Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2002/90/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2002 de definire a facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate(1),

–  având în vedere Decizia-cadru 2002/946/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2002 privind consolidarea cadrului penal pentru a preveni facilitarea intrării, tranzitului și șederii neautorizate(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 mai 2015 de instituire a unui „Plan de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2015-2020)” (COM(2015)0285),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 22 martie 2017 privind evaluarea, în contextul REFIT, a cadrului juridic al UE împotriva facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate: pachetul privind facilitarea (Directiva 2002/90/CE și Decizia-cadru 2002/946/JAI) (SWD(2017)0117),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 aprilie 2018 referitoare la progresele înregistrate în ceea ce privește Pactul mondial al ONU pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine și Pactul privind refugiații(3),

–  având în vedere studiul intitulat „Adecvat scopului? Directiva privind facilitarea și incriminarea asistenței umanitare acordate migranților clandestini”, publicat de Direcția Generală Politici Interne a PE în 2016,

–  având în vedere studiul realizat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene cu privire la incriminarea migranților în situație nereglementară și a persoanelor care îi ajută, publicat în 2014,

–  având în vedere documentul tematic al Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei din 4 februarie 2010, intitulat „Criminalizarea migrației în Europa: implicațiile asupra drepturilor omului”,

–  având în vedere Protocolul ONU împotriva contrabandei cu migranți pe cale terestră, aeriană și maritimă, de completare a Convenției ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptat prin Rezoluția 55/25 din 15 noiembrie 2000, la cea de a 55-a sesiune a Adunării Generale a ONU (Protocolului ONU privind contrabanda),

–  având în vedere raportul Raportorului special al ONU pentru Drepturile Omului privind migranții din 24 aprilie 2013, intitulat „Studiu regional: managementul frontierelor externe ale Uniunii Europene și impactul său asupra drepturilor omului în cazul migranților”,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind un set de orientări destinate statelor membre pentru a evita incriminarea asistenței umanitare (O‑000065/2018 – B8‑0034/2018),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2015-2020), Comisia a subliniat necesitatea de „a se asigura că sunt instituite sancțiuni penale adecvate, evitând totodată riscul incriminării persoanelor care oferă asistență umanitară migranților aflați în dificultate”, precum și de a îmbunătăți pachetul UE privind facilitarea, inclusiv Directiva privind facilitarea și decizia-cadru care o însoțește;

B.  întrucât articolul 1 alineatul (2) din Directiva privind facilitarea prevede o derogare neobligatorie pentru asistența umanitară, oferind statelor membre opțiunea de a nu incrimina facilitarea atunci când este de natură umanitară;

C.  întrucât, în Rezoluția sa din 18 aprilie 2018 privind progresele înregistrate în ceea ce privește Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine și Pactul privind refugiații ale ONU, Parlamentul a solicitat neincriminarea asistenței umanitare, creșterea capacităților de căutare și salvare a persoanelor aflate în pericol, creșterea capacităților desfășurate de toate statele, precum și recunoașterea contribuției actorilor privați și a ONG-urilor la desfășurarea operațiunilor de salvare pe mare sau pe uscat;

D.  întrucât, în documentul său de lucru privind evaluarea în cadrul REFIT a pachetului referitor la facilitare, Comisia a subliniat că intensificarea schimbului de cunoștințe și de bune practici între procurori, autoritățile de aplicare a legii și societatea civilă ar contribui la îmbunătățirea situației actuale și ar permite evitarea incriminării asistenței umanitare reale;

E.  întrucât articolul 1 alineatul (1) litera (b) din Directiva privind facilitarea nu impune statelor membre obligația de a nu pedepsi facilitarea șederii clandestine atunci când nu există niciun indiciu al intenției de profit financiar, și întrucât decizia-cadru nu cuprinde dispoziții obligatorii care împiedică sancționarea actelor efectuate în scopuri umanitare sau în situații de urgență;

1.  reamintește că, în conformitate cu Directiva privind facilitarea și decizia-cadru care o însoțește, statele membre au obligația de a implementa legislația care introduce sancțiuni penale pentru facilitarea intrării, tranzitului și șederii clandestine;

2.  își exprimă îngrijorarea cu privire la consecințele nedorite ale pachetului legislativ privind facilitarea asupra cetățenilor care acordă asistență umanitară migranților și asupra coeziunii sociale a societății gazdă în ansamblu;

3.  subliniază că, în conformitate cu Protocolul ONU privind contrabanda, actele de asistență umanitară nu ar trebui incriminate;

4.  remarcă faptul că actorii implicați în asistența umanitară, care susțin și completează acțiunile de salvare ale autorităților competente din statele membre, trebuie să se încadreze în sfera de competență stabilită pentru asistența umanitară prin Directiva privind facilitarea, iar operațiunile lor trebuie să se desfășoare sub controlul statelor membre;

5.  regretă transpunerea foarte limitată de către statele membre a derogării pentru asistență umanitară prevăzute în Directiva privind facilitarea și consideră că această derogare ar trebui să fie aplicată ca un obstacol pentru urmărirea penală, astfel încât aceasta să nu se desfășoare împotriva persoanelor și organizațiilor societății civile care acordă asistență migranților din motive umanitare;

6.  invită statele membre să transpună derogarea pentru asistență umanitară prevăzută în Directiva privind facilitarea și să creeze sisteme adecvate pentru a monitoriza respectarea și aplicarea concretă a pachetului privind facilitarea, prin colectarea și înregistrarea anuală a informațiilor cu privire la numărul de persoane arestate pentru facilitare la frontieră și în interior, numărul de proceduri judiciare inițiate, numărul condamnărilor, precum și la modul în care sunt stabilite pedepsele și la motivele întreruperii anchetelor;

7.  solicită insistent Comisiei să adopte un set de orientări pentru statele membre, în care să precizeze ce forme de facilitare nu ar trebui incriminate, pentru a asigura claritatea și uniformitatea aplicării acquis-ului actual, inclusiv a articolului 1 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Directiva privind facilitarea, și subliniază faptul că claritatea parametrilor va conferi o mai mare coerență a reglementărilor penale privind facilitarea ale statelor membre și va limita incriminarea nejustificată;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 328, 5.12.2002, p. 17. (2) JO L 328, 5.12.2002, p. 1. (3) Texte adoptate, P8_TA(2018)0118.