Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „O inițiativă pentru sprijinirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor care lucrează” (COM(2017)0252),

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 26 aprilie 2017 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului (COM(2017)0253),

–  având în vedere Directiva nr. 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(1),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 3, 5, 27, 31, 32, 33 și 47,

–  având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, adoptată la New York la 18 decembrie 1979,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD), ratificată de Uniunea Europeană și de toate statele membre,

–  având în vedere Obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 5: realizarea egalității de gen și capacitarea tuturor femeilor și a fetelor, și îndeosebi obiectivul ODD 5.4: recunoașterea și aprecierea îngrijirii neremunerate și a muncii casnice prin furnizarea de servicii publice, infrastructură și politici de protecție socială și promovarea responsabilității comune în gospodărie și în familie, după caz la nivel național;

–  având în vedere raportul din 10 mai 2018 al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, intitulat „Progresul în direcția atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă”,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 7 decembrie 2017 privind îmbunătățirea sprijinului și îngrijirii din cadrul comunității pentru o viață independentă,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine(2),

–  având în vedere concluziile Președinției de la Consiliul European de la Barcelona din 15 și 16 martie 2002,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2017 intitulată „Planul de acțiune al UE 2017-2019 - Combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbați” (COM(2017)0678),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 decembrie 2015 intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019”, și în special Capitolul 3.1: „Creșterea participării femeilor pe piața forței de muncă și independența economică egală a femeilor și bărbaților” (SWD(2015)0278),

–  având în vedere raportul Comisiei din 8 mai 2018 privind dezvoltarea structurilor de îngrijire pentru copiii de vârstă mică în vederea sporirii participării femeilor la piața forței de muncă, a obținerii echilibrului între viața profesională și cea privată pentru părinții care lucrează și a realizării unei creșteri durabile și favorabile incluziunii în Europa („obiectivele de la Barcelona”) COM(2018)0273,

–  având în vedere raportul Comisiei din 29 mai 2013 referitor la obiectivele de la Barcelona: „Dezvoltarea serviciilor de îngrijire a copiilor în Europa pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2013)0322),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 februarie 2011 intitulată „Educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine” (COM(2011)0066),

–  având în vedere foaia de parcurs a Comisiei privind Calitatea educației și îngrijirii copiilor preșcolari (Ares(2018)1505951),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării(3)”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020), cea din 20 februarie 2013 intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii – inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020” (COM(2013)0083) și cea din 26 aprilie 2017 intitulată „Instituirea unui Pilon european al drepturilor sociale” (COM(2017)0250),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 iunie 2014 referitoare la un cadru strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020 (COM(2014)0332),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la capacitarea economică a femeilor în sectoarele publice și private din UE(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2017 referitoare la necesitatea unei strategii a UE pentru a eradica și a preveni decalajul de pensii dintre femei și bărbați(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la crearea unor condiții pe piața forței de muncă favorabile echilibrului dintre viața profesională și cea privată(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la sărăcie - o perspectivă de gen(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la femeile care desfășoară activități casnice și femeile care asigură servicii de îngrijire în UE(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2016 privind integrarea perspectivei de gen în activitatea Parlamentului European(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la rolul femeilor într-o societate în curs de îmbătrânire(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la contractele atipice, securizarea parcursului profesional, flexisecuritate și noile forme de dialog social(11),

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020),

–  având în vedere propunerea Comisiei de recomandare a Consiliului din 22 mai 2018 privind sisteme de calitate de educație și îngrijire a copiilor preșcolari (COM(2018)0271) și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei din aceeași dată (SWD(2018)0173),

–  având în vedere indicele egalității de gen pe 2015 elaborat de Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) și raportul din 2015, intitulat „Reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie și cea privată în Uniunea Europeană: Analiza politicilor în domeniu”,

–  având în vedere raportul din 7 decembrie 2011 al Eurofound intitulat „Inițiative ale firmelor pentru lucrătorii care au responsabilități de îngrijire a unor copii sau adulți cu dizabilități”,

–  având în vedere documentul de referință al Eurofound din 14 iulie 2013 intitulat „Îngrijirea copiilor și a persoanelor dependente: efecte asupra carierelor tinerilor lucrători.”

–  având în vedere raportul Comisiei din 17 iunie 2014 intitulat „Sectorul îngrijirii la domiciliu: condiții de muncă și calitatea locurilor de muncă”,

–  având în vedere raportul Eurofound din 22 octombrie 2015 intitulat „Activitatea profesională și cea de îngrijire: măsuri de reconciliere în perioade de schimbare demografică”,

–  având în vedere raportul de sinteză al Eurofound din 17 noiembrie 2016 privind „Cel de-al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă”,

–  având în vedere studiul Eurofound din 28 noiembrie 2017 intitulat „Centre de îngrijire pentru europenii mai în vârstă: furnizori publici, cu scop lucrativ sau non-profit”,

–  având în vedere sondajul Eurofound din 23 ianuarie 2018 intitulat „Sondajul european privind calitatea vieții 2016: calitatea vieții, a serviciilor publice și a societății”,

–  având în vedere raportul comun din 10 octombrie 2014 al Comitetului pentru protecție socială și al Comisiei intitulat „Protecție socială adecvată pentru nevoile de asistență pe termen lung într-o societate în curs de îmbătrânire”,

–  având în vedere raportul comun din 7 octombrie 2016 al Comitetului pentru protecție socială și al Comisiei privind asistența medicală și sistemele de sănătate pe termen lung și sustenabilitatea finanțelor publice,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 21 septembrie 2016 referitor la drepturile îngrijitorilor la domiciliu în regim intern(12),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 octombrie 2014 referitor la dezvoltarea serviciilor pentru familie în vederea creșterii ratei de ocupare a forței de muncă și a promovării egalității de gen la locul de muncă(13),

–  având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 26 mai 2010 privind profesionalizarea muncilor casnice(14),

–  având în vedere raportul referitor la indicele pe 2017 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați elaborat de Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați: evaluarea egalității de șanse între femei și bărbați în Uniunea Europeană 2005-2015,

–  având în vedere studiul elaborat de Direcția Generală Politici Interne din martie 2016, intitulat „Diferențele dintre bărbați și femei în ceea ce privește timpul alocat muncii, îngrijirii și repausului” și cel din noiembrie 2016 intitulat „Utilizarea fondurilor alocate egalității de gen într-o serie de state membre”,

–  având în vedere publicarea proiectului WeDo în 2012, dedicat bunăstării și demnității oamenilor în vârstă și intitulat „Cadrul european de calitate pentru servicii de îngrijire pe termen lung: principii și orientări pentru bunăstarea și demnitatea persoanelor în vârstă care necesită îngrijire și asistență”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0352/2018),

A.  întrucât, în conformitate cu articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și cu articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, egalitatea între femei și bărbați este una dintre valorile fundamentale pe care se întemeiază UE; întrucât, totodată, în conformitate cu articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea de gen; întrucât realizarea egalității de gen a fost totuși lentă;

B.  întrucât Pilonul european al drepturilor sociale, proclamat împreună de Parlament, Consiliu și Comisie la 17 noiembrie 2017, afirmă principii semnificative și urmărește să ofere noi drepturi cetățenilor Uniunii, inclusiv egalitatea de gen, șanse egale, sprijinul pentru copii și incluziunea persoanelor cu dizabilități, care se bucură de sprijinul unanim al instituțiilor UE și al statelor membre; întrucât Principiul 9 din pilon privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată stabilește că „părinții și persoanele cu responsabilități de îngrijire au dreptul la un concediu adecvat, la forme de muncă flexibile și dreptul de acces la servicii de îngrijire”;

C.  întrucât în întreaga Uniune Europeană rata globală de ocupare a femeilor este cu aproape 12 % mai mică decât cea a bărbaților, iar 31,5 % dintre femeile încadrate în muncă lucrează cu fracțiune de normă, comparativ cu 8,2 % dintre bărbații angajați; întrucât decalajul UE în materie de ocupare a forței de muncă între femei și bărbați este în continuare de 12 %; întrucât o serie de elemente par să indice că una dintre principalele cauze o constituie responsabilitățile de îngrijire disproporționate ale femeilor; întrucât efectul cumulativ al întreruperilor multiple în carieră care afectează femeile ca urmare a responsabilităților de îngrijire contribuie semnificativ la salarii mai mici, cariere mai scurte și la diferențe de remunerare între femei și bărbați de 16 % și diferențe de pensii de 37 %; întrucât acest fapt determină un risc mai mare de expunere la sărăcie și excluziune socială pentru femei, cu repercusiuni negative care se extind și asupra copiilor și familiilor lor; întrucât este important să se elimine diferențele de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, remunerarea pensiile, având în vedere că pierderile economice cauzate de diferențele de gen în ocuparea forței de muncă se ridică la 370 miliarde EUR pe an; întrucât furnizarea de servicii de îngrijire poate fi esențială în oferirea unui răspuns eficient la deficitele de forță de muncă;

D.  întrucât „îngrijirea” ar trebui înțeleasă ca munca desfășurată, cu titlu personal, în instituții publice sau private sau într-o gospodărie sau în gospodării private, pentru copii, persoane în vârstă, persoane bolnave sau cu dizabilități; întrucât serviciile de îngrijire ar trebui prestate, în circumstanțe ideale, de îngrijitori calificați, angajați de entități publice sau private sau de către familii sau independenți, dar sunt încă prestate și în mod informal și neremunerat de către îngrijitori necalificați, care sunt, de obicei, membri ai familiei;

E.  întrucât timpul alocat muncii casnice și îngrijirii neremunerate este de peste trei ori mai mare în cazul femeilor decât în cel al bărbaților, după cum se observă cel mai mult în cazul cuplurilor care au cel mai mic copil sub vârsta de șapte ani, femeile petrecând, în medie, 32 de ore pe săptămână pe activități remunerate, dar 39 de ore în muncă neremunerată, în comparație cu bărbații care au 41 de ore remunerate și 19 de ore de muncă neremunerată pe săptămână;

F.  întrucât, potrivit statisticilor Organizației Internaționale a Muncii, în 2010, în sectorul muncii și al îngrijirii casnice erau angajate aproximativ 52 de milioane de persoane la nivel mondial, la care se adaugă alți 7,4 milioane de lucrători casnici cu vârsta de sub 15 ani, ceea ce reprezintă între 5 % și 9 % din totalitatea angajaților din țările industrializate;

G.  întrucât, în multe state membre, locurile de muncă din sectorul îngrijirii sunt slab remunerate și adesea nu oferă acces la contracte oficiale sau la alte drepturi de bază în materie de muncă și nu sunt atractive profesional datorită riscului ridicat de stres fizic și emoțional, a pericolului de epuizare profesională și a lipsei oportunităților de dezvoltare a carierei; întrucât sectorul oferă puține posibilități de formare, iar angajații din sector său sunt predominant persoane în vârstă, femei sau lucrători migranți;

H.  întrucât măsurile de sprijin, precum sistemul suedez de deducere fiscală pentru serviciile casnice sau cecurile pentru servicii din Franța sau din Belgia, și-au dovedit eficacitatea în reducerea muncii nedeclarate, ameliorarea condițiilor de muncă și acordarea drepturilor în materie de muncă lucrătorilor casnici și îngrijitorilor;

I.  întrucât s-a dovedit că 80 % din totalul serviciilor de îngrijire din UE sunt asigurate de îngrijitori informali neremunerați și că 75 % dintre aceștia sunt femei; întrucât 27,4 % dintre femei lucrează cu fracțiune de normă din cauza îngrijirii copiilor sau adulților care necesită îngrijire, comparativ cu 4,6% dintre bărbați(15); întrucât prestarea de servicii de îngrijire nu ar trebui să oblige îngrijitorii informali să facă un compromis între responsabilitățile lor de îngrijire și timpul liber, întrucât cei care continuă să ocupe un loc de muncă trebuie să găsească deja un echilibru între responsabilități și folosire timpului lor;

J.  întrucât o serie de statistici naționale arată că aproximativ 6-7 % dintre îngrijitorii din statele membre ale UE sunt îngrijitori tineri cu vârste mai mici de 17 ani și de cinci ori mai multe femei tinere cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani sunt implicate în activități de îngrijire comparativ cu bărbații tineri din acest grupă de vârstă; întrucât este posibil ca îngrijitorii tineri să își asume responsabilitățile unui adult oferind îngrijire, asistență și sprijin pentru un părinte, un frate sau o soră, pentru un bunic sau bunică sau pentru alte rude cu dizabilități sau care suferă de o boală cronică sau au o problemă de sănătate mentală; întrucât tinerii îngrijitori se confruntă cu obstacole speciale legate de accesul la educație și formare și la reconcilierea educației cu responsabilitățile de îngrijire, ceea ce are, în egală măsură, un impact asupra sănătății și a mijloacelor de subzistență ale acestora;

K.  întrucât în mai multe state membre ale UE se constată o lipsă a serviciilor profesionale de îngrijire de calitate disponibile tuturor, indiferent de venituri;

L.  întrucât mulți membri de familie dependenți care au nevoie de îngrijire locuiesc în zone afectate de o lipsă acută de servicii, iar izolarea sau alte circumstanțe le îngreunează accesul la servicii de îngrijire profesională; întrucât, în multe cazuri, ei sunt îngrijiți numai de îngrijitori neprofesioniști, care sunt foarte adesea femei din familie;

M.  întrucât Europa se confruntă în prezent cu schimbări demografice care conduc la o incidență crescută a bolilor legate de vârstă și la îmbătrânirea populației, ceea ce determină deci creșterea exponențială a nevoilor de îngrijire; întrucât, într-o perioadă de creștere a nevoilor de îngrijire, există o repartizare disproporționată a responsabilităților de îngrijire între femei și bărbați, femeile fiind cele mai afectate de povara reprezentată de rolurile de gen stereotipe care încă predomină în societatea europeană; întrucât creșterea numărului persoanelor în vârstă, scăderea numărului persoanelor de vârstă activă și restricțiile bugetare datorate austerității au un impact semnificativ asupra serviciilor sociale și întrucât acest lucru va avea urmări și asupra persoanelor care trebuie să îmbine munca cu responsabilitățile de îngrijire, de multe ori în circumstanțe dificile;

N.  întrucât se estimează că îmbătrânirea populației din UE va crește, cu proporția persoanelor de și peste 65 de ani mărindu-se de la 17,1 % în 2008 la 30 % în 2060, iar cea a persoanelor de și peste 80 de ani mărindu-se de la 4,4 % la 12,1 % în aceeași perioadă;

O.  întrucât persoanele în vârstă sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie decât populația generală, în 2008 aproximativ 19 % dintre persoanele cu vârsta de cel puțin 65 de ani fiind în pericol, în timp ce în 2000 proporția a fost de 17 %; întrucât această rată este mai mare cu 5 puncte procentuale în rândul femeilor decât al bărbaților;

P.  întrucât persoanele în vârstă suferă uneori în urma discriminării legate de vârstă sau de sexism, iar abuzurile asupra persoanelor în vârstă, care se regăsesc într-o varietate de unități de îngrijire, reprezintă o problemă socială în toate statele membre;

Q.  întrucât, în prezent, majoritatea modelelor de politică națională pentru serviciile de îngrijire nu sunt potrivite pentru a răspunde nevoilor societății în curs de îmbătrânire a Uniunii și întrucât majoritatea statelor membre nu au abordat, până în prezent, provocările demografice în politicile și inițiativele lor privind sistemele de îngrijire socială;

R.  întrucât, deși numărul de centre de îngrijire pentru persoanele în vârstă a crescut în ultimii 10 ani în aproape toate statele membre, cererea este în continuare mult mai mare decât disponibilitatea unor cazări care să le asigure viață independentă și a serviciilor de îngrijire; întrucât este nevoie urgentă de investiții suplimentare în servicii de îngrijire pe termen lung în comunitate sau în locuința persoanei respective, fiecare având dreptul la o viață independentă, la servicii de sprijin și la incluziune în comunitate; întrucât, în plus, lipsa de informații dezagregate la nivel național, inclusiv cu privire la investițiile financiare, precum și lipsa unor indicatori de calitate face ca această parte importantă a infrastructurii de îngrijire să fie dificil de monitorizat și evaluat pentru a produce recomandări adresate decidenților;

S.  întrucât obiectivele de la Barcelona privind furnizarea de servicii de îngrijire a copiilor pentru cel puțin 33 % din copiii cu vârsta sub trei ani (obiectivul 1) și pentru cel puțin 90 % din copiii cu vârsta cuprinsă între trei ani și vârsta de școlarizare obligatorie (obiectivul 2) au fost respectate în doar 12 state membre începând cu 2002, ratele de succes în unele state membre fiind îngrijorător de scăzute;

T.  întrucât creșterea participării femeilor pe piața muncii determină o mai mare nevoie de servicii de îngrijire a copiilor de calitate și convenabile ca preț, iar cererea pentru serviciile de educație și îngrijire a copiilor preșcolari (ECEC) pe teritoriul Europei este mai mare decât oferta; întrucât s-a dovedit că, de cele mai multe ori, serviciile de îngrijire a copiilor cu vârste cuprinse între 0 și trei ani sunt folosite cu o frecvență parțială (mai puțin de 30 de ore pe săptămână) în peste jumătate din statele membre; întrucât o participare deplină a femeilor pe piața muncii presupune servicii de îngrijire a copiilor disponibile tot timpul, care să răspundă cerințelor în timpul orelor de muncă ale părinților;

U.  întrucât nu infrastructură suficientă, care să ofere servicii de îngrijire a copiilor de calitate și accesibile pentru toate nivelurile de venit, după cum reiese din faptul că, dintre cei peste 32 de milioane de copii care au vârsta sub vârsta de școlarizare obligatorie în UE, doar aproximativ 15 milioane au acces la servicii de îngrijire a copiilor preșcolari(16) , iar majoritatea cheltuielilor publice ale statelor membre pentru îngrijirea copiilor sunt destinate copiilor cu vârste cuprinse între trei ani și vârsta de școlarizare obligatorie; întrucât ar trebui majorate investițiile publice în toate sectoarele, deoarece s-a dovedit în țările OCDE că investițiile crescute din PIB în industria serviciilor de îngrijire ar conduce la o creștere a ratei de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor; întrucât investițiile în îngrijirea copiilor reprezintă o strategie de tip câștig-câștig pentru ambele părți și ar genera venituri fiscale suplimentare din creșterea participării părinților pe piața muncii; întrucât, deși completează rolul central al familiei, serviciile ECEC de înaltă calitate oferă, de asemenea, numeroase beneficii pe termen scurt și lung pentru persoane și pentru societate în general, inclusiv pentru persoanele care provin din medii dezavantajate din punct de vedere socioeconomic sau cu nevoi educaționale speciale, și este eficientă în combaterea inegalității care afectează copiii de la o vârstă fragedă și în prevenirea abandonului școlar timpuriu;

V.  întrucât furnizarea serviciilor de educație timpurie de bună calitate este o investiție eficientă care stă la baza învățării de succes pe tot parcursul vieții, abordând inegalitățile și provocările cu care se confruntă copiii dezavantajați;

W.  întrucât în UE există peste 80 de milioane de persoane cu dizabilități și întrucât numărul acestora crește, iar unul din patru europeni are un membru de familie cu o dizabilitate; întrucât, devenind parte la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități în 2011, UE s-a angajat să promoveze și să protejeze drepturile persoanelor cu dizabilități; întrucât, în contextul acestor drepturi și al nevoilor persoanelor cu dizabilități de toate vârstele, s-a înregistrat o schimbare, în ultima perioadă, de la îngrijirea instituționalizată a persoanelor cu dizabilități la cea în sânul comunității;

X.  întrucât, în temeiul articolului 19 din CDPD, orice persoană are dreptul la o viață independentă și la incluziunea în comunitate, ceea ce necesită nu numai asigurarea unor locuințe independente, ci și asigurarea unor servicii de sprijin care să reflecte nevoile persoanelor cu dizabilități;

Y.  întrucât copiii și adulții cu autism cu funcționalitate scăzută au cel mai probabil mari dificultăți în realizarea activităților zilnice și necesită, în general, asistență pentru majoritatea activităților;

Z.  întrucât serviciile de îngrijire pe termen lung și serviciile de îngrijire a copiilor sunt adesea devalorizate, iar în multe state membre această profesie are mai degrabă un statut inferior și un deficit de imagine, care se reflectă în nivelul scăzut al salariilor, reprezentarea inegală a femeilor și a bărbaților pe piața muncii și condiții de muncă precare;

AA.  întrucât locurile de muncă din îngrijirea formală, inclusiv cele legate de îngrijirea la domiciliu, necesită personal calificat, care trebuie plătit în mod corespunzător(17); întrucât este necesar să se asigure o ofertă adecvată de îngrijitori calificați, deoarece dezvoltarea unor servicii de îngrijire formală de calitate pentru copii, persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități este legată de relații de muncă de calitate, salarii decente și investiții pentru lucrătorii care furnizează aceste servicii, inclusiv investiții în formarea personalului de îngrijire a copiilor; întrucât relațiile profesionale de muncă pentru îngrijitori au un efect benefic asupra capacității lor de a echilibra viața profesională și viața personală;

AB.  întrucât utilizatorii de servicii de îngrijire pe termen lung nu își permit întotdeauna servicii de îngrijire private, care sunt adesea mai scumpe decât serviciile de îngrijire furnizate de sectorul public; întrucât femeile sunt întotdeauna mai afectate decât bărbații din cauza diferențelor de remunerare între femei și bărbați și a decalajului de pensii între aceștia și trebuie să cheltuiască o parte mai mare din veniturile pentru îngrijirea pe termen lung;

AC.  întrucât datele au arătat că persoanele provenind din medii defavorizate se confruntă cu provocări speciale atunci când există o disponibilitate limitată a serviciilor de îngrijire de înaltă calitate, fiind vorba inclusiv de persoanele din familiile cu venituri mici, care trăiesc în zone rurale și copiii care aparțin unor etnii minoritare sau care provin din familii de migranți,

Contextul în cadrul echilibrului dintre viața profesională și cea privată

1.  remarcă faptul că diferența de remunerare între femei și bărbați se accentuează în mod substanțial odată ce familiile au copii, ceea ce reflectă dificultățile pe care le întâmpină femeile în reconcilierea vieții profesionale cu responsabilitățile de creștere și îngrijire a copiilor din cauza infrastructurii publice de îngrijire insuficiente și a problemei constante a diviziunii muncii în funcție de gen, care obligă femeile să asigure o parte covârșitoare din îngrijire, ceea ce face ca femeile să petreacă de două până la zece ori mai mult timp decât bărbații asigurând îngrijire neremunerată(18);

2.  constată că un sfert dintre toate femeile sunt încă în categoria lucrătorilor familiali contribuabili nesalarizați, pentru care nu primesc nicio remunerație directă, și există o segregare clară a femeilor în sectoarele caracterizate în general prin salarii mici, orar prelungit și aranjamente de muncă deseori informale, care conduc la câștiguri monetare, sociale și structurale mai mici pentru femei;

3.  subliniază că feminizarea sărăciei este rezultatul mai multor factori, care includ diferențele de gen în remunerare, decalajul de pensii, responsabilitățile de îngrijire și întreruperile de carieră asociate; subliniază că discriminarea multiplă cu care se confruntă femeile pe criterii legate de identitate de gen, expresia genului și caracteristicile sexuale, printre altele, toate contribuie la feminizarea sărăciei;

4.  salută proclamarea interinstituțională a Pilonului european al drepturilor sociale și reamintește principiile acestuia, care includ:

5.  își exprimă îngrijorarea cu privire la evoluțiile nefavorabile din domeniul concediului de creștere a copilului și al drepturilor legate de îngrijirea parentală, cum ar fi retragerea proiectului de directivă privind prelungirea concediului de maternitate și hotărârea recentă a Curții de Justiție, care consideră legală concedierea unei lucrătoare însărcinate în contextul concedierilor colective; invită Comisia să elimine rapid lacunele din legislația UE;

6.  salută propunerea Comisiei de directivă privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a lucrătorilor și îngrijitorilor și subliniază, în acest context, importanța drepturilor individuale la concediu și la forme flexibile de muncă pentru a ajuta persoanele încadrate în muncă să-și gestioneze viața privată și cea profesională; reamintește că politicile privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată ar trebui să încurajeze bărbații să preia responsabilități de îngrijire în mod egal cu femeile; consideră că, pentru viitor, ar trebui să se urmărească extinderea treptată a concediului de paternitate și de îngrijire a copilului(19) și a nivelului său de plată, care să fie adecvat, să se asigure concediul netransferabil de creștere a copilului, garanții în ceea ce privește concedierea, revenirea la același post sau la unul echivalent, precum și protecția împotriva discriminării pe baza deciziilor de luare a concediului și extinderea drepturilor la cei care au nevoie să își ia un concediu plătit adecvat pentru a avea grijă de persoane aflate în întreținere, altele decât copiii;

7.  invită statele membre să îi încurajeze pe tați să folosească din plin concediul de paternitate, ca modalitate efectivă de a-i încuraja să accepte responsabilități în ceea ce privește îngrijirea copiilor și a familiei lor și ca mijloc util de realizare a unei veritabile egalități între femei și bărbați;

8.  consideră că furnizarea de servicii de îngrijire nu ar trebui să afecteze negativ nivelul salariului, al beneficiilor sociale sau de pensie ale îngrijitorului; solicită, în acest context, promovarea egalității de gen în implementarea politicilor privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată;

9.  atrage atenția asupra situației dificile a familiilor care îngrijesc un copil sau o rudă cu dizabilități, având în vedere că îngrijirea în aceste cazuri se realizează pe tot parcursul vieții;

10.  atrage atenția asupra lipsei serviciilor de degrevare pentru părinții copiilor cu dizabilități; subliniază că această lipsă a sprijinului îi pune pe părinți în totalitate în imposibilitatea de a munci; observă, în acest context, lipsa alarmantă de facilități pentru persoanele cu autism sever;

11.  consideră că fiecare persoană care are nevoie de sprijin ar trebui să aibă dreptul subiectiv de a alege servicii de îngrijire de calitate care corespund cel mai bine cerințelor lor de îngrijire și care sunt potrivite și accesibile, atât pentru eu cât și îngrijitorii lor; este de părere că, indiferent de diferențele dintre utilizatori și nevoile lor, serviciile de îngrijire ar trebui elaborate în mod personalizat, individualizat și cuprinzător; remarcă faptul că familiile nu sunt omogene și că politicile și programarea ar trebui adaptate unei astfel de varietăți;

12.  crede că alegerile legate de servicii de îngrijire ar trebui să reflecte natura schimbătoare a muncii pe măsură ce acestea sunt dezvoltate în continuare;

13.  consideră că, în acord cu dreptul la îngrijire pe termen lung proclamat în Pilonul european al drepturilor sociale, îngrijirea pe termen lung ar trebui să fie considerată o ramură a protecției sociale, care ar trebui să stabilească pentru toți dreptul la îngrijiri de calitate și centrate pe persoană; consideră, de asemenea, că este nevoie urgentă de investiții suplimentare în servicii de îngrijire pe termen lung accesibile și de bună calitate, și nu în ultimul rând de servicii de îngrijire la domiciliu și și servicii la nivelul comunității, în conformitate cu Pilonul european al drepturilor sociale și cu CDPD a ONU; invită statele membre să asigure accesul egal și tratamentul echitabil în serviciile de îngrijire pentru persoanele în vârstă, pentru copii și pentru persoanele cu dizabilități sau care suferă de boli cronice și necesită îngrijire pe termen lung, punând un accent deosebit asupra persoanelor care provin din medii defavorizate;

14.  subliniază că disponibilitatea unei infrastructuri publice și private de îngrijire diversificate, de calitate, accesibile și convenabile, servicii de sprijin pentru îngrijirea copiilor și persoanelor în vârstă sau a celor cu dizabilități, a persoanelor cu afecțiuni cronice sau care au nevoie de îngrijire pe termen lung, fie la domiciliu, fie în comunitate sau în case speciale, s-a dovedit a fi un aspect fundamental pentru politicile legate de echilibrul între viața profesională și viața privată și un factor major care încurajează părinții și îngrijitorii informali să își ia concedii, ca parte a eforturilor dedicate femeilor pentru a reveni cât mai repede la locul de muncă și a rămâne pe piața forței de muncă; salută tranziția către serviciile bazate pe comunitate, în conformitate cu Pilonul european al drepturilor sociale și cu CDPD, observând, în același timp, necesitatea de a monitoriza aceste servicii pentru a le asigura calitatea; consideră că îngrijirea de calitate își are rădăcinile în calitatea serviciilor furnizate și în măsura în care acestea apără demnitatea și drepturile omului ale beneficiarilor și modul în care asigură incluziunea beneficiarilor în comunitate;

15.  reamintește că lipsa serviciilor de îngrijire este unul dintre principalii factori responsabili de subreprezentarea femeilor pe piața forței de muncă, întrucât îngreunează echilibrarea responsabilităților profesionale cu cele familiale, unele femei fiind astfel nevoite să iasă definitiv de pe piața de muncă, să lucreze mai puține ore de muncă remunerată și să petreacă mai mult timp asigurând responsabilități de îngrijire neremunerate, fapt ce antrenează consecințe negative asupra drepturilor lor la prestații de securitate socială, în special la pensii, precum și un risc crescut de sărăcie și excluziune socială, în special la bătrânețe;

Tipuri de îngrijire

16.  remarcă faptul că există o varietate de servicii de îngrijire, inclusiv îngrijirea și educația pentru preșcolari, servicii de îngrijire pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu dizabilități sau care suferă de afecțiuni cronice și necesită îngrijire și asistență medicală de durată; remarcă totodată că s-au dezvoltat abordări politice diferite ca urmare a acestei varietăți; consideră că serviciile de îngrijire pot fi oferite îngrijitori formali și informali;

17.  consideră că modul în care este abordată dezvoltarea serviciilor de îngrijire ar trebui să ia în considerare toate categoriile de utilizatori și diferențele între aceștia, precum și diversele preferințe pentru tipurile de servicii de îngrijire de care au nevoie, inclusiv persoanele care provin din medii defavorizate, cum ar fi minoritățile etnice, familiile de migranți, persoanele care locuiesc în zone îndepărtate sau rurale și familiile cu venituri mici; reamintește că conceptul de familie utilizat în legislație și în politici ar trebui înțeles într-un sens larg;

18.  recunoaște că, pentru mulți oameni, statutul socioeconomic și nivelul scăzut de educație sunt bariere în calea serviciilor de îngrijire, care nu fac decât să agraveze provocările cu care se confruntă în realizarea echilibrului între viața profesională și cea privată; consideră că acest lucru necesită o programare și o politică explicite;

19.  observă că sectorul privat joacă un rol important în furnizarea serviciilor de îngrijire de lungă durată pentru persoanele cu handicap și pentru persoanele în vârstă și că au fost ridicate probleme legate de accesibilitatea și calitatea acestor servicii în întreaga UE; invită Comisia să analizeze situația de pe piața serviciilor de îngrijire și să ia măsurile de reglementare necesare pentru a controla și monitoriza calitatea serviciilor oferite de aceste structuri;

Calitatea, costul și accesibilitatea îngrijirilor

20.  consideră că serviciile de îngrijire ar trebui să fie concepute astfel încât să ofere opțiuni reale pentru toți utilizatorii, membrii familiilor acestora și îngrijitorii acestora, indiferent dacă sunt angajați cu normă întreagă, cu fracțiune de normă, lucrători independenți sau șomeri;

21.  consideră că persoanele responsabile de planificarea, programarea și furnizarea de servicii de îngrijire au răspunderea de a lua cunoștință de nevoile utilizatorilor și de faptul că serviciile de îngrijire a persoanelor în vârstă și a persoanelor cu dizabilități trebuie să fie planificate și elaborate cu participarea activă și utilă a utilizatorilor și să fie concepute și implementate ținând cont de drepturi; remarcă experiențele pozitive ale persoanelor cu dizabilități mentale sau intelectuale în ceea ce privește participarea la dezvoltarea infrastructurii și a serviciilor care le măresc independența și calitatea vieții;

22.  subliniază că furnizarea de servicii de îngrijire de calitate în UE variază foarte mult atât în interiorul statelor membre, cât și între acestea: între mediul privat și cel public, între zonele urbane și rurale și la nivelul diferitelor grupe de vârstă; ia act de faptul că o mare parte din responsabilitățile de îngrijire a copiilor și de îngrijire pe termen lung sunt suportate de familii, în special de bunici, lucru deosebit de evident mai ales în sudul și estul Europei(20);

23.  invită statele membre să asigure o bună acoperire a serviciilor de îngrijire atât în zonele urbane, cât și în cele rurale, pentru a îmbunătăți accesibilitatea și disponibilitatea serviciilor de îngrijire pentru persoanele care provin din medii defavorizate, inclusiv pentru persoanele care locuiesc în zone rurale și îndepărtate;

24.  consideră că accesibilitatea are la bază o combinație între costuri și flexibilitate și că, prin urmare, trebuie să existe o serie de dispoziții referitoare la serviciile de îngrijire, atât publice, cât și private, și la îngrijirea la domiciliu și în contexte similare; consideră, de asemenea, că membrii familiei ar trebui fie să aibă posibilitatea de a oferi în mod voluntar îngrijire, fie să beneficieze de subvenții pentru servicii de îngrijire;

25.  subliniază că nivelul de calitate a serviciilor de îngrijire ar trebui să fie înțeles in mai multe moduri, ținând cont inclusiv de calitatea structurilor și a serviciilor, de calitatea programelor educaționale pentru copii, de profesionalismul îngrijitorilor, de calitatea spațiilor și a mediului, nivelul de educație a îngrijitorilor, precum și de condițiile de muncă ale acestora;

26.  remarcă faptul că serviciile de îngrijire ar trebui să fie dezvoltate astfel încât să sprijine continuitatea îngrijirilor, asistența medicală și socială preventivă, reabilitarea și un mod de viață independent; consideră că ar trebui încurajate formele directe de îngrijire la domiciliu, astfel încât cei care au nevoie de îngrijiri să obțină serviciile unor persoane calificate, în propria lor casă și să poată trăi independent, dacă este posibil; consideră că, după caz, serviciile de îngrijire ar trebui să fie orientate spre acordarea unui sprijin familial cuprinzător, cum ar fi ajutorul în gospodărie, tutoratul și îngrijirea copiilor;

27.  subliniază că informațiile despre serviciile de îngrijire și furnizorii de îngrijire disponibili ar trebui să fie accesibile pentru părinți, pentru persoanele în vârstă, pentru persoanele cu dizabilități sau care suferă de boli cronice și necesită îngrijire pe termen lung, precum și pentru îngrijitori informali;

28.  subliniază faptul că inexistența serviciilor și costurile prohibitive ale îngrijirii copiilor au un impact negativ asupra copiilor care provin din familii cu venituri scăzute, plasându-i într-o poziție dezavantajoasă de la o vârstă fragedă; subliniază că fiecare copil are dreptul la îngrijiri de bună calitate și la dezvoltare de la o vârstă fragedă, inclusiv la o gamă întreagă de stimulente sociale; constată că costurile excesive ale serviciilor de îngrijire afectează și dezavantajează persoanele aflate în întreținerea familiilor cu venituri mici;

29.  consideră că lipsa investițiilor în servicii de calitate de îngrijire a copiilor cu vârsta sub trei ani ar prelungi întreruperile carierei profesionale în cazul femeilor și ar crea dificultăți la întoarcerea la muncă;

30.  consideră că ar trebui consolidate programele naționale pentru a îmbunătăți calitatea vieții femeilor în vârstă, în special a celor care suferă de boli care afectează memoria, dar și a îngrijitorilor acestora, care sunt adesea tot femei vârstnice; propune ca asociațiile pentru boala Alzheimer să fie consultate în vederea identificării și punerii în aplicare a acestor măsuri;

31.  invită Comisia să elaboreze orientări pentru statele membre, în direcția celor propuse aici, privind dezvoltarea unor servicii de îngrijire cuprinzătoare, favorabile ocupării forței de muncă, centrate pe persoană, bazate pe comunitate și accesibile, care să includă servicii de îngrijire a copiilor, servicii de îngrijire pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu dizabilități sau cu boli cronice, și să se bazeze pe participarea și consultarea celor cărora le sunt destinate pentru a asigura că destinatarii lor au acces la acestea și le răspund nevoilor lor;

32.  ia act de diversele practici din statele membre și subliniază că cooperarea și schimbul de bune practici la nivel european pot sprijini învățarea reciprocă și consilierea reciprocă între statele membre și pot contribui la dezvoltarea unor servicii de îngrijire de calitate prin sprijinirea și completarea măsurilor adoptate la nivel regional și național, precum și prin sprijinirea statelor membre în rezolvarea provocărilor comune; invită Comisia să devină o platformă și să faciliteze acest schimb de experiențe și de bune practici legate de calitatea, accesibilitatea și prețul convenabil al serviciilor de îngrijire, precum și diferitele modele de furnizare a serviciilor de îngrijire adaptate situației și capacităților financiare individuale pentru a rezolva problemele legate de îngrijire;

33.  își exprimă îngrijorarea cu privire la condițiile de muncă din mai multe servicii de îngrijire, cum ar fi orarele lungi de muncă, remunerarea inadecvată, lipsa instruirii și politicile slabe privind securitatea și sănătatea în muncă; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că activitatea de îngrijire este considerată ca un sector neatractiv pentru ocuparea forței de muncă și că atrage, în principal, femeile și lucrătorii migranți; subliniază că aceste condiții au un impact și asupra calității îngrijirii furnizate; invită, prin urmare, statele membre să revalorizeze îngrijirea ca alegere profesională și invită Comisia să stabilească un cadru juridic pentru standarde minime aplicabile lucrătorilor din sector, în colaborare cu partenerii sociali, și să lanseze o inițiativă privind calitatea îngrijirii de lungă durată, inspirându-se din instrumentele și inițiativele voluntare disponibile conduse de societatea civilă, cum ar fi Cadrul european de calitate pentru îngrijire pe termen lung și propunerea recentă de recomandare a Comisiei vizând o recomandare a Consiliului privind sistemele de educație și îngrijire a copiilor preșcolari de bună calitate;

34.  invită statele membre să monitorizeze și să se asigure că instituțiile și structurile care oferă îngrijire sunt locuri de muncă sigure și motivante, precum și că există investiții adecvate în binele și sănătatea ocupațională a persoanelor care furnizează servicii de îngrijire; consideră că asigurarea stării de bine a îngrijitorilor este esențială pentru a preveni relele tratamente aplicate persoanelor care beneficiază de îngrijire; sprijină, în acest context, inițiativele legislative privind certificarea și recunoașterea îngrijitorilor profesioniști și invită statele membre să ia măsuri pentru a îmbunătăți condițiile de muncă ale îngrijitorilor, cum ar fi asigurarea drepturilor lor la un contract oficial de muncă și la concediu plătit; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să atragă atenția publicului cu privire la valoarea serviciilor de îngrijire pentru a îmbunătăți statutul profesiei de medic și a promova implicarea bărbaților în activitățile de îngrijire;

35.  îndeamnă Comisia să îi prezinte Consiliului spre aprobare un program european pentru persoanele cu responsabilități de îngrijire, cu scopul de a identifica și recunoaște diferitele tipuri de îngrijire în Europa, precum și pentru a asigura sprijin financiar pentru îngrijitori și pentru a dezvolta treptat echilibrul dintre viața personală și cea profesională al acestora;

36.  reamintește că Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la impactul crizei asupra accesului la îngrijire pentru grupurile vulnerabile(21), cere în mod specific o directivă privind concediile pentru îngrijitori; observă că membrii familiei care aleg să ofere îngrijire informală rudelor lor ar trebui să primească compensații adecvate și acces la drepturi sociale în mod comparabil cu alți furnizori de servicii de îngrijire; prin urmare, solicită, în plus, o abordare cuprinzătoare pentru a rezolva problemele legate de îngrijitorii neoficiali, abordare care nu se limitează la legislația încadrării în muncă, cum ar fi sprijinul constant pentru venit, accesul la asistență medicală, posibilitatea concediului anual și acumularea de drepturi de pensie, astfel încât acestea să fie suficiente, chiar și atunci când nivelurile veniturilor îngrijitorilor sunt temporar mai mici, ca urmare a acordării de îngrijiri informale, situație care privește în principal femeile; consideră că furnizarea de servicii de îngrijire nu ar trebui să afecteze în mod negativ sănătatea și bunăstarea îngrijitorului; invită statele membre, în acest context, să ofere servicii adecvate de odihnă și consiliere, consiliere reciprocă, sprijin psihologic, creșe și grădinițe de zi pentru persoanele care asigură servicii informale de îngrijire, ceea ce ar contribui la creșterea ocupării forței de muncă;

37.  invită statele membre să introducă „credite de îngrijire” în legislația muncii și în cea privind securitatea socială, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, ca perioade echivalente pentru acumularea drepturilor de pensie, în vederea protejării celor care își întrerup activitatea profesională pentru a îngriji în mod informal și neremunerat persoane dependente sau membri ai familiei, recunoscând astfel valoarea muncii acestor îngrijitori pentru întreaga societate;

38.  invită Comisia și statele membre să se asigure că persoanele care asigură servicii informale de îngrijire sunt recunoscute ca participanți egali în furnizarea serviciilor de îngrijire și să dezvolte, totodată, ca parte a programelor de învățare pe tot parcursul vieții, formarea și recunoașterea aptitudinilor dobândite ale îngrijitorilor informali; invită Comisia și statele membre ca, în cooperare cu ONG-urile și instituțiile de învățământ, să ofere sprijin tinerilor îngrijitori; solicită Comisiei să propună un plan de acțiune care să includă măsuri de garantare a calității îngrijirii și a calității vieții îngrijitorilor;

39.  invită Comisia și statele membre să facă studii cu privire la numărul de tineri îngrijitori și la impactul acestui rol asupra stării lor de bine și a mijloacelor lor de subzistență și, pe baza acestor studii, să ofere sprijin și să răspundă nevoilor specifice ale îngrijitorilor tineri, în cooperare cu ONG-urile și instituțiile de învățământ;

40.  invită Comisia să ia în considerare într-o mai mare măsură serviciile de îngrijire și îngrijitorii atunci când efectuează cercetări și elaborează politici, în special în ceea ce privește Fondul social european (FSE), Strategia pentru persoanele cu dizabilități și programul de acțiune în domeniul sănătății;

Obiectivele îngrijirii

41.  subliniază faptul că provocarea actuală în realizarea obiectivelor de la Barcelona este de a crește oferta de servicii de îngrijire a copiilor cu vârste cuprinse între trei și patru ani; salută recomandarea Comisiei de a extinde obiectivul Strategiei privind educația și formarea 2020 pentru a pune la dispoziție locuri în centre de îngrijire a copiilor pentru cel puțin 95 % dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 ani și vârsta de școlarizare obligatorie; invită Comisia să revizuiască pozitiv, în consultare cu actorii relevanți, inclusiv cu statele membre, obiectivele de la Barcelona și obiectivele privind educația copiilor preșcolari; invită statele membre să își intensifice eforturile pentru a îndeplini obiectivele și să acorde prioritate în agendele lor politice furnizării de îngrijire; invită statele membre să îmbunătățească cadrele de calitate naționale ale serviciilor ECEC prin luarea în considerare a Recomandării Consiliului privind sisteme de înaltă calitate de educație și îngrijire a copiilor preșcolari și încurajează statele membre să analizeze cinci domenii fundamentale ale serviciilor ECEC, menționate în recomandare: accesul, forța de muncă, programa de învățământ, evaluarea și monitorizarea, și guvernanța și finanțarea; invită statele membre ca, atunci când oferă servicii de îngrijire a copiilor de vârstă preșcolară, să pună accent nu numai pe accesibilitate, ci și pe calitatea îngrijirii, în special pentru copiii care provin din medii defavorizate și copiii cu dizabilități;

42.  invită Comisia să stabilească indicatori și obiective de calitate corespunzătoare privind serviciile de îngrijire pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu dizabilități sau cu boli cronice care au nevoie de îngrijire, similare cu obiectivele de la Barcelona, cu instrumente de monitorizare care să măsoare calitatea, accesibilitatea și costul acestor servicii;

43.  solicită Comisiei să includă serviciile de îngrijire a persoanelor în vârstă și a persoanelor cu dizabilități sau cu boli cronice în activitățile sale de monitorizare și revizuire a datelor în cadrul semestrului european și în raportul anual privind egalitatea de gen; invită statele membre să aibă în vedere includerea unor evaluări ale serviciilor de îngrijire pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu dizabilități sau care suferă de boli cronice în rapoartele lor de țară, luând în considerare observațiile îngrijitorilor și ale persoanelor care primesc îngrijire; invită Comisia să includă datele privind această îngrijire într-un set de indicatori ai progresului social, care să fie monitorizați în contextul semestrului european; invită Comisia și Consiliul să includă acești indicatori sociali în normele semestrului; încurajează statele membre să adopte și să utilizeze măsuri corective în cazul în care progresele se dovedesc a fi lente;

44.  invită, de asemenea, Comisia să îmbunătățească colectarea de date defalcate în funcție de gen și să elaboreze statistici specifice, definiții și indicatori comparabili pentru a evalua dimensiunea de gen, accesibilitatea, calitatea, disponibilitatea și eficiența serviciilor de îngrijire a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a persoanelor sau cu boli cronice la nivelul UE, căutând în același timp soluții pentru a nu mări sarcina de monitorizare a profesioniștilor din sectorul îngrijirii; invită Comisia să monitorizeze dezvoltarea serviciilor de îngrijire și să pregătească recomandări pentru acțiuni corective, dacă este necesar;

45.  invită statele membre să colecteze date calitative privind furnizarea serviciilor de îngrijire disponibile prin finanțare publică și privată pentru copii, persoane în vârstă, persoane cu dizabilități, date necesare pentru a monitoriza situația în general și pentru a îmbunătăți serviciile de îngrijire, acordând atenție nu doar nevoilor utilizatorilor, ci și echilibrului dintre viața profesională și cea privată și condițiilor de muncă pentru numărul mare de îngrijitori; invită statele membre să adopte instrumente eficiente de politică și acțiuni corective atunci când este necesar;

Finanțarea îngrijirii

46.  invită statele membre, având în vedere inclusiv rezolvarea deficitelor existente la nivelul investițiilor, să crească investițiile în serviciile și infrastructura de îngrijire pentru copii, în special pentru copiii preșcolari, și pentru îngrijirea altor persoane dependente, pentru a asigura accesul universal la aceste servicii, să amelioreze calitatea îngrijirilor și să mărească investițiile în măsuri speciale, care să le permită îngrijitorilor să mențină o viață profesională activă;

47.  remarcă impactul disproporționat pe care îl au investițiile insuficiente în structuri și servicii de îngrijire asupra părinților singuri, marea majoritate a acestora fiind femei, și asupra familiilor care trăiesc în sărăcie și care se confruntă cu riscul de excluziune socială;

48.  observă importanța integrării perspectivei de gen în toate etapele de implementare a diferitelor politici și, în mod esențial, în etapa de programare; invită statele membre să se asigure că dimensiunea de gen este integrată pe deplin în programul național de reformă (PNR), cu sprijinul FSE, dar și cu altor fonduri UE care oferă resurse pentru infrastructura socială generală, care ar trebui utilizate de statele membre pentru dezvoltarea de servicii de îngrijire;

49.  invită Comisia să se asigure că procesul semestrului european contribuie la realizarea Pilonului european al drepturilor sociale, lăsând o marjă amplă de manevră statelor membre pentru a finanța și a-și susține finanțările pentru serviciile de îngrijire;

50.  sprijină includerea în recomandările specifice fiecărei țări formulate de Comisie a unor măsuri care să se concentreze pe investiții în centre de îngrijire a copiilor și care să abordeze măsurile fiscale de descurajare care împiedică a doua persoană care contribuie la venitul familiei - mai ales femeile - să lucreze mai mult sau să lucreze pur și simplu, precum și alte măsuri în vederea abordării diferenței de remunerare între femei și bărbați;

51.  invită Comisia să consolideze oferta de finanțare pentru toate tipurile de servicii de îngrijire, cu un accent deosebit, unde este cazul, pe tranziția de la serviciile de îngrijire instituționalizată la cele bazate pe comunitate, prin FSE+ și alte instrumente financiare al căror scop este să finanțeze infrastructura socială; invită Comisia, în același sens, să consolideze resursele financiare ale Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) pentru a sprijini furnizarea de structuri de îngrijire a copiilor în zonele rurale și pentru a utiliza mai mult Fondul european pentru investiții strategice în finanțarea proiectelor ECEC; invită totodată Comisia să monitorizeze atent cheltuirea fondurilor UE alocate în special în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (FSI) în domeniul serviciilor de asistență socială de îngrijire de lungă durată și să se asigure că investițiile sunt aliniate cu obligațiile privind drepturile omului în temeiul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități și al Cartei drepturilor fundamentale a UE;

52.  invită Comisia să ia în considerare posibilitatea aplicării transfrontaliere a contribuțiilor de asigurări sociale, astfel încât statul membru de origine al unei persoane să poată finanța plasarea cetățeanului respectiv într-o structură de servicii sociale dintr-un alt stat membru (în cazurile în care o astfel de structură nu este disponibilă în statul membru de origine);

53.  subliniază că este necesară o analiză mai aprofundată a potențialului pe care îl au investițiile de tip public-privat în oferta de servicii de îngrijire, având în vedere inițiativele existente la nivelul întreprinderilor pentru lucrătorii cu responsabilități de îngrijire a persoanelor cu dizabilități și a adulților;

54.  invită statele membre să adopte o abordare cuprinzătoare asupra tuturor tipurilor de servicii de îngrijire și să consolideze dispozițiile privind utilizarea eficientă și sinergică a instrumentelor financiare relevante ale UE în domeniul învățării pe tot parcursul vieții, al cercetării și al dezvoltării infrastructurii; încurajează statele membre să acorde prioritate finanțării pentru îngrijirea copiilor și îngrijirea pe termen lung, folosind instrumentele financiare disponibile în următorul cadru financiar multianual, și nu în ultimul rând FEIS, fondurile structurale și de investiții europene existente, cum ar fi FSE și Fondul european de dezvoltare regională, și FEADR; încurajează, de asemenea, statele membre să își distribuie mai eficient resursele, astfel încât să crească accesul la serviciile de îngrijire pentru grupurile defavorizate și vulnerabile și să mărească accesibilitatea acestora, precum și să conceapă modele de finanțare eficiente, inclusiv o finanțare orientată specific, care să asigure echilibrul corect între investițiile publice și cele private, în conformitate cu circumstanțele naționale și locale;

55.  invită Comisia să se asigure că EIGE dispune de resurse adecvate pentru a monitoriza dezvoltarea infrastructurii de îngrijire și implementarea politicilor privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată și să analizeze dacă și în ce fel politicile contribuie la realizarea îmbunătățirilor dorite în ceea ce privește egalitatea de gen;

56.  salută decizia luată de o serie de state membre de a introduce stimulente fiscale pentru întreprinderile care oferă angajaților servicii de îngrijire a copiilor pentru a îmbunătăți echilibrul dintre viața profesională și cea privată a acestora;

o
o   o

57.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 204, 26.7.2006, p. 23. (2) JO C 175, 15.6.2011, p. 8. (3) JO L 59, 2.3.2013, p. 59. (4) JO C 346, 27.9.2018, p. 6. (5) JO C 331, 18.9.2018, p. 60. (6) JO C 204, 13.6.2018, p. 76. (7) JO C 76, 28.2.2018, p. 93. (8) JO C 66, 21.2.2018, p. 30. (9) JO C 50, 9.2.2018, p. 15. (10) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 49. (11) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 39. (12) JO C 487, 28.12.2016, p. 7. (13) JO C 12, 15.1.2015, p. 16. (14) JO C 21, 21.1.2011, p. 39. (15) Raportul din 2018 al Comisiei Europene privind egalitatea dintre bărbați și femei. (16) Foaia de parcurs a Comisiei Europene pentru 2018, Centrul European de Strategie Politică (2017), „10 tendințe care transformă educația pe care o știm noi”. (17) Eurofound, „Îngrijirea copiilor și a persoanelor dependente: efecte asupra carierelor tinerilor lucrători.” (18) Date Eurostat pentru 2010. Raportul Comisiei din 2015 privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană (2016). (19) După cum a afirmat în Rezoluția sa legislativă din 20 octombrie 2010 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează (JO C 70 E, 8.3.2012, p. 162). (20) Sondajul european Eurofound privind calitatea vieții pentru 2016: raport de sinteză. (21) JO C 75, 26.2.2016, p. 130.