Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și intrarea sa în vigoare la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap(1), în special articolul 6, referitor la femeile și fