Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 13,

–  având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația (11855/2012), adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012,

–  având în vedere orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 12 mai 2014,

–  având în vedere raportul anual al UE pe 2016 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință,

–  având în vedere recomandarea privind statutul personalului didactic din învățământul superior, adoptată de Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), în cadrul celei de a 29-a sesiuni din perioada 21 octombrie-12 noiembrie 1997,

–  având în vedere Declarația de la Lima asupra libertății universitare și autonomiei instituțiilor de învățământ superior, adoptată de World University Service în septembrie 1988,

–  având în vedere Rezoluția nr. 29/7 privind dreptul la educație a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, adoptată în cadrul celei de-a 42-a reuniuni a acestuia din 2 iulie 2015,

–  având în vedere Comentariul general nr. 13 al Comitetului ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale, adoptat la 8 decembrie 1999 în cadrul celei de a 21-a sesiuni,

–  având în vedere Avizul 891/2017 al Comisiei de la Veneția,

–  având în vedere rapoartele organizațiilor neguvernamentale naționale, europene și internaționale și, în special, Principiile responsabilității de stat pentru protejarea învățământului superior de atacuri,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la drepturi fundamentale,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere articolul 113 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0403/2018),

A.  întrucât UNESCO definește libertatea universitară drept „dreptul, fără constrângerea unei doctrine, la libertatea de predare și dezbatere, la libertatea de a desfășura activități de cercetare și de a disemina și publica rezultatele acestora, la libertatea de a-și exprima în mod liber opinia cu privire la instituția sau sistemul în care lucrează, la dreptul de a nu fi supuși cenzurii și de a participa la activitatea organismelor universitare profesionale sau reprezentative”;

B.  întrucât dreptul la educație are o importanță fundamentală în exercitarea tuturor celorlalte drepturi ale omului și în obținerea unei dezvoltări durabile; întrucât acest drept poate fi exercitat numai într-un mediu de libertate universitară și autonomie a instituțiilor de învățământ superior;

C.  întrucât Declarația de la Lima asupra libertății universitare și autonomiei instituțiilor de învățământ superior definește libertatea universitară drept libertatea membrilor comunității universitare - cuprinzând toate persoanele care predau, studiază, cercetează și își desfășoară activitatea într-o instituție de învățământ superior - individual sau colectiv, cu scopul de a obține, de a dezvolta și de a transmite cunoștințe prin cercetare, studiu, discuții, documentație, producție, creare, predare, susținerea de prelegeri și scris;

D.  întrucât această definiție trebuie să se întemeieze pe valorile democratice de bază, inclusiv pe principiile de acces echitabil și de combatere a discriminării, de asumare a răspunderii, de gândire critică și independentă, autonomie instituțională și responsabilitate socială; întrucât democrația nu poate exista fără libertatea universitară ce permite dezbateri în cunoștință de cauză;

E.  întrucât libertatea universitară este un factor-cheie de progres spre o dezvoltare durabilă, în special în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă consacrate în Agenda 2030, în care educația de calitate, cercetarea științifică și inovarea ocupă un loc central;

F.  întrucât autonomia este o condiție preliminară necesară pentru ca instituțiile de învățământ să își îndeplinească funcțiile specifice proprii; întrucât libertatea universitară necesită protecție constantă și vigilentă împotriva presiunii nejustificate din partea statului sau a intereselor comerciale;

G.  întrucât libertatea universitară — inclusiv libertățile sale constitutive precum libertatea de gândire, de exprimare, de asociere, de călătorie și de instruire — contribuie la crearea spațiului în care orice societate deschisă și pluralistă stabilă este liberă să gândească, să pună sub semnul întrebării, să facă schimb de idei, să producă, să consume și să disemineze cunoaștere;

H.  întrucât atacurile asupra libertății universitare subminează cercetarea, studiul, predarea, discursul public și dreptul la educație, afectând calitatea universitară și dezvoltarea socială, politică, economică și culturală; întrucât soluțiile la problemele societății ar trebui găsite rațional, pe bază de dovezi și prin convingere;

I.  întrucât dreptul la educație, predare și cercetare poate fi exercitat pe deplin numai într-un mediu de libertate universitară;

J.  întrucât există o nevoie urgentă de a soluționa în mod adecvat problema libertății universitare în cursul procesului de aderare la UE pentru a preveni atacurile la adresa acesteia în statele membre ale UE, cum ar fi încercările de a închide Universitatea Central Europeană (CEU) din Budapesta, care vor duce la transferul studenților la Viena începând cu 2019, precum și la blocarea studiilor de gen în Ungaria; întrucât țările candidate ar trebui să se angajeze să respecte valori fundamentale ale învățământului superior, inclusiv libertatea universitară și autonomia instituțională;

