Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la conflictul israeliano-palestinian,

–  având în vedere declarația din 7 septembrie 2018 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, referitoare la ultimele evenimente legate de planificata demolare a satului Khan al-Ahmar,

–  având în vedere orientările UE privind dreptul umanitar internațional,

–  având în vedere declarația comună a Franței, Germaniei, Italiei, Spaniei și Regatului Unit din 10 septembrie 2018 referitoare la satul Khan al-Ahmar,

–  având în vedere cea de a patra Convenție de la Geneva din 1949, în special articolele 49, 50, 51 și 53,

–  având în vedere Raportul pe șase luni (ianuarie 2018-iunie 2018) privind demolările și confiscările unor structuri finanțate de UE în Cisiordania, inclusiv în Ierusalimul de Est, publicat de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) la 24 august 2018,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 5 septembrie 2018, Înalta Curte de Justiție din Israel a respins petițiile depuse de locuitorii din Khan al-Ahmar; întrucât Înalta Curte a hotărât că autoritățile relevante sunt autorizate să execute planul de strămutare a locuitorilor în vestul localității Jahalin; întrucât Înalta Curte a permis autorităților israeliene să pună în aplicare planurile pentru demolarea satului Khan al-Ahmar;

B.  întrucât satul Khan al-Ahmar este una dintre cele 46 comunități de beduini din centrul Cisiordaniei pe care ONU le consideră a fi în pericol important de transfer forțat; întrucât această comunitate este alcătuită din 32 de familii și totalizează 173 de persoane, dintre care 92 de minori; întrucât armata israeliană a emis ordine de demolare pentru toate construcțiile din sat;

C.  întrucât, în 2010, Înalta Curte de Justiție a Israelului a hotărât că ansamblul construcțiilor din Khan al-Ahmar a fost construit ilegal, încălcând legile în materie de amenajare a teritoriului și cadastru și că, prin urmare, acestea trebuie demolate; întrucât Înalta Curte a subliniat, de asemenea, că autoritățile israeliene trebuie să găsească o alternativă adecvată pentru școală și pentru locuitorii comunității; întrucât statul Israel a afirmat în scris că le va oferi familiilor care se vor muta la vest de Jahalin (Abu Dis) posibilitatea de a se instala într-o a doua zonă de relocalizare, aflată la est de Ierihon; întrucât comunitatea din Khan al-Ahmar a refuzat să fie strămutată;

D.  întrucât, în temeiul celei de a patra Convenții de la Geneva, transferul forțat de locuitori ai unui teritoriu ocupat, cu excepția cazului în care securitatea populației sau motive militare imperative impun acest lucru, este interzis și constituie o încălcare gravă a dreptului umanitar internațional;

E.  întrucât autoritățile israeliene impun un regim de construcții extrem de restrictiv locuitorilor palestinieni din zona C din Cisiordania; întrucât, având în vedere acest regim, lucrările legale de construcții palestiniene sunt aproape imposibile în zonă, iar această situație este folosită ca un mijloc de evacuare a palestinienilor și de extindere a activităților de colonizare; întrucât coloniile israeliene sunt ilegale conform dreptului internațional și constituie un obstacol major în calea eforturilor de pace; întrucât, conform dreptului internațional, toate părțile terțe, inclusiv statele membre ale UE, au obligația de a nu recunoaște, ajuta sau susține coloniile dintr-un teritoriu ocupat, precum și obligația de a li se opune în mod efectiv;

F.  întrucât Khan al-Ahmar este situat în zona de coridor E1 din Cisiordania ocupată; întrucât menținerea status quo-ului în această zonă este de o importanță fundamentală pentru viabilitatea soluției bazate pe coexistența a două state și pentru crearea, în viitor, a unui stat palestinian contiguu și viabil; întrucât Parlamentul s-a opus în repetate rânduri tuturor acțiunilor care subminează viabilitatea soluției cu două state și a invitat insistent ambele părți să demonstreze, prin politici și acțiuni, un adevărat angajament față de această soluție, în vederea restabilirii încrederii;

G.  întrucât 10 state membre ale UE sprijină programe umanitare în Khan al-Ahmar, inclusiv construirea unei școli primare și întrucât se estimează că un ajutor umanitar finanțat de UE în valoare de 315 000 EUR este în prezent în pericol;

H.  întrucât, potrivit Biroului reprezentantului UE în Palestina, distrugerea și confiscarea proprietăților palestiniene din Cisiordania ocupată, inclusiv în Ierusalimul de Est, au continuat în prima jumătate a anului 2018; întrucât demolarea satului Khan al-Ahmar riscă să creeze un precedent negativ pentru zeci de alte comunități de beduini de peste tot din Cisiordania,

1.  se alătură VP/ÎR, Franței, Germaniei, Italiei, Spaniei și Regatului Unit în apelul lor adresat guvernului israelian pentru ca acesta să renunțe la planul de relocalizare care va duce la demolarea satului Khan al-Ahmar și la transferul forțat al populației sale către un alt amplasament; consideră că este extrem de important ca UE să continue să se exprime cu o singură voce pe acest subiect;

2.  avertizează autoritățile israeliene că demolarea satului Khan al-Ahmar și transferul forțat al locuitorilor săi ar constitui o încălcare gravă a dreptului internațional umanitar;

3.  își exprimă îngrijorarea cu privire la impactul demolării satului Khan al-Ahmar, care ar amenința și mai mult viabilitatea soluției bazate pe coexistența a două state și ar submina perspectivele de pace; reamintește faptul că protejarea și prezervarea viabilității soluției bazate pe două state este prioritatea imediată a politicilor UE și a acțiunilor legate de conflictul israelo-palestinian și de procesul de pace din Orientul Mijlociu;

4.  insistă asupra faptului că, dacă demolarea și evacuarea satului Khan al-Ahmar au loc, răspunsul UE trebuie să fie proporțional cu gravitatea acestui eveniment și să fie concordant cu sprijinul acordat de mult timp de UE comunității Khan al-Ahmar; invită VP/ÎR să intensifice contactele UE cu autoritățile israeliene în vederea respectării depline a drepturilor populației palestiniene din zona C și să ceară compensație din partea Israelului pentru distrugerea infrastructurii finanțate de UE;

5.  invită guvernul israelian să pună capăt imediat politicii sale de amenințări cu demolarea și evacuarea efectivă împotriva comunităților de beduini care locuiesc în Negev și în zona C din Cisiordania ocupată; subliniază că demolarea locuințelor, a școlilor și a altor infrastructuri vitale din teritoriul palestinian ocupat este ilegală în temeiul dreptului internațional umanitar;

6.  reamintește că Israelul poartă întreaga responsabilitate pentru furnizarea serviciilor necesare, inclusiv de educație, asistență medicală și socială, populației care trăiește sub ocupația sa, potrivit celei de-a patra Convenții de la Geneva;

7.  rămâne ferm convins că singura soluție durabilă la conflictul din Orientul Mijlociu este cea cu două state democratice, Israel și Palestina, care să coexiste în pace, între frontiere sigure și recunoscute, pe baza frontierei din 1967 și cu Ierusalim drept capitală a ambelor state; condamnă orice decizie sau acțiune unilaterală care poate submina perspectivele acestei soluții;

8.  invită autoritățile israeliene să își întrerupă și să își abandoneze imediat politica de colonizare; solicită UE să își mențină cu fermitate poziția pe acest subiect;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Coordonatorului special al ONU pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu, Knessetului și guvernului Israelului, Președintelui Autorității Palestiniene și Consiliului Legislativ Palestinian.