilor comune, în special terorismul și criminalitatea organizată, și a evita perturbările fluxurilor de informații în acest domeniu; ia act de faptul că țările terțe (în afara spațiului Schengen) nu beneficiază de niciun acces privilegiat la instrumentele UE, inclusiv bazele de date, în acest domeniu, iar aceste țări nu pot lua parte la stabilirea priorităților și elaborarea obiectivelor strategice multianuale sau conduce planuri de acțiune operaționale în cadrul ciclului de politici ale UE;

27.  constată, de asemenea, că, pe lângă necesitatea de a proteja procedurile în curs și anchetele care implică Regatul Unit, prin dispoziții tranzitorii, va fi necesar să se găsească măsuri cu Regatul Unit ca țară terță în ceea ce privește cooperarea judiciară în materie penală, inclusiv în ceea ce privește extrădarea și asistența judiciară reciprocă, în locul mecanismelor actuale cum ar fi mandatul european de arestare;

28.  este de părere că cooperarea viitoare poate fi elaborată pe baza unor măsuri dintr-o țară terță din afara spațiului Schengen care permit schimbul de date relevante în materie de securitate și cooperarea operațională cu organismele și mecanismele UE (precum Europol și Eurojust);

29.  subliniază faptul că o astfel de cooperare ar trebui să ofere certitudine juridică, trebuie să se bazeze pe măsuri de protecție în ceea ce privește drepturile fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și trebuie să ofere un nivel de protecție în esență echivalent cu cel prevăzut în Cartă; subliniază, de asemenea, că aceasta ar trebui să respecte pe deplin standardele UE de protecție a datelor și să se bazeze pe mecanisme eficiente de aplicare a normelor și de soluționare a litigiilor; consideră că este necesar să se găsească o soluție care să reglementeze schimburile viitoare de date în ceea ce privește aplicarea legii, serviciile de informații și operațiunile de combatere a terorismului dintre UE și Regatul Unit; subliniază că o decizie a Comisiei privind caracterul adecvat ar fi opțiunea preferată și cea mai sigură; reamintește că, în orice caz, Regatul Unit trebuie să ofere un nivel de protecție a datelor care este la fel de solid ca normele Uniunii privind protecția datelor;

   (iv) Cooperarea tematică

30.  subliniază că principiile enunțate la punctul 4 de mai sus ar trebui, de asemenea, să se aplice pe deplin și în mod necondiționat cooperării viitoare cu Regatul Unit într-o serie de domenii de interes comun; subliniază că astfel de acorduri ar trebui să asigure un echilibru între drepturi și obligații comparabil cu cel al unor acorduri similare cu alte țări terțe, dar ținând seama de proximitatea geografică și legăturile strânse dintre UE și Regatul Unit;

31.  consideră că, având în vedere principiile și condițiile menționate anterior și în interesul pasagerilor, transportatorilor aerieni, producătorilor și sindicatelor lucrătorilor, conectivitatea trebuie să fie asigurată prin intermediul unui acord de transport aerian și un acord privind siguranța aviației; subliniază, cu toate acestea, că gradul de acces pe piață este condiționat de nivelul convergenței în materie de reglementare și al alinierii la acquis-ul UE, precum și de înființarea unui mecanism solid de soluționare a litigiilor și de arbitraj; nu exclude, de asemenea, cooperarea viitoare cu Regatul Unit în vederea sprijinirii proiectelor de interes comun din sectorul transporturilor;

32.  consideră, în ceea ce privește activitățile de pescuit, că o nouă formă de parteneriat bilateral de tip țară-terță ar trebui să fie negociată, cu scopul de a menține un nivel ridicat de cooperare, coerență și convergență, asigurând accesul reciproc stabil și continuu la ape și resurse, în conformitate cu principiile politicii comune în domeniul pescuitului și dispozițiile privind guvernanța și gestionarea durabilă a stocurilor comune pentru refacerea și menținerea populațiilor acestor stocuri peste niveluri care permit obținerea producției maxime durabile; subliniază că gestionarea comună a stocurilor comune necesită ca Regatul Unit să continue să-și aducă contribuția la evaluarea științifică a stocurilor respective; subliniază, cu toate acestea, că accesul reciproc pe piață pentru produsele pescărești trebuie negociat ca parte a viitorului acord și că accesul pe piața internă a UE trebuie să fie condiționat de accesul navelor UE în Regatul Unit, locurile de pescuit și resursele acestora, precum și de nivelul de cooperare în gestionarea stocurilor comune;

33.  subliniază valoarea cooperării culturale și educaționale, inclusiv a învățării și a mobilității tinerilor, precum și importanța industriilor culturale și creative pentru a sprijini UE în aprofundarea relațiilor cu țările vecine și ar saluta cooperarea continuă dintre UE și Regatul Unit în aceste domenii, inclusiv prin programe cum ar fi Erasmus sau Europa Creativă;

34.  ar putea avea în vedere, în ceea ce privește cooperarea în materie de cercetare și inovare, participarea Regatului Unit ca țară terță în cadrul Programului-cadru al UE pentru cercetare și inovare și în programele spațiale ale UE, fără a permite transferuri nete de la bugetul UE în Regatul Unit sau vreun rol decizional atribuit Regatului Unit;

35.  consideră că cea mai bună opțiune pentru mediu, pentru combaterea schimbărilor climatice și pentru sănătatea publică și siguranța alimentară ar fi ca Regatul Unit să rămână pe deplin aliniat la actuala și viitoarea legislație a UE, inclusiv prin respectarea angajamentelor și obiectivelor pentru 2030 deja convenite în cadrul pachetului „Aer curat” și pachetului privind „Energia curată” ale UE; solicită totuși, în cazul în care acest lucru nu se întâmplă, încheierea de acorduri între UE și Regatul Unit care să asigure o cooperare strânsă și standarde înalte cu privire la aceste aspecte, precum și tratarea chestiunilor de mediu transfrontaliere; subliniază că orice cooperare cu agențiile UE în aceste domenii ar trebui să se bazeze pe acorduri bilaterale;

36.  ar putea avea în vedere acorduri similare cu țările terțe în domeniile energiei, comunicațiilor electronice, securității cibernetice și TIC; este de părere că, în ceea ce privește energia, orice astfel de măsuri ar trebui să respecte integritatea pieței interne a energiei și să contribuie la securitatea energetică, sustenabilitate și competitivitate și să țină seama de interconexiunile dintre UE și Regatul Unit; se așteaptă ca Regatul Unit să respecte cele mai înalte standarde de siguranță nucleară, securitate și protecția împotriva radiațiilor, inclusiv standardele pentru transportul deșeurilor și dezafectare;

37.  consideră că programul PEACE al UE, care vizează consolidarea unei societăți pașnice și stabile prin promovarea reconcilierii în Irlanda de Nord și în regiunea de frontieră a Irlandei, ar trebui menținut, cu continuarea participării Regatului Unit;

   (v) Guvernanța viitorului acord

38.  subliniază că orice viitor acord UE-Regatul Unit cu Regatul Unit ca țară terță ar trebui să includă stabilirea unui sistem de guvernanță solid și coerent drept cadru general pentru cei patru piloni, acoperind supravegherea continuă/gestionarea acordului și a mecanismelor de soluționare a litigiilor și de punere în aplicare în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor acordului;

39.  insistă asupra necesității absolute ca acest sistem de guvernanță să mențină în totalitate autonomia procesului decizional și ordinea juridică ale UE, inclusiv rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene ca unic interpret al legislației UE;

40.  subliniază că structura de guvernanță ar trebui să fie proporțională cu natura, sfera și gradul de aprofundare a relației viitoare și să țină seama de nivelul de interconectare, de cooperare și de proximitate;

41.  este de acord cu ideea de a se institui un comitet comun responsabil cu supravegherea punerii în aplicare a acordului, care să trateze diferențele de interpretare, să aplice cu bună credință măsurile de corecție convenite și să asigure pe deplin autonomia de reglementare a UE, inclusiv prerogativele legislative ale Parlamentului European și ale Consiliului; subliniază că reprezentanții UE din cadrul acestui comitet ar trebui să fie supuși unor mecanisme de responsabilizare adecvate care implică Parlamentul European;

42.  consideră că, în cazul dispozițiilor întemeiate pe conceptele dreptului UE, mecanismele de guvernanță ar trebui să prevadă sesizarea CJUE; repetă că, pentru aplicarea și interpretarea altor dispoziții ale acordului decât cele legate de dreptul Uniunii, poate fi avut în vedere un mecanism de soluționare alternativă a litigiilor numai dacă acesta oferă garanții de independență și imparțialitate echivalente cu cele ale CJUE;

   (vi) Condiții de concurență echitabile

43.  reamintește că Regatul Unit și teritoriile sale dependente trebuie să respecte și să aplice în continuare standardele în vigoare în temeiul angajamentelor sale internaționale și al legislației și politicilor UE, îndeosebi în domeniile menționate la punctul 4 de mai sus, astfel încât să fie reflectate amploarea și profunzimea viitoarelor relații; atrage atenția asupra avantajelor legate de menținerea conformității normative cu legislația Uniunii;

44.  observă că amploarea și profunzimea acordului privind condițiile echitabile vor fi esențiale pentru determinarea dimensiunii viitoarelor relații globale dintre UE și Regatul Unit; reamintește că respectarea în continuare de către Regatul Unit a modelului social european va avea un rol decisiv în acest sens;

45.  este ferm convins că Regatul Unit ar trebui să respecte standardele aflate în evoluție referitoare la legislația din acquis-ul Uniunii privind impozitarea și combaterea spălării banilor, inclusiv transparența fiscală, schimbul de informații fiscale și măsurile de combatere a evitării obligațiilor fiscale, și ar trebui să soluționeze situația teritoriilor sale dependente și nerespectarea de către acestea a criteriilor de bună guvernanță și a cerințelor de transparență ale UE; insistă ca accesul la uniunea vamală să fie ferm condiționat de respectarea de către Regatul Unit a standardelor menționate mai sus;

46.  reiterează nevoia instituirii unor mecanisme de garantare a menținerii unor standarde ridicate și a unor condiții echitabile în ceea ce privește protecția mediului, combaterea schimbărilor climatice, siguranța alimentară și sănătatea publică; subliniază că trebuie să li se garanteze cetățenilor și ONG-urilor accesul la justiție și la un mecanism adecvat de reclamații în ceea ce privește aplicarea standardelor din domeniile muncii și mediului;

47.  observă că, la fel ca și celelalte elemente ale acordului, dispozițiile privind condițiile echitabile vor impune existența unor structuri de guvernanță solide, care să conțină mecanisme corespunzătoare de gestionare, supraveghere, soluționare a litigiilor și de asigurare a aplicării, cu sancțiuni și măsuri intermediare acolo unde este necesar, și cu o obligație pentru ambele părți de a înființa sau, dacă este cazul, de a menține instituții independente care să fie în măsură să supravegheze și să asigure în mod eficient punerea în aplicare;

   (vii) Posibila participare la programele UE

48.  subliniază că pentru participarea Regatului Unit la acțiunile și programele UE se vor aplica normele valabile pentru țările terțe care nu fac parte din SEE; subliniază că participarea Regatului Unit trebuie să fie convenită de comun acord de către UE, cu respectarea tuturor normelor, mecanismelor și condițiilor de participare aplicabile, inclusiv în ceea ce privește finanțarea, implementarea, controlul și descărcarea de gestiune și fără a autoriza transferuri nete de la bugetul UE către Regatul Unit;

49.  reamintește că, drept regulă generală, Regatul Unit nu poate participa și nici nu poate avea acces la agențiile UE, deoarece este o țară terță; observă, totuși, că acest principiu nu exclude cooperarea în anumite cazuri și în mod strict reglementat, fiind necesară respectarea tuturor normelor aplicabile și a contribuțiilor financiare; atrage atenția asupra faptului că următorul cadru financiar multianual va trebui să țină seama de consecințele viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit;

Acordul de retragere

50.  salută proiectul Comisiei din 28 februarie 2018 privind acordul de retragere, care reflectă în mare măsură poziția Parlamentului; observă că proiectul a fost elaborat pe baza raportului comun din 8 decembrie 2017, convenit de comun acord și a pozițiilor, UE privind alte chestiuni legate de separare;

51.  salută dispozițiile instituționale și mecanismele de soluționare a litigiilor prevăzute în proiectul de acord de retragere, inclusiv suspendarea beneficiilor în perioada de tranziție, astfel cum se prevede la articolul 165 din proiectul de acord de retragere, în cazul neîndeplinirii angajamentelor și a dispozițiilor referitoare la acordul de retragere;

   (i) Drepturile cetățenilor

52.  salută abordarea generală în ceea ce privește drepturile cetățenilor, inclusă în partea a doua a proiectului Comisiei de acord de retragere, însă repetă că printre aspectele principale de care va depinde aprobarea Parlamentului se vor afla soluționarea tuturor aspectelor rămase în ceea ce privește drepturile cetățenilor și asigurarea faptului că drepturile cetățenilor UE cu reședință legală în Regatul Unit și drepturile cetățenilor Regatului Unit cu reședință legală în UE-27 nu sunt afectate de Brexit; sprijină includerea mențiunii privind viitorii soți/viitoarele soții; ia act de dispozițiile privind procedurile administrative pentru dobândirea statutului de rezident permanent și insistă asupra faptului ca familiile să aibă posibilitatea să inițieze această procedură prin intermediul unui formular unic, cu caracter declarativ, iar sarcina probei trebuie să le revină autorităților Regatului Unit; subliniază că Parlamentul European va verifica dacă aceste proceduri sunt aplicate efectiv și sunt simple, clare și gratuite; insistă ca viitoarele drepturi privind libera circulație să fie garantate pe întreg teritoriul UE cetățenilor Regatului Unit care au reședința în prezent în unul dintre statele membre ale UE-27, precum și drepturile de vot la alegerile locale tuturor cetățenilor vizați de acordul de retragere; solicită, de asemenea, ca cetățenii UE vizați de acordul de retragere să aibă dreptul pe viață de a se întoarce în Regatul Unit, solicită protecția împotriva expulzării cetățenilor cu dizabilități și a persoanelor care îi îngrijesc, precum și garantarea drepturilor de procedură legate de expulzare, menționate în Directiva 2004/38/CE, și a drepturilor resortisanților țărilor terțe prevăzute de legislația UE;

53.  insistă ca pe durata perioadei de tranziție toți cetățenii UE care sosesc în Regatul Unit să se bucure de aceleași drepturi ca cei care au sosit înainte de începutul perioadei de tranziție; respinge, în acest context, propunerea enunțată în documentul de politică publicat recent de către guvernul Regatului Unit prin care se menține discriminarea între cetățenii UE care sosesc înainte de începutul perioadei de tranziție și cei care sosesc după;

54.  reamintește faptul că mulți cetățeni din Regatul Unit și-au exprimat vehement opoziția față de pierderea drepturilor de care beneficiază în prezent în temeiul articolului 20 din TFUE; propune ca UE-27 să examineze o modalitate de atenuare a acestei pierderi în limitele dreptului primar al Uniunii, respectând pe deplin principiile reciprocității, echității, simetriei și nediscriminării; atrage atenția asupra sesizării recente a CJUE cu privire la un caz adus în fața unei instanțe din Țările de Jos privind păstrarea după Brexit a drepturilor legate de cetățenia europeană de către cetățenii Regatului Unit;

   (ii) Irlanda și Irlanda de Nord

55.  salută Protocolul privind Irlanda și Irlanda de Nord inclus în proiectul Comisiei de acord de retragere, datorită căruia devine operațională opțiunea de sprijin prevăzută în Raportul comun din 8 decembrie 2017; subliniază că, astfel, se asigură o soluție concretă privind cooperarea dintre nord și sud și se evită o frontieră strict controlată între Irlanda de Nord și Irlanda, care este necesară în cazul în care nu se găsește nicio alternativă nici în cadrul raporturilor generale dintre UE și Regatul Unit, nici în baza soluțiilor specifice pe care trebuie să le propună Regatul Unit conform punctului 49 din raportul comun;

56.  reamintește importanța angajamentului Regatului Unit de a garanta că nu vor exista restricții ale drepturilor, inclusiv drepturile sociale și democratice, ale garanțiilor și principiului egalității de șanse prevăzute în Acordul din Vinerea Mare, în conformitate cu angajamentele enunțate în raportul comun; insistă asupra transpunerii tuturor elementelor aferente zonei comune de călătorie și asupra drepturilor la libera circulație ale cetățenilor UE, consacrate în legislația UE și în Acordul din Vinerea Mare;

   (iii) Perioada de tranziție

57.  reamintește principiile incluse în rezoluția sa din 13 decembrie 2017, potrivit cărora, după data retragerii, Regatul Unit nu va mai face parte din instituțiile și organele UE și nu va mai contribui la procesele decizionale, iar tranziția poate consta numai în prelungirea acquis-ului UE și continuarea aplicării față de Regatul Unit a instrumentelor și structurilor în vigoare ale UE în materie de reglementare, de buget, de supraveghere, de exercitare a puterii judiciare și de asigurare a aplicării; sprijină fără rezerve mandatul de negociere stabilit de Consiliul European prin intermediul orientărilor de negociere, al directivelor Consiliului privind negocierile și al documentului de luare de poziție adoptat recent de Comisie cu privire la acest subiect;

58.  salută și sprijină partea a patra a proiectului de acord de retragere, care vizează mecanismele tranzitorii; repetă că toate drepturile conferite cetățenilor prin legislația UE ar trebui extinse pe întreaga durată a perioadei de tranziție; subliniază că acest principiu li se aplică și cetățenilor UE care vor sosi în Regatul Unit în perioada de tranziție și care ar trebui să se bucure de exact aceleași drepturi, îndeosebi în ceea ce privește alocațiile pentru copii, reîntregirea familiei și accesul la căi de atac pe lângă CJUE;

59.  reamintește că toate mecanismele tranzitorii trebuie să fie pe deplin compatibile cu obligațiile asumate în cadrul OMC, pentru a nu fi perturbate relațiile comerciale cu țările terțe;

60.  insistă ca viitoarele acorduri comerciale pe care Regatul Unit le va negocia cu țări terțe după retragere să poată intra în vigoare doar la sfârșitul perioadei în care se aplică dispozițiile tranzitorii;

61.  reamintește că, începând cu data retragerii din UE, Regatului Unit nu va mai beneficia de acordurile internaționale încheiate de UE, de statele membre în numele Uniunii sau de UE și statele membre împreună; observă că, pe durata perioadei de tranziție, Regatul Unit va trebui să-și respecte obligațiile ce decurg din aceste acorduri; subliniază că Regatul Unit nu va putea să participe la structurile de guvernanță și la procedurile decizionale prevăzute de aceste acorduri;

62.  subliniază că, întrucât fac parte din acordul de retragere, mecanismele tranzitorii pot fi aplicate numai după intrarea în vigoare a acordului;

   (iv) Alte aspecte legate de separare

63.  solicită să se ajungă fără întârziere la un acord cu privire la toate dispozițiile privind separarea prevăzute în partea a treia a acordului de retragere și îndeamnă Regatul Unit să prezinte o poziție clară, dacă nu a făcut încă acest lucru, cu privire la toate aspectele rămase nesoluționate referitoare la retragerea sa ordonată;

Gradul de pregătire

64.  atrage atenția asupra importanței eforturilor depuse la diferite niveluri de Comisie și statele membre în ceea ce privește sensibilizarea și gradul de pregătire; subliniază că, având în vedere incertitudinile create de Brexit, trebuie să fie atenționate și informate în mod corespunzător nu numai instituțiile UE, ci și autoritățile naționale, operatorii economici și, mai ales, cetățenii, astfel încât să fie în măsură să se pregătească în mod corespunzător pentru orice evoluție posibilă, inclusiv pentru situația în care nu se ajunge la un acord; solicită, în special, să fie inițiate măsuri care să vizeze cât mai multe sectoare și persoane ce pot fi afectate, inclusiv în următoarele domenii:

   accesul continuu și în condiții de siguranță al pacienților la medicamente și la echipamente medicale pentru uz uman și veterinar, inclusiv aprovizionarea garantată și constantă cu izotopi radioactivi,
   servicii financiare pentru operatorii economici,
   pregătirea IMM-urilor și a agenților economici mici care au relații comerciale cu Regatul Unit, cum ar fi producătorii agroalimentari și producătorii de produse piscicole, care ar putea să se confrunte, pentru prima dată în istorie, cu proceduri de export și cu anumite cerințe, inclusiv sanitare și fitosanitare,
   limitările și constrângerile ce ar putea fi generate de noul cadru legislativ în domeniul transportului de călători și de bunuri și efectul acestora asupra elementelor lanțului de aprovizionare, prelucrare și distribuire ce țin de produsele alimentare care necesită livrarea exact la timp,
   capacitatea privind etichetarea corectă, trasabilitatea și originea veridică a produselor agricole și piscicole, pentru a se asigura respectarea normelor privind siguranța alimentară și calitatea vieții animalelor și informarea corectă a consumatorilor cu privire la produsele alimentare,
   cadrul juridic privind protecția datelor,
   identificarea de către Comisie a tuturor dispozițiilor legislative ale UE care trebuie modificate în urma Brexitului;

o
o   o

65.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului Uniunii Europene, Comisiei Europene, parlamentelor naționale și guvernului Regatului Unit.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0102.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0361.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0490.


Statisticile din transportul feroviar ***I
PDF 328kWORD 46k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile din transportul feroviar (reformare) (COM(2017)0353 – C8-0223/2017 – 2017/0146(COD))
P8_TA(2018)0070A8-0038/2018

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0353),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 338 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0223/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 6 decembrie 2017(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 23 februarie 2018, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(2),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri juridice din 13 octombrie 2017 adresată Comisiei pentru transport și turism în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 104 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A8-0038/2018),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare și ținând seama de recomandările Grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 martie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile din transportul feroviar (reformare)

P8_TC1-COD(2017)0146


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/643.)

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.
(2) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.


Numirea vicepreședintelui Băncii Centrale Europene
PDF 240kWORD 48k
Decizia Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la recomandarea Consiliului de numire a vicepreședintelui Băncii Centrale Europene (N8-0053/2018 – C8-0040/2018 – 2018/0804(NLE))
P8_TA(2018)0071A8-0056/2018

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere recomandarea Consiliului din 20 februarie 2018 (N8-0053/2018)(1),

–  având în vedere articolul 283 alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliul European (C8-0040/2018),

–  având în vedere articolul 122 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0056/2018),

A.  întrucât, prin scrisoarea din 22 februarie 2018, Consiliul European a consultat Parlamentul European cu privire la propunerea de numire a lui Luis de Guindos în funcția de vicepreședinte al Băncii Centrale Europene pentru un mandat de opt ani începând cu 1 iunie 2018;

B.  întrucât Comisia pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului a evaluat calificările candidatului propus, în special în ceea ce privește condițiile prevăzute la articolul 283 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și ținând seama de imperativul independenței totale a BCE, potrivit articolului 130 din tratat; întrucât, în cadrul acestei evaluări, comisia a primit din partea candidatului un curriculum vitae, precum și răspunsurile sale la întrebările scrise care i-au fost adresate;

C.  întrucât comisia a organizat ulterior, la 26 februarie 2018, o audiere de o oră și un sfert a candidatului, în cursul căreia acesta a făcut o declarație introductivă și apoi a răspuns la întrebările adresate de membrii comisiei,

D.  întrucât Parlamentul își exprimă îngrijorarea cu privire la echilibrul de gen, la procedura de selecție, la momentul numirii și la independența politică și solicită Consiliului să se angajeze într-un un dialog cu Parlamentul cu privire la modalitățile de îmbunătățire a procesului aferent viitoarelor numiri;

1.  emite un aviz favorabil privind recomandarea Consiliului de numire a lui Luis de Guindos în funcția de vicepreședinte al Băncii Centrale Europene;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului European, Consiliului, precum și guvernelor statelor membre.

(1) JO C 67, 22.2.2018, p. 1.


Măsuri de combatere a maladiei de Newcastle ***I
PDF 323kWORD 50k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/66/CEE a Consiliului de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a maladiei de Newcastle (COM(2017)0742 – C8-0431/2017 – 2017/0329(COD))
P8_TA(2018)0072A8-0026/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0742),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0431/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 februarie 2018(1),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0026/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 martie 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/66/CEE a Consiliului de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a maladiei de Newcastle

P8_TC1-COD(2017)0329


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2018/597.)

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.


Acordarea unei asistențe macrofinanciare suplimentare Georgiei ***I
PDF 324kWORD 49k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei asistențe macrofinanciare suplimentare Georgiei (COM(2017)0559 – C8-0335/2017 – 2017/0242(COD))
P8_TA(2018)0073A8-0028/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0559),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 212 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0335/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului adoptată împreună cu Decizia nr. 778/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 august 2013 de acordare a unei asistențe macrofinanciare suplimentare Georgiei(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 21 februarie 2018, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0028/2018),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 martie 2018 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2018/... a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei asistențe macrofinanciare suplimentare Georgiei

P8_TC1-COD(2017)0242


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2018/598.)

(1) JO L 218, 14.8.2013, p. 15.


Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare - cererea EGF/2017/008 DE/Goodyear
PDF 268kWORD 53k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea prezentată de Germania – EGF/2017/008 DE/Goodyear) (COM(2018)0061 – C8-0031/2018 – 2018/2025(BUD))
P8_TA(2018)0074A8-0061/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0061 – C8-0031/2018),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0061/2018),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de consecințele schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau ale crizei financiare și economice mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil;

C.  întrucât Germania a depus cererea EGF/2017/008 DE/Goodyear pentru o contribuție financiară din partea FEG, ca urmare a celor 646 de disponibilizări care au avut loc în sectorul economic încadrat la diviziunea 22 a NACE Rev. 2 (Fabricarea produselor din cauciuc și plastic), în regiunea de nivel NUTS 2 Regierungsbezirk Karlsruhe (DE12) din Germania;

D.  întrucât cererea are la bază criteriile de intervenție prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG, potrivit cărora asistența poate fi acordată dacă sunt disponibilizați cel puțin 500 de lucrători într-o perioadă de referință de patru luni în cadrul unei întreprinderi dintr-un stat membru, inclusiv lucrătorii disponibilizați de furnizorii și producătorii din aval și/sau persoanele care desfășoară o activitate independentă și care și-au încetat activitatea,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Germania are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară în valoare de 2 165 231 EUR, ceea ce reprezintă 60 % din costurile totale de 3 608 719 EUR;

2.  remarcă faptul că autoritățile germane au depus cererea la 6 octombrie 2017 și că, pe baza informațiilor suplimentare furnizate de Germania, Comisia și-a finalizat evaluarea la 9 februarie 2018, aducând la cunoștința Parlamentului această evaluare la aceeași dată;

3.  constată că cota de piață la nivel mondial a producătorilor asiatici de pneuri din China, Taiwan și Singapore a crescut de la 4 % în 2001 la 20 % în 2013;

4.  constată că Germania a început furnizarea serviciilor personalizate către beneficiarii vizați la 1 ianuarie 2018; prin urmare, cheltuielile aferente acțiunilor vor fi eligibile pentru o contribuție financiară din partea FEG;

5.  ia act de faptul că Germania susține că disponibilizările sunt legate de schimbări structurale majore intervenite în practicile comerciale internaționale ca urmare a globalizării și de impactul negativ al acesteia asupra producției de pneuri auto din segmentul B în cadrul Uniunii;

6.  reamintește că, potrivit estimărilor, disponibilizările care au avut loc în cadrul Goodyear vor avea un efect negativ important asupra economiei locale, precum și că impactul disponibilizărilor este legat de dificultățile asociate redistribuirii lucrătorilor, ca urmare a numărului redus de locuri de muncă, a nivelului scăzut de instruire al lucrătorilor disponibilizați, a caracterului specific al competențelor profesionale dezvoltate într-un sector aflat în prezent în declin, precum și a numărului ridicat de solicitanți de locuri de muncă;

7.  este conștient de scăderea producției de automobile din Uniune și a cotelor de piață ale acesteia în urma globalizării; ia act de faptul că, drept urmare, s-a creat o supracapacitate semnificativă în segmentul B al pneurile auto Goodyear, obligând întreprinderea să închidă una dintre fabricile sale europene, care a fost cel mai mare angajator din regiune; ia act de faptul că FEG ar putea, de asemenea, facilita circulația transfrontalieră a lucrătorilor din sectoarele aflate în scădere în unele state membre către sectoare în expansiune în alte state membre;

8.  ia act de faptul că cererea se referă la 646 de lucrători disponibilizați în cadrul societății Goodyear, majoritatea acestora având vârsta cuprinsă între 30 și 54 de ani; subliniază, de asemenea, faptul că un procent semnificativ de lucrători disponibilizați au vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani și dețin competențe specifice sectorului de producție; constată, de asemenea, că aproximativ 300 dintre lucrătorii disponibilizați sunt necalificați și provin din rândul migranților, nu dispun de o formare oficială, de exemplu de o formare profesională, ceea ce constituie pentru ei un dezavantaj pe piața locurilor de muncă de la nivel regional; subliniază că regiunea Waghäusel, unde este situată fabrica din Philippsburg, se confruntă cu schimbări structurale; recunoaște, având în vedere acest lucru, importanța măsurilor active de pe piața forței de muncă cofinanțate din FEG pentru îmbunătățirea oportunităților de reintegrare a acestor grupuri pe piața muncii;

9.  ia act de faptul că Germania are în vedere șase tipuri de acțiuni pentru lucrătorii disponibilizați vizați de cerere: (i) măsuri de perfecționare, (ii) ateliere/grupuri colegiale, (iii) un serviciu de consiliere pentru înființarea de noi întreprinderi, (iv) căutarea unui loc de muncă, (v) servicii post-angajare de mentorat/asigurare a stabilității locului de muncă, (vi) o alocație pentru formare profesională;

10.  observă că finanțarea măsurilor de sprijinire a venitului va fi limitată la 35% din totalul pachetului coordonat de măsuri personalizate, astfel cum se prevede în Regulamentul privind FEG, iar aceste măsuri sunt condiționate de participarea activă a beneficiarilor vizați la activități de căutare a unui loc de muncă sau de formare;

11.  salută consultările cu părțile interesate, inclusiv cu reprezentanții lucrătorilor disponibilizați, cu partenerii sociali și cu autoritățile regionale, precum și cu comitetele de întreprindere, cu sindicatele și cu conducerea, care au avut loc în timpul elaborării pachetului coordonat de servicii personalizate;

12.  salută decizia serviciului public de ocupare a forței de muncă de a lua în considerare atât nevoile viitoare ale pieței forței de muncă, cât și calificările lucrătorilor vizați, în momentul conceperii unei strategii privind calificarea și competențele;

13.  reamintește că, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate ar trebui să se anticipeze perspectivele de pe piața forței de muncă și competențele necesare și să se asigure compatibilitatea cu tranziția spre o economie sustenabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor; salută asigurările oferite că măsurile adoptate sunt în concordanță cu strategia de dezvoltare durabilă a Germaniei, și că organismul de instituire a celor două societăți de transfer deține o certificare a durabilității.

