Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de consultare cu privire la privilegiile și imunitățile lui Alfonso Luigi Marra, transmisă la 7 martie 2018 de Curtea de Apel (Corte d’Appello) din Napoli (Italia), în legătură cu procedura în instanță împotriva acestuia (numărul de referință 4831/2015 RG și respectiv, 4832/2015 RG) și comunicată în plen la 17 aprilie 2018,

–  în urma audierii lui Alfonso Luigi Marra, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolul 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2002 referitoare la imunitatea deputaților italieni și la practicile autorităților italiene în materie(2),

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2) și articolul 9 alineatul (14) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0325/2018),

A.  întrucât Alfonso Luigi Marra a fost deputat în Parlamentul European de la 21 iulie 1994 până la 19 iulie 1999;

B.  întrucât au fost introduse două serii de proceduri judiciare împotriva domnului Marra în legătură cu o serie de declarații presupus defăimătoare pe care le-a făcut într-o broșură din data de 19 septembrie 1996, anume în perioada când era membru al Parlamentului European; întrucât domnul Marra a fost somat atât de tribunalul de primă instanță (hotărârile din 17 și 22 februarie 2000), cât și de a doua instanță (hotărârile din 6 martie 2002) să plătească despăgubiri părților prejudiciate; întrucât, la cererea domnului Marra, prin deciziile din 20 februarie 2007, Curtea Supremă italiană (Corte di Cassazione) a sesizat Curtea de Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare privind interpretarea normelor comunitare referitoare la imunitatea deputaților în Parlamentul European;

C.  întrucât, în acest timp, Parlamentul a adoptat Rezoluția sa din 11 iunie 2002 referitoare la imunitatea deputaților italieni în Italia și la practicile autorităților italiene în materie; întrucât, cu această ocazie, Parlamentul a considerat că, la prima vedere, cauza domnului Alfonso Marra ridică o problemă de imunitate absolută, că trebuie să li se solicite instanțelor competente să transmită Parlamentului European documentația necesară pentru a stabili dacă respectivele cauze implică o problemă de imunitate absolută în temeiul articolului 8 din Protocolul nr.7 și că instanțele competente ar trebui să suspende judecarea cauzelor până la pronunțarea unei decizii definitive a Parlamentului; întrucât din decizia de sesizare a Curții de Justiție a reieșit că rezoluția nu a ajuns în fața instanțelor italiene;

D.  întrucât, în contextul hotărârilor preliminare menționate mai sus, Curtea de Justiție a statuat că, atunci când pe rolul unei instanțe naționale este înregistrată o acțiune împotriva unui deputat în Parlamentul European, iar instanța este informată cu privire la inițierea unei proceduri de apărare a imunității și privilegiilor deputatului respectiv, în conformitate cu Regulamentul de procedură al Parlamentului, respectiva instanță națională trebuie să suspende procedura judiciară și să-i solicite Parlamentului să emită un aviz în cel mai scurt timp(3);

E.  întrucât, în urma hotărârii Curții de Justiție, prin hotărârile din 10 decembrie 2009, Curtea Supremă italiană a retrimis cauza spre judecare Curții de Apel din Napoli, pentru ca aceasta din urmă să ia o decizie cu privire la cazul domnului Marra atât în lumina Rezoluției Parlamentului din 11 iunie 2002, cât și a jurisprudenței relevante a Curții de Justiție; întrucât, prin hotărârile din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel, fără a suspenda procedura și fără a solicita avizul Parlamentului, și-a confirmat hotărârile anterioare, prin care domnul Marra a fost somat să plătească despăgubiri părților prejudiciate; întrucât, prin hotărârile din 30 aprilie 2015, Curtea Supremă a Italiei a anulat hotărârile Curții de Apel și i-a retrimis cauza înapoi, astfel încât aceasta să poată suspenda procedura și să solicite avizul Parlamentului; întrucât Curtea de Apel din Napoli a decis, într-adevăr, să suspende procedura și, prin scrisoarea din 27 ianuarie 2018, să consulte Parlamentul European cu privire la privilegiile și imunitățile lui Alfonso Luigi Marra;

F.  întrucât articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene se exclud reciproc(4); întrucât speța de față privește exclusiv opiniile presupus discriminatorii exprimate de un deputat în Parlamentul European; întrucât aplicabilitatea exclusivă a articolului 8 este, prin urmare, de la sine înțeleasă;

G.  întrucât, în conformitate cu articolul 8 din Protocolul nr. 7, deputații în Parlamentul European nu pot fi cercetați, reținuți sau urmăriți pentru opiniile sau voturile exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor; întrucât această imunitate trebuie să fie considerată, în măsura în care urmărește protecția libertății de exprimare și independența deputaților europeni, o imunitate absolută care se opune oricărei proceduri judiciare cu privire la o opinie sau la un vot exprimate în exercitarea funcțiilor parlamentare(5);

H.  întrucât Curtea de Justiție a statuat că, pentru a beneficia de imunitate, opiniile unui deputat în Parlamentul European trebuie să fie exprimate în exercitarea funcțiilor sale, ceea ce impune existența unei legături între opinia exprimată și îndatoririle parlamentare; întrucât această legătură trebuie să fie directă și evidentă(6); întrucât, deși declarațiile presupus defăimătoare au fost făcute în perioada 1996-2001, înainte de pronunțarea hotărârii din 2011 în cauza Patriciello, rămâne faptul că instanțele italiene au solicitat avizul Comisiei pentru afaceri juridice în 2018, adică după ce a fost stabilită jurisprudența respectivă;

I.  întrucât faptele cauzei, astfel cum sunt prezentate în documentele furnizate Comisiei pentru afaceri juridice și în cadrul audierii desfășurate în fața acesteia, arată că declarațiile dlui Marra nu au o legătură directă și evidentă cu îndatoririle sale parlamentare;

J.  întrucât, din aceste motive, nu se poate considera că Alfonso Luigi Marra a acționat în exercițiul funcțiunilor sale de deputat în Parlamentul European în ceea ce privește opiniile exprimate de el în cazul de față,

1.  consideră că opiniile exprimate de Alfonso Luigi Marra nu fac obiectul imunității parlamentare în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie și raportul comisiei competente autorității competente a Republicii Italiene și lui Alfonso Luigi Marra.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23. (2) JO C 261 E, 30.10.2003, p. 102. (3) Cauzele conexe C-200/07 și C-201/07 Marra, menționate mai sus, punctul 43. (4) Cauzele conexe C-200/07 și C-201/07 Marra, menționate mai sus, punctul 45. (5) Cauzele conexe C-200/07 și C-201/07 Marra, menționate mai sus, punctul 27. (6) Cauza C-163/10 Patriciello, menționată mai sus, punctele 33 și 35.