K.  întrucât comunitatea universitară și instituțiile de învățământ sunt din ce în ce mai vulnerabile la ingerințele, presiunea sau represiunea statului, sectorului de afaceri sau a altor actori nestatali; întrucât în lume sunt semnalate în fiecare an sute de atacuri asupra universităților, instituțiilor de învățământ și a membrilor săi, inclusiv asasinate, violențe și dispariții, încarcerare/detenție abuzivă, urmărire penală abuzivă, concedieri/pierderi de locuri de muncă/exmatriculări abuzive, restricții de călătorie sau de mobilitate și alte amenințări extreme sau sistemice; întrucât încălcări ale libertății universitare au loc, de asemenea, în statele membre ale UE și partenerii cei mai apropiați ai acesteia;

L.  întrucât reducerile afectând finanțarea publică a educației, inclusiv a învățământului superior și nevoia ulterioară de a găsi surse alternative de venituri pun în pericol libertatea universitară, în special atunci când finanțarea externă respectivă provine de la regimuri autocratice din străinătate sau de la corporații multinaționale;

M.  întrucât instituțiile de învățământ străine din UE se confruntă cu atacuri ale guvernelor naționale și cu încălcări ale libertății lor universitare;

N.  întrucât tentativele de a controla sau de a reduce la tăcere instituțiile de învățământ superior sau cadrele didactice universitare, studenții și personalul nu au efect doar asupra persoanelor și instituțiilor direct vizate, ci afectează societatea în ansamblu, determinând o restrângere a spațiului de acțiune al participării democratice, al libertății de exprimare și al emancipării tuturor cetățenilor și privând generațiile viitoare de cadre universitare și cercetători de înaltă calitate;

O.  întrucât exercitarea efectivă a dreptului la educație și garantarea libertății universitare impun statelor să asigure un nivel adecvat și fiabil de finanțare a educației; întrucât politicile de austeritate financiară și economică au subminat grav și continuă să submineze libertatea universitară la nivel mondial, inclusiv în cadrul UE;

P.  întrucât încălcarea libertății universitare este rareori abordată într-un cadru privind drepturile omului, ceea ce reflectă, în parte, lipsa de familiarizare a apărătorilor drepturilor omului cu problematica libertății universitare și, în parte, faptul că reclamațiile se referă adesea la încălcarea altor drepturi, cum ar fi libertatea de exprimare sau de opinie; întrucât, în consecință, standardele din acest domeniu sunt insuficient precizate, iar încălcările libertății universitare nu sunt semnalate în mod suficient;

Q.  întrucât este o nevoie generală atât de a sensibiliza publicul cu privire la importanța libertății universitare ca instrument de promovare a democrației, a respectării statului de drept și a asumării răspunderii, cât și de a crea șanse de îmbunătățire a capacității de promovare și apărare a acesteia;

R.  întrucât este important să se identifice atacurile asupra libertății universitare și să fie recunoscute drept o amenințare la nivel mondial și să fie încurajată recunoașterea cadrelor universitare și a studenților nu doar în calitate de persoane ale căror drepturi sunt încălcate, dar și de apărători ai drepturilor omului care sunt atacați; întrucât este necesară o reacție puternică la nivel internațional și național, atât din partea sistemului de învățământ superior în sine, cât și din partea societății civile și a publicului larg;

S.  întrucât mulți universitari și studenți aflați în situație de risc nu pot avea acces la posibilitățile de mobilitate universitară oferite de programele UE și de apărătorii drepturilor omului ca urmare a faptului că nu îndeplinesc criteriile de depunere a candidaturii sau că întâmpină mari dificultăți în respectarea procedurilor, cerințelor și calendarului;

T.  întrucât constrângerile de finanțare ale programelor UE limitează acțiunile organizațiilor și ale universităților din UE care sprijină deja studenții și cadrele didactice universitare care se află în pericol sau își părăsesc țara ca urmare a amenințării de a fi persecutați pentru activitatea lor universitară; întrucât aceste organizații și universități necesită mai multă asistență în acțiunile și inițiativele lor;

U.  întrucât UE s-a angajat să promoveze și să protejeze drepturile omului, instituțiile democratice și statul de drept la nivel mondial; întrucât Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația face apel la o politică mai eficace de sprijinire a drepturilor omului și a democrației din partea UE, inclusiv creșterea eficacității dialogurilor privind drepturile omului, îmbunătățirea vizibilității și a impactului strategiilor de țară în materie de drepturi ale omului, cu accent pe punerea în aplicare efectivă a Orientărilor UE privind drepturile omului și pe îmbunătățirea diplomației și a comunicării publice privind drepturile omului,

1.  recomandă Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate următoarele:

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.