14.  ia act de faptul că autoritățile germane dau asigurări că acțiunile propuse nu vor primi sprijin financiar din partea altor fonduri sau instrumente financiare ale Uniunii, că va fi evitată orice dublă finanțare și că aceste acțiuni vor fi complementare cu măsurile finanțate de fondurile structurale;

15.  salută confirmarea dată de Germania că o contribuție financiară din partea FEG nu va înlocui acțiunile pe care întreprinderea în cauză trebuie să le ia în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă și nici măsurile de restructurare a unor societăți sau sectoare de activitate;

16.  invită Comisia să le solicite autorităților naționale să prezinte, în propunerile viitoare, mai multe detalii cu privire la sectoarele care au perspective de creștere și care, prin urmare, ar putea oferi locuri de muncă, precum și să colecteze date întemeiate pe dovezi cu privire la impactul finanțării din partea FEG, inclusiv privind calitatea, durata și sustenabilitatea noilor locuri de muncă, numărul și procentul persoanelor care desfășoară activități independente și al întreprinderilor nou-înființate, precum și rata de reinserție realizată prin intermediul FEG;

17.  reamintește apelul său adresat Comisiei de a asigura accesul public la toate documentele legate de cazurile FEG;

18.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în urma unei cereri prezentate de Germania – EGF/2017/008 DE/Goodyear

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2018/513.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.


Următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020
PDF 557kWORD 81k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020 (2017/2052(INI))
P8_TA(2018)0075A8-0048/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 311, 312 și 323 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(1), modificat prin Regulamentul (UE, Euratom) 2017/1123 al Consiliului din 20 iunie 2017(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la pregătirea revizuirii postelectorale a CFM 2014-2020: recomandările Parlamentului înainte de propunerea Comisiei(4),

–  având în vedere documentul de reflecție al Comisiei din 28 iunie 2017 privind viitorul finanțelor UE (COM(2017)0358),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE(5),

–  având în vedere Rezoluția 70/1 a Adunării Generale a ONU, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale(6),

–  având în vedere ratificarea Acordului de la Paris de către Parlamentul European la 4 octombrie 2016(7) și de către Consiliu la 5 octombrie 2016(8),

–  având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene intitulat „Provocările cu care se confruntă organizațiile societății civile care lucrează în domeniul drepturilor omului în UE”,

–  având în vedere avizul din proprie inițiativă al Comitetului Economic și Social European privind finanțarea organizațiilor societății civile de către UE,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete, avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru control bugetar, poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisiei pentru pescuit, Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru afaceri constituționale și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0048/2018),

A.  întrucât actualul cadru financiar multianual (CFM) a fost adoptat în 2013 și prevede, pentru prima dată, o reducere în termeni reali atât a creditelor de angajament, cât și a creditelor de plată în comparație cu perioada de programare financiară precedentă, în ciuda competențelor și obiectivelor sporite ale UE și a ambițiilor sale din ce în ce mai mari, astfel cum sunt stabilite în Tratatul de la Lisabona și în Strategia Europa 2020; întrucât această situație a atras după sine, de asemenea, un decalaj semnificativ între nivelul creditelor de angajament și al creditelor de plată, ceea ce a contribuit la acumularea de facturi neplătite în primii doi ani ai CFM; întrucât adoptarea tardivă a CFM și a temeiurilor juridice aferente au contribuit la întârzieri în implementare, ale căror repercusiuni se resimt încă și care ar putea duce la o acumulare a cererilor de plată la sfârșitul actualului CFM, care se vor prelungi și în perioada următoare; întrucât, la insistențele Parlamentului, în CFM au fost incluse dispoziții noi, pentru ca plafoanele globale să poată fi utilizate în cea mai mare măsură posibil și pentru a prevedea mecanisme de flexibilitate;

B.  întrucât s-a dovedit în scurt timp că CFM 2014-2020 nu este adecvat pentru a satisface necesitățile și ambițiile politice reale, deoarece, încă de la început, a fost necesar să se soluționeze o serie de crize și provocări noi în domenii precum investițiile, excluziunea socială, migrația și refugiații, ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, securitatea, agricultura, mediul și schimbările climatice, ceea ce nu se anticipase la vremea adoptării lui; întrucât, în consecință, după numai doi ani de punere în aplicare, actualul CFM și-a atins deja limitele, deoarece marjele disponibile sunt epuizate, instrumentele de flexibilitate și instrumentele speciale au fost mobilizate într-o mare măsură, iar politicile și programele existente au fost puse sub presiune sau chiar reduse, fiind create și o serie de mecanisme extrabugetare pentru a compensa deficitul de resurse și de flexibilitate ale bugetului UE;

C.  întrucât aceste deficiențe au ieșit deja la iveală în cadrul evaluării și revizuirii la jumătatea perioadei ale CFM, lansate la sfârșitul anului 2016, și ar fi trebuit să fie urmate de măsuri imediate, astfel cum a solicitat Parlamentul European în rezoluția sa din 6 iulie 2016; întrucât, în urma revizuirii convenite la jumătatea perioadei, dispozițiile existente privind flexibilitatea au putut fi extinse într-o anumită măsură, însă plafoanele CFM nu au fost revizuite;

D.  întrucât Comisia își va prezenta pachetul de propuneri referitoare la CFM post-2020, inclusiv la viitoarele resurse proprii, în mai 2018, în timp ce Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului prevede că acestea ar fi trebuit să fie prezentate înainte de 1 ianuarie 2018; întrucât se așteaptă ca acesta să fie urmat la scurt timp de către proiectele de propuneri legislative pentru programe și instrumente financiare,

1.  adoptă prezenta rezoluție cu scopul de a evidenția poziția Parlamentului privind CFM post-2020, în special privind ceea ce se așteaptă în materie de priorități, dimensiune, structură, durată, flexibilitate și alte principii orizontale și de a atrage atenția asupra orientărilor bugetare specifice pentru politicile UE vizate, acoperite de următorul cadru financiar; se așteaptă ca Comisia să prezinte propunerea legislativă pentru următorul CFM împreună cu un nou proiect de acord interinstituțional care să ia în considerare pozițiile și sugestiile Parlamentului; subliniază că prezenta rezoluție stă, de asemenea, la baza implicării Parlamentului în procedura care se încheie cu adoptarea următorului CFM;

2.  adoptă totodată o rezoluție separată(9), în care își prezintă poziția cu privire la reforma sistemului de resurse proprii ale Uniunii, în conformitate cu recomandările Grupului la nivel înalt privind resursele proprii; invită Comisia să țină seama în mod corespunzător de poziția Parlamentului la pregătirea propunerilor legislative referitoare la resursele proprii ale Uniunii, al căror domeniu de aplicare ar trebui să fie ambițios și care ar trebui să fie prezentate împreună cu propunerile privind CFM; subliniază că componenta de venituri și cea de cheltuieli din următorul CFM vor fi tratate ca un pachet unic în cadrul viitoarelor negocieri și că nu se va ajunge la un acord cu privire la CFM dacă nu se realizează progrese echivalente în ceea ce privește resursele proprii;

I.Prioritățile următorului CFM și obstacolele cu care se va confrunta

3.  consideră că dezbaterea privind următorul CFM reprezintă o oportunitate de a pregăti terenul pentru o Europă mai puternică și mai sustenabilă cu ajutorul unuia dintre cele mai concrete instrumente, bugetul Uniunii; este de părere că următorul CFM ar trebui să fie una dintre componentele unei strategii și reflecții mai ample privind viitorul Europei; consideră că CFM trebuie să reprezinte transpunerea proiectului politic și a priorităților în materie de politici ale UE în mijloace bugetare;

4.  își exprimă convingerea că următorul CFM ar trebui să se întemeieze pe politici și priorități bine definite ale Uniunii, menite să promoveze pacea, democrația, statul de drept, drepturile omului și egalitatea de gen, consolidând bunăstarea, creșterea economică sustenabilă pe termen lung și progresele realizate în domeniul cercetării și inovării, asigurând oportunități de încadrare în muncă de bună calitate care stau la baza unor locuri de muncă decente, contribuind la combaterea schimbărilor climatice și promovând coeziunea economică, socială și teritorială, precum și solidaritatea între statele membre și cetățeni; consideră că aceste componente sunt indispensabile pentru buna funcționare a pieței unice și a uniunii economice și monetare, precum și pentru consolidarea poziției Europei în lume; își exprimă convingerea că aceste aspecte sunt mai importante ca niciodată pentru viitorul Europei;

5.  consideră că următorul CFM ar trebui să îi pună la dispoziție Uniunii instrumentele pentru a oferi soluții și pentru a fi mai puternică după confruntarea cu crizele din ultimii zece ani, printre care se numără declinul economic și financiar, șomajul în rândul tinerilor, sărăcia persistentă și excluziunea socială, fenomenul migrației și refugiații, schimbările climatice și dezastrele naturale, degradarea mediului și declinul biodiversității, terorismul și instabilitatea; subliniază că aceste provocări la nivel mondial și transfrontalier, cu implicații interne, evidențiază interdependența economiilor și societăților noastre și subliniază necesitatea unor acțiuni comune;

6.  subliniază că Uniunea Europeană trebuie să își îndeplinească angajamentul de a fi precursor în ceea ce privește punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, care oferă o foaie de parcurs globală pentru societăți mai sustenabile, echitabile și prospere la nivelul planetei; subliniază că următorul CFM trebuie să fie aliniat la ODD; salută angajamentul Comisiei de a integra obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) în toate politicile și inițiativele UE; se așteaptă ca UE să își îndeplinească angajamentele asumate cu privire la aceste obiective; subliniază, în plus, faptul că proclamarea Pilonului european al drepturilor sociale și angajamentul instituțiilor UE și al statelor sale membre de a asigura o Europă mai socială ar trebui susținute de resurse financiare adecvate; consideră că, în urma adoptării Acordului de la Paris, cheltuielile legate de schimbările climatice să fie majorate în mod semnificativ în comparație cu actualul CFM, ajungând la 30 % cât mai curând posibil și cel mai târziu până în 2027;

7.  subliniază că următorul CFM reprezintă o oportunitate pentru Uniune să demonstreze că este unită și că este capabilă să înfrunte evoluțiile politice, cum ar fi Brexitul, ascensiunea mișcărilor populiste și naționaliste și preluarea puterii de către noi lideri pe scena mondială; subliniază că diviziunile și egocentrismul nu reprezintă un răspuns la chestiunile globale și la preocupările cetățenilor; consideră că negocierile privind Brexitul demonstrează cu atât mai mult că avantajele de care beneficiază un membru al Uniunii depășesc cu mult costul reprezentat de contribuția la bugetul său; solicită, în acest context, respectarea deplină a cadrului de angajamente asumate anterior, spre exemplu în cazul Acordului din Vinerea Mare, în ceea ce privește statul de drept și democrația;

8.  solicită, prin urmare, să se acorde în continuare sprijin pentru politicile existente, în special pentru politicile consacrate de-a lungul timpului și prevăzute în tratate, și anume politica agricolă comună, politica comună în domeniul pescuitului și politica de coeziune, deoarece acestea aduc beneficiile concrete ale proiectului european la cetățenii UE; respinge orice încercare de renaționalizare a politicilor în cauză, deoarece acest lucru nu ar reduce sarcina financiară pentru contribuabili și consumatori, nici nu ar permite obținerea unor rezultate mai bune; dimpotrivă, un astfel de demers ar împiedica creșterea economică, solidaritatea și funcționarea pieței unice, adâncind în continuare inegalitățile și mărind în același timp disparitățile dintre teritorii și sectoarele economice; intenționează să asigure același nivel de finanțare în cadrul UE-27 în cazul acestor politici în următoarea perioadă de programare, îmbunătățind totodată eficacitatea lor și simplificând procedurile asociate acestora;

9.  consideră că Europa ar trebui să ofere perspective tinerei generații și întreprinderilor orientate spre viitor, care contribuie la succesul UE pe scena mondială; este hotărât să majoreze în mod substanțial bugetul a două dintre programele sale emblematice, și anume Programul-cadru de cercetare și Erasmus +, care nu pot satisface, cu mijloacele de care dispun în prezent, cererea extrem de semnificativă, cu candidaturi de foarte mare calitate; susține cu tărie sprijinul său pentru majorarea substanțială a resurselor destinate combaterii șomajului în rândul tinerilor și pentru acordarea de sprijin întreprinderilor mici și mijlocii, prin intermediul programelor care vor urma inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri” și Programului pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME); sprijină, de asemenea, consolidarea Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) 2.0;

10.  solicită Uniunii să își asume rolul ce îi revine în trei domenii de politică emergente, cu o dimensiune internă și externă, apărute în cursul actualului CFM:

   prin dezvoltarea și finanțarea unei politici cuprinzătoare în materie de azil, migrație și integrare și prin abordarea cauzelor profunde ale migrației și strămutării în țările terțe,
   prin întărirea mecanismelor de protecție a frontierelor externe și promovarea stabilității, în special prin garantarea drepturilor omului peste hotare, prevenirea conflictelor și politicile ce vizează dezvoltarea externă,
   prin instituirea unui cadru intern comun de garantare a securității cetățenilor europeni și prin partajarea capacităților și realizarea în comun a activităților de cercetare în domeniul apărării, subliniind în același timp faptul că acțiunile întreprinse în aceste domenii nu ar trebui să fie în detrimentul politicilor de dezvoltare ale UE;

11.  subliniază că viitorul cadru ar trebui să integreze două noi tipuri de sprijin financiar care ocupă un loc important pe agenda economică a Uniunii, și anume, continuarea schemelor de sprijin pentru investiții, de exemplu, Fondul european pentru investiții strategice, și dezvoltarea unei funcții de stabilizare pentru statele membre ale zonei euro, eventual prin Fondul Monetar European propus, cuplată cu o facilitate de convergență dedicată pentru statele membre care se află pe calea spre aderarea la zona euro;

12.  subliniază că, într-o primă etapă, capacitatea bugetară specifică pentru zona euro ar trebui să facă parte din bugetul Uniunii, calculată dincolo de plafoanele cadrului financiar multianual, fără a aduce atingere celorlalte programe ale CFM, și ar trebui finanțată de membrii zonei euro și de alți membri participanți prin intermediul unei surse de venituri care urmează să fie convenită între statele membre participante și încadrată în categoria veniturilor și garanțiilor alocate; consideră că, odată ajunsă la un nivel stabil, capacitatea bugetară ar putea fi finanțată prin resurse proprii autentice, urmând recomandările din raportul Monti privind finanțarea viitoare a UE;

13.  reafirmă principiul că prioritățile politice noi ar trebui să fie însoțite de mijloace financiare suplimentare, indiferent dacă acestea apar în momentul adoptării unui nou CFM sau în cursul punerii sale în aplicare și subliniază că finanțarea nevoilor nou-apărute nu ar trebui să afecteze negativ politicile și programele existente; de asemenea, se așteaptă să se prevadă suficiente dispoziții de flexibilitate pentru a răspunde unor situații neprevăzute care ar putea apărea în cursul CFM;

14.  consideră că singura modalitate de a avea o Europă mai puternică și mai ambițioasă este de a consolida mijloacele financiare de care dispune; în lumina provocărilor și priorităților menționate mai sus și ținând seama de retragerea Regatului Unit din Uniune, solicită o majorare semnificativă a bugetului Uniunii; estimează că plafoanele de cheltuieli ale CFM ar trebui să se ridice la 1,3 % din VNB-ul UE-27, fără a aduce atingere gamei de instrumente calculate peste plafoane;

15.  consideră că, cu excepția cazului în care Consiliul hotărăște să crească semnificativ nivelul contribuțiilor naționale la bugetul UE, introducerea unor noi resurse proprii autentice ale UE rămâne singura opțiune de a finanța în mod corespunzător următorul CFM;

II.Chestiuni orizontale

Principiile bugetului UE și caracterul realist al bugetului

16.  reamintește principiile ce reglementează funcționarea bugetului european - al unității, al exactității bugetare, al anualității, al echilibrului, al universalității, al specificității, al adiționalității, al subsidiarității, al bunei gestiuni financiare și al transparenței, care trebuie să fie respectate la stabilirea și punerea în aplicare a bugetului Uniunii;

17.  își reafirmă poziția susținută de mult timp potrivit căreia ambițiile politice ale Uniunii trebuie să dispună de resurse financiare adecvate și reamintește că articolul 311 din TFUE prevede că Uniunea își asigură mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor sale și pentru realizarea politicilor sale;

18.  subliniază, în acest context, că punerea deplină în aplicare a deciziilor politice și a inițiativelor Consiliului European este posibilă numai în cazul în care este asigurată finanțarea necesară și subliniază că orice altă abordare subminează caracterul realist al bugetului Uniunii și încrederea cetățenilor;

19.  consideră că, prin concretizarea priorităților politice ale UE în investiții tangibile, CFM reprezintă un instrument excelent pentru a planifica proiectul european pe termen lung și pentru a asigura într-o anumită măsură un nivel stabil de investiții publice în statele membre; regretă însă faptul că, în perioada premergătoare adoptării următorului CFM, nu există o viziune strategică pe termen lung convenită de comun acord; de asemenea, reamintește că bugetul UE este în cea mai mare parte un buget de investiții, care servește drept sursă de finanțare suplimentară și complementară pentru acțiunile întreprinse la nivel național, regional și local;

Durata

20.  este de părere că decizia privind durata CFM ar trebui să asigure un echilibru optim între două cerințe contradictorii: pe de o parte, nevoia ca mai multe politici ale UE – în special cele în gestiune partajată, cum ar fi agricultura și politica de coeziune – să funcționeze în condiții de stabilitate și predictibilitate, oferite de un angajament pe cel puțin șapte ani, și, pe de altă parte, nevoia de a asigura legitimitatea și răspunderea democratică ce rezultă din sincronizarea fiecărui cadru financiar cu ciclul politic de cinci ani al Parlamentului European și al Comisiei Europene;

21.  evidențiază că este esențial din punct de vedere politic ca fiecare parlament nou-ales să poată influența în mod considerabil CFM în timpul mandatului său, atât în ceea ce privește cuantumurile, cât și prioritățile politice; subliniază că alegerile pentru Parlamentul European le oferă cetățenilor UE posibilitatea să își exprime în mod direct poziția lor cu privire la prioritățile bugetare ale Uniunii, care ar trebui să se reflecte într-o ajustare postelectorală a cadrului financiar; prin urmare, consideră că, în cursul fiecărui ciclu politic, Comisia are obligația de a face propuneri, iar Parlamentul și Consiliul de a lua decizii fie privind instituirea următorului CFM, fie privind efectuarea unei revizuiri obligatorii la jumătatea perioadei a CFM în curs;

22.  subliniază că durata CFM ar trebui modificată treptat, pentru a ajunge la 5 + 5 ani, cu o revizuire obligatorie la jumătatea perioadei; solicită Comisiei să elaboreze o propunere clară, în care să prezinte modalitatea practică de a implementa un cadru financiar 5 + 5; este convins că o perioadă limitată la cinci ani nu poate fi luată în considerare pentru durata CFM, din cauza impedimentelor serioase pe care le-ar impune acest lucru în ceea ce privește cerințele de programare și de punere în aplicare ale mai multor politici ale UE;

23.  recunoaște, însă, că, având în vedere că următoarele alegeri pentru Parlamentul European au loc în primăvara anului 2019, iar actualul CFM se derulează până în decembrie 2020, soluția 5 + 5 ani nu poate fi implementată imediat, deoarece nu ar fi posibilă o aliniere satisfăcătoare a celor două cicluri; prin urmare, consideră că următorul CFM ar trebui să fie stabilit pentru o perioadă de șapte ani (2021-2027) și să prevadă o revizuire intermediară obligatorie, ca o soluție de tranziție aplicată pentru ultima oară;

Revizuirea intermediară

24.  este convins că noul Regulament privind CFM trebuie să prevadă menținerea evaluării și revizuirii obligatorii, inclusiv din punct de vedere juridic, la jumătatea perioadei; reamintește că revizuirea la jumătatea perioadei din 2016 a fost prima ocazie istorică când a avut loc o revizuire reală a Regulamentului privind CFM, considerată o reușită atât de Consiliu, cât și de Parlament, în special în ceea ce privește consolidarea mecanismelor de flexibilitate ale CFM;

25.  consideră că, pentru CFM 2021-2027, revizuirea la jumătatea perioadei ar trebui propusă și adoptată în timp util, pentru a permite următorului Parlament și următoarei Comisii să ajusteze cadrul financiar în mod adecvat; subliniază că eventuala revizuire a CFM ar trebui să asigure implicarea Parlamentului și să garanteze prerogativele acestuia, ca o componentă cu drepturi egale a autorității bugetare; subliniază, în plus, că orice revizuire reală implică, în același timp, și o revizuire a plafoanelor CFM, în cazul în care este stabilit caracterul necorespunzător al acestora pentru restul perioadei;

Flexibilitatea

26.  subliniază că, în cadrul actualului CFM, autoritatea bugetară a aprobat o mobilizare substanțială a mecanismelor de flexibilitate și a instrumentelor speciale prevăzute de Regulamentul privind CFM, cu scopul de a asigura creditele suplimentare necesare pentru a răspunde situațiilor de criză grave sau pentru a finanța noi priorități politice;

27.  consideră, prin urmare, că dispozițiile de flexibilitate ale actualului CFM au funcționat bine și au oferit soluții în legătură cu acordarea de fonduri importante, necesare în special pentru a face față provocărilor reprezentate de migrație și de refugiați și pentru a soluționa problema deficitului de investiții; reamintește că Parlamentul European a fost inițiatorul unora dintre aceste dispoziții, pe care le-a apărat cu fermitate în cursul ultimelor negocieri privind CFM;

28.  consideră că este necesară consolidarea în mai mare măsură a dispozițiilor în cauză pentru a face față mai eficient noilor provocări, evenimentelor neprevăzute și priorităților politice în continuă evoluție apărute în cursul punerii în aplicare a unui proiect pe termen lung cum este CFM; solicită ca următorul CFM să fie mai flexibil, ceea ce ar trebui să facă posibilă utilizarea în cât mai mare măsură a plafoanelor globale ale CFM pentru angajamente și plăți;

Mecanismele de flexibilitate prevăzute în CFM

29.  consideră că plafoanele viitorului CFM ar trebui să fie stabilite la un nivel care, pe lângă faptul că face posibilă finanțarea politicilor UE, oferă și marje suficiente pentru creditele fiecărei rubrici;

30.  consideră că toate marjele nealocate ar trebui reportate fără restricții în exercițiile financiare viitoare și mobilizate de către autoritatea bugetară pentru orice scop considerat necesar în cadrul procedurii bugetare anuale; solicită, prin urmare, ca marja globală pentru angajamente să fie menținută, însă fără nicio restricție în ceea ce privește domeniul de aplicare și durata;

31.  reamintește faptul că marja globală pentru angajamente nu poate să mobilizeze marjele nealocate decât până în anul N-1, după ce au fost confirmate prin ajustarea tehnică înainte de prezentarea proiectului de buget; cu toate acestea, consideră că este esențial să se exploreze și modalități de a mobiliza marjele nealocate din anul N, pentru ca finanțarea nevoilor suplimentare care pot apărea în cursul anului respectiv să poată fi posibilă în continuare;

32.  este ferm convins că angajamentele aprobate de autoritatea bugetară ar trebui să fie utilizate în scopul prevăzut inițial și că ar trebui depuse toate eforturile posibile pentru a se asigura că acest lucru se întâmplă în toate domeniile politice; îi solicită, în special, Comisiei să continue să depună eforturi în acest sens; este convins însă că, în cazul în care au loc cu adevărat dezangajări, ca urmare a nepunerii în aplicare totale sau parțiale a acțiunilor pentru care au fost alocate, acestea ar trebui să fie puse din nou la dispoziția bugetului UE și mobilizate de către autoritatea bugetară în cadrul procedurii bugetare anuale; consideră că dezangajările ar trebui să fie transferate direct la marja globală pentru angajamente, mai degrabă decât către un instrument sau o rezervă specială;

33.  reamintește că dezangajările provin din angajamente care au fost deja autorizate de către autoritatea bugetară și care ar fi trebuit în mod normal să fie urmate de plățile aferente, dacă acțiunile pe care trebuiau să le finanțeze ar fi fost duse la bun sfârșit conform planificării; subliniază, prin urmare, că reciclarea dezangajărilor în bugetul UE este justificată în mod corespunzător, însă nu ar trebui să fie o modalitate de a eluda normele în vigoare privind dezangajările, consacrate în regulamentele sectoriale;

34.  subliniază necesitatea de a asigura reportarea integrală a marjelor de plată prin intermediul marjei globale pentru plăți la nivelul întregului CFM; se opune impunerii de limitări sau plafoane aplicabile la nivelul marjelor care pot fi transferate, astfel cum este cazul în actualul CFM, și reamintește că aceste marje pot fi mobilizate numai dacă și în măsura în care autoritatea bugetară decide să facă acest lucru; subliniază că marja globală pentru plăți ar putea avea un rol esențial în confruntarea cu orice eventuală criză a plăților apărută;

35.  subliniază că posibilitatea revizuirii plafoanelor ar trebui să rămână o opțiune în Regulamentul privind CFM în eventualitatea unor circumstanțe neprevăzute, atunci când nevoile financiare epuizează sau depășesc marjele disponibile și instrumentele speciale; solicită ca Regulamentul privind CFM să prevadă o procedură simplificată pentru o revizuire țintită în cadrul unui prag convenit;

36.  susține menținerea posibilității avansării sau devansării finanțării oricărui program al UE pentru a permite acțiunea anticiclică care corespunde ritmului implementării efective, precum și pentru a furniza un răspuns coerent la crizele majore; solicită, în plus, ca flexibilitatea legislativă de maximum +/-10 % – în prezent consacrată la punctul 17 din Acordul interinstituțional (AII) – care permite ajustarea întregului pachet de programe adoptat prin procedura legislativă ordinară, să fie și mai mult majorată, la +/-15 %;

37.  indică flexibilitatea care poate fi obținută prin transferuri în cadrul aceleiași rubrici a CFM, în scopul plasării resurselor financiare exact acolo unde sunt necesare și al asigurării unei mai bune execuții a bugetului UE; consideră că un număr mai mic de rubrici contribuie la o flexibilitate sporită în cadrul CFM; solicită însă Comisiei să informeze și să consulte proactiv autoritatea bugetară atunci când adoptă transferuri autonome semnificative;

Instrumentele speciale ale CFM

38.  aprobă arhitectura globală a instrumentelor speciale ale CFM, și anume Instrumentul de flexibilitate, rezerva pentru ajutoare de urgență, Fondul de solidaritate al UE și Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) și subliniază că instrumentele în cauză au fost mobilizate la scară largă în actualul CFM; solicită să se aducă îmbunătățiri pachetelor financiare care le sunt destinate și dispozițiilor legate de funcționarea acestora;

39.  solicită în special o creștere substanțială a pachetului financiar destinat Instrumentului de flexibilitate, alocându-i-se anual cel puțin 2 miliarde EUR; reamintește că Instrumentul de flexibilitate nu este asociat niciunui domeniu specific de politică și, astfel, poate fi mobilizat pentru orice scop considerat necesar; consideră, prin urmare, că acest instrument poate fi mobilizat pentru a acoperi eventualele nevoi financiare nou-apărute în cursul CFM;

40.  subliniază că rezerva pentru ajutoare de urgență are rolul de a furniza un răspuns rapid la solicitările specifice de ajutor ale țărilor terțe în cazul unor evenimente neprevăzute și evidențiază importanța sa deosebită în contextul actual; solicită o creștere substanțială a pachetului financiar destinat acesteia, alocându-i-se anual până la 1 miliard EUR;

41.  ia act, în special, de mobilizarea substanțială a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a furniza asistență în cazul mai multor catastrofe naturale majore, cu consecințe bugetare semnificative; subliniază totodată că acest instrument a avut un impact pozitiv asupra opiniei publice; propune majorarea pachetului financiar care îi este alocat anual până la 1 miliard EUR;

42.  consideră că utilizarea FEG, care oferă solidaritate și sprijin din partea UE pentru lucrătorii care își pierd locurile de muncă ca urmare a schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale internaționale, generate de globalizare sau de criza economică și financiară mondială, nu și-a dezvoltat întregul potențial și ar putea fi îmbunătățită în continuare, prin integrarea acestui instrument într-o strategie pe termen lung, pentru a avea efecte asupra lucrătorilor disponibilizați și a-i reintegra efectiv pe piața forței de muncă, în toate statele membre; consideră că viitoarea revizuire a FEG ar trebui să reprezinte o ocazie de a examina domeniul de aplicare al acestuia și de a îmbunătăți coordonarea sa cu alte instrumente; consideră că noul CFM ar trebui să cuprindă o versiune revizuită a FEG, căreia să îi fie alocat un cuantum anual cel puțin identic cu cel ce îi este alocat în prezent;

43.  propune crearea unei rezerve speciale pentru instrumentele speciale ale CFM, bazată pe creditele neutilizate ale fiecărui instrument; consideră că această rezervă ar trebui să funcționeze fără limită de timp; solicită ca rezerva în cauză să fie mobilizată, în urma unei decizii a autorității bugetare, în favoarea oricărui instrument special al CFM a cărui capacitate financiară nu este suficientă pentru a finanța anumite necesități;

44.  constată că, în prezent, se aplică reguli diferite în ceea ce privește intervalul de timp necesar pentru reportarea creditelor necheltuite pentru fiecare instrument special al CFM; consideră că regulile ar trebui armonizate, astfel încât să se aplice o regulă unică N + 1 tuturor instrumentelor în cauză;

45.  consideră că marja pentru situații neprevăzute ar trebui să fie menținută ca instrument de ultimă instanță; subliniază că marja pentru situații neprevăzute este un instrument special care poate fi mobilizat doar pentru creditele de plată și că mobilizarea sa a fost o măsură esențială pentru a răspunde crizei plăților din 2014; solicită, prin urmare, majorarea cuantumului maxim care îi este alocat anual la 0,05 % din VNB-ul UE;

46.  subliniază că instrumentele speciale ale CFM ar trebui să fie contabilizate peste plafoanele CFM, atât în ceea ce privește creditele de angajament, cât și creditele de plată; consideră că problema înscrierii în buget a plăților din instrumentele respective a fost soluționată în mod neechivoc în cursul revizuirii la jumătatea perioadei a CFM 2014-2020, punându-se capăt conflictului de lungă durată cu Consiliul privind interpretarea; sprijină introducerea unei dispoziții clare în Regulamentul privind CFM care să prevadă că plățile care rezultă din mobilizarea creditelor de angajament din instrumentele speciale ale CFM ar trebui să fie contabilizate peste plafoanele de plăți anuale ale CFM;

47.  constată că actualul AII prevede o majoritate specială în Parlament pentru mobilizarea celor trei instrumente speciale ale CFM; consideră că această dispoziție este învechită, având în vedere că ea reflectă majoritățile speciale care erau necesare pentru adoptarea bugetului UE înainte de Tratatul de la Lisabona; solicită o abordare omogenă în ceea ce privește cerințele referitoare la votare pentru mobilizarea acestor instrumente, care ar trebui să fie similară celei pentru adoptarea bugetului UE;

Venituri – rezerva specială

48.  își reafirmă poziția sa constantă potrivit căreia orice venituri provenite din amenzile aplicate întreprinderilor care încalcă legislația UE în domeniul concurenței sau legate de plata cu întârziere a contribuțiilor naționale la bugetul UE ar trebui să constituie un element suplimentar de venituri la bugetul UE, fără o reducere corespunzătoare a contribuțiilor bazate pe VNB;

49.  solicită, în acest scop, să se constituie o rezervă specială în bugetul UE, care va fi treptat completată cu toate tipurile de alte venituri neprevăzute și reportată în mod corespunzător pentru a oferi posibilități suplimentare de cheltuieli atunci când apar nevoi; consideră că rezerva în cauză ar trebui alocată pentru instrumentele speciale ale CFM și ar trebui să prevadă o suplimentare a creditelor, atât în ceea ce privește angajamentele, cât și plățile, printr-o decizie a autorității bugetare;

Utilizarea eficientă și eficace a resurselor UE

50.  recunoaște că obținerea de valoare adăugată europeană reală ar trebui să fie unul dintre principiile fundamentale ale instituțiilor UE atunci când decid cu privire la tipul de cheltuieli în viitorul CFM; cu toate acestea, subliniază că există diferențe de interpretare a conceptului și solicită o definiție unică, clară și ușor de înțeles a criteriilor pertinente, care ar trebui să țină seama de particularitățile teritoriale și să cuprindă, dacă este posibil, indicatori de performanță măsurabili; atrage atenția asupra eventualelor tentative de a utiliza o astfel de definiție pentru a pune sub semnul întrebării pertinența politicilor și a programelor UE pe considerente economice exclusiv cantitative sau pe termen scurt;

51.  ia act de trimiterea la noțiunea de valoare adăugată europeană, prezentă în mai multe documente ale Comisiei; în acest context, reiterează lista parametrilor identificați de Parlament în rezoluția sa sus-menționată din 24 octombrie 2017; reamintește că resursele UE ar trebui să fie utilizate pentru a finanța bunuri publice europene, precum și pentru a acționa ca un catalizator, oferind stimulente statelor membre la toate nivelurile administrative, pentru a lua măsuri în scopul de a îndeplini obiectivele tratatului și de a realiza țelurile comune ale UE, care nu ar putea fi duse la bun sfârșit în alte condiții; este de acord că bugetul UE ar trebui utilizat pentru a finanța acțiuni care aduc beneficii întregii UE, care nu pot fi realizate eficient de niciun stat membru pe cont propriu și care pot fi mai avantajoase din punct de vedere al raportului costuri/beneficii în comparație cu acțiunile întreprinse exclusiv la nivel național, regional sau local; consideră, de asemenea, că bugetul UE ar trebui să contribuie la crearea și sprijinirea păcii și stabilității în vecinătatea UE și dincolo de aceasta; consideră că valoarea adăugată europeană este creată de programe atât în gestiune partajată, cât și directă, ambele metode fiind complementare pentru realizarea obiectivelor UE; se așteaptă, în acest context, ca în cadrul negocierilor privind următorul CFM statele membre să se abțină de la a urma logica „juste retour”, care ține seama numai de interesele naționale reprezentate de soldurile nete;

52.  consideră că cheltuielile pot fi mai bine gestionate, cu alte cuvinte fiecare euro din bugetul UE poate fi utilizat în mod eficient și nediscriminatoriu, nu numai prin alocarea resurselor în favoarea acțiunilor UE cu cea mai mare valoare adăugată europeană și care asigură cea mai mare creștere a performanței politicilor și programelor UE, pe baza unei evaluări aprofundate a cheltuielilor actuale, ci și prin realizarea mai multor sinergii între bugetul UE și bugetele naționale și prin îmbunătățirea concretă a arhitecturii cheltuielilor; sprijină recomandările din Raportul anual 2016 al Curții de Conturi Europene în ceea ce privește un cadru eficient de indicatori de măsurare, o raportare optimizată și mai echilibrată privind performanța, precum și un acces mai facil la rezultatele evaluării;

53.  solicită o simplificare reală a sistemului bugetar al UE în următorul CFM în scopul de a facilita absorbția; subliniază, în special, necesitatea de a reduce suprapunerile inutile între instrumentele care deservesc acțiuni similare, de exemplu în domenii precum inovarea, IMM-urile și transporturile, fără a risca pierderea unor elemente importante din diferite programe, precum și necesitatea de a elimina concurența între diferitele forme și surse de finanțare, pentru a asigura complementaritatea maximă și a prevedea un cadru financiar coerent; consideră că acest fapt ar facilita o comunicare mai clară a priorităților UE în rândul cetățenilor;

54.  subliniază că „bilanțul de sănătate” al cheltuielilor UE nu poate prevedea o reducere a nivelului exigențelor UE sau o împărțire pe sectoare a politicilor și a programelor UE și nici nu ar trebui să ducă la înlocuirea granturilor cu instrumente financiare pentru a face anumite economii, deoarece marea majoritate a acțiunilor finanțate din bugetul UE nu pot fi finanțate prin acestea din urmă; este de părere că „bilanțul de sănătate” ar trebui mai degrabă să conducă la identificarea modalităților în care ar putea fi îmbunătățită punerea în aplicare a programelor de cheltuieli ale UE;

55.  solicită armonizarea globală a normelor cu scopul de a crea un set unic de norme pentru toate instrumentele bugetare ale UE, luând în același timp în considerare caracteristicile specifice ale diferitelor fonduri și sectoare; încurajează Comisia să ia măsuri privind combinarea diferitelor surse de finanțare, elaborând orientări clare în acest sens și asigurând un acces egal la toate tipurile de finanțare în toate statele membre;

56.  pledează, de asemenea, pentru o simplificare reală a normelor de punere în aplicare la nivel sectorial pentru beneficiari și o reducere a sarcinilor administrative prin standardizarea și simplificarea suplimentară a procedurilor și a documentelor de programare; atrage atenția, în plus, asupra necesității de a prevedea o mai mare consolidare a capacității și mai multă asistență tehnică pentru beneficiari; solicită să se avanseze în direcția unei evaluări bazate pe riscuri;

Unitatea, exactitatea și transparența bugetară

57.  reamintește că principiul unității, potrivit căruia toate veniturile și cheltuielile Uniunii trebuie să fie înscrise în buget, este atât o cerință a tratatului, cât și o condiție democratică prealabilă fundamentală pentru ca bugetul să fie transparent, legitim și responsabil; regretă că acest principiu a trecut din ce în ce mai neobservat, în timp ce complexitatea financiară a crescut, de la moștenirea istorică a Fondului european de dezvoltare (FED), la instituirea Mecanismului european de stabilitate, la utilizarea recentă la scară largă a mecanismelor extrabugetare ad hoc, sub forma unor instrumente financiare inovatoare și fonduri fiduciare sau mecanisme externe care nu figurează în bilanțul Uniunii;

58.  pune sub semnul întrebării justificarea și valoarea adăugată a creării unor instrumente în afara bugetului Uniunii; consideră că deciziile de a înființa sau menține astfel de instrumente sunt, în realitate, determinate de tentative de a ascunde adevăratele nevoi financiare și de a ignora constrângerile impuse de CFM și de plafoanele resurselor proprii; regretă faptul că, de multe ori, aceste decizii implică și ignorarea triplului rol al Parlamentului, în calitate de autoritate legislativă, bugetară și de control și se abat de la obiectivul de a spori transparența pentru de publicul larg și pentru beneficiari;

59.  își reafirmă, prin urmare, poziția sa constantă potrivit căreia Fondul european de dezvoltare, alături de alte instrumente ce funcționează în afara CFM, ar trebui să fie integrat în bugetul Uniunii cu scopul de a crește legitimitatea sa, precum și eficiența și eficacitatea politicii de dezvoltare a UE; subliniază, cu toate acestea, că pachetele financiare respective ar trebui adăugate la plafoanele CFM convenite, astfel încât includerea acestor instrumente în buget să nu aibă un impact negativ nici asupra finanțării lor, nici asupra altor politici și programe ale UE; salută, în principiu, propunerea de a include Mecanismul european de stabilitate în finanțele Uniunii sub forma unui Fond Monetar European, fără a aduce atingere viitoarei sale structuri;

60.  consideră că fondurile fiduciare ale UE pot aduce o valoare adăugată prin punerea în comun a resurselor provenind de la diferiți donatori pentru situații specifice, dar că utilizarea acestora nu ar trebui să conducă la o simplă reetichetare a finanțării planificate din partea UE și nu ar trebui să modifice obiectivele inițiale ale instrumentelor de finanțare ale UE; subliniază că este necesar ca crearea și executarea lor să facă obiectul unui controlul parlamentar mai aprofundat ; subliniază că fondurile fiduciare ale UE ar trebui să sprijine numai acțiunile în afara Uniunii;

61.  consideră, de asemenea, că atunci când anumite operațiuni extrabugetare sunt considerate necesare pentru a realiza anumite obiective specifice, de exemplu, prin utilizarea unor instrumente financiare sau fonduri fiduciare, acestea ar trebui să fie menținute la un nivel limitat, să aibă o durată limitată și ar trebui să fie pe deplin transparente, justificate printr-o adiționalitate și valoare adăugată demonstrate și sprijinite de un proces decizional riguros și de dispoziții privind răspunderea;

62.  consideră că, în următorul CFM, ar trebui să fie mult mai clar în bugetul Uniunii care este amploarea veniturilor alocate și ce impact au asupra cheltuielilor reale, în special în cazul veniturilor din contribuțiile țărilor terțe; subliniază că acest lucru este și mai relevant având în vedere dorința Regatului Unit, exprimată în contextul negocierilor privind retragerea din Uniune, de a participa la unele programe bugetare din noul CFM post-2020 ca stat nemembru;

Nivelul plăților

63.  reamintește că creditele de plată sunt consecința logică și juridică a creditelor de angajament și solicită ca viitoarele plafoane de plăți să fie stabilite la un nivel corespunzător, lăsând numai un decalaj limitat și realist între angajamente și plăți; se așteaptă ca viitoarele plafoane de plăți să țină seama, pe de o parte, de necesitatea de a onora angajamentele care decurg din perioada financiară actuală care se vor transforma în plăți doar după 2020 și, pe de altă parte, de necesitatea de a îndeplini angajamentele pentru programele și instrumentele aferente perioadei de după 2020;

64.  reamintește acumularea de facturi neplătite la sfârșitul CFM anterior care se propagă și în cel actual și avertizează cu privire la apariția unei noi crize a plăților în perioada de tranziție către viitorul CFM, deoarece acest lucru ar avea consecințe grave pentru beneficiari, cum ar fi studenții, universitățile, IMM-urile și cercetătorii; atrage atenția asupra tendinței actuale de subutilizare a creditelor de plăți, ca urmare a unor întârzieri în executarea programelor din perioada 2014-2020, fapt care duce la creșterea nivelului angajamentelor restante care trebuie să fie lichidate în limitele plafoanelor din următorul CFM; solicită Comisiei și statelor membre, inclusiv la nivelul miniștrilor de finanțe, să analizeze cauzele profunde ale acestor întârzieri și să găsească măsuri concrete de simplificare pentru a facilita executarea în viitor;

65.  ia act de rezultatele preliminare ale negocierilor privind decontul financiar în contextul retragerii Regatului Unit din Uniune, care prevăd participarea deplină a Regatului Unit la finanțarea și punerea în aplicare a programelor din perioada 2014-2020, cu toate consecințele financiare pe care acest lucru le implică;

Instrumente financiare

66.  subliniază că bugetul UE are la dispoziție o gamă largă de instrumente care finanțează activitățile sprijinite la nivelul UE și care pot fi regrupate în două categorii, și anume granturile, pe de o parte, și, pe de altă parte, instrumentele financiare sub formă de garanții, împrumuturi, partajarea riscului sau capital propriu; face referire, de asemenea la Fondul european pentru investiții strategice care vizează mobilizarea capitalului privat și public în întreaga Uniune pentru a sprijini proiecte în domenii-cheie ale economiei UE cu scopul de a completa finanțarea limitată;

67.  ia act de potențialul instrumentelor financiare de a crește impactul economic și politic al bugetului Uniunii; subliniază totuși că acestea pot fi aplicate numai pentru proiectele generatoare de venituri, în cazul în care condițiile pentru investiții nu sunt optime sau în situații de disfuncționalitate a pieței și, prin urmare, constituie doar o formă complementară de finanțare mai degrabă decât una alternativă în comparație cu granturile; subliniază că instrumentele financiare nu ar trebui să vizeze înlocuirea schemelor de finanțare publice sau private deja existente și ar trebui să respecte angajamentele naționale și internaționale;

68.  reamintește cererea sa adresată Comisiei de a identifica domeniile de politică ale UE care sunt cel mai bine deservite de granturi, cele care ar putea fi mai bine deservite de instrumentele financiare și cele în care granturile ar putea fi combinate cu instrumente financiare, precum și de a reflecta la un echilibru adecvat între acestea; este convins că subvențiile ar trebui să rămână principala modalitate de finanțare a proiectelor UE în următorul CFM; subliniază că împrumuturile, garanțiile, partajarea riscurilor și finanțarea prin capitaluri proprii ar trebui utilizate cu precauție, pe baza unor evaluări ex ante corespunzătoare și numai atunci când se poate demonstra că utilizarea lor are o valoare adăugată clară și un efect de pârghie; observă că utilizarea instrumentelor financiare și sinergiile cu granturile pot fi îmbunătățite; solicită să se depună eforturi mai mari pentru a facilita accesul la instrumentele financiare pentru beneficiari, precum și să se mărească flexibilitatea în ceea ce privește utilizarea transsectorială a diferitelor instrumente financiare, astfel încât normele restrictive să nu îi împiedice pe destinatari să profite de programe multiple pentru proiecte cu obiective similare;

69.  solicită Comisiei să simplifice și să armonizeze normele care reglementează utilizarea instrumentelor financiare în următorul CFM pentru a crea sinergii între diversele instrumente și a maximiza aplicarea lor eficientă; ia act de o eventuală propunere, care ar necesita o discuție aprofundată, de creare a unui fond unic care să integreze instrumentele financiare de la nivelul UE care sunt gestionate la nivel central; consideră că ar trebui să se prevadă o structură clară pentru alegerea a diferite tipuri de instrumente financiare pentru diferite domenii de politică și tipuri de acțiuni și că instrumentele financiare pertinente ar trebui să fie în continuare incluse în buget în linii bugetare separate, pentru a asigura claritatea investițiilor; subliniază, cu toate acestea, că o astfel de armonizare a normelor nu poate afecta instrumentele financiare gestionate de statele membre în cadrul politicii de coeziune sau în domeniul acțiunii externe;

70.  reamintește faptul că a solicitat, în mod repetat, o mai mare transparență și un control democratic mai bun în ceea ce privește executarea instrumentelor financiare sprijinite de bugetul Uniunii;

Structură

71.  consideră că structura CFM ar trebui să asigure o mai mare vizibilitate a priorităților politice și bugetare ale UE pentru cetățenii europeni și solicită ca toate domeniile de cheltuieli ale UE să fie prezentate mai clar; este convins că principalii piloni ai viitoarelor cheltuieli ale UE, stabiliți în prezenta rezoluție, ar trebui să fie reflectați în consecință;

72.  consideră, prin urmare, că actuala prezentare a rubricilor necesită unele îmbunătățiri, dar este împotriva oricărei modificări radicale nejustificate; propune, prin urmare, următoarea structură pentru CFM post-2020:

Rubrica 1: O economie mai puternică și sustenabilă

Includerea de programe și instrumente care sprijină:

în cadrul gestiunii directe:

–  cercetarea și inovarea

–  industria, spiritul antreprenorial și întreprinderile mici și mijlocii

–  transformarea digitală a economiei și a societății

–  proiectele mari de infrastructură

–  transporturile, energia și domeniul spațial

–  mediul și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea

Rubrica 2: Consolidarea coeziunii și solidarității în Europa

Includerea de programe și instrumente care sprijină:

–  coeziunea economică, socială și teritorială (în cadrul gestiunii partajate):

 investițiile în inovare, cercetare, digitalizare, tranziția industrială, IMM-uri, transporturi, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, mediu și energie

 ocuparea forței de muncă, afacerile sociale și incluziunea socială, egalitatea de gen, reducerea sărăciei și provocările demografice

–  educația, tineretul și învățarea pe tot parcursul vieții

–  cultura, cetățenia, mass-media și comunicarea

–  democrația, statul de drept și libertățile fundamentale

–  sănătatea și siguranța alimentară

–  azilul, migrația și integrarea, justiția și consumatorii

–  sprijinul acordat administrațiilor naționale și coordonarea cu acestea

Rubrica 3: Un sector agricol și al pescuitului mai puternice și durabile

Includerea de programe și instrumente care sprijină:

–  agricultura și dezvoltarea rurală

–  afacerile maritime și pescuitul

Rubrica 4: O mai mare responsabilitate la nivel mondial

Includerea de programe și instrumente care sprijină:

–  cooperarea internațională și dezvoltarea

–  vecinătatea

–  extinderea

–  ajutorul umanitar

–  democrația, statul de drept, drepturile fundamentale și egalitatea de gen

–  comerțul

Rubrica 5: Securitate, pace și stabilitate pentru toți

Includerea de programe și instrumente care sprijină:

–  securitatea, inclusiv securitatea cibernetică

–  răspunsul în caz de criză și stabilitatea, inclusiv protecția civilă

–  politica externă și de securitate comună

–  apărarea, inclusiv cercetarea și inovarea

Rubrica 6: O administrație eficientă în serviciul cetățenilor europeni

–  finanțarea personalului UE

–  finanțarea clădirilor și echipamentelor instituțiilor UE

73.  îndeamnă Comisia să menționeze într-o anexă la bugetul UE toate cheltuielile realizate la nivelul UE în afara bugetului UE, ca urmare a acordurilor și a procedurilor interguvernamentale; consideră că aceste informații, furnizate anual, vor oferi o imagine completă a tuturor investițiilor pe care statele membre s-au angajat să le efectueze la nivelul UE;

III.Politici

O economie mai puternică și sustenabilă

74.  subliniază importanța finalizării spațiului european de cercetare, a uniunii energetice, a spațiului european unic al transporturilor și a pieței unice digitale, ca elemente fundamentale ale pieței unice europene;

75.  consideră că următorul CFM ar trebui să prevadă o mai mare concentrare a resurselor bugetare în domeniile care oferă o valoare adăugată europeană clară și stimulează creșterea economică, competitivitatea, sustenabilitatea și ocuparea forței de muncă în toate regiunile din UE; subliniază, în acest context, rolul important pe care cercetarea și inovarea îl dețin în crearea unei economii sustenabile, bazate pe cunoaștere și care să ocupe poziția de lider la nivel mondial și regretă că, din cauza absenței unei finanțări adecvate, doar o mică parte dintre proiectele de înaltă calitate din acest domeniu au primit finanțare din partea UE în cadrul CFM actual;

76.  solicită, prin urmare, o majorare substanțială a bugetului global alocat pentru programul PC9 în următorul CFM, care ar trebui stabilit la un nivel de cel puțin 120 miliarde EUR; consideră că acest nivel este adecvat pentru a garanta competitivitatea Europei la nivel mondial, poziția sa de lider pe plan științific, tehnologic și industrial, pentru a răspunde problemelor societale, precum și pentru a contribui la realizarea obiectivelor UE în materie de schimbări climatice și ale obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD); solicită, în special, să se depună eforturi pentru a stimula inovațiile revoluționare creatoare de piețe, în special pentru IMM-uri;

77.  solicită, în plus, să se pună accentul în mai mare măsură pe implementarea proiectelor de cercetare și inovare prin intermediul întreprinderilor comune și al altor instrumente și să se sprijine investițiile în tehnologiile-cheie, pentru a acoperi deficitul de investiții în inovare; subliniază faptul că suplimentarea fondurilor trebuie să fie însoțită de o simplificare a procedurilor de finanțare; salută eforturile depuse de Comisie în acest sens și insistă asupra faptului că acestea ar trebui să continue și în următoarea perioadă de programare pentru a asigura un acces mai bun și condiții de concurență echitabile pentru solicitanți printr-un nou sistem de evaluare a cererilor; subliniază că este necesar să se adopte măsuri pentru a încuraja o participare echilibrată a tuturor statelor membre ale UE;

78.  salută recenta propunere a Comisiei de asigurare a finanțării Fondului de cercetare pentru cărbune și oțel în anii următori; subliniază importanța acestui fond pentru finanțarea cercetării în acest sector industrial; consideră, prin urmare, că este nevoie de o soluție pe termen lung care să garanteze finanțarea după 2020 și, de asemenea, să includă fondul în bugetul Uniunii pentru a permite Parlamentului să își îndeplinească rolul de autoritate de control bugetar;

79.  subliniază că IMM-urile și microîntreprinderile reprezintă vectori esențiali ai creșterii economice, inovării și ocupării forței de muncă, asigurând 85 % din toate locurile noi de muncă; ia act de rolul important al acestora în asigurarea redresării economice și în stimularea unei economii sustenabile a UE; reamintește că în UE există peste 20 de milioane de IMM-uri și că acestea reprezintă 99% dintre toate întreprinderile; consideră că îmbunătățirea accesului la finanțare pentru IMM-uri, în toate statele membre, ar trebui să rămână un obiectiv de politică important pentru următorul CFM cu scopul de a consolida mai mult competitivitatea și sustenabilitatea lor; subliniază, prin urmare, necesitatea de a promova spiritul antreprenorial și de a îmbunătăți mediul de afaceri pentru IMM-uri, pentru a le permite să își realizeze pe deplin potențialul în economia globalizată de astăzi;

80.  salută succesul programului specific al UE pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME) în cadrul actualului CFM; subliniază nivelul înalt de executare a acestui program și observă că acesta dispune de o capacitatea de absorbție și mai mare; solicită, prin urmare, ca pachetul financiar al programului COSME să fie dublat, pentru ca acesta să corespundă nevoilor reale ale economiei UE și numărului mare de cereri de participare;

81.  își reiterează angajamentul ferm față de Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), care vizează mobilizarea a 500 miliarde EUR pentru noi investiții în economia reală în actualul CFM; consideră că FEIS a dat deja un impuls puternic și specific sectoarelor economice care favorizează creșterea durabilă și crearea de locuri de muncă; subliniază impactul pozitiv al FEIS asupra finanțării IMM-urilor în întreaga Uniune; salută, prin urmare, intenția Comisiei de a prezenta o propunere legislativă pentru continuarea și îmbunătățirea acestui sistem de investiții cu un buget specific care nu ar trebui să fie finanțat în detrimentul politicilor și programelor existente în noul CFM; subliniază că orice propunere legislativă ar trebui să se bazeze pe concluziile unei analize a Comisiei și ale unei evaluări independente; se așteaptă ca noua propunere să soluționeze în mod eficace eventualele deficiențe în executarea FEIS și să crească, printre altele, acoperirea geografică a fondului, astfel încât beneficiile sale să fie resimțite pe întreg teritoriul Uniunii;

82.  subliniază rolul important al CFM pentru sectoarele care se bazează pe investiții pe termen lung, cum ar fi sectorul transporturilor durabile; evidențiază faptul că infrastructura de transport constituie coloana vertebrală a pieței unice și baza pentru a genera o creștere sustenabilă și a crea de locuri de muncă; ia act de faptul că realizarea unui spațiu european unic al transporturilor, conectat la țările învecinate, necesită o infrastructură importantă de transport și trebuie să fie tratată ca o prioritate-cheie în ceea ce privește competitivitatea UE și coeziunea economică, socială și teritorială, inclusiv pentru zonele periferice; consideră, prin urmare, că următorul CFM ar trebui să prevadă suficientă finanțare pentru proiectele care contribuie în special la finalizarea rețelei centrale TEN-T și a coridoarelor sale, care ar trebui extinse în continuare; reamintește obiectivele stabilite de COP 21 în ceea ce privește transporturile pentru combaterea schimbărilor climatice și încurajează statele membre să investească într-un transport public inteligent, sustenabil și integrat;

83.  subliniază că o versiune actualizată și mai eficientă a programului MIE ar trebui să acopere toate modurile de transport, inclusiv infrastructura rutieră și feroviară, precum și căile navigabile interioare; consideră că ar trebui să se ofere prioritate stabilirii unor legături mai mari între rețelele globale și modurile de transport care contribuie la reducerea emisiilor de CO2 și să se acorde atenție interconexiunilor și finalizării rețelei în zonele periferice; reafirmă că este important să se consolideze interoperabilitatea prin intermediul Sistemului european de management al traficului feroviar și să se permită folosirea pe deplin a inițiativei privind cerul unic european; solicită finalizarea sistemului european digital de gestionare a traficului aerian;

84.  solicită crearea unei linii bugetare specifice pentru turism în viitorul CFM, pentru a face progrese în direcția unei veritabile politici europene în domeniul turismului, care să poată contribui în mod semnificativ la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă;

85.  solicită Comisiei să promoveze investițiile în dezvoltarea tehnologiilor de nouă generație și în susținerea implementării lor; subliniază că este important să se garanteze finanțare pentru finalizarea pieței unice digitale, utilizând pe deplin spectrul, asigurând modernizarea rețelelor de telefonie fixă și densificarea rețelelor de telefonie mobilă, promovând implementarea tehnologiei 5G și a conectivității în gigabiți, precum și realizând noi progrese în ceea ce privește armonizarea normelor UE în domeniul telecomunicațiilor, pentru a crea un cadru de reglementare corespunzător în vederea îmbunătățirii conectivității la internet în întreaga Uniune; subliniază că MIE în domeniul telecomunicațiilor ar trebui să sprijine în continuare infrastructurile de servicii digitale și rețele în bandă largă de mare viteză, permițând accesul la acestea, inclusiv în regiunile îndepărtate și în zonele rurale, precum și îmbunătățind competențele digitale, interconectivitatea și interoperabilitatea; subliniază că este necesar să se susțină transformarea digitală a economiei și societății europene și să se investească în tehnologii esențiale, cum ar fi volumele mari de date, inteligența artificială sau calculul de înaltă performanță, în infrastructură și în competențele digitale pentru a spori competitivitatea UE și a îmbunătăți calitatea vieții cetățenilor europeni;

86.  consideră că este esențial să se garanteze o aprovizionare cu energie sustenabilă și la prețuri accesibile în Europa; solicită, prin urmare, să fie sprijinite în continuare investițiile care asigură diversificarea surselor de energie și a rutelor de aprovizionare cu energie, îmbunătățesc securitatea energetică și independența energetică și cresc eficiența energetică și nivelul de utilizare a energiei din surse regenerabile, inclusiv prin MIE - Energie; subliniază, în special, că este important să se acorde un sprijin cuprinzător, îndeosebi în favoarea regiunilor cu emisii ridicate de dioxid de carbon, pentru tranziția energetică, tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon, modernizarea sistemelor de producere a energiei electrice, îmbunătățirea interconexiunilor transfrontaliere și utilizarea rețelelor inteligente, tehnologiile pentru captarea, stocarea și utilizarea dioxidului de carbon, precum și pentru modernizarea sistemelor de încălzire centralizată; consideră că ar trebui să se acorde un sprijin corespunzător transformării sectorului energetic în lumina obiectivelor privind schimbările climatice, în special în regiunile și țările dependente de cărbune, astfel încât să contribuie în mod eficient la tranziția strategică către o economie cu emisii reduse; solicită crearea unui fond cuprinzător pentru a sprijini o tranziție justă, în special prin dezvoltarea și utilizarea energiei din surse regenerabile, soluții de eficiență energetică, stocarea energiei, soluții și infrastructuri de electromobilitate, modernizarea producerii de energie electrică și a rețelelor de energie electrică, tehnologii avansate de producere a energiei electrice, inclusiv captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC), captarea și utilizarea dioxidului de carbon (CUC) și gazificarea cărbunelui, modernizarea încălzirii centralizate, inclusiv cogenerarea de înaltă eficiență, adaptarea timpurie la viitoarele standarde de mediu și restructurarea industriilor dependente de dioxid de carbon, precum și prin luarea în considerare a impactului societal, socioeconomic și asupra mediului;

87.  subliniază importanța strategică a proiectelor de infrastructură la scară mare, cum ar fi reactorul termonuclear experimental internațional (ITER), Serviciul european geostaționar mixt de navigare (EGNOS), sistemul global de navigație prin satelit (Galileo), Programul european de observare a Pământului (Copernicus) și viitoarea comunicare guvernamentală prin satelit (GOVSATCOM) pentru viitorul competitivității, securității și puterii politice a UE; subliniază că finanțarea acestor proiecte de anvergură trebuie garantată în bugetul UE dar, în același timp, ar trebui să aibă limite clare, pentru a se asigura că eventuala depășire a costurilor nu amenință finanțarea și implementarea cu succes a altor politici ale Uniunii, după cum a fost exemplificat în CFM anterior în anumite cazuri individuale; reamintește că, în acest scop, valoarea maximă pentru aceste proiecte este stabilită în prezent în Regulamentul privind CFM și solicită să se prevadă dispoziții similare în noul regulament;

88.  subliniază importanța de a conserva, proteja și îmbunătăți calitatea mediului și de a combate schimbările climatice, degradarea ecosistemelor și pierderea biodiversității și rolul de frunte al UE în acest sens; consideră că o finanțare stabilă și adecvată este esențială pentru îndeplinirea angajamentelor internaționale ale UE, precum Acordul de la Paris; reamintește că următorul CFM ar trebui să ajute Uniunea să își atingă obiectivele respective și ar trebui să contribuie la tranziția spre o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050; subliniază că UE nu ar trebui să finanțeze proiecte și investiții care se opun realizării acestor obiective; solicită integrarea totală a aspectelor legate de climă în cheltuielile UE; solicită, în acest sens, ca programele în cauză, cum ar fi LIFE +, să fie finanțate în mod corespunzător și ca resursele financiare alocate acestora să fie dublate, precum și să se creeze pachete specifice privind biodiversitatea și gestionarea rețelei Natura 2000;

