Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2017/2277(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0208/2018

Texte depuse :

A8-0208/2018

Dezbateri :

PV 10/09/2018 - 24
CRE 10/09/2018 - 24

Voturi :

PV 11/09/2018 - 6.8
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0325

Texte adoptate
PDF 186kWORD 67k
Marţi, 11 septembrie 2018 - Strasbourg
Metodele de reintegrare a lucrătorilor care se recuperează în urma vătămărilor și a bolilor în locuri de muncă de calitate
P8_TA(2018)0325A8-0208/2018

Rezoluţia Parlamentului European din 11 septembrie 2018 referitoare la metodele de reintegrare a lucrătorilor care se recuperează în urma vătămărilor și a bolilor în locuri de muncă de calitate (2017/2277(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale,

–  având în vedere Carta socială europeană din 3 mai 1996,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2016 referitoare la aplicarea Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă)(1),

–  având în vedere declarația comună a Alianței europene pentru bolile cronice din noiembrie 2017, intitulată „Îmbunătățirea gradului de angajare în Europa a persoanelor care suferă de boli cronice”,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CNUDPD) și intrarea sa în vigoare în UE la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la Cadrul strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020(2),

–  având în vedere raportul comun al Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA) și al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (EUROFOUND) din 2014, intitulat „Riscurile psihosociale în Europa: Răspândire și strategii de prevenție”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 30 noiembrie 2017 referitoare la implementarea Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilități(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, îndeosebi a observațiilor finale ale Comitetului UNCRPD(4),

–  având în vedere Declarația de la Philadelphia din 10 mai 1944 privind scopurile și obiectivele Organizației Internaționale a Muncii (OIM),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2007 referitoare la promovarea muncii decente pentru toți(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 intitulată „Agenda socială reînnoită: oportunități, acces și solidaritate în Europa secolului XXI” [COM(2008)0412],

–  având în vedere raportul Comisiei din 24 februarie 2011 privind punerea în aplicare a Acordului-cadru privind stresul la locul de muncă adoptat de partenerii sociali europeni [SEC(2011)0241],

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 21 februarie 2007 intitulată „Îmbunătățirea calității și productivității în muncă: strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și securitatea în muncă” [COM(2007)0062],

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(6),

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE privind combaterea discriminării și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), precum Hotărârea Curții din aprilie 2013 privind cauzele conexate C-335/11 și C-337/11 (HK Danemarca), care stabilesc, împreună, că angajatorilor le este interzis să discrimineze atunci când o stare precară de sănătate de durată poate fi asimilată unui handicap, precum și obligația angajatorilor de a aduce adaptări rezonabile condițiilor de muncă,

–  având în vedere acțiunea comună a UE privind sănătatea mintală și bunăstarea, lansată în 2013,

–  având în vedere campania EU-OSHA intitulată „Managementul stresului pentru locuri de muncă sănătoase”,

–  având în vedere recentul proiect-pilot privind sănătatea și siguranța lucrătorilor în vârstă, realizat de EU-OSHA,

–  având în vedere raportul din 2016 al EU-OSHA intitulat „Reabilitarea și reluarea muncii: raport de analiză privind politicile, strategiile și programele UE și ale statelor membre”,

–  având în vedere raportul din 2014 al Eurofound intitulat „Posibilitățile de angajare ale persoanelor care suferă de boli cronice”,

–  având în vedere documentul din 2012 al Business Europe intitulat „Practicile angajatorilor pentru o îmbătrânire activă”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0208/2018),

A.  întrucât stresul asociat muncii este o problemă tot mai frecventă, fiind a doua problemă de sănătate asociată muncii, ca frecvență de raportare, în Europa; întrucât 25 %(7) dintre lucrători declară că suferă de stres asociat muncii; întrucât stresul asociat muncii poate să afecteze dreptul persoanelor de a se bucura de condiții de muncă sănătoase; întrucât stresul asociat muncii amplifică absenteismul și agravează sentimentul de insatisfacție la locul de muncă, afectează în mod negativ productivitatea și reprezintă aproape jumătate din numărul zilelor lucrătoare pierdute în fiecare an;

B.  întrucât îmbătrânirea forței de muncă din Europa prezintă noi dificultăți în ceea ce privește mediul de muncă și organizarea modificată a muncii; întrucât îmbătrânirea este însoțită de un risc mai accentuat de a dezvolta probleme de sănătate cronice de ordin psihic și fizic, inclusiv dizabilități și boli, motiv pentru care prevenția, reintegrarea și reabilitarea sunt politici importante care asigură caracterul durabil al locurilor de muncă și al sistemelor de pensii și de securitate socială; întrucât bolile cronice nu afectează numai segmentul mai în vârstă al populației;

C.  întrucât absența de durată de la locul de muncă afectează negativ sănătatea fizică și psihică, generând de asemenea costuri sociale și economice ridicate, și poate împiedica revenirea la locul de muncă; întrucât sănătatea și bunăstarea joacă un rol central în construirea unor economii durabile; întrucât trebuie luat în considerare impactul financiar considerabil pe care îl au bolile și dizabilitățile asupra familiilor, atunci când cei afectați nu își pot relua munca;

D.  întrucât există o diferență între dizabilități, vătămări, boli și afecțiuni asociate vârstei, însă acestea se suprapun frecvent și necesită o abordare cuprinzătoare, dar și de la caz la caz, la nivel individual;

E.  întrucât îmbătrânirea este una dintre principalele provocări sociale cu care se confruntă UE; întrucât, prin urmare, sunt necesare politici care să încurajeze îmbătrânirea activă, pentru a le permite persoanelor să rămână active și să aibă o activitate profesională până la vârsta de pensionare sau chiar după această vârstă dacă doresc acest lucru; întrucât generația mai în vârstă și experiența acesteia sunt esențiale pentru piața muncii; întrucât persoanele în vârstă care doresc să rămână în câmpul muncii solicită frecvent un program de lucru flexibil sau individualizat; întrucât bolile, dizabilitatea și excluderea din câmpul muncii au consecințe financiare grave;

F.  întrucât fumatul și consumul abuziv de alcool și de droguri reprezintă unii dintre cei mai semnificativi factori de risc pentru sănătate în cazul populației de vârstă activă din UE, fiind asociați atât cu vătămări, cât și cu diferite boli netransmisibile(8); întrucât între 20 % și 25 % din totalul accidentelor la locul de muncă implică persoane aflate sub influența alcoolului(9)și întrucât, potrivit estimărilor, între 5 % și 20 % din populația activă din Europa are probleme grave din cauza consumului de alcool(10); întrucât reintegrarea în locuri de muncă de calitate a lucrătorilor care au suferit din cauza unor probleme legate de utilizarea abuzivă de substanțe prezintă provocări specifice pentru angajatori;

G.  întrucât persoanele cu dizabilități ori cu boli cronice sau persoanele care se recuperează după o vătămare sau după o boală se află într-o situație vulnerabilă și ar trebui să beneficieze de sprijin individualizat atunci când revin la locul de muncă sau pe piața muncii; întrucât unele persoane cu boli cronice nu doresc sau nu pot să revină în câmpul muncii;

H.  întrucât domeniul readaptării profesionale și al revenirii în câmpul muncii ar putea oferi oportunități prețioase pentru activitățile de voluntariat, de exemplu prin implicarea în activități de voluntariat după pensionare; întrucât voluntariatul ar trebui sprijinit la orice vârstă;

I.  întrucât angajatorii trebuie în primul rând să promoveze o cultură a sănătății și a siguranței la locul de muncă; întrucât participarea din proprie inițiativă la activități în materie de siguranță și sănătate în muncă, de exemplu la grupuri de lucru, ar putea de asemenea contribui la schimbarea culturii;

J.  întrucât munca joacă un rol important în facilitarea procesului de recuperare și reabilitare, având în vedere beneficiile psihosociale pozitive importante pe care munca le oferă angajaților; întrucât bunele practici de siguranță și sănătate în muncă sunt esențiale pentru productivitatea și motivarea forței de muncă, ceea ce ajută societățile să rămână competitive și inovatoare, asigură bunăstarea lucrătorilor și contribuie la menținerea unor competențe și a unei experiențe profesionale prețioase, la reducerea rotației personalului și la prevenirea excluderii, a accidentelor și a vătămărilor; întrucât, prin urmare, Comisia este încurajată să aibă în vedere calculul tuturor costurilor în domeniul incluziunii active și sociale; întrucât adoptarea unor abordări adecvate și individualizate în ceea ce privește reintegrarea în locuri de muncă de calitate a persoanelor care se recuperează după o vătămare sau o boală reprezintă un factor important pentru prevenirea absențelor suplimentare sau a prezenței în muncă a persoanelor care suferă de boli;

K.  întrucât definiția persoanelor cu o capacitate de muncă redusă poate să difere de la un stat membru la altul;

L.  întrucât IMM-urile și microîntreprinderile au nevoi deosebite în acest sens, deoarece au la dispoziție mai puține resurse pentru a-și îndeplini obligațiile legate de prevenirea bolilor și a accidentelor, având nevoie adesea de sprijin pentru a-și putea îndeplini obiectivele în materie de securitate și sănătate în muncă; întrucât, pe de altă parte, bunele practici în materie de securitate și sănătate în muncă sunt esențiale pentru IMM-uri și microîntreprinderi, în special pentru sustenabilitatea activității acestora; întrucât mai multe programe finanțate de UE oferă posibilități pentru efectuarea unor schimburi prețioase de inovații și de bune practici în materie de asigurare a sustenabilității sănătății și securității în muncă;

M.  întrucât factorii psihosociali negativi de la locul de muncă au legătură nu numai cu rezultatele privind starea de sănătate, ci și cu creșterea absențelor și cu gradul redus de satisfacție la locul de muncă; întrucât măsurile individualizate de securitate și sănătate în muncă îi pot permite unei persoane cu o capacitate de muncă modificată să rămână activă și să aducă beneficii personalului în ansamblu; întrucât, deși absențele de la locul de muncă sunt necesare uneori din motive medicale, persoanele care lipsesc de la locul de muncă pentru perioade îndelungate și care, drept consecință, riscă să nu mai revină în câmpul muncii suferă de efecte psihosociale negative suplimentare; întrucât o îngrijire timpurie și coordonată, care să pună accentul în primul rând pe bunăstarea angajatului, este esențială pentru a îmbunătăți rata revenirii în câmpul muncii și pentru a evita consecințele negative pe termen lung suportate de persoana în cauză;

N.  întrucât disponibilitatea și comparabilitatea datelor privind bolile profesionale la nivelul UE sunt adesea deficitare; întrucât, potrivit Eurofound, aproximativ 28 % dintre europeni declară că au o problemă de sănătate fizică sau mintală cronică, o boală cronică sau o dizabilitate(11); întrucât se estimează că una din patru persoane de vârstă activă trăiește cu probleme de sănătate de lungă durată(12); întrucât dizabilitățile și problemele de sănătate pot să reprezinte atât o cauză, cât și o consecință a sărăciei; întrucât un studiu al OCDE a constatat că veniturile persoanelor cu dizabilități sunt, în medie, cu 12 % mai mici decât cele ale restului populației(13); întrucât, în unele țări, acest decalaj dintre venituri ajunge până la 30 %; întrucât un studiu din anul 2013 a demonstrat că 21,8 % din pacienții care suferă de cancer, cu vârste cuprinse între 18 și 57 de ani, au devenit șomeri imediat după diagnosticare, iar 91,6 % dintre membrii acestui grup au devenit șomeri în cursul unei perioade de 15 luni de la diagnosticare(14); întrucât un studiu al Eurostat din 2011(15) a constatat că numai 5,2 % dintre angajații care suferă de o capacitate de muncă redusă din cauza unei probleme de sănătate de lungă durată și/sau a unei dificultăți în desfășurarea activităților de bază declară că beneficiază de condiții speciale la locul de muncă; întrucât, potrivit aceluiași studiu efectuat de Eurostat, 24,2 % dintre șomerii din această categorie declară că ar avea nevoie de condiții speciale la locul de muncă pentru a putea reveni mai ușor în câmpul muncii;

O.  întrucât digitalizarea poate duce la transformări majore ale modului de organizare a muncii și ar putea contribui la îmbunătățirea oportunităților pentru lucrătorii care prezintă, de exemplu, capacități fizice reduse; întrucât este posibil ca generațiile mai în vârstă să se confrunte cu dificultăți deosebite în această privință; întrucât și aceste generații ar trebui să beneficieze de schimbările menționate;

P.  întrucât dreptul la condiții de muncă ce respectă sănătatea, siguranța și demnitatea fiecărui lucrător este consacrat în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, iar condițiile de muncă favorabile au o valoare pozitivă inerentă; întrucât fiecare persoană are dreptul la un nivel de trai adecvat pentru starea sa de sănătate și pentru bunăstarea sa, precum și dreptul la o activitate profesională și la condiții de muncă favorabile și corecte, în conformitate cu Declarația universală a drepturilor omului; întrucât îmbunătățirea sănătății și reintegrarea lucrătorilor duc la îmbunătățirea bunăstării globale a societății, aduc avantaje economice statelor membre, angajaților și angajatorilor, inclusiv lucrătorilor mai în vârstă și persoanelor care suferă de probleme de sănătate, și contribuie la păstrarea unor competențe care altfel s-ar pierde; întrucât transformarea unei dizabilități de muncă într-o capacitate de muncă este în beneficiul angajatorilor, al lucrătorilor, al familiilor și al comunităților;

Prevenirea și intervenția timpurie

1.  consideră că este esențial să se îmbunătățească modul în care sunt tratate absențele pe motiv de boală în statele membre, precum și gradul de adaptabilitate al locurilor de muncă la problemele de sănătate cronice și la dizabilități, fiind combătută discriminarea prin aplicarea mai eficace a Directivei 2000/78/CE privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă; constată că, pentru a realiza o îmbunătățire a situației, în statele membre trebuie să existe o legislație eficace, însoțită de un mecanism de control efectiv, pentru a se garanta că angajatorii asigură condiții de muncă mai favorabile incluziunii pentru persoanele care suferă de boli cronice și de dizabilități, inclusiv, de exemplu, prin modificarea sarcinilor, prin utilizarea de echipamente și prin dezvoltarea de competențe; îndeamnă statele membre să sprijine măsuri rezonabile de adaptare a locurilor de muncă, astfel încât să se asigure revenirea în timp util în câmpul muncii;

2.  invită Comisia să promoveze măsuri de integrare și de readaptare și să sprijine eforturile statelor membre de creștere a gradului de sensibilizare și de identificare și partajare a bunelor practici în ceea ce privește măsurile de acomodare și de adaptare realizate la locul de muncă; solicită tuturor părților interesate de problema revenirii în câmpul muncii să contribuie la facilitarea schimbului de informații cu privire la potențialele obstacole nemedicale ce împiedică revenirea în câmpul muncii, precum și să coordoneze acțiuni de identificare și de eliminare a acestora;

3.  invită Eurofound să examineze și să analizeze în continuare oportunitățile de ocupare a forței de muncă și capacitatea de inserție profesională în cazul persoanelor cu boli cronice; solicită ca politicile bazate pe dovezi să devină o practică standard și să stea la baza măsurilor privind revenirea în câmpul muncii; solicită factorilor de decizie să ia inițiativa și să asigure accesul la informații și la asistență medicală pentru angajatori și angajați și să asigure promovarea acestor bune practici la nivel european;

4.  consideră că viitorul Cadru strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă pentru perioada de după 2020 ar trebui să promoveze mai intens investițiile prin fondurile UE care vizează promovarea și prelungirea vieții în condiții de bună sănătate și a perioadei active și a unor condiții de lucru adaptate nevoilor individuale, precum și susținerea recrutării și a revenirii în câmpul muncii în condiții adaptate, atunci când acest lucru este de dorit și starea de sănătate nu reprezintă un obstacol; consideră că o parte integrantă a acestei strategii o reprezintă investițiile în mecanisme de prevenire principale și secundare, de exemplu prin asigurarea de tehnologii în domeniul e-sănătății; invită Comisia și statele membre să acorde prioritate prevenirii riscurilor și a bolilor la locul de muncă;

5.  încurajează statele membre să se angajeze pe deplin în viitoarea campanie la nivelul UE pentru perioada 2020-2022 privind prevenirea afecțiunilor musculo-scheletale (AMS) legate de locul de muncă, să găsească soluții inovatoare, fără caracter legislativ, și să facă schimb de informații și de bune practici cu partenerii sociali; solicită implicarea activă a statelor membre în difuzarea informațiilor asigurate de EU-OSHA; își repetă solicitarea adresată Comisiei de a prezenta fără întârziere un act juridic privind AMS; solicită statelor membre să efectueze studii privind incidența AMS, defalcate în funcție de gen, vârstă și domeniu de activitate economică, în vederea prevenirii și a combaterii apariției acestor afecțiuni și în vederea elaborării unei strategii cuprinzătoare la nivelul UE privind prevenirea și intervenția timpurie în cazul bolilor cronice;

6.  solicită statelor membre și angajatorilor să dea dovadă de inițiativă în ceea ce privește integrarea informațiilor asigurate de EU-OSHA în politicile și programele lor referitoare la locul de muncă; salută recenta lansare pe site-ul de internet al EU-OSHA a unei secțiuni dedicate afecțiunilor legate de muncă, readaptării și revenirii în câmpul muncii, cu scopul de a pune la dispoziție informații referitoare la politicile și practicile de prevenire;

7.  consideră că prevenirea sistematică a riscurilor psihosociale este o caracteristică fundamentală a locurilor de muncă moderne; ia act cu îngrijorare de creșterea în ultimii ani a numărului de cazuri declarate de sănătate mintală și probleme psihosociale, precum și de faptul că stresul legat de muncă constituie o problemă tot mai frecventă pentru angajați și angajatori; solicită statelor membre și partenerilor sociali să ofere sprijin întreprinderilor pentru punerea în aplicare a unui set coerent de politici și programe la locul de muncă pentru o mai bună prevenire a acestor probleme, pentru combaterea stigmatizării legate de sănătatea mintală și pentru sprijinirea persoanelor care se confruntă cu afecțiuni existente, facilitându-le accesul la sprijin psihologic; evidențiază utilitatea măsurilor de prevenire a riscurilor psihosociale și de promovare a sănătății, inclusiv rentabilitatea dovedită a acestor măsuri, pentru a-i motiva mai mult pe angajatori să întreprindă astfel de măsuri; constată că legislația și recunoașterea riscurilor psihosociale și a problemelor de sănătate mintală, precum stresul cronic și epuizarea, diferă de la un stat membru la altul;

8.  subliniază importanța actualizării și a furnizării unor indicatori comuni în materie de sănătate și a unor definiții comune privind bolile asociate muncii, inclusiv privind stresul la locul de muncă, precum și a unor date statistice la nivelul UE, în vederea stabilirii de obiective pentru reducerea incidenței bolilor profesionale;

9.  solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze și să pună în aplicare un program pentru monitorizarea, gestionarea și sprijinul sistematic al lucrătorilor afectați de riscuri psihosociale, inclusiv de stres, depresie și epuizare, pentru a formula, printre altele, recomandări și orientări eficace de combatere a acestor riscuri; subliniază faptul că stresul cronic la locul de muncă este recunoscut drept o problemă majoră care afectează productivitatea și calitatea vieții; observă că riscurile psihosociale și stresul asociat muncii sunt în multe cazuri probleme structurale legate de modul de organizare a muncii, fiind posibile prevenirea și gestionarea acestor riscuri; subliniază că este necesar să se realizeze studii, să se îmbunătățească măsurile de prevenire și să se facă schimburi de bune practici și instrumente pentru reintegrarea pe piața muncii a persoanelor afectate;

10.  solicită destigmatizarea problemelor de sănătate mintală și a dizabilităților intelectuale; încurajează inițiativele de sensibilizare și de sprijinire a schimbărilor în această privință, prin elaborarea unor politici și acțiuni de prevenire a riscului psihosocial la nivel de întreprindere; salută, în acest context, acțiunile partenerilor sociali din statele membre care contribuie la o schimbare pozitivă; reamintește importanța instruirii corespunzătoare a furnizorilor de servicii în materie de sănătate și securitate în muncă și a inspectorilor de muncă în ceea ce privește practicile de gestionare a riscului psihosocial; solicită o cooperare mai apropiată și o revitalizare a inițiativelor UE care abordează riscurile psihosociale la locul de muncă, precum și includerea cu statut prioritar a acestui aspect în viitorul cadru strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă;

11.  recunoaște că reintegrarea lucrătorilor care au avut probleme legate de dependența de substanțe psihoactive prezintă provocări specifice pentru angajatori; în acest sens, remarcă exemplul modelului Alna, aplicat de partenerii sociali din Suedia(16), pentru a sprijini locurile de muncă în vederea adoptării unor măsuri proactive și de intervenție timpurie, precum și pentru sprijinirea procesului de reabilitare a angajaților care au avut probleme legate de consumul abuziv de substanțe;

12.  salută campania „Locuri de muncă sănătoase - Gestionarea stresului”; subliniază că inițiativele care vizează combaterea stresului la locul de muncă trebuie să includă dimensiunea de gen și să țină seama de condițiile de lucru specifice ale femeilor;

13.  subliniază importanța creșterii investițiilor în politicile de prevenire a riscurilor și a sprijinirii unei culturi a prevenirii; subliniază că, în vederea sprijinirii întreprinderilor, calitatea serviciilor de prevenire este esențială; solicită statelor membre să pună în aplicare politici eficace privind alimentația sănătoasă, consumul de alcool și tutun și privind calitatea aerului, și să promoveze astfel de politici la locul de muncă; solicită, de asemenea, statelor membre să dezvolte servicii de sănătate integrate cu serviciile sociale, psihologice, profesionale și de medicina muncii; încurajează statele membre să asigure accesul adecvat al lucrătorilor la asistența medicală, pentru a asigura depistarea timpurie a debutului bolilor fizice și psihice și pentru a facilita procesul de reintegrare; reamintește că investițiile timpurii și măsurile preventive pot reduce impactul psihosocial pe termen lung asupra individului, precum și costurile totale pentru societate pe termen lung;

14.  solicită ca politicile de reintegrare

   să fie compatibile cu abordarea bazată pe ciclul de viață a politicilor din domeniul educației, în materie de învățare continuă, sociale și în materie de ocupare a forței de muncă,
   să fie adaptate, cu obiective clare și axate pe nevoi, fără a impune cerințe participantului pe care acesta, probabil, nu le-ar putea îndeplini din cauza situației sale,
   să fie participative și bazate pe o abordare integrată, și
   să respecte condițiile prealabile necesare pentru a permite participarea, fără a crea condițiile care să pună în pericol venitul minim de subzistență;

15.  consideră că statele membre ar trebui să ofere beneficii suplimentare specifice pentru persoanele cu dizabilități sau cu boli cronice, care să acopere costurile suplimentare asociate, printre altele, asistenței și sprijinului personal, utilizării unor echipamente specifice și asistenței medicale și sociale, și să stabilească, printre altele, prețuri accesibile la medicamentele pentru grupurile sociale defavorizate; subliniază nevoia de a asigura niveluri decente ale pensiilor pe caz de boală și de limită de vârstă;

Revenirea în câmpul muncii

16.  recunoaște că munca este o sursă importantă de bunăstare psihosocială pentru persoane și că integrarea profesională a șomerilor de lungă durată, prin intermediul unor măsuri adaptate la nivel individual, reprezintă un factor-cheie pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și are și alte avantaje psihosociale de prevenire; subliniază că integrarea persoanelor care revin în câmpul muncii după o vătămare sau o boală, atât fizică, cât și mentală, are multiple efecte pozitive: favorizează bunăstarea persoanelor în cauză, reduce costurile pentru sistemele naționale de securitate socială și pentru întreprinderi, sprijină economia pe o scară mai largă, de exemplu prin creșterea sustenabilității sistemelor de pensii și de securitate socială pentru generațiile viitoare; ia act de dificultățile întâmpinate de lucrătorii confruntați cu sistemele de compensare, care ar putea conduce la întârzieri inutile în obținerea tratamentului și care, în unele cazuri, ar putea avea un efect de îndepărtare a acestor persoane; solicită urgent o abordare axată pe client în ceea ce privește toate procedurile administrative asociate reintegrării lucrătorilor; invită statele membre să ia măsuri, în cooperare cu Comisia și cu agențiile relevante ale UE, pentru a contracara efectele negative ale absenței îndelungate de la lucru, cum ar fi izolarea, dificultățile psihosociale, consecințele socioeconomice și capacitatea scăzută de inserție profesională;

17.  consideră că statele membre și angajatorii ar trebui să adopte o abordare pozitivă și orientată spre muncă față de lucrătorii cu dizabilități, lucrătorii în vârstă și cei care au suferit o boală mintală sau fizică sau o vătămare, inclusiv persoanele diagnosticate cu boli în stadiu terminal, concentrându-se pe evaluarea timpurie a capacității pe care o mai are persoana și a disponibilității sale de a lucra și organizând consiliere psihologică, socială și de muncă dintr-un stadiu timpuriu și adaptarea locului de muncă, luând în considerare categoria profesională a persoanei și situația sa socioeconomică, precum și situația întreprinderii; încurajează statele membre să îmbunătățească dispozițiile sistemelor lor de securitate socială care favorizează revenirea în câmpul muncii, cu condiția ca angajatul să dorească acest lucru și în cazul în care starea sa de sănătate o permite;

18.  remarcă rolul pozitiv pe care l-au jucat întreprinderile sociale, mai exact întreprinderile sociale de integrare profesională (WISE), în reintegrarea în forța de muncă a șomerilor de lungă durată; invită statele membre să le asigure acestor întreprinderi recunoașterea și sprijinul tehnic necesare;

19.  încurajează, în acest sens, trimiterile la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități și a protocolului opțional la aceasta (A/RES/61/106) și utilizarea definițiilor internaționale ale funcționării, dizabilității și sănătății (ICF) enunțate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în toate măsurile și politicile relevante; împărtășește opinia potrivit căreia dizabilitatea reprezintă o experiență medicală care survine într-un context socioeconomic;

20.  solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze și să le ofere angajatorilor orientări privind cele mai bune practici și îndrumare, sprijin și consiliere privind modul de elaborare și de punere în aplicare a planurilor de reintegrare, asigurând totodată un dialog constant între partenerii sociali și garantând că angajații își cunosc drepturile încă de la începutul procesului de revenire în câmpul muncii; încurajează, de asemenea, schimbul de bune practici în interiorul statelor membre și între acestea, între comunitățile profesionale, partenerii sociali, ONG-uri și responsabilii politici cu privire la reintegrarea lucrătorilor în urma unei boli sau a unei vătămări;

