Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Manolis Kefalogiannis, transmisă la 31 mai 2017 de către procurorul general al Curții Supreme a Republicii Elene, în legătură cu procedura nr. ABM:EOE 20/2017, cerere anunțată în plen la 3 iulie 2017,

–  în urma audierii lui Manolis Kefalogiannis, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  în urma audierii, de asemenea, a lui Kristian Knudsen, director general interimar al Direcției Generale Personal a Parlamentului European,

–  în urma unui schimb de vederi avut cu procurorul general-adjunct pentru combaterea infracțiunilor economice al Republicii Elene,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 62 din Constituția Republicii Elene,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0333/2018),

A.  întrucât procurorul general-adjunct al Curții Supreme a Republicii Elene a solicitat ridicarea imunității parlamentare a unui deputat al Parlamentului European, Manolis Kefalogiannis, pentru a iniția proceduri penale împotriva sa pentru două infracțiuni presupuse;

B.  întrucât articolul 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene prevede că membrii Parlamentului European nu pot fi cercetați, reținuți sau urmăriți datorită opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcției lor;

C.  întrucât articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene prevede că membrii Parlamentului European beneficiază, pe teritoriul statului propriu, de imunitățile acordate deputaților parlamentului național respectiv;

D.  întrucât, în conformitate cu articolul 62 din Constituția Republicii Elene, pe durata mandatului său, niciun deputat nu poate fi urmărit penal, arestat, încarcerat sau supus altor măsuri privative de libertate fără permisiunea Camerei Deputaților;

E.  întrucât cererea procurorului general-adjunct al Curții Supreme a Republicii Elene se referă la procedurile privind presupusele infracțiuni în temeiul articolului 385 alineatul (1) litera (b) din Codul penal elen și la articolul 4 din Legea nr. 2803/2000, care se referă la extorcarea cu amenințări și la fraudă;

F.  întrucât se afirmă că Manolis Kefalogiannis a fost acuzat de tentativa de comitere a unei fraude care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, care a dus la o pierdere de peste 73 000 EUR, pentru că a încercat să deturneze în mod ilegal o parte din salariul asistentului său, în cuantum de 4 240 EUR pe lună, între iulie 2014 și sfârșitul anului 2016;

G.  întrucât, potrivit articolului 9 alineatul (8) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, Comisia pentru afaceri juridice nu se pronunță în niciun caz asupra vinovăției sau nevinovăției deputatului, nici asupra oportunității sau inoportunității urmăririi penale a acestuia pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate, chiar dacă examinarea solicitării îi permite comisiei să ajungă la o cunoaștere aprofundată a cauzei.

H.  întrucât, de asemenea. nu este de competența Parlamentului European să adopte o poziție cu privire la vinovăția sau nevinovăția deputatului sau să se pronunțe dacă actele imputate acestuia justifică punerea în mișcare a acțiunii penale, și nici să se pronunțe pe fond cu privire la sistemele juridice și judiciare naționale;

I.  întrucât, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție a independenței Parlamentului în ansamblu și a deputaților săi;

J.  întrucât scopul imunității parlamentare este acela de a proteja Parlamentul și pe deputații acestuia de proceduri judiciare intentate în legătură cu activități desfășurate în exercitarea funcțiilor parlamentare și care nu pot fi disociate de aceste funcții.

K.  întrucât, atunci când procedura în cauză nu privește avizele sau voturile exprimate de un deputat în sensul articolul 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, imunitatea ar trebui ridicată, cu excepția cazului în care se constată că intenția care stă la baza procedurilor judiciare poate fi subminarea activității politice a membrului sau a reputației sale și, prin urmare, a independenței Parlamentului (fumus persecutionis);

L.  întrucâtorice concluzie trebuie trasă pe baza informațiilor și a explicațiilor furnizate în cazul de față, inclusiv a răspunsurilor furnizate de procurorul general-adjunct pentru combaterea infracțiunilor economice al Republicii Elene în cursul schimbului de vederi avut cu acesta, și având în vedere circumstanțele în care cauza împotriva Manolis Kefalogiannis a fost tratată de către autoritățile implicate, incertitudinile cu privire la elementele care stau la baza cererii de ridicare a imunității, precum și motivele serioase de îndoială legate de procedură, inclusiv motivele care stau la baza cererii de ridicare a imunității;

M.  întrucât prin urmare, se pare că este vorba de o cauză în care se poate presupune existența unui caz de fumus persecutionis;

N.  întrucât, prin urmare, nu ar trebui ridicată imunitatea lui Manolis Kefalogiannis;

1.  hotărăște să nu ridice imunitatea lui Manolis Kefalogiannis;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente procurorului general al Curții Supreme a Republicii Elene și dlui Manolis Kefalogiannis.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, Hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.