Consolidarea coeziunii și solidarității în Europa

89.  subliniază că politica de coeziune de după 2020 ar trebui să rămână principala politică de investiții a Uniunii Europene, care să acopere toate regiunile UE, pentru a răspunde provocărilor socioeconomice complexe, direcționând, în același timp, cea mai mare parte a resurselor către regiunile cele mai vulnerabile; consideră că, pe lângă obiectivul de a reduce disparitățile dintre nivelurile de dezvoltare și de a spori convergența, așa cum este consacrat în tratat, politica de coeziune ar trebui să pună accentul pe realizarea obiectivelor politice generale ale UE și propune, prin urmare, ca, în cadrul următorului CFM, cele trei fonduri ale politicii de coeziune – Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european (FSE) și Fondul de coeziune – să se concentreze în principal pe sprijinirea creșterii și competitivității, a cercetării și inovării, a digitalizării, a tranziției industriale, a IMM-urilor, a transporturilor, a atenuării schimbărilor climatice și a adaptării la acestea, a durabilității mediului și a tranziției energetice echitabile, a ocupării forței de muncă, a incluziunii sociale, a egalității de gen, a reducerii sărăciei, precum și a provocărilor demografice; subliniază că aceste trei fonduri reprezintă componentele integrante ale politicii de coeziune a UE și pot funcționa numai împreună în cadrul unic al acestei politici; solicită, de asemenea, o cooperare teritorială consolidată, inclusiv o componentă transfrontalieră și o dimensiune urbană a politicii, precum și dispoziții specifice pentru zonele rurale, montane, insulare și îndepărtate;

90.  consideră că menținerea finanțării politicii de coeziune după 2020 pentru UE-27 cel puțin la nivelul bugetului pentru perioada 2014-2020 la prețuri constante este de importanță primordială; subliniază că PIB-ul ar trebui să rămână unul dintre parametrii pentru alocarea fondurilor în cadrul politicii de coeziune, dar consideră că acesta ar trebui completat de un set suplimentar de indicatori sociali, de mediu și demografici pentru a ține mai bine seama de noile tipuri de inegalități dintre regiunile UE și din interiorul acestora în toate statele membre; sprijină, în plus, menținerea, în cadrul noii perioade de programare, a elementelor care au făcut politica de coeziune mai modernă și mai orientată către performanță în actualul CFM, și anume concentrarea tematică, condiționalitățile ex ante, cadrul de performanță și legătura cu guvernanța economică;

91.  se angajează ferm față de obligațiile care decurg din articolul 9 din TFUE privind realizarea unei Europe sociale și punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale pe baza creșterii sustenabile a unei economii sociale de piață cu un nivel ridicat de competitivitate, care vizează ocuparea integrală a forței de muncă și progresul social, precum și promovarea egalității între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului, așa cum sunt consacrate în tratat; subliniază că o asemenea punere în aplicare necesită o finanțare adecvată a politicilor sociale și subliniază nevoia implicită de a consolida instrumentele existente care contribuie la atingerea acestor obiective, mai ales FSE, Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane, FEG și EaSI; insistă ca acestea să fie menținute în următorul CFM și să fie puse în aplicare în continuare, în principal prin intermediul granturilor;

92.  își reiterează solicitarea adresată Comisiei și tuturor statelor membre de a înființa un fond special dedicat garanției pentru copii, care să plaseze copiii în centrul politicilor extinse de reducere a sărăciei și să asigure resursele corespunzătoare pentru punerea în aplicare pe deplin a măsurilor politice necesare, inclusiv ajutându-i pe părinți să iasă din excluziune socială și șomaj prin intervenții specifice;

93.  subliniază faptul că, în special, FSE ar trebui să își extindă sprijinul pentru dezvoltarea dialogului social, și anume prin îmbunătățirea consolidării capacităților partenerilor sociali, inclusiv la nivel sectorial și intersectorial european, și că acest angajament ar trebui să devină obligatoriu pentru statele membre în toate regiunile UE;

94.  subliniază în special necesitatea continuă de a lupta împotriva șomajului și a excluziunii în rândul tinerilor, în special în rândul celor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), ca parte a unei abordări cuprinzătoare a politicilor de tineret la nivelul UE; solicită, prin urmare, dublarea pachetului destinat Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și punerea în aplicare deplină a garanției UE pentru tineret, asigurând, în același timp, furnizarea rapidă și simplificată a fondurilor și o finanțare stabilă și permanentă în următoarea perioadă de programare; subliniază necesitatea unei reglementări îmbunătățite pentru a garanta participarea nediscriminatorie în cadrul programului a tinerilor care provin dintr-un mediu socioeconomic defavorizat; consideră că investițiile pentru stimularea educației și a formării, în special a dezvoltării competențelor digitale, rămân una dintre principalele priorități ale UE; insistă asupra faptului că acest program nu trebuie să înlocuiască cheltuielile finanțate anterior din bugetele naționale;

95.  își exprimă sprijinul pentru programe din domeniile culturii, educației, mass-mediei, tineretului, sportului, democrației, cetățeniei și societății civile care au demonstrat că au o valoare adăugată europeană clară și se bucură de mult timp de popularitate în rândul beneficiarilor; susține, prin urmare, investițiile continue în cadrul „Educație și formare 2020” prin Erasmus+, Europa Creativă și programele „Europa pentru cetățeni”, pentru a veni și pe viitor în întâmpinarea persoanelor de toate vârstele, în special a tinerilor; își reafirmă sprijinul pentru consolidarea dimensiunii externe a programelor Erasmus+ și Europa creativă; recomandă, în plus, menținerea Corpului european de solidaritate, dotându-l cu resurse adecvate care nu provin de la alte programe ale UE; subliniază, de asemenea, contribuția importantă a industriilor culturale și creative (ICC) la creșterea economică și crearea de locuri de muncă în UE;

96.  recomandă înființarea unui Fond european intern pentru democrație, care să acorde un sprijin consolidat societății civile și ONG-urilor ce activează în domeniile democrației și drepturilor omului, urmând să fie gestionat de către Comisie;

97.  solicită, în special, cel puțin o triplare a pachetului financiar al programului Erasmus + în următorul CFM, pentru ca acest program să vină în întâmpinarea unui număr mult mai mare de tineri, organizații de tineret, precum și elevi din învățământul secundar și ucenici din întreaga Europă, oferindu-le competențe valoroase și abilități pentru viață prin învățarea pe tot parcursul vieții, prin oportunități de învățare axată pe cursant, nonformală și informală și prin voluntariat și activități de tineret; solicită acordarea unei atenții deosebite persoanelor provenind dintr-un mediu socioeconomic defavorizat, pentru a le permite să participe la program, precum și persoanelor cu dizabilități;

98.  invită Comisia să monitorizeze proiectul „O legitimație de călătorie Interrail pentru Europa oferită cu ocazia împlinirii vârstei de 18 ani” și să propună un program dedicat în următorul CFM cu suficiente credite anuale pentru a acoperi toate cererile pentru o legitimație de tren gratuită primite de la tineri europeni care împlinesc 18 ani într-un anumit an; subliniază că un astfel de proiect ar deveni un element-cheie în renașterea conștiinței și a identității europene, în special în fața amenințărilor pe care le implică populismul și răspândirea dezinformării; reiterează faptul că, pentru a atinge obiectivul unui astfel de program, se așteaptă o propunere privind un temei juridic adecvat din partea Comisiei;

99.  se așteaptă ca, în perioada de după 2020, Uniunea Europeană să treacă de la faza de gestionare a crizei la o politică europeană comună permanentă în domeniul azilului și migrației; subliniază că acțiunile în acest domeniu ar trebui să fie acoperite de un instrument specific, și anume Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI); subliniază că viitorul fond, precum și agențiile din domeniul justiției și afacerilor interne, trebuie să dispună de un nivel adecvat de finanțare pe toată durata viitorului CFM, pentru a aborda provocările globale în acest domeniu; consideră, în plus, că FAMI ar trebui completat cu alte componente care să abordeze această chestiune în cadrul altor politici, în special prin fondurile structurale și de investiții europene și instrumentele de finanțare a acțiunilor externe, deoarece niciun instrument nu ar putea aborda, de unul singur, amploarea și complexitatea nevoilor din acest domeniu; recunoaște, de asemenea, importanța programelor culturale, educaționale și sportive în integrarea refugiaților și a migranților în societatea europeană; solicită Comisiei să evalueze dacă rolul orașelor europene în cadrul politicii europene în domeniul azilului ar putea fi consolidat prin introducerea unui sistem de stimulente care să ofere orașelor un sprijin financiar direct pentru adăpostirea refugiaților și dezvoltare economică în schimbul primirii refugiaților și a solicitanților de azil;

100.  recunoaște valoarea adăugată europeană a colaborării în abordarea pericolelor comune la adresa sănătății publice; ia act de faptul că niciun stat membru nu poate aborda singur provocările transfrontaliere în materie de sănătate și solicită ca următorul CFM să reflecte responsabilitatea UE de a îndeplini ODD privind sănătatea publică, sistemele de sănătate și problemele de sănătate legate de mediu și de a sprijini statele membre în eliminarea inegalităților crescânde în materie de sănătate; consideră că, pe baza rezultatelor pozitive ale acțiunilor în curs de desfășurare în acest domeniu, următorul CFM ar trebui să includă un program de următoare generație solid în materie de sănătate, care să abordeze aceste aspecte la nivel transfrontalier, în special prin dezvoltarea de soluții inovatoare pentru furnizarea de asistență medicală, inclusiv sănătate digitală, astfel cum sunt rețelele europene de referință, și care să ofere sprijin statelor membre sub formă de competențe de specialitate, precum și schimb de date, probe și bune practici; reamintește faptul că o stare bună de sănătate este o condiție prealabilă pentru realizarea altor obiective stabilite de UE și că politicile din domenii precum agricultura, mediul, ocuparea forței de muncă, afacerile sociale sau incluziunea au, de asemenea, un impact asupra stării de sănătate a cetățenilor europeni; solicită, prin urmare, consolidarea evaluărilor impactului asupra sănătății și a cooperării intersectoriale în cadrul următorului CFM în acest domeniu;

O agricultură și un pescuit mai puternice și durabile

101.  afirmă că o politică agricolă comună modernizată este esențială pentru securitatea și autonomia alimentară, prezervarea populațiilor rurale și ocuparea forței de muncă, dezvoltarea durabilă, durabilitatea mediului, agriculturii și silviculturii și furnizarea de produse alimentare sănătoase, de bună calitate și la un preț accesibil pentru cetățenii europeni; evidențiază că necesitățile alimentare și sanitare au crescut, precum și necesitatea de a sprijini tranziția fermierilor spre practici agricole mai ecologice și de a combate schimbările climatice; subliniază nevoia de a sprijini securitatea veniturilor fermierilor și de a consolida legătura dintre PAC și furnizarea de bunuri publice; subliniază că PAC reprezintă una dintre cele mai integrate politici și că este finanțată în principal la nivelul UE și, prin urmare, înlocuiește finanțarea națională;

102.  subliniază că bugetul PAC în următorul CFM ar trebui menținut cel puțin la nivelul său actual pentru UE-27 în prețuri constante; subliniază că noile provocări cu care se va confrunta viitorul PAC impun o alocare financiară solidă, bazată pe analize ale politicii actuale și ale nevoilor viitoare; subliniază faptul că plățile directe generează o valoare adăugată clară pentru UE și consolidează piața unică, evitând denaturarea concurenței între statele membre; se opune oricărei renaționalizări și oricărei cofinanțări naționale a plăților directe în această privință; subliniază necesitatea de a continua măsurile de menținere a producției în sectoarele vitale pentru zonele vulnerabile, de a reforma rezerva pentru situațiile de criză în agricultură, de a crește finanțarea în conformitate cu răspunsurile la diferitele crize ciclice din sectoarele sensibile, de a crea noi instrumente care să poată reduce volatilitatea prețurilor și de a majora finanțarea acordată Programelor de opțiuni specifice pentru zonele îndepărtate și insulare (POSEI); îndeamnă Comisia să continue procesul de convergență a plăților directe și să asigure cadrul juridic și financiar necesar pentru lanțul de aprovizionare cu produse alimentare, cu scopul de a combate practicile comerciale neloiale; reamintește că zonele rurale din UE se confruntă cu probleme grave, având nevoie, prin urmare, de sprijin specific;

103.  subliniază importanța socioeconomică și ecologică a sectorului pescuitului, a mediului marin și a „economiei albastre” și contribuția acestora la autonomia alimentară sustenabilă a UE în ceea ce privește asigurarea sustenabilității pescuitului și acvaculturii europene și atenuarea impactului asupra mediului; subliniază că politica comună în domeniul pescuitului este de competența exclusivă a UE; subliniază, în acest sens, necesitatea de a menține un fond pentru pescuit specific, substanțial, independent și accesibil, pentru a pune în aplicare această politică; solicită reinstituirea programului de opțiuni specifice pentru zonele îndepărtate și insulare în domeniul pescuitului, deoarece acesta este un program foarte important pentru regiunile ultraperiferice ale UE; solicită, cel puțin, menținerea în actualul CFM a nivelului creditelor financiare destinate sectorului pescuitului și, în cazul în care apar noi nevoi, să se majoreze creditele financiare pentru afacerile maritime; avertizează cu privire la posibilele efecte negative ale unui Brexit „dur” asupra acestui sector; ia act de faptul că alte instrumente financiare, pe lângă ajutorul nerambursabil, ar putea oferi posibilități de finanțare complementare;

O mai mare responsabilitate la nivel mondial

104.  subliniază că lumea se confruntă cu provocări multiple, inclusiv cu conflicte, atacuri cibernetice, terorism și radicalizare, dezinformare, dezastre naturale, schimbări climatice și degradarea mediului, încălcări ale drepturilor omului și inegalitatea de gen; consideră că Uniunea are o responsabilitate politică și financiară deosebită întemeiată pe o politică externă cu adevărat europeană care are la bază norme și valori, precum și pe sprijinul pentru stabilitatea, securitatea, guvernarea democratică și dezvoltarea durabilă a partenerilor noștri și pe eradicarea sărăciei și răspunsul la situații de criză;

105.  subliniază că fondurile destinate acțiunii externe ar trebui majorate substanțial pentru ca Uniunea să își poată îndeplini rolul în cadrul strategiei sale globale și al politicilor sale în materie de extindere, vecinătate și dezvoltare, precum și în gestionarea situațiilor de urgență; se așteaptă ca următorul CFM să reflecte nevoile fără precedent ale țărilor din vecinătatea sudică și estică care se confruntă cu conflicte și consecințele provocărilor reprezentate de migrație și refugiați; solicită să fie alocate credite mai mari pentru a aborda nevoia tot mai acută de ajutor umanitar apărută ca urmare a catastrofelor naturale și provocate de om, evitând orice decalaj între angajamente și plăți; consideră că este necesar ca Uniunea să majoreze finanțarea destinată Agenției ONU de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA); subliniază, în plus, nevoia de resurse suplimentare pentru a finanța un plan de investiții pentru Africa în scopul de a promova creșterea favorabilă incluziunii și dezvoltarea durabilă și a aborda, astfel, unele dintre cauzele profunde ale migrației neregulamentare;

106.  reamintește că politica de dezvoltare a UE este determinată de o serie de angajamente, în special ODD, Agenda de acțiune de la Addis Abeba privind finanțarea pentru dezvoltare, Acordul de la Paris privind schimbările climatice și Consensul european privind dezvoltarea, precum și de principiile coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și eficacității ajutorului; reamintește angajamentul UE și al statelor sale membre de a majora asistența lor oficială pentru dezvoltare (AOD) la 0,7 % din PIB până în 2030, 20 % din AOD al UE fiind dedicat incluziunii sociale și dezvoltării umane, iar 0,2 % din VNB al UE fiind consacrat AOD pentru țările cel mai puțin dezvoltate;

107.  constată că asistența pentru dezvoltare poate juca un rol important, abordând cauzele profunde ale migrației și contribuind la stabilitate, dar consideră că AOD nu ar trebui să fie utilizat pentru a acoperi costurile legate de refugiați în țările donatoare; ia act de rolul potențial al AOD pentru a facilita mobilizarea de finanțare din alte surse și subliniază nevoia de a intensifica colaborarea cu sectorul privat prin intermediul unei posibile continuări a Planului de investiții externe, pe baza evaluării sale;

108.  sprijină furnizarea directă de fonduri organizațiilor societății civile și apărătorilor drepturilor omului, în special în țările terțe în care democrația și statul de drept sunt în pericol; subliniază, în acest sens, necesitatea ca instrumentele de finanțare externă să răspundă rapid la evoluțiile politice și să consolideze principiul „mai mult pentru mai mult”;

109.  este dispus să ia în considerare o arhitectură raționalizată și simplificată pentru instrumentele de finanțare externă, atât timp cât această arhitectură îmbunătățește transparența, responsabilitatea, eficiența, coerența și flexibilitatea și respectă obiectivele politicilor de bază; solicită ca instrumentele dedicate asistenței pentru preaderare, politicii de vecinătate, dezvoltării și ajutorului umanitar să rămână separate având în vedere caracteristicile lor politice și financiare; observă că o astfel de arhitectură ar trebui să presupună includerea FED în buget peste plafoanele convenite, fără Instrumentul financiar pentru pace în Africa, și încorporarea transparentă a fondurilor fiduciare și instrumentelor relevante;

110.  evidențiază importanța unei flexibilități sporite, care să permită mobilizarea unor resurse suplimentare și punerea rapidă la dispoziție a fondurilor; ar putea lua în considerare, ca parte a unei majorări generale a instrumentelor de finanțare externă, o rezervă nealocată mai mare, menită să sporească flexibilitatea intrinsecă; subliniază, cu toate acestea, că o astfel de flexibilitate nu ar trebui să fie în detrimentul obiectivelor politice pe termen lung și al priorităților geografice și tematice, al predictibilității finanțării pe termen lung, al controlului parlamentar, precum și al consultărilor cu țările partenere și cu societatea civilă;

Securitatea, pacea și stabilitatea pentru toți

111.  consideră că o nouă rubrică dedicată „Securității, păcii și stabilității pentru toți” ar demonstra că Uniunea acordă prioritate acestei noi responsabilități politice, ar recunoaște specificitatea acesteia și ar asigura coerența între dimensiunile sale internă și externă;

112.  subliniază că nivelul de finanțare în domeniul securității interne ar trebui să crească, iar mecanismele de finanțare aferente ar trebui multiplicate încă de la început și pentru întreaga durată a următorului CFM, pentru a evita utilizarea sistematică, în fiecare an, a dispozițiilor referitoare la flexibilitate ale CFM; solicită alocarea de resurse suficiente autorităților de aplicare a legii (Europol, Eurojust și CEPOL) și dotarea Agenției Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă (eu-LISA) cu mijloacele necesare pentru a pune în aplicare și gestiona noile sale responsabilități; subliniază rolul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene în înțelegerea și formularea unui răspuns la fenomenele radicalizării, marginalizării, discursurilor de incitare la ură și infracțiunilor motivate de ură;

113.  consideră că următorul CFM trebuie să sprijine instituirea unei Uniuni Europene a Apărării; așteaptă propunerile legislative corespunzătoare, în urma anunțurilor făcute de Comisie în acest domeniu, inclusiv un program european de cercetare specific în domeniul apărării și un program de dezvoltare industrială care să fie completate de investițiile statelor membre în echipamente colaborative; își reafirmă, în acest context, convingerea fermă că prioritățile politice suplimentare ar trebui să fie însoțite de mijloace financiare suplimentare; reamintește că intensificarea cooperării în domeniul apărării, punerea în comun a cercetării și a echipamentelor și eliminarea suprapunerilor vor consolida autonomia strategică și competitivitatea industriei europene a apărării și vor duce la creșterea semnificativă a eficienței, câștigurile fiind deseori estimate la aproximativ 26 de miliarde EUR pe an;

114.  în contextul acordării unei atenții sporite securității și apărării în cadrul Uniunii, solicită o reevaluare a tuturor cheltuielilor în materie de securitate externă; așteaptă cu interes în special o reformă a mecanismului Athena și a Instrumentului financiar pentru pace în Africa după includerea în buget a FED; salută angajamentele asumate recent de statele membre în cadrul cooperării structurate permanente și solicită Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Comisiei să ofere clarificări cu privire la finanțarea sa viitoare; solicită un program ulterior Instrumentului care contribuie la stabilitate și pace care să se axeze pe reacția în situații de criză și pe consolidarea capacităților pentru securitate și dezvoltare, găsind, în același timp, o soluție solidă din punct de vedere juridic pentru consolidarea capacităților militare;

115.  subliniază importanța deosebită a mecanismului de protecție civilă al UE, care a permis oferirea unei asistențe coordonate a UE ca răspuns la dezastrele naturale și la cele provocate de om, atât la nivelul Uniunii, cât și în afara acesteia; atrage atenția asupra valorii adăugate incontestabile a operațiunilor de protecție civilă în combaterea eficientă a dezastrelor care devin tot mai frecvente și mai complexe, totodată stimulând sentimentul de solidaritate europeană în rândul cetățenilor UE în momente dificile; salută propunerile recente ale Comisiei de a consolida protecția civilă a UE prin creșterea gradului de pregătire și consolidarea măsurilor de prevenție, inclusiv crearea unei rezerve dedicate de capacități operaționale la nivelul Uniunii; solicită ca intensificarea acțiunilor în acest domeniu să fie asociată cu o finanțare adecvată în cadrul următorului CFM;

O administrație eficientă în serviciul cetățenilor europeni

116.  consideră că o administrație publică puternică, eficientă și de calitate este indispensabilă pentru realizarea politicilor Uniunii și pentru restabilirea încrederii și consolidarea dialogului cu organizațiile societății civile și cu cetățenii la toate nivelurile; subliniază, în acest sens, rolul pe care îl joacă instituțiile constituite din membri aleși în mod democratic; reamintește că, potrivit Curții de Conturi, instituțiile, organismele și agențiile UE au pus în aplicare reducerea cu 5 % a personalului, prevăzută în schemele lor de personal; consideră că acestea nu ar trebui să fie supuse unei alte reduceri orizontale similare; își exprimă opoziția puternică față de recrearea așa-zisului fond de redistribuire pentru agenții;

117.  salută inițiativele instituțiilor, organelor și agențiilor de a spori și mai mult eficiența prin intensificarea cooperării administrative, precum și prin punerea în comun a anumitor funcții, generând astfel economii la bugetul Uniunii; subliniază că, în cazul anumitor agenții, ar putea fi sporită și mai mult eficiența, în special prin intensificarea cooperării între agențiile cu sarcini similare, cum ar fi cele din domeniul supravegherii pieței financiare, și a agențiilor cu sedii multiple; solicită, într-un mod mai general, o evaluare aprofundată a posibilităților de a grupa agențiile în funcție de natura strategică a misiunii acestora și de rezultatele lor în vederea creării de sinergii între agenții, de exemplu în ceea ce privește Autoritatea Bancară Europeană și Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe din Paris;

118.  consideră că instituțiile și organismele UE ar trebui să respecte atât un echilibru geografic, cât și un echilibru de gen;

119.  solicită Comisiei să propună un mecanism prin care statele membre care nu respectă valorile consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) să poată suporta consecințe financiare; avertizează totuși că beneficiarii finali ai bugetului Uniunii nu pot fi în niciun caz afectați de încălcări ale normelor de care nu sunt responsabili; este convins, prin urmare, că bugetul Uniunii nu reprezintă instrumentul potrivit pentru a aborda nerespectarea articolului 2 din TUE și că orice eventuale consecințe financiare ar trebui să fie suportate de statul membru în cauză în mod independent de execuția bugetară;

120.  subliniază că eliminarea discriminărilor, precum și a inegalității de gen și a violenței pe criterii de gen, este esențială pentru îndeplinirea angajamentelor UE privind o Europă incluzivă; sprijină, prin urmare, integrarea perspectivei de gen și angajamente privind egalitatea de gen în toate politicile UE în cadrul următorului CFM, precum și o dimensiune bugetară consolidată în combaterea tuturor cazurilor de discriminare, acordând o atenție deosebită dimensiunii de gen în cadrul politicilor în domeniul migrației și azilului, precum și al politicilor externe ale UE;

121.  subliniază nevoia de a asigura accesul femeilor la servicii în domeniul sănătății sexuale și reproductive și de a oferi o atenție deosebită nevoilor specifice ale persoanelor vulnerabile, inclusiv ale minorilor și ale altor grupuri, cum ar fi comunitatea LGBTI;

122.  susține să se acorde sprijin grupurilor-țintă defavorizate, excluzând în mod explicit practicile de segregare, îndeosebi persoanelor cu dizabilități și romilor, și în special ca denumirea de „romi” să rămână pe lista beneficiarilor FSE și FEDR;

123.  constată că, din cauza izolării lor față de continentul european, regiunile ultraperiferice (RUP) și țările și teritoriile de peste mări (TTPM) se confruntă cu condiții naturale, economice și sociale specifice; consideră că ar trebui prevăzute pentru ele măsuri specifice și derogări justificate în mod corespunzător; solicită menținerea sprijinului financiar al UE pentru RUP și TTPM în următorul CFM, în special în cadrul politicii de coeziune pentru RUP și al unui instrument specific pentru TTPM, asigurarea accesului lor la programe de cercetare și combaterea provocărilor specifice cu care se confruntă în legătură cu schimbările climatice;

124.  îndeamnă Comisia ca, pentru a garanta buna gestiune financiară și transparența bugetului Uniunii Europene, să analizeze posibilitatea de a crea condiții adecvate de prevenire a corupției și a fraudelor financiare privind fondurile UE; își exprimă deosebita preocupare cu privire la fraudele vamale, care au dus la o pierdere semnificativă de venituri pentru bugetul Uniunii; invită statele membre care au obiectat față de cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente să își revizuiască poziția pentru a permite o soluționare rapidă a acestei probleme;

IV.Procedura și procesul decizional

125.  reamintește că adoptarea Regulamentului privind CFM necesită aprobarea Parlamentului; subliniază, de asemenea, că Parlamentul și Consiliul sunt două componente egale ale autorității bugetare în adoptarea bugetului anual al UE, în timp ce legislația sectorială prin care se pun în aplicare marea majoritate a programelor UE, inclusiv pachetele lor financiare, este decisă în cadrul procedurii legislative ordinare; solicită, prin urmare, stabilirea unei proceduri de luare a deciziilor privind următorul CFM care să protejeze rolul și prerogativele Parlamentului, așa cum sunt acestea prevăzute în tratate; insistă asupra faptului că Regulamentul privind CFM nu este locul potrivit pentru a aduce modificări Regulamentului financiar al UE; îndeamnă Comisia să prezinte o propunere separată de revizuire a Regulamentului financiar al UE, ori de câte ori este necesar să se aducă modificări regulamentului menționat;

126.  se declară pregătit să înceapă imediat un dialog structural cu Comisia și Consiliul privind CFM de după 2020, cu scopul de a facilita negocierile ulterioare și a permite ajungerea la un acord până la sfârșitul acestei legislaturi; este pregătit să dezbată cu Consiliul pozițiile exprimate în prezenta rezoluție, pentru a permite o mai bună înțelegere a așteptărilor Parlamentului cu privire la următorul CFM;

127.  subliniază că, având în vedere că propunerile Comisiei sunt anunțate pentru mai 2018, ar trebui luată o decizie oficială cu privire la următorul CFM în termen de un an; consideră că, în pofida unei întârzieri inițiale în prezentarea propunerilor Comisiei, ar trebui să se ajungă în timp util la un acord privind cadrul pentru perioada de după 2020, cu scopul de a transmite un mesaj politic important în ceea ce privește capacitatea Uniunii de a realiza în continuare un consens cu privire la viitorul UE și la mijloacele financiare corespunzătoare; insistă asupra faptului că acest calendar va permite, printre altele, adoptarea rapidă a tuturor regulamentelor sectoriale, permițând astfel demararea fără întârziere a noilor programe la 1 ianuarie 2021; reamintește că, în cadrele financiare precedente, noile programe au fost lansate, în esență, la câțiva ani după începutul perioadei;

128.  consideră că Parlamentul nou ales poate, hotărând cu majoritatea absolută a membrilor care îl compun, în termen de 6 luni de la alegerile europene, să solicite Comisiei să propună o revizuire a legislației sectoriale prin care se instituie viitoarele programe ale UE pentru următorul CFM, adoptată de legislatura precedentă;

129.  subliniază, prin urmare, că este necesar să se lanseze fără întârziere discuții substanțiale între cele trei instituții; subliniază că toate elementele prevăzute în Regulamentul privind CFM, inclusiv plafoanele CFM, vor face parte din negocierile privind CFM și ar trebui să rămână în discuție până la momentul ajungerii la un acord final; reamintește, în acest sens, poziția critică a Parlamentului cu privire la procedura care a condus la adoptarea Regulamentului privind actualul CFM și rolul dominant asumat de Consiliul European în procesul respectiv, acesta decizând în mod irevocabil cu privire la o serie de elemente, inclusiv plafoanele CFM și o serie de dispoziții legate de politica sectorială;

130.  este de părere că procedurile legate de viitoarele negocieri privind CFM, și în special participarea Parlamentului la diferitele etape ale acestui proces, ar trebui să fie convenite fără întârziere în cursul Președinției bulgare și înainte de prezentarea propunerilor privind CFM; se așteaptă, în acest context, ca Comisia să pună la dispoziția Parlamentului, în timp util, același volum de informații pe care îl pune la dispoziția Consiliului; consideră că aceste măsuri ar trebui în cele din urmă integrate în AII, după modelul procedurii bugetare anuale;

131.  consideră că cerința de unanimitate pentru adoptarea Regulamentului privind CFM reprezintă un adevărat obstacol în proces; solicită, în acest sens, Consiliului European să activeze clauza-pasarelă prevăzută la articolul 312 alineatul (2) din TFUE pentru a permite adoptarea Regulamentului privind CFM cu majoritate calificată; reamintește, în plus, că, pentru a aplica procedura legislativă ordinară, poate fi utilizată și clauza-pasarelă generală prevăzută la articolul 48 alineatul (7) din TUE; subliniază că o trecere la o majoritate calificată care să voteze pentru adoptarea Regulamentului privind CFM ar fi aliniată la procesul decizional utilizat, practic, pentru adoptarea tuturor programelor UE multianuale, precum și pentru procedura anuală de adoptare a bugetului UE;

o
o   o

132.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și celorlalte instituții și organe interesate, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(2) JO L 163, 24.6.2017, p. 1.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0309.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0401.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0010.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2016)0363.
(8) JO L 282, 19.10.2016, p. 1.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2018)0076.


Reforma sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene
PDF 566kWORD 64k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la reforma sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene (2017/2053(INI))
P8_TA(2018)0076A8-0041/2018

Parlamentul European,

—  având în vedere articolul 311 și articolul 332 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—  având în vedere articolele 106a și 171 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

—  având în vedere Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene(1),

—  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 608/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii ale Uniunii Europene(2).

—  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 privind metodele și procedura de punere la dispoziție a resurselor proprii tradiționale și a resurselor proprii bazate pe TVA și pe VNB și privind măsurile pentru a răspunde necesităților trezoreriei(3).

—  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 21 septembrie 2017 intitulată „Un sistem de impozitare echitabil și eficient în Uniunea Europeană pentru piața unică digitală” (COM(2017)0547),

—  având în vedere Rezoluția sa din 29 martie 2007 privind viitorul resurselor proprii ale Uniunii Europene(4),

—  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011, intitulată „Investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, sustenabilă și favorabilă incluziunii”(5),

—  având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2014, intitulată „Negocierile privind CFM 2014-2020: învățăminte și perspective”(6),

—  având în vedere poziția sa din 16 aprilie 2014 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene(7),

—  având în vedere poziția sa din 17 decembrie 2014(8) referitoare la sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene,

—  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016(9) referitoare la pregătirea revizuirii postelectorale a CFM 2014-2020,

—  având în vedere raportul „Future financing of the EU – final report and recommendations of the High Level Group on Own Resources” (Viitoarea finanțare a UE – Raportul final și recomandările Grupului la nivel înalt privind resursele proprii) din decembrie 2016,

—  având în vedere articolul 1 din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

—  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0041/2018),

A.  întrucât, conform Tratatului de la Roma din 25 martie 1957, Comunitatea Economică Europeană trebuia să fie finanțată din contribuțiile naționale numai pe o perioadă de tranziție, urmând să treacă apoi la un sistem de resurse proprii;

B.  întrucât Consiliul European de la Luxemburg din aprilie 1970 a decis crearea unui sistem de resurse proprii, încetarea contribuțiilor naționale și introducerea a două resurse proprii veritabile, și anume prelevările agricole și taxele vamale, suplimentate de o a treia resursă bazată pe taxa pe valoare adăugată (TVA);

C.  întrucât, în iunie 1988, Consiliul European a introdus o resursă proprie bazată pe VNB-ul statelor membre, pe motiv că veniturile provenite din resursele proprii existente nu erau suficiente pentru a acoperi cheltuielile totale de la bugetul UE;

D.  întrucât ponderea resursei bazate pe VNB a crescut semnificativ de la aproximativ 11 % în 1988 la 69 % în 2014, transformând, de facto, această resursă „reziduală” și „de echilibrare” în sursa cea mai mare de venituri la bugetul UE din momentul de față; întrucât resursa bazată pe TVA reprezintă în prezent aproximativ 12 % din bugetul UE, resursele proprii tradiționale (taxe vamale, taxe agricole și taxe pe producția de zahăr și izoglucoză) aproximativ 13 %, iar procentul rămas este acoperit din alte venituri, inclusiv impozitele plătite de personalul UE sau amenzile plătite de societățile care încalcă legislația în domeniul concurenței;

E.  întrucât, de la introducerea, în 1984, cu ocazia Consiliului European de la Fontainebleau, a rabatului britanic, prin care 66 % din contribuția netă a Regatului Unit este rambursată, au mai fost introduse treptat diverse alte rabaturi și mecanisme de corecție pentru a rezolva deficiențele așa-numitelor „solduri bugetare operaționale” ale anumitor state membre; întrucât, în prezent, astfel de corecții vizează în principal fie o reducere a finanțării corecției în favoarea Regatului Unit, fie o reducere brută a contribuției bazate pe VNB sau TVA;

F.  întrucât Parlamentul a subliniat în mai multe rezoluții din ultimii zece ani problemele și complexitatea sistemului de resurse proprii al UE și a pledat în mod repetat pentru o reformă din temelii care să facă sistemul mai simplu, mai transparent și mai democratic, inclusiv pentru introducerea de resurse proprii noi și autentice care să înlocuiască, în mod progresiv și în măsura posibilului, contribuțiile bazate pe VNB;

G.  întrucât, în 2011, Comisia a prezentat un pachet legislativ ambițios privind resursele proprii (COM(2011)0510), prezentat împreună cu propunerile privind CFM 2014-2020, cu scopul de a contribui la simplificarea contribuțiilor statelor membre, introducerea de noi resurse proprii – un TVA reformat și o taxă pe tranzacțiile financiare (TTF) – și reformarea mecanismelor de corecție; întrucât aceste propuneri au fost ignorate de Consiliu;

H.  întrucât, ca urmare a negocierilor privind CFM 2014-2020, a fost constituit un grup la nivel înalt privind resursele proprii (HLGOR), cu reprezentanți ai tuturor celor trei instituții principale ale UE și prezidat de Mario Monti; întrucât în decembrie 2016 HLGOR și-a prezentat raportul final și recomandările, care reprezintă baza pentru elaborarea poziției Parlamentului, precizată în prezenta rezoluție; subliniază că raportul respectiv a fost adoptat în unanimitate de către toți membrii grupului, inclusiv membrii numiți de Consiliu,

1.  relevă că Comisia își va prezenta, până în mai 2018, propunerile privind CFM post-2020; solicită ca viitorul CFM propus de Comisie să includă propuneri ambițioase de revizuire a Deciziei privind resursele proprii și a tuturor actelor legislative conexe, precum și de introducere de noi resurse proprii; subliniază că, în cadrul negocierilor viitoare dintre Consiliu și Parlament, atât componenta de venituri, cât și cea de cheltuieli din următorul CFM vor fi tratate ca un pachet unic; declară că nu se va ajunge la un acord referitor la CFM dacă nu se realizează progrese corespunzătoare în ceea ce privește resursele proprii;

2.  prezintă această rezoluție pentru a-și exprima poziția cu privire la principalele elemente ale reformei sistemului de resurse proprii al UE, inclusiv componența unui coș de noi resurse proprii, precum și elementele sistemului actual care ar trebui să rămână în vigoare; invită Comisia să țină seama în mod corespunzător de poziția Parlamentului la pregătirea propunerilor legislative referitoare la resursele proprii ale UE, care ar trebui să fie ambițioase în ceea ce privește sfera de aplicare și să fie prezentate împreună cu propunerile privind CFM post-2020; este convins de nevoia imperativă de a realiza progrese semnificative cu privire la partea de venituri a bugetului UE, pentru a facilita un acord privind următorul CFM;

I.CADRUL JURIDIC ȘI PROCESUL DECIZIONAL

3.  reamintește că articolul 311 din TFUE stipulează că: „Uniunea își asigură mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor sale și pentru realizarea politicilor sale. Bugetul este finanțat integral din resurse proprii, fără a aduce atingere altor venituri.”; subliniază, prin urmare, că cerința legală de a pune la dispoziția bugetului UE resurse proprii veritabile decurge în mod direct din tratat;

4.  reamintește că, în conformitate cu articolul 310 din TFUE, „[v]eniturile și cheltuielile bugetare trebuie să fie echilibrate”; constată, prin urmare, că veniturile trebuie să acopere totalitatea cheltuielilor, astfel cum sunt adoptate în fiecare an de către autoritatea bugetară; subliniază faptul că bugetul UE nu poate înregistra un deficit anual, nici să fie finanțat prin împrumuturi de pe piețele financiare;

5.  constată că principalul act legislativ de stabilire a dispozițiilor privind sistemul de resurse proprii, așa-numita Decizie privind resursele proprii (DRP), este adoptat de Consiliu, hotărând în unanimitate, după consultarea Parlamentului European, și că această decizie este supusă ratificării de către toate statele membre; subliniază că aceasta este una dintre cele mai greoaie proceduri legislative prevăzute în tratat;

6.  observă că, în acest act legislativ, Consiliul stabilește, printre altele, plafonul resurselor proprii și poate stabili noi categorii de resurse proprii sau poate abroga o categorie existentă; subliniază că, chiar dacă nu are dată de expirare, DRP este direct legată de CFM-ul corespunzător care stabilește nivelul maxim de cheltuieli pentru perioada pe care o cuprinde;

7.  reamintește că Tratatul de la Lisabona a introdus noi dispoziții referitoare la punerea în aplicare a legislației privind resursele proprii, care oferă Consiliului posibilitatea de a adopta un regulament cu majoritate calificată după obținerea aprobării Parlamentului; regretă, cu toate acestea, că mai multe dispoziții de punere în aplicare, în special cele referitoare la calcularea resurselor bazate pe VNB, rămân încă în DRP; prin urmare, solicită o procedură de adoptare mai ușoară a DRP; invită Consiliul și Comisia ca, în contextul unei viitoare revizuiri a tratatelor, să sprijine solicitarea Parlamentului de modificare a articolului 311 din TFUE pentru a consolida rolul Parlamentului în procedura de adoptare a resurselor proprii;

8.  reamintește că statele membre sunt responsabile pentru politicile lor bugetare și subliniază că prerogativa de a percepe impozite este un element central al suveranității statelor membre; subliniază că reforma resurselor proprii ale UE nu reprezintă un transfer de suveranitate națională în acest domeniu, ci, mai degrabă, aliniază sistemul actual la spiritul și litera tratatelor UE;

II.MOTIVE DE REFORMARE A SISTEMULUI ACTUAL DE RESURSE PROPRII

i.Nevoia de a remedia deficiențele sistemului actual

9.  subliniază că sistemul actual de resurse proprii este extrem de complex, inechitabil, netransparent și total neinteligibil pentru cetățenii UE; pune în lumină, în special, opacitatea calculelor referitoare la reducerile naționale și mecanismele de corecție care se aplică sistemului de resurse proprii sau resursei bazate pe TVA statistic; scoate în evidență, de asemenea, că acest sistem nu este supus niciunui control parlamentar efectiv la nivelul UE și, în esență, este lipsit de legitimitate și răspundere democratică;

10.  subliniază că modul în care a evoluat sistemul resurselor proprii, înlocuind treptat resursele proprii veritabile cu așa-numitele „contribuții naționale”, pune un accent disproporționat pe soldurile nete între statele membre, ignorând, astfel, în mare măsură contribuția bugetului UE la îndeplinirea obiectivelor europene comune în beneficiul tuturor cetățenilor UE; regretă, prin urmare, faptul că ponderea totală a contribuțiilor naționale la bugetul UE, calculată fie pe baza VNB sau ca procent din resursa bazată pe TVA statistic, reprezintă aproximativ 83 % din totalul veniturilor UE;

11.  are convingerea că poziția dominantă a resursei bazate pe VNB a dat mai multă apă la moară logicii bugetare a rentabilității echitabile, care a monopolizat dezbaterile din Consiliu, atât pe partea de venituri, cât și pe partea de cheltuieli a bugetului UE; evidențiază, în acest context, introducerea reducerii acordate Regatului Unit și o serie de reduceri conexe și de alte mecanisme de corecție pe partea de venituri, pe de o parte, precum și incapacitatea de a conveni asupra unui nivel suficient de credite la bugetul UE, în cadrul procedurii bugetare anuale, pe de altă parte; este de părere că UE trebuie să renunțe la conceptul de sold operațional net, deoarece, în practică, toate statele membre sunt beneficiare ale bugetului UE;

12.  consideră, în special, că decizia cu privire la mărimea bugetului anual al UE este afectată de considerații politice și financiare la nivel național, impunând constrângeri asupra negocierilor bugetare care au adesea ca rezultat un joc cu sumă nulă între plătitorii neți și beneficiari neți în Consiliu, ignorând angajamentele Uniunii, inclusiv cele asumate de Consiliu; consideră că, prin urmare, o serie de politici ale UE care prezintă cea mai mare valoare adăugată europeană reprezintă adesea sectoarele unde se propun reduceri de costuri și că proiectul UE ca atare este astfel slăbit;

13.  ia act de faptul că contribuțiile naționale la bugetul UE sunt clar identificate în partea de cheltuieli a bugetelor naționale și sunt adesea percepute ca o povară financiară, care depășește beneficiile generate de domenii ale cheltuielilor UE ce sunt de multe ori mai puțin vizibile; subliniază, în acest sens, necesitatea de a rezolva problema popularizării insuficiente a avantajelor oferite de bugetul UE;

14.  prin urmare, este convins că sistemul actual de resurse proprii contravine, în esență, literei și spiritului tratatului; reamintește că susține de multă vreme ideea că o reformă aprofundată a resurselor UE este imperativă pentru a realinia finanțarea bugetului UE la cerințele din tratat și la nevoile Uniunii în ansamblul său;

ii. Necesitatea de a permite Uniunii să își finanțeze politicile și să răspundă noilor provocări

15.  subliniază că CFM de după 2020 va trebui să asigure finanțarea corespunzătoare a politicilor și programelor UE care aduc o valoare adăugată europeană clară, dar și să ofere mijloace suplimentare pentru a face față provocărilor care au fost deja identificate în domenii cum ar fi creșterea economică și crearea de locuri de muncă, schimbările climatice, protecția mediului, competitivitatea, coeziunea, inovarea, migrarea, controlul frontierelor externe ale UE, securitatea și apărarea;

16.  subliniază, de asemenea, necesitatea de a evita deficiențele actualului CFM, asigurând de la bun început un nivel de resurse ce va permite Uniunii să își urmărească agenda politică cu o finanțare adecvată și să răspundă cu succes unor evenimente sau crize neprevăzute care ar putea apărea pe parcursul următorului cadru financiar; subliniază necesitatea de a soluționa problema recurentă a lipsei unui volum suficient de credite de plată în cadrul procedurii bugetare anuale; reamintește că a fost nevoie de mobilizarea substanțială a mecanismelor de flexibilitate ale CFM doar pentru a face față crizei migrației și a refugiaților;

17.  se așteaptă ca, fără a afecta decontarea financiară, consecințele retragerii Regatului Unit din UE să reprezinte o provocare importantă, și pentru următorul CFM și pentru toate deciziile bugetare conexe; este convins de faptul că, înainte de luarea unei decizii cu privire la CFM post-2020, golul lăsat de „Brexit” ar trebui acoperit pentru a garanta că resursele UE nu sunt reduse, iar programele UE nu sunt afectate negativ;

18.  salută propunerea făcută de președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, pentru crearea unei linii specifice dedicate zonei euro în cadrul bugetului UE, cuprinsă în „discursul privind starea Uniunii” adresat Parlamentului European și dezvoltată în continuare în Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2017 privind noi instrumente bugetare pentru o zonă euro stabilă în cadrul Uniunii (COM(2017)0822); solicită, în acest scop, o capacitate bugetară în cadrul bugetului UE, peste plafoanele actuale;

III.CĂTRE UN SISTEM DE RESURSE PROPRII ACCEPTABIL ȘI ECHILIBRAT

i. Principii și premise după care să se călăuzească constituirea unui nou sistem de resurse proprii

19.  pentru a asigura finanțe stabile la nivelul UE, este în favoarea instituirii unui nou sistem transparent, mai simplu și mai echitabil de resurse proprii, pe baza elementelor din sistemul actual care s-au dovedit eficace; consideră că reformarea sistemului de resurse proprii ar trebui să se bazeze pe o serie de principii călăuzitoare;

20.  subliniază necesitatea de a corela veniturile cu obiectivele politicilor, în special cele vizând piața unică și uniunea energetică și cele din domeniul mediului, climei și transportului; este convins în această privință că bugetul UE ar trebui să se concentreze pe politici cu o valoare adăugată europeană, astfel cum este definită în Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE(10);

21.  subliniază, dintr-un punct de vedere operațional, că noile resurse proprii nu pot fi introduse toate în același timp și că ar trebui implementate treptat; consideră, prin urmare, că reformarea sistemului de resurse proprii ar putea fi realizată printr-o abordare în doi pași: întâi prin introducerea unor resurse proprii mai puțin complexe din punct de vedere tehnic, a căror colectare este ușor de realizat, la un cost rezonabil, apoi prin introducerea treptată a fiecărei noi resurse proprii suplimentare, pe baza unui calendar fix, până când toate intră într-un ritm de funcționare normal;

22.  consideră că introducerea de noi resurse proprii ar trebui să aibă un scop dublu, și anume, în primul rând, să conducă la o reducere substanțială (spre 40 %) a ponderii contribuțiilor bazate pe VNB, generând, astfel, economii pentru bugetele statelor membre, iar în al doilea rând să permită finanțarea unui nivel mai ridicat al cheltuielilor UE în cadrul CFM post-2020, acoperind, de asemenea, golul lăsat de retragerea Regatului Unit; reamintește, în acest context, că noile resurse proprii nu își propun să mărească povara fiscală totală suportată de contribuabilii UE, care nu ar trebui să fie afectați de introducerea unor noi resurse proprii;

23.  solicită eliminarea tuturor reducerilor și corecțiilor, asigurând, în același timp, un tratament echitabil pentru toate statele membre; subliniază, în acest context, că Brexitul va însemna că corecția în favoarea UK și „corecțiile la corecție” vor deveni caduce și vor fi desființate, în timp ce reformarea resursei proprii bazate pe TVA statistic va deveni inevitabilă;

24.  consideră că resursele proprii tradiționale, și anume taxele vamale, taxele agricole și cotizațiile pentru zahăr și izoglucoză, constituie o sursă fiabilă și reală de venituri pentru UE, întrucât decurg direct din faptul că UE este o uniune vamală și din competențele juridice și politica comercială comună aferente; este de părere, prin urmare, că resursele proprii tradiționale ar trebui păstrate ca sursă de venit la bugetul UE; consideră că, dacă se reduce proporția costurilor de colectare care le revin în continuare statelor membre, se poate asigura o pondere mai mare a acestor venituri în bugetul UE;

25.  recunoaște că contribuția statelor membre bazată pe VNB reprezintă o sursă de venituri fiabilă, stabilă și echitabilă pentru bugetul UE care se bucură de o susținere foarte solidă din partea unei largi majorități a statelor membre; consideră, așadar, că ar trebui să fie păstrată, dar numai ca o resursă reziduală de echilibrare pentru bugetul UE, ceea ce ar pune capăt logicii bugetare a „rentabilității echitabile”; subliniază, în acest context, nevoia de a asigura o clasificare identică a contribuțiilor bazate pe VNB în toate bugetele naționale, și anume ca venituri atribuite UE și nu ca cheltuieli ale guvernelor naționale;

ii. Criteriile utilizate pentru a identifica noi resurse proprii

26.  împărtășește opinia din raportul elaborat de Grupul la nivel înalt privind resursele proprii (HLGOR), conform căreia următoarele criterii trebuie luate în considerare pentru a identifica noi resurse proprii: echitate/corectitudine; eficiență; suficiență și stabilitate; transparență și simplitate; răspundere democratică și disciplină bugetară; accent pe valoarea adăugată europeană; principiul subsidiarității și suveranitatea fiscală a statelor membre; și limitarea costurilor de tranzacție politice;

27.  invită Comisia, pe baza celor de mai sus, să examineze introducerea următorului coș de noi resurse proprii;

iii. Coș de noi resurse proprii posibile

a. Obiectiv: Consolidarea pieței unice, mărirea transparenței acesteia și crearea unor condiții de concurență mai echitabile

– Taxa pe valoarea adăugată

28.  reamintește că, de la crearea sa în urmă cu aproape 50 de ani, TVA-ul a fost utilizată ca bază pentru calcularea uneia dintre resursele proprii ale bugetului UE și că această resursă reprezintă în prezent aproximativ 12 % din veniturile UE;

29.  constată, cu toate acestea, că sistemul actual are lacune grave: resursa este calculată pe o bază statistică; este inutil de complexă și nu are legătură directă cu cetățenii; reprezintă doar un transfer al unei părți din veniturile colectate de statele membre și, prin urmare, nu aduce nicio valoare adăugată în comparație cu resursa VNB; iar baza contribuției nu este transparentă și nu există egalitate între contribuabili;

30.  deplânge faptul că OLAF a descoperit în mod repetat cazuri grave de fraudă vamală în statele membre care au generat o pierdere semnificativă de venituri la bugetul Uniunii; atrage atenția asupra Raportului special nr. 19/2017 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Procedurile de import: deficiențele cadrului juridic și aplicarea ineficace afectează interesele financiare ale UE”, și își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că autorii fraudelor ar putea continua să caute „veriga cea mai slabă” între statele membre ca punct de intrare în uniunea vamală și că pierderile pentru bugetul Uniunii ar putea continua chiar și în timpul următorului CFM; solicită Comisiei și statelor membre să ia măsurile necesare pentru a opri aceste activități care dăunează bugetului Uniunii;

31.  reamintește propunerea legislativă din 2011 privind o nouă resursă bazată pe TVA, care ar fi avut ca rezultat aplicarea unei rate fixe la nivelul UE bazată pe valoarea netă a furnizărilor de bunuri și servicii sau pe importurile de bunuri cărora li s-ar fi aplicat o rată standard, comună a TVA-ului; relevă că, deși această propunere nu a fost aprobată, Consiliul European din februarie 2013 a încurajat Consiliul să continue munca la acest dosar; consideră că actualul context oferă o fereastră de oportunitate care permite o posibilă depășire a blocajului în această chestiune;

32.  salută propunerea Grupului la nivel înalt, în special viziunea sa asupra resursei proprii bazate pe TVA, al cărei scop este de a simplifica resursa respectivă, de a reduce costurile administrative asociate acesteia și de a consolida legătura dintre politica UE în materie de TVA și încasările efective de TVA;

33.  ia act de Planul de acțiune al Comisiei privind TVA („Către un spațiu unic pentru TVA în UE – Momentul deciziei”), publicat la 7 aprilie 2016 (COM(2016)0148), și de propunerea ulterioară din 4 octombrie 2017 privind o serie de principii fundamentale și reforme esențiale în legătură cu spațiul pentru TVA în UE; susține o reformare din temelii a sistemului TVA în UE, care ar trebui să vizeze lărgirea bazei de impozitare, reducerea posibilităților de fraudă și a costurilor de conformitate, precum și generarea de noi venituri; consideră că o parte din aceste noi venituri ar trebui alocată la bugetul UE;

34.  consideră că o resursă simplificată bazată pe TVA ar trebui să se întemeieze pe numitorul comun al sistemelor de TVA din întreaga UE și observă că, în consecință, aceasta nu ar elimina toate particularitățile naționale care sunt justificate din diverse motive;

35.  este în favoarea stabilirii unei rate de prelevare uniforme (de la 1 % la 2 %) pe veniturile din TVA-ul reformat colectate în întregime de administrațiile statelor membre ca o resursă proprie a Uniunii; consideră că un astfel de sistem ar putea oferi încasări semnificative și stabile pentru UE, cu costuri administrative reduse;

36.  subliniază că Comisia a prezentat deja propuneri legislative vizând reformarea majoră a normelor UE privind TVA și că pentru 2018 sunt prevăzute alte asemenea inițiative; insistă asupra necesității de a finaliza reforma TVA cât mai curând posibil și cel mai târziu înainte de începutul următorului CFM;

37.  solicită Comisiei ca, în așteptarea adoptării legislației relevante în materie de TVA, să prezinte o propunere de reformare a resursei proprii bazate pe TVA în cadrul viitorului său pachet legislativ privind resursele proprii ale UE; consideră că o astfel de propunere ar trebui să țină seama de principalele rezultate ale reformei TVA aflate în prezent în discuție;

– Impozitul pe profit

38.  reamintește că, în Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare(11), Parlamentul a îndemnat Comisia să prezinte o propunere privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB), „însoțită de o cheie de repartizare adecvată și justă, care să furnizeze o soluție cuprinzătoare de combatere a practicilor fiscale dăunătoare din cadrul Uniunii, să ofere claritate și simplitate întreprinderilor și să le faciliteze activitățile economice transfrontaliere în Uniune”;

39.  ia act de propunerile Comisiei privind CCCTB, reamintind în același timp cererea sa ca această bază consolidată să fie extinsă la toate întreprinderile, după o perioadă de tranziție; subliniază că propunerile actuale privind CCCTB ar trebui să cuprindă și economia digitală; sugerează ca, pe baza acestor propuneri, prezența digitală a unei întreprinderi să fie tratată în același mod ca reprezentanța sa fizică prin definirea și identificarea unui sediu digital permanent;

40.  este de acord cu aprecierea HLGOR că CCCTB ar trebui luată ca bază pentru o nouă resursă proprie, care îndeplinește toate criteriile stabilite de grup; subliniază că CCCTB reprezintă, de asemenea, un element-cheie în dezvoltarea pieței unice, care este un bun public european, deoarece ea împiedică atât concurența fiscală între statele membre, care nu-și are locul, cât și optimizarea fiscală, dăunătoare unor condiții de concurență echitabile;

41.  reamintește că evaziunea fiscală, sub toate formele sale, face ca UE să piardă o sumă estimată de Comisie la 1 mie de miliarde EUR anual; subliniază necesitatea de a include veniturile fiscale necolectate printr-o politică coordonată de combatere a fraudei și a evaziunii fiscale și printr-un cadru bazat pe transparență, cooperare și coordonare;

42.  solicită Comisiei ca, pe baza concluziilor revizuirii Directivei privind CCCTB, să propună crearea unei noi resurse proprii pentru bugetul Uniunii, care să fie calculată în funcție de veniturile statelor membre generate de CCCTB; este în favoarea stabilirii unei rate de prelevare uniforme aplicate veniturilor din CCCTB, care să fie colectată ca resursă proprie; consideră că un astfel de sistem ar putea oferi încasări semnificative și stabile pentru UE, cu costuri administrative reduse;

– Seniorajul

43.  este de părere că veniturile provenite din profiturile Băncii Centrale Europene (veniturile BCE provenite din emiterea monedei) și având astfel o legătură directă cu uniunea monetară a UE ar trebui să constituie baza pentru o nouă resursă proprie, în loc să fie plătite către trezoreriile naționale; consideră că această resursă ar trebui să fie legată direct de linia specifică dedicată zonei euro în cadrul bugetului UE;

b. Obiectiv: Reducerea speculațiilor financiare și consolidarea echității fiscale în sectoare care utilizează instrumente de planificare fiscală agresivă sau optimizarea fiscală agresivă

– O taxă pe tranzacțiile financiare (TTF) la nivel european

44.  încurajează eforturile întreprinse în cadrul cooperării consolidate de către un grup de 11 state membre în vederea instituirii unei taxe pe tranzacțiile financiare (TTF), ca urmare a propunerii Comisiei din 2011; îndeamnă toate celelalte state membre să se alăture grupului menționat anterior, pentru a se evita perturbarea piețelor financiare și a se asigura buna funcționare a pieței unice;

45.  este de acord cu evaluarea HLGOR care susține TTF ca o potențială bază pentru o nouă resursă proprie pentru bugetul Uniunii, luând în considerare, de asemenea, faptul că ar trebui explorate și alte mijloace de a impozita activitățile financiare;

46.  prin urmare, pledează pentru crearea unei noi resurse proprii pentru bugetul Uniunii, care să fie calculată pe baza unei metode alese de impozitare a activităților financiare;

– Impozitarea întreprinderilor din sectorul digital

47.  salută concluziile Consiliului informal al miniștrilor de finanțe din 16 septembrie 2017, în care se solicita elaborarea de noi norme privind impozitarea întreprinderilor digitale, ca răspuns la Scrisoarea celor patru miniștri de finanțe prin care se solicită Comisiei să examineze soluții eficiente bazate pe conceptul introducerii unei așa-numite taxe de egalizare pe cifra de afaceri generată în UE de întreprinderile digitale; subliniază totuși că, în Comunicarea sa din 21 septembrie 2017 intitulată „Un sistem de impozitare echitabil și eficient în Uniunea Europeană pentru piața unică digitală”, Comisia reafirmă faptul că CCCTB oferă un cadru adecvat pentru revizuirea normelor în vederea unor sisteme moderne și stabile de impozitare a întreprinderilor din sectorul digital și pentru abordarea provocărilor fiscale asociate economiei digitale; solicită o abordare coordonată la nivelul UE, chiar și pentru soluții pe termen scurt, pentru a preveni denaturările pieței unice cauzate de acțiuni unilaterale și a evita crearea de paradisuri fiscale pentru întreprinderile digitale;

48.  este de acord cu faptul că economia digitală ar trebui să aibă un cadru fiscal modern și stabil, pentru a stimula inovarea, a evita fragmentarea pieței și concurența neloială și a le permite tuturor actorilor să beneficieze de noile condiții echitabile și echilibrate, asigurându-se în același timp că platformele și întreprinderile digitale plătesc cota de impozit datorată acolo unde își generează profiturile; mai subliniază, de asemenea, că este esențial ca investițiile întreprinderilor să beneficieze de securitate fiscală, pentru a remedia deficitele actuale și a preveni apariția unor noi lacune fiscale în cadrul pieței unice;

49.  consideră că este esențial să se ia măsuri fiscale pe piața digitală, cu scopul de a limita evaziunea fiscală și denaturările, planificarea fiscală agresivă sau optimizarea fiscală, precum și utilizarea abuzivă a mecanismelor europene pentru a eluda taxele; consideră că aceste practici distorsionează concurența pe piața unică și privează statele membre de veniturile fiscale care li se cuvin;

50.  prin urmare, pledează pentru crearea unei noi resurse proprii pentru bugetul Uniunii, care să fie percepută pe tranzacțiile din economia digitală; consideră totuși că având în vedere importanța negocierilor în curs, atât la nivelul UE, cât și la nivelul OCDE, este prea devreme pentru a hotărî cu privire la modalitățile exacte pentru crearea unei astfel de resurse;

51.  consideră, cu toate acestea, că orice măsură luată de către autoritățile UE, cum ar fi sistemele de înregistrare sau monitorizare sau mecanismele de reglementare ar trebui să permită imediat colectarea taxelor sau prelevărilor la bugetul Uniunii, pe baza valorii adăugate europene a acestora; consideră că acestea reprezintă bunuri publice ale UE, care, așa cum afirmă HLGOR, oferă o bază pentru introducerea unei prelevări care să constituie „alte venituri” ce derivă din politicile Uniunii;

c. Obiectiv: Promovarea tranziției energetice și a luptei împotriva încălzirii globale

– Taxa și prelevările de mediu

52.  confirmă că lupta împotriva schimbărilor climatice, precum și tranziția către o economie sustenabilă, circulară, cu emisii scăzute de dioxid de carbon și țintele uniunii energetice convenite de comun acord reprezintă un obiectiv major al politicilor UE;

53.  își reiterează convingerea că numai taxele pe energie sau de mediu comune la nivelul UE pot asigura o concurență loială între întreprinderi și buna funcționare a pieței unice, catalizând astfel trecerea la un model de dezvoltare mai progresiv și mai sustenabil;