21.  solicită statelor membre să coopereze cu partenerii sociali, să ofere sprijin extern pentru a asigura îndrumare și sprijin tehnic IMM-urilor și microîntreprinderilor cu experiență limitată în măsurile de reabilitare profesională și revenire în câmpul muncii; recunoaște că este important să fie luate în considerare situația, nevoile specifice și dificultățile legate de asigurarea conformității cu care se confruntă nu numai IMM-urile și microîntreprinderile, ci și anumite sectoare de servicii publice, în contextul punerii în aplicare a măsurilor la nivel de întreprindere; subliniază că sensibilizarea, schimbul de bune practici, consultarea și platformele online sunt extrem de importante pentru a ajuta IMM-urile și microîntreprinderile în acest proces; solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte în continuare instrumente practice și orientări care pot sprijini IMM-urile și microîntreprinderile cu experiență limitată în măsurile de reabilitare profesională și revenire în câmpul muncii; recunoaște importanța investițiilor în formarea în domeniul managementului;

22.  ia act de riscul ca abordările mai creative care vizează reintegrarea pe piața muncii a persoanelor celor mai îndepărtate de aceasta să fie private de fonduri, spre deosebire de abordările mai convenționale, bazate pe rezultate ușor cuantificabile; prin urmare, solicită Comisiei să îmbunătățească finanțarea abordărilor „de jos în sus” în cadrul fondurilor structurale, în special al FSE;

23.  ia act de succesul abordării bazate pe gestionarea cazurilor din programele de reintegrare și subliniază că este necesar un sprijin individualizat și integrat din partea asistenților sociali sau a consilierilor desemnați; consideră că este esențial ca întreprinderile să țină îndeaproape legătura cu lucrătorii sau cu reprezentanții acestora, pe perioada absențelor provocate de o boală sau de o vătămare;

24.  consideră că politicile privind revenirea în câmpul muncii și reintegrarea ar trebui să se înscrie într-o abordare holistică mai amplă a unei vieți profesionale sănătoase, care să vizeze asigurarea unui mediu de lucru sănătos și sigur din punct de vedere fizic și mental, pe întreaga durată a vieții profesionale a persoanelor, și a unei îmbătrâniri active și sănătoase a tuturor lucrătorilor; subliniază importanța esențială a comunicării, a sprijinului specialiștilor în domeniul gestionării reabilitării profesionale (asistenți profesionali) și a unei abordări integrate, care implică toate părțile interesate în reabilitarea fizică și profesională de succes a lucrătorilor; consideră că locul de muncă ar trebui să fie punctul principal de interes pentru sistemele de revenire în câmpul muncii; salută succesul abordării practice și nebirocratice a programului austriac fit2work(17), care pune accentul pe comunicarea facilă, accesibilă pentru toți lucrătorii (precum utilizarea unui limbaj simplificat);

25.  subliniază importanța menținerii persoanelor cu capacități de muncă reduse în activitate, inclusiv prin asigurarea faptului că IMM-urile și microîntreprinderile au resursele necesare pentru a realiza acest lucru în mod eficient; încurajează cu insistență reintegrarea în locuri de muncă de calitate a lucrătorilor care se recuperează după o boală sau o vătămare, dacă angajatul dorește acest lucru și dacă starea sa de sănătate o permite, prin reconversia profesională și perfecționarea pe piața muncii deschisă; subliniază importanța axării dispozițiilor politice asupra capacității de muncă a persoanelor și de a demonstra angajatorului beneficiile legate de păstrarea experienței și a cunoștințelor unui lucrător, care riscă să fie pierdute în cazul unui concediu medical permanent; recunoaște, cu toate acestea, importanța existenței unei plase de siguranță efective, prin intermediul sistemului național de securitate socială, pentru persoanele care nu pot reveni în câmpul muncii;

26.  solicită Comisiei și statelor membre să introducă politici active privind piața muncii și măsuri de stimulare pentru angajatori în vederea sprijinirii ocupării forței de muncă în rândul persoanelor cu dizabilități și boli cronice, inclusiv prin introducerea unor adaptări adecvate și înlăturarea barierelor la locul de muncă, pentru a facilita reintegrarea acestora; reamintește că este esențial ca întreprinderile și persoanele vizate să fie informate cu privire la stimulentele și drepturile existente;

27.  recunoaște, în acest sens, că formulele de lucru flexibile, individualizate și adaptive – precum munca la distanță, programul de lucru flexibil, echipamentele adaptate și programul sau volumul de lucru redus – joacă un rol important în ceea ce privește revenirea în câmpul muncii; subliniază importanța încurajării timpurii și/sau a revenirii treptate la viața profesională (în cazul în care starea de sănătate permite acest lucru), care ar putea fi însoțite de prestații de boală parțiale pentru a se asigura faptul că persoanele în cauză nu suferă pierderi de venit la revenirea în câmpul muncii, menținând, în același timp, stimulentele financiare pentru întreprinderi; subliniază faptul că aceste formule, care implică o flexibilitate geografică, temporală și funcțională, trebuie să fie fezabile atât pentru lucrători, cât și pentru angajatori, facilitând gestionarea organizării muncii și luând în considerare variațiile ciclurilor de producție;

28.  salută programele și inițiativele naționale care au contribuit la facilitarea reintegrării în locuri de muncă de calitate a persoanelor cu boli cronice, precum programul german „Job4000(18)”, care utilizează o abordare integrată pentru a îmbunătăți integrarea profesională stabilă a persoanelor cu dizabilități grave care se confruntă cu dificultăți deosebite în a găsi un loc de muncă, și înființarea unor agenții de reintegrare pentru a ajuta persoanele cu boli cronice să își găsească un loc de muncă potrivit situației și abilităților lor(19);

29.  remarcă beneficiile psihologice importante și productivitatea sporită, asociate unor niveluri ridicate de autonomie la locul de muncă; consideră că un anumit grad de autonomie la locul de muncă poate fi esențial în facilitarea procesului de reintegrare a lucrătorilor bolnavi și vătămați, caracterizați de stări ale sănătății și nevoi diferite;

30.  recunoaște valoarea revenirii în câmpul muncii în cadrul procesului de îngrijire, întrucât, în cazul multor persoane, munca le asigură independența financiară și le îmbunătățește viața, ceea ce poate fi uneori un factor determinant în procesul de recuperare;

31.  solicită statelor membre să nu retragă imediat prestațiile sociale atunci când persoanele cu boli cronice devin angajate, ajutându-le astfel să evite „capcana prestațiilor”;

Modificarea atitudinii față de reintegrarea lucrătorilor

32.  solicită Comisiei și statelor membre, în cooperare cu partenerii sociali, să se asigure că – în comunicările, orientările și politicile lor – angajatorii consideră procesul de reintegrare ca o oportunitate de a beneficia de aptitudinile, competențele și experiența lucrătorilor; consideră că angajatorii și reprezentanții lucrătorilor sunt actori importanți în procesul de revenire în câmpul muncii de la bun început și fac parte din procesul decizional;

33.  reamintește articolele 26 și 27 din CNUDPD, potrivit cărora statele semnatare au obligația de a organiza, consolida și extinde serviciile și programele de reabilitare, în special în domeniile sănătății, ocupării forței de muncă, educației și serviciilor sociale și de a promova pe piața muncii oportunități de angajare și de evoluție a carierei pentru persoanele cu dizabilități, precum și măsuri de asistență pentru revenirea în câmpul muncii;

34.  subliniază că sensibilizarea cu privire la politicile și programele de reabilitare profesională și de revenire în câmpul muncii și îmbunătățirea culturii de întreprindere sunt factori esențiali pentru succesul procesului de revenire în câmpul muncii și combaterea atitudinilor negative, a prejudecăților și a discriminării; consideră că echipele de experți, de exemplu psihologii și formatorii în domeniul reabilitării profesionale, ar putea să fie utilizate efectiv de mai multe întreprinderi simultan, astfel încât și societățile mai mici să beneficieze de competențele lor de specialitate; consideră că, în acest proces, sunt oportune, de asemenea, sprijinul și implicarea complementară din partea ONG-urilor și a voluntarilor;

35.  salută întreprinderile care au luat inițiative de sprijinire a persoanelor cu probleme de sănătate, dizabilități sau cu o capacitate de lucru modificată, asigurând, de exemplu, programe cuprinzătoare de prevenire, modificarea atribuțiilor, formarea și recalificarea, sau pregătindu-i pe ceilalți angajați pentru abilitățile modificate ale lucrătorilor care revin, contribuind astfel la reintegrarea acestora; încurajează cu insistență implicarea mai multor întreprinderi în acest efort și în adoptarea acestor tipuri de inițiative; consideră că este esențial ca măsurile care facilitează reintegrarea lucrătorilor în cadrul întreprinderilor să facă parte integrantă din cultura întreprinderii;

36.  solicită o mai bună înțelegere a provocărilor și a discriminării care duc la reducerea oportunităților pentru persoanele cu probleme de sănătate sau dizabilități, în mod specific a provocărilor precum lipsa înțelegerii, prejudecăți, percepții despre productivitatea scăzută și stigmatul social;

37.  consideră că sensibilizarea și schimbările din cultura întreprinderilor, precum și campaniile de la nivelul întregii Uniuni, cum ar fi „Vision Zero”, joacă un rol important în modificarea opiniei publice; solicită creșterea gradului de conștientizare a provocărilor demografice cu care se confruntă piețele europene ale forței de muncă; consideră inacceptabil faptul că persoanele în vârstă sunt adesea expuse la discriminarea pe criterii de vârstă; subliniază importanța campaniilor de combatere a discriminării pe criterii de vârstă a lucrătorilor, promovând măsuri de prevenire și sănătatea și siguranța la locul de muncă; invită statele membre și Uniunea să ia în considerare constatările proiectului-pilot al Parlamentului privind sănătatea și siguranța lucrătorilor vârstnici;

38.  consideră că cadrele naționale de politici au un impact decisiv în crearea unui mediu favorabil gestionării categoriilor de vârstă ale populației și a unei îmbătrâniri active și sănătoase; consideră că acesta ar putea fi sprijinit, în mod eficient, prin acțiuni ale UE, precum politici, orientări, schimbul de cunoștințe și utilizarea unor diverse instrumente financiare, precum FSE și fondurile ESI; solicită statelor membre să promoveze măsuri de reabilitare și reintegrare pentru lucrătorii în vârstă, atunci când este posibil și când acest lucru este dorit de persoanele în cauză, de exemplu prin punerea în aplicare a rezultatelor proiectului-pilot al UE privind sănătatea și siguranța lucrătorilor în vârstă;

39.  recunoaște că persoanele diagnosticate cu o boală în stadiu terminal își păstrează dreptul fundamental de a munci; recunoaște, de asemenea, că aceste persoane se confruntă cu o serie unică de provocări în ceea ce privește activitatea lor profesională, diferite față de provocările cu care se confruntă alte grupuri de pacienți, întrucât, deseori, au puțin timp la dispoziție pentru a se adapta stării lor în schimbare și pentru a se efectua ajustări la locul de muncă; salută inițiative precum campania „Dying to work” pentru sensibilizarea cu privire la această serie de probleme specifice; încurajează angajatorii să mențină cât mai mult posibil dialogul cu angajații care au primit un diagnostic terminal, pentru a se asigura că sunt efectuate toate adaptările necesare și posibile cu scopul de a le permite angajaților respectivi să își desfășoare activitatea în cazul în care doresc acest lucru; consideră că, pentru mulți pacienți, a rămâne la locul de muncă reprezintă un imperativ personal, psihologic sau economic și este, de asemenea, un aspect fundamental pentru demnitatea și calitatea vieții acestora; îndeamnă statele membre să sprijine adaptarea rezonabilă a locurilor de muncă la setul unic de provocări cu care se confruntă acest grup de persoane; solicită Comisiei să abordeze problema lipsei de date cu privire la statutul profesional al persoanelor care au cancer și să sprijine colectarea unor date mai fiabile, comparabile între statele membre, pentru a îmbunătăți serviciile de sprijinire a acestor persoane;

40.  în acest sens, subliniază importanța dezvoltării și a actualizării competențelor lucrătorilor, în acord cu nevoile întreprinderilor și ale pieței, punând accentul, în special, pe competențele digitale, oferindu-le lucrătorilor formarea necesară și acces la învățarea pe tot parcursul vieții; subliniază digitalizarea crescândă a pieței muncii; subliniază că îmbunătățirea competențelor digitale poate fi o parte integrantă a pregătirii pentru revenirea în câmpul muncii, în special pentru populația în vârstă;

41.  ia act de faptul că atât îngrijitorii oficiali, cât și cei neoficiali joacă un rol esențial în reabilitarea profesională; recunoaște faptul că, la nivel european, 80 % din activitățile de îngrijire sunt asigurate de îngrijitori neremunerați(20) și că acțiunile de îngrijire reduc semnificativ perspectivele de angajare pe termen lung ale acestei categorii de persoane; recunoaște, de asemenea, că, având în vedere faptul că majoritatea îngrijitorilor sunt femei, situația profesională a îngrijitorilor prezintă în mod clar o dimensiune de gen; solicită Uniunii și statelor membre, precum și angajatorilor, să acorde o atenție specială implicațiilor pentru îngrijitori din perspectiva ocupării profesionale;

o
o   o

42.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 204, 13.6.2018, p. 179.
(2) JO C 366, 27.10.2017, p. 117.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0474.
(4) JO C 101, 16.3.2018, p. 138.
(5) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321.
(6) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
(7) https://osha.europa.eu/ro/tools-and-publications/publications/reports/psychosocial-risks-eu-prevalence-strategies-prevention/view
(8) Institute for Health Metrics and Evaluation (2016) (Institutul pentru Măsurarea și Evaluarea Datelor din Domeniul Sănătății, 2016), vizualizare comparativă a datelor privind GBD. http://vizhub.healthdata.org/gbd-compare
(9) Science Group of the European Alcohol and Health Forum (2011) (Grupul științific din cadrul Forumului european privind alcoolul și sănătatea, 2011), „Alcohol, Work and Productivity” (Alcoolul, munca și productivitatea). https://ec.europa.eu/health//sites/health/files/alcohol/docs/science_02_en.pdf
(10) Eurofound (2012), „Use of alcohol and drugs at the workplace” (Consumul de alcool și droguri la locul de muncă), https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_files/docs/ewco/tn1111013s/tn1111013s.pdf
(11) Al treilea sondaj european privind calitatea vieții 2001-2012, desfășurat de Eurofound, https://www.eurofound.europa.eu/ro/surveys/european-quality-of-life-surveys/european-quality-of-life-survey-2012
(12) p. 7 în https://ec.europa.eu/health//sites/health/files/social_determinants/docs/final_sum_ecorys_web.pdf
(13) p. 7, constatările principale https://www.oecd.org/els/emp/42699911.pdf
(14) p. 5 https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/policies/docs/2017_chronic_framingdoc_en.pdf
(15) Eurostat, modul ad-hoc LFS 2011, menționat în: https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/policies/docs/2017_chronic_framingdoc_en.pdf
(16) http://www.alna.se/in-english
(17) „EU-OSHA Studiu de caz privind Austria — Fit2Work program” https://osha.europa.eu/ro/tools-and-publications/publications/austria-fit2work/view
(18) Sursa: Raportul 5.2 al proiectului Pathways: „Document privind dovezile disponibile referitoare la eficacitatea strategiilor existente pentru integrarea și reintegrarea la locul de muncă a persoanelor cu afecțiuni cronice”
(19) Sursa: Servicii de instruire pentru revenirea în câmpul muncii, destinate persoanelor cu boli cronice, prestate de către „experți certificați prin experiență”: Țările de Jos. studiu de caz. EU-OSHA
(20) http://www.ecpc.org/WhitePaperOnCancerCarers.pdf

Ultima actualizare: 17 septembrie 2019Aviz juridic - Politica de confidențialitate