Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la situația din Maldive (2018/2630(RSP))

P8_TA(2018)0079 RC-B8-0168/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Maldive, în special cele din 16 septembrie 2004(1), 30 aprilie 2015(2), 17 decembrie 2015(3) și 5 octombrie 2017(4),

–  având în vedere declarațiile purtătorului de cuvânt al SEAE din 2 februarie 2018 privind hotărârea Curții Supreme a Republicii Maldivelor, din 1 februarie 2018(5), și din 6 februarie 2018 referitoare la situația din Maldive(6),

–  având în vedere declarația locală comună din 30 ianuarie 2018 a Delegației Uniunii Europene, prezentată în acord cu șefii de misiune ai UE rezidenți la Colombo și acreditați în Maldive, referitoare la reînnoirea mandatului de arestare a deputatului Faris Maumoon(7),

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care Republica Maldivelor este parte,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (ICESCR), la care Republica Maldivelor este, de asemenea, parte,

–  având în vedere Orientările UE privind pedeapsa cu moartea,

–  având în vedere misiunea oficială în Maldive a Delegației Parlamentului European pentru relațiile cu țările din Asia de Sud, între 29 și 31 octombrie 2017,

–  având în vedere declarația Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, din 7 februarie 2018,

–  având în vedere declarația făcută la 6 februarie 2018 de către Biroul Delegației Parlamentului European pentru relațiile cu țările din Asia de Sud, referitoare la situația din Maldive,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la Maldive, astfel cum au fost adoptate de către Consiliu în cadrul celei de-a 3598-a reuniuni a acestuia, la 26 februarie 2018,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere reuniunea Secretarului General al ONU cu Mohamed Asim, Ministrul de externe al Republicii Maldive, la 28 septembrie 2017, în cadrul căreia s-a exprimat îngrijorarea cu privire la situația politică din această țară,

–  având în vedere declarația Uniunii Internaționale a Avocaților (UIA) la 7 martie 2018, prin care se exprimă profunda îngrijorare cu privire la statul de drept și la situația independenței sistemului judiciar din Maldive,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât primele alegeri democratice din 2008 și adoptarea unei noi constituții au dat naștere la mari speranțe că Republica Maldivelor ar putea depăși decenii de regim autoritar, îndreptându-se către un sistem democratic, însă evoluțiile recente reprezintă o amenințare gravă la adresa realizării acestei perspective;

B.  întrucât membri ai partidelor din opoziție, jurnaliști independenți și apărători ai drepturilor omului raportează înmulțirea amenințărilor și a atacurilor din partea autorităților, a poliției și a grupurilor extremiste; întrucât s-au exprimat preocupări cu privire la sistemul judiciar extrem de politizat din Maldive, care, de-a lungul anilor, a abuzat de competențele sale și a acționat în favoarea partidului aflat la putere și împotriva politicienilor din opoziție; întrucât există tot mai multe dovezi care indică faptul că acuzațiile penale formulate împotriva oponenților politici ai președintelui Abdulla Yameen Abdul Gayoom (denumit în continuare președintele Yameen) ar fi putut fi motivate politic; întrucât fostul președinte Maumoon Abdul Gayoom a fost arestat în februarie 2018;

C.  întrucât primul tur al alegerilor prezidențiale urmează să aibă loc în septembrie 2018; întrucât președintele a invitat comunitatea internațională să observe procesul electoral;

D.  întrucât, la 1 februarie 2018, o hotărâre a Curții Supreme a Republicii Maldivelor a anulat procedura penală împotriva liderilor politici și a recunoscut că procesele împotriva acestora nu au fost echitabile; întrucât hotărârea a dispus eliberarea imediată a nouă persoane, printre care opt lideri politici din opoziție, printre care Mohamed Nasheed, aflat în exil, precum și repunerea în funcție a 12 deputați suspendați; întrucât guvernul își păstrează o majoritate în Parlament atât timp cât cei 12 deputați rămân demiși din funcție;

E.  întrucât, la 5 februarie 2018, în urma hotărârii Curții Supreme, președintele Yameen a declarat o stare de urgență de 15 zile; întrucât declararea stării de urgență a condus la suspendarea unui mare număr de drepturi ale omului și de libertăți fundamentale, inclusiv dreptul de întrunire pașnică și dreptul de a nu fi arestat sau lipsit de libertate în mod ilegal;

F.  întrucât doi judecători cu rol de președinți ai Curții Supreme, inclusiv președintele, au fost arestați, iar judecătorii cu rol de președinte rămași au anulat, în consecință, ordinul inițial; întrucât membri ai sistemului judiciar și oponenți politici au fost reținuți în mod arbitrar, încălcându-se în mod vădit independența sistemului judiciar;

G.  întrucât, în ciuda protestelor pașnice a sute de cetățeni, starea de urgență a fost prelungită de Parlament pentru încă 30 de zile la 20 februarie 2018, acțiune care a fost considerată neconstituțională de către procurorul general al Republicii Maldivelor, însă a fost confirmată de Curtea Supremă; întrucât votul privind prelungirea stării de urgență a trecut cu forța prin Parlament, nefiind întrunit cvorumul;

H.  întrucât Consiliul Afaceri Externe a urmărit cu îngrijorare recenta deteriorare a situației din Maldive și a făcut apel la întreaga populație, în special la forțele de ordine, să acționeze cu reținere; întrucât la 8 martie 2018, la cea de-a 37-a sesiune a Consiliului pentru Drepturile Omului, a fost prezentată o declarație comună în numele a peste 40 de țări, printre care toate statele membre ale UE, prin care se face apel la guvernul din Maldive să restabilească drepturile constituționale și independența instanțelor, se exprimă sprijinul pentru buna funcționare a Parlamentului acestui stat, și se îndeamnă guvernul să elibereze prizonierii politici și familiile acestora;

I.  întrucât activiștii societății civile și apărătorii drepturilor omului din Maldive se confruntă în continuare cu amenințări și intimidări din partea extremiștilor, și cu hărțuire judiciară din partea autorităților, după cum este cazul Shahindhei Ismail, directoare executivă a Rețelei pentru democrație din Maldive, care a fost ținta unor articole în presă, a unor amenințări cu moartea și a unei anchete a poliției din cauza campaniei sale de combatere a fundamentalismului religios și a radicalizării;

J.  întrucât președintele Yameen și-a declarat în repetate rânduri intenția de a relua practica execuțiilor sancționate de stat, punând capăt unui moratoriu de 60 de ani; întrucât dreptul din Maldive permite condamnarea minorilor la pedeapsa cu moartea cu executare amânată până la împlinirea vârstei de 18 ani de către minor, ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului internațional; întrucât, în cel puțin trei cazuri, și anume cele ale lui Hussein Humaam Ahmed, Ahmed Murrath și Mohamed Nabeel, Curtea Supremă din Maldive a confirmat pedepsele cu moartea ale unor persoane condamnate, ale căror procese nu au respectat standardele internaționale referitoare la un proces echitabil, și care se află în prezent în pericol iminent de a fi executate;

K.  întrucât, în ultimii ani, Maldivele s-au reorientat spre o versiune radicală a Islamului; întrucât există, de asemenea, preocupări cu privire la creșterea militantismului islamist radical și la numărul de tineri - bărbați și femei - radicalizați, care se presupune că s-au alăturat ISIS;

L.  întrucât Federația Internațională a Jurnaliștilor (IFJ), Reporteri fără Frontiere (RSF) și Comitetul pentru protecția jurnaliștilor (CPJ) au emis o declarație comună la 15 februarie 2018, prin care își exprimă profunda îngrijorare cu privire la restricționarea și amenințările la adresa libertății mass-mediei și a presei în Maldive; întrucât, la 4 februarie 2018, șeful adjunct al Partidului Progresist din Maldive (PPM), aflat la guvernare, Abdul Raheem Abdullah, a cerut forțelor de securitate să închidă imediat Raajje TV, acuzând acest post de a fi acordat timp de emisie liderilor opoziției;

M.  întrucât UE întreține relații de lungă durată cu Maldive, în special în domenii precum lupta împotriva schimbărilor climatice, iar sute de mii de turiști europeni călătoresc în fiecare an în Maldive;

1.  își exprimă profunda îngrijorare față de deteriorarea gravă a situației drepturilor omului și a drepturilor politice în Maldive, precum și față de tendințele tot mai autoritare ale președintelui Yameen și ale guvernului acestuia; ia act cu satisfacție de concluziile Consiliului privind Republica Maldivelor, din 26 februarie 2018;

2.  solicită guvernului Republicii Maldivelor să ridice imediat starea de urgență, să respecte instituțiile și competențele acestora, așa cum prevede Constituția, și să respecte drepturile fundamentale ale tuturor persoanelor, inclusiv dreptul la libertatea de exprimare și de întrunire, precum și statul de drept; își exprimă îngrijorarea crescândă cu privire la acțiunile recente ale guvernului, care aduc prejudicii grave și subminează democrația, și sunt în contradicție cu Constituția Republicii Maldivelor și cu obligațiile internaționale asumate de acest stat în materie de drepturile omului; condamnă intimidarea continuă și amenințările la adresa jurnaliștilor, a bloggerilor și a apărătorilor drepturilor omului din Maldive; îndeamnă autoritățile din Maldive să garanteze siguranța tuturor activiștilor societății civile, apărătorilor drepturilor omului și lucrătorilor din domeniul mass-media din această țară, pentru a le permite să își desfășoare activitatea în siguranță și fără impedimente, să ancheteze amenințările la adresa acestora, și să îi aducă în fața justiției pe făptași; regretă represiunea împotriva oponenților politici din Maldive, și solicită guvernului să renunțe la toate acuzațiile împotriva tuturor persoanelor reținute din motive politice și să le elibereze imediat și necondiționat;

3.  salută hotărârea Curții Supreme din Maldive de la 1 februarie 2018 de a anula procedura penală împotriva liderilor politici și de a repune în funcție 12 deputați; invită autoritățile din Maldive să respecte această hotărâre;

4.  condamnă ferm orice interferență în activitatea Curții Supreme din Maldive și arestările judecătorilor cu rol de președinți; solicită eliberarea imediată și necondiționată a acestora; își exprimă îngrijorarea cu privire la încălcarea tot mai frecventă a principiului separării puterii executive, judecătorești și a altor puteri în Maldive; solicită autorităților responsabile să ia măsuri imediate de a restabili și de a respecta principiile înscrise în Constituția acestui stat;

5.  își reiterează apelul către guvern de a asigura independența și imparțialitatea deplină a sistemului judiciar și de a garanta tuturor cetățenilor dreptul la o justiție echitabilă și transparentă, liberă de orice influență politică; condamnă ferm interferența în activitatea Curții Supreme și măsurile luate împotriva sistemului judiciar și a judecătorilor; solicită guvernului să garanteze că avocații își pot îndeplini toate sarcinile profesionale fără a fi intimidați, împiedicați, hărțuiți sau influențați în mod necorespunzător;

6.  își reiterează apelul adresat guvernului din Maldive de a iniția un dialog deschis cu liderii tuturor partidelor politice; reamintește că un astfel de dialog pregătește calea pentru alegeri credibile, transparente și deschise; consideră că UE ar trebui să continue să sprijine în mod activ ONU în facilitarea acestui dialog;

7.  invită actorii regionali să coopereze cu statele UE pentru a contribui la realizarea stabilității politice și democratice din Maldive;

8.  consideră că singura metodă prin care se poate inversa deteriorarea situației democrației, a drepturilor omului și a libertăților în Maldive implică un proces de dialog autentic, care să implice toate partidele politice și alți lideri ai societății civile; consideră, în plus, că, pentru a face un prim pas în direcția reconcilierii, guvernul trebuie să elibereze toți politicienii din opoziție aflați în prezent în închisoare;

9.  reiterează opoziția fermă a UE față de pedeapsa cu moartea, în toate cazurile și fără excepție; condamnă ferm anunțul de reintroducere a pedepsei cu moartea în Maldive și îndeamnă guvernul și parlamentul Republicii Maldivelor să respecte moratoriul privind pedeapsa cu moartea care este în vigoare de peste 60 de ani; solicită abolirea universală a pedepsei capitale, și invită guvernul să revoce toate infracțiunile pasibile de pedeapsa capitală vizând minorii și să interzică executarea delincvenților juvenili;

10.  critică ferm faptul că practicarea religiilor non-musulmane este pasibilă de pedepse aspre în Maldive; își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că Legea unității religioase este folosită pentru a limita libertatea de exprimare în Maldive;

11.  își exprimă îngrijorarea cu privire la potențialul impact al situației asupra securității rezidenților străini și a turiștilor; invită VP/ÎR, Delegația UE în Maldive și delegațiile statelor membre să își coordoneze îndeaproape recomandările de călătorie în acest sens;

12.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor persoanelor deținute în mod arbitrar, multe dintre acestea fiind jurnaliști și protestatari pașnici; condamnă orice folosire a forței de către autorități; invită toate autoritățile din Maldive, în special autoritățile de aplicare a legii, să acționeze cu reținere; invită autoritățile să ancheteze toate persoanele suspectate de a fi răspunzătoare de infracțiunile care au fost comise, și să le tragă la răspundere;

13.  invită UE să utilizeze pe deplin toate instrumentele de care dispune pentru a promova respectarea drepturilor omului și a principiilor democratice în Maldive, inclusiv, eventual, suspendarea asistenței financiare acordate de UE acestei țări până la reinstaurarea statului de drept și respectarea principiilor democratice; invită Consiliul să introducă măsuri și sancțiuni direcționate împotriva acelor persoane din țară care subminează drepturile omului, și, de asemenea, să înghețe activele din străinătate ale anumitor membri ai guvernului din Maldive și ale principalilor lor susținători din cadrul comunității de afaceri din Maldive, și să impună interdicții de călătorie la adresa acestora;

14.  solicită guvernului din Maldive să reformeze în profunzime sistemul judiciar, să stabilească imparțialitatea Comisiei Serviciului Judiciar, să restabilească independența procurorului general, și să respecte garanțiile procedurale și dreptul la un proces echitabil, imparțial și independent;

15.  recunoaște că, potrivit Constituției, trebuie să se desfășoare alegeri în 2018; subliniază că trebuie luate măsuri imediate pentru a se asigura că aceste alegeri sunt transparente și credibile, că alegătorilor li se oferă o posibilitate reală de alegere și că părțile pot să facă campanie în mod liber;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU și guvernului Republicii Maldivelor.

(1) JO C 140 E, 9.6.2005, p. 165. (2) JO C 346, 21.9.2016, p. 60. (3) JO C 399, 24.11.2017, p. 134. (4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0383. (5) https://eeas.europa.eu/headquarters/headquarters-homepage/39275/statement-spokesperson-decision-supreme-court-maldives_en (6) https://eeas.europa.eu/headquarters/headquarters-homepage/39413/statement-spokesperson-situation-maldives_en (7) https://eeas.europa.eu/delegations/sri-lanka/39021/joint-local-statement-renewed-arrest-mp-faris-maumoon_en

Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la arestarea unor apărători ai drepturilor omului din Sudan, în special cazul lui Salih Mahmoud Osman, laureat al Premiului Saharov (2018/2631(RSP))

P8_TA(2018)0080 RC-B8-0159/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Sudan,

–  având în vedere declarația din 9 februarie 2018 a vicepreședintei responsabile pentru Rețeaua Premiului Saharov și a președintelui Subcomisiei pentru drepturile omului a Parlamentului referitoare la Salih Mahmoud Osman, laureat al Premiului Saharov,

–  având în vedere declarația locală din 11 ianuarie 2018 a șefilor de misiune ai ambasadelor UE privind protestele recente din Khartoum,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 2400 (2018), adoptată în cadrul celei de-a 8177-a reuniuni, la 8 februarie 2018,

–  având în vedere declarația din 31 ianuarie 2018 a Președintelui Consiliului de Securitate al ONU în legătură cu analiza realizată de Consiliul de Securitate cu privire la articolul intitulat „Rapoartele Secretarului General privind Sudanul și Sudanul de Sud”,

–  având în vedere declarația coordonatorului permanent al ONU pe probleme umanitare în Sudan privind răpirea unui asistent umanitar la Darfur, declarație prezentată la Khartoum, la 9 octombrie 2017,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere articolul 5 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și articolul 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivit cărora nimeni nu va fi supus torturii sau pedepselor ori tratamentelor crude, inumane sau degradante,

–  având în vedere declarația din 27 iunie 2016 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) referitoare la anunțul guvernului sudanez privind încetarea unilaterală a ostilităților timp de patru luni,

–  având în vedere Acordul de parteneriat de la Cotonou revizuit,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din iunie 1981,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât situația din Sudan reprezintă în continuare o amenințare la adresa păcii și securității internaționale din regiune; întrucât autoritățile sudaneze au reprimat proteste pașnice și au luat măsuri de represiune față de societatea civilă și apărătorii drepturilor omului;

B.  întrucât, cu ocazia protestelor sporadice care au început la 7 ianuarie 2018 pe teritoriul Sudanului din cauza creșterii costului alimentelor și medicamentelor, cel puțin 140 de membri ai partidelor de opoziție, apărători ai drepturilor omului, studenți și activiștii pentru drepturile femeilor au fost arestați și deținuți de către Serviciile naționale de informații și securitate sudaneze (NISS); întrucât forțele sudaneze au reacționat față de proteste cu o violență excesivă, ceea ce a condus la moartea unui protestatar și la rănirea altora, pe lângă represiuni la scară națională împotriva jurnaliștilor și a activiștilor; întrucât ciocnirile din ianuarie și februarie 2018 sunt cele mai recente exemple de abuzuri constante care au loc în această țară;

C.  întrucât printre cei arestați se numără opozanți politici, trei lideri ai Partidului Congresului Sudanez fiind arestați și deținuți în mod arbitrar; întrucât printre alți opozanți arestați se numără Mohamed Mukhtar al-Khatib, secretar politic al Partidului Comunist Sudanez; Mohamed Abdalla Aldoma, vicepreședintele Partidului Național Umma; Mohamed Farouk Salman, membru de vază al Alianței Naționale Sudaneze și doi membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Sudanez, Mohieldeen Eljalad și Sidgi Kaballo;

D.  întrucât, la 1 februarie 2018, forțele sudaneze NISS l-au arestat la firma sa de avocatură pe Salih Mahmoud Osman, vicepreședinte al Baroului din Darfur, membru al Asociației avocaților democrați, avocat specializat în drepturile omului, care a promovat instituirea statului de drept, a pledat pentru reformarea legislației prin intermediul Adunării Naționale din Sudan și a primit Premiul Saharov pe 2007; întrucât acesta a fost transferat recent la închisoarea din Dabak, la 20 km nord de la Khartoum, iar autoritățile au refuzat să furnizeze informații cu privire la starea sa de sănătate și nu i-au permis să primească vizite din partea avocatului său și a familiei;

E.  întrucât, în urma arestării lui Salih Mahmoud Osman, șeful delegației UE în Sudan a inițiat un demers pe lângă Ministerul Afacerilor Externe din Sudan, iar reprezentantul special al UE pentru drepturile omului, Stavros Lambridinis, a lansat un apel la cea de a 37-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, la 27 februarie 2018;

F.  întrucât o serie de activiste pentru drepturile femeilor au fost, de asemenea, victime ale acestei campanii de arestări în masă; întrucât apărătorii drepturilor femeilor sunt supuși violenței sexuale, urmăririi și pedepselor violente, impuse de forțele de securitate guvernamentale; întrucât organizațiile de femei sunt ținute sub supraveghere atentă și militează împotriva legilor care discriminează în general femeile;

G.  întrucât, la mijlocul lunii februarie 2018, guvernul sudanez a anunțat eliberarea a 80 de deținuți, printre care Rawa Jaafar Bakhit Nahid Jabrallah, Amel Habani, Hanan Hassan Khalifa și Mohamed Abdalla Aldoma, ca urmare a relelor tratamente din timpul detenției; întrucât șeful NISS a condiționat eliberarea altor deținuți de promisiunea de a stopa organizarea de proteste; întrucât aceste declarații sunt contrare angajamentelor internaționale ale Sudanului în materie de drepturi ale omului; întrucât, cu toate acestea, mai mulți apărători cunoscuți ai drepturilor omului și activiști politici din opoziție sunt în continuare în închisoare, printre care se află Salih Osman și Amjeed Fareed, un apărător al drepturilor omului care se află în detenție în Khartoum începând cu 18 ianuarie 2018; întrucât persoanele deținute nu au fost acuzate de săvârșirea niciunei infracțiuni și nu au fost aduse în fața unei instanțe de drept;

H.  întrucât apărătorii drepturilor omului și organizațiile societății civile, inclusiv avocați și barouri, joacă un rol central în garantarea democrației, a drepturilor omului, a statului de drept, a stabilității și a dezvoltării durabile;

I.  întrucât activitățile organizațiilor societății civile și ale partidelor politice de opoziție sunt strict restricționate, iar NISS împiedică organizațiile societății civile și partidele de opoziție să desfășoare multe evenimente; întrucât ONG-urile internaționale sunt cu regularitate expulzate din țară și sunt ținte ale actelor de presiune și intimidare din partea guvernului;

J.  întrucât Legea privind securitatea națională din 2010 și amendamentul la articolul 151 din Constituția adoptată la 5 ianuarie 2015 au conferit NISS ample competențe în materie de arestare și detenție, permițându-i să îi rețină pe suspecți timp de patru luni și jumătate, fără posibilitate de control judiciar; întrucât se pare că aceste competențe sunt utilizate pentru arestarea și detenția arbitrară a persoanelor care, în multe cazuri, sunt torturate și supuse la rele tratamente; întrucât, în temeiul aceleiași legi, ofițerii NISS au imunitate față de urmărirea penală pentru orice act comis în cursul îndeplinirii atribuțiilor lor, ceea ce a creat o cultură a impunității generale;

K.  întrucât, în mai 2016, guvernul sudanez a respins recomandările ONU prin care a fost invitat să abroge dispozițiile privind impunitatea din Legea privind securitatea națională din 2010 și să dispună lansarea de investigații independente în vederea urmăriri în justiție pentru crime în temeiul dreptului internațional și pentru încălcări ale drepturilor omului comise de membrii NISS, de forțele armate și de poliție;

L.  întrucât mai mulți apărători ai drepturilor omului arestați au fost supuși torturii și relelor tratamente; întrucât persoanele arestate și deținute de NISS sunt în mod special expuse riscului de rele tratamente; întrucât NISS este cunoscută pentru relele tratamente și actele de tortură aplicate deținuților;

M.  întrucât continuarea actelor de violență de către forțele guvernamentale, milițiile proguvernamentale și grupurile armate antiguvernamentale reprezintă baza pentru continuarea hărțuirilor, arestărilor arbitrare, detențiilor fără nicio formă de comunicare și cazurilor presupuse de tortură la adresa apărătorilor drepturilor omului din Sudan comise de forțele militare și de securitate sudaneze;

N.  întrucât Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) a declarat că relaxarea sancțiunilor impuse de Statele Unite este un pas important în eforturile globale de reintegrare a Sudanului în comunitatea internațională și a declarat faptul că UE este dispusă să însoțească Sudanului pe parcursul acestui proces; întrucât, în timpul primei misiuni realizate în Sudan de către Subcomisia pentru drepturile omului a Parlamentului, în decembrie 2017, guvernul sudanez și-a exprimat disponibilitatea de a relua cooperarea cu comunitatea internațională; întrucât Salih Mahmoud Osman a vizitat în repetate rânduri instituțiile UE, inclusiv Parlamentul European, pentru a exprima rezerve puternice cu privire la relansarea cooperării UE cu Sudanul;

O.  întrucât, la 8 martie 2018, autoritățile sudaneze l-au împiedicat pe Mohamed Aldoma să călătorească și i-au confiscat pașaportul în timp ce se afla în drum spre Cairo un pentru tratament medical, necesar în urma relelor tratamente primite în detenție;

P.  întrucât Sudanul ocupă locul 174 din 180 în clasamentul mondial al libertății presei; întrucât libertatea presei și libertatea mass-mediei sunt în continuare sever restricționate de către autorități și în temeiul Legii privind presa și publicațiile, care prevede restricții precum cenzura, sechestrarea și confiscarea ziarelor, închiderea canalelor media și întreruperi ale conexiunii la internet; întrucât ziarele sunt cenzurate și confiscate periodic după ce sunt tipărite, ceea ce înseamnă impunerea de sancțiuni economice, pe lângă sancțiunile politice;

Q.  întrucât dreptul la libertatea religioasă continuă să fie restricționat, iar legea incriminează apostazia, blasfemia și convertirea de la religia islamică la alte religii; întrucât, la 21 februarie 2018, jurnalistul Shamael al-Nur, care lucrează pentru cotidianul Al-Tayyar, a fost acuzat de apostazie pentru că a scris un editorial privind reducerea cheltuielilor naționale de sănătate, acuzație pasibilă de pedeapsa cu moartea în Sudan;

R.  întrucât, la 4 martie 2009 și la 12 iulie 2010, Curtea Penală Internațională a emis mandate de arestare pentru președintele sudanez Omar Hassan Ahmad Al Bashir,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la persecutarea continuă a apărătorilor drepturilor omului și a societății civile din Sudan, care implică în special încălcări ale libertății de exprimare, ale libertății de a demonstra, ale libertății de întrunire și ale libertății religioase, precum și intimidarea apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor și a ONG-urilor care se opun regimului;

2.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a lui Salih Mahmoud Osman, laureat al Premiului Saharov, precum și a celorlalți apărători ai drepturilor omului, activiști ai societății civile și activiști ai opoziției care sunt deținuți exclusiv din cauza activităților lor pașnice și legitime în domeniul apărării drepturilor omului și democrației;

3.  condamnă în termenii cei mai vehemenți cu putință practica torturii și a relelor tratamente față de orice persoane aflate în detenție; insistă asupra faptului că condițiile tuturor deținuților trebuie să respecte standardele internaționale, inclusiv Ansamblul de principii al ONU pentru protecția tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare de detenție sau încarcerare;

4.  solicită autorităților sudaneze să investigheze utilizarea violenței împotriva demonstranților pașnici, a torturii și a relelor tratamente, precum și să aducă făptașii în fața justiției; subliniază că toate pretinsele informații colectate ca urmare a torturii și a relelor tratamente nu trebuie niciodată să fie acceptate ca dovezi în procedurile judiciare;

5.  regretă acțiunile de hărțuire și de abuz la adresa tuturor apărătorilor și activiștilor pentru drepturile omului din Sudan și cere autorităților să garanteze, în orice situație, că aceștia sunt în măsură să își desfășoare activitățile legitime fără a se teme de represalii și fără niciun fel de restricții, inclusiv hărțuirea judiciară;

6.  îndeamnă guvernul sudanez să pună capăt imediat încălcărilor drepturilor partidelor politice din opoziție și ale apărătorilor drepturilor omului la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire; solicită ca drepturile fundamentale ale tuturor sudanezilor să fie respectate și protejate;

7.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu încălcările frecvente și permanente ale drepturilor femeii în Sudan, în special având în vedere articolul 152 din Codul penal; îndeamnă autoritățile sudaneze să semneze și să ratifice fără întârziere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor;

8.  își subliniază angajamentul continuu față de mecanismul de protecție pentru apărătorii drepturilor omului aflați în pericol; invită SEAE să își îmbunătățească în continuare punerea în aplicare a orientărilor UE privind apărătorii drepturilor omului, utilizând toate mijloacele aflate la dispoziția sa în Sudan; subliniază faptul că delegațiile UE, în cadrul cererilor de propuneri de la nivel local realizate prin Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), trebuie să acorde prioritate sprijinirii apărătorilor drepturilor omului cei mai expuși riscurilor, asigurând astfel un sprijin eficient și bine direcționat;

9.  solicită ca SEAE și Delegația UE în Sudan să informeze Parlamentul cu privire la acțiunile întreprinse pentru a asigura protecția și sprijinirea apărătorilor drepturilor omului; solicită o acțiune unitară din partea UE și a statelor membre în sprijinul apărătorilor drepturilor omului aflați în situații de risc;

10.  reamintește că este imperativ ca legile esențiale, inclusiv Legea privind securitatea națională din 2010 și legile de reglementare a mass-mediei și a societății civile, să fie revizuite și reformate, pentru a le aduce în conformitate cu standardele internaționale care garantează libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere;

11.  reamintește Sudanului obligațiile sale în calitate de membru al ONU și îndeamnă acest stat să respecte Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 1593 (2005), care prevede cooperarea cu Curtea Penală Internațională (CPI); își reafirmă cererea ca președintele sudanez Omar al-Bashir să respecte dreptul internațional, în conformitate cu convențiile și tratatele la care Sudanul este parte, precum și să sprijine rolul CPI în ceea ce privește investigarea acuzațiilor de crime de război, crime împotriva umanității și genocid care îi sunt aduse;

12.  îndeamnă Sudanul să asigure respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului;

13.  împărtășește preocupările exprimate de Salih Mahmoud Osman potrivit cărora accentul pus în prezent pe migrație poate deturna atenția UE de la chestiunile legate de drepturile omului;

14.  prin urmare, solicită SEAE să reia formularea de declarații ca răspuns la încălcările pe scară largă ale drepturilor omului de către actorii statali și miliții, precum și declarații privind reducerea spațiului de acțiune pentru societatea civilă, pentru a demonstra că UE rămâne profund preocupată de situația drepturilor omului în Sudan;

15.  solicită insistent ca UE și statele sale membre să se asigure că implementarea proiectelor cu autoritățile sudaneze respectă principiul de „a nu aduce prejudicii”, ceea ce ar exclude cooperarea cu actori responsabili de încălcări ale drepturilor omului;

16.  invită UE și statele sale membre să ofere sprijin sudanezilor care își doresc cu adevărat o schimbare și să ofere organizațiilor societății civile asistență tehnică și programe de consolidare a capacităților pentru a-și îmbunătăți promovarea drepturilor omului și a capacităților statului de drept și pentru a le permite să contribuie mai eficient la îmbunătățirea situației drepturilor omului în Sudan;

17.  solicită UE și statelor sale membre să-și mențină angajamentul de a susține eforturile Uniunii Africane pentru a instaura pacea în Sudan, în beneficiul poporului sudanez; își exprimă, în acest sens, sprijinul pentru reînnoirea mandatului Misiunii Uniunii Africane în Darfur (UNAMID) până în iunie 2018;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisei, Guvernului Sudanului, Uniunii Africane, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Copreședinților Adunării Parlamentare Mixte ACP-UE și ai Parlamentului Panafrican (PAP).

Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la uciderile din milă din Uganda (2018/2632(RSP))

P8_TA(2018)0081 RC-B8-0165/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, la care Uganda este parte semnatară,

–  având în vedere Acordul de parteneriat ACP-UE („Acordul de la Cotonou”), în special articolul 8 alineatul (4) privind nediscriminarea,

–  având în vedere Constituția Republicii Uganda,

–  având în vedere Convenția internațională cu privire la drepturile copilului (CDC), adoptată la 20 noiembrie 1989, în special articolele 2 și 6, care prevăd în mod explicit principiul nediscriminării, inclusiv pe motive de dizabilitate, și dreptul la viață,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată în 2006, în special articolul 32, care prevede că toate părțile trebuie să includă handicapul și persoanele cu handicap în eforturile lor de cooperare internațională,

–  având în vedere cele mai recente rezoluții ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU privind drepturile omului în cazul persoanelor cu dizabilități, din 14 aprilie 2014 și 14 iulie 2014,

–  având în vedere articolul 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care interzic orice formă de discriminare, precum și articolele 21 și 26, care stabilesc drepturile persoanelor cu dizabilități,

–  având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE referitoare la incluziunea persoanelor cu dizabilități în țările în curs de dezvoltare, adoptată la 23 noiembrie 2011,

–  având în vedere Raportul mondial privind dizabilitatea, publicat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Banca Mondială în iunie 2011,

–  având în vedere raportul Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului din 8 aprilie 2016, intitulat „Comitetul pentru drepturile persoanelor cu handicap analizează raportul privind Uganda”,

–  având în vedere Rezoluțiile 65/186 și 64/131 ale Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, intitulate „Îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului pentru persoanele cu dizabilități până în 2015 și ulterior”,

–  având în vedere Nota de orientare a UE privind dizabilitatea și dezvoltarea pentru delegațiile și serviciile UE,

–  având în vedere Agenda 2030 și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) adoptate la New York la 25 septembrie 2015,

–  având în vedere raportul de evaluare al Ugandei din 1 iulie 2016 privind punerea în aplicare a Agendei 2030, intitulat „Ne asigurăm că nimeni nu este lăsat în urmă”, care a fost prezentat la Forumul politic la nivel înalt al ONU, la New York,

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2006(1) referitoare la dizabilitate și dezvoltare,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Uganda,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  „uciderea din milă” în Uganda este o practică prin care părinții își ucid copii cu dizabilități sau îi lasă să moară prin înfometare sau neasigurându-le îngrijiri medicale, din cauza credinței că acestor copii le e mai bine dacă mor decât dacă îndură o dizabilitate dureroasă și incurabilă;

B.  întrucât Uganda nu este singura țară care se confruntă cu această problemă; întrucât numeroase țări în curs de dezvoltare au înregistrat progrese, chiar dacă parțiale, în ceea ce privește integrarea persoanelor cu dizabilități în proiectele de dezvoltare;

C.  întrucât unii părinți mărturisesc că actul de „ucidere din milă” este necesar pentru a scuti copiii cu dizabilități de suferințe accentuate pe parcursul întregii vieți; întrucât, în pofida mărturiilor unor mame sau ale unor supraviețuitori, practica rămâne tabu;

D.  întrucât stigmatul social în Uganda este atât de puternic, încât mamele și copiii sunt respinși de către comunitate, care le atribuie un statut social inferior și le neagă participarea deplină în societate; întrucât se exercită presiuni asupra mamelor să își ucidă proprii copii după ani de chinuri, cu eforturi și sacrificii legate de îngrijirea unui copil cu dizabilitate;

E.  întrucât credințele legate de copiii născuți cu dizabilități îi expune pe aceștia la un risc mai crescut de violențe și crime decât cel la care sunt expuși copiii fără dizabilități; întrucât copiii cu dizabilități sunt supuși în continuare diferitelor forme de violență, discriminare și marginalizare din cauza atitudinilor negative, superstițiilor, neglijării și normelor și practicilor sociale; întrucât cea mai mare amenințare la adresa copiilor cu dizabilități o reprezintă credințele false cu privire la dizabilitatea lor, inclusiv aceea că prezența copilului va duce la creșterea numărului copiilor care suferă de dizabilități;

F.  întrucât clanurile și familiile extinse pun presiune excesivă asupra mamelor, încercând să înțeleagă cauzele dizabilității și învinovățind mamele; întrucât, în unele cazuri, mamele au fost gonite din casele soților lor pentru că au dat naștere unor copii cu dizabilități;

G.  întrucât medicii și personalul medical nu înțeleg sau nu reușesc să explice natura și cauza fragilității copilului și întrucât sistemul de sănătate nu dispune de echipamente suficiente pentru a diagnostica și trata numeroase tipuri de dizabilități, care ar putea fi reduse sau chiar eliminate; întrucât privarea de drepturi de bază a copiilor cu dizabilități, cum ar fi accesul la asistență medicală, educație, sprijin și reabilitare, le subminează grav capacitatea de a-și dezvolta întregul potențial;

H.  întrucât Uganda este unul dintre cele 162 de state parte la Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap; întrucât Uganda a ratificat Convenția și protocolul facultativ la aceasta la 25 septembrie 2008, fără rezerve; întrucât Uganda s-a angajat să acorde persoanelor cu dizabilități aceleași drepturi ca tuturor celorlalți cetățeni;

I.  întrucât, în aprilie 2016, Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap a examinat punerea în aplicare a Convenției privind drepturile persoanelor cu handicap de către Uganda și au fost formulate observații finale și recomandări conform cărora „Comitetul observă cu îngrijorare că legislația și politicile nu reușesc să asigure protecția drepturilor copiilor cu handicap” și „își exprimă, de asemenea, îngrijorarea cu privire la lipsa de informații referitoare la situația copiilor surzi și cu surdocecitate și la măsuri care să asigure protecția și incluziunea lor în societate”;

J.  întrucât guvernul Ugandei are o serie de legi și politici generale care conțin clauze privind dizabilitățile; întrucât în această țară există o legislație specifică privind persoanele cu dizabilități; întrucât definiția dizabilității poate varia de la un act legislativ la altul;

K.  întrucât două dintre cele mai mari obstacole în calea incluziunii persoanelor cu handicap în societatea din Uganda sunt lipsa vizibilității acestora și atitudinile negative față de acestea; întrucât nașterea unor copii cu dizabilități reprezintă un motiv de excluziune socială a familiei și în special a mamelor, copiii cu dizabilități fiind considerați un motiv de rușine și de slăbiciune pentru familie;

L.  întrucât există puține structuri de sprijin administrate de stat pentru părinții copiilor cu dizabilități în unele zone rurale din Uganda și întrucât, drept urmare, pentru familii, în special pentru mamele singure, este adesea dificil să își îngrijească în mod adecvat copiii cu dizabilități;

M.  întrucât nu există cifre oficiale disponibile, căci nici poliția, nici sistemul judiciar din Uganda nu investighează acest fenomen; întrucât lipsa datelor face ca lupta împotriva practicii de „ucidere din milă” să fie dificilă;

N.  întrucât activitatea grupurilor societății civile și a apărătorilor drepturilor omului este esențială pentru garantarea drepturilor grupurilor marginalizate și vulnerabile; întrucât organizațiile neguvernamentale din Uganda se confruntă cu o serie de dificultăți și obstacole în furnizarea de servicii pentru copiii cu dizabilități și părinții acestora; întrucât multe concepții greșite privind copiii cu dizabilități reprezintă o provocare pentru eforturile de dezvoltare și activitățile observatorilor drepturilor omului din Uganda;

O.  întrucât asociațiile persoanelor cu dizabilități au un rol deosebit de jucat în reprezentarea și comunicarea intereselor specifice ale persoanelor cu dizabilități la nivelul politicienilor și al publicului larg; întrucât nu există suficiente informații disponibile pentru a sensibiliza publicul larg în legătură cu practicile culturale care stigmatizează și împiedică dezvoltarea persoanelor cu dizabilități și posibilitatea acestora de a se bucura de aceleași drepturi ca toate celelalte persoane din societate,

1.  condamnă cu fermitate uciderea nejustificată și inumană a copiilor și nou-născuților cu dizabilități; își exprimă deosebita îngrijorare față de „uciderea din milă” a copiilor cu dizabilități în Uganda și în toate țările afectate; solicită să se pună capăt acestor acte de violență, cruzime și tortură față de copii;

2.  invită autoritățile din Uganda și din toate țările afectate de „uciderea din milă” și uciderea rituală a copiilor să se angajeze să soluționeze problema credințelor și superstițiilor dăunătoare care perpetuează aceste practici împotriva copiilor;

3.  reamintește că responsabilitatea principală a unui stat este protejarea cetățenilor, inclusiv a grupurilor vulnerabile; reamintește autorităților din Uganda obligația lor de a respecta Constituția țării lor, în special articolele 21 și 32 și articolul 35 alineatul (1), în acesta din urmă afirmându-se că persoanele cu dizabilități au dreptul la respect și la demnitate umană, iar statul și societatea trebuie să ia măsuri adecvate pentru a asigura faptul că aceste persoane își dezvoltă pe deplin potențialul mental și fizic;

4.  reamintește datoria specifică a Parlamentului ugandez față de persoanele cu dizabilități, consacrată la articolul 35 alineatul (2) din Constituție, în temeiul căruia Parlamentul ar trebui să adopte legi adecvate pentru protecția persoanelor cu dizabilități; invită guvernul ugandez să sprijine toate acțiunile întreprinse în favoarea îmbunătățirii situației drepturilor civile și a drepturilor omului în cazul persoanelor cu dizabilități;

5.  solicită sprijin pentru familiile persoanelor cu dizabilități, astfel încât acestea să își poată crește copiii acasă; invită guvernul ugandez să dezvolte servicii de sprijin de calitate pentru familiile copiilor cu dizabilități în întreaga țară, inclusiv să acorde sprijin financiar suficient și beneficii familiilor, pentru ca acestea să-și îngrijează așa cum se cuvine copiii cu dizabilități;

6.  invită autoritățile să asigure sensibilizarea socială și oferirea de informații privind situația persoanelor cu dizabilități, precum și cursuri de formare pentru a oferi sprijin, informații și consiliere părinților și persoanelor care acordă îngrijire copiilor cu dizabilități, pentru a facilita participarea acestor copii în comunitate;

7.  invită guvernul Ugandei să se asigure că medicii care intră în contact direct cu persoanele cu dizabilități și probleme lor medicale sunt instruiți și sensibilizați în mod corespunzător în ceea ce privește nevoile acestor pacienți;

8.  salută adoptarea, în 2007, a Legii privind Comisia pentru egalitatea de șanse, care are ca scop promovarea egalității de șanse pentru grupurile marginalizate, inclusiv persoanele cu dizabilități;

9.  salută instituirea Comisiei pentru drepturile omului din Uganda (UHRC) în temeiul Constituției din 1995 a Republicii Uganda; reamintește rolul acestei comisii de a asigura și a susține, printre altele, sensibilizarea societății cu privire la a dispozițiile acestei constituții în calitate de lege fundamentală a poporului ugandez și de a monitoriza respectarea de către guvern a obligațiilor internaționale în domeniul drepturilor omului;

10.  solicită UHRC să elaboreze un plan național concret care să orienteze funcția sa de monitorizare și să promoveze o interacțiune mai structurată și instituționalizată cu toate organizațiile persoanelor cu dizabilități din țară,

11.  îndeamnă autoritățile să asigure înregistrarea tuturor copiilor la naștere, inclusiv a celor cu dizabilități;

12.  invită autoritățile din Uganda să-și intensifice eforturile de sensibilizare a societății cu privire la drepturile și demnitatea copiilor cu dizabilități din Uganda; subliniază, în acest sens, rolul important al educației în combaterea stigmatizării; subliniază ferm rolul-cheie al asociațiilor persoanelor cu dizabilități în sensibilizarea cu privire la incluziunea persoanelor cu dizabilități și la dificultățile cu care acestea se confruntă;

13.  subliniază că mass-media ar trebui să joace un rol mai activ în combaterea stereotipurilor și promovarea incluziunii; invită factorii de decizie de la nivel internațional, național și local să asigure și să promoveze sensibilizarea prin intermediul mass-mediei, al politicilor educaționale și al campaniilor publice;

14.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la numărul tot mai mare de atacuri fizice asupra apărătorilor drepturilor omului și grupurilor societății civile, cum ar fi Forumul de sensibilizare cu privire la drepturile omului și de promovare a acestora; îndeamnă autoritățile din Uganda să garanteze siguranța apărătorilor drepturilor omului, să aducă în fața justiției atacurile împotriva acestora și să le permită să își desfășoare activitatea fără amenințări și obstacole;

15.  invită Comisia și statele membre să sprijine eforturile guvernului, ONG-urilor și societății civile din Uganda de a elabora și a pune în aplicare politici pentru a răspunde nevoilor și drepturilor persoanelor cu dizabilități, bazate pe nediscriminare și pe incluziune socială, precum și pe un acces egal la asistență medicală și la alte servicii sociale;

16.  invită la un schimb de bune practici între țările în curs de dezvoltare și cele dezvoltate; solicită Comisiei să dezvolte o platformă împreună cu alți donatori internaționali, pentru a face schimb de bune practici în materie de incluziune a copiilor cu dizabilități; invită Comisia să își îndeplinească pe deplin angajamentele în temeiul articolului 32 din Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap;

17.  invită UE să profite de influența sa politică datorată programelor de ajutor pentru dezvoltare, în special programelor de sprijin bugetar, pentru a consolida apărarea și promovarea drepturilor omului în Uganda; invită Comisia să verifice dacă se poate acorda o asistență mai bună, prin finanțare sau prin coordonare cu instituțiile locale, pentru a îmbunătăți asistența medicală pentru copiii cu dizabilități, cu scopul de a extinde urgent la familiile acestora sprijinul de care au nevoie;

18.  subliniază că politicile de incluziune ar trebui promovate în toate forurile ONU și internaționale relevante, deoarece problema dizabilităților lipsește în prezent din numeroase dezbateri internaționale la nivel înalt și trebuie să ocupe un loc important pe agenda politică;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, președintelui Republicii Uganda, președintelui Parlamentului din Uganda și Uniunii Africane și instituțiilor sale.

(1) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 336.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de denunțare a Acordului de parteneriat în sectorul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Uniunea Comorelor (14423/2017 – C8-0447/2017 – 2017/0241(NLE))

P8_TA(2018)0082 A8-0058/2018

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (14423/2017),

–  având în vedere Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Uniunea Comorelor(1),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0447/2017),

–  având în vedere Rezoluția sa fără caracter legislativ din 15 martie 2018(2) referitoare la proiectul de decizie,

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0058/2018),

1.  aprobă denunțarea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Uniunii Comorelor.

(1) JO L 290, 20.10.2006, p. 7. (2) Texte adoptate, P8_TA(2018)0083.

Rezoluţia fără caracter legislativ a Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de denunțare a Acordului de parteneriat în sectorul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Uniunea Comorelor (14423/2017 – C8-0447/2017 – 2017/0241(NLE) – 2017/2266(INI))

P8_TA(2018)0083 A8-0055/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (14423/2017),

–  având în vedere Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Uniunea Comorelor(1),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0447/2017),

–  având în vedere Rezoluția sa legislativă din 15 martie 2018(2) referitoare la proiectul de decizie,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1936/2001 și (CE) nr. 601/2004 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1093/94 și (CE) nr. 1447/1999(3) („Regulamentul INN”), în special articolul 8 alineatul (8),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0055/2018),

A.  întrucât Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Uniunea Comorelor (denumită în continuare „Comore”) prevede denunțarea lui de către oricare dintre părți în cazul unor circumstanțe grave, cum ar fi nerespectarea angajamentelor asumate de către părți cu privire la combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (pescuitul INN);

B.  întrucât pescuitul ilegal este o amenințare majoră pentru resursele marine la nivel mondial, din cauză că reduce stocurile de pește, distruge habitatele marine, creează un dezavantaj incorect pentru pescarii cinstiți și distruge mijloacele de subzistență ale comunităților costiere, în special în țările în curs de dezvoltare;

C.  întrucât UE ar trebui să depună toate eforturile pentru a se asigura că acordurile în domeniul pescuitului sustenabil încheiate cu țările terțe sunt reciproc avantajoase atât pentru UE, cât și pentru țările terțe în cauză, inclusiv pentru populația locală și sectorul pescuitului din aceste țări;

D.  întrucât obiectivul general al protocolului de stabilire a Acordului de parteneriat în sectorul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Uniunea Comorelor a fost acela de a consolida cooperarea dintre UE și Comore în domeniul pescuitului, în interesul ambelor părți, prin instituirea unui cadru de parteneriat care să permită o politică sustenabilă în domeniul pescuitului și totodată exploatarea sustenabilă a resurselor piscicole din zona economică exclusivă a Comorelor, precum și de a garanta o cotă adecvată din stocurile excedentare de pește disponibile, care să corespundă intereselor flotei UE;

E.  întrucât primul acordul în sectorul pescuitului încheiat între CEE și Comore datează din 1988 și întrucât, de atunci, flotele statelor membre ale CEE/UE au primit acces la posibilitățile de pescuit în temeiul unei serii de protocoale de punere în aplicare;

F.  întrucât, potrivit raportului UNCTAD intitulat „Exporturi piscicole și dezvoltarea economică a țărilor cel mai puțin dezvoltate”, cooperarea sectorială nu a depășit un stadiu rudimentar, cu un impact foarte redus asupra industriei piscicole, a condițiilor de debarcare, a capacității de monitorizare și de supraveghere, a dezvoltării științifice sau asupra formării tehnice a pescarilor și a observatorilor; întrucât prețul pe care UE îl plătește Comorelor pe tona de pește (ton) reprezintă aproximativ 15 % din prețul cu ridicata estimat per tonă;

G.  întrucât la 1 octombrie 2015 Uniunea Comorelor a fost notificată cu privire la posibilitatea de a fi identificată ca țară terță necooperantă din cauză că nu a reușit să exercite un control adecvat asupra navelor înregistrate sub pavilion comorian; întrucât, deoarece în mai 2017 a fost identificată ca țară necooperantă, iar în iulie 2017 a fost inclusă cu acest statut pe lista UE, care a emis un „cartonaș roșu”, această țară nu a reușit încă să ia măsurile corective necesare pentru a rezolva problemele identificate și pentru a combate pescuitul INN;

H.  întrucât protocolul anterior la Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului cu Uniunea Comorelor a expirat la 30 decembrie 2016 și nu a fost reînnoit din cauza lipsei totale de măsuri din partea Uniunii Comorelor pentru combaterea pescuitului INN; întrucât protocolul a fost dotat cu un pachet financiar anual de 600 000 EUR, din care 300 000 EUR au fost alocați pentru susținerea politicii de pescuit a Comorelor, cu scopul de a promova sustenabilitatea și buna gestiune a resurselor piscicole în apele acestei țări;

I.  întrucât UE și-a asumat un angajament ferm față de combaterea pescuitului ilegal și a oricăror activități rezultate în urma acestuia și întrucât acest angajament este prevăzut în Regulamentul INN;

J.  întrucât UE și statele sale membre continuă cooperarea cu Uniunea Comorelor în mai multe sectoare; întrucât denunțarea de către UE a Acordului de parteneriat în sectorul pescuitului poate fi oprită (dacă sunt luate măsurile corective necesare) și întrucât denunțarea acestui acord nu exclude negocierea unui alt acord viitor sau a oricărei alte forme de parteneriat în sectorul pescuitului,

K.  întrucât combaterea pescuitului INN nu constă numai în identificarea țărilor terțe necooperante, ci, din contră, presupune găsirea unor soluții pentru ca situațiile identificate să fie rectificate; întrucât, fără sprijin extern, Uniunea Comorelor nu va reuși să își îmbunătățească politicile de gestionare a mediului marin, în special a resurselor piscicole, inclusiv în ceea ce privește condițiile de debarcare, capacitatea de monitorizare și supraveghere, dezvoltarea științifică și formarea tehnică a pescarilor și a observatorilor;

L.  întrucât Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) au inclus, pentru prima dată, un obiectiv legat de conservarea și utilizarea sustenabilă a mărilor și resurselor marine (obiectivul 14),

1.  regretă faptul că Uniunea Comorelor nu a reușit să ia măsurile corective necesare pentru a rezolva problemele identificate și pentru a combate pescuitul INN, în ciuda avertismentelor UE;

2.  reiterează importanța măsurilor de control eficace din partea statului de pavilion, a căror absență este principala cauză a pescuitului INN; consideră că Uniunea Comorelor ar trebui să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul dreptului internațional cu privire la supravegherea și controlul navelor care îi arborează pavilionul; are convingerea fermă că această lipsă de supraveghere și autorizațiile de pescuit permit navelor respective să se angajeze în activități de pescuit INN într-un climat de impunitate;

3.  consideră că Uniunea Comorelor ar trebui să își mențină angajamentele față de UE și să profite de această ocazie pentru a pune în practică măsurile necesare pentru a-și îmbunătăți capacitatea de a combate pescuitul ilegal;

4.  regretă faptul că, în aproape 30 de ani de acorduri în sectorul pescuitului între UE și Comore, acorduri care au inclus și o componentă orientată către cooperare și sprijin pentru dezvoltarea sectorului pescuitului din Comore, nu a fost posibil să se obțină rezultate mai tangibile în dezvoltarea sectorului, inclusiv în domenii cum ar fi capacitatea de monitorizare și de supraveghere, progresele științifice și formarea tehnică a pescarilor și a observatorilor;

5.  susține că instrumentele de cooperare pentru dezvoltare disponibile, în special Fondul european de dezvoltare (FED), trebuie să fie mai eficient corelate cu sprijinul global pentru dezvoltarea capacităților în sectorul pescuitului;

6.  reamintește că, în temeiul Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului semnat cu UE și al altor instrumente internaționale, precum și în cadrul pentru realizarea Agendei 2030 și a obiectivelor de dezvoltare durabilă, Comore are obligația să respecte principiile bunei guvernanțe în domeniul pescuitului și al pescuitului responsabil, să mențină stocurile de pește și să conserve ecosistemul marin în zona sa economică exclusivă;

7.  subliniază necesitatea de a se combate pescuitul INN la nivel global și de a se crea stimulente pentru ca statele să își asume în mod serios responsabilitățile și să pună în aplicare reformele necesare în sectorul pescuitului de la nivel național;

8.  subliniază că combaterea pescuitului INN nu trebuie să se bazeze exclusiv pe identificarea țărilor terțe necooperante și că, pentru a combate cu adevărat toate formele de pescuit ilegal, este necesar să se găsească modalități de a ajuta țările, în special statele mici insulare aflate în curs de dezvoltare, cum este Uniunea Comorelor, să își modifice politicile de gestionare a mediului marin;

9.  este de acord cu Comisia și cu Consiliul cu privire la necesitatea de a aplica măsurile menționate la articolul 38 alineatul (8) din Regulamentul INN privind denunțarea oricărui acord bilateral permanent în sectorul pescuitului încheiat cu Uniunea Comorelor, care prevede denunțarea acordului în cazul nerespectării angajamentelor luate de această țară cu privire la combaterea pescuitului INN;

10.  constată celelalte consecințe menționate la articolul 38 alineatul (8) din Regulamentul privind pescuitul INN, referitoare la navlosire, schimbarea pavilionului și acordurile private, printre altele;

11.  susține, cu toate acestea, că denunțarea nu trebuie să marcheze sfârșitul cooperării dintre UE și Comore în sectorul pescuitului; îndeamnă Comisia să depună eforturi pentru a se asigura că această relație poate fi reactivată cât mai curând posibil, plecând de la premisa că comunitățile de pescuit și pescuitul artizanal la scară mică ar trebui să fie considerate esențiale pentru dezvoltarea acestei țări și că, în acest scop, investițiile și asistența tehnică ar trebui să fie promovate în următoarele domenii:

12.  solicită includerea unei clauze prin care, dacă Uniunea Comorelor își remediază deficiențele, procedura să fie oprită, iar cartonașul roșu să fie retras, permițându-se astfel întoarcerea flotei UE;

13.  solicită Comisiei să ia măsurile adecvate pentru a se asigura revenirea la normalitate, îmbunătățind eficiența combaterii pescuitului INN și permițând flotei UE să se întoarcă în zona de pescuit după renegocierea termenilor noului protocol;

14.  invită Comisia și Consiliul, fiecare în cadrul sferei sale de competență, să țină la curent Parlamentul European fără întârziere cu privire la evoluțiile care ar putea apărea în acest proces;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Uniunii Comorelor.

(1) JO L 290, 20.10.2006, p. 7. (2) Texte adoptate, P8_TA(2018)0082. (3) JO L 286, 29.10.2008, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind un cadru comun pentru furnizarea unor servicii mai bune pentru abilități și calificări (Europass) și de abrogare a Deciziei nr. 2241/2004/CE (COM(2016)0625 – C8-0404/2016 – 2016/0304(COD))

P8_TA(2018)0084 A8-0244/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0625),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 165 și 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată Parlamentului de către Comisie (C8-0404/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 februarie 2017(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 decembrie 2017, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și ale Comisiei pentru cultură și educație desfășurate în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și al Comisiei pentru cultură și educație (A8-0244/2017),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 15 martie 2018 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2018/... a Parlamentului European și a Consiliului privind un cadru comun pentru furnizarea unor servicii mai bune pentru aptitudini și calificări (Europass) și de abrogare a Deciziei nr. 2241/2004/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2018/646.)

(1) JO C 173, 31.5.2017, p. 45.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1295/2013 de instituire a programului „Europa creativă” (2014-2020) (COM(2017)0385 – C8-0236/2017 – 2017/0163(COD))

P8_TA(2018)0085 A8-0369/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0385),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 167 alineatul (5) prima liniuță din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0236/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 octombrie 2017(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 31 ianuarie 2018, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0369/2017),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 15 martie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1295/2013 privind instituirea programului „Europa creativă” (2014-2020)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/596.)

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 15 martie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 în ceea ce privește stabilirea sediului Agenției Europene pentru Medicamente (COM(2017)0735 – C8-0421/2017 – 2017/0328(COD))(1)

P8_TA(2018)0086 A8-0063/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de regulament Considerentul 2 (2)  Având în vedere articolul 50 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Agenția Europeană pentru Medicamente ar trebui să își exercite funcțiile la noul sediu începând cu data la care tratatele vor înceta să se aplice Regatului Unit sau de la 30 martie 2019, în funcție de care dintre aceste date survine prima. (2)  Având în vedere articolul 50 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Agenția Europeană pentru Medicamente („Agenția”) ar trebui să își exercite funcțiile la noul sediu de la 30 martie 2019. Amendamentul 2 Propunere de regulament Considerentul 3 (3)  Pentru a asigura buna funcționare a Agenției Europene pentru Medicamente în noul amplasament, ar trebui încheiat un acord privind sediul înainte ca Agenția Europeană pentru Medicamente să își preia noul sediu. (3)  Pentru a asigura buna funcționare a Agenției în noul amplasament, ar trebui încheiat un acord privind sediul cât mai curând posibil. Acordul privind sediul ar trebui să includă termenii și condițiile cele mai adecvate pentru mutarea cu succes a Agenției și a personalului său în Amsterdam. Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 3 a (nou) (3a)  Pentru a se asigura continuitatea deplină a activității agenției, sediul temporar din Amsterdam ar trebui fie disponibil de la 1 ianuarie 2019, iar sediul permanent al agenției ar trebui finalizat până la cel târziu 15 noiembrie 2019. Amendamentul 4 Propunere de regulament Considerentul 3 b (nou) (3b)  Este de apreciat faptul că noul sediu al agenției corespunde preferințelor actualilor membri ai personalului său și că autoritățile neerlandeze depun eforturi pentru a se asigura că mutarea în două etape nu prezintă riscuri pentru eficacitatea operațională a EMA și că se garantează continuitatea activității și buna funcționare a EMA, fără întreruperi. Cu toate acestea, mutarea în două etape a agenției la Amsterdam înseamnă că, pe durata desfășurării activității sale la sediul provizoriu, agenția va trebui să elimine temporar din lista de priorități anumite activități, cum ar fi activitatea sa în domeniul medicamentelor de uz pediatric și al problemelor de sănătate publică, inclusiv privind rezistența la antimicrobiene și pandemiile de gripă. Date fiind întârzierile anunțate deja de guvernul neerlandez, care a amânat predarea clădirii permanente, a cărei construcție nu a început încă, există preocupări cu privire la posibile întârzieri suplimentare. Perioada de desfășurare a activității agenției în clădirea temporară ar trebui să se limiteze la 10 luni și jumătate, pentru a se asigura că agenția funcționează din nou la capacitate maximă începând cu 16 noiembrie 2019 și pentru a se evita pierderea unor noi competențe. Amendamentul 5 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – partea introductivă În Regulamentul (CE) nr. 726/2004 se introduce următorul articol 71a: În Regulamentul (CE) nr. 726/2004 se introduc următoarele articole 71a și 71b: Amendamentul 6 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 Regulamentul (CE) nr. 726/2004 Articolul 71a Articolul 71a Articolul 71a Agenția își are sediul la Amsterdam, Țările de Jos. Agenția își are sediul la Amsterdam, Țările de Jos. Comisia și autoritățile competente din Țările de Jos iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că agenția se poate muta în clădirea temporară cel târziu la 1 ianuarie 2019 și în clădirea permanentă cel târziu la 16 noiembrie 2019. În termen de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament și, ulterior, o dată la trei luni, până la mutarea agenției în sediul său permanent, Comisia și autoritățile competente din Țările de Jos prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport scris referitor la progresele înregistrate cu privire la adaptările sediului temporar și la construirea clădirii permanente. Amendamentul 7 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 Regulamentul (CE) nr. 726/2004 Articolul 71 b (nou) Articolul 71b În termen de trei luni de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament], se încheie un acord privind sediul care să permită agenției să-și preia atribuțiile în spațiile aprobate de Parlamentul European și de Consiliu. Amendamentul 8 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 2 Prezentul regulament se aplică începând cu data la care tratatele vor înceta să se aplice Regatului Unit sau de la 30 martie 2019, în funcție de care dintre aceste date survine prima. Prezentul regulament se aplică de la 30 martie 2019. Amendamentul 15 Propunere de regulament Declarație (nouă) „ANEXĂ LA REGULAMENTUL 2018/... DECLARAȚIA PARLAMENTULUI EUROPEAN Parlamentul European regretă faptul că rolul său de colegiuitor nu a fost luat în considerare în mod corespunzător, deoarece nu a fost implicat în procedura care a condus la selectarea noului sediu al Agenției Europene pentru Medicamente. Parlamentul European dorește să reamintească prerogativele sale de colegiuitor și insistă ca procedura legislativă ordinară să fie pe deplin respectată în ceea ce privește deciziile referitoare la sediul organelor și agențiilor. În calitatea sa de unică instituție a Uniunii aleasă în mod direct și de reprezentant al cetățenilor Uniunii, Parlamentul European este principalul garant al respectării principiului democratic în Uniune. Parlamentul European condamnă procedura urmată pentru alegerea noului sediu, care a privat de facto Parlamentul European de prerogativele sale, întrucât acesta nu a fost efectiv implicat în acest proces, iar acum se așteaptă din partea sa doar să confirme alegerea noului sediu prin intermediul procedurii legislative ordinare. Parlamentul European reamintește că abordarea comună anexată Declarației comune a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind agențiile descentralizate, semnată în 2012, nu este obligatorie din punct de vedere juridic, astfel cum se precizează în declarația însăși, și a fost convenită fără a aduce atingere competenței legislative a instituțiilor. Prin urmare, Parlamentul European insistă ca procedura privind selectarea unui nou sediu al agențiilor să fie revizuită și să nu mai fie aplicată în forma sa actuală, pe viitor. În fine, Parlamentul European dorește să reamintească, de asemenea, că cele trei instituții s-au angajat în cadrul Acordului interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare1 să coopereze în mod loial și transparent, reamintind egalitatea ambilor colegiuitori, astfel cum este consacrată în tratate. __________________ 1 JO L 123, 12.5.2016, p. 1.”

(1) Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0063/2018).

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) (COM(2016)0683 – C8-0471/2016 – 2016/0336(CNS))

P8_TA(2018)0087 A8-0051/2018

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0683),

–  având în vedere articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0471/2016),

–  având în vedere avizele motivate prezentate în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității de către Parlamentul Danemarcei, Dáil Éireann, Seanad Éireann, Camera Deputaților din Luxemburg, Parlamentul Maltei, Senatul Țărilor de Jos, Camera Reprezentanților din Țările de Jos și Parlamentul Suediei, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0051/2018),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 1 (1)  Societățile care doresc să desfășoare activități transfrontaliere în cadrul Uniunii Europene se lovesc de obstacole importante și de denaturări ale pieței din cauza existenței a 28 de sisteme diferite de impozitare a societăților și a interacțiunii dintre acestea. În plus, structurile de planificare fiscală au devenit din ce în ce mai sofisticate de-a lungul timpului, pe măsură ce se dezvoltă în diferite jurisdicții și profită efectiv de detaliile tehnice ale unui sistem fiscal sau de neconcordanțele dintre două sau mai multe sisteme fiscale în scopul reducerii obligațiilor fiscale ale societăților. Deși aceste situații evidențiază deficiențe cu un caracter complet diferit, ambele creează obstacole care împiedică buna funcționare a pieței interne. Prin urmare, o acțiune pentru a rectifica aceste probleme ar trebui să abordeze ambele tipuri de deficiențe ale pieței. (1)  Societățile care doresc să desfășoare activități transfrontaliere în cadrul Uniunii Europene se lovesc de obstacole importante și de denaturări ale pieței din cauza existenței a 28 de sisteme diferite de impozitare a societăților și a interacțiunii dintre acestea. În această epocă a globalizării și digitalizării, impozitarea la sursă, mai ales a capitalului financiar și intelectual devine tot mai greu de urmărit și mai ușor de manipulat. În plus, structurile de planificare fiscală au devenit din ce în ce mai sofisticate de-a lungul timpului, pe măsură ce se dezvoltă în diferite jurisdicții și profită efectiv de detaliile tehnice ale unui sistem fiscal sau de neconcordanțele dintre două sau mai multe sisteme fiscale în scopul reducerii obligațiilor fiscale ale societăților. Digitalizarea pe scară largă a numeroase sectoare economice, asociată cu dezvoltarea rapidă a economiei digitale, pune sub semnul întrebării caracterul adecvat al modelelor de impozitare a societăților din Uniune concepute pentru industriile tradiționale, inclusiv în ceea ce privește măsura în care criteriile de evaluare și de calculare ar putea fi redefinite pentru a reflecta activitățile comerciale ale secolului XXI. Deși aceste situații evidențiază deficiențe cu un caracter complet diferit, toate creează obstacole care împiedică buna funcționare a pieței interne și creează denaturări între întreprinderile mari și întreprinderile mici și mijlocii. Un nou standard pentru o bază fiscală a societăților din Uniune ar trebui, prin urmare, să abordeze aceste tipuri de deficiențe ale pieței, respectând, în același timp, obiectivele de claritate și certitudine juridică pe termen lung și principiul neutralității fiscale. O mai mare convergență între sistemele fiscale naționale va duce la o scădere semnificativă a costurilor și a sarcinii administrative pentru întreprinderile cu activitate transfrontalieră pe teritoriul Uniunii. Deși politica fiscală este o competență națională, articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene stipulează clar că Consiliul, hotărând în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social, ar trebui să adopte directive pentru apropierea acestor acte cu putere de lege, regulamente și acte administrative în domeniul fiscal din statele membre care au incidență directă asupra instituirii sau funcționării pieței interne. Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 2 (2)  Pentru a sprijini buna funcționare a pieței interne, sistemul de impozitare a societăților din Uniune ar trebui să fie structurat pe baza principiului conform căruia societățile plătesc impozitele care le revin în mod echitabil în jurisdicția sau jurisdicțiile în care sunt generate profiturile lor. Prin urmare, este necesar să se prevadă mecanisme care descurajează societățile să profite de neconcordanțele dintre sistemele fiscale naționale pentru a-și reduce obligațiile fiscale. Este la fel de important să se stimuleze creșterea și dezvoltarea economică pe piața internă prin facilitarea comerțului transfrontalier și a investițiilor societăților. În acest scop, este necesar să se elimine atât riscurile dublei impuneri, cât și cele ale dublei neimpozitări în Uniune prin eradicarea disparităților rezultate din interacțiunea sistemelor naționale de impozitare a societăților. În același timp, societățile au nevoie de un cadru legal și fiscal ușor de utilizat pentru dezvoltarea activității lor comerciale și extinderea acesteia la nivel transfrontalier în Uniune. În acest context, cazurile de discriminare rămase ar trebui, de asemenea, să fie eliminate. (2)  Pentru a sprijini buna funcționare a pieței interne, sistemul de impozitare a societăților din Uniune ar trebui să fie structurat pe baza principiului conform căruia societățile plătesc impozitele care le revin în mod echitabil în jurisdicția sau jurisdicțiile în care sunt generate profiturile lor și în care au sediul permanent. Ținând seama de transformarea digitală a mediului de afaceri, este necesar să se asigure faptul că societățile care generează venituri într-un stat membru fără a avea un sediu fizic permanent, ci numai un sediu digital permanent în statul membru respectiv, sunt tratate în același fel cu societățile ce au un sediu fizic permanent. Prin urmare, este necesar să se prevadă mecanisme care descurajează societățile să profite de neconcordanțele dintre sistemele fiscale naționale pentru a-și reduce obligațiile fiscale. Este la fel de important să se stimuleze creșterea și dezvoltarea economică pe piața internă prin facilitarea comerțului transfrontalier și a investițiilor societăților. În acest scop, este necesar să se elimine atât riscurile dublei impuneri, cât și cele ale dublei neimpozitări în Uniune prin eradicarea disparităților rezultate din interacțiunea sistemelor naționale de impozitare a societăților. În același timp, societățile au nevoie de un cadru legal și fiscal ușor de utilizat pentru dezvoltarea activității lor comerciale și extinderea acesteia la nivel transfrontalier în Uniune. În acest context, cazurile de discriminare rămase ar trebui, de asemenea, să fie eliminate. Consolidarea este un element esențial al sistemului CCCTB, având în vedere că principalele obstacole fiscale întâlnite de societățile aceluiași grup care desfășoară activități transfrontaliere în Uniune pot fi eliminate doar în acest fel. Prin consolidare se elimină formalitățile legate de prețurile de transfer și dubla impunere intragrup. Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 3 (3)  Astfel cum s-a subliniat în propunerea de Directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB)7 din 16 martie 2011, un sistem de impozitare a societăților care tratează Uniunea ca o piață unică în scopul calculării bazei de impozitare a profitului societăților ar facilita activitatea transfrontalieră a societăților din Uniune și ar promova obiectivul ca Uniunea să devină o locație mai competitivă pentru investiții la nivel internațional. Propunerea de CCCTB din 2011 s-a axat pe obiectivul de a facilita extinderea activității comerciale pentru societățile din cadrul Uniunii. În plus față de acest obiectiv, ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, faptul că CCCTB poate fi extrem de eficace pentru îmbunătățirea funcționării pieței interne prin combaterea mecanismelor de evitare a obligațiilor fiscale. În acest context, inițiativa CCCTB ar trebui relansată pentru a aborda, în mod egal, atât aspectul de facilitare a activității comerciale, cât și funcția acesteia de combatere a evitării obligațiilor fiscale. O astfel de abordare ar servi cel mai bine scopului de a elimina denaturările care afectează funcționarea pieței interne. (3)  Astfel cum s-a subliniat în propunerea de Directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB)7 din 16 martie 2011, un sistem de impozitare a societăților care tratează Uniunea ca o piață unică în scopul calculării bazei de impozitare a profitului societăților ar facilita activitatea transfrontalieră a societăților din Uniune și ar promova obiectivul ca Uniunea să devină o locație mai competitivă pentru investiții la nivel internațional, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii. Propunerea de CCCTB din 2011 s-a axat pe obiectivul de a facilita extinderea activității comerciale pentru societățile din cadrul Uniunii. În plus față de acest obiectiv, ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, faptul că CCCTB poate fi extrem de eficace pentru îmbunătățirea funcționării pieței interne prin combaterea mecanismelor de evitare a obligațiilor fiscale. În acest context, inițiativa CCCTB ar trebui relansată pentru a aborda, în mod egal, atât aspectul de facilitare a activității comerciale, cât și funcția acesteia de combatere a evitării obligațiilor fiscale. După introducerea sa în toate statele membre, CCCTB ar garanta impozitarea acolo unde se generează profituri și unde societățile au un sediu permanent. O astfel de abordare ar servi cel mai bine scopului de a elimina denaturările care afectează funcționarea pieței interne. Îmbunătățirea pieței interne este un factor-cheie pentru stimularea creșterii economice și a creării de locuri de muncă. Introducerea unei CCCTB ar impulsiona creșterea economică și crearea de locuri de muncă în Uniune reducând concurența fiscală dăunătoare între întreprinderi. __________________ __________________ 7 Propunere de Directivă a Consiliului COM (2011)0121 final/2 din 3.10.2011 privind o bază fiscală consolidată comună a societăților. 7 Propunere de Directivă a Consiliului COM (2011)0121 final/2 din 3.10.2011 privind o bază fiscală consolidată comună a societăților. Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 4 (4)  Având în vedere necesitatea de a acționa rapid pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, făcând-o, pe de o parte, mai favorabilă pentru comerț și investiții și, pe de altă parte, mai rezistentă la mecanismele de evitare a obligațiilor fiscale, este necesar ca ambițioasa inițiativă CCCTB să fie împărțită în două propuneri separate. Într-o primă etapă, ar trebui să se convină asupra normelor privind o bază fiscală comună a societăților, înainte de a aborda, într-o a doua etapă, aspectul consolidării. (4)  Având în vedere necesitatea de a acționa rapid pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, făcând-o, pe de o parte, mai favorabilă pentru comerț și investiții și, pe de altă parte, mai rezistentă la mecanismele de evitare a obligațiilor fiscale, este foarte important să se asigure intrarea simultană în vigoare a Directivei privind o bază fiscală comună a societăților și a Directivei privind o bază fiscală comună consolidată a societăților. Întrucât o astfel de modificare de regim reprezintă o etapă importantă în realizarea pieței interne, este nevoie de flexibilitate pentru a fi executată corespunzător încă de la început. Deoarece piața internă cuprinde toate statele membre, CCCTB ar trebui introdusă, prin urmare, în toate statele membre. În cazul în care Consiliul nu adoptă o decizie unanimă privind propunerea de instituire a unei CCCTB, Comisia ar trebui să prezinte o nouă propunere în temeiul articolului 116 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin care Parlamentul European și Consiliul să acționeze în conformitate cu procedura legislativă ordinară pentru a emite legislația necesară. În ultimă instanță, o cooperare consolidată ar trebui inițiată de statele membre, care ar trebui să fie deschisă în permanență statelor membre neparticipante în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Este regretabil faptul că nu s-a realizat o evaluare suficient de detaliată a propunerii privind CCTB sau a celei privind CCCTB în ceea ce privește impactul asupra veniturilor fiscale ale societăților din statele membre pentru fiecare țară în parte. Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 5 (5)  Numeroase structuri de planificare fiscală agresivă apar în general într-un context transfrontalier, ceea ce implică faptul că grupurile participante de societăți dețin un minimum de resurse. Pe această premisă, din motive de proporționalitate, normele privind CCCTB ar trebui să fie obligatorii numai pentru grupurile de societăți de dimensiuni substanțiale. În acest scop, ar trebui să fie stabilit un prag legat de dimensiune pe baza veniturilor totale consolidate ale unui grup care depune situații financiare consolidate. În plus, pentru a contribui mai bine la realizarea obiectivului de facilitare a comerțului și a investițiilor pe piața internă, normele privind CCCTB ar trebui să fie disponibile, de asemenea, ca opțiune, pentru grupurile care nu ating pragul legat de dimensiune. Eligibilitatea pentru grupul consolidat în scopuri fiscale va fi determinată pe baza a două criterii: (5)  Numeroase structuri de planificare fiscală agresivă apar în general într-un context transfrontalier, ceea ce implică faptul că grupurile participante de societăți dețin un minimum de resurse. Pe această premisă, din motive de proporționalitate, normele privind baza comună ar trebui să fie obligatorii la început numai pentru societățile care fac parte dintr-un grup de dimensiuni substanțiale. În acest scop, ar trebui să fie stabilit un prag inițial de 750 de milioane EUR legat de dimensiune pe baza veniturilor totale consolidate ale unui grup care depune situații financiare consolidate. Întrucât prezenta directivă vizează un nou standard pentru baza fiscală a tuturor societăților din Uniune, pragul ar trebui coborât până la zero pe o perioadă maximă de șapte ani. Pentru a contribui mai bine la realizarea obiectivului de facilitare a comerțului și a investițiilor pe piața internă, normele privind o bază fiscală comună a societăților ar trebui să fie disponibile, de asemenea, în prima etapă, ca opțiune, pentru societățile care nu îndeplinesc criteriile respective. Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 5 a (nou) (5a)  În condiții egale, trecerea la o bază fiscală consolidată comună a societăților poate avea ca rezultat pierderea sau câștigarea unor venituri fiscale de către statele membre. Pentru a compensa pierderile, ar trebui să se creeze un mecanism temporar de compensare, finanțat cu ajutorul excedentului bugetar al statelor membre care câștigă venituri fiscale ca urmare a noului regim. Compensarea ar trebui să fie ajustată în fiecare an pentru a lua în considerare deciziile luate la nivel național sau regional înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive. Comisia ar trebui să aibă obligația de a propune eliminarea sau modificarea sistemului de compensare după o perioadă de șapte ani, precum și de a stabili plafoanele maxime de compensare. Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 5 b (nou) (5b)  Pentru a evita repartizarea existentă a efortului fiscal între întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și societățile multinaționale, astfel cum se menționează în Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2015 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare, o bază fiscală comună a societăților urmărește obiectivul de a evita plasarea IMM-urilor într-un dezavantaj competitiv, asigurând în acest scop condiții de concurență echitabile pentru IMM-uri. Autoritatea fiscală principală poate oferi IMM-urilor instrumentele necesare care să le ajute să se conformeze cerințelor administrative și organizatorice pe care le implică o opțiune de participare la CCCTB. Amendamentul 8 Propunere de directivă Considerentul 6 (6)  Eligibilitatea pentru grupul consolidat în scopuri fiscale va fi determinată pe baza a două criterii: (i) controlul (mai mult de 50% din drepturile de vot) și (ii) proprietatea (mai mult de 75% din capital) sau dreptul la profit (mai mult de 75% din drepturile la repartizarea profitului). Un astfel de test ar asigura un nivel ridicat de integrare economică între membrii grupului. Pentru a garanta integritatea sistemului, cele două praguri legate de control și de proprietate sau dreptul la profit ar trebui respectate pe tot parcursul anului fiscal; în caz contrar, societatea neconformă ar trebui să părăsească imediat grupul. Pentru a preveni o manipulare a rezultatelor fiscale prin intermediul societăților care intră și ies din grup într-un termen scurt, ar trebui să existe, de asemenea, o cerință minimă de nouă luni consecutive pentru stabilirea calității de membru al grupului. (6)  Este necesar să se definească noțiunea de sediu permanent situat în Uniune și care aparține unui contribuabil care este rezident în scopuri fiscale în Uniune. De prea multe ori întreprinderile multinaționale se organizează pentru a-și transfera profiturile în regimuri fiscale favorabile unde nu plătesc niciun impozit sau plătesc impozite foarte mici. Conceptul de sediu permanent ar permite formularea unei definiții precise și obligatorii a condițiilor care atestă că o întreprindere multinațională este stabilită cu adevărat într-o anumită țară. Această măsură ar obliga întreprinderile multinaționale să își plătească impozitele în mod echitabil. Obiectivul este de a asigura că toți contribuabilii în cauză împărtășesc o înțelegere comună și de a exclude posibilitatea unei discrepanțe din cauza definițiilor divergente. În mod similar, este important să existe o definiție comună a sediilor permanente situate într-o țară terță sau situate în Uniune, dar care aparțin unui contribuabil care este rezident în scopuri fiscale într-o țară terță. În cazul în care prețurile de transfer determină transferul profiturilor către jurisdicții fiscale cu taxe reduse, atunci este de preferat un sistem care alocă profitul printr-o formulă de repartizare. Prin adoptarea unui astfel de sistem, Uniunea poate stabili un standard internațional pentru impozitarea modernă și eficientă a societăților. Comisia ar trebui să elaboreze orientări pentru faza de tranziție în care repartizarea pe baza unei formule coexistă cu alte metode de alocare în relația cu țările terțe, cu mențiunea că, în cele din urmă, repartizarea pe baza unei formule ar trebui să fie metoda standard de alocare. Comisia ar trebui să prezinte o propunere de stabilire a unui model de tratat fiscal al Uniunii, care să înlocuiască, în cele din urmă, miile de tratate bilaterale încheiate de fiecare stat membru. Amendamentul 9 Propunere de directivă Considerentul 6 a (nou) (6a)  Bunurile digitale sunt în general foarte mobile și necorporale. Studiile au arătat că sectorul digital este foarte implicat în practici de planificare fiscală agresivă, întrucât multe modele de afaceri nu necesită o infrastructură fizică pentru a efectua tranzacții cu clienții și pentru a realiza profituri. Acest lucru le permite celor mai mari întreprinderi digitale să plătească impozite apropiate de zero pe venitul realizat. Trezoreriile statelor membre pierd venituri fiscale de miliarde de euro, din cauza imposibilității de a impozita întreprinderile multinaționale digitale. Pentru a remedia această nedreptate socială reală și urgentă, legislația în vigoare privind impozitarea societăților trebuie să fie extinsă pentru a include legătura cu un nou sediu digital permanent bazată pe o prezență digitală semnificativă. Este nevoie de condiții de concurență echitabile pentru modele de afaceri similare pentru abordarea provocărilor de ordin fiscal care rezultă din contextul digitalizării, fără a afecta potențialul sectorului digital. În acest context, ar trebui să se ia în considerare în special lucrările de la nivelul OCDE privind un cadru internațional coerent de reglementare. Amendamentul 10 Propunere de directivă Considerentul 10 (10)  Formula de repartizare a bazei fiscale consolidate ar trebui să cuprindă trei factori cu pondere egală, și anume forța de muncă, activele și vânzările în funcție de destinație. Acești factori cu pondere egală ar trebui să reflecte o abordare echilibrată privind distribuirea profiturilor impozabile între statele membre în cauză și să asigure că profiturile sunt impozitate acolo unde sunt câștigate efectiv. Prin urmare, forța de muncă și activele ar trebui să fie alocate statului membru în care este efectuată munca sau în care sunt situate activele, acordându-se, astfel, importanța corespunzătoare intereselor statului membru de origine, în timp ce vânzările ar trebui să fie alocate statului membru de destinație a bunurilor sau serviciilor. Pentru a ține cont de diferențele dintre nivelurile salariilor din întreaga Uniune și, prin urmare, pentru a permite o distribuire corectă a bazei fiscale consolidate, factorul forță de muncă ar trebui să cuprindă atât masa salarială, cât și numărul de angajați (fiecare element având aceeași pondere). De asemenea, factorul active ar trebui să fie compus din toate imobilizările corporale, dar nu și din imobilizările necorporale și activele financiare, din cauza naturii lor mobile și a riscului aferent ca normele prezentei directive să fie eludate. În cazul în care, din cauza unor circumstanțe excepționale, rezultatul repartizării nu reflectă în mod echitabil volumul activității, o clauză de salvgardare ar trebui să prevadă posibilitatea utilizării unei alte metode de alocare a venitului. (10)  Formula de repartizare a bazei fiscale consolidate ar trebui să cuprindă patru factori cu pondere egală, și anume forța de muncă, activele, vânzările în funcție de destinație, precum și colectarea și utilizarea datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de platforme și servicii online (acesta din urmă fiind denumit în continuare „factorul date”). Acești factori cu pondere egală ar trebui să reflecte o abordare echilibrată privind distribuirea profiturilor impozabile între statele membre în cauză și să asigure că profiturile sunt impozitate acolo unde sunt câștigate efectiv. Prin urmare, forța de muncă și activele ar trebui să fie alocate statului membru în care este efectuată munca sau în care sunt situate activele, acordându-se, astfel, importanța corespunzătoare intereselor statului membru de origine, în timp ce vânzările ar trebui să fie alocate statului membru de destinație a bunurilor sau serviciilor. Pentru a ține cont de diferențele dintre nivelurile salariilor din întreaga Uniune și, prin urmare, pentru a permite o distribuire corectă a bazei fiscale consolidate, factorul forță de muncă ar trebui să cuprindă atât masa salarială, cât și numărul de angajați (fiecare element având aceeași pondere). De asemenea, factorul active ar trebui să fie compus numai din imobilizările corporale. În cazul în care, din cauza unor circumstanțe excepționale, rezultatul repartizării nu reflectă în mod echitabil volumul activității, o clauză de salvgardare ar trebui să prevadă posibilitatea utilizării unei alte metode de alocare a venitului. Amendamentul 11 Propunere de directivă Considerentul 10 a (nou) (10a)  Formula de repartizare a bazei fiscale consolidate trebuie să reflecte pe deplin activitatea economică care a avut loc în fiecare stat membru, luând pe deplin în considerare în mod corespunzător eventualele diferențe semnificative dintre economiile statelor membre. În cazul în care formula conduce la o repartizare dezechilibrată care nu reflectă activitatea economică, un mecanism de soluționare a litigiilor ar putea remedia o astfel de situație. Având în vedere considerentele de mai sus, Comisia ar trebui să evalueze posibilitatea instituirii unui mecanism de soluționare a litigiilor, pentru a permite soluționarea adecvată a litigiilor atunci când sunt implicate state membre diferite. Amendamentul 12 Propunere de directivă Considerentul 11 (11)  Datorită particularităților care le caracterizează, anumite sectoare, cum ar fi sectorul financiar și de asigurări, sectorul de petrol și gaze, precum și transportul maritim și transportul aerian, au nevoie de o formulă ajustată pentru repartizarea bazei fiscale consolidate. eliminat Amendamentul 13 Propunere de directivă Considerentul 14 (14)  Prezenta directivă se bazează pe Directiva 2016/xx/UE a Consiliului privind o bază fiscală comună a societăților (care stabilește un set comun de norme în materie de impozit pe profit pentru calcularea bazei de impozitare) și se axează pe consolidarea rezultatelor fiscale la nivelul grupului. Prin urmare, este necesar să se ia în calcul interacțiunea dintre cele două instrumente legislative și să se asigure tranziția anumitor elemente ale bazei de impozitare în noul cadru aplicabil grupurilor. Astfel de elemente ar trebui să includă, în special, norma privind limitarea deductibilității dobânzii, clauza privind nepermiterea exonerării veniturilor (switch over) și legislația referitoare la societățile străine controlate, precum și tratamentul neuniform al elementelor hibride. (14)  Prezenta directivă se bazează pe Directiva 2016/xx/UE a Consiliului privind o bază fiscală comună a societăților (care stabilește un set comun de norme în materie de impozit pe profit pentru calcularea bazei de impozitare) și se axează pe consolidarea rezultatelor fiscale la nivelul grupului. Prin urmare, este necesar să se ia în calcul interacțiunea dintre cele două instrumente legislative și să se asigure tranziția anumitor elemente ale bazei de impozitare în noul cadru aplicabil grupurilor. Astfel de elemente ar trebui să includă, în special, norma privind limitarea deductibilității dobânzii, clauza privind nepermiterea exonerării veniturilor (switch over) și legislația referitoare la societățile străine controlate, precum și tratamentul neuniform al elementelor hibride. Statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să introducă măsuri suplimentare împotriva evitării obligațiilor fiscale, pentru a reduce efectele negative ale transferului de profituri către țările terțe cu o impozitare redusă. Amendamentul 14 Propunere de directivă Considerentul 16 (16)  Pentru a completa sau a modifica anumite elemente neesențiale ale prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește (i) luarea în considerare a modificărilor aduse legislației statelor membre cu privire la formele de societăți și impozitele pe profit și modificarea anexelor I și II în acest sens; (ii) stabilirea unor definiții suplimentare; și (iii) completarea normei privind limitarea deductibilității dobânzii cu norme anti-fragmentare, pentru a aborda mai bine riscurile de evitare a obligațiilor fiscale care ar putea apărea în cadrul unui grup. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. (16)  Pentru a completa sau a modifica anumite elemente neesențiale ale prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește (i) luarea în considerare a modificărilor aduse legislației statelor membre cu privire la formele de societăți și impozitele pe profit și modificarea anexelor I și II în acest sens; (ii) stabilirea unor definiții suplimentare; (iii) completarea normei privind limitarea deductibilității dobânzii cu norme anti-fragmentare, pentru a aborda mai bine riscurile de evitare a obligațiilor fiscale care ar putea apărea în cadrul unui grup ; și (vi) elaborarea de orientări pentru faza de tranziție, în care repartizarea pe baza unei formule coexistă cu alte metode de alocare în relația cu țările terțe. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și să țină seama de rezoluția anuală a Parlamentului European. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. Amendamentul 15 Propunere de directivă Considerentul 17 (17)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să se confere Comisiei competențele de executare pentru (i) a adopta anual o listă de forme de societăți din țări terțe care sunt similare cu formele de societăți enumerate în anexa I; (ii) a stabili norme detaliate privind calcularea factorilor forță de muncă, active și vânzări, repartizarea angajaților și a masei salariale, a activelor și vânzărilor fiecărui factor în parte, precum și evaluarea activelor; (iii) a adopta un act de stabilire a unui formular standard al notificării de creare a unui grup; și (iv) a stabili norme privind depunerea electronică a declarației fiscale consolidate, formularul declarației fiscale consolidate, formularul declarației fiscale a unui contribuabil individual și documentele justificative necesare. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului12. (17)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să se confere Comisiei competențele de executare pentru (i) a adopta anual o listă de forme de societăți din țări terțe care sunt similare cu formele de societăți enumerate în anexa I; (ii) a stabili norme detaliate privind calcularea factorilor forță de muncă, active, vânzări și date, repartizarea angajaților și a masei salariale, repartizarea datelor cu caracter personal colectate și exploatate, a activelor și vânzărilor fiecărui factor în parte, precum și evaluarea activelor; (iii) a adopta un act de stabilire a unui formular standard al notificării de creare a unui grup; și (iv) a stabili norme privind depunerea electronică a declarației fiscale consolidate, formularul declarației fiscale consolidate, formularul declarației fiscale a unui contribuabil individual și documentele justificative necesare. Comisia ar trebui să elaboreze aceste modele uniforme ale declarației fiscale în cooperare cu administrațiile fiscale din statele membre. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului12. __________________ __________________ 12 Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13). 12 Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13). Amendamentul 16 Propunere de directivă Considerentul 18 (18)  Având în vedere că obiectivele prezentei directive, și anume îmbunătățirea funcționării pieței interne prin combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale la nivel internațional și facilitarea extinderii societăților la nivel transfrontalier în cadrul Uniunii, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre acționând individual și într-un mod disparat, deoarece este necesară o acțiune coordonată pentru realizarea acestor obiective, dar, datorită faptului că directiva vizează ineficiențele pieței interne care își au originea în interacțiunea dintre normele fiscale naționale disparate care au un impact asupra pieței interne și descurajează activitatea transfrontalieră, aceste obiective pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective, în special având în vedere că domeniul său de aplicare obligatoriu este limitat la grupuri care depășesc o anumită dimensiune. (18)  Având în vedere că obiectivele prezentei directive, și anume îmbunătățirea funcționării pieței interne prin combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale la nivel internațional și facilitarea extinderii societăților, în special a IMM-urilor, la nivel transfrontalier în cadrul Uniunii, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre acționând individual și într-un mod disparat, deoarece este necesară o acțiune coordonată pentru realizarea acestor obiective, dar, datorită faptului că directiva vizează ineficiențele pieței interne care își au originea în interacțiunea dintre normele fiscale naționale disparate care au un impact asupra pieței interne și descurajează activitatea transfrontalieră, aceste obiective pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective, în special având în vedere că domeniul său de aplicare obligatoriu este limitat la grupuri care depășesc o anumită dimensiune. Amendamentul 17 Propunere de directivă Considerentul 20 (20)  Comisia ar trebui să aibă obligația de a revizui aplicarea directivei după cinci ani de la intrarea sa în vigoare și să raporteze Consiliului cu privire la funcționarea acesteia. Statele membre ar trebui să aibă obligația să comunice Comisiei textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă, (20)  Întrucât prezenta directivă conține o modificare importantă a normelor privind impozitarea societăților comerciale, Comisia ar trebui să aibă obligația de a efectua o evaluare riguroasă a aplicării directivei după cinci ani de la intrarea sa în vigoare și de a raporta Parlamentului European și Consiliului cu privire la funcționarea acesteia. Acest raport de punere în aplicare ar trebui să cuprindă cel puțin următoarele puncte: impactul sistemului de impozitare prevăzut în prezenta directivă asupra veniturilor fiscale ale statelor membre, avantajele și dezavantajele sistemului pentru IMM-uri, impactul asupra colectării echitabile a impozitelor între statele membre, impactul asupra pieței interne în ansamblu, în special în ceea ce privește posibila denaturare a concurenței între societățile care fac obiectul noilor norme prevăzute în prezenta directivă, și numărul de întreprinderi care intră sub incidența domeniului de aplicare în perioada de tranziție. Comisia ar trebui să aibă obligația de a revizui aplicarea prezentei directive după 10 ani de la intrarea sa în vigoare și să raporteze Parlamentului European și Consiliului cu privire la funcționarea acesteia. Statele membre ar trebui să aibă obligația să comunice Comisiei textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă, Amendamentul 18 Propunere de directivă Considerentul 20 a (nou) (20a)  Pentru a realiza o consolidare deplină și consecventă și pentru a preveni noi oportunități de arbitraj generate de incoerențele contabile dintre statele membre, este necesar să se adopte criterii clare, coerente și obiective pentru calcularea bazei fiscale consolidate. În acest scop, Comisia ar trebui să propună ajustările necesare ale dispozițiilor relevante din prezenta directivă referitoare la definirea și calcularea bazei fiscale consolidate, Amendamentul 19 Propunere de directivă Considerentul 20 b (nou) (20b)  Comisia ar trebui să țină seama de studiile suplimentare care analizează impactul potențial al CCCTB asupra veniturilor din impozitul pe profit ale fiecărui stat membru și potențialele dezavantaje competitive pentru Uniune față de țările terțe, Amendamentul 20 Propunere de directivă Articolul 1 – alineatul 1 1.   Prezenta directivă instituie un sistem pentru consolidarea bazelor fiscale, astfel cum se prevede în Directiva 2016/xx/UE a Consiliului14, pentru societățile care sunt membre ale unui grup și stabilește norme privind modul în care o bază fiscală consolidată comună a societăților este alocată statelor membre și este administrată de către autoritățile fiscale naționale. (1)   Prezenta directivă instituie un sistem privind o bază comună pentru impozitarea în Uniune a anumitor societăți și stabilește norme de calculare a bazei respective, inclusiv norme referitoare la măsuri privind combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale și măsuri privind dimensiunea internațională a sistemului fiscal propus. _______________ 14 [titlul complet al Directivei (JO L [ ], [ ], p. [ ])]. Amendamentul 21 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – partea introductivă 1.   Normele prezentei directive se aplică unei societăți care este înființată în temeiul legislației unui stat membru, inclusiv sediilor sale permanente din alte state membre, în cazul în care societatea îndeplinește toate condițiile următoare: (1)   Normele prezentei directive se aplică unei societăți care este înființată în temeiul legislației unui stat membru, inclusiv sediilor sale permanente și sediilor digitale permanente din alte state membre, în cazul în care societatea îndeplinește toate condițiile următoare: Amendamentul 22 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – litera c (c)  este membră a unui grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară cu un venit total consolidat al grupului care depășește 750 000 000 EUR în exercițiul financiar care precedă exercițiul financiar relevant; (c)  este membră a unui grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară cu un venit total consolidat al grupului care depășește 750 000 000 EUR în exercițiul financiar care precedă exercițiul financiar relevant; Acest prag se reduce la zero pe o perioadă maximă de șapte ani; Amendamentul 23 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 3 3.   O societate care îndeplinește condițiile de la alineatul (1) literele (a), (b) și (d), dar nu îndeplinește condițiile prevăzute la litera (c) din alineatul respectiv poate opta, inclusiv pentru sediile sale permanente situate în alte state membre, să aplice normele prezentei directive pentru o perioadă de cinci ani fiscali. Această perioadă se prelungește în mod automat cu perioade succesive de cinci ani fiscali, dacă nu există o notificare de încetare a aplicării în conformitate cu articolul 47 al doilea paragraf. Condițiile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (d) trebuie să fie îndeplinite de fiecare dată când are loc prelungirea perioadei. (3)   O societate care îndeplinește condițiile de la alineatul (1) literele (a), (b) și (d), dar nu îndeplinește condițiile prevăzute la litera (c) din alineatul respectiv poate opta, inclusiv pentru sediile sale permanente situate în alte state membre, să aplice normele prezentei directive. Amendamentul 24 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 4 4.  Normele din prezenta directivă nu se aplică în cazul companiilor de transport maritim aflate sub un regim fiscal special. O companie de transport maritim aflată sub un regim fiscal special este luată în considerare pentru a determina societățile care sunt membre ale aceluiași grup, astfel cum se prevede la articolele 5 și 6. eliminat Amendamentul 25 Propunere de directivă Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 23 (23)   „bază fiscală consolidată” înseamnă rezultatul însumării bazelor fiscale ale tuturor membrilor grupului, calculate în conformitate cu Directiva 2016/xx/UE; 23.   „bază fiscală consolidată” înseamnă venitul net impozabil consolidat al membrilor grupului, calculat pe o bază contabilă consecventă aplicabilă tuturor membrilor grupului în conformitate cu Directiva 2016/xx/UE; Amendamentul 26 Propunere de directivă Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 28 a (nou) 28a.  „factor date” înseamnă colectarea și utilizarea în scopuri comerciale a datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de platforme și servicii online în unul sau mai multe state membre. Amendamentul 27 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 3 3.  Dacă locul conducerii efective a unui membru al grupului care desfășoară activități de transport maritim sau de transport pe căile navigabile interioare se află la bordul unei nave sau al unui vapor, se consideră că membrul respectiv este rezident în scopuri fiscale în statul membru al portului de origine al navei sau vaporului sau, dacă un astfel de port nu există, în statul membru de rezidență fiscală al operatorului navei sau vaporului. eliminat Amendamentul 28 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 4 4.   Un contribuabil rezident este supus impozitului pe profit pentru toate veniturile, indiferent de sursa din care sunt obținute acestea, fie în interiorul sau în exteriorul statului membru în care este rezident în scopuri fiscale. (4)   Un contribuabil rezident este supus impozitului pe profit pentru toate veniturile, indiferent de activitatea prin care sunt generate acestea, fie în interiorul sau în exteriorul statului membru în care este rezident în scopuri fiscale. Amendamentul 29 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 5 5.   Un contribuabil nerezident este supus impozitului pe profit pentru toate veniturile obținute dintr-o activitate desfășurată printr-un sediu permanent într-un stat membru. (5)   Un contribuabil nerezident este supus impozitului pe profit pentru toate veniturile obținute dintr-o activitate desfășurată printr-un sediu permanent, inclusiv printr-un sediu digital permanent într-un stat membru. Sediul digital permanent al unui contribuabil se determină în conformitate cu condițiile și criteriile prevăzute la articolul 5 din Directiva Consiliului ... privind o bază fiscală consolidată comună1a. _______________ 1a Directiva […] a Consiliului privind o bază fiscală comună a societăților (JO L ..., …, p. ...). Amendamentul 30 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – litera a (a)  dreptul de a exercita mai mult de 50 % din drepturile de vot; și (a)  dreptul de a exercita drepturi de vot care depășesc 50 %; și Amendamentul 31 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2 a (nou) (2a)  Sediile permanente includ sediile digitale permanente, în conformitate cu condițiile și criteriile prevăzute la articolul 5 din Directiva Consiliului ... privind o bază fiscală consolidată comună1a. _______________ 1a Directiva Consiliului ... privind o bază fiscală comună a societăților (JO L ..., …, p. ...). Amendamentul 32 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 1 1.   Bazele fiscale ale tuturor membrilor unui grup se adună într-o bază fiscală consolidată. (1)   Baza fiscală a unui grup consolidat se determină la fel ca în cazul entităților unitare. În acest scop, baza fiscală agregată a grupului trebuie să fie recalculată pentru a elimina toate profiturile sau pierderile, inclusiv cele provenite din orice tranzacții, indiferent de natura acestora, dintre două sau mai multe entități din cadrul grupului. Amendamentul 33 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 2 2.   Dacă o bază fiscală consolidată este negativă, pierderea se reportează și se acoperă din următoarea bază fiscală consolidată pozitivă. Dacă baza fiscală consolidată este pozitivă, aceasta se repartizează în conformitate cu capitolul VIII. (2)   Dacă o bază fiscală consolidată este negativă, pierderea se reportează și se acoperă din următoarea bază fiscală consolidată pozitivă pe o perioadă de maximum cinci ani. Dacă baza fiscală consolidată este pozitivă, aceasta se repartizează în conformitate cu capitolul VIII. Amendamentul 34 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 2 2.   Grupurile aplică o metodă coerentă și bine documentată de înregistrare a tranzacțiilor intragrup. Grupurile pot schimba metoda doar din motive comerciale întemeiate și doar la începutul unui an fiscal. (2)   Grupurile aplică o metodă coerentă și bine documentată de înregistrare a tranzacțiilor intragrup. Grupurile pot schimba metoda doar din motive comerciale întemeiate și doar la începutul unui an fiscal. Toate aceste tranzacții sunt eliminate din baza de impozitare ca urmare a consolidării efectuate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1). Amendamentul 35 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 3 3.  Metoda de înregistrare a tranzacțiilor intragrup permite identificarea tuturor transferurilor și vânzărilor intragrup la valoarea cea mai mică pentru activele care nu fac obiectul amortizării sau la valoarea fiscală pentru activele amortizabile. eliminat Amendamentul 36 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 4 4.  Transferurile intragrup nu modifică statutul imobilizărilor necorporale create de societate. eliminat Amendamentul 37 Propunere de directivă Articolul 23 – alineatul 1 – paragraful 1 În cazul în care, ca urmare a unei reorganizări a societăților, unul sau mai multe grupuri sau doi sau mai mulți membri ai unui grup devin membri ai unui alt grup, pierderile necompensate ale grupului sau grupurilor anterioare se repartizează tuturor membrilor grupului, în conformitate cu capitolul VIII și pe baza factorilor aplicabili în anul fiscal în care are loc reorganizarea societăților. Pierderile necompensate ale grupului sau grupurilor existente anterioare se reportează pe anii următori. În cazul în care, ca urmare a unei reorganizări a societăților, unul sau mai multe grupuri sau doi sau mai mulți membri ai unui grup devin membri ai unui alt grup, pierderile necompensate ale grupului sau grupurilor anterioare se repartizează tuturor membrilor grupului, în conformitate cu capitolul VIII și pe baza factorilor aplicabili în anul fiscal în care are loc reorganizarea societăților. Pierderile necompensate ale grupului sau grupurilor existente anterioare se reportează pe o perioadă maximă de cinci ani. Amendamentul 38 Propunere de directivă Articolul 23 – alineatul 2 2.   În cazul în care doi sau mai mulți contribuabili principali fuzionează în sensul articolului 2 litera (a) punctele (i) și (ii) din Directiva 2009/133/CE15 a Consiliului, pierderile necompensate ale grupului se repartizează membrilor săi în conformitate cu capitolul VIII, pe baza factorilor aplicabili la sfârșitul anului fiscal în care are loc fuziunea. Pierderile necompensate se reportează pe anii următori. (2)   În cazul în care doi sau mai mulți contribuabili principali fuzionează în sensul articolului 2 litera (a) punctele (i) și (ii) din Directiva 2009/133/CE15 a Consiliului, pierderile necompensate ale grupului se repartizează membrilor săi în conformitate cu capitolul VIII, pe baza factorilor aplicabili la sfârșitul anului fiscal în care are loc fuziunea. Pierderile necompensate se reportează pe o perioadă maximă de cinci ani. __________________ __________________ 15 Directiva 2009/133/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din state membre diferite și transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre (JO L 310, 25.11.2009, p. 34). 15 Directiva 2009/133/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din state membre diferite și transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre (JO L 310, 25.11.2009, p. 34). Amendamentul 39 Propunere de directivă Articolul 28 – alineatul 1 – paragraful 1 Baza fiscală consolidată se împarte între membrii grupului în fiecare an fiscal pe baza unei formule de repartizare. Pentru determinarea cotei-părți a unui membru al grupului, formula are următoarea formă, unde factorii vânzări, forță de muncă și active au pondere egală: Baza fiscală consolidată se împarte între membrii grupului în fiecare an fiscal pe baza unei formule de repartizare. Pentru determinarea cotei-părți a unui membru al grupului, formula are următoarea formă, unde factorii vânzări, forță de muncă, active și factorul date au pondere egală: Amendamentul 40 Propunere de directivă Articolul 28 – alineatul 1 – formulă Textul propus de Comisie Amendamentul Amendamentul 41 Propunere de directivă Articolul 28 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou) În cazul în care unul sau mai mulți factori nu sunt aplicabili având în vedere natura activității unui contribuabil, toți ceilalți factori aplicabili ar trebui să fie ponderați din nou în mod proporțional în cadrul formulei pentru a menține o pondere egală absolută a fiecărui factor aplicabil. Amendamentul 42 Propunere de directivă Articolul 28 – alineatul 5 5.   La determinarea cotei-părți a unui membru al grupului, se acordă o pondere egală factorilor vânzări, forță de muncă și active. (5)   La determinarea cotei-părți a unui membru al grupului, se acordă o pondere egală factorilor vânzări, forță de muncă, active și factorul date. Amendamentul 43 Propunere de directivă Articolul 28 – alineatul 5 a (nou) (5a)  Jumătate din factorul date este compusă la numărător din volumul total al datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de platforme și servicii online colectate în fiecare stat membru de către un membru al grupului și la numitor din volumul total al datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de platforme și servicii online colectate în fiecare stat membru de către un grup, iar cealaltă jumătate din factorul date este compusă la numărător din volumul total al datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de platforme și servicii online utilizate în fiecare stat membru de către un membru al grupului și la numitor din volumul total al datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de platforme și servicii online utilizate în fiecare stat membru de către un grup. Amendamentul 44 Propunere de directivă Articolul 28 – alineatul 5 b (nou) (5b)  Volumul datelor cu caracter personal colectate în conformitate cu factorul date se măsoară la sfârșitul anului fiscal în fiecare stat membru. Amendamentul 45 Propunere de directivă Articolul 28 – alineatul 5 c (nou) (5c)  Definiția colectării și utilizării în scop comercial a datelor cu caracter personal în contextul factorului date se stabilește în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679. Amendamentul 46 Propunere de directivă Articolul 29 Articolul 29 eliminat Clauza de salvgardare Ca excepție de la regula stabilită la articolul 28, în cazul în care contribuabilul principal sau o autoritate competentă consideră că o cotă-parte din baza fiscală consolidată repartizată unui membru al grupului nu reflectă în mod echitabil volumul activității membrului respectiv, contribuabilul principal sau autoritatea competentă poate solicita utilizarea unei alte metode de calcul a cotei de impozitare a fiecărui membru al grupului. O metodă alternativă poate fi utilizată numai în cazul în care, în urma unor consultări între autoritățile competente și, după caz, în urma unor discuții desfășurate în conformitate cu articolele 77 și 78, toate aceste autorități sunt de acord cu respectiva metodă alternativă. Statul membru al autorității fiscale principale informează Comisia în legătură cu metoda alternativă utilizată. Amendamentul 47 Propunere de directivă Articolul 38 – alineatul 1 1.   Vânzările de bunuri se includ în factorul vânzări al membrului grupului situat în statul membru în care se încheie expediția sau transportul mărfurilor pentru persoana care le achiziționează. Dacă acest loc nu poate fi identificat, vânzarea bunurilor se repartizează membrului grupului situat în statul membru în care se află ultima locație a bunurilor care poate fi identificată. (1)   Vânzările de bunuri se includ în factorul vânzări al membrului grupului situat în statul membru în care se încheie expediția sau transportul mărfurilor pentru persoana care le achiziționează. Dacă acest loc nu poate fi identificat sau membrul grupului nu are o prezență impozabilă, vânzarea bunurilor se repartizează membrului grupului situat în statul membru în care se află ultima locație a bunurilor care poate fi identificată. Amendamentul 48 Propunere de directivă Articolul 43 Articolul 43 eliminat Transportul maritim, transportul pe căi navigabile interioare și transportul aerian Veniturile, cheltuielile și alte elemente deductibile ale unui membru al grupului al cărui obiect principal de activitate este exploatarea navelor sau a aeronavelor în traficul internațional sau exploatarea navelor angajate în transportul pe căi navigabile interioare sunt excluse din baza fiscală consolidată și nu se repartizează în conformitate cu normele prevăzute la articolul 28. În schimb, aceste venituri, cheltuieli și alte elemente deductibile se atribuie respectivului membru al grupului pentru fiecare tranzacție în parte și fac obiectul unor ajustări tarifare în conformitate cu articolul 56 din Directiva 2016/xx/UE. Participațiile deținute în membrul grupului și de către acesta se iau în considerare pentru a stabili dacă există un grup, în conformitate cu articolele 5 și 6. Amendamentul 49 Propunere de directivă Articolul 46 – alineatul 2 2.   Notificarea menționată la alineatul (1) acoperă toți membrii grupului, cu excepția companiilor de transport maritim menționate la articolul 2 alineatul (4). 2.  Notificarea menționată la alineatul (1) acoperă toți membrii grupului. Amendamentul 50 Propunere de directivă Articolul 48 – paragraful 2 Comisia poate adopta un act care stabilește formularul standard al notificării de creare a unui grup. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2). Comisia adoptă un act care stabilește formularul standard al notificării de creare a unui grup. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2). Amendamentul 51 Propunere de directivă Articolul 55 – paragraful 1 Comisia poate adopta acte prin care să stabilească norme referitoare la depunerea electronică a declarației fiscale consolidate, la formularul de declarație fiscală consolidată, la formularul de declarație fiscală a unui contribuabil individual și la documentele justificative cerute. Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2). Comisia adoptă acte prin care să stabilească norme referitoare la depunerea electronică a declarației fiscale consolidate, la formularul de declarație fiscală consolidată, la formularul de declarație fiscală a unui contribuabil individual și la documentele justificative cerute. Comisia elaborează aceste modele uniforme ale declarației fiscale în cooperare cu administrațiile fiscale din statele membre. Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2). Amendamentul 52 Propunere de directivă Articolul 65 – alineatul 1 1.   În cazul în care autoritatea competentă a statului membru în care unul dintre membrii grupului este rezident în scopuri fiscale sau este stabilit sub forma unui sediu permanent nu este de acord cu o decizie a autorității fiscale principale luată în temeiul articolului 49 sau al articolului 56 alineatul (2) sau (4) sau al articolului 56 alineatul (5) al doilea paragraf, aceasta poate contesta decizia respectivă în fața instanțelor judecătorești din statul membru al autorității fiscale principale, în termen de trei luni. (1)   În cazul în care autoritatea competentă a statului membru în care unul dintre membrii grupului este rezident în scopuri fiscale sau este stabilit sub forma unui sediu permanent, inclusiv sub forma unui sediu digital permanent, nu este de acord cu o decizie a autorității fiscale principale luată în temeiul articolului 49 sau al articolului 56 alineatul (2) sau (4) sau al articolului 56 alineatul (5) al doilea paragraf, aceasta poate contesta decizia respectivă în fața instanțelor judecătorești din statul membru al autorității fiscale principale, în termen de trei luni. Amendamentul 53 Propunere de directivă Articolul 65 – alineatul 2 a (nou) (2a)  Comisia analizează dacă instituirea unui mecanism de soluționare a litigiilor ar putea spori și mai mult eficacitatea și eficiența soluționării diferendelor dintre statele membre. Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la acest subiect, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă. Amendamentul 54 Propunere de directivă Articolul 67 – alineatul 1 1.   Căile de atac împotriva deciziilor de impunere rectificate sau a deciziilor de impunere emise în temeiul articolului 54 sunt audiate de către un organism administrativ care, în conformitate cu legislația statului membru al autorității fiscale principale, este competent pentru audierea căilor de atac în primă instanță. Respectivul organism administrativ este independent de autoritățile fiscale din statul membru al autorității fiscale principale. Dacă în statul membru respectiv nu există un astfel de organism administrativ competent, contribuabilul principal poate introduce direct o cale de atac judiciară. (1)   Căile de atac împotriva deciziilor de impunere rectificate sau a deciziilor de impunere emise în temeiul articolului 54 sunt audiate de către un organism administrativ care, în conformitate cu legislația statului membru al autorității fiscale principale, este competent pentru audierea căilor de atac în primă instanță. Respectivul organism administrativ este independent de autoritățile fiscale din statul membru al autorității fiscale principale. Dacă în statul membru respectiv nu există un astfel de organism administrativ competent sau în cazul în care contribuabilul principal preferă acest lucru, acesta poate introduce direct o cale de atac judiciară. Amendamentul 55 Propunere de directivă Articolul 67 – alineatul 5 5.   Organismul administrativ menționat la alineatul (1) se pronunță cu privire la calea de atac în termen de șase luni. În cazul în care contribuabilul principal nu primește nicio decizie în acest termen, se consideră că decizia autorității fiscale principale a fost confirmată. (5)   În cazul în care este sesizat printr-o cale de atac, organismul administrativ menționat la alineatul (1) se pronunță cu privire la calea de atac în termen de șase luni. În cazul în care contribuabilul principal nu primește nicio decizie în acest termen, se consideră că decizia autorității fiscale principale a fost confirmată. Amendamentul 56 Propunere de directivă Articolul 69 – alineatul 2 2.   În cazul în care se aplică alineatul (1), costurile excedentare ale îndatorării și EBITDA se calculează la nivelul grupului și cuprind rezultatele tuturor membrilor grupului. Suma de 3 000 000 EUR, prevăzută la articolul 13 din Directiva 2016/xx/UE, se majorează la 5 000 000 EUR. (2)   În cazul în care se aplică alineatul (1), costurile excedentare ale îndatorării și EBITDA se calculează la nivelul grupului și cuprind rezultatele tuturor membrilor grupului. Suma de 1 000 000 EUR, prevăzută la articolul 13 din Directiva 2016/xx/UE, se majorează la 5 000 000 EUR. Amendamentul 57 Propunere de directivă Articolul 71 Articolul 71 eliminat Compensarea și recuperarea pierderilor 1.  Articolul 41 din Directiva 2016/xx/UE cu privire la compensarea și recuperarea pierderilor încetează automat să se aplice la intrarea în vigoare a prezentei directive. 2.  Pierderile transferate care nu au fost recuperate la intrarea în vigoare a prezentei directive revin în continuare contribuabilului căruia i-au fost transferate. Amendamentul 58 Propunere de directivă Articolul 72 – paragraful 1 În sensul prezentei directive, trimiterea la cota oficială a impozitului pe profit care ar fi fost aplicabilă contribuabilului conform articolului 53 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2016/xx/UE nu se aplică și se înlocuiește cu cota oficială medie a impozitului pe profit aplicabilă în toate statele membre. În sensul prezentei directive, se aplică normele referitoare la exonerarea veniturilor prevăzute la articolul 53 din Directiva 2016/xx/UE. Amendamentul 59 Propunere de directivă Articolul 73 – paragraful 1 În sensul prezentei directive, domeniul de aplicare al legislației privind societățile străine controlate prevăzute la articolul 59 din Directiva 2016/xx/UE se limitează la relațiile dintre membrii grupului și entitățile care sunt rezidente în scopuri fiscale sau sediile permanente care sunt situate într-o țară terță. În sensul prezentei directive, domeniul de aplicare al legislației privind societățile străine controlate prevăzute la articolul 59 din Directiva 2016/xx/UE se limitează la relațiile dintre membrii grupului și entitățile care sunt rezidente în scopuri fiscale sau sediile permanente, inclusiv sediile digitale permanente care sunt situate într-o țară terță. Amendamentul 60 Propunere de directivă Articolul 74 – paragraful 1 În sensul prezentei directive, domeniul de aplicare al normelor privind tratamentul neuniform al elementelor hibride prevăzute la articolul 61 din Directiva 2016/xx/UE se limitează la relațiile dintre membrii grupului și membri din afara grupului care sunt întreprinderi asociate, astfel cum se prevede la articolul 56 din Directiva 2016/xx/UE. În sensul prezentei directive, domeniul de aplicare al normelor privind tratamentul neuniform al elementelor hibride și aranjamentele aferente se aplică astfel cum sunt definite la articolul 61 din Directiva 2016/xx/UE. Amendamentul 61 Propunere de directivă Articolul 76 Articolul 76 Articolul 76 Informarea Parlamentului European Informarea Parlamentului European (1)  Parlamentul European organizează o conferință interparlamentară pentru a evalua regimul CCCTB, luând în considerare rezultatele discuțiilor de politică fiscală purtate în cadrul procedurii semestrului european. Parlamentul European comunică opinia și concluziile sale în acest domeniu prin intermediul unei rezoluții adresate Comisiei și Consiliului. Parlamentul European este informat cu privire la adoptarea de acte delegate de către Comisie, la orice obiecții formulate cu privire la acestea și la revocarea delegării de competențe de către Consiliu. (2)   Parlamentul European este informat cu privire la adoptarea de acte delegate de către Comisie, la orice obiecții formulate cu privire la acestea și la revocarea delegării de competențe de către Consiliu. Amendamentul 62 Propunere de directivă Articolul 78 a (nou) Articolul 78a Mecanism de compensare Pentru a compensa variațiile bruște ale veniturilor fiscale ale statelor membre care rezultă în urma câștigurilor și pierderilor fiscale cauzate în mod direct și exclusiv de trecerea la noul regim introdus prin prezenta directivă, Comisia instituie un mecanism de compensare specific, operațional de la intrarea în vigoare a prezentei directive. Compensarea este ajustată în fiecare an pentru a lua în considerare deciziile luate la nivel național sau regional înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive. Mecanismul de compensare este finanțat din excedentul bugetar al statelor membre care câștigă venituri fiscale ca urmare a noului regim și se instituie pentru o perioadă inițială de șapte ani. După acest interval de timp, Comisia evaluează în ce măsură este necesar ca mecanismul de compensare să funcționeze în continuare și decide, în consecință, să pună capăt funcționării acestuia sau să îl reînnoiască o dată pentru o perioadă maximă de doi ani. Amendamentul 63 Propunere de directivă Articolul 79 Articolul 79 Articolul 79 Examinare Raportul privind punerea în aplicare și examinarea La cinci ani după intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia examinează aplicarea sa și raportează Consiliului cu privire la modul de funcționare a prezentei directive. Raportul include, în special, o analiză a impactului mecanismului instituit în capitolul VIII al prezentei directive pentru repartizarea bazelor fiscale între statele membre. La cinci ani după intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia evaluează aplicarea sa și raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la modul de funcționare a prezentei directive. Raportul privind punerea în aplicare include, în special, o analiză a impactului mecanismului instituit în capitolul VIII al prezentei directive pentru repartizarea bazelor fiscale între statele membre. În elaborarea concluziilor acestui raport privind punerea în aplicare sau în contextul următorului cadru financiar multianual, Comisia propune termenii și condițiile de transferare a unei părți din veniturile fiscale obținute prin baza fiscală consolidată comună a societăților la bugetul general al Uniunii pentru a reduce în mod proporțional contribuțiile statelor membre la bugetul respectiv. La 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia examinează aplicarea sa și raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la modul de funcționare a prezentei directive. Amendamentul 64 Propunere de directivă Articolul 80 – alineatul 1 – paragraful 1 Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la 31 decembrie 2020, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte. Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la 31 decembrie 2019, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte. Amendamentul 65 Propunere de directivă Articolul 80 – alineatul 1 – paragraful 2 Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 ianuarie 2021. Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 ianuarie 2020.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală comună a societăților (COM(2016)0685 – C8-0472/2016 – 2016/0337(CNS))

P8_TA(2018)0088 A8-0050/2018

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0685),

–  având în vedere articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0472/2016),

–  având în vedere avizele motivate prezentate în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității de către Parlamentul Danemarcei, Dáil Éireann, Seanad Éireann, Camera Deputaților din Luxemburg, Parlamentul Maltei, Senatul Țărilor de Jos, Camera Reprezentanților din Țările de Jos și Parlamentul Suediei, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0050/2018),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 1 (1)  Societățile care doresc să desfășoare activități transfrontaliere în cadrul Uniunii Europene se lovesc de obstacole importante și de denaturări ale pieței din cauza existenței a 28 de sisteme diferite de impozitare a societăților și a interacțiunii dintre acestea. În plus, structurile de planificare fiscală au devenit din ce în ce mai sofisticate de-a lungul timpului, pe măsură ce se dezvoltă în diferite jurisdicții și profită efectiv de detaliile tehnice ale unui sistem fiscal sau de neconcordanțele dintre două sau mai multe sisteme fiscale în scopul reducerii obligațiilor fiscale ale societăților. Deși aceste situații evidențiază deficiențe cu un caracter complet diferit, ambele creează obstacole care împiedică buna funcționare a pieței interne. Prin urmare, o acțiune pentru a rectifica aceste probleme ar trebui să abordeze ambele tipuri de deficiențe ale pieței. (1)  Societățile care doresc să desfășoare activități transfrontaliere în cadrul Uniunii Europene se lovesc de obstacole importante și de denaturări ale pieței din cauza existenței a 28 de sisteme diferite de impozitare a societăților și a interacțiunii dintre acestea. În această epocă a globalizării și digitalizării, impozitarea la sursă, mai ales a capitalului financiar și intelectual devine tot mai greu de urmărit și mai ușor de manipulat. În plus, structurile de planificare fiscală au devenit din ce în ce mai sofisticate de-a lungul timpului, pe măsură ce se dezvoltă în diferite jurisdicții și profită efectiv de detaliile tehnice ale unui sistem fiscal sau de neconcordanțele dintre două sau mai multe sisteme fiscale în scopul reducerii obligațiilor fiscale ale societăților. Digitalizarea pe scară largă a numeroase sectoare economice, asociată cu dezvoltarea rapidă a economiei digitale, pune sub semnul întrebării caracterul adecvat al modelelor de impozitare a societăților din Uniune concepute pentru industriile tradiționale, inclusiv în ceea ce privește măsura în care criteriile de evaluare și de calculare ar putea fi redefinite pentru a reflecta activitățile comerciale ale secolului XXI. Deși aceste situații evidențiază deficiențe cu un caracter complet diferit, toate creează obstacole care împiedică buna funcționare a pieței interne și creează denaturări între întreprinderile mari și întreprinderile mici și mijlocii. Un nou standard pentru o bază fiscală a societăților din Uniune ar trebui, prin urmare, să abordeze aceste tipuri de deficiențe ale pieței, respectând, în același timp, obiectivele de claritate și certitudine juridică pe termen lung și principiul neutralității fiscale. O mai mare convergență între sistemele fiscale naționale va duce la o scădere semnificativă a costurilor și a sarcinii administrative pentru întreprinderile cu activitate transfrontalieră pe teritoriul Uniunii. Deși politica fiscală este o competență națională, articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene stipulează clar că Consiliul, hotărând în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social, ar trebui să adopte directive pentru apropierea acestor acte cu putere de lege, regulamente și acte administrative în domeniul fiscal din statele membre care au incidență directă asupra instituirii sau funcționării pieței interne. Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 2 (2)  Pentru a sprijini buna funcționare a pieței interne, sistemul de impozitare a societăților din Uniune ar trebui să fie structurat pe baza principiului conform căruia societățile plătesc impozitele care le revin în mod echitabil în jurisdicția sau jurisdicțiile în care sunt generate profiturile lor. Prin urmare, este necesar să se prevadă mecanisme care descurajează societățile să profite de neconcordanțele dintre sistemele fiscale naționale pentru a-și reduce obligațiile fiscale. Este la fel de important să se stimuleze creșterea și dezvoltarea economică pe piața internă prin facilitarea comerțului transfrontalier și a investițiilor societăților. În acest scop, este necesar să se elimine atât riscurile dublei impuneri, cât și cele ale dublei neimpozitări în Uniune prin eradicarea disparităților rezultate din interacțiunea sistemelor naționale de impozitare a societăților. În același timp, societățile au nevoie de un cadru legal și fiscal ușor de utilizat pentru dezvoltarea activității lor comerciale și extinderea acesteia la nivel transfrontalier în Uniune. În acest context, cazurile de discriminare rămase ar trebui, de asemenea, să fie eliminate. (2)  Pentru a sprijini buna funcționare a pieței interne, sistemul de impozitare a societăților din Uniune ar trebui să fie structurat pe baza principiului conform căruia societățile plătesc impozitele care le revin în mod echitabil în jurisdicția sau jurisdicțiile în care sunt generate profiturile lor și în care au sediul permanent. Ținând seama de transformarea digitală a mediului de afaceri, este necesar să se asigure faptul că societățile care generează venituri într-un stat membru fără a avea un sediu fizic permanent, ci numai un sediu digital permanent în statul membru respectiv, sunt tratate în același fel cu societățile ce au un sediu fizic permanent. Prin urmare, este necesar să se prevadă mecanisme care descurajează societățile să profite de neconcordanțele dintre sistemele fiscale naționale pentru a-și reduce obligațiile fiscale. Este la fel de important să se stimuleze creșterea și dezvoltarea economică pe piața internă prin facilitarea comerțului transfrontalier și a investițiilor societăților. În acest scop, este necesar să se elimine atât riscurile dublei impuneri, cât și cele ale dublei neimpozitări în Uniune prin eradicarea disparităților rezultate din interacțiunea sistemelor naționale de impozitare a societăților. În același timp, societățile au nevoie de un cadru legal și fiscal ușor de utilizat pentru dezvoltarea activității lor comerciale și extinderea acesteia la nivel transfrontalier în Uniune. În acest context, cazurile de discriminare rămase ar trebui, de asemenea, să fie eliminate. Consolidarea este un element esențial al sistemului CCCTB, având în vedere că principalele obstacole fiscale întâlnite de societățile aceluiași grup care desfășoară activități transfrontaliere în Uniune pot fi eliminate doar în acest fel. Prin consolidare se elimină formalitățile legate de prețurile de transfer și dubla impunere intra-grup. Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 3 (3)  Astfel cum s-a subliniat în propunerea de Directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB)7 din 16 martie 2011, un sistem de impozitare a societăților care tratează Uniunea ca o piață unică în scopul calculării bazei de impozitare a profitului societăților ar facilita activitatea transfrontalieră a societăților din Uniune și ar promova obiectivul ca Uniunea să devină o locație mai competitivă pentru investiții la nivel internațional. Propunerea de CCCTB din 2011 s-a axat pe obiectivul de a facilita extinderea activității comerciale pentru societățile din cadrul Uniunii. În plus față de acest obiectiv, ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, faptul că CCCTB poate fi extrem de eficace pentru îmbunătățirea funcționării pieței interne prin combaterea mecanismelor de evitare a obligațiilor fiscale. În acest context, inițiativa CCCTB ar trebui relansată pentru a aborda, în mod egal, atât aspectul de facilitare a activității comerciale, cât și funcția acesteia de combatere a evitării obligațiilor fiscale. O astfel de abordare ar servi cel mai bine scopului de a elimina denaturările care afectează funcționarea pieței interne. (3)  Astfel cum s-a subliniat în propunerea de Directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB)7 din 16 martie 2011, un sistem de impozitare a societăților care tratează Uniunea ca o piață unică în scopul calculării bazei de impozitare a profitului societăților ar facilita activitatea transfrontalieră a societăților din Uniune și ar promova obiectivul ca Uniunea să devină o locație mai competitivă pentru investiții la nivel internațional, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii. Propunerea de CCCTB din 2011 s-a axat pe obiectivul de a facilita extinderea activității comerciale pentru societățile din cadrul Uniunii. În plus față de acest obiectiv, ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, faptul că CCCTB poate fi extrem de eficace pentru îmbunătățirea funcționării pieței interne prin combaterea mecanismelor de evitare a obligațiilor fiscale. În acest context, inițiativa CCCTB ar trebui relansată pentru a aborda, în mod egal, atât aspectul de facilitare a activității comerciale, cât și funcția acesteia de combatere a evitării obligațiilor fiscale. După introducerea sa în toate statele membre, CCCTB ar garanta impozitarea acolo unde se generează profituri și unde societățile au un sediu permanent. O astfel de abordare ar servi cel mai bine scopului de a elimina denaturările care afectează funcționarea pieței interne. Îmbunătățirea pieței interne este un factor-cheie pentru stimularea creșterii economice și a creării de locuri de muncă. Introducerea unei CCCTB ar impulsiona creșterea economică și crearea de locuri de muncă în Uniune reducând concurența fiscală dăunătoare între întreprinderi. __________________ __________________ 7 Propunere de Directivă a Consiliului COM (2011)0121 final/2 din 3.10.2011 privind o bază fiscală consolidată comună a societăților. 7 Propunere de Directivă a Consiliului COM (2011)0121 final/2 din 3.10.2011 privind o bază fiscală consolidată comună a societăților. Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 3 a (nou) (3a)  În comunicarea sa din 21 septembrie 2017, intitulată „Un sistem fiscal echitabil și eficient în Uniunea Europeană pentru piața digitală unică”, Comisia consideră că CCCTB oferă bazele pentru abordarea provocărilor fiscale generate de economia digitală. Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 4 (4)  Având în vedere necesitatea de a acționa rapid pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, făcând-o, pe de o parte, mai favorabilă pentru comerț și investiții și, pe de altă parte, mai rezistentă la mecanismele de evitare a obligațiilor fiscale, este necesar ca ambițioasa inițiativă CCCTB să fie împărțită în două propuneri separate. Într-o primă etapă, ar trebui să se pună în aplicare norme privind o bază fiscală comună a societăților, înainte de a aborda, într-o a doua etapă, aspectul consolidării. (4)  Având în vedere necesitatea de a acționa rapid pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, făcând-o, pe de o parte, mai favorabilă pentru comerț și investiții și, pe de altă parte, mai rezistentă la mecanismele de evitare a obligațiilor fiscale, este foarte important să se asigure intrarea simultană în vigoare a Directivei privind o bază fiscală comună a societăților și a Directivei privind o bază fiscală comună consolidată a societăților. Întrucât o astfel de modificare de regim reprezintă o etapă importantă în realizarea pieței interne, este nevoie de flexibilitate pentru a fi executată corespunzător încă de la început. Deoarece piața internă cuprinde toate statele membre, CCCTB ar trebui introdusă, prin urmare, în toate statele membre. În cazul în care Consiliul nu adoptă o decizie unanimă privind propunerea de instituire a unei CCCTB, Comisia ar trebui să prezinte o nouă propunere în temeiul articolului 116 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin care Parlamentul European și Consiliul să acționeze în conformitate cu procedura legislativă ordinară pentru a emite legislația necesară. În ultimă instanță, o cooperare consolidată ar trebui inițiată de statele membre, care ar trebui să fie deschisă în permanență statelor membre neparticipante în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Este regretabil faptul că nu s-a realizat o evaluare suficient de detaliată a propunerii privind CCTB sau a celei privind CCCTB în ceea ce privește impactul asupra veniturilor fiscale ale societăților din statele membre pentru fiecare țară în parte. Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 5 (5)  Numeroase structuri de planificare fiscală agresivă apar în general într-un context transfrontalier, ceea ce implică faptul că grupurile participante de societăți dețin un minimum de resurse. Pe această premisă, din motive de proporționalitate, normele privind baza comună ar trebui să fie obligatorii numai pentru societățile care fac parte dintr-un grup de dimensiuni substanțiale. În acest scop, ar trebui să fie stabilit un prag legat de dimensiune pe baza veniturilor totale consolidate ale unui grup care depune situații financiare consolidate. În plus, pentru a asigura coerența între cele două etape ale inițiativei CCCTB, normele privind baza comună ar trebui să fie obligatorii pentru societățile care ar fi considerate un grup în cazul în care se materializează inițiativa completă. Pentru a contribui mai bine la realizarea obiectivului de facilitare a comerțului și a investițiilor pe piața internă, normele privind o bază fiscală comună a societăților ar trebui să fie disponibile, de asemenea, ca opțiune, pentru societățile care nu îndeplinesc criteriile respective. (5)  Numeroase structuri de planificare fiscală agresivă apar în general într-un context transfrontalier, ceea ce implică faptul că grupurile participante de societăți dețin un minimum de resurse. Pe această premisă, din motive de proporționalitate, normele privind baza comună ar trebui să fie obligatorii la început numai pentru societățile care fac parte dintr-un grup de dimensiuni substanțiale. În acest scop, ar trebui să fie stabilit un prag inițial de 750 de milioane EUR legat de dimensiune pe baza veniturilor totale consolidate ale unui grup care depune situații financiare consolidate. Întrucât prezenta directivă vizează un nou standard pentru baza fiscală a tuturor societăților din Uniune, pragul ar trebui coborât până la zero pe o perioadă maximă de șapte ani. Pentru a contribui mai bine la realizarea obiectivului de facilitare a comerțului și a investițiilor pe piața internă, normele privind o bază fiscală comună a societăților ar trebui să fie disponibile, de asemenea, în prima etapă, ca opțiune, pentru societățile care nu îndeplinesc criteriile respective. Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 6 (6)  Este necesar să se definească noțiunea de sediu permanent situat în Uniune și care aparține unui contribuabil care este rezident în scopuri fiscale în Uniune. Obiectivul este de a asigura că toți contribuabilii în cauză împărtășesc o înțelegere comună și de a exclude posibilitatea unei discrepanțe din cauza definițiilor divergente. Dimpotrivă, nu ar trebui considerat esențial să existe o definiție comună a sediilor permanente situate într-o țară terță sau situate în Uniune, dar care aparțin unui contribuabil care este rezident în scopuri fiscale într-o țară terță. Această dimensiune ar trebui să fie lăsată în seama tratatelor fiscale bilaterale și a legislației naționale datorită interacțiunii sale complicate cu acordurile internaționale. (6)  Este necesar să se definească noțiunea de sediu permanent situat în Uniune și care aparține unui contribuabil care este rezident în scopuri fiscale în Uniune. De prea multe ori întreprinderile multinaționale se organizează pentru a-și transfera profiturile în regimuri fiscale favorabile unde nu plătesc niciun impozit sau plătesc impozite foarte mici. Conceptul de sediu permanent ar permite formularea unei definiții precise și obligatorii a condițiilor care atestă că o întreprindere multinațională este stabilită cu adevărat într-o anumită țară. Această măsură ar obliga întreprinderile multinaționale să își plătească impozitele în mod echitabil. Obiectivul este de a asigura că toți contribuabilii în cauză împărtășesc o înțelegere comună și de a exclude posibilitatea unei discrepanțe din cauza definițiilor divergente. În mod similar, este important să existe o definiție comună a sediilor permanente situate într-o țară terță sau situate în Uniune, dar care aparțin unui contribuabil care este rezident în scopuri fiscale într-o țară terță. În cazul în care prețurile de transfer determină transferul profiturilor către jurisdicții fiscale cu taxe reduse, atunci este de preferat un sistem care alocă profitul printr-o formulă de repartizare. Prin adoptarea unui astfel de sistem, Uniunea poate stabili un standard internațional pentru impozitarea modernă și eficientă a societăților. Comisia ar trebui să elaboreze orientări pentru faza de tranziție în care repartizarea pe baza unei formule coexistă cu alte metode de alocare în relația cu țările terțe, cu mențiunea că, în cele din urmă, repartizarea pe baza unei formule ar trebui să fie metoda standard de alocare. Comisia ar trebui să prezinte o propunere de stabilire a unui model de tratat fiscal al Uniunii, care să înlocuiască, în cele din urmă, miile de tratate bilaterale încheiate de fiecare stat membru. Amendamentul 8 Propunere de directivă Considerentul 6 a (nou) (6a)  Bunurile digitale sunt în general foarte mobile și necorporale. Studiile au arătat că sectorul digital este foarte implicat în practici de planificare fiscală agresivă, întrucât multe modele de afaceri nu necesită o infrastructură fizică pentru a efectua tranzacții cu clienții și pentru a realiza profituri. Acest lucru le permite celor mai mari întreprinderi digitale să plătească impozite apropiate de zero pe venitul realizat. Trezoreriile statelor membre pierd venituri fiscale de miliarde de euro, din cauza imposibilității de a impozita întreprinderile multinaționale digitale. Pentru a remedia această nedreptate socială reală și urgentă, legislația în vigoare privind impozitarea societăților trebuie să fie extinsă pentru a include legătura cu un nou sediu digital permanent bazată pe o prezență digitală semnificativă. Este nevoie de condiții de concurență echitabile pentru modele de afaceri similare pentru abordarea provocărilor de ordin fiscal care rezultă din contextul digitalizării, fără a afecta potențialul sectorului digital. În acest context, ar trebui să se ia în considerare în special lucrările de la nivelul OCDE privind un cadru internațional coerent de reglementare. Amendamentul 9 Propunere de directivă Considerentul 8 (8)  Din veniturile impozabile ar trebui deduse cheltuielile de funcționare și anumite alte elemente. În mod normal, printre cheltuielile de funcționare deductibile ar trebui să se numere toate costurile legate de vânzări și cheltuielile legate de producerea, conservarea și asigurarea veniturilor. Pentru a sprijini inovarea în economie și modernizarea pieței interne, este necesar să se prevadă deduceri pentru costurile de cercetare și dezvoltare, inclusiv super-deduceri, care ar trebui să fie integral înregistrate la cheltuieli în anul în care au fost suportate (cu excepția bunurilor imobile). Micile societăți în faza de lansare fără întreprinderi asociate și care sunt în mod particular inovatoare (o categorie care va cuprinde îndeosebi întreprinderile nou înființate) ar trebui, de asemenea, să fie sprijinite prin super-deduceri majorate pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare. Pentru a garanta certitudinea juridică, ar trebui să existe, de asemenea, o listă a cheltuielilor nedeductibile. (8)  Din veniturile impozabile ar trebui deduse cheltuielile de funcționare și anumite alte elemente. În mod normal, printre cheltuielile de funcționare deductibile ar trebui să se numere toate costurile legate de vânzări și cheltuielile legate de producerea, conservarea și asigurarea veniturilor. Pentru a sprijini inovarea în economie și modernizarea pieței interne, este necesar să se prevadă deduceri, iar contribuabilii ar trebui să primească un credit fiscal pentru costurile reale de cercetare și dezvoltare legate de cheltuielile cu personalul, subcontractanții, lucrătorii temporari și lucrătorii independenți, iar aceste deduceri ar trebui să fie integral înregistrate la cheltuieli în anul în care au fost suportate (cu excepția bunurilor imobile). Pentru a se evita utilizarea abuzivă a deducerilor este nevoie de o definiție clară a cheltuielilor reale de cercetare și dezvoltare. Pentru a garanta certitudinea juridică, ar trebui să existe, de asemenea, o listă a cheltuielilor nedeductibile. Amendamentul 10 Propunere de directivă Considerentul 9 (9)  Evoluțiile recente ale fiscalității internaționale au subliniat faptul că, pentru a-și reduce obligațiile fiscale la nivel mondial, grupurile multinaționale de societăți sunt din ce în ce mai implicate în practici de evitare a obligațiilor fiscale care conduc la erodarea bazei impozabile și la transferul profitului, prin intermediul plăților de dobânzi excesive. Prin urmare, este necesar să se limiteze deductibilitatea costurilor aferente dobânzilor (și a altor costuri financiare), pentru a descuraja astfel de practici. În acest context, deductibilitatea costurilor aferente dobânzilor (și a altor costuri financiare) ar trebui permisă fără restricții numai în măsura în care aceste costuri pot fi compensate cu veniturile impozabile din dobânzi (și alte venituri financiare). Orice excedent la nivelul costurilor dobânzilor ar trebui să facă obiectul unor restricții ale deductibilității, care urmează să fie stabilite în funcție de câștigurile impozabile ale unui contribuabil înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare („EBITDA”). (9)  Evoluțiile recente ale fiscalității internaționale au subliniat faptul că, pentru a-și reduce obligațiile fiscale la nivel mondial, grupurile multinaționale de societăți sunt din ce în ce mai implicate în practici de evitare a obligațiilor fiscale care conduc la erodarea bazei impozabile și la transferul profitului, prin intermediul plăților de dobânzi excesive. Prin urmare, este necesar să se limiteze deductibilitatea costurilor aferente dobânzilor (și a altor costuri financiare), pentru a descuraja astfel de practici. În acest context, deductibilitatea costurilor aferente dobânzilor (și a altor costuri financiare) ar trebui permisă fără restricții numai în măsura în care aceste costuri pot fi compensate cu veniturile impozabile din dobânzi (și alte venituri financiare). Orice excedent la nivelul costurilor dobânzilor ar trebui să facă obiectul unor restricții ale deductibilității, care urmează să fie stabilite în funcție de câștigurile impozabile ale unui contribuabil înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare („EBITDA”). Statele membre ar putea restricționa în continuare valoarea deductibilității costurilor dobânzilor și a altor costuri financiare pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecție. Amendamentul 11 Propunere de directivă Considerentul 10 (10)  Faptul că dobânda plătită la împrumuturi este deductibilă din baza fiscală a unui contribuabil, dar acest lucru nu este valabil în cazul repartizărilor profitului creează un avantaj incontestabil în favoarea finanțării prin îndatorare, în detrimentul capitalurilor proprii. Având în vedere riscurile pe care le implică acest lucru pentru gradul de îndatorare a companiilor, este esențial să se prevadă măsuri care să neutralizeze tendința actuală de evitare a finanțării prin capitaluri proprii. În acest context, se are în vedere să se acorde contribuabililor o deducere pentru creștere și investiții, conform căreia creșterile capitalurilor proprii ale unui contribuabil ar trebui să fie deductibile din baza impozabilă, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții. Astfel, ar fi esențial să se asigure că sistemul nu suferă de efecte în cascadă și, în acest scop, ar fi necesar să se excludă valoarea fiscală a participațiilor unui contribuabil în întreprinderi asociate. În cele din urmă, pentru ca acest sistem al deducerii să fie suficient de robust, ar fi necesar să se stabilească norme de combatere a practicilor de evitare a obligațiilor fiscale. (10)  Faptul că dobânda plătită la împrumuturi este deductibilă din baza fiscală a unui contribuabil, dar acest lucru nu este valabil în cazul repartizărilor profitului creează un avantaj incontestabil în favoarea finanțării prin îndatorare, în detrimentul capitalurilor proprii. Având în vedere riscurile pe care le implică acest lucru pentru gradul de îndatorare a companiilor, sunt esențiale măsuri care neutralizează tendința actuală de evitare a finanțării prin capitaluri proprii, prin limitarea posibilității de a deduce dobânzile plătite la împrumuturi din baza fiscală a unui contribuabil. O astfel de regulă privind limitarea deductibilității dobânzii reprezintă un instrument adecvat și suficient în acest sens. Amendamentul 12 Propunere de directivă Considerentul 12 (12)  Pentru a descuraja transferul veniturilor pasive (în principal, financiare) ale unor societăți supuse unor impozite mari, ar trebui să se presupună că orice pierderi pe care aceste societăți le-ar suporta la sfârșitul unui an fiscal corespund, în majoritate, rezultatelor activității lor comerciale. Pe baza acestei premise, contribuabililor ar trebui să li se permită să reporteze pierderi pe termen nelimitat și fără restricții în raport cu suma deductibilă pe an. Având în vedere că prin reportarea pierderilor asupra exercițiilor următoare se urmărește plata impozitelor de către contribuabil pe veniturile sale reale, nu există niciun motiv pentru a limita în timp această reportare. În ceea ce privește perspectiva unei pierderi reportate asupra exercițiilor anterioare, nu ar trebui să fie introdusă nicio astfel de regulă, pentru că acest lucru este relativ rar în practica statelor membre și tinde să conducă la o complexitate excesivă. În plus, ar trebui să fie stabilită o dispoziție antiabuz pentru a preveni, a contracara sau a combate încercările de a eluda normele privind deductibilitatea pierderilor prin achiziționarea de societăți care înregistrează pierderi. (12)  Pentru a descuraja transferul veniturilor pasive (în principal, financiare) ale unor societăți supuse unor impozite mari, ar trebui să se presupună că orice pierderi pe care aceste societăți le-ar suporta la sfârșitul unui an fiscal corespund, în majoritate, rezultatelor activității lor comerciale. Pe baza acestei premise, contribuabililor ar trebui să li se permită să reporteze pierderi pe o perioadă de cinci ani și cu restricții în raport cu suma deductibilă pe an. În ceea ce privește perspectiva unei pierderi reportate asupra exercițiilor anterioare, nu ar trebui să fie introdusă nicio astfel de regulă, pentru că acest lucru este relativ rar în practica statelor membre și tinde să conducă la o complexitate excesivă. Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului1a prevede o dispoziție generală antiabuz pentru a preveni, a contracara sau a combate încercările de a eluda normele privind deductibilitatea pierderilor prin achiziționarea de societăți care înregistrează pierderi. Punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui ia în considerare, de asemenea, în mod sistematic această dispoziție generală. _________________ 1a Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (JO L 193, 19.7.2016, p. 1). Amendamentul 13 Propunere de directivă Considerentul 13 (13)  Pentru a facilita capacitatea societăților la nivelul fluxului de numerar – de exemplu, prin compensarea pierderilor de înființare într-un stat membru cu profiturile obținute într-un alt stat membru – și pentru a încuraja extinderea transfrontalieră în cadrul Uniunii, contribuabilii ar trebui să aibă dreptul să ia în calcul, temporar, pierderile suferite de filialele lor directe și de sediile permanente situate în alte state membre. În acest scop, o societate-mamă sau sediul central situat într-un stat membru ar trebui să poată deduce din baza sa fiscală, într-un an fiscal dat, pierderile suferite în același an fiscal de către filialele sale directe sau de către sediile permanente situate în alte state membre, proporțional cu participația acesteia. Societatea-mamă ar trebui să fie obligată să adauge din nou la baza sa fiscală, luând în considerare valoarea pierderilor deduse anterior, orice profituri ulterioare realizate de respectivele filiale directe sau sedii permanente. Întrucât este esențial să se protejeze veniturile fiscale la nivel național, pierderile deduse ar trebui, de asemenea, să fie reîncorporate în mod automat dacă acest lucru nu a avut loc deja după un anumit număr de ani sau dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile pentru clasificarea drept filială directă sau sediu permanent. eliminat Amendamentul 14 Propunere de directivă Considerentul 15 (15)  Este esențial să se prevadă măsuri corespunzătoare de combatere a practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, pentru a consolida reziliența normelor privind o bază comună împotriva practicilor de planificare fiscală agresivă. Mai precis, sistemul ar trebui să includă o regulă generală antiabuz („RGAA”), completată cu măsuri destinate să descurajeze anumite tipuri de practici de evitare a obligațiilor fiscale. Dat fiind faptul că regulile generale antiabuz au funcția de a combate practicile fiscale abuzive care nu au fost încă abordate prin dispoziții specifice, acestea completează lacunele, ceea ce nu ar trebui să afecteze aplicabilitatea normelor specifice de combatere a evitării obligațiilor fiscale. În cadrul Uniunii, regulile generale antiabuz ar trebui să se aplice acordurilor care nu sunt autentice. De asemenea, este important să se asigure că RGAA se aplică în mod uniform situațiilor interne, situațiilor transfrontaliere în cadrul Uniunii și situațiilor transfrontaliere care implică societăți stabilite în țări terțe, astfel încât să nu difere domeniul de aplicare și rezultatele aplicării acestora. (15)  Este esențial să se prevadă măsuri corespunzătoare de combatere a practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, pentru a consolida reziliența normelor privind o bază comună împotriva practicilor de planificare fiscală agresivă. Mai precis, sistemul ar trebui să includă o regulă generală antiabuz („RGAA”) solidă și eficace, completată cu măsuri destinate să descurajeze anumite tipuri de practici de evitare a obligațiilor fiscale. Dat fiind faptul că regulile generale antiabuz au funcția de a combate practicile fiscale abuzive care nu au fost încă abordate prin dispoziții specifice, acestea completează lacunele, ceea ce nu ar trebui să afecteze aplicabilitatea normelor specifice de combatere a evitării obligațiilor fiscale. În cadrul Uniunii, regulile generale antiabuz ar trebui să se aplice acordurilor care nu sunt autentice. De asemenea, este important să se asigure că RGAA se aplică în mod uniform situațiilor interne, situațiilor transfrontaliere în cadrul Uniunii și situațiilor transfrontaliere care implică societăți stabilite în țări terțe, astfel încât să nu difere domeniul de aplicare și rezultatele aplicării acestora. Amendamentul 15 Propunere de directivă Considerentul 17 (17)  Luând în considerare faptul că efectul tratamentului neuniform al elementelor hibride este, de regulă, o dublă deducere (și anume, o deducere în ambele state) sau o deducere a veniturilor într-un stat fără includere în baza impozabilă într-un alt stat, astfel de situații afectează în mod evident piața internă prin denaturarea mecanismelor sale și crearea de lacune care permit dezvoltarea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale. Având în vedere faptul că tratamentul neuniform este generat de diferențele naționale în materie de calificare juridică a anumitor tipuri de entități sau de plăți financiare, în mod normal, acesta nu apare între societățile care aplică normele comune pentru calcularea bazei lor fiscale. Cu toate acestea, tratamentul neuniform ar persista în interacțiunea dintre cadrul bazei comune și sistemele de impozitare a societăților de la nivel național sau ale unor țări terțe. Pentru a neutraliza efectele schemelor bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride, este necesar să se stabilească norme prin care una dintre cele două jurisdicții implicate în tratamentul neuniform refuză deducerea unei plăți sau se asigură că veniturile corespunzătoare sunt incluse în baza fiscală a societăților. (17)  Luând în considerare faptul că efectul tratamentului neuniform al elementelor hibride și al sucursalelor este, de regulă, o dublă deducere (și anume, o deducere în ambele state) sau o deducere a veniturilor într-un stat fără includere în baza impozabilă într-un alt stat, astfel de situații afectează în mod evident piața internă prin denaturarea mecanismelor sale și crearea de lacune care permit dezvoltarea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale. Având în vedere faptul că tratamentul neuniform este generat de diferențele naționale în materie de calificare juridică a anumitor tipuri de entități sau de plăți financiare, în mod normal, acesta nu apare între societățile care aplică normele comune pentru calcularea bazei lor fiscale. Cu toate acestea, tratamentul neuniform ar persista în interacțiunea dintre cadrul bazei comune și sistemele de impozitare a societăților de la nivel național sau ale unor țări terțe. Pentru a neutraliza efectele schemelor bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride sau al unor scheme înrudite, Directiva (UE) 2016/1164 stabilește norme privind tratamentele neuniforme ale elementelor hibride și ale elementelor hibride inversate. Punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui ia în considerare, în mod sistematic, aceste norme. Amendamentul 16 Propunere de directivă Considerentul 17 a (nou) (17a)  Statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să introducă măsuri suplimentare de combatere a practicilor de evitare a obligațiilor fiscale pentru a reduce efectele negative ale transferului profiturilor către țările terțe cu impozite reduse, care nu realizează neapărat și în mod automat schimburi de informații fiscale în conformitate cu standardele Uniunii. Amendamentul 17 Propunere de directivă Considerentul 17 b (nou) (17b)  Statele membre ar trebui să pună în funcțiune un sistem de sancțiuni pentru încălcarea de către întreprinderi a dispozițiilor naționale adoptate în conformitate cu prezenta directivă, astfel cum se prevede în legislația națională, și să informeze Comisia în consecință. Amendamentul 18 Propunere de directivă Considerentul 19 (19)  Pentru a completa sau a modifica anumite elemente neesențiale ale prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește (i) luarea în considerare a modificărilor aduse legislației statelor membre cu privire la formele de societăți și impozitele pe profit și modificarea anexelor I și II în acest sens; (ii) stabilirea unor definiții suplimentare; (iii) adoptarea de norme detaliate de combatere a practicilor de evitare a obligațiilor fiscale într-un număr de domenii specifice relevante pentru deducerea pentru creștere și investiții; (iv) definirea mai detaliată a conceptelor de proprietate juridică și economică a activelor în leasing; (v) calcularea elementelor de capital și dobândă ale plăților de leasing și a bazei de calcul a amortizării activelor în leasing; și (vi) definirea mai precisă a categoriilor de imobilizări supuse amortizării. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. (19)  Pentru a completa sau a modifica anumite elemente neesențiale ale prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește (i) luarea în considerare a modificărilor aduse legislației statelor membre cu privire la formele de societăți și impozitele pe profit și modificarea anexelor I și II în acest sens; (ii) stabilirea unor definiții suplimentare; (iii) definirea mai detaliată a conceptelor de proprietate juridică și economică a activelor în leasing; (iv) calcularea elementelor de capital și dobândă ale plăților de leasing și a bazei de calcul a amortizării activelor în leasing; (v) definirea mai precisă a categoriilor de imobilizări supuse amortizării. și (vi) elaborarea de orientări pentru faza de tranziție, în care repartizarea pe baza unei formule coexistă cu alte metode de alocare în relația cu țările terțe. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. Amendamentul 19 Propunere de directivă Considerentul 19 a (nou) (19a)  Comisia ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare uniformă a prezentei directive, pentru a se evita situațiile în care autoritățile competente ale statelor membre impun aplicarea unor regimuri diferite. În plus, lipsa unor norme de contabilitate armonizate în Uniune nu ar trebui să conducă la noi oportunități de planificare fiscală și arbitraj fiscal. Prin urmare, armonizarea normelor contabile ar putea conferi mai multă soliditate regimului comun, în special dacă și atunci când toate societățile Uniunii intră sub incidența regimului respectiv. Amendamentul 20 Propunere de directivă Considerentul 23 (23)  Comisia ar trebui să aibă obligația de a revizui aplicarea directivei după cinci ani de la intrarea sa în vigoare și să raporteze Consiliului cu privire la funcționarea acesteia. Statele membre ar trebui să aibă obligația să comunice Comisiei textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă, (23)  Întrucât prezenta directivă conține o modificare importantă a normelor privind impozitarea societăților comerciale, Comisia ar trebui să aibă obligația de a efectua o evaluare riguroasă a aplicării directivei după cinci ani de la intrarea sa în vigoare și de a raporta Parlamentului European și Consiliului cu privire la funcționarea acesteia. Acest raport de punere în aplicare ar trebui să cuprindă cel puțin următoarele puncte: impactul sistemului de impozitare prevăzut în prezenta directivă asupra veniturilor fiscale ale statelor membre, avantajele și dezavantajele sistemului pentru întreprinderile mici și mijlocii, impactul asupra colectării echitabile a impozitelor între statele membre, impactul asupra pieței interne în ansamblu, în special în ceea ce privește posibila denaturare a concurenței între societățile care fac obiectul noilor norme prevăzute în prezenta directivă, și numărul de întreprinderi care intră sub incidența domeniului de aplicare în perioada de tranziție; Comisia ar trebui să aibă obligația de a revizui aplicarea prezentei directive după 10 ani de la intrarea sa în vigoare și să raporteze Parlamentului European și Consiliului cu privire la funcționarea acesteia. Statele membre ar trebui să aibă obligația să comunice Comisiei textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă, Amendamentul 21 Propunere de directivă Articolul 1 – alineatul 1 1.   Prezenta directivă instituie un sistem privind o bază comună pentru impozitarea anumitor societăți și stabilește norme de calculare a bazei respective. (1)   Prezenta directivă instituie un sistem privind o bază comună pentru impozitarea în Uniune a anumitor societăți și stabilește norme de calculare a bazei respective, inclusiv norme referitoare la măsuri privind combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale și măsuri privind dimensiunea internațională a sistemului fiscal propus. Amendamentul 22 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – partea introductivă 1.   Normele prezentei directive se aplică unei societăți care este înființată în temeiul legislației unui stat membru, inclusiv sediilor sale permanente din alte state membre, în cazul în care societatea îndeplinește toate condițiile următoare: (1)   Normele prezentei directive se aplică unei societăți care este înființată în temeiul legislației unui stat membru, inclusiv sediilor sale permanente și sediilor digitale permanente din alte state membre, în cazul în care societatea îndeplinește toate condițiile următoare: Amendamentul 23 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – litera c (c)  este membră a unui grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară cu un venit total consolidat al grupului care depășește 750 000 000 EUR în exercițiul financiar care precedă exercițiul financiar relevant; (c)  este membră a unui grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară cu un venit total consolidat al grupului care depășește 750 000 000 EUR în exercițiul financiar care precedă exercițiul financiar relevant; Acest prag se reduce la zero pe o perioadă maximă de șapte ani; Amendamentul 24 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 3 3.   O societate care îndeplinește condițiile de la alineatul (1) literele (a) și (b), dar nu îndeplinește condițiile prevăzute la litera (c) sau (d) de la alineatul respectiv poate opta, inclusiv pentru sediile sale permanente situate în alte state membre, să aplice normele prezentei directive pentru o perioadă de cinci ani fiscali. Această perioadă se prelungește în mod automat cu perioade succesive de cinci ani fiscali, dacă nu există o notificare de încetare a aplicării, în conformitate cu articolul 65 alineatul (3). Condițiile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) trebuie să fie îndeplinite de fiecare dată când are loc prelungirea perioadei. (3)   O societate care îndeplinește condițiile de la alineatul (1) literele (a) și (b), dar nu îndeplinește condițiile prevăzute la litera (c) sau (d) de la alineatul respectiv poate opta, inclusiv pentru sediile sale permanente situate în alte state membre, să aplice normele prezentei directive. Amendamentul 25 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 4 4.  Normele din prezenta directivă nu se aplică în cazul companiilor de transport maritim aflate sub un regim fiscal special. O companie de transport maritim aflată sub un regim fiscal special este luată în considerare pentru a determina societățile care sunt membre ale aceluiași grup, astfel cum se prevede la articolul 3. eliminat Amendamentul 26 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 1 – litera a (a)  dreptul de a exercita mai mult de 50% din drepturile de vot; și (a)  dreptul de a exercita drepturi de vot care depășesc 50 %; și Amendamentul 27 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 12 (12)   „costurile îndatorării” înseamnă cheltuielile reprezentând dobânda aferentă tuturor formelor de datorii, alte costuri echivalente din punct de vedere economic cu dobânzile și cheltuielile suportate în legătură cu obținerea de finanțare, astfel cum sunt definite în dreptul intern, inclusiv plăți în cadrul împrumuturilor cu participare la profit, dobânzi imputate la instrumente cum ar fi obligațiunile convertibile și obligațiunile cu cupon zero, plăți în cadrul unor mecanisme de finanțare alternative, costul de finanțare al plăților de leasing financiar, dobânda capitalizată inclusă în valoarea contabilă a unui activ aferent, amortizarea dobânzii capitalizate, sume calculate pe baza unui randament al finanțării în temeiul normelor privind prețurile de transfer, dobânzi nominale în cadrul unor instrumente financiare derivate sau al unor acorduri de acoperire a riscului aferente împrumuturilor unei entități, randamentul nominal al creșterilor nete de capitaluri proprii, în conformitate cu articolul 11 din prezenta directivă, anumite câștiguri și pierderi generate de diferențele de curs valutar la împrumuturi și instrumente legate de obținerea de finanțare, comisioane de garantare pentru mecanisme de finanțare, comisioane de intermediere și costuri similare aferente împrumuturilor de fonduri; 12.   „costurile îndatorării” înseamnă cheltuielile reprezentând dobânda aferentă tuturor formelor de datorii, alte costuri echivalente din punct de vedere economic cu dobânzile și cheltuielile suportate în legătură cu obținerea de finanțare, astfel cum sunt definite în dreptul intern, inclusiv plăți în cadrul împrumuturilor cu participare la profit, dobânzi imputate la instrumente cum ar fi obligațiunile convertibile și obligațiunile cu cupon zero, plăți în cadrul unor mecanisme de finanțare alternative, costul de finanțare al plăților de leasing financiar, dobânda capitalizată inclusă în valoarea contabilă a unui activ aferent, amortizarea dobânzii capitalizate, sume calculate pe baza unui randament al finanțării în temeiul normelor privind prețurile de transfer, dobânzi nominale în cadrul unor instrumente financiare derivate sau al unor acorduri de acoperire a riscului aferente împrumuturilor unei entități, anumite câștiguri și pierderi generate de diferențele de curs valutar la împrumuturi și instrumente legate de obținerea de finanțare, comisioane de garantare pentru mecanisme de finanțare, comisioane de intermediere și costuri similare aferente împrumuturilor de fonduri; Amendamentul 28 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 30 a (nou) 30a.  „jurisdicție fiscală necooperantă” înseamnă o jurisdicție care îndeplinește oricare dintre următoarele criterii: (a)  jurisdicția nu îndeplinește standardele internaționale în materie de transparență; (b)  în cadrul jurisdicției există eventuale regimuri preferențiale; (c)  în cadrul jurisdicției există un sistem fiscal fără niciun impozit pe venit sau cu un impozit pe venit apropiat de zero; Amendamentul 29 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 30 b (nou) 30b.  „substanță economică” înseamnă criteriile concrete care, inclusiv în contextul economiei digitale, pot fi folosite pentru definirea prezenței impozabile a unei întreprinderi, cum ar fi existența resurselor umane și materiale specifice entității respective, autonomia sa de gestiune, realitatea sa juridică, veniturile pe care le generează și, dacă este cazul, natura activelor sale; Amendamentul 30 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 30 c (nou) 30c.  „întreprindere cutie poștală” înseamnă orice tip de entitate juridică care nu are substanță economică și care este înființată exclusiv în scopuri fiscale; Amendamentul 31 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 30 d (nou) 30d.  „costuri cu redevențele” înseamnă costurile ce rezultă din plăți de orice fel efectuate ca remunerație pentru utilizarea sau concesionarea utilizării unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv filmele cinematografice și programele informatice, a unui brevet, a unei mărci comerciale, a unui proiect sau model, a unui plan, a unei formule secrete sau a unui procedeu secret, precum și pentru informații legate de o experiență acumulată în domeniul industrial, comercial sau științific sau pentru orice alt activ necorporal; plățile efectuate pentru utilizarea sau concesionarea dreptului de a utiliza echipamente industriale, comerciale sau științifice sunt considerate costuri cu redevențele; Amendamentul 32 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 30 e (nou) 30e.  „prețuri de transfer” înseamnă prețurile la care o întreprindere transferă active corporale sau necorporale sau furnizează servicii întreprinderilor asociate; Amendamentul 33 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 31 (31)   „tratament neuniform al elementelor hibride” înseamnă o situație apărută între un contribuabil și o întreprindere asociată sau un acord structurat între părți din jurisdicții fiscale diferite, în cazul în care oricare dintre următoarele rezultate se datorează diferențelor în ceea ce privește calificarea juridică a unui instrument financiar sau a unei entități, sau în ceea ce privește tratamentul unei prezențe comerciale ca fiind un sediu permanent: 31.   „tratament neuniform al elementelor hibride” înseamnă un tratament neuniform al elementelor hibride, astfel cum este definit articolul 2 punctul 9 din Directiva (UE) 2016/1164; (a)  are loc deducerea aceleiași plăți sau a acelorași cheltuieli sau pierderi din baza impozabilă atât în jurisdicția în care își are originea plata, sunt suportate cheltuielile sau sunt suferite pierderile, cât și în cealaltă jurisdicție (denumită în continuare „dublă deducere”); (b)  are loc deducerea unei plăți din baza impozabilă în jurisdicția în care își are originea plata, fără o includere corespunzătoare a aceleiași plăți, în scopuri fiscale, în baza impozabilă a celeilalte jurisdicții („deducere fără includere”); (c)  în cazul unor diferențe în ceea ce privește tratamentul unei prezențe comerciale ca sediu permanent, neimpozitarea venitului care își are sursa într-o jurisdicție, fără o includere corespunzătoare, în scopuri fiscale, a aceluiași venit în cealaltă jurisdicție („neimpozitare fără includere”). Un tratament neuniform al elementelor hibride apare numai în măsura în care aceeași plată dedusă, aceleași cheltuieli suportate sau pierderi suferite în două jurisdicții depășesc valoarea venitului care este inclus în ambele jurisdicții și care poate fi atribuit aceleiași surse. Un tratament neuniform al elementelor hibride include, de asemenea, transferul unui instrument financiar în cadrul unui acord structurat care implică un contribuabil, în cazul în care randamentul aferent instrumentului financiar transferat este tratat în scopuri fiscale ca fiind obținut simultan de mai mult de una dintre părțile la acordul respectiv, care sunt rezidente în scopuri fiscale în jurisdicții diferite, dând naștere la oricare dintre următoarele rezultate: (a)  deducerea unei plăți în legătură cu randamentul aferent, fără o includere corespunzătoare a plății respective în scopuri fiscale, cu excepția cazului în care randamentul aferent este inclus în venitul impozabil al uneia dintre părțile implicate; (b)  o reducere pentru impozitul reținut la sursă pentru o plată derivată din instrumentul financiar transferat către mai mult de una dintre părțile implicate; Amendamentul 34 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 32 (32)  „acord structurat” înseamnă un acord care implică un tratament neuniform al elementelor hibride în care prețul tratamentului neuniform este fixat în termenii acordului sau un acord care a fost conceput pentru a avea ca rezultat un tratament neuniform al elementelor hibride, cu excepția cazului în care nu s-ar fi putut aștepta în mod rezonabil ca respectivul contribuabil sau o întreprindere asociată să aibă cunoștință de tratamentul neuniform și acesta (aceasta) nu a beneficiat de o parte din valoarea beneficiului fiscal rezultat din tratamentul neuniform al elementelor hibride; eliminat Amendamentul 35 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 33 a (nou) 33a.  „sediu digital permanent” înseamnă o prezență digitală semnificativă a unui contribuabil care furnizează servicii adresate consumatorilor sau întreprinderilor dintr-o anumită jurisdicție, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 5 alineatul (2a); Amendamentul 36 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 33 b (nou) 33b.  „număr de identificare fiscală european (NIF) ” înseamnă un număr corespunzător definiției din Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind planul de acțiune pentru consolidarea combaterii fraudei și a evaziunii fiscale. Amendamentul 37 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 2 Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 66 pentru a stabili definiții ale mai multor concepte. Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 66 pentru a actualiza definițiile actuale sau pentru a stabili definiții ale mai multor concepte. Amendamentul 38 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – partea introductivă 1.   Se consideră că un contribuabil are un sediu permanent într-un alt stat membru decât statul membru în care este rezident în scopuri fiscale atunci când deține în acest alt stat membru un loc fix prin care își desfășoară activitatea, integral sau parțial, incluzând în special: (1)   Se consideră că un contribuabil are un sediu permanent, care include un sediu permanent digital, într-un alt stat membru decât jurisdicția în care își are rezidența fiscală atunci când deține în acest alt stat membru o prezență comercială fixă sau o prezență digitală prin care își desfășoară activitatea, integral sau parțial, incluzând în special: Amendamentul 39 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – litera fa (nouă) (fa)  o platformă digitală sau orice alt model de afaceri digitale bazate pe colectarea și exploatarea datelor în scop comercial. Amendamentul 40 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 2 a (nou) (2a)  În cazul în care un contribuabil rezident într-o jurisdicție oferă acces la o platformă digitală sau o platformă electronică propriu-zisă, cum ar fi o aplicație electronică, o bază de date, o piață online, un spațiu de stocare sau oferă motoare de căutare sau servicii de publicitate pe un site internet sau o aplicație electronică, se consideră că acest contribuabil are un sediu permanent într-un alt stat membru decât cel în jurisdicția în care are rezidența fiscală în cazul în care suma totală a veniturilor contribuabilului sau ale întreprinderii asociate ca urmare a operațiunilor la distanță generate de platformele digitale menționate mai sus în jurisdicția nerezidentă depășește 5 000 000 de euro pe an și dacă este întrunită una dintre următoarele condiții: (a)  cel puțin 1000 de utilizatori individuali înregistrați în fiecare lună, cu domiciliul într-un alt stat membru decât cel în jurisdicția în care contribuabilul își are rezidența fiscală, s-au conectat sau au vizitat platforma digitală a contribuabilului; (b)  cel puțin 1000 de contracte digitale au fost încheiate lunar cu clienți sau utilizatori cu domiciliul în jurisdicția nerezidentă într-un an fiscal; (c)  volumul de conținuturi digitale colectate de contribuabil într-un an fiscal depășește 10 % din conținutul digital stocat al grupului. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 66 pentru a modifica prezenta directivă prin ajustarea elementelor descrise la literele (a), (b) și (c) de la prezentul alineat pe baza progreselor realizate în cadrul acordurilor internaționale. Dacă, pe lângă elementul bazat pe venituri prevăzut la primul paragraf de la prezentul alineat, unui contribuabil i se aplică unul sau mai multe din cele trei elemente digitale prevăzute la literele (a), (b) și (c) în statul membru în cauză, se consideră că contribuabilul are un sediu permanent în acel stat membru. Un contribuabil trebuie să prezinte autorităților fiscale toate informațiile relevante pentru determinarea sediului permanent sau a sediul digital permanent în conformitate cu prezentul articol. Amendamentul 41 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 3 – paragraful 1 În plus față de sumele care sunt deductibile drept costuri pentru cercetare și dezvoltare în conformitate cu alineatul (2), contribuabilul poate deduce, de asemenea, pe an fiscal, încă 50% din astfel de costuri pe care le-a suportat în cursul anului respectiv, cu excepția costurilor legate de imobilizările corporale mobile. În măsura în care costurile pentru cercetare și dezvoltare depășesc 20 000 000 EUR, contribuabilul poate deduce 25% din suma care depășește această valoare. Pentru costuri pentru cercetare și dezvoltare în cuantum de cel mult 20 000 000 EUR, legate de cheltuielile cu personalul, inclusiv remunerații, cu subcontractanții, lucrătorii temporari și lucrătorii independenți, contribuabilul primește un credit fiscal în valoare de 10 % din cheltuieli. Amendamentul 42 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 3 – paragraful 2 Prin derogare de la primul paragraf, contribuabilul poate deduce încă 100% din costurile sale de cercetare și dezvoltare de până la 20 000 000 EUR în cazul în care contribuabilul îndeplinește următoarele condiții în mod cumulativ: eliminat (a)  este o întreprindere necotată cu mai puțin de 50 de angajați și cu o cifră de afaceri anuală și/sau un bilanț total anual care nu depășește 10 000 000 EUR; (b)  nu este înregistrat de mai mult de cinci ani. În cazul în care contribuabilul nu are obligația de a se înregistra, se poate considera că perioada de cinci ani începe în momentul în care întreprinderea își începe activitatea economică sau în care este impozabilă pentru această activitate; (c)  nu a fost format printr-o fuziune; (d)  nu are întreprinderi asociate. Amendamentul 43 Propunere de directivă Articolul 11 [...] eliminat Amendamentul 44 Propunere de directivă Articolul 12 – paragraful 1 – litera b (b)  50% din cheltuielile de protocol, până la o valoare care nu depășește [x]% din veniturile din anul fiscal; (b)  50 % din cheltuielile obișnuite și necesare de protocol, legate în mod direct de activitatea economică a contribuabilului sau aferente acesteia, până la o valoare care nu depășește [x] % din veniturile din anul fiscal; Amendamentul 45 Propunere de directivă Articolul 12 – paragraful 1 – litera c (c)  transferul rezultatului reportat într-un fond de rezervă care face parte din capitalul propriu al societății; (c)  transferul rezultatului reportat într-un fond de rezervă care face parte din capitalul propriu al societății, cu excepția rezultatului reținut într-un fond de rezervă de către întreprinderile cooperative și consorțiile de cooperative, atât în cursul activității curente a societății, cât și după încetarea acesteia, în conformitate cu prevederile fiscale naționale; Amendamentul 46 Propunere de directivă Articolul 12 – paragraful 1 – litera ja (nouă) (ja)  cheltuieli în favoarea unor beneficiari cu sediul în țări aflate pe lista UE a jurisdicțiilor fiscale necooperante în scopuri fiscale (cunoscute și sub denumirea de „paradisuri fiscale“); Amendamentul 47 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 2 – paragraful 1 Costurile excedentare ale îndatorării sunt deductibile în anul fiscal în care acestea sunt suportate pentru maximum 30 % din veniturile contribuabilului înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare („EBITDA”) sau pentru o sumă maximă de 3 000 000 EUR, oricare dintre acestea este mai mare. Costurile excedentare ale îndatorării sunt deductibile în anul fiscal în care acestea sunt suportate pentru maximum 10 % din veniturile contribuabilului înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare („EBITDA”) sau pentru o sumă maximă de 1 000 000 EUR, oricare dintre acestea este mai mare. Amendamentul 48 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 2 – paragraful 2 În sensul prezentului articol, în cazul în care un contribuabil are permisiunea sau obligația să acționeze în numele unui grup, astfel cum este definit în normele unui sistem național de impozitare a grupurilor, întregul grup este tratat ca un contribuabil. În aceste condiții, costurile excedentare ale îndatorării și EBITDA se calculează pentru întregul grup. De asemenea, suma de 3 000 000 EUR este luată în considerare pentru întregul grup. În sensul prezentului articol, în cazul în care un contribuabil are permisiunea sau obligația să acționeze în numele unui grup, astfel cum este definit în normele unui sistem național de impozitare a grupurilor, întregul grup este tratat ca un contribuabil. În aceste condiții, costurile excedentare ale îndatorării și EBITDA se calculează pentru întregul grup. De asemenea, suma de 1 000 000 EUR este luată în considerare pentru întregul grup. Amendamentul 49 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 6 6.   Costurile excedentare ale îndatorării care nu pot fi deduse într-un an fiscal dat sunt reportate fără limită de timp. (6)   Costurile excedentare ale îndatorării care nu pot fi deduse într-un an fiscal dat sunt reportate pe o perioadă de cinci ani. Amendamentul 50 Propunere de directivă Articolul 14 a (nou) Articolul 14a Derogări specifice Rezultatul reportat într-un fond de rezervă de către cooperative și consorții, atât în cursul activității curente a societății, cât și după încetarea acesteia, precum și beneficiile acordate de cooperative și consorții propriilor membri sunt deductibile ori de câte ori deductibilitatea este permisă de către legislațiile fiscale naționale. Amendamentul 51 Propunere de directivă Articolul 29 Articolul 29 Articolul 29 Impozitarea la ieșire Impozitarea la ieșire 1.   O sumă egală cu valoarea de piață a activelor transferate, în momentul ieșirii activelor, minus valoarea lor fiscală, este tratată ca venituri obținute în oricare dintre următoarele situații: În sensul prezentei directive, se aplică normele privind impozitarea la ieșire prevăzute în Directiva (UE) 2016/1164. (a)  în cazul în care un contribuabil transferă active de la sediul central la sediul permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță; (b)  în cazul în care un contribuabil transferă active de la sediul permanent dintr-un stat membru la sediul central sau la un alt sediu permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță, în măsura în care, datorită transferului, statul membru al sediului permanent nu mai are dreptul de a impozita activele transferate; (c)  în cazul în care un contribuabil își mută rezidența fiscală într-un alt stat membru sau într-o țară terță, cu excepția activelor care rămân legate efectiv de un sediu permanent în primul stat membru; (d)  în cazul în care un contribuabil transferă activitatea economică desfășurată la un sediu permanent dintr-un stat membru către un alt stat membru sau către o țară terță, în măsura în care, datorită transferului, statul membru al sediului permanent nu mai are dreptul de a impozita activele transferate. 2.  Statul membru în care sunt transferate activele, rezidența fiscală sau activitatea economică desfășurată la un sediu permanent acceptă valoarea stabilită de statul membru al contribuabilului sau al sediului permanent ca valoare fiscală inițială a activelor. 3.  Prezentul articol nu se aplică transferurilor de active legate de finanțarea prin instrumente financiare și nici activelor constituite ca garanție sau dacă transferul activelor are loc în scopul de a îndeplini anumite cerințe prudențiale de capital sau în scopul gestionării lichidităților în cazul în care activele sunt destinate să revină statului membru al entității care a efectuat transferul în termen de 12 luni. Amendamentul 52 Propunere de directivă Articolul 41 – alineatul 1 1.   Pierderile suferite într-un an fiscal de un contribuabil rezident sau un sediu permanent al unui contribuabil nerezident pot fi reportate și deduse în anii fiscali ulteriori, dacă prezenta directivă nu prevede altfel. (1)   Pierderile suferite într-un an fiscal de un contribuabil rezident sau un sediu permanent al unui contribuabil nerezident pot fi reportate și deduse în anii fiscali ulteriori, pentru o perioadă de maxim cinci ani. Amendamentul 53 Propunere de directivă Articolul 42 Articolul 42 eliminat Compensarea și recuperarea pierderilor 1.  Un contribuabil rezident care este încă profitabil după deducerea propriilor pierderi în conformitate cu articolul 41 poate deduce, de asemenea, pierderile suferite, în același an fiscal, de filialele sale directe eligibile, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1), sau de sediul (sediile) permanent(e) situat(e) în alte state membre. Această compensare a pierderilor se acordă pentru o perioadă limitată de timp, în conformitate cu alineatele (3) și (4) ale prezentului articol. 2.  Deducerea este proporțională cu participația contribuabilului rezident în filialele sale eligibile, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1), și este integrală pentru sediile permanente. Reducerea bazei fiscale a contribuabilului rezident nu poate să genereze în niciun caz o valoare negativă. 3.  Contribuabilul rezident adaugă la baza sa fiscală, până la suma dedusă anterior ca pierdere, orice profituri ulterioare realizate de filialele sale eligibile, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1), sau de sediile sale permanente. 4.  Pierderile deduse în conformitate cu alineatele (1) și (2) se reîncorporează automat în baza fiscală a contribuabilului rezident în oricare dintre următoarele situații: (a)  în cazul în care, la sfârșitul celui de al cincilea an fiscal după ce pierderile au devenit deductibile, nu s-a reîncorporat niciun profit sau profiturile reîncorporate nu corespund valorii integrale a pierderilor deduse; (b)  în cazul în care filiala eligibilă, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1), este vândută, lichidată sau transformată într-un sediu permanent; (c)  în cazul în care sediul permanent este vândut, lichidat sau transformat într-o filială; (d)  în cazul în care societatea-mamă nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1). Amendamentul 54 Propunere de directivă Articolul 45 a (nou) Articolul 45a Contribuția fiscală efectivă Atât timp cât pragul prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (c) rămâne în vigoare, statele membre monitorizează și publică contribuția fiscală efectivă a întreprinderilor mici și mijlocii și a întreprinderilor multinaționale în statele membre, astfel încât statele membre să poată asigura condiții concurențiale echitabile pentru societățile similare din cadrul Uniunii și să poată reduce sarcina administrativă și costurile pentru întreprinderile mici și mijlocii. Amendamentul 55 Propunere de directivă Articolul 53 – alineatul 1 – paragraful 1 Prin derogare de la articolul 8 literele (c) și (d), un contribuabil nu este scutit de impozitul pe venituri obținute în străinătate pe care le-a primit sub formă de distribuire a profitului de la o entitate dintr-o țară terță sau sub formă de încasări din vânzarea acțiunilor deținute într-o entitate dintr-o țară terță în cazul în care această entitate, în țara sa de rezidență fiscală, este supusă unei cote oficiale a impozitului pe profit mai mică decât jumătate din cota oficială a impozitului la care contribuabilul ar fi fost supus, în legătură cu astfel de venituri obținute în străinătate, în statul membru al rezidenței sale fiscale. Prin derogare de la articolul 8 literele (c) și (d), un contribuabil nu este scutit de impozitul pe venituri obținute în străinătate care nu provin din afaceri active și pe care le-a primit sub formă de distribuire a profitului de la o entitate dintr-o țară terță sau sub formă de încasări din vânzarea acțiunilor deținute într-o entitate dintr-o țară terță în cazul în care această entitate, în țara sa de rezidență fiscală, este supusă unei cote oficiale a impozitului pe profit mai mică decât 15 %, în legătură cu astfel de venituri obținute în străinătate, în statul membru al rezidenței sale fiscale. Amendamentul 56 Propunere de directivă Articolul 53 – alineatul 2 2.   În cazul în care se aplică alineatul (1), contribuabilul este supus impozitului pe venituri obținute în străinătate cu o deducere a impozitului plătit în țara terță din obligația sa fiscală în statul membru în care este rezident în scopuri fiscale. Deducerea nu trebuie să depășească valoarea impozitului, astfel cum a fost calculat înainte de deducere, care corespunde venitului care poate fi impozitat. (2)   În cazul în care se aplică alineatul (1), contribuabilul este supus impozitului pe venituri obținute în străinătate cu o deducere a impozitului plătit în țara terță din obligația sa fiscală în statul membru în care este rezident în scopuri fiscale. Deducerea nu trebuie să depășească valoarea impozitului, astfel cum a fost calculat înainte de deducere, care corespunde venitului care poate fi impozitat. Pentru a beneficia de deducere, contribuabilul trebuie să dovedească autorităților fiscale din țara sa că venitul din străinătate provine din afaceri active, iar dovada se poate face printr-un certificat emis de autoritățile fiscale din străinătate. Amendamentul 57 Propunere de directivă Articolul 58 Articolul 58 Articolul 58 Regula generală antiabuz Regula generală antiabuz 1.   În scopul calculării bazei fiscale în temeiul dispozițiilor prezentei directive, un stat membru nu ia în considerare un acord sau o serie de acorduri care, fiind realizate cu scopul principal de a obține un avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului prezentei directive, nu sunt autentice, ținând cont de toate faptele și circumstanțele relevante. Un acord poate cuprinde mai multe etape sau părți. În sensul prezentei directive, se aplică dispozițiile generale anti-abuz prevăzute în Directiva (UE) 2016/1164. 2.  În sensul alineatului (1), un acord sau o serie de acorduri sunt considerate ca nefiind autentice în măsura în care nu sunt realizate din motive comerciale valabile care reflectă realitatea economică. 3.  Un acord sau o serie de acorduri care nu sunt luate în considerare în conformitate cu alineatul (1) sunt tratate, în scopul calculării bazei fiscale, pe baza substanței lor economice. Amendamentul 58 Propunere de directivă Articolul 59 – alineatul 1 – paragraful 1 – partea introductivă O entitate sau un sediu permanent ale cărui profituri nu sunt supuse impozitării sau sunt scutite de impozit în statul membru în care se află sediul central este tratat(ă) ca o societate străină controlată în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții: Statul membru al contribuabilului aplică unei entități sau unui sediu permanent, ale cărei (cărui) profituri nu sunt supuse impozitării sau sunt scutite de impozit în statul membru respectiv, același tratament ca unei societăți străine controlate dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: Amendamentul 59 Propunere de directivă Articolul 59 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera b (b)  impozitul pe profit plătit efectiv de către entitate sau sediul permanent pentru profiturile sale este mai mic decât diferența dintre impozitul pe profit care ar fi fost perceput pentru profiturile entității sau sediului permanent în conformitate cu dispozițiile prezentei directive și impozitul pe profit plătit efectiv pentru profiturile respective de către entitate sau sediul permanent. (b)  profiturile entității sunt supuse unei rate efective a impozitului pe profit mai mică de 15 %; această rată se evaluează pe baza profitului înainte de aplicarea operațiunilor instituite de aceste țări pentru a reduce baza impozabilă supusă ratei; această rată se revizuiește anual pe baza evoluțiilor economice ale comerțului mondial; Amendamentul 60 Propunere de directivă Articolul 59 – alineatul 1 – paragraful 2 În sensul primului paragraf litera (b), la calcularea impozitului pe profit care ar fi fost perceput pe profiturile entității în conformitate cu dispozițiile prezentei directive în statul membru al contribuabilului, nu se ia în considerare venitul niciunui sediu permanent al entității care nu este supus impozitării sau care este scutit de impozit în jurisdicția societății străine controlate. eliminat Amendamentul 61 Propunere de directivă Articolul 59 – alineatul 2 2.   În cazul în care o entitate sau un sediu permanent beneficiază de același tratament ca o societate străină controlată, în temeiul alineatului (1), venitul nedistribuit al entității sau al sediului permanent este supus impozitului în măsura în care rezultă din următoarele categorii: (2)   În cazul în care o entitate sau un sediu permanent beneficiază de același tratament ca o societate străină controlată, în temeiul alineatului (1), statul membru al contribuabilului include în baza impozabilă: (a)  veniturile nedistribuite ale entității sau veniturile sediului permanent care au provenit din următoarele categorii: (a)   dobânzi sau orice alte venituri generate de active financiare; (i)   dobânzi sau orice alte venituri generate de active financiare; (b)   redevențe sau orice alte venituri generate de drepturi de proprietate intelectuală; (ii)   redevențe sau orice alte venituri generate de drepturi de proprietate intelectuală; (c)   dividende și venituri din vânzarea de acțiuni; (iii)   dividende și venituri din vânzarea de acțiuni; (d)   venituri din leasing financiar; (iv)   venituri din leasing financiar; (e)   venituri din activități de asigurare, activități bancare sau alte activități financiare; (v)   venituri din activități de asigurare, activități bancare sau alte activități financiare; (f)   venituri de la societăți de facturare care obțin venituri din bunuri și servicii cumpărate de la întreprinderi asociate sau vândute acestora și care au o valoare economică adăugată redusă sau inexistentă. (vi)   venituri de la societăți de facturare care obțin venituri din bunuri și servicii cumpărate de la întreprinderi asociate sau vândute acestora și care au o valoare economică adăugată redusă sau inexistentă. Primul paragraf nu se aplică în cazul unei societăți străine controlate care este rezidentă sau situată într-un stat membru sau într-o țară terță care este parte la Acordul SEE, în cazul în care societatea străină controlată a fost înființată din motive comerciale valabile care reflectă realitatea economică. În sensul prezentului articol, activitatea societății străine controlate reflectă realitatea economică, în măsura în care această activitate este susținută de personal, echipamente, active și spații adecvate. Prezenta literă nu se aplică în cazul în care societatea străină controlată desfășoară o activitate economică semnificativă susținută de personal, echipamente, active și spații, astfel cum o demonstrează faptele și circumstanțele relevante. În cazul în care societatea străină controlată își are reședința sau este situată într-o țară terță care nu este parte la Acordul privind SEE, statele membre pot decide să nu aplice paragraful precedent, sau (b)  veniturile nedistribuite ale entității sau ale sediului permanent care au rezultat din acorduri neautentice instituite cu scopul principal de a obține un avantaj fiscal. În sensul prezentei litere, se consideră că un acord sau o serie de acorduri nu este autentică în măsura în care entitatea sau sediul permanent nu ar deține activele sau nu și-ar fi asumat riscurile care generează totalitatea veniturilor sale sau o parte a acestora dacă nu ar fi fost controlată de o societate în care sunt îndeplinite funcțiile de conducere relevante pentru aceste active și riscuri, iar aceste funcții sunt esențiale pentru a genera veniturile societății controlate. Amendamentul 62 Propunere de directivă Articolul 59 – alineatul 3 – paragraful 1 O entitate sau un sediu permanent nu este tratat ca o societate străină controlată, astfel cum se prevede la alineatul (1), în cazul în care cel mult o treime din venitul obținut de entitate sau de sediul permanent se încadrează în categoriile menționate la literele (a)-(f) de la alineatul (2). În cazul în care, în temeiul normelor dintr-un stat membru, baza impozabilă a unui contribuabil se calculează în conformitate cu alineatul (2) litera (a), statul membru poate opta să nu aplice unei entități sau unui sediu permanent același tratament ca unei societăți străine controlate, în conformitate cu alineatul (1), dacă o treime sau mai puțin de o treime din veniturile obținute de entitate sau de sediul permanent se încadrează în categoriile prevăzute la alineatul (2) litera (a). Amendamentul 63 Propunere de directivă Articolul 59 – alineatul 3 – paragraful 2 Întreprinderile financiare nu sunt tratate ca societăți străine controlate în conformitate cu alineatul (1) în cazul în care cel mult o treime din venitul obținut de entitate sau de sediul permanent din categoriile menționate la literele (a)-(f) de la alineatul (2) provine din tranzacții cu contribuabilul sau cu întreprinderi asociate ale acestuia. În cazul în care, în temeiul normelor dintr-un stat membru, baza impozabilă a unui contribuabil se calculează în conformitate cu alineatul (2) litera (a), statul membru poate opta să nu aplice întreprinderilor financiare același tratament ca societăților străine controlate dacă o treime sau mai puțin de o treime din veniturile entității din categoriile prevăzute la alineatul (2) litera (a) provine din operațiuni desfășurate cu contribuabilul sau cu întreprinderile asociate ale acestuia. Amendamentul 64 Propunere de directivă Articolul 59 – alineatul 3 a (nou) (3a)  Statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al alineatului (2) litera (b) o entitate sau un sediu permanent: (a)  cu profituri contabile de maximum 750 000 EUR și venituri provenite din activități comerciale secundare de maximum 75 000 EUR; sau (b)  cu profituri contabile care se ridică la cel mult 10 % din costurile sale operaționale pentru perioada fiscală. În sensul primului paragraf litera (b), costurile operaționale nu pot include nici costul bunurilor vândute în afara țării în care entitatea își are rezidența fiscală sau în care este situat sediul permanent în scopuri fiscale, nici plățile către întreprinderi asociate. Amendamentul 65 Propunere de directivă Articolul 61 Articolul 61 Articolul 61 Tratamentul neuniform al elementelor hibride Tratamentul neuniform al elementelor hibride În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride între state membre are drept rezultat o dublă deducere a acelorași plăți, cheltuieli sau pierderi, deducerea se acordă numai în statul membru în care își are originea plata respectivă, sunt suportate cheltuielile sau sunt suferite pierderile. În sensul prezentei directive, se aplică normele prevăzute la articolul 9 din Directiva (UE) 2016/1164 privind tratamentul neuniform al elementelor hibride. În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride care implică o țară terță are drept rezultat o dublă deducere a acelorași plăți, cheltuieli sau pierderi, statul membru în cauză refuză deducerea unor astfel de plăți, cheltuieli sau pierderi, cu excepția cazului în care țara terță a făcut deja acest lucru. În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride între state membre are drept rezultat o deducere fără includere, statul membru al plătitorului refuză deducerea plății respective. În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride care implică o țară terță are drept rezultat o deducere fără includere: (a)  dacă plata își are originea într-un stat membru, statul membru în cauză refuză deducerea, sau (b)  dacă plata își are originea într-o țară terță, statul membru în cauză cere contribuabilului să includă o astfel de plată în baza impozabilă, cu excepția cazului în care țara terță a refuzat deja deducerea sau a cerut ca plata să fie inclusă. În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride între state membre care implică un sediu permanent are drept rezultat neimpozitarea fără includere, statul membru în care contribuabilul își are rezidența fiscală solicită contribuabilului să includă în baza impozabilă veniturile atribuite sediului permanent. În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride care implică un sediu permanent situat într-o țară terță are drept rezultat neimpozitarea fără includere, statul membru în cauză cere contribuabilului să includă în baza impozabilă veniturile atribuite sediului permanent din țara terță. 4.  În măsura în care o plată efectuată de un contribuabil către o întreprindere asociată dintr-o țară terță este compensată direct sau indirect cu o plată, cu cheltuieli sau pierderi care, din cauza unui tratament neuniform al elementelor hibride, sunt deductibile în două jurisdicții diferite din afara Uniunii, statul membru al contribuabilului refuză deducerea plății efectuate de contribuabil către o întreprindere asociată dintr-o țară terță din baza impozabilă, cu excepția cazului în care una dintre țările terțe implicate a refuzat deja deducerea plății, a cheltuielilor sau a pierderilor care ar fi deductibile în două jurisdicții diferite. 5.  În măsura în care includerea corespunzătoare a unei plăți deductibile efectuate de un contribuabil către o întreprindere asociată dintr-o țară terță este compensată direct sau indirect cu o plată care, din cauza unui tratament neuniform al elementelor hibride, nu este inclusă de către beneficiarul plății în baza sa impozabilă, statul membru al contribuabilului refuză deducerea plății efectuate de contribuabil către o întreprindere asociată dintr-o țară terță din baza impozabilă, cu excepția cazului în care una dintre țările terțe implicate a refuzat deja deducerea plății care nu este inclusă. 6.  În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride are drept rezultat o reducere a impozitului reținut la sursă pentru o plată care decurge dintr-un instrument financiar transferat către mai multe părți implicate, statul membru al contribuabilului limitează beneficiile unei astfel de reduceri proporțional cu veniturile nete impozabile legate de o astfel de plată. 7.  În sensul prezentului articol, „plătitor” înseamnă entitatea sau sediul permanent care se află la originea plății, a cheltuielilor sau a pierderilor. Amendamentul 66 Propunere de directivă Articolul 61a – titlu Tratamentul neuniform al rezidenței fiscale Tratamentul neuniform al elementelor hibride inversate Amendamentul 67 Propunere de directivă Articolul 61 a – paragraful 1 În măsura în care o plată, cheltuielile sau pierderile unui contribuabil care este rezident în scopuri fiscale atât într-un stat membru, cât și într-o țară terță, în conformitate cu legislația acelui stat membru și a țării terțe, sunt deductibile din baza impozabilă în ambele jurisdicții și plata, cheltuielile sau pierderile respective pot fi compensate în statul membru al contribuabilului cu venituri impozabile care nu sunt incluse în țara terță, statul membru al contribuabilului refuză deducerea plății, a cheltuielilor sau a pierderilor, cu excepția cazului în care țara terță a făcut deja acest lucru. În sensul prezentei directive, statele membre tratează tratamentele neuniforme ale elementelor hibride inversate în conformitate cu articolul 9a din Directiva (UE) 2016/1164. Amendamentul 68 Propunere de directivă Articolul 65 a (nou) Articolul 65a Numărul european de identificare fiscală Până la 31 decembrie 2018, Comisia prezintă o propunere legislativă referitoare la un număr european de identificare fiscală comun armonizat, cu scopul de a face mai eficient și mai fiabil schimbul automat de informații fiscale în cadrul Uniunii. Amendamentul 69 Propunere de directivă Articolul 65 b (nou) Articolul 65b Schimbul automat și obligatoriu de informații în domeniul fiscal Pentru a garanta o transparență totală și aplicarea corespunzătoare a prezentei directive, schimbul de informații în domeniul fiscal este automat și obligatoriu, după cum este prevăzut în Directiva 2011/16/UE a Consiliului1a. Statele membre alocă administrațiilor fiscale naționale personalul adecvat, expertiza și resursele bugetare corespunzătoare, precum și resurse pentru formarea personalului administrațiilor fiscale, concentrându-se pe cooperarea fiscală și pe schimbul automat de informații cu scopul de a asigura punerea integrală în aplicare a prezentei directive. ____________ 1a Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1). Amendamentul 70 Propunere de directivă Articolul 66 – alineatul 2 2.   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2 alineatul (5), la articolul 4 alineatul (5), la articolul 11 alineatul (6), la articolul 32 alineatul (5) și la articolul 40 se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminată începând cu data intrării în vigoare a prezentei directive. (2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2 alineatul (5), la articolul 4 alineatul (5), la articolul 5 alineatul (2a), la articolul 32 alineatul (5) și la articolul 40 se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminată începând cu data intrării în vigoare a prezentei directive. Amendamentul 71 Propunere de directivă Articolul 66 – alineatul 3 3.   Delegarea competențelor menționată la articolul 2 alineatul (5), la articolul 4 alineatul (5), la articolul 11 alineatul (6), la articolul 32 alineatul (5) și la articolul 40 poate fi revocată în orice moment de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte începând din ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară precizată în decizie. Decizia nu afectează validitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare. (3)   Delegarea competențelor menționată la articolul 2 alineatul (5), la articolul 4 alineatul (5), la articolul 5 alineatul (2a), la articolul 32 alineatul (5) și la articolul 40 poate fi revocată în orice moment de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte începând din ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară precizată în decizie. Decizia nu afectează validitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare. Amendamentul 72 Propunere de directivă Articolul 66 – alineatul 5 5.   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (5), al articolului 4 alineatul (5), al articolului 11 alineatul (6), al articolului 32 alineatul (5) și al articolului 40 intră în vigoare doar în cazul în care Consiliul nu formulează nicio obiecție în termen de [două luni] de la comunicarea actului către Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, Consiliul a informat Comisia că nu are obiecții. Termenul în cauză se prelungește cu [două luni] la inițiativa Consiliului. (5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (5), al articolului 4 alineatul (5), al articolului 5 alineatul (2a), al articolului 32 alineatul (5) și al articolului 40 intră în vigoare doar în cazul în care Consiliul nu formulează nicio obiecție în termen de [două luni] de la comunicarea actului către Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, Consiliul a informat Comisia că nu are obiecții. Termenul în cauză se prelungește cu [două luni] la inițiativa Consiliului. Amendamentul 73 Propunere de directivă Articolul 66 a (nou) Articolul 66a Măsuri împotriva utilizării abuzive a convențiilor fiscale Statele membre își modifică convențiile fiscale bilaterale în conformitate cu prezenta directivă, pentru a se asigura că respectivele convenții conțin următoarele: (a)  o clauză prin care să se asigure că ambele părți la convenție se angajează să introducă măsuri vizând că impozitul se va plăti în locurile în care se desfășoară activități economice și în care se creează valoarea; (b)  un act adițional prin care să se clarifice faptul că obiectivul acordurilor bilaterale, pe lângă evitarea dublei impuneri, este și combaterea evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive; (c)  o clauză privind o normă generală de combatere a evaziunii fiscale bazată pe testul privind scopul principal. Amendamentul 74 Propunere de directivă Articolul 68 a (nou) Articolul 68a Monitorizarea Comisia monitorizează și publică constatările sale privind aplicarea uniformă a prezentei directive pentru a asigura interpretarea omogenă a măsurilor sale de către statele membre. Amendamentul 75 Propunere de directivă Articolul 69 Articolul 69 Articolul 69 Examinare Raportul privind punerea în aplicare și revizuirea La cinci ani după intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia examinează aplicarea sa și raportează Consiliului cu privire la modul de funcționare a prezentei directive. La cinci ani după intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia evaluează modul de funcționare a prezentei directive. În pofida primului paragraf, în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia examinează funcționarea articolului 11 și ia în considerare eventuale ajustări ale definiției și calibrării DCI. Comisia efectuează o analiză aprofundată a modului în care DCI poate încuraja societățile care au dreptul de a opta să aplice dispozițiile prezentei directive să își finanțeze activitățile prin capitaluri proprii. Comisia comunică concluziile sale Parlamentului European și Consiliului sub forma unui raport privind punerea în aplicare. Raportul respectiv cuprinde o analiză a tuturor următoarelor elemente: (a)   impactul acestui sistem asupra veniturilor fiscale ale statelor membre; (b)  avantajele și dezavantajele sistemului pentru întreprinderile mici și mijlocii; (c)   impactul asupra prelevării corecte a impozitelor între statele membre; (d)   impactul asupra pieței interne în ansamblu, cu accent special asupra posibilelor denaturări ale concurenței între societățile care fac obiectul noilor norme prevăzute în prezenta directivă; (e)   numărul de întreprinderi care sunt incluse în domeniul de aplicare în perioada de tranziție. La zece ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia examinează aplicarea sa și raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la modul de funcționare a prezentei directive. Comisia comunică concluziile sale statelor membre, pentru ca acestea să le ia în calcul la conceperea și implementarea sistemelor naționale de impozitare a societăților. Comisia comunică concluziile sale într-un raport adresat Parlamentului European și statelor membre, pentru ca aceste concluzii să fie luate în calcul la conceperea și implementarea sistemelor naționale de impozitare a societăților, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă de modificare a prezentei directive. Amendamentul 76 Propunere de directivă Articolul 70 – alineatul 1 – paragraful 1 Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la 31 decembrie 2018, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte. Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la 31 decembrie 2019, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte. Amendamentul 77 Propunere de directivă Articolul 70 – alineatul 1 – paragraful 2 Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 ianuarie 2019. Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 ianuarie 2020.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la orientările generale pentru pregătirea bugetului 2019, secțiunea III – Comisia (2017/2286(BUD))

P8_TA(2018)0089 A8-0062/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(1),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(3),

–  având în vedere Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene(4),

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2018(5) și declarațiile comune asupra cărora au convenit Parlamentul European, Consiliul și Comisia, anexate la acesta,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 20 februarie 2018 privind orientările bugetare pentru exercițiul 2019 (06315/2018),

–  având în vedere articolul 86a din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0062/2018),

A.  întrucât negocierile privind bugetul pe 2019 al Uniunii, reprezentând ultima rundă de negocieri desfășurate în cadrul actualei legislaturi parlamentare, se vor suprapune cu negocierile privind următorul cadru financiar multianual (CFM) și reforma sistemului de resurse proprii al UE; întrucât 2019 va reprezenta cel de-al șaselea an al CFM 2014-2020;

B.  întrucât cele două componente ale autorității bugetare ar trebui să depună eforturi pentru a ajunge la un acord ambițios și cuprinzător cu privire la bugetul pe 2019 în comitetul de conciliere, pentru a influența în mod pozitiv negocierile purtate în paralel și a permite obținerea unui acord privind CFM post-2020 și resursele proprii până la sfârșitul actualei legislaturi;

C.  întrucât, în urma acordului convenit în decembrie 2017 cu privire la lansarea celei de a doua etape de negocieri referitoare la Brexit, acest proces nu ar trebui să aibă un impact direct asupra bugetului pe 2019, deoarece, în conformitate cu raportul comun al UE și UK(6), Regatul Unit va contribui și va participa la execuția bugetelor anuale ale Uniunii pentru anii 2019 și 2020, ca și când ar fi rămas în Uniune;

D.  întrucât mișcările populiste și extremiste tot mai răspândite în toate statele membre au produs și răspândit informații înșelătoare cu privire la UE și la bugetul său, subliniind necesitatea îmbunătățirii calității și transparenței informațiilor;

E.  întrucât, după ani de percepții negative ale cetățenilor cu privire la gestionarea crizei financiare, sociale și economice, îmbunătățirea perspectivelor economice de astăzi, care este rezultatul eforturilor coordonate de a aduce Europa pe calea redresării economice, permite o planificare bugetară mai generoasă;

F.  întrucât Consiliul a adoptat, în mod repetat, o conduită contradictorie în ultimii ani, prezentând noi priorități politice pentru UE, însă arătându-se reticent în a pune la dispoziție noi credite pentru a le finanța; întrucât noile priorități politice și viitoarele provocări ale UE ar trebui finanțate prin credite noi, nu prin reducerea programelor de succes existente;

G.  întrucât, spre sfârșitul actualei perioade de programare financiară, implementarea programelor multianuale intră într-un ritm normal și, prin urmare, nevoia de resurse financiare adecvate crește,

Răspunsuri la provocările pentru UE și așteptările cetățenilor

1.  recunoaște recuperarea de pe urma consecințelor crizei financiare, economice și sociale, consolidată ca urmare a eforturilor UE și ale statelor membre de a genera creștere economică și locuri de muncă care trebuie să fie consolidate în continuare, astfel încât să producă un impact pozitiv asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor UE, mulți dintre aceștia fiind grav afectați de criză timp de mai mulți ani; solicită acordarea unei atenții deosebite tinerilor și persoanelor amenințate de sărăcie sau șomaj, pentru a garanta că aceste persoane resimt efectele benefice, evitând, astfel, adâncirea inegalităților sociale și regionale; subliniază, în acest context, că un accent deosebit ar trebui totuși pus pe capacitatea diferitelor regiuni de a beneficia de pe urma creșterii mai susținute;

2.  subliniază că, potrivit datelor Eurostat și în contradicție cu discursul populist, cetățenii UE sunt optimiști în ceea ce privește viitorul UE; subliniază că Uniunea ar trebui să își îndeplinească sarcinile și responsabilitățile și să depună mai multe eforturi pentru a îmbunătăți viața cetățenilor săi, în prezent și în viitor, dar și pentru a-i proteja împotriva practicilor comerciale și economice neloiale de pe piața mondială, ajutându-i totodată să beneficieze de avantajele acesteia; subliniază că provocările reprezentate de schimbările climatice și amenințările la adresa securității internaționale trebuie abordate; consideră că, pentru a îndeplini aceste așteptări și angajamente, UE trebuie să acționeze mai eficient, în limitele competențelor sale, astfel încât să susțină crearea de creștere economică și locuri de muncă durabile și să reducă discrepanțele existente în rândul cetățenilor UE în ceea ce privește nivelul de trai în toate regiunile sale, în deplină conformitate cu obiectivele prevăzute de Strategia Europa 2020, cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU și cu Acordul de la Paris; subliniază necesitatea de a pregăti economia europeană și pe cetățenii UE pentru a beneficia de potențialul digitalizării; consideră că abordarea cauzelor profunde ale migrației și eliminarea diverselor forme de discriminare, cum ar fi discriminarea împotriva femeilor sau a persoanelor LGBTI, reprezintă, de asemenea, provocări importante pentru 2019;

Pregătirea unui viitor durabil și sporirea solidarității în interiorul Uniunii și în afara acesteia

Un viitor sustenabil

3.  consideră că bugetul UE pe 2019 ar trebui să consolideze toate instrumentele relevante pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor, în special în regiunile UE rămase în urmă din punct de vedere economic, acordând o atenție deosebită îmbunătățirii competențelor antreprenoriale și profesionale și mobilității, recunoașterii calificărilor la toate nivelurile de educație și de formare profesională, precum și sprijinului pentru creșterea economică, competitivitate, crearea de locuri de muncă, investiții în infrastructură, inovare, cercetare și IMM-uri; subliniază faptul că șomajul în rândul tinerilor reprezintă una dintre cele mai mari provocări la nivel european, având un impact social puternic;

4.   consideră că prioritățile pentru bugetul UE pe 2019 ar trebui să fie creșterea, inovarea, competitivitatea, securitatea, lupta împotriva schimbărilor climatice, tranziția către energia din surse regenerabile și migrația;

5.  pledează pentru extinderea oportunităților oferite tinerilor de a participa la activități de solidaritate; solicită o mobilizare rapidă și punerea temeinică în practică a Corpului european de solidaritate, în urma adoptării sale, prevăzută pentru 2018;

6.  salută faptul că, la solicitarea fermă a Parlamentului, rezultatul procedurii de conciliere cu privire la bugetul UE pentru 2018 a fost suplimentarea, cu 116,7 milioane EUR din credite noi, a alocării specifice propuse inițial pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (YEI), valoarea totală a acesteia ridicându-se astfel la 350 de milioane EUR în 2018, dar subliniază necesitatea de a ameliora execuția finanțării care a rămas în urmă; se opune interpretării Comisiei, în actualizarea tehnică a acesteia a programării financiare 2019-2020 în urma adoptării bugetului pe 2018, a programării financiare pentru anul 2018, care consideră această consolidare drept o alocare anticipată de credite în anii următori, și se așteaptă ca Comisia să își îndeplinească promisiunile făcute Parlamentului la sfârșitul perioadei de conciliere din 2017; se așteaptă ca proiectul de buget pe 2019 să dea dovadă de mai multă ambiție pentru a combate șomajul în rândul tinerilor, găsind echilibrul corect între evoluția reală a capacității de absorbție în domeniul respectiv și voința politică de a demonstra sprijinul pentru această problemă; reamintește angajamentul Comisiei de a propune o creștere suplimentară a finanțării YEI prin intermediul unui buget rectificativ, în cazul în care capacitatea de absorbție a YEI în 2018 permite o astfel de creștere; insistă ca statele membre și Comisia să coreleze ofertele de angajare, educație sau formare cu profilurile participanților și cererea de pe piața muncii, în scopul de a asigura o ocupare durabilă a forței de muncă;

7.  invită Comisia să pună la dispoziție pentru anul 2019 datele financiare referitoare la punerea în aplicare a YEI defalcate în funcție de cota națională pentru a completa datele de raportare exprimate sub formă de costuri totale, aflate deja la dispoziția publicului; îndeamnă Comisia să îmbunătățească sinergiile dintre YEI, Fondul social european și bugetele naționale ale statelor membre pentru a garanta că YEI nu este folosită pentru a substitui finanțarea națională pentru tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET);

8.  subliniază că, în contextul celebrării celei de a 30-a aniversări, programul Erasmus+ rămâne principalul program având drept misiune promovarea mobilității în rândul tinerilor și formarea tinerilor în spiritul principalelor valori europene, alături de programele UE din domeniul culturii, astfel cum demonstrează volumul solicitărilor primite, care depășesc finanțarea disponibilă; consideră că bugetul pe 2019 al programului Erasmus+ ar trebui majorat și mai mult (cel puțin dublat) pentru a satisface cererea eligibilă pentru acest program, în special cea legată de învățarea pe tot parcursul vieții;

9.  consideră că cercetarea, competitivitatea și IMM-urile sunt esențiale pentru a permite creșterea economică și crearea de locuri de muncă; subliniază, prin urmare, importanța de a oferi societăților din UE, în special IMM-urilor, un mediu favorabil pentru inovare, cercetare și investiții pentru a clădi o economie a UE cu adevărat competitivă la nivel mondial; subliniază importanța majorării bugetului de la rubrica 1a și a extinderii fondurilor pentru programele de succes, cum ar fi programul Orizont 2020 și programele de sprijinire a IMM-urilor, inclusiv programul UE pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME), care au mult mai mulți solicitanți decât beneficiari ai finanțării; subliniază importanța conceperii programelor pentru IMM-uri ținând cont de cerințele specifice și de resursele administrative reduse ale acestora; consideră că acest lucru este necesar pentru a ține seama de schimbările rapide care au loc pe glob și de intensificarea concurenței la nivel mondial, precum și de modificările profunde cauzate de digitalizare în toate sectoarele; recunoaște că fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) contribuie, de asemenea, la toate aceste priorități;

10.  subliniază că investițiile în cercetare și inovare reprezintă o condiție prealabilă pentru ca UE să devină cu adevărat competitivă; regretă faptul că, din cauza ratei de succes alarmant de scăzute a cererilor, a scăzut numărul de proiecte de înaltă calitate din domeniul cercetării și al inovării care beneficiază de finanțare din partea UE; subliniază, în acest sens, că trebuie să se asigure un nivel corespunzător de credite pentru programul Orizont 2020;

11.  subliniază potențialul de creștere economică generat de transformările tehnologice și solicită un rol adecvat al bugetului UE în sprijinirea digitalizării industriei europene și în promovarea competențelor digitale și a spiritului antreprenorial în domeniul digital;

12.  recunoaște că IMM-urile rămân coloana vertebrală a economiei europene și vor continua să joace un rol decisiv în crearea de locuri de muncă și în asigurarea creșterii economice la nivelul UE; solicită, în acest sens, ca în 2019 să se majoreze creditele alocate programului COSME, având în vedere succesul acestui program;

13.  salută extinderea și consolidarea Fondului european pentru investiții strategice (FEIS), al cărui fond de garantare extins joacă un rol-cheie în reducerea decalajului în materie de investiții în UE; reamintește că finanțarea fondului de garantare al FEIS s-a realizat, într-o anumită măsură, în detrimentul programului Orizont 2020 și al Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE), deși ambele sunt programe pe termen lung, orientate spre viitor; subliniază poziția de principiu a Parlamentului, conform căreia orice inițiative noi trebuie să fie finanțate prin credite noi și nu prin redirecționarea fondurilor de la alte programe și că daunele cauzate programelor existente trebuie corectate prin intermediul procedurii bugetare anuale; reiterează că ar trebui revenit cât de mult posibil asupra deciziei de a reduce fondurile pentru aceste programe;

14.  subliniază că FEIS extins ar trebui să facă progrese semnificative în 2019 către o mai bună acoperire geografică, astfel încât toate regiunile să poată beneficia în mod egal de pe urma efectului de levier al bugetului UE; invită statele membre să implementeze reforme structurale care să îmbunătățească mediul de investiții și capacitățile locale pentru a mobiliza cu succes sprijinul acordat de FEIS în toate regiunile;

15.  salută angajamentul recent asumat de statele membre cu privire la o nouă agendă de apărare a UE, care urmărește să consolideze atât puterea coercitivă, cât și puterea necoercitivă, și consideră că acesta este în concordanță cu preocupările cetățenilor în materie de securitate, în contextul instabilității tot mai accentuate resimțite la nivel mondial, amplificate de noi tipuri de amenințări; sprijină recenta inițiativă a Comisiei de a lansa Programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării (EDIDP), ca o primă etapă a punerii în aplicare a Fondului european de apărare; solicită ca EDIDP să fie finanțat exclusiv prin marje nealocate și/sau prin instrumente speciale și, prin urmare, nu prin realocarea fondurilor din cadrul programelor existente;

16.  subliniază că rezolvarea problemelor de securitate internă trebuie să rămână una dintre principalele priorități ale Uniunii și solicită mai multe fonduri pentru această politică în continuă evoluție; este convins că UE trebuie să investească mai mult în securitizarea și gestionarea frontierelor, intensificând cooperarea între agențiile de apărare a ordinii publice și autoritățile naționale, în combaterea terorismului, a radicalizării și a criminalității organizate, implementând un sistem informatic digital adecvat și modern; subliniază, în acest sens, rolul jucat de Fondul pentru securitate internă (FSI) și necesitatea de a finanța corespunzător agențiile din domeniul frontierelor, securității și justiției; reamintește că pachetul financiar pentru acest instrument a fost redus semnificativ pentru 2018;

17.  solicită să se aloce fonduri suplimentare pentru combaterea fenomenului radicalizării care dă naștere extremismului violent pe teritoriul Uniunii; consideră că acest obiectiv poate fi realizat prin promovarea integrării și combaterea discriminării, a rasismului, a xenofobiei, a fundamentalismului și a discursului și textelor de incitare la ură;

18.  salută rolul jucat de Fondul pentru azil, migrație și integrare (AMIF); solicită o finanțare adecvată în 2019 pentru acest fond pentru a sprijini primirea în condiții demne a solicitanților de azil în statele membre, strategii de returnare echitabile, programe de reinstalare, politici în domeniul migrației legale, promovarea integrării efective a resortisanților țărilor terțe și combaterea migrației neregulamentare; reamintește importanța unor fonduri special alocate pentru a trata cauzele profunde ale crizei migrației și a refugiaților; subliniază, în acest sens, că bugetul UE trebuie să finanțeze măsuri în țările de origine ale imigranților și în țările gazdă ale refugiaților, inclusiv, dar fără a se limita la măsuri pentru a combate sărăcia, șomajul, problemele educaționale și economice și instabilitatea;

19.  solicită Comisiei să prezinte o propunere care să dea expresie concretă solidarității financiare la nivelul UE cu victimele actelor de terorism și familiile acestora;

20.  reamintește importanța agențiilor UE în asigurarea punerii în aplicare a priorităților legislative ale UE și, astfel, în îndeplinirea obiectivelor politicilor UE, precum cele legate de competitivitate (ocuparea forței de muncă, creșterea durabilă, uniunea energetică), migrație (azil, gestionarea transfrontalieră), sprijinul pentru drepturile fundamentale (protecția datelor), și securitate (criminalitate informatică, droguri, fraudă, spălarea de bani, terorism, cooperarea judiciară, cooperarea polițienească, sprijinul pentru sistemele informatice la scară largă); se așteaptă ca negocierile privind bugetul pe 2019 să aibă drept rezultat stabilirea unor bugete operaționale și administrative realiste și adecvate ale agențiilor UE și ale altor organisme ale UE, care să le permită acestora să își îndeplinească misiunile, inclusiv sarcinile tot mai cuprinzătoare și volumul mai mare de lucru; solicită să se aloce resurse corespunzătoare pentru a asigura inaugurarea fără probleme și buna funcționare a Parchetului European; solicită, mai general, o evaluare aprofundată a interesului strategic și a atribuțiilor tuturor agențiilor și posibilitatea de a grupa agențiile în funcție de natura strategică a misiunii lor și de rezultatele acestora; reafirmă că 2018 este ultimul an de punere în aplicare a reducerii cu 5 % a efectivelor și de redistribuire a personalului; speră ca Comisia și Consiliul să nu reducă și mai mult resursele agențiilor în bugetul pe 2019;

21.  consideră că, într-un moment în care actorii importanți, precum SUA, nu sunt dispuși să își respecte angajamentele legate de lupta împotriva schimbărilor climatice în temeiul Acordului de la Paris, prin bugetul pe 2019 UE trebuie să își asume ferm o poziție de lider în această provocare, una dintre cele mai mari din generația noastră, oferind sprijin financiar suplimentar pentru inițiative precum programul LIFE pentru politici climatice, ECOPOTENTIAL și Clean Sky; subliniază că cheltuielile în acest sens ar trebui considerate investiții pe termen lung, și nu costuri, și că atât Curtea de Conturi Europeană, cât și Consiliul Afaceri Economice și Financiare au constatat că UE este în urmă cu obiectivul de finanțare a combaterii schimbărilor climatice; îndeamnă Comisia să îndeplinească obiectivele Acordului de la Paris și obiectivele climatice pe termen lung ale UE, atingând ținta propusă de a cheltui 20 % din buget pentru acțiuni de combatere a schimbărilor climatice în cadrul CFM actual (2014-2020); în această privință, evidențiază faptul că contribuția pentru anul 2019 ar trebui să depășească simțitor obiectivul global, pentru a compensa alocările mai mici din primii ani de CFM și că ar trebui optimizat la maximum mecanismul de punere a schimbărilor climatice în primplanul preocupărilor;

Solidaritate consolidată pentru a răspunde provocărilor sociale, teritoriale și globale

22.  consideră că bugetul UE ar trebui să contribuie la eforturile depuse de statele membre în domenii cum ar fi șomajul și asistența medicală, prin crearea unei rezerve adecvate de finanțare pentru programele menite să combată inegalitățile, să elimine cele mai grave forme de sărăcie, în special pentru populațiile cele mai izolate și mai fragile, îndeosebi copiii, și să permită cetățenilor să dobândească competențele necesare pentru a se adapta la digitalizare;

23.  insistă asupra necesității de a sprijini mai mult programele Uniunii care stimulează creșterea economică și crearea de locuri de muncă de calitate pe termen lung, în special pentru tineri, completând eforturile statelor membre de a garanta o calificare profesională diversificată în loc de specializare precoce, ca mijloc de a crește reziliența și a permite adaptarea socială, combătând în același timp reculul demografic, lipsa de forță de muncă calificată din anumite sectoare și sustenabilitatea sistemelor de protecție socială; subliniază că luarea în considerare a unor măsuri specifice, adaptate situației, s-ar putea dovedi utilă în anumite sectoare și/sau regiuni care sunt cel mai afectate sau care au devenit mult mai vulnerabile;

24.  reamintește îmbătrânirea semnificativă a populației și înmulțirea numărului persoanelor care au nevoie de îngrijire și asistență specială, îndeosebi persoane în vârstă; invită Comisia să introducă măsuri suplimentare de sprijin pentru a aborda provocările demografice și își reafirmă sprijinul pentru inițiative precum „sate pentru persoane care suferă de demență”, unde se acordă îngrijire corespunzătoare încă dintr-un stadiu timpuriu;

25.  consideră că discriminarea legată de gen, în special pe piața forței de muncă, nu este doar incompatibilă cu valorile UE, ci constituie, de asemenea, un impediment serios în calea creșterii economice, deoarece împiedică femeile să se lanseze într-o viață profesională utilă; subliniază contribuția esențială a emancipării femeilor în realizarea unor societăți mai deschise, mai echitabile, mai pașnice și cu o creștere mai durabilă; se așteaptă ca bugetul pe 2019 să sprijine spiritul antreprenorial al femeilor și să încurajeze accesul femeilor la finanțare din partea UE, cum ar fi cea din cadrul programelor COSME și Orizont 2020, și să majoreze sprijinul acordat prin politica de coeziune investițiilor în infrastructuri pentru educație, îngrijirea copiilor și sănătate, ajutând femeile să își concilieze viața profesională cu viața personală;

26.  își reafirmă îngrijorarea cu privire la întârzierile în punerea în aplicare a politicii de coeziune, care este expresia solidarității teritoriale a UE și principala sa politică de investiții, însă subliniază faptul că 2017 a fost primul an în care implementarea programelor finanțate din fondurile ESI s-a accelerat și se așteaptă ca această tendință să continue în 2018 și 2019; consideră că ar trebui să se asigure niveluri suficiente de credite de plată pentru ca punerea în aplicare să se desfășoare în bune condiții;

27.  reamintește contribuția importantă a Uniunii la încurajarea procesului de pace și reconciliere din Irlanda, în special prin intermediul programelor PEACE și INTERREG, care vizează Irlanda de Nord și comitatele de graniță din sud; solicită respectarea deplină a cadrului de angajamente asumate anterior, spre exemplu în cazul Acordului din Vinerea Mare, în ceea ce privește statul de drept și democrația; invită Comisia și statele membre să continue să sprijine procesul de pace, continuând să finanțeze programul PEACE și programele asociate;

28.  atrage atenția asupra faptului că politica agricolă comună (PAC) este una dintre pietrele unghiulare ale integrării europene, care a asigurat o aprovizionare cu alimente sigure și de înaltă calitate pentru cetățenii Europei, buna funcționare a pieței unice agricole și sustenabilitatea zonelor rurale timp de mulți ani; reamintește că fondurile PAC contribuie în special la rentabilitatea și stabilitatea agriculturii UE;

29.  invită Comisia să continue să sprijine agricultorii din întreaga Europă în efortul lor de a face față episoadelor neprevăzute de volatilitate a pieței și de a asigura aprovizionarea cu produse alimentare sigure și de înaltă calitate; cere să se acorde atenția cuvenită exploatațiilor agricole și pescăriilor la scară mică;

30.  consideră că regionalizarea și obiectivele socio-economice trebuie să joace un rol mai important în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului și că domeniul de aplicare al Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime trebuie lărgit; invită Comisia să faciliteze accesul și să simplifice procedurile de finanțare; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la efectele adverse potențiale ale retragerii Regatului Unit din UE asupra pescuitului, în special pentru statele membre costiere învecinate;

31.  salută propunerea de a extinde domeniul de aplicare și a consolida mecanismul de protecție civilă al Uniunii; este de părere că întărirea mecanismului de protecție civilă este deosebit de importantă pentru a asigura o reacție mai rapidă și mai coerentă în domeniul protecției civile la nivelul Uniunii, pe partea de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre naturale și provocate de om, în interiorul și în afara Uniunii;

32.  se așteaptă ca procedurile și măsurile în curs să fie consolidate în execuția bugetului, având în vedere constrângerile în materie de resurse și cererile ca UE să își asume responsabilități mai mari, pentru a garanta că angajamentele financiare sunt respectate la timp și în mod eficient din punct de vedere al costurilor;

33.  consideră că agențiile, programele și politicile UE implicate sau legate de gestionarea fluxurilor de migrație și de refugiați și de controlul frontierelor ar trebui să fie dotate cu suficiente resurse financiare și umane pentru a face față actualei crize a refugiaților, pentru care statele membre ar trebui, de asemenea, să își asume responsabilitatea în conformitate cu principiul repartizării sarcinilor și cu Convențiile de la Geneva; este convins că UE, pentru a găsi o soluție pe termen lung, ar trebui, de asemenea, să dea dovadă de solidaritate externă, prin stimularea condițiilor favorabile păcii și prosperității în țările de origine, punând accentul în mai mare măsură asupra investițiilor și politicilor de dezvoltare, în special prin executarea Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD), a instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) și a instrumentului pentru ajutor umanitar; recunoaște importanța și valoarea distinctă a politicii de dezvoltare, cu priorități precum eradicarea sărăciei, educația, sănătatea și dezvoltarea economică; subliniază necesitatea de a sprijini acțiunile și programele UNRWA; subliniază că una dintre condițiile pentru menținerea stabilității și a prosperității în UE este asigurarea unui cadru de stabilitate în vecinătatea UE; invită, prin urmare, Comisia să se asigure că se acordă prioritate investițiilor în țările din vecinătatea UE, pentru a sprijini eforturile de soluționare a principalelor probleme cu care se confruntă această zonă — migrația, provocările pe care le presupun refugiații și dezvoltarea în vecinătatea sudică și instabilitatea din vecinătatea estică — fapt care se datorează în parte politicii externe a Rusiei, care nu este în conformitate cu dreptul internațional și cu standardele democratice și privind drepturile omului; subliniază că noile priorități politice și viitoarele provocări ale UE, cum ar fi securitatea și apărarea, ar trebui finanțate prin credite noi, nu prin suprimarea politicilor și programelor existente, care sunt atât importante, cât și de succes, cum ar fi programele de dezvoltare și de ajutor umanitar și politica de vecinătate; în plus, subliniază că politicile de dezvoltare și de securitate se influențează reciproc și că ambele sunt condiții importante pentru a clădi un stat funcțional precum și structuri administrative funcționale și fără corupție, precum și standarde minime în domeniul social, al sănătății și al sectoarelor economice;

34.   își reiterează poziția conform căreia mecanismele bugetare complementare, precum fondurile fiduciare și alte instrumente similare eludează procedura bugetară, subminează transparența gestiunii bugetare și încalcă dreptul Parlamentului de a exercita un control efectiv al cheltuielilor; consideră, prin urmare, că aceste instrumente externe create în ultimii ani trebuie să fie incluse în bugetul Uniunii, și că trebuie găsite soluții alternative pentru a permite Uniunii să reacționeze prompt la situațiile de urgență și în cele ulterioare acestora la nivel internațional;

35.  subliniază că Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) ar trebui în primul rând să faciliteze reformele politice și economice în țările implicate în procesul de aderare, printre alte obiective; în acest context, invită Comisia să evalueze în continuare fondurile IPA în cadrul propunerii sale pentru bugetul 2019, ținând seama de deteriorarea situației politice în Turcia, precum și de nevoia urgentă de a combate radicalizarea tot mai puternică în statele din Balcani;

Așteptări legate de procedura bugetară aferentă exercițiului 2019

36.  invită Comisia să își asume în continuare rolul de mediator onest în fiecare etapă a procedurii și să pună în aplicare în mod fidel și precis deciziile autorității bugetare;

37.  salută faptul că, în urma revizuirii la jumătatea perioadei a CFM și contrar concluziilor Consiliului din 20 februarie 2018 privind orientările bugetare pentru exercițiul 2019, procedura bugetară aferentă exercițiului 2018 a demonstrat că autoritatea bugetară își poate exercita pe deplin prerogativele în vederea stabilirii nivelului și conținutului bugetului UE prin intermediul procedurii bugetare anuale;

38.  consideră că, în calitate de componentă a autorității bugetare aleasă direct de către cetățeni, Parlamentul trebuie să își îndeplinească rolul politic și să prezinte propuneri de proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare, exprimându-și viziunea politică pentru viitor; se angajează, în acest context, să propună un pachet de proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare elaborate în strânsă cooperare cu toate comisiile sale pentru a găsi echilibrul just între voința politică și fezabilitatea tehnică, evaluată de Comisie;

39.  se așteaptă ca negocierile privind bugetul pe 2019 să se bazeze pe o ambiție politică comună și pe solidaritate și să ia în considerare valoarea adăugată a programelor și a politicilor UE; consideră că acest obiectiv poate fi realizat numai dacă fiecare parte implicată în negocieri este informată cu promptitudine în legătură cu pozițiile celeilalte părți, dacă negocierile sunt lansate cât mai curând posibil și dacă există disponibilitate pentru soluții de compromis;

o
o   o

40.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 884. (2) JO C 373, 20.12.2013, p. 1. (3) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (4) JO L 168, 7.6.2014, p. 105. (5) JO L 57, 28.2.2018, p. 1. (6) Raport comun al negociatorilor Uniunii Europene și guvernului Regatului Unit din 8 decembrie 2017 cu privire la progresele înregistrate în cursul primei faze a negocierilor în temeiul articolul 50 din TFUE privind retragerea ordonată a Regatului Unit din Uniunea Europeană (TF50 (2017) 19 – Comisia pentru UE 27).

Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la situația din Siria (2018/2626(RSP))

P8_TA(2018)0090 RC-B8-0139/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la Siria, în special cea din 18 mai 2017 referitoare la strategia UE în Siria(1),

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 și alte tratate și instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului, printre care Convenția ONU privind drepturile copilului,

–  având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, și în special cele din 9 iulie 2017, privind încetarea focului în Siria, cea din 25 noiembrie 2017, privind conferința opoziției siriene din Riyadh și cea din 23 februarie 2018 privind masacrul din Ghouta de Est, precum și remarcile sale la sosirea la reuniunea Consiliului Afaceri Externe din 26 februarie 2018,

–  având în vedere declarațiile comune ale ÎR/VP, Federica Mogherini și Comisarului Stylianides privind recentele atacuri din Siria, din 3 octombrie 2017, privind situația umanitară în Ghouta de Est și Idlib, din 20 februarie 2018 și privind situația în Ghouta de Est și în alte zone din Siria, din 6 martie 2018,

–  având în vedere declarația ÎR/VP Federica Mogherini din ședința plenară din 6 februarie 2018 referitoare la situația drepturilor omului în Turcia și situația din Afrin, Siria,

–  având în vedere Decizia 2011/273/PESC a Consiliului din 9 mai 2011 privind măsuri restrictive împotriva Siriei(2), precum și concluziile Consiliului din 26 februarie 2018 privind adăugarea a doi noi miniștri pe lista de sancțiuni,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a VP/ÎR către Parlamentul European și Consiliu din 14 martie 2017 intitulată „Elemente ale Strategiei UE pentru Siria” (JOIN(2017)0011) și concluziile Consiliului din 3 aprilie 2017 privind Siria, care împreună constituie noua strategie a UE privind Siria,

–  având în vedere declarația copreședinților din 5 aprilie 2017 referitoare la Conferința privind sprijinirea viitorului Siriei și al regiunii, precum și conferințele anterioare privind situația din Siria care au avut loc la Londra, în Kuweit, la Berlin și la Helsinki,

–  având în vedere declarațiile Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, în Consiliul pentru Drepturile Omului (CDO) de la Geneva referitoare la Siria, în special cele din 26 februarie 2018 și 2 martie 2018, precum și informarea sa orală cu privire la activitățile biroului său și la evoluțiile recente din domeniul drepturilor omului, din 7 martie 2018,

–  având în vedere declarațiile purtătorului de cuvânt al Secretarului general din 20 și 24 februarie 2018 privind republica Arabă Siriană,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite și toate convențiile ONU la care Siria este stat semnatar,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU (CSONU) referitoare la Siria, în special Rezoluția 2254 (2015) din 18 decembrie 2015, Rezoluția 2393 (2017) din 19 decembrie 2017 privind autorizarea livrării ajutorului peste frontiere și peste liniile de conflict din Siria și Rezoluția 2401 (2018) din 24 februarie 2018 privind o încetare a ostilităților de 30 de zile în Siria pentru a permite livrarea ajutoarelor umanitare,

–  având în vedere rapoartele Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Republica Arabă Siriană, înființată de CDO, precum și rezoluțiile CDO referitoare la Republica Arabă Siriană, în special cea din 5 martie 2018 referitoare la deteriorarea situației drepturilor omului în Ghouta de Est,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU A-71/248 din 21 decembrie 2016 referitoare la instituirea unui Mecanism internațional, imparțial și independent care să contribuie la anchetarea și urmărirea penală a celor responsabili de infracțiunile cele mai grave în temeiul dreptului internațional comise în Republica Arabă Siriană începând cu martie 2011,

–  având în vedere statutul de la Roma și documentele de înființare a Curții Internaționale de Justiție și a tribunalelor ad-hoc, printre care Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie, Tribunalului Penal Internațional pentru Rwanda și Tribunalul Special pentru Liban,

–  având în vedere Memorandumul privind crearea unor zone de detensionare a situației din Republica Arabă Siriană, semnat de Rusia, Iran și Turcia la 6 mai 2017,

–  având în vedere raportul publicat de Fondul ONU pentru Populație în 2017, intitulat „Voci din Siria 2018 - Sinteza evaluării nevoilor umanitare”,

–  având în vedere declarația Centrului pentru Orientul Mijlociu Carnegie din 5 martie 2018 privind întâlnirea semnalată dintre șeful Biroului Sirian de Securitate Națională, Ali Mamlouk, inclus pe lista de sancțiuni a UE, cu Ministrul de Interne italian și directorul Agenției pentru informații și securitate externă la Roma, care reprezintă o încălcare flagrantă a Deciziei 2011/273/PESC a Consiliului din 9 mai 2011 privind măsurile restrictive împotriva Siriei,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât de șapte ani Siria continuă să fie afectată de conflicte civile, în ciuda eforturilor internaționale în vederea încetării focului și găsirii unei soluții negociate; întrucât, prin urmare, situația umanitară în țară rămâne dezastruoasă; întrucât 13 milioane de persoane, printre care 6 milioane de copii, sunt înregistrate ca având nevoie de o formă sau alta de ajutor umanitar; întrucât 6,1 milioane de persoane sunt strămutate intern, 3 milioane de civili trăiesc în zone asediate și peste 5 milioane sunt refugiați sirieni înregistrați, care trăiesc în regiunile vecine; întrucât cel puțin 400 000 de sirieni și-au pierdut viața în timpul conflictului;

B.  întrucât zonele și orașele precum Idlib, Ghouta de Est, Yarmouk, Foua și Kefraya se află de mult timp sub blocadă, cu consecințe grave pentru populația civilă și fără nicio posibilitate de a oferi ajutor umanitar într-un mod viabil, din cauza ofensivei militare și a bombardamentelor de către regimul sirian împotriva propriului popor, cu sprijinul Rusiei și al Iranului; întrucât Ghouta de Est se află sub asediu de către regimul sirian și aliații săi de cinci ani, iar civilii, inclusiv copiii, școlile și unitățile medicale sunt supuși bombardamentelor, atacurilor aeriene și atacurilor cu arme chimice, cauzând moartea a sute de persoane în zona respectivă; întrucât grupuri teroriste din Ghouta de Est au fost acuzate de bombardarea cartierelor civile din Damasc;

C.  întrucât situația este atât de gravă în Ghouta de Est, încât Secretarul General al ONU, António Guterres, a descris-o ca „iadul pe Pământ”; întrucât, populația din Ghouta de Est a fost izolată de orice formă de ajutor din cauza blocadei, din 14 februarie 2018, când un singur convoi a ajuns la numai 7 200 de persoane din cele 400 000 care locuiesc în zona respectivă; întrucât un convoi de ajutor al ONU a reușit în cele din urmă să intre în Douma, la 5 martie 2018, ajungând la 27 500 de persoane în nevoie de hrană și materiale medicale; întrucât regimul sirian a eliminat produse medicale esențiale din convoi;

D.  întrucât, la 24 februarie 2018, CSONU a adoptat Rezoluția 2401, în care a solicitat ca toate părțile la conflict să înceteze imediat ostilitățile pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile consecutive, pentru a permite o livrare sigură, fără obstacole și susținută a asistenței umanitare, precum și evacuarea medicală a bolnavilor și răniților grav, în conformitate cu dreptul internațional aplicabil; întrucât Rezoluția nr. 2401 a CSONU nu a fost pusă în aplicare de regimul sirian, de forțele ruse și de cele iraniene, în pofida apelurilor repetate ale comunității internaționale; întrucât forțele militare folosesc „eliberarea” regiunii ca pretext pentru a continua să atace civilii; întrucât Rusia și-a exercitat dreptul de veto împotriva a 11 rezoluții ale CSONU în ultimii ani, inclusiv împotriva unei rezoluții care viza reînnoirea mecanismului de anchetă comun ONU-OIAC, în noiembrie 2017, și a avut un rol activ în limitarea conținutului rezoluțiilor;

E.  întrucât aceste atacuri, înfometarea civililor prin asedierea zonelor populate și strămutările forțate, inclusiv în scopul modificării demografiei, utilizate ca tactică de război, constituie o încălcare evidentă a dreptului umanitar internațional; întrucât împiedicarea eforturilor de evacuare și de furnizare de ajutor umanitar și asistență medicală constituie încălcări flagrante ale dreptului umanitar internațional, precum și ale mai multor rezoluții ale CSONU;

F.  întrucât operațiunea turcă „Ramura de măslin” din provincia Afrin, aflată sub control kurd, a adăugat o nouă dimensiune conflictului din Siria, cu noi preocupări pe plan umanitar pentru consecințele negative asupra fragilului echilibru intern din Siria și/sau a eforturilor în direcția unei soluții negociate; subliniază că un număr mare de victime civile a fost deja raportat și că sute de alte vieți omenești sunt în pericol; întrucât VP/ÎR, în numele UE, a exprimat clar aceste preocupări, solicitând guvernului turc să-și înceteze ofensiva și subliniind necesitatea concentrării asupra luptei împotriva organizațiilor teroriste listate de ONU;

G.  întrucât printre încălcările comise în timpul conflictului din Siria de către regimul Assad și aliații săi și de către grupurile teroriste se numără atacurile precis direcționate și fără discernământ asupra civililor, inclusiv cu arme chimice, execuțiile extrajudiciare, torturi și maltratări, disparițiile forțate, arestările arbitrare și în masă, pedepsele colective, atacurile asupra personalului medical și blocarea accesului la alimente, apă și asistență medicală; întrucât aceste crime au rămas nepedepsite până în prezent;

H.  întrucât ISIS/Daesh și alte grupări jihadiste au comis atrocități și încălcări grave ale dreptului internațional, inclusiv execuții brutale și acte de violență sexuală, răpiri, tortură, convertire forțată și sclavie a femeilor și fetelor; întrucât copiii sunt recrutați și folosiți în activități teroriste; întrucât există preocupări serioase față de utilizarea civililor ca scuturi umane în zonele deținute de extremiști; întrucât aceste crime pot fi considerate crime de război, crime împotriva umanității și genocid;

I.  întrucât, în situația actuală, opoziția democratică este slăbită, iar civilii sunt prinși între teroriștii jihadiști și fundamentaliștii islamici, pe de o parte, și susținătorii regimului Assad, pe de altă parte;

J.  întrucât, la 26 februarie 2018, Consiliul i-a adăugat pe ministrul industriei și pe ministrul informațiilor din guvernul Siriei pe lista persoanelor vizate de măsurile restrictive ale UE împotriva regimului sirian, având în vedere gravitatea situației din această țară.

K.  întrucât este obligația comunității internaționale și statelor individuale de a-i trage la răspundere pe cei responsabili de încălcările dreptului omului și ale dreptului internațional umanitar comise pe durata conflictului sirian, inclusiv prin aplicarea principiului jurisdicției universale, precum și a legislației naționale; întrucât acest lucru se poate realiza fie în temeiul căilor de atac existente la nivel național și internațional, inclusiv în fața instanțelor naționale și internaționale, fie prin intermediul tribunalelor penale internaționale ad-hoc care ar trebui create; întrucât, pe lângă o astfel de responsabilitate personală în materie penală, statele pot fi, în anumite condiții, trase la răspundere și pentru încălcarea obligațiilor prevăzute de tratatele și convențiile internaționale care intră în competența Curții Internaționale de Justiție, printre care se numără Convenția împotriva torturii și altor pedepse sau tratamente crude, inumane și degradante din 1984 și Convenția privind prevenirea și reprimarea crimei de genocid din 1948;

L.  întrucât UE își menține angajamentul pentru reușita negocierilor desfășurate sub auspiciile Trimisului special al ONU pentru Siria, cunoscute ca procesul de la Geneva; întrucât UE continuă să susțină acest proces, inclusiv prin organizarea celei de-a doua Conferințe de la Bruxelles privind sprijinirea viitorului Siriei și al regiunii, care urmează să aibă loc pe 24 și 25 aprilie 2018;

M.  întrucât negocierile de la Geneva nu au condus, până în prezent, la progrese în găsirea unei soluții pașnice la criza din Siria, în urma celei de a 9-a runde de la Viena, la 25 și 26 ianuarie 2018; întrucât, la 4 mai 2017, Rusia, Iranul și Turcia au ajuns la un acord în Kazahstan pentru a institui patru zone de detensionare a situației, dar pe care garanții nici nu le-au respectat, nici nu le-au protejat; întrucât Congresul pentru un dialog național sirian, care a avut loc la Soci la 30 ianuarie 2018, a anunțat crearea unui comitet constituțional, care nu a fost acceptat de către toate părțile;

N.  întrucât situația din Siria și lipsa unei tranziții politice globale, autentice și incluzive împiedică în continuare realizarea completă a strategiei UE privind Siria, și în special livrarea asistenței substanțiale pe care Uniunea o poate oferi pentru reconstrucția țării;

O.  întrucât, de la izbucnirea războiului, UE și statele sale membre au mobilizat peste 10,4 miliarde EUR pentru nevoile umanitare generate de criza siriană, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, în regiunile învecinate, fiind astfel cel mai mare donator; întrucât UE a sprijinit și apreciat, de asemenea, în mod substanțial, țările învecinate care găzduiesc refugiați;

1.  condamnă categoric, încă o dată și în termenii cei mai duri, toate atrocitățile și încălcările la scară largă ale drepturilor omului și dreptului internațional umanitar comise în timpul conflictului, și în special actele forțelor regimului Assad, inclusiv cu sprijinul aliaților săi, Rusia și Iranul, precum și pe cele ale organizațiilor teroriste listate de ONU; regretă faptul că în Siria cel puțin 400 000 de persoane au fost ucise și mai multe mii rănite de bombardamente, atacurile cu mortiere și alte mijloace militare în cursul celor șapte ani de conflict, precum și că milioane de persoane au fost strămutate, iar civilii nu au acces la alimente, apă, instalații sanitare și servicii medicale, datorită asediilor îndelungate ale zonelor dens populate; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la spirala violenței din multe părți ale țării, cum este cazul în Ghouta de Est, Afrin și Idlib;

2.  regretă profund eșecul repetat al încercărilor regionale și internaționale de a pune capăt războiului, și solicită insistent o cooperare reînnoită intensivă la nivel global, pentru a se ajunge la o soluție pașnică și durabilă a conflictului; subliniază că sprijinul oferit de comunitatea internațională opoziției democratice este insuficient; reafirmă prioritatea procesului de la Geneva condus de ONU și sprijină eforturile depuse de trimisul special al ONU pentru Siria, Staffan de Mistura, în vederea realizării unei veritabile tranziții politice autentice și incluzive, în conformitate cu Rezoluția 2254 a CSONU, negociată de toate părțile din Siria și cu sprijinul actorilor majori internaționali și regionali; subliniază importanța găsirii unei soluții politice la acest conflict; își menține angajamentul față de independența, unitatea și integritatea teritorială a Siriei;

3.  condamnă în termenii cei mai vehemenți violențele continue din Ghouta de Est, în pofida adoptării în unanimitate a Rezoluției 2401 a CSONU, și solicită de urgență tuturor părților, în special regimului Assad, Rusiei și Iranului, să o aplice integral și de urgență și să o respecte, asigurând furnizarea imediată, în condiții de siguranță, fără obstacole și în mod susținut a asistenței umanitare, evacuarea bolnavilor și răniților grav și atenuând suferințele poporului sirian; susține întru totul apelul către toate părțile în conflict de a înceta fără întârziere ostilitățile pe o perioadă de cel puțin 30 de zile consecutive; își reiterează apelul către toate părțile, în special către autoritățile siriene, să-și respecte responsabilitatea de a proteja populația siriană și să înceteze imediat toate atacurile împotriva civililor din Siria; invită garanții încetării focului în zonele de detensionare să-și exercite responsabilitățile, pentru a pune capăt violențelor și crimelor comise și a autoriza și garanta accesul neîngrădit la aceste zone; ia act de decizia celor trei țări ale Procesului de la Astana de a organiza o nouă reuniune la nivel înalt în aprilie 2018, pentru a discuta despre Siria și despre măsurile posibile în regiune; subliniază că aceste măsuri nu ar trebui în niciun caz să intre în contradicție sau să submineze discuțiile desfășurate sub egida ONU/procesul de la Geneva;

4.  reamintește regimurilor din Siria, Rusia și Iran că sunt răspunzătoare în temeiul dreptului internațional pentru crimele atroce pe care continuă să le comită în Siria și că responsabilii pentru astfel de infracțiuni, state sau indivizi, vor fi trași la răspundere;

5.  regretă profund vetourile repetate ale Rusiei în cadrul CSONU, precum și faptul că nu s-a ajuns la un acord privind reînnoirea mandatului mecanismului de anchetă comun OIAC-ONU înainte de expirarea acestuia, la 17 noiembrie 2017; consideră că această atitudine a unui membru permanent al CSONU, cu o responsabilitate particulară în ceea ce privește menținerea păcii și securității internaționale, este rușinoasă; subliniază că, în ochii întregii lumi, obstrucționarea anchetelor internaționale este în primul rând un semn de vinovăție;

6.  își exprimă profunda îngrijorare pentru intervenția Turciei în zonele din Siria controlate de forțele kurde; continuă să fie deosebit de îngrijorat de agravarea situației din Afrin, inclusiv de posibila confruntare dintre forțele turce și cele ale lui Assad sau cele ruse, precum și de tensiunile crescânde cu Statele Unite; invită guvernul turc să își retragă trupele și să joace un rol constructiv în conflictul sirian, ceea ce este, de asemenea, în interesul național al Turciei; susține poziția VP/ÎR conform căreia deschiderea de noi fronturi în Siria nu este în interesul securității din Turcia și avertizează cu privire la agravarea crizei umanitare din țară; solicită respectarea deplină a dreptului umanitar, inclusiv protecția civililor, și solicită încetarea focului în întreaga Sirie, prin urmare și în Afrin;

7.  își reafirmă sprijinul pentru eforturile depuse de Coaliția internațională împotriva Daesh; subliniază faptul că această coaliție și forțele siriene partenere au realizat progrese semnificative în campania pentru a înfrânge Daesh în Siria; reamintește că toate măsurile luate pentru a combate Daesh și alte grupări recunoscute ca teroriste de CSONU trebuie să respecte cu strictețe dreptul internațional; solicită statelor membre și aliaților lor să asigure transparența, asumarea răspunderii și respectarea deplină a dreptului internațional umanitar și a dreptului internațional al drepturilor omului;

8.  solicită insistent, încă o dată, permiterea accesului umanitar în siguranță, în timp util și neîngrădit pe întreg teritoriul Siriei și salută Rezoluția 2393 a CSONU, care reînnoiește autorizația accesului umanitar peste frontiere și peste liniile de conflict în Siria pentru o perioadă de încă 12 luni (până la 10 ianuarie 2019); încurajează ONU și partenerii săi operaționali să continue să ia măsuri în vederea intensificării activităților umanitare în zonele dificile de acces și în cele asediate, inclusiv prin utilizarea într-un mod cât mai eficient a trecerii frontierei în temeiul Rezoluției 2165 (2014) a CSONU; solicită accelerarea acțiunii umanitare împotriva minelor pe întreg teritoriul Siriei, ca o chestiune de urgență, și reamintește tuturor părților implicate în conflict că personalul spitalicesc și cel medical este explicit protejat în temeiul dreptului umanitar internațional; regretă diferitele cazuri de abuz sexual și de abateri constatate în cadrul organizațiilor internaționale de ajutor, inclusiv exploatarea sexuală a refugiaților sirieni de către cei însărcinați cu acordarea de ajutor în numele ONU și al unor organizații internaționale bine cunoscute; afirmă categoric că nu trebuie să existe niciun fel de toleranță pentru astfel de acte; solicită insistent o anchetă minuțioasă și subliniază că toți cei responsabili trebuie pedepsiți;

9.  subliniază că nu trebuie să existe toleranță sau impunitate pentru crimele oribile comise în Siria, inclusiv pentru cele comise împotriva minorităților religioase sau etnice și a altor grupuri și minorități; își reiterează apelul pentru o anchetare și o urmărire penală independentă, imparțială, detaliată și credibilă a celor responsabili și sprijină activitatea Mecanismului internațional, imparțial și independent (MIII) pentru crimele internaționale comise în Republica Arabă Siriană începând cu martie 2012; salută decizia UE de a oferi 1,5 milioane de euro ca sprijin financiar pentru acest mecanism, prin intermediul Instrumentului care contribuie la stabilitate și pace (IcSP); subliniază, cu toate acestea, că va fi nevoie de sprijin și după cele 18 luni de durată a programului; subliniază că este important ca statele membre să-și îndeplinească angajamentele și speră ca problema finanțării MIII să fie discutată și soluționată la a doua Conferinței de la Bruxelles privind sprijinirea viitorului Siriei și al regiunii; solicită, de asemenea, susținerea organizațiilor societății civile și a ONG-urilor care colectează și contribuie la conservarea dovezilor de încălcare a drepturilor omului și a dreptului umanitar;

10.  este în continuare convins că soluționarea reală a conflictului și o pace durabilă în Siria nu sunt posibile dacă nu sunt trași la răspundere autorii crimelor comise și solicită adoptarea unei strategii a UE privind răspunderea pentru crimele atroce comise în Siria; încurajează toate statele să susțină principiul jurisdicției universale în vederea combaterii impunității și salută măsurile luate de unele state membre ale UE în acest sens; salută, de asemenea, inițiativele statelor membre de a introduce încălcările grave ale dreptului internațional ca infracțiune în cadrul legislației lor naționale; solicită din nou UE și statelor sale membre să analizeze, în strânsă cooperare cu țările care împărtășesc aceleași valori, posibilitatea înființării unui tribunal pentru crimele de război comise în Siria, în așteptarea reușitei unei sesizări a CPI; ia act de activitatea importantă desfășurată de rețeaua europeană de puncte de contact cu privire la persoanele vinovate de genocid, crime împotriva umanității și crime de război și invită VP/ÎR și Direcția Generală Justiție și Consumatori să sprijine și să includă această rețea în viitoarele eforturi de stabilire a răspunderii pentru Siria;

11.  solicită să fie respectat de către toți dreptul tuturor grupurilor și minorităților etnice și religioase din Siria, inclusiv al creștinilor și al oricărei persoane strămutate, de a continua să trăiască în ținuturile lor natale tradiționale și istorice cu demnitate, în condiții de egalitate și siguranță, precum și de a-și putea practica religia pe deplin și în mod liber, fără a fi supuși vreunei forme de constrângere, violență ori discriminare; susține dialogul interreligios pentru promovarea înțelegerii reciproce și combaterea fundamentalismului;

12.  este, în continuare, consternat de dispariția apărătoarei drepturilor omului și laureată a Premiului Saharov, Razan Zaitouneh, care a fost răpită la Douma, în decembrie 2013 de către gruparea armată Jaysh al-Islam; solicită înființarea unui grup operativ al UE cu scopul de a coordona și intensifica eforturile de căutare și de eliberare a acesteia;

13.  solicită insistent VP/ÎR să depună toate eforturile pentru a revigora negocierile de pace mediate de ONU și să revendice un rol mai activ în cadrul acestor negocieri, utilizând capacitatea financiară și dorința UE de a angaja resurse considerabile pentru reconstrucția Siriei; invită insistent VP/ÎR să implice mai îndeaproape și să sprijine activ societatea civilă siriană și pe cei care doresc o cale democratică, pluralistă și incluzivă în Siria în acțiunile pe care le întreprinde pentru viitorul poporului sirian, începând cu Conferința de la Bruxelles, care va avea loc la 24 și 25 aprilie 2018; încurajează VP/ÎR să colaboreze cu poporul sirian pentru a elabora strategii locale de reconstrucție pentru diferite părți și regiuni ale Siriei; subliniază că, în colaborarea cu partenerii săi internaționali, UE ar trebui să aibă în vedere toate opțiunile existente, inclusiv lansarea ajutoarelor pe cale aeriană și stabilirea de zone „no-fly” în temeiul unei rezoluții CS al ONU;

14.  salută organizarea celei de-a doua Conferințe de la Bruxelles, găzduită de UE pentru a da expresie și a pune în practică întregul sprijin politic și economic acordat de comunitatea internațională procesului de la Geneva în favoarea sirienilor care au nevoie de ajutor și a țărilor care găzduiesc refugiați sirieni; ia act de solidaritatea impresionantă a Iordaniei, Libanului și Turciei față de refugiați și solicită accelerarea sprijinului financiar acordat de UE și statele sale membre pentru a răspunde nevoilor presante ale refugiaților și ale comunităților lor gazdă; avertizează împotriva inițierii eforturilor de reconstrucție înainte de încheierea unui acord politic negociat de ONU, cu participarea tuturor părților; solicită VP/ÎR să permită o participare mai amplă a organizațiilor societății civile la această conferință; solicită, în acest sens, un sprijin crescut pentru organizațiile societății civile siriene pașnice și democratice și pentru apărătorii drepturilor omului, inclusiv prin Fondul Madad, Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace, precum și Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului; solicită comunității internaționale să își îndeplinească angajamentele restante privind ajutorul umanitar acordat Siriei și țărilor învecinate;

15.  subliniază că eforturile UE de a oferi ajutor umanitar și de planificare pentru viitorul Siriei sunt lăudabile; reamintește faptul că, în conformitate cu strategia sa, UE s-a angajat să nu acorde necondiționat asistență pentru reconstrucția Siriei, ci numai după demararea clară a unei tranziții globale, veritabile și incluzive, negociată de părțile siriene în conflict, pe baza Rezoluției 2254 a Consiliului de Securitate al ONU și a Comunicatului de la Geneva; subliniază că regimului Assad, Rusiei lui Putin și Iranului le revine principala responsabilitate pentru consecințele economice ale intervențiilor lor militare; ia act de faptul că orice angajamente de reconstrucție, bazate pe o abordare ascendentă și pe o responsabilizarea reușită a actorilor locali, excluzând astfel grupările teroriste cunoscute, trebuie să vizeze asigurarea păcii și a responsabilității;

16.  condamnă categoric utilizarea copiilor în lupte și în atacuri teroriste; subliniază că a proteja copiii și a face din accesul acestora la educație o prioritate, inclusiv în cazul copiilor refugiați în țările învecinate, și a sprijini reabilitarea psihologică a acestor copii traumatizați reprezintă aspecte de o importanță fundamentală;

17.  își exprimă îngrijorarea cu privire la întoarcerea raportată a 66 000 de refugiați în Siria în 2017 și subliniază necesitatea respectării integrale a principiului nereturnării; subliniază că Siria nu este sigură pentru întoarcerea refugiaților și că UE nu trebuie să sprijine astfel de returnări; își reiterează solicitarea către statele membre de a-și onora angajamentele, inclusiv cele stabilite în Declarația de la New York, și de a-și asuma în comun responsabilitatea, permițând refugiaților care fug din zonele de război din Siria să găsească protecție dincolo de regiunea aflată în imediata vecinătate, inclusiv prin relocare și programe umanitare de admisie;

18.  salută adăugarea, la 26 februarie 2018, a doi miniștri sirieni pe lista celor vizați de măsurile restrictive ale UE împotriva regimului din Siria, care au fost numiți în ianuarie 2018 și care sunt responsabili pentru acte de represiune împotriva poporului sirian; invită insistent toate statele membre să asigure deplina conformitate cu Decizia 2013/255/PESC a Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Siriei, în special înghețarea activelor persoanelor enumerate în aceasta, precum și restricțiile privind admisia persoanelor care beneficiază de pe urma regimului sau care sprijină regimul din Siria; condamnă încălcările semnalate ale acestei decizii și reamintește statelor membre obligația care le revine, în temeiul dreptului internațional, de a asigura arestarea și reținerea persoanelor suspectate de atrocități, prezente pe teritoriul lor; solicită să fie impuse sancțiuni speciale împotriva oficialilor ruși și iranieni, în urma acțiunilor lor precis direcționate și deliberate împotriva populațiilor civile în Ghouta de Est, precum și din restul Siriei;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Organizației Națiunilor Unite, membrilor Grupului internațional de sprijin pentru Siria și tuturor părților implicate în conflict și de a asigura traducerea acestui text în limba arabă.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0227. (2) JO L 121, 10.5.2011, p. 11.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la amenințarea lansată de guvernul SUA la adresa sistemului de sprijin al UE pentru agricultori în cadrul PAC (în contextul măslinelor spaniole) (2018/2566(RSP))

P8_TA(2018)0091 RC-B8-0137/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere decizia preliminară a Departamentului de Comerț al SUA, care a impus un tarif măslinelor spaniole, după ce a concluzionat că produsul se importă în SUA la un preț sub prețul pieței din cauza subvențiilor pe care le primesc producătorii din partea UE,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei intitulată „Amenințarea lansată de guvernul SUA la adresa sistemului de sprijin al UE pentru agricultori în cadrul PAC (în contextul măslinelor spaniole)” (O-000006/2018 – B8-0007/2018),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului(1),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât decizia de a impune tarife cu procentaj variabil pentru măslinele întreprinderilor spaniole se întemeiază pe considerentul că ajutorul pentru acest sector din cadrul politicii agricole comune (PAC) ar putea constitui o formă de concurență neloială față de producătorii din SUA;

B.  întrucât această decizie pune în discuție, în mod injust și arbitrar, totalitatea programelor de sprijin pentru agricultură ale UE, și ar putea avea consecințe potențial negative pentru toți beneficiarii plăților din cadrul PAC;

C.  întrucât există dubii serioase cu privire la compatibilitatea cu normele OMC a formulei utilizate de investigatorii din SUA pentru a calcula marja antidumping preliminară;

D.  întrucât Comisia a afirmat în mai multe rânduri că măsurile de sprijin vizate de ancheta privind taxa compensatorie (inclusiv schema de plată de bază, măsurile de promovare și plățile pentru tinerii fermieri) nu denaturează schimburile comerciale;

E.  întrucât subvențiile acordate în cadrul PAC pentru producătorii primari de măsline de masă din Spania sunt considerate drept sprijin de tip „cutia verde”, în conformitate cu anexa II a Acordului privind agricultura al OMC, întrucât sunt decuplate de producție și nu denaturează schimburile comerciale;

F.  întrucât măsurile PAC anchetate nu sunt specifice unui produs și, prin urmare, nu fac obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 2 din Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii;

G.  întrucât ancheta inițiată în cazul măslinelor spaniole este una dintre numeroasele anchete de apărare comercială deja începute de către SUA;

H.  întrucât PAC a fost transformată prin intermediul mai multor reforme, în scopul de a adapta majoritatea măsurilor de sprijin la cerințele „cutiei verzi” a OMC, iar în prezent este concepută pentru a asigura respectarea deplină a acordurilor OMC, după trecerea de la un sistem de sprijin cuplat la un sistem decuplat;

I.  întrucât SUA utilizează, de asemenea, într-o mare măsură, subvențiile de tip „cutia verde” în agricultură;

J.  întrucât SUA a impus taxe antidumping provizorii de 17,13 % în medie celor trei întreprinderi spaniole care fac obiectul anchetei, precum și taxe compensatorii de 4,47 % în medie pentru toate produsele exportate de Spania;

K.  întrucât măsurile provizorii riscă să declanșeze o spirală a anchetelor de apărare din partea SUA și a altor țări cu privire la subvențiile de tip „cutia verde” acordate pentru produse agricole; întrucât acest lucru ar fi, până la urmă, în detrimentul producătorilor din UE și SUA; întrucât această escaladare pune în pericol acorduri ale OMC care au fost negociate cu atenție și instituite cu mult timp în urmă;

L.  întrucât producătorii spanioli ar putea pierde accesul la piața din SUA, iar concurenții din statele terțe ar beneficia de pe urma deficitului de export provocat de decizia SUA;

M.  întrucât impactul economic asupra sectorului măslinelor din Spania, dacă aceste tarife devin permanente, ar fi cuprins între 350 și 700 de milioane EUR în următorii cinci până la zece ani, conform estimărilor sectorului, ceea ce ar putea duce la sfârșitul exportului de măsline coapte din Spania;

N.  întrucât competitivitatea exporturilor spaniole, a căror cotă de piață a crescut treptat în SUA în ultimii ani, este rezultatul eforturilor depuse de aceste societăți în vederea reducerii costurilor prin intermediul investițiilor în tehnologii de vârf și în îmbunătățiri calitative și nu este o consecință a subvențiilor europene;

O.  întrucât creșterea exporturilor spaniole în SUA (+ 20 % față de 2013) a permis crearea a mii de locuri de muncă și a asigurat asistență economică unor zone din Andaluzia care au fost printre cele mai afectate de criza economică,

1.  solicită autorităților SUA să își retragă decizia preliminară și să restabilească o abordare constructivă pentru ambele părți în acest domeniu, în beneficiul cetățenilor și al întreprinderilor de pe ambele continente;

2.  își exprimă preocupările grave referitoare la consecințele negative pe care le poate avea procedura compensatorie a SUA pentru întregul model agricol european;

3.  solicită Comisiei să ia toate măsurile diplomatice necesare, atât la nivel bilateral, cât și în cadrul OMC, pentru a apăra sistemul nostru de sprijin din cadrul PAC, despre care OMC consideră că nu denaturează schimburile comerciale și care a fost aprobat prin intermediul procedurii OMC privind „cutia verde”;

4.  solicită Comisiei să studieze posibilitatea de a contesta în fața OMC orice decizie finală a SUA;

5.  solicită Comisiei să acorde în continuare asistență sectorului măslinelor din Spania și guvernului Spaniei pentru a se asigura că normele OMC sunt respectate pe deplin de către autoritățile SUA în cursul acestor anchete;

6.  solicită Comisiei să ofere recomandări clare și un sprijin puternic sectorului măslinelor din Spania, care a fost afectat de anchetele SUA;

7.  invită Comisia să-și unească forțele cu autoritățile spaniole și cu sectorul măslinelor din Spania și să continue schimbul tuturor informațiilor relevante cu autoritățile SUA pentru a evita impunerea oricărei măsuri nejustificate;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Comisiei și autorităților SUA prezenta rezoluție.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 608.