54.  subliniază importanța impozitării ecologice ca mecanism deosebit de adecvat pentru a contribui la resursele proprii europene; invită Comisia să integreze în continuare propunerile de alte resurse proprii ecologice, astfel cum se subliniază în raportul HLGOR și de către comisarul pentru bugetul UE, care sunt în conformitate cu anumite politici ale Uniunii, cum ar fi cele privind energia (impozitul pe energie), în domeniul mediului și al climei (mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon, taxa pe materiale plastice și sistemul de comercializare a certificatelor de emisii - ETS) și în domeniul transporturilor (taxele pe combustibili și pe biletele de avion), pentru promovarea unor viitoare resurse proprii suplimentare ale Uniunii;

55.  solicită ca o parte semnificativă a veniturilor provenite din licitațiile din cadrul ETS, începând cu faza 4 (2021), să fie considerată ca o nouă resursă proprie a UE; reamintește că această opțiune a fost discutată în cadrul HLGOR și este sugerată explicit de Comisie în Comunicarea sa din 14 februarie 2018 intitulată „Un nou CFM, modern și capabil să asigure îndeplinirea eficientă a obiectivelor prioritare ale Uniunii după anul 2020” (COM(2018)0098); solicită să se introducă, în paralel, un mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon, ca nouă resursă proprie la bugetul UE, care, de asemenea, să aibă ca efect asigurarea unor condiții de concurență echitabile în comerțul internațional și să reducă delocalizarea producției, internalizând totodată costurile schimbărilor climatice în prețul mărfurilor importate;

56.  solicită Comisiei să aibă în vedere introducerea la nivel european a unei taxe pe materiale plastice și obiecte de unică folosință, pentru a încuraja utilizarea unor alternative mai sustenabile;

57.  consideră că resursele proprii bazate pe o taxă pe energie electrică s-ar suprapune cu domeniul de aplicare al ETS și ar ridica semne de întrebare cu privire la stabilitatea condițiilor în materie de investiții și cu privire la sarcina financiară a gospodăriilor;

58.  consideră că, în cazul în care una dintre resursele proprii cauzează o sarcină excesivă asupra unui anumit stat membru, această sarcină ar putea fi redusă printr-un sprijin suplimentar acordat în cadrul programelor UE, limitat ca volum și durată, în concordanță cu obiectivele și țintele Uniunii; subliniază că un astfel de sprijin nu poate fi acordat prin introducerea unor noi rabaturi sau corecții pe partea de venituri a bugetului UE;

59.  subliniază că introducerea de impozite sau taxe legate de mediu nu ar trebui să afecteze dreptul statelor membre de a stabili condițiile de exploatare a propriilor resurse energetice, alegerea lor între diferitele surse de energie și structura generală a aprovizionării lor cu energie;

iv. Alte surse de venit

60.  reamintește că, deși ar trebui să fie principala componentă a veniturilor la bugetul UE, resursele proprii sunt totuși completate de ceea ce articolul 311 din TFUE numește „alte venituri”, care cuprind: impozitele pe salariile personalului UE; venituri din funcționarea administrativă a instituțiilor, precum cele provenite din vânzarea de mărfuri, închiriere, prestarea de servicii și dobânzi bancare; contribuțiile țărilor din afara UE la anumite programe ale UE; penalitățile de întârziere; amenzile plătite de întreprinderi, cel mai adesea când încalcă legislația UE în domeniul concurenței; și veniturile rezultate în urma operațiunilor de acordare și de luare de credite efectuate de Uniune;

61.  constată că soldul fiecărui exercițiu financiar se înscrie în bugetul exercițiului următor ca venit în cazul unui excedent și că alte venituri, solduri și ajustări tehnice, inclusiv excedentul din exercițiul precedent, se ridică la aproximativ 6 % din veniturile totale; subliniază că, în ultimii ani, sumele de la „alte venituri”, au constat în mare parte din amenzi, care reprezintă 2,5 % din veniturile totale (excluzând veniturile alocate);

62.  regretă că potențialul acestor alte venituri a fost neglijat până acum, în dezbaterea privind finanțarea UE; consideră că, chiar dacă aceste venituri nu reprezintă o alternativă la celelalte resurse proprii date fiind nivelul, volatilitatea și imprevizibilitatea lor, ele reprezintă totuși un mijloc posibil de acoperire a nevoilor financiare mai mari în următorul CFM;

63.  reamintește că procedurile legale care reglementează astfel de venituri și posibilele modificări sunt mai flexibile decât cele pentru resurse proprii, întrucât ele nu sunt stabilite în Decizia privind resursele proprii, ci, mai degrabă, în legislația secundară și, prin urmare, nu sunt supuse cerinței privind unanimitatea;

64.  își reafirmă poziția susținută de mult timp că toate veniturile provenite din amenzile aplicate întreprinderilor care încalcă legislația UE în domeniul concurenței sau legate de plata cu întârziere a contribuțiilor naționale la bugetul UE ar trebui să constituie venituri suplimentare pentru bugetul UE, fără a implica o reducere corespunzătoare a contribuțiilor bazate pe VNB;

65.  în acest scop, cere să se constituie o rezervă specială în bugetul UE, care va fi treptat completată cu toate tipurile de alte venituri neprevăzute și reportată în mod corespunzător pentru a oferi posibilități suplimentare de cheltuieli atunci când apar nevoi; consideră că această rezervă ar trebui alocată pentru instrumentele speciale ale CFM și ar trebui să prevadă o suplimentare a creditelor, atât în ceea ce privește angajamentele, cât și plățile, printr-o decizie a autorității bugetare;

66.  subliniază potențialul, pentru bugetul UE, al taxelor impuse pentru implementarea politicilor UE și, în special, a schemelor europene, cum ar fi viitorul sistem european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) pentru resortisanții țărilor terțe; consideră că, în anumite cazuri, aceste venituri ar putea fi alocate pentru aceeași politică sau același obiectiv; consideră că pentru generația de programe și politici ale UE post-2020, acest tip de venit potențial ar trebui avut în vedere mai sistematic, cu scopul de a oferi bugetului UE o sursă de venit suplimentară;

67.  subliniază faptul că, în 2016, veniturile alocate agențiilor descentralizate ale UE, cum ar fi taxele și comisioanele aplicate industriilor și contribuțiile din bugetele naționale, s-au ridicat la aproximativ 1 miliard EUR; solicită Comisiei să propună o abordare coerentă în ceea ce privește finanțarea din taxe a agențiilor în următorul CFM;

o
o   o

68.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 168, 7.6.2014, p. 105.
(2) JO L 168, 7.6.2014, p. 29.
(3) JO L 168, 7.6.2014, p. 39.
(4) JO C 27 E, 31.1.2008, p. 214.
(5) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 89.
(6) JO C 443, 22.12.2017, p. 11.
(7) JO C 443, 22.12.2017, p. 994.
(8) JO C 294, 12.8.2016, p. 82.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2016)0309.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0401.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0310.


Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiză anuală a creșterii pentru 2018
PDF 355kWORD 52k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creșterii pentru 2018 (2017/2226(INI))
P8_TA(2018)0077A8-0047/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 121 alineatul (2) și articolele 136 și 148,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice(1),

–  având în vedere Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre din zona euro care întâmpină sau care sunt amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară(8),

–  având în vedere evaluarea Consiliului bugetar european din 20 iunie 2017 cu privire la orientarea bugetară adecvată pentru zona euro,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 25-26 martie 2010 și 17 iunie 2010, precum și Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Recomandarea (UE) 2015/1184 a Consiliului din 14 iulie 2015 privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii Europene(9),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice(10),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 ianuarie 2015 privind utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere (COM(2015)0012),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 iunie 2015 referitoare la evaluarea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări(11);

–  având în vedere raportul intitulat „Finalizarea uniunii economice și monetare a Europei” („Raportul celor cinci președinți”),

–  având în vedere Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 octombrie 2015 privind măsurile care trebuie întreprinse în vederea finalizării Uniunii economice și monetare (COM(2015)0600),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2017 intitulată „Noi pași către finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei: foaie de parcurs (COM(2017)0821),

–  având în vedere previziunile economice europene ale Comisiei din toamna anului 2017,

–  având în vedere studiile și analizele aprofundate ale coordonării politicilor economice din zona euro, efectuate în cadrul semestrului european și destinate Comisiei pentru afaceri economice și monetare (noiembrie 2015),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2015 privind analiza anuală a creșterii pentru 2016 (COM(2015)0690), Raportul privind mecanismul de alertă 2016 (COM(2015)0691) și Proiectul de raport comun privind ocuparea forței de muncă (COM(2015)0700),

–  având în vedere Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale semnată și proclamată la Göteborg la 17 noiembrie 2017,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/825 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 de instituire a Programului de sprijin pentru reforme structurale pentru perioada 2017-2020 și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 1305/2013,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 referitoare la finalizarea uniunii economice și monetare a Europei(12),

–  având în vedere recomandarea sa din 13 decembrie 2017 către Consiliu și Comisie în urma anchetei privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală(13),

–  având în vedere recomandarea Comisiei din 22 noiembrie 2017 referitoare la Recomandarea Consiliului privind politica economică a zonei euro (COM(2017)0770),

–  având în vedere dezbaterea cu reprezentanții parlamentelor naționale privind prioritățile semestrului european 2018,

–  având în vedere dezbaterea cu Comisia din cadrul Parlamentului European referitoare la pachetul privind semestrul european - analiza anuală a creșterii pentru 2018,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru dezvoltare regională și poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0047/2018),

A.  întrucât, potrivit previziunilor Comisiei, deși se preconizează că creșterea economiei europene va continua, ritmul creării de locuri de muncă și al creșterii puterii de cumpărare a gospodăriilor își va pierde ușor din elan în următorii doi ani, creșterea urmând să atingă 2,4 % în 2017 în UE și urmând apoi să scadă ușor la 2,2 % în 2018 și la 2,0 % în 2019; întrucât va fi totuși nevoie de noi intervenții politice pentru a trata aspecte nerezolvate ca urmare a crizei economice mondiale;

B.  întrucât situația actuală a economiei UE necesită investiții și reforme structurale ambițioase și echilibrate din punct de vedere social în statele membre pentru stimularea unei creșteri susținute, a ocupării forței de muncă și a competitivității și pentru a obține o convergență ascendentă;

C.  întrucât se preconizează că ritmul de creștere al consumului privat va scădea ușor anul acesta, înainte de a se atenua în 2019, ca urmare a unei inflații mai mari comparativ cu 2017, deși încă sub obiectivul BCE de sub, dar aproape de 2 %;

D.  întrucât Banca Europeană de Investiții și Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) au oferit, în plus față de fondurile structurale și de investiții europene, un sprijin important pentru investiții în UE; întrucât investițiile private rămân totuși încă sub nivelurile din 2008, cu implicații negative pentru potențialul de creștere, crearea de locuri de muncă și productivitate;

E.  întrucât se așteaptă ca rata ocupării forței de muncă să crească, un număr record de 235,4 milioane de oameni având un loc de muncă în al doilea trimestru al anului 2017; în timp ce unii indicatori ai pieței muncii sugerează dificultăți persistente, cum ar fi accentuarea segmentării pe piața muncii, agravând inegalitățile, în special în rândul tinerilor și persoanelor cu un nivel scăzut de instruire; întrucât șomajul se ridică la 7,5 % în UE și la 8,9 % în zona euro, cel mai scăzut nivel din ultimii nouă ani, respectiv, opt ani, dar totuși un nivel prea ridicat, mai ales în rândul tinerilor; întrucât continuă să existe diferențe substanțiale între statele membre, și întrucât ratele ocupării forței de muncă mai au încă destul de parcurs pentru a se redresa în urma crizei și, în special, pentru a atinge obiectivele naționale ale Strategiei Europa 2020; întrucât șomajul ascuns (șomeri dispuși să lucreze, dar care nu își caută în mod activ un loc de muncă) s-a situat la 20 % în 2016;

F.  întrucât, ca urmare a practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, a evaziunii fiscale și a fraudei fiscale practicate de anumite corporații mari și de persoane fizice, mai multe state membre au pierdut venituri de miliarde de euro la bugetele publice, în detrimentul IMM-urilor și al altor contribuabili;

G.  întrucât îmbunătățirea situației economice oferă oportunități pentru punerea în aplicare a unor reforme structurale ambițioase și echilibrate din punct de vedere social, în special măsuri pentru a încuraja investițiile, având în vedere faptul că nivelul de investiții ca procent din PIB este în prezent încă mai scăzut decât în perioada imediat anterioară crizei financiare, și pentru a îmbunătăți situația finanțelor publice, ținând seama de faptul că evoluția demografică pune presiune pe sustenabilitatea datoriei;

1.  ia act de publicarea pachetului privind analiza anuală a creșterii (AAC) pe 2018 și de mixul de politici propus constând în investiții, reforme structurale ambițioase și echilibrate din punct de vedere social și finanțe publice responsabile, prezentat drept o modalitate de a favoriza și mai mult niveluri de creștere mai mari și de a consolida redresarea în Europa, convergența ascendentă și competitivitatea; este de acord că sunt necesare progrese mai importante în adoptarea recomandărilor specifice fiecărei țări, pentru a obține rezultate în materie de creștere și creare de locuri de muncă și pentru a lupta împotriva inegalităților care împiedică creșterea economică;

Capitolul 1 – Investiții și creștere economică

2.  subliniază problema structurală persistentă a creșterii insuficiente a producției potențiale, a productivității și a competitivității, asociate cu un nivel prea scăzut al investițiilor publice și private și o lipsă de reforme structurale ambițioase și echilibrate din punct de vedere social în unele state membre;

3.  reamintește că unele state membre au în continuare excedente mari de cont curent, care ar putea fi utilizate pentru a sprijini investițiile publice și private și a stimula creșterea economică;

4.  reamintește importanța combinării investițiilor publice și private cu reforme structurale, stimulând și accentuând creșterea economică;

5.  subliniază cât este de important să se stimuleze investițiile publice în UE pentru a contracara actuala lor scădere; în plus, îndeamnă la finalizarea uniunii piețelor de capital, cu scopul de a stimula investițiile private în cadrul pieței unice; consideră că cadrul de reglementare pentru investițiile private ar trebui să fie îmbunătățit în continuare;

6.  subliniază nevoia de mai multe investiții în cercetare, dezvoltare și inovare, precum și în modernizarea tehnologică, în scopul stimulării productivității; reamintește că investițiile în domenii cum ar fi infrastructura, îngrijirea copilului, locuințe sociale, educație, formare, sănătate, cercetare, inovarea digitală și economia circulară pot spori productivitatea și/sau ocuparea forței de muncă; invită Comisia să abordeze recomandările specifice fiecărei țări în domeniul eficienței energetice și al consumului de resurse și să se asigure că respectivele recomandări sunt în deplină concordanță cu Acordul de la Paris privind schimbările climatice;

7.  solicită Comisiei să evalueze obstacolele actuale în calea proiectelor importante de infrastructură, cu potențial de stimulare a creșterii economice, pe întreaga durată a acestor investiții și să discute cu Parlamentul European și cu Consiliul diferite modalități de abordare a acestor obstacole în cadrul juridic în vigoare;

Capitolul 2 – Finanțe publice responsabile

8.  ia act de orientarea fiscală în general neutră propusă în recomandările pentru zona euro, deși se preconizează că orientarea fiscală va fi ușor expansionistă într-un număr de state membre în 2018; reamintește că aplicarea și respectarea consecvente a normelor fiscale din Uniune, inclusiv respectarea deplină a clauzelor de flexibilitate existente, sunt esențiale pentru buna funcționare a UEM;

9.  subliniază că orientările fiscale la nivel național și la nivelul zonei euro trebuie să echilibreze sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor și investițiilor publice, respectând pe deplin Pactul de stabilitate și de creștere, cu o stabilizare macroeconomică pe termen scurt;

10.  salută îmbunătățirea situației din domeniul finanțelor publice, esențială pentru o creștere mai solidă, durabilă și eficientă, în special reducerea treptată a raportului datorie/PIB în UE și zona euro, precum și scăderea deficitelor bugetare globale, subliniind, în același timp, faptul că ponderea datoriei brute în PIB în zona euro este încă de aproximativ 90 %, unele state membre fiind cu mult peste nivelul respectiv; subliniază faptul că statele membre ar trebui să își reducă de urgență nivelul ridicat al datoriei raportat la PIB, deoarece acest lucru este mult mai ușor în perioadele de redresare economică; reamintește că societățile în curs de îmbătrânire și alte evoluții demografice reprezintă o povară masivă asupra sustenabilității finanțelor publice; solicită, prin urmare, statelor membre să își asume responsabilitatea pentru generațiile viitoare;

11.  subliniază necesitatea unui accent mai puternic asupra structurii și a gestionării bugetelor naționale; salută așadar recurgerea din ce în ce mai mult la practica care constă în analizarea cheltuielilor și încurajează în continuare statele membre să evalueze calitatea bugetelor lor;

Capitolul 3 – Reforme structurale

12.  reamintește că unele state membre trebuie să continue punerea în aplicare de reforme structurale sustenabile din punct de vedere social și ecologic și favorabile creșterii, în special având în vedere contextul situației economice îmbunătățite în întreaga UE, cu creșteri ale PIB-ului în aproape toate statele membre, pentru a stimula competitivitatea, crearea de locuri de muncă, creșterea economică și convergența în sens ascendent;

13.  insistă ca cheltuielile în domeniul cercetării și dezvoltării să fie mai bine aliniate cu țintele strategiei UE 2020; invită statele membre să pună în aplicare politici corespunzătoare, și să furnizeze investiții, să asigure sau să mențină accesul egal la educație și formare pe tot parcursul vieții, ținând seama de evoluția pieței forței de muncă, inclusiv de apariția unor noi profesii;

14.  subliniază că digitalizarea, globalizarea și progresul tehnologic transformă radical piețele forței de muncă, de exemplu prin modificarea profundă a formelor de ocupare și a statutului aferent, impunându-se o tranziție adaptată; subliniază, prin urmare, importanța unor piețe ale forței de muncă dinamice, cu sisteme de securitate socială accesibile și de bună calitate, în măsură să răspundă la aceste noi realități ale pieței forței de muncă;

15.  consideră că reformele pentru eliminarea obstacolelor în calea investițiilor ar permite un sprijin imediat pentru activitatea economică și, în același timp, ar crea condiții pentru o creștere economică pe termen lung;

16.  solicită reforme în domeniul fiscal pentru obținerea unui echilibru echitabil în impozitarea capitalului, a forței de muncă și a consumului;

Capitolul 4 – Convergență și incluziune

17.  subliniază că semestrul european și recomandările specifice fiecărei țări ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivelor strategiei UE 2020, inclusiv a celor prevăzute în pilonul european al drepturilor sociale, și ar trebui să genereze locuri de muncă și creștere economică; salută, prin urmare, „tabloul de bord social” ca instrument de monitorizare a punerii în aplicare a pilonului social;

18.  subliniază faptul că, în perioada recentă, creșterea reală a salariilor s-a aflat sub nivelul creșterii productivității, în timp ce pe piața muncii s-au înregistrat îmbunătățiri; subliniază, în acest context, că ar fi posibile creșteri salariale în anumite sectoare și domenii, în conformitate cu obiectivele de productivitate pentru a asigura un bun nivel de trai, ținându-se cont de competitivitate și de necesitatea de a combate inegalitățile;

19.  subliniază faptul că politicile fiscale trebuie să țină seama de politica monetară, respectând independența BCE;

20.  îndeamnă Comisia să elaboreze o strategie cuprinzătoare pentru a sprijini investițiile care consolidează protecția mediului, precum și pentru a asigura o corelare adecvată între obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD) și semestrul european;

21.  salută faptul că AAC 2018 recunoaște că se impun sisteme fiscale eficiente și echitabile care să ofere stimulente adecvate pentru activitatea economică; sprijină inițiativele Comisiei care vizează o mai mare transparență și un sistem de TVA reformat și ia act de inițiativele privind o bază fiscală consolidată comună a societăților; salută eforturile depuse la nivel internațional pentru a combate evitarea obligațiilor fiscale, evaziunea fiscală și frauda fiscală; ia act de faptul că îmbunătățirea eficacității sistemelor fiscale naționale poate crește în mod semnificativ veniturile publice;

22.  invită statele membre să adopte măsuri adecvate pentru a ajuta și pentru a integra tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare și refugiații, anticipând într-un stadiu incipient cerințele pentru a le facilita accesul la piața muncii, împiedicându-le totodată alunecarea în economia subterană și asigurând că serviciile publice dispun de suficiente resurse; subliniază că partenerii sociali ar trebui să joace un rol fundamental în facilitarea integrării acestor tineri și a refugiaților și în împiedicarea discriminării acestora pe piața forței de muncă;

23.  este preocupat de faptul că lacunele și discriminările continuă să caracterizeze piețele forței muncii din unele state membre, contribuind la diferențe între bărbați și femei la nivelul remunerației, pensiilor pentru limită de vârstă și al participării la procesul decizional;

Capitolul 5 – cadrul semestrului european: asumare și punere în aplicare

24.  salută atenția sporită acordată poziției bugetare agregate a zonei euro, subliniind totodată obligațiile individuale ce revin statelor membre de a se conforma Pactului de stabilitate și de creștere, cu respectarea deplină a clauzelor de flexibilitate aferente acestuia; subliniază că conceptul de orientare fiscală agregată nu presupune că excedentele și deficitele din diferite state membre se compensează reciproc;

25.  își exprimă îngrijorarea cu privire la rata scăzută a conformității cu recomandările specifice fiecărei țări, inclusiv cu cele care vizează promovarea convergenței, creșterea competitivității și reducerea dezechilibrelor macroeconomice; consideră că un grad mai mare de asumare la nivel național prin intermediul unor veritabile dezbateri publice în plan național ar duce la o mai bună punere în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări; consideră că este important să se asigure că parlamentele naționale dezbat rapoartele de țară și recomandările specifice fiecărei țări; consideră că autoritățile regionale și locale ar trebui implicate în mai mare măsură în procesul semestrului european; invită Comisia să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru a aplica acele recomandări specifice fiecărei țări care vizează abordarea acestor provocări, reprezentând o amenințare pentru sustenabilitatea uniunii monetare;

26.  subliniază că orice pas suplimentar înspre aprofundarea UEM trebuie să fie însoțit de mecanisme consolidate de control democratic; insistă că, în acest scop, rolul Parlamentului European și al parlamentelor naționale trebuie întărit, în conformitate cu principiul responsabilității; solicită ca partenerii sociali să fie consultați în procesul de negociere, atât la nivel național, cât și la nivel european;

27.  salută faptul că Comisia recunoaște că corupția rămâne un obstacol în calea investițiilor în unele state membre și că respectarea statului de drept și a independenței sistemului judiciar și a autorităților de aplicare a legii sunt necesare pentru a asigura dezvoltarea economică corespunzătoare; regretă, cu toate acestea, că Comisia a renunțat la raportul anual privind combaterea corupției și solicită Comisiei să relanseze această analiză anuală a corupției în statele membre și mecanismele de combatere a acesteia;

Contribuții sectoriale la Raportul pe 2018 privind AAC

Bugetele

28.  consideră că bugetele la nivel european trebuie să ofere un stimulent pentru creșterea durabilă, convergență, investiții și reforme, prin soluții și sinergii în ceea ce privește bugetele naționale; consideră, prin urmare, că AAC servește drept orientare pentru statele membre și pentru pregătirea bugetelor naționale și a bugetului UE, în special în contextul pregătirii cadrului financiar multianual de după 2020;

29.  reafirmă, în acest sens, că ar trebui să existe mai multe sinergii între bugetele naționale și bugetul UE; subliniază că Comisia, dată fiind implicarea sa în semestrul european, precum și în pregătirea și execuția bugetului UE, are un rol-cheie în această privință;

30.  salută propunerea pentru o mai mare sinergie și unitate a bugetului UE, prevăzută în recomandările prezentate în „Finanțarea viitoare a UE”, raportul final al Grupului la nivel înalt privind resursele proprii din decembrie 2016;

Mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

31.  salută inițiativa Comisiei Europene de a lansa portalul web privind promovarea sănătății și profilaxia bolilor, care oferă informații actualizate despre subiecte legate de promovarea sănătății și a confortului, constituind o sursă importantă de informații clare și fiabile pentru cetățeni; subliniază că acest portal ar trebui să fie pe deplin accesibil tuturor cetățenilor UE, inclusiv celor care suferă de dislexie și de alte dificultăți similare;

32.  pledează pentru o mai bună corelare cu alte politici ale UE în materie de pregătire și prevenire a dezastrelor, cum sunt strategia UE pentru adaptarea la schimbările climatice, fondurile structurale și de investiții europene, Fondul de solidaritate, legislația în domeniul mediului, politicile de cercetare și inovare;

o
o   o

33.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor naționale ale statelor membre și Băncii Centrale Europene.

(1) JO L 306, 23.11.2011, p. 12.
(2) JO L 306, 23.11.2011, p. 41.
(3) JO L 306, 23.11.2011, p. 8.
(4) JO L 306, 23.11.2011, p. 33.
(5) JO L 306, 23.11.2011, p. 25.
(6) JO L 306, 23.11.2011, p. 1.
(7) JO L 140, 27.5.2013, p. 11.
(8) JO L 140, 27.5.2013, p. 1.
(9) JO L 192, 18.7.2015, p. 27.
(10) JO L 169, 1.7.2015, p. 1.
(11) JO C 407, 4.11.2016, p. 86.
(12) JO C 399, 24.11.2017, p. 149.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2017)0491


Semestrul european pentru coordonarea politicii economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pe 2018
PDF 356kWORD 70k
Rezoluţia Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în analiza anuală a creșterii pentru 2018 (2017/2260(INI))
P8_TA(2018)0078A8-0052/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 3 și 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 9, 145, 148, 152, 153, 174 și 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană(1),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special titlul IV (Solidaritatea),

–  având în vedere Carta Socială Europeană revizuită,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă stabilite de ONU, în special obiectivele 1, 3, 4, 5, 8 și 10,

–  având în vedere Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale din 17 noiembrie 2017 de la Göteborg,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2017, intitulată „Analiza anuală a creșterii pentru 2018” (COM(2017)0690),

–  având în vedere Proiectul de raport comun al Comisiei și al Consiliului din 22 noiembrie 2017 privind ocuparea forței de muncă, care însoțește Comunicarea Comisiei privind Analiza anuală a creșterii pentru 2018 (COM(2017)0674),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 22 noiembrie 2017 de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2017)0677),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 22 noiembrie 2017 de recomandare a Consiliului privind politica economică a zonei euro (COM(2017)0770),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 22 noiembrie 2017 intitulat „Raportul privind mecanismul de alertă 2018” (COM(2017)0771),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2017 intitulată „Proiectele de planuri bugetare pentru 2018: evaluare globală” (COM(2017)0800),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „Instituirea unui Pilon european al drepturilor sociale” (COM(2017)0250),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „O inițiativă pentru sprijinirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor care lucrează” (COM(2017)0252),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulat „Bilanțul punerii în aplicare a recomandării din 2013 privind «Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării»” (SWD(2017)0258),

–  având în vedere publicarea de către Comisie a celei de a șaptea ediții a analizei anuale privind situația socială și a ocupării forței de muncă în Europa (2017), care s-a axat pe echitatea și solidaritatea între generații în Europa,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 octombrie 2016 intitulată „Garanția pentru tineret și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, după trei ani” (COM(2016)0646),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 14 septembrie 2016 de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (COM(2016)0604),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016 intitulată „Consolidarea investițiilor europene pentru locuri de muncă și creștere economică: către a doua etapă a Fondului european pentru investiții strategice și un nou plan european de investiții externe” (COM(2016)0581),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa – Să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității” (COM(2016)0381),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iunie 2016 intitulată „O agendă europeană pentru economia colaborativă” (COM(2016)0356),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 iunie 2016 intitulată „Europa investește din nou – Bilanțul Planului de investiții pentru Europa și etapele următoare” (COM(2016)0359),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2016 intitulată „Lansarea unei consultări privind un pilon european al drepturilor sociale” (COM(2016)0127) și anexele sale,

–  având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului din 15 februarie 2016 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2016)0071) și poziția Parlamentului din 15 septembrie 2016 referitoare la aceasta(2),

–  având în vedere pachetul privind investițiile sociale adoptat de Comisie la 20 februarie 2013, inclusiv Recomandarea 2013/112/UE intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020), precum și Rezoluția Parlamentului din 16 iunie 2010 referitoare la UE 2020(4),

–  având în vedere Raportul celor cinci președinți din 22 iunie 2015 privind „Finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei”,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 7 decembrie 2015 privind promovarea economiei sociale ca factor esențial al dezvoltării economice și sociale în Europa,

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 noiembrie 2017 referitoare la combaterea inegalităților ca mijloc de impulsionare a creării de locuri de muncă și a creșterii economice(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2017 referitoare la politica economică a zonei euro(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la politicile de garantare a venitului minim ca instrument de combatere a sărăciei(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2017 referitoare la Noua agendă pentru competențe în Europa(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2017 referitoare la necesitatea unei strategii a Uniunii Europene pentru a eradica și a preveni decalajul de pensii dintre bărbați și femei(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană 2014-2015(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 februarie 2017 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2017(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la crearea unor condiții pe piața forței de muncă favorabile echilibrului dintre viața profesională și cea privată(13),

–  având în vedere poziția sa din 2 februarie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea unei platforme europene pentru intensificarea cooperării în materie de prevenire și descurajare a muncii nedeclarate(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 noiembrie 2015 referitoare la reducerea inegalităților, în special a sărăciei în rândul copiilor(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2015 referitoare la Inițiativa privind locurile de muncă verzi: Exploatarea potențialului economiei verzi în materie de locuri de muncă(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la impactul crizei asupra accesului grupurilor vulnerabile la îngrijire(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la locuințele sociale din Uniunea Europeană(18),

–  având în vedere observațiile finale ale Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități referitoare la raportul inițial al Uniunii Europene (septembrie 2015),

–  având în vedere Raportul special nr. 5/2017 al Curții de Conturi Europene din martie 2017, intitulat: „Șomajul în rândul tinerilor – au reușit politicile UE să schimbe situația? O evaluare a Garanției pentru tineret și a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor”,

–  având în vedere raportul Eurofound din 25 septembrie 2017 intitulat „Developments in working life in Europe: EurWORK annual review 2016” (Evoluții ale vieții profesionale în Europa: analiza anuală EurWORK 2016), în special capitolul său intitulat „Pay inequalities – Evidence, debate and policies” (Inegalitățile salariale – dovezi, dezbateri și politici),

–  având în vedere actualizarea tematică a Eurofound din 18 iulie 2017 pe tema „Pay inequalities experienced by posted workers: Challenges to the «equal treatment» principle” (Decalajele salariale dintre lucrătorii detașați: provocări cu care se confruntă principiul tratamentului egal), care oferă o trecere în revistă detaliată a pozițiilor guvernelor și partenerilor sociali din întreaga Europă în ceea ce privește principiul egalității de remunerare pentru o muncă de valoare egală,

–  având în vedere raportul Eurofound din 26 iunie 2017 intitulat „Occupational change and wage inequality: European Jobs Monitor 2017” (Schimbările profesionale și inegalitatea salarială: Monitorul European al Locurilor de Muncă 2017),

–  având în vedere raportul Eurofound din 19 aprilie 2017 intitulat „Mobilitatea socială în UE”,

–  având în vedere raportul Eurofound din 13 martie 2017 intitulat „Inegalitățile în materie de venituri și practicile de ocupare a forței de muncă din Europa înainte și după marea recesiune economică”,

–  având în vedere rapoartele Eurofound din 24 februarie 2017 privind implicarea partenerilor sociali în cadrul semestrului european: actualizare pentru 2016, și din 16 februarie 2016 privind rolul partenerilor sociali în cadrul semestrului european, care examinează perioada 2011-2014,

–  având în vedere raportul de sinteză al Eurofound din 17 noiembrie 2016 intitulat „Cel de-al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă”,

–  având în vedere raportul Eurofound din 12 martie 2015 intitulat „Noi forme de ocupare a forței de muncă”,

–  având în vedere raportul Eurofound din 29 octombrie 2013 intitulat „Femeile, bărbații și condițiile de lucru în Europa”,

–  având în vedere dezbaterea cu reprezentanții parlamentelor naționale privind prioritățile semestrului european pe 2018,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0052/2018),

A.  întrucât rata ocupării forței de muncă în UE este în creștere și a ajuns la 72,3 % în al doilea trimestru al anului 2017, reprezentând 235,4 milioane de persoane încadrate în muncă, ceea ce constituie un progres în direcția realizării obiectivului unei rate de ocupare a forței de muncă de 75 % prevăzut în Strategia Europa 2020; întrucât se înregistrează în continuare diferențe considerabile între multe state membre în ceea ce privește ratele de ocupare a forței de muncă, acestea variind de la mult sub media UE de 65 % în Grecia, Croația, Italia și Spania, la peste 75 %, în Țările de Jos, Danemarca, Regatul Unit, Germania și Suedia, fiind necesare eforturi suplimentare pentru a se depăși efectele crizei și, în special, pentru a se atinge obiectivele naționale prevăzute de Strategia Europa 2020; întrucât creșterea ocupării forței de muncă a fost mai puternică în rândul lucrătorilor mai în vârstă, al lucrătorilor înalt calificați și al bărbaților decât în rândul tinerilor, al lucrătorilor slab calificați și al femeilor; întrucât ocuparea forței de muncă măsurată în funcție de numărul de ore lucrate pe angajat rămâne cu 3 % sub nivelul înregistrat înainte de criză în UE și cu 4 % sub acest nivel în zona euro din cauza creșterii nivelului de muncă cu fracțiune de normă și a reducerii numărului de ore lucrate de angajații cu normă întreagă; întrucât, în prezent, 18,9 milioane de persoane din UE nu au un loc de muncă, investițiile rămân la un nivel prea scăzut, creșterea salariilor este anemică, iar sărăcia în rândul persoanelor care lucrează se află în continuare în creștere; reamintește că articolul 3 din TUE stipulează că Uniunea trebuie să urmărească obiectivul unei ocupări depline a forței de muncă;

B.  întrucât 18,9 milioane de persoane din UE nu au încă un loc de muncă, în ciuda faptului că ratele șomajului în UE și în zona euro au atins cel mai scăzut nivel din ultimii nouă ani, situându-se la 7,5 % și, respectiv, la 8,9 %; întrucât, de asemenea, redresarea este în continuare foarte neuniformă de la un stat membru la altul, ratele șomajului variind de la aproximativ 4 % în Germania la aproape 20 % în Spania și 23,6 % în Grecia; întrucât șomajul ascuns – șomeri care doresc să lucreze, însă care nu caută activ un loc de muncă – a fost de 20 % în 2016, iar cota șomajului de durată în UE rămâne alarmant de ridicată, de peste 46,4 % (acest indicator pentru zona euro este de 49,7 %); întrucât șomajul este în continuare ridicat în unele state membre din cauză că nu se înregistrează nicio creștere economică și există deficiențe structurale; întrucât unul dintre motivele nivelului ridicat al șomajului este caracterul neadecvat al reformelor de pe piața forței de muncă; întrucât este esențial să se acorde sprijin șomerilor de lungă durată, deoarece, în caz contrar, această situație va începe să le afecteze încrederea în sine, bunăstarea și dezvoltarea viitoare, expunându-i riscului de sărăcie și de excluziune socială și subminând durabilitatea sistemelor de securitate socială, precum și dimensiunea socială a UE;

C.  întrucât munca cu fracțiune de normă a crescut cu 11 % din anul 2008, iar munca cu normă întreagă a scăzut cu 2 % în aceeași perioadă, în timp ce munca cu fracțiune de normă involuntară a scăzut de la 29,3 % în 2013 la 27,7 % în 2016, dar continuă să reprezinte o pătrime din acest tip de contracte;

D.  întrucât segmentarea pieței forței de muncă între locurile de muncă permanente și cele atipice rămâne îngrijorătoare, în unele state membre contractele temporare reprezentând între 10 % și 20 % din forța de muncă ocupată, cu rate deosebit de scăzute de tranziție către contracte permanente, iar locurile de muncă temporare reprezintă mai degrabă „impasuri” decât „căi de trecere” către locuri de muncă permanente; întrucât acest fenomen împiedică un număr mare de lucrători să beneficieze de locuri de muncă sigure, relativ bine plătite și cu perspective bune, creând o diferență de remunerare între lucrătorii permanenți și cei temporari;

E.  întrucât, deși se poate observa o ușoară îmbunătățire a ratei șomajului în rândul tinerilor, aceasta rămâne încă îngrijorător de ridicată, situându-se la 16,6 % (18,7 % în zona euro); întrucât, conform Proiectului de raport comun privind ocuparea forței de muncă, tinerii sunt angajați mai des în forme de muncă nestandardizate și atipice, care includ locurile de muncă temporare, munca cu fracțiune de normă involuntară și locurile de muncă cu salarii mai mici; întrucât în 2016 existau încă 6,3 milioane de tineri cu vârste cuprinse între 15-24 de ani în categoria NEET (nu sunt încadrați în muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare); întrucât statele membre pot trata șomajul în rândul tinerilor prin elaborarea și punerea în aplicare a unor cadre normative pentru piața forței de muncă, a unor sisteme de educație și formare și a unor politici active pe piața forței de muncă bazate pe interzicerea discriminării pe motiv de vârstă, așa cum se prevede la articolul 19 din TFUE și în Directiva 2000/78/CE a Consiliului privind egalitatea în ocuparea forței de muncă;

F.  întrucât, deși diferențele dintre statele membre în ceea ce privește ratele șomajului s-au mai redus, acestea se situează în continuare peste nivelul înregistrat înainte de criză; întrucât șomajul de lungă durată rămâne la nivelul de peste 50 % din șomajul total în unele state membre și reprezintă, în medie, 46,6 % în UE și 49,7 % în zona euro; întrucât rata șomajului ia în considerare doar persoanele care nu au un loc de muncă și care căută în mod activ un loc de muncă în ultimele patru săptămâni, iar rata șomajului de lungă durată măsoară doar procentajul populației active din punct de vedere economic, cu vârsta cuprinsă între 15 și 74 de ani, care nu a avut un loc de muncă timp de 12 luni sau mai mult;

G.  întrucât persistă diferența dintre bărbați și femei în cea ce privește ocuparea forței de muncă, aceasta reprezentând în prezent în UE 11,6 %, cu o rată de ocupare a forței de muncă de 76,9 % pentru bărbați și de 65,3 % pentru femei și cu decalaje și mai mari în rândul persoanelor care nu sunt născute în UE și al femeilor rome; întrucât disparitatea dintre sexe în ceea ce privește munca cu fracțiune de normă este și mai mare, totalizând o diferență de 23 de puncte procentuale în 2016, depășind chiar 30 de puncte procentuale în patru state membre, iar munca cu fracțiune de normă involuntară în rândul femeilor reprezintă 23,5 %; întrucât rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor care au cel puțin un copil cu vârsta mai mică de șase ani este cu 9 puncte procentuale mai mică decât rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor care nu au copii, iar 19 % din femeile reprezentând o forță de muncă potențială în UE au fost inactive în 2016 deoarece îngrijeau copii sau adulți aflați în incapacitate; întrucât, din cauza ratelor mai mici de ocupare a forței de muncă în echivalent normă întreagă, femeile au fost afectate de o diferență semnificativă de remunerare, de 16,3 % în medie în 2015 în UE, care variază de la 26,9 %, în Estonia la 5,5 %, în Italia și Luxemburg;

H.  întrucât unele state membre se confruntă cu provocări structurale pe piața forței de muncă, cum ar fi participarea scăzută, precum și neconcordanțele de competențe și de calificare; întrucât există o nevoie tot mai mare de a se întreprinde măsuri concrete pentru integrarea sau reintegrarea forței de muncă inactive, pentru a răspunde cererii de pe piața forței de muncă;

I.  întrucât populația din Uniunea Europeană îmbătrânește (aproape 20 % din populația europeană are vârsta de peste 65 de ani, iar estimările indică o creștere a acestei proporții până la 25 % în 2050), iar proporția persoanelor dependente din cauza vârstei se află în creștere, ceea ce prezintă provocări suplimentare pentru statele membre și le-ar putea determina să opereze ajustări pentru a putea asigura în continuare sisteme de securitate socială, de sănătate și de îngrijire îndelungată care să fie solide și finanțate în mod adecvat și pentru a satisface nevoia de servicii de îngrijire formale și informale; întrucât îngrijitorii informali reprezintă o resursă extrem de importantă pentru societate; întrucât speranța de viață la naștere în UE-28 a înregistrat o ușoară scădere în 2015, aceasta fiind estimată, în total, la 80,6 ani (cu 0,3 ani mai mică decât în 2014), atingând 83,3 ani pentru femei (cu 0,3 ani mai mică decât în 2014) și 77,9 ani pentru bărbați (cu 0,2 ani mai mică decât în 2014); întrucât aceasta a fost prima scădere a speranței de viață înregistrată în UE-28 după anul 2002, când datele privind speranța de viață au devenit disponibile pentru toate statele membre ale UE, iar acest fenomen se poate observa în majoritatea statelor membre; întrucât, conform Eurostat, nu se poate spune deocamdată dacă reducerea speranței de viață observată în perioada 2014-2015 este doar temporară sau dacă această reducere va continua în anii următori;

J.  întrucât provocările demografice includ factori precum depopularea și dispersia populației, care împiedică creșterea economică a regiunilor afectate și care amenință coeziunea economică, socială și teritorială a UE;

K.  întrucât rata de părăsire timpurie a școlii se situează la aproximativ 20 % în mai multe state membre, cum ar fi Malta, Spania și România, și încă depășește ținta UE de 10 % în Portugalia, Bulgaria, Italia, Ungaria, Regatul Unit și Grecia; întrucât părăsirea timpurie a școlii reprezintă o provocare complexă la nivel individual, național și european; întrucât mediul socioeconomic dezavantajat, elevii din familii de migranți și persoanele cu nevoi speciale reprezintă factorii cei mai semnificativi asociați cu un nivel de educație scăzut și cu abandonul școlar timpuriu, ținând cont de faptul că proporția medie la nivelul UE a elevilor cu rezultate slabe la științele exacte în cuartila socioeconomică inferioară a populației de elevi evaluate în cadrul PISA 2015 este de aproximativ 34 %, cu 26 de puncte procentuale mai mare decât în cuartila socioeconomică superioară;

L.  întrucât sectorul economiei sociale reprezintă 2 milioane de entități (aproximativ 10 % din totalul întreprinderilor din UE), care asigură locuri de muncă pentru peste 14 milioane de persoane (aproximativ 6,5 % din forța de muncă din UE); întrucât acest sector este important pentru a putea face față numeroaselor provocări cu care se confruntă societățile în prezent, în special îmbătrânirea populației;

M.  întrucât 80 de milioane de europeni suferă de o dizabilitate; întrucât implementarea măsurilor pentru a le asigura acestor persoane accesibilitatea continuă să rămână în urmă;

N.  întrucât, deși se poate observa un anumit progres în reducerea sărăciei și a excluziunii sociale, în societate există în continuare grupuri defavorizate, cu un număr inacceptabil de 119 milioane de europeni afectați de riscul sărăciei sau al excluziunii sociale, dintre care peste 25 de milioane sunt copii (mai mult de un copil din patru peste tot în UE), iar diferențele dintre regiuni persistă atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul Uniunii în general, aceasta fiind departe de a îndeplini obiectivele din Strategia UE 2020; întrucât inegalitățile de venituri continuă să crească în două treimi din statele membre ale UE; întrucât în UE, în ansamblul său, cele mai bogate 20 % din gospodării se bucură de o cotă de venituri de 5,1 ori mai mare decât cele mai sărace 20 % dintre gospodării, cu raporturi de 6,5 sau mai mari în unele țări din Europa de Est și de Sud, aproape dublu față de valorile pentru unele țări din Europa Centrală și țări nordice cu cele mai bune rezultate; întrucât nivelurile ridicate ale inegalității rămân un obstacol în asigurarea egalității de șanse în ceea ce privește accesul la educație, formare și protecție socială și, prin urmare, afectează dreptatea socială, coeziunea socială și dezvoltarea economică durabilă;

O.  întrucât, conform publicației Comisiei intitulată „Ocuparea forței de muncă și evoluțiile sociale în Europa în 2017”, în 2015 existau 118,8 milioane de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială (rata AROPE), cu 1,7 milioane peste nivelul din 2008 și departe de ținta Strategiei Europa 2020 de reducere a ratei AROPE cu 20 de milioane, înregistrându-se diferențe mari între statele membre, cuprinse între 5 % sau mai puțin în Republica Cehă și Germania și 20 % în Grecia și Spania; întrucât, în 2016, rata AROPE pentru copii (0-17 ani) a fost de 26,4 %, mai mare decât cea pentru adulți (24,2 % pentru vârstele 16-64 de ani) și cu aproape 10 puncte procentuale mai mare decât rata AROPE pentru persoanele în vârstă (18,3 % pentru persoanele de peste 65 de ani); întrucât numărul de copii afectați de sărăcie rămâne alarmant de mare în Europa, în prezent fiind de peste 25 de milioane, și întrucât impactul sărăciei asupra copiilor poate dura toată viața și perpetuează transmiterea dezavantajelor de la o generație la alta; întrucât politicilor sociale le revine un rol important în realizarea coeziunii și în apropierea UE de cetățenii săi;

P.  întrucât sărăcia persoanelor încadrate în muncă rămâne în creștere în Europa în ansamblul său, cele mai ridicate niveluri înregistrându-se în Spania (13,1 %), Grecia (14 %) și România (18,6 %), ceea ce arată că ocuparea forței de muncă, considerată individual, nu este întotdeauna suficientă pentru a scoate oamenii din sărăcie și reflectă diferite modele de piață a forței de muncă, inclusiv locurile de muncă cu fracțiune de normă și cele temporare, nivelurile salariale și intensitatea muncii din gospodării și condițiile de muncă precare; întrucât creșterea salariilor rămâne modestă în UE, cu mai puțin de 1 % în ultimii doi ani, iar dispersarea remunerării salariaților este destul de mare în UE, variind de la 4,6 euro pe oră lucrată în Bulgaria la 43,3 euro pe oră lucrată în Luxemburg; întrucât creșterea reală a salariilor nu a ținut pasul cu creșterea medie a productivității în 18 dintre cele 28 de state membre și nu ține pasul nici cu scăderea șomajului; întrucât stabilirea salariilor este o chestiune de competență națională;

Q.  întrucât educația reprezintă un factor determinant pentru integrarea tinerilor pe piața forței de muncă și ține în principal de responsabilitatea statelor membre, deși este susținută de Comisie; întrucât orice persoană trebuie să aibă acces la o educație și formare de calitate, ținând cont de faptul că rata ocupării forței de muncă în rândul tinerilor absolvenți ai învățământului superior (cu vârsta cuprinsă între 20 și 34 de ani) este de 82,8 % în UE, cu peste 10 puncte procentuale mai mare decât cea a absolvenților învățământului liceal; întrucât formarea profesională începe să își consolideze credibilitatea atât în rândul tinerilor europeni, cât și în rândul întreprinderilor care recunosc capacitățile acestora; întrucât formarea dobândită în contexte informale oferă în aceeași măsură cetățenilor europeni instrumente esențiale pentru piața muncii;

R.  întrucât, deși transformarea digitală impune ca lucrătorii să dețină cel puțin abilități digitale de bază, se estimează că 44 % din populația UE nu are astfel de competențe(19);

S.  întrucât, în conformitate cu articolul 168 din TFUE, trebuie asigurat un nivel ridicat de protecție a sănătății umane în elaborarea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și activităților pertinente ale Uniunii; întrucât acest lucru ar contribui la incluziunea socială, la dreptatea socială și la egalitate; întrucât progresele tehnologice și științifice, salutate de analiza anuală a creșterii pe 2018, contribuie la găsirea unor tratamente și medicamente mai bune, mai eficace și mai accesibile; întrucât aceste progrese contribuie la integrarea sau la menținerea pentru o perioadă mai îndelungată pe piața muncii a persoanelor care suferă de boli cronice; întrucât acest obiectiv este amenințat în prezent de prețurile mari ale unor medicamente;

T.  întrucât politica bugetară din statele membre joacă un rol în stabilizarea mediului macroeconomic, vizând în același timp și alte obiective, cum ar fi sustenabilitatea sau redistribuirea bugetară;

U.  întrucât instituirea și gestionarea sistemelor de securitate socială reprezintă o competență a statelor membre, care este coordonată, însă nu și armonizată la nivelul Uniunii;

V.  întrucât venitul brut disponibil al gospodăriilor (GDHI) pe cap de locuitor nu s-a redresat încă de la nivelurile de dinainte de criză în diferite state membre, mai multe dintre acestea înregistrând niveluri cu 20 până la 30 de puncte procentuale mai mici decât în 2008;

W.  întrucât capacitatea economiei UE de a impulsiona creșterea economică pe termen lung este sub nivelul celei a principalilor noștri concurenți; întrucât Comisia a estimat că creșterea economică potențială în UE este de aproximativ 1,4 %, în comparație cu 2 % în SUA;

X.  întrucât munca nedeclarată îi privează pe lucrători de drepturile lor, stimulează dumpingul social, are implicații bugetare grave și produce efecte negative asupra ocupării forței de muncă, a productivității, a calității muncii și a dezvoltării competențelor, precum și asupra eficienței și eficacității sistemului de pensii; întrucât trebuie depuse în continuare eforturi pentru a transforma munca nedeclarată în muncă declarată;

Y.  întrucât regiunile ultraperiferice se confruntă cu uriașe dificultăți ce le limitează potențialul de dezvoltare, din cauza caracteristicilor specifice ale acestora; întrucât, în aceste regiuni, rata șomajului variază între 11,2 % și 27,1 %, iar rata șomajului de lungă durată variază între 54,5 % și 80,9 %; întrucât rata șomajului în rândul tinerilor din aceste regiuni depășește 40 %;

Z.  întrucât, conform cercetărilor efectuate de Eurofound, partenerii sociali se implică tot mai mult în elaborarea programelor naționale de reformă în majoritatea statelor membre, deși rezultatele trădează diferențe semnificative în ceea ce privește calitatea și eficacitatea implicării generale a partenerilor sociali naționali în procesul semestrului european;

AA.  întrucât viitorul studiu al Eurofound privind implicarea partenerilor sociali în semestrul european urmează să semnaleze un proces de consolidare și o mai mare conștientizare, ca urmare a orientării pentru politicile de ocupare a forței de muncă nr. 7 privind îmbunătățirea funcționării piețelor forței de muncă; întrucât, cu toate acestea, partenerii sociali subliniază necesitatea de a se asigura o implicare adecvată prin favorizarea unor consultări pertinente și în timp util, prin schimburi de contribuții și de feedback, precum și prin asigurarea vizibilității opiniilor lor,

1.  salută analiza anuală a creșterii pe 2018, precum și Pilonul european integrat al drepturilor sociale, ca elemente importante ale politicilor generale care vizează calitatea locurilor de muncă, creșterea economică sustenabilă și investițiile, cu scopul de a mări productivitatea și salariile, de a crea locuri de muncă, de a reduce inegalitățile și sărăcia și de a îmbunătăți protecția socială și accesul la serviciile publice și calitatea acestora; ia act de faptul că AAC se sprijină pe o strategie de investiții, reforme structurale și utilizarea responsabilă a finanțelor publice, care trebuie să fie asociate cu politici și măsuri pentru îndeplinirea principiilor și a obiectivelor Pilonului european al drepturilor sociale; subliniază că Comisia ar trebui să îmbunătățească, în cadrul semestrului european, procesul de coordonare a politicilor pentru a monitoriza, a preveni și a corecta mai eficient tendințele negative care ar putea spori inegalitățile și slăbi progresul social, ca mijloc de a stabili o corelație între coordonarea economică, ocuparea forței de muncă și performanța socială; solicită statelor membre să țină cont de prioritățile identificate în cadrul analizei și în raportul comun privind ocuparea forței de muncă ce o însoțește, pentru ca politicile și strategiile lor naționale să promoveze creșterea economică, dezvoltarea economică durabilă, locuri de muncă de calitate, coeziunea socială și protecția și incluziunea socială; atrage atenția asupra importanței protecției drepturilor lucrătorilor și a promovării puterii de negociere a salariaților;

2.  subliniază necesitatea unor reforme structurale echilibrate din punct de vedere social și economic, destinate realizării nivelului de triplu A în domeniul social prin îmbunătățirea politicilor pieței forței de muncă și a celor sociale favorabile incluziunii, care să răspundă nevoilor lucrătorilor și ale grupurilor vulnerabile, pentru a stimula investițiile, a crea locuri de muncă de calitate, a ajuta forța de muncă să dobândească competențele de care are nevoie, a promova egalitatea de șanse pe piața muncii și condiții echitabile de muncă, a crește productivitatea muncii, a sprijini creșterea salariilor și sistemele adecvate și sustenabile de protecție socială, precum și pentru a îmbunătăți condițiile de trai ale tuturor cetățenilor; subliniază că se impune asigurarea unui mediu favorabil atât pentru întreprinderi, cât și pentru lucrători, în vederea creării de locuri de muncă mai stabile, echilibrând totodată dimensiunile socială cu cea economică și adoptând decizii în comun și în mod complementar; invită statele membre să treacă treptat de la impozitarea muncii la alte surse, fără a pune în pericol securitatea socială; invită statele membre să întreprindă măsuri în vederea îmbunătățirii standardelor sociale și a reducerii inegalităților;

3.  subliniază faptul că dialogul social și negocierea colectivă sunt instrumente esențiale pentru angajatori și sindicate pentru a se stabili salarii și condiții de muncă echitabile , iar existența unor sisteme puternice de negociere colectivă sporesc reziliența statelor membre în perioadele de criză economică; reamintește că dreptul la negociere colectivă este un aspect care privește toți lucrătorii europeni, cu implicații cruciale pentru democrație și statul de drept, inclusiv respectarea drepturilor sociale fundamentale, iar negocierea colectivă este un drept european fundamental pe care instituțiile Uniunii sunt obligate să le respecte în conformitate cu articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale; solicită, în acest context, politici care să respecte, să promoveze și să consolideze negocierile colective și poziția lucrătorilor în cadrul mecanismelor de stabilire a salariilor, care joacă un rol esențial în obținerea unui standard ridicat al condițiilor de muncă; consideră că trebuie făcute toate aceste eforturi în scopul de a sprijini cererea agregată și redresarea economică, de a reduce inegalitățile salariale și de a combate sărăcia în rândul persoanelor încadrate în muncă;

4.  solicită un angajament mai puternic față de combaterea sărăciei și a inegalităților tot mai mari, precum și majorarea investițiilor sociale, având în vedere rentabilitatea lor economică și beneficiile sociale asociate; reamintește că economiile cu un nivel mai ridicat de investiții sociale sunt mai rezistente la șocuri; invită statele membre și Comisia să prevadă, în cadrul normelor existente ale Pactului de stabilitate și de creștere, posibilitatea unor investiții sociale publice și, acolo unde este necesar, investiții mai importante în infrastructura socială și sprijin pentru persoanele afectate cel mai puternic, pentru a combate în mod corespunzător inegalitățile, mai ales prin intermediul sistemelor de protecție socială care oferă un sprijin pentru venit adecvat și bine adaptat; invită Comisia să efectueze, acolo unde este cazul, o evaluare mai aprofundată a tipurilor de cheltuieli care pot fi considerate cu certitudine ca fiind investiții sociale;

5.  consideră că este important să se încurajeze dialogul intercultural pentru a facilita intrarea migranților, a refugiaților și a solicitanților de azil pe piața muncii și integrarea lor în societate; își exprimă îngrijorarea în legătură cu participarea scăzută pe piața muncii pe care o înregistrează în continuare minoritățile etnice; în acest context, solicită statelor membre să pună în aplicare în mod corect directivele 2000/78/CE și 2000/43/CE; reamintește că noii veniți aduc cu ei competențe și cunoștințe noi și solicită să se creeze și să se promoveze mai intens instrumente pentru asigurarea de informații multilingve privind oportunitățile existente referitoare la învățământul formal și informal, formarea profesională, stagii și activități de voluntariat;

6.  îndeamnă Comisia să depună eforturi în vederea integrării sau a menținerii pe piața muncii a persoanelor care suferă de anumite afecțiuni, de exemplu boli cronice; subliniază necesitatea de a progresa către o piață a muncii adaptată acestor situații, mai flexibilă și fără discriminări, pentru ca și aceste persoane să poată contribui la dezvoltarea economică a Uniunii Europene, degrevând, astfel, sistemele de asigurări sociale;

7.  salută sprijinul Comisiei pentru investiții în vederea consolidării sustenabilității ecologice și recunoașterea potențialului acestora în toate sectoarele economiei; este de acord că sprijinul pentru tranziția către o economie circulară și ecologică are un mare potențial net de creare a locurilor de muncă;

8.  salută Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale și consideră că semestrul european ar trebui să sprijine dezvoltarea celor 20 de principii esențiale ale sale privind egalitatea de șanse, accesul la piața muncii, condițiile de lucru echitabile și protecția și incluziunea socială, care ar trebui să servească drept reper și recomandare în implementarea ciclului de coordonare a politicilor semestrului european, pentru a se realiza un adevărat triplu A în domeniul social în UE și a se realiza o creștere economică și o situație financiară previzibilă și durabilă subordonată obiectivelor politicii economice și de ocupare a forței de muncă, servind astfel celor mai importante obiective prioritare ale Strategiei Europa 2020; evidențiază faptul că procesul de coordonare în cadrul semestrului european este un instrument esențial pentru consolidarea dimensiunii sociale europene, care stă la baza pilonului social menționat; subliniază că Pilonul european al drepturilor sociale este un prim pas către elaborarea unei abordări comune a protecției și a dezvoltării drepturilor sociale în UE, care ar trebui să se reflecte în măsurile adoptate de statele membre; solicită, așadar, Comisiei să prezinte propuneri concrete pentru întărirea drepturilor sociale prin intermediul unor instrumente concrete și specifice (legislație, mecanisme de elaborare a politicilor și instrumente financiare) și pentru obținerea unor rezultate concrete; subliniază că drepturile fundamentale primează;

9.  recunoaște eforturile de consolidare a dimensiunii sociale a semestrului; solicită adoptarea unor măsuri suplimentare pentru echilibrarea priorităților sociale și economice și pentru îmbunătățirea calității monitorizării și a recomandărilor în domeniul social;

10.  salută noul tablou de bord, care prevede 14 indicatori principali pentru a verifica ocuparea forței de muncă și performanțele sociale ale statelor membre pe trei mari dimensiuni, identificate în cadrul pilonului social;

11.  subliniază faptul că, pentru UE, în medie, 11 din 14 indicatori principali au înregistrat o ameliorare față de ultimul an pentru care sunt disponibile date, confirmând ameliorarea constantă a pieței forței de muncă și a situației sociale, care a însoțit redresarea economică; constată, totuși, că sunt necesare măsuri pentru a realiza convergența socială ascendentă în funcție de dimensiunile identificate de pilonul social, astfel cum a afirmat Comisia, și că analiza indicatorilor principali arată cel puțin o „situație critică” pentru 17 din cele 28 de state membre;

12.  recunoaște că, în pofida îmbunătățirii situației economice și a forței de muncă, înregistrată în ultimii ani în întreaga UE, câștigurile realizate nu au fost distribuite întotdeauna în mod egal, întrucât numărul persoanelor aflate în situație de sărăcie și de excluziune socială este în continuare prea ridicat; este îngrijorat de inegalitățile în creștere în UE și în statele sale membre, precum și de procentul tot mai mare de lucrători expuși riscului de sărăcie, nu doar în cazul lucrătorilor cu fracțiune de normă, ci și în cazul lucrătorilor cu normă întreagă; invită Comisia și statele membre să depună în continuare eforturi pentru îmbunătățirea situației acestor persoane, precum și pentru ca munca și competențele ONG-urilor, ale organizațiilor care luptă împotriva sărăciei și chiar ale persoanelor care se află în situație de sărăcie să fie recunoscute într-o mai mare măsură, prin încurajarea participării acestora la schimbul de bune practici; indică faptul că existența unor niveluri ridicate de inegalitate reduce producția economică și potențialul de creștere durabilă; subliniază faptul că integrarea șomerilor de lungă durată prin intermediul unor măsuri adaptate în mod individual este un factor esențial în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și contribuie la sustenabilitatea sistemelor naționale de securitate socială; solicită stabilirea și dezvoltarea de parteneriate care să includă toate părțile interesate relevante, cu scopul de a oferi instrumentele necesare pentru a răspunde mai eficient la nevoile pieței muncii, pentru a genera soluții eficiente și pentru a preveni șomajul de lungă durată; subliniază necesitatea de a pune în aplicare politici eficace în domeniul pieței forței de muncă pentru a reduce șomajul de lungă durată; consideră că statele membre ar trebui să ajute șomerii și mai mult, furnizând servicii de asistență accesibile, de calitate și la prețuri convenabile pentru căutarea unui loc de muncă, formare și recalificare, protejând în același timp persoanele care nu sunt capabile să participe;

13.  invită Comisia să țină seama de obiectivele de dezvoltare socială atunci când propune recomandări în materie de politici în contextul semestrului european;

14.  își reiterează îngrijorarea cu privire la variabilitatea ratei ocupării forței de muncă și a ratei șomajului înregistrate în diferite state membre și avertizează, în special, cu privire la gradul îngrijorător al subocupării și al șomajului ascuns; este îngrijorat mai ales cu privire la nivelul ridicat al șomajului în rândul tinerilor, care se ridică la peste 11  % în UE, cu excepția câtorva state membre – Austria, Republica Cehă, Țările de Jos, Ungaria, Malta și Germania; consideră că este îngrijorătoare îndeosebi proporția ridicată de tineri din categoria NEET și de persoane care au părăsit timpuriu școala, care există încă în mai multe țări; salută, în acest sens, majorarea finanțării pentru inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri” cu suma de 2,4 miliarde EUR pentru perioada 2017-2020; subliniază că, dacă este necesar, ar trebui să se aibă în vedere acordarea de fonduri suplimentare la nivelul UE și că statele membre ar trebui să se asigure că Garanția pentru tineret este complet deschisă tuturor grupurilor, inclusiv persoanelor vulnerabile; reamintește Raportul special nr. 5 al Curții de Conturi Europene intitulat „Șomajul în rândul tinerilor – au reușit politicile UE să schimbe situația?”;

15.  este de acord cu Comisia că „sistemele de protecție socială ar trebui să asigure dreptul la prestații de venit minim”; invită statele membre să stabilească venituri minime adecvate peste pragul de sărăcie, conform legislației și practicilor naționale și cu implicarea partenerilor sociali și să asigure faptul că acestea sunt ușor accesibile tuturor persoanelor care au cea mai mare nevoie de ele și sunt destinate acestora; consideră că, pentru a fi eficace în combaterea sărăciei, sistemele de venituri minime ar trebui să fie însoțite de accesul la bunuri și servicii publice de calitate și rezonabile ca preț și la măsuri pentru promovarea egalității șanselor și facilitarea integrării sau a reintegrării pe piața forței de muncă pentru persoanele aflate în situații vulnerabile, dacă acestea pot munci;

16.  invită Comisia să creeze un număr european de asigurare socială pentru a facilita schimbul de informații, pentru a pune la dispoziția oamenilor o evidență a drepturilor lor prezente și viitoare, precum și pentru a preveni abuzurile;

17.  consideră că dezvoltarea unui sistem european al asigurărilor pentru șomaj, elaborat ca o completare a sistemelor naționale de securitate socială, ar îmbunătăți nu doar capacitatea de absorbție a efectelor crizelor economice cu rezultate asimetrice, dar ar fi și un mod de consolidare a dimensiunii sociale a UE;

18.  invită Comisia, prin intermediul Fondului social european (FSE), al Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) și al semestrului european, să își consolideze eforturile pentru a sprijini politicile publice cuprinzătoare din statele membre, axându-se pe asigurarea unei tranziții mai ușoare de la școală și de la șomaj (de lungă durată) la muncă și solicită, în mod specific, punerea în aplicare integrală a măsurilor naționale prevăzute în Recomandarea Consiliului privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă(20); invită statele membre și Comisia să încurajeze învățarea pe tot parcursul vieții, în special pentru lucrătorii în vârstă, pentru a-i ajuta să-și poată adapta competențele și pentru a le facilita capacitatea de inserție profesională;

19.  este îngrijorat de nivelurile ridicate de sărăcie rămase în Europa la aproape un deceniu de la începutul crizei și de ruptura produsă între generații, inclusiv în statele membre cu un procent mai scăzut de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială; este îngrijorat, în special, de ratele tot mai mari ale sărăciei în rândul copiilor și ale sărăciei persoanelor încadrate în muncă înregistrate în mai multe state membre în pofida redresării macroeconomice din ultimii ani; constată că mai mult de o treime din statele membre raportează o situație critică în legătură cu procentul de copii care participă la îngrijirea și educația timpurie; invită Comisia să sprijine statele membre la elaborarea și punerea în aplicare a reformelor structurale și să evalueze impactul social și distributiv al acestora;

20.  solicită Comisiei și statelor membre să adopte toate măsurile necesare pentru reducerea drastică a sărăciei în Europa, în special a sărăciei în rândul copiilor, și, mai exact, să înainteze propuneri concrete care plasează copiii în centrul politicilor existente de reducere a sărăciei, în conformitate cu Recomandarea Comisiei privind investiția în copii și ținând cont în mod corespunzător de acțiunile pregătitoare stabilite în bugetul UE pentru 2017 și 2018 și de rezoluțiile relevante ale Parlamentului, asigurând faptul că există măsuri în vigoare pentru a le permite copiilor expuși riscului de sărăcie să aibă acces la asistență medicală gratuită, la educație gratuită, la îngrijire gratuită, la o locuință decentă și la alimentație adecvată; subliniază necesitatea ca statele membre să adopte planuri naționale pentru reducerea sărăciei în rândul copiilor, care să abordeze în mod specific impactul limitat al transferurilor sociale asupra reducerii riscului de sărăcie;

21.  salută accentul pus de AAC pentru 2018 pe asistența în ceea ce privește locuințele sociale și de alt tip ca servicii esențiale, inclusiv protejarea persoanelor aflate în situații vulnerabile împotriva evacuării forțate nejustificate și a executării silite, precum și combaterea lipsei de adăpost; solicită monitorizarea consolidată a lipsei de adăpost și a excluziunii de la locuință în cadrul semestrului, precum și recomandări, după caz;

22.  salută propunerea Comisiei de Directivă privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană și de înlocuire a actualei Directive privind declarația scrisă;

23.  subliniază ratele mai mari ale șomajului în rândul tinerilor și al lucrătorilor slab calificați în comparație cu cele din rândul lucrătorilor adulți înalt calificați; invită Comisia și statele membre să accelereze punerea în aplicare a Noii agende pentru competențe în Europa, care vizează actualizarea competențelor persoanelor cu probleme specifice de competențe, în vederea reintegrării acestora pe piața forței de muncă;

24.  invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de a investi în educație și formare rezonabile ca preț, accesibile și de înaltă calitate, în inovații care sprijină creșterea productivității muncii, în politici active în domeniul pieței forței de muncă, în măsuri de incluziune socială și integrare pe piața forței de muncă și în servicii publice și private mai eficace și mai personalizate de ocupare a forței de muncă, luând în considerare discrepanțele geografice și demografice la nivelul venitului în diferitele regiuni și țări, pentru a asigura dobândirea unor competențe corelate cu cererea de pe piața muncii, pentru a capacita oamenii și pentru a-i integra pe piața forței de muncă și pentru a reduce numărul tinerilor care abandonează școala; subliniază, în acest sens, cererea din ce în ce mai mare pentru competențe digitale și alte competențe transferabile și insistă asupra faptului că dezvoltarea acestor competențe este urgentă și deosebit de necesară și ar trebui să acopere toate grupurile sociale, cu o atenție deosebită asupra lucrătorilor slab calificați și tinerilor; subliniază importanța inițiativelor al căror obiectiv este acela de a sprijini mobilitatea pe termen lung a cursanților și a tinerilor absolvenți din instituțiile de învățământ și de formare profesională, care fac posibilă asigurarea unei forțe de muncă calificate și mobile în sectoarele cu potențial;

25.  consideră că recunoașterea reciprocă a calificărilor va fi benefică pentru depășirea decalajului dintre lipsa de personal calificat pe piața europeană a muncii și persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, în special tinerii; subliniază importanța calificărilor și a competențelor dobândite în medii de învățare non-formale și informale pentru a îmbunătăți șansele de găsire a unui loc de muncă pentru tineri și persoanele care au fost absente de pe piața muncii pentru a îndeplini responsabilități familiale; subliniază, prin urmare, importanța instituirii unui sistem de validare pentru formele de cunoștințe și experiență non-formale și informale, mai ales pentru cele dobândite prin activități voluntare; felicită Comisia pentru că a precizat, în AAC, importanța recunoașterii acestor competențe în cadrul Noii agende pentru competențe în Europa; invită Comisia și statele membre să modernizeze formarea profesională și să consolideze învățarea la locul de muncă, inclusiv uceniciile de calitate;

26.  invită statele membre să sprijine programele de ucenicie și să folosească pe deplin fondurile Erasmus+ disponibile pentru stagiari, pentru a garanta calitatea și atractivitatea acestui tip de formare; atrage atenția Comisiei asupra necesității consolidării utilizării acestui program de către tinerii din regiunile ultraperiferice, după cum se precizează în comunicarea sa intitulată „Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE”;

27.  încurajează statele membre să își intensifice eforturile pentru a pune în aplicare recomandările specifice fiecărei țări în domeniul educației și tineretului și pentru a promova schimbul de bune practici;

28.  invită Comisia și statele membre să continue inițiativele menite să sporească accesul la o educație, la competențe și la locuri de muncă mai bune și să asigure o concentrare mai puternică asupra economiei verzi și circulare pe parcursul întregii activități a acestora de dezvoltare a competențelor;

29.  este de părere că o agendă pentru competențe orientată spre viitor ar trebui să includă educația pentru sustenabilitate și să se înscrie într-o reflecție mai amplă asupra culturii ocupaționale în contextul creșterii gradului de digitizare și robotizare a societăților europene, concentrându-se nu numai asupra creșterii economice, ci și asupra dezvoltării personale a cursanților și asupra îmbunătățirii stării lor de sănătate și a bunăstării acestora;

30.  salută comunicarea Comisiei din 14 noiembrie 2017 intitulată „Consolidarea identității europene prin educație și cultură” (COM(2017)0673), care include obiective ambițioase în domeniul educației, în special crearea unui Spațiu european al învățământului și îmbunătățirea învățării limbilor străine în Europa;

31.  reamintește că sectoarele creative se numără printre sectoarele cele mai favorabile dezvoltării antreprenoriatului și că educația creativă dezvoltă aptitudini transferabile, cum sunt gândirea creativă, soluționarea problemelor, munca în echipă și ingeniozitatea; solicită includerea artelor și a învățării creative în educația în domeniul științelor exacte, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM), având în vedere legătura strânsă dintre creativitate și inovare; subliniază, în plus, potențialul sectoarelor cultural și creativ pentru conservarea și promovarea diversității lingvistice și culturale europene și pentru creșterea economică, inovare și ocuparea forței de muncă, în special în rândul tinerilor; subliniază că promovarea în continuare a sectoarelor cultural și creativ și investițiile în aceste sectoare pot contribui substanțial la investiții, creștere, inovare și la ocuparea forței de muncă; invită, prin urmare, Comisia să aibă în vedere oportunitățile oferite de sectoarele culturale și creative în ansamblul lor, în special de ONG-uri și de asociațiile mici, de exemplu în cadrul Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor;

32.  reamintește că este necesar ca fetele și tinerele să fie încurajate să urmeze studii în domeniul TIC și invită statele membre să încurajeze fetele și tinerele să studieze discipline STIM, dar fără a renunța la arte și la științele umane, precum și să îmbunătățească reprezentarea femeilor în domeniile STIM;

33.  invită statele membre și Comisia să ia toate măsurile necesare, în concordanță cu principiul subsidiarității, pentru îmbunătățirea serviciilor și a legislației importante pentru asigurarea echilibrului adecvat dintre viața familială și cea profesională și a egalității de gen; solicită dezvoltarea unor servicii accesibile, de calitate și rezonabile ca preț de îngrijire a copiilor și de învățământ preșcolar, precum și a unor servicii de îngrijiri pentru persoanele care necesită îngrijiri, și crearea unor condiții favorabile pentru părinți și îngrijitori, permițând utilizarea avantajoasă a concediului din motive familiale și a modalităților de lucru flexibile care valorifică potențialul noilor tehnologii, garantează protecția socială și oferă o formare corespunzătoare, acolo unde este necesar; subliniază, totuși, necesitatea de a reduce sarcina îngrijirii obligatorii de către membrii familiei și solicită crearea unui domeniu reglementat al lucrătorilor casnici și al îngrijitorilor, care să faciliteze echilibrul dintre viața familială și cea profesională, contribuind în același timp la crearea de locuri de muncă; subliniază, în acest sens, potențialul parteneriatelor public-privat și rolul important al prestatorilor de servicii sociale și al întreprinderilor sociale; subliniază cu fermitate necesitatea monitorizării progreselor sociale și a celor în ceea ce privește egalitatea de gen, a includerii perspectivei de gen, precum și a examinării impactului reformelor de-a lungul timpului;

34.  invită Comisia și statele membre să introducă obiective în privința îngrijirii persoanelor în vârstă, a persoanelor cu dizabilități și a altor persoane aflate în întreținere, similare cu obiectivele de la Barcelona, cu instrumente de monitorizare pentru a asigura atingerea acestor obiective; invită Comisia și statele membre să aibă în vedere standarde calitative pentru toate serviciile de îngrijire, inclusiv cu privire la disponibilitatea, accesibilitatea și prețul convenabil al acestora; invită statele membre și Comisia să adopte concluziile Consiliului pentru Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (EPSCO) privind consolidarea sprijinului și a îngrijirilor acordate la nivelul comunității pentru o viață independentă și să dezvolte o strategie clară și investiții masive pentru dezvoltarea unor servicii comunitare moderne, de înaltă calitate și să sporească sprijinul pentru îngrijitori, în special pentru persoanele care asigură servicii de îngrijire pentru membrii familiei;

35.  solicită Comisiei și statelor membre să îmbunătățească calitatea muncii, atât în ceea ce privește condițiile de muncă, securitatea și sănătatea în muncă, cât și în ceea ce privește salariile, care să permită un trai decent și planificarea familială; subliniază importanța combaterii în mod eficace a muncii nedeclarate, prin implicarea partenerilor sociali și aplicarea unor amenzi adecvate; îndeamnă statele membre să își dubleze eforturile în vederea transformării muncii nedeclarate în muncă legală, prin consolidarea mecanismelor de inspecție a muncii și prin crearea de măsuri care să permită trecerea lucrătorilor din economia paralelă în economia formală; reamintește statelor membre de existența platformei împotriva muncii nedeclarate, la care acestea ar trebui să participe în mod activ, prin schimbul de bune practici, în vederea combaterii muncii nedeclarate, a societăților de tip „cutie poștală” și a falselor activități independente, deoarece aceste fenomene periclitează atât calitatea muncii, cât și accesul lucrătorilor la sistemele de protecție socială și finanțele publice naționale, ducând la o concurență neloială în rândul întreprinderilor din Europa; salută noile inițiative propuse de Comisie, cum ar fi lansarea unei consultări publice cu privire la Autoritatea Europeană în Domeniul Muncii, precum și la un număr european de asigurare socială; invită statele membre să le asigure inspectoratelor de muncă și altor organisme publice relevante resurse adecvate pentru a soluționa problema muncii nedeclarate, să conceapă măsuri care să le permită lucrătorilor să treacă de la economia subterană la cea oficială și să îmbunătățească cooperarea transfrontalieră între serviciile de inspecție și schimbul electronic de informații și de date, pentru a mări eficiența controalelor menite să combată și să prevină frauda socială și munca nedeclarată și să reducă sarcina administrativă;

36.  invită statele membre să se asigure că politicile active în domeniul pieței forței de muncă sunt eficiente și eficace și sunt concepute astfel încât să sprijine mobilitatea dintre sectoare și reconversia lucrătorilor, aspecte care vor deveni tot mai importante pe măsură ce piețele noastre ale forței de muncă se adaptează la digitalizarea economiilor noastre;

37.  subliniază potențialul IMM-urilor și al întreprinderilor sociale pentru crearea de locuri de muncă și pentru economie în ansamblu; consideră că este esențială evaluarea ratei ridicate de eșec a întreprinderilor nou-înființate, pentru a trage învățăminte pentru viitor și pentru a sprijini spiritul antreprenorial, inclusiv prin dezvoltarea și sprijinirea modelelor de economie socială și circulară; consideră că este deosebit de importantă, de asemenea, îmbunătățirea mediului de afaceri prin eliminarea sarcinilor administrative și ajustarea cerințelor, ameliorarea accesului la finanțare și susținerea dezvoltării unor modele fiscale și a unor proceduri simplificate de conformitate fiscală care să favorizeze IMM-urile, antreprenorii, persoanele care desfășoară o activitate independentă, microîntreprinderile, întreprinderile nou-înființate și întreprinderile sociale și pentru a preveni evaziunea fiscală și lipsa informațiilor fiabile pentru identificarea bazelor impozabile și a proprietarilor reali ai acestora; solicită statelor membre să elaboreze politici care să stimuleze în rândul tinerilor, de la o vârstă fragedă, o cultură responsabilă și eficace a antreprenoriatului, asigurându-le acestora oportunități pentru stagii de practică și vizite în întreprinderi, precum și cunoștințele adecvate pentru a preveni eșecurile; în acest sens, îndeamnă Comisia Europeană să asigure continuitatea programelor Erasmus pentru tinerii întreprinzători; invită statele membre să sprijine asociațiile și inițiativele care ajută tinerii întreprinzători să deruleze proiecte inovatoare;

38.  subliniază că antreprenoriatul social reprezintă un domeniu în expansiune care poate stimula economia, atenuând în același timp starea de sărăcie, excluziunea socială și alte probleme de societate; consideră, prin urmare, că educația antreprenorială ar trebui să includă o dimensiune socială și să se ocupe de teme precum comerțul echitabil, întreprinderile sociale și modelele alternative de afaceri, printre care cooperativele, cu scopul de a depune eforturi în direcția unei economii mai sociale, mai favorabile incluziunii și mai sustenabile;

39.  reamintește faptul că întreprinderile sociale au jucat un rol esențial în reducerea la minimum a impactului crizei; subliniază, așadar, nevoia de a oferi sprijin suplimentar acestor întreprinderi, în special în ceea ce privește accesul la diferite forme de finanțare, mai ales la fonduri europene, precum și în ceea ce privește reducerea sarcinilor administrative; insistă asupra nevoii de a le asigura acestora un cadru juridic care să le recunoască activitățile desfășurate în UE și să asigure evitarea concurenței neloiale; regretă că aprecierea activității acestora nu se reflectă în AAC, după cum a solicitat Parlamentul;

40.  recunoaște că femeile continuă să fie subreprezentate pe piața muncii; consideră, în acest sens, că contractele de muncă flexibile, inclusiv contractele temporare voluntare și cu fracțiune de normă, pot juca un rol important în creșterea nivelului de participare în cazul unor grupuri care, în caz contrar, ar fi fost excluse de pe piața muncii, inclusiv în cazul femeilor;

41.  invită Comisia și statele membre să investească în cercetare și să promoveze dezvoltarea de noi tehnologii și servicii de producție, în cadrul unei tranziții echitabile; subliniază potențialul lor de a crește productivitatea și sustenabilitatea, de a crea noi locuri de muncă de calitate și de a stimula dezvoltarea pe termen lung;

42.  solicită Comisiei și statelor membre ca, în conformitate cu Strategia UE 2020, să se promoveze investițiile în domeniul cercetării și dezvoltării; susține că investițiile în acest domeniu contribuie la creșterea competitivității și a productivității economiei, favorizând astfel crearea de locuri de muncă stabile și creșterea salariilor;

43.  subliniază importanța garantării accesului la bandă largă în toate regiunile, inclusiv în zonele rurale și în regiunile cu probleme naturale sau demografice grave și permanente, pentru a favoriza dezvoltarea armonioasă pe întreg teritoriul UE;

44.  consideră că declinul demografic, care afectează regiunile UE în măsură diferită, se numără printre obstacolele serioase care împiedică dezvoltarea UE, ceea ce necesită abordări și angajamente diferențiate; invită Comisia și statele membre să introducă măsuri menite să facă față acestei provocări; subliniază faptul că declinul demografic necesită o abordare cuprinzătoare, care ar trebui să includă adaptarea infrastructurii necesare, o ocupare a forței de muncă de calitate și cu salarii decente și îmbunătățirea serviciilor publice și a modalităților de lucru flexibile voluntare, care ar trebui să fie însoțite de o siguranță adecvată a locului de muncă și de protecție socială accesibilă;

45.  salută faptul că, în cadrul programului său statistic european, Comisia a inclus necesitatea de a elabora statistici privind provocările demografice, precum depopularea sau dispersia populației; consideră că aceste date vor oferi o imagine de ansamblu corectă a problemelor cu care se confruntă aceste regiuni, fapt care va permite găsirea unor soluții mai bune; solicită Comisiei să ia în considerare aceste statistici la elaborarea viitorului cadru financiar multianual (CFM);

46.  reamintește că creșterea speranței de viață necesită adaptarea sistemelor de pensii în vederea asigurării sustenabilității acestora și a unei bune calități a vieții pentru persoanele în vârstă; subliniază că acest lucru poate fi realizat prin reducerea gradului de dependență economică, inclusiv prin asigurarea de condiții de muncă adecvate pentru a oferi oportunități celor care doresc să lucreze până la o vârstă mai înaintată și prin evaluarea, la nivelul statelor membre și împreună cu partenerii sociali, a nevoii de a stabili un echilibru sustenabil între, pe de o parte, vârsta legală și vârsta efectivă de pensionare și, pe de altă parte, creșterea speranței de viață și anii de contribuție la asigurări, precum și prin prevenirea ieșirii anticipate de pe piața forței de muncă, precum și prin integrarea tinerilor, a refugiaților și a migranților pe piața muncii; invită Comisia să sprijine statele membre în consolidarea sistemelor de pensii publice și ocupaționale și în introducerea unor credite de îngrijire pentru compensarea contribuțiilor pierdute ale femeilor și bărbaților din cauza responsabilităților de îngrijire a copiilor și a celor pe termen lung ca metodă de reducere a diferențelor dintre pensiile femeilor și cele ale bărbaților și pentru a oferi un venit din pensii adecvat peste pragul sărăciei și pentru a le permite pensionarilor să trăiască în demnitate și independență;

47.  invită Comisia și statele membre să urmărească politica îmbătrânirii active, incluziunea socială a persoanelor în vârstă și solidaritatea între generații; reamintește că sistemele medicale mai eficiente din punctul de vedere al costurilor și îngrijirea de lungă durată care asigură accesul la timp la asistență medicală preventivă și curativă convenabilă ca preț și de bună calitate sunt, de asemenea, fundamentale pentru productivitate;

48.  este de părere că politica de coeziune, ca politică principală de investiții publice a Uniunii Europene, și-a dovedit eficacitatea în reducerea inegalităților, în sporirea incluziunii și în reducerea sărăciei și, prin urmare, ar trebui să primească mai multe fonduri în viitorul cadru financiar multianual; consideră că FSE ar trebui să fie menținut ca principalul instrument al UE pentru integrarea și reintegrarea lucrătorilor pe piața muncii, precum și pentru măsurile de sprijin în materie de incluziune socială și de combatere a sărăciei și a inegalităților și pentru sprijinirea implementării Pilonului european al drepturilor sociale; solicită Comisiei să majoreze FSE, cu scopul de a sprijini punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale în următorul CFM;

49.  subliniază necesitatea ca FEIS să sprijine creșterea economică și ocuparea forței de muncă în proiecte de investiții cu grad ridicat de risc, precum și să combată șomajul în rândul tinerilor și șomajul pe termen lung; este îngrijorat, totuși, de dezechilibrul enorm în ceea ce privește utilizarea fondului dintre UE-15 și UE-13; subliniază, de asemenea, rolul programului pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) pentru promovarea unor niveluri ridicate de calitate și sustenabilitate a ocupării forței de muncă, pentru garantarea unei protecții sociale adecvate și decente și pentru combaterea excluziunii sociale și a sărăciei;

50.  îndeamnă statele membre să evalueze posibilitatea reducerii impactului fiscal asupra bunurilor de primă necesitate, în special asupra celor alimentare, aceasta constituind o măsură de dreptate socială elementară;

51.  invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru o mai bună integrare a persoanelor cu dizabilități pe piața forței de muncă, prin eliminarea barierelor legislative, combaterea discriminării și adaptarea locurilor de muncă, precum și prin crearea de stimulente pentru încadrarea în muncă a acestor persoane; reamintește că un mediu de lucru adaptat pentru persoanele cu dizabilități, integrarea acestora la toate nivelurile de învățământ și formare, precum și sprijinul financiar specific sunt măsuri esențiale care vor permite participarea deplină a acestor persoane pe piața muncii și în cadrul societății în ansamblu; invită Comisia să includă în tabloul de bord social indicatori referitori la integrarea pe piața forței de muncă și la incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități;

52.  salută integrarea drepturilor persoanelor cu dizabilități în propunerea de noi orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre anexată la Analiza anuală a creșterii pentru 2018; solicită totuși ca aceste dispoziții să includă măsuri concrete în vederea atingerii obiectivelor declarate, în conformitate cu obligațiile UE și ale statelor membre în temeiul Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD);

53.  încurajează statele membre să pună în aplicare măsurile necesare pentru incluziunea socială a refugiaților, precum și a persoanelor care aparțin minorităților etnice sau sunt de origine imigrantă;

54.  subliniază faptul că lipsa de armonizare a cererii de forță de muncă cu oferta de locuri de muncă este o problemă care afectează angajatorii din toate regiunile UE, inclusiv din cele mai dezvoltate, și nu poate fi soluționată prin locuri de muncă nesigure sau instabile; invită Comisia și statele membre să promoveze măsuri pentru a facilita mobilitatea lucrătorilor între locuri de muncă, sectoare și zone geografice, pentru a răspunde cererii de forță de muncă atât în regiunile mai puțin dezvoltate, cât și în cele mai bine dezvoltate, asigurând totodată stabilitate și condiții de muncă decente și facilitând progresul și promovarea profesională; admite faptul că mobilitatea forței de muncă în interiorul UE între statele membre contribuie la satisfacerea ofertei și a cererii; în plus, invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită circumstanțelor singulare ale lucrătorilor transfrontalieri și ale lucrătorilor din regiunile periferice și ultraperiferice;

55.  regretă faptul că, în pofida numeroaselor solicitări ale Parlamentului, problema regiunilor ultraperiferice tot nu este abordată în această AAC; îndeamnă Comisia să accelereze aplicarea articolului 349 din TFUE, pentru o mai bună integrare a regiunilor ultraperiferice în UE, în scopul garantării egalității între regiuni și al promovării mult aclamatei convergențe ascendente; subliniază faptul că este necesar să se acorde în continuare o atenție specială regiunilor ultraperiferice, nu numai prin alocarea de fonduri, ci și prin monitorizarea impactului pe care îl pot avea politicile europene asupra situației lor sociale și asupra ratelor de ocupare a forței de muncă existente la nivelul acestora;

56.  subliniază faptul că, în perioada 2014-2016, creșterea reală a salariilor s-a aflat sub nivelul creșterii productivității, în pofida ameliorărilor înregistrate pe piața forței de muncă; reamintește că creșterea salariilor reale, ca rezultat al creșterii productivității, este esențială pentru abordarea inegalităților;

57.  subliniază rolul partenerilor sociali, ca actori esențiali, al practicilor naționale de dialog social și al societății civile în procesul de reformă și valoarea adăugată adusă de implicarea activă a acestora în elaborarea, programarea și aplicarea reformelor; subliniază că implicarea efectivă în elaborarea politicilor le va permite partenerilor sociali să se simtă mai implicați în reformele naționale adoptate ca urmare a recomandărilor specifice fiecărei țări formulate în cadrul semestrului și, prin urmare, va consolida asumarea rezultatelor de către aceștia; invită, astfel, Comisia să propună orientări pentru implicarea adecvată a tuturor părților interesate relevante; sprijină opinia că noile forme de ocupare a forței de muncă pe piața globalizată necesită noi forme de dialog social și civil și invită Comisia și statele membre să sprijine crearea acestor noi forme de dialog social și protejarea acestor noi forme de ocupare a forței de muncă; subliniază că toți lucrătorii trebuie să fie informați cu privire la drepturile lor și să fie protejați în caz de denunțare a practicilor abuzive; consideră că, în vederea asigurării convergenței ascendente, ar trebui să se insiste asupra dialogului social în toate fazele procesului semestrului european; afirmă că statele membre trebuie să ajute cetățenii să dezvolte competențele necesare pe piața forței de muncă;

58.  subliniază că, potrivit Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (CEDEFOP) și conform tabloului de bord al Strategiei Europa 2020, distribuirea competențelor pe piața forței de muncă a îndeplinit în mare parte cerințele de calificare de pe piața forței de muncă în 2016, și că oferta de forță de muncă a depășit cererea pentru toate tipurile de calificări, fiind deosebit de ridicată pentru calificările de nivel scăzut și mediu; subliniază că previziunile CEDEFOP arată o creștere în paralel a competențelor până în 2025, atât din perspectiva cererii, cât și a ofertei, și se preconizează că nivelurile de competențe se vor modifica mai repede pentru forța de muncă decât cele solicitate de piața forței de muncă; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să reevalueze cu atenție dificultățile în ceea ce privește accesul pe piața forței de muncă; este preocupat de creșterea ratei supracalificării (25  % în 2014);

59.  subliniază că discriminarea de gen, precum diferența de remunerare dintre femei și bărbați sau decalajul dintre rata de ocupare a forței de muncă în rândul bărbaților și a femeilor este în continuare ridicată, salariul orar mediu brut al bărbaților încadrați în muncă fiind cu aproximativ 16  % mai ridicat decât cel al femeilor; subliniază că aceste decalaje se datorează subreprezentării femeilor în sectoarele bine plătite, discriminării pe piața forței de muncă și numărului ridicat de femei care lucrează cu fracțiune de normă; îndeamnă la înregistrarea de progrese suplimentare, necesare pentru reducerea acestor decalaje; invită Comisia, în acest context, să introducă un pilon privind egalitatea de gen și un obiectiv general legat de aceasta în Strategia Europa 2020;

60.  invită statele membre să integreze dimensiunea de gen și principiul egalității între femei și bărbați în programele lor naționale de reformă și în programele de stabilitate și de convergență, prin stabilirea unor obiective calitative și prin elaborarea unor măsuri care să combată disparitățile de gen persistente;

61.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0355.
(3) JO L 59, 2.3.2013, p. 5.
(4) JO C236 E, 12.8.2011, p. 57.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0451.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0418.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0403.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2017)0360.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0260.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0073.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2017)0039.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2017)0010.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2016)0338.
(14) JO C 35, 31.1.2018, p. 157.
(15) JO C 366, 27.10.2017, p. 19.
(16) JO C 265, 11.8.2017, p. 48.
(17) JO C 75, 26.2.2016, p. 130.
(18) JO C 65, 19.2.2016, p. 40.
(19) Indicele economiei și societății digitale, Comisia Europeană.
(20) JO C 67, 20.2.2016, p. 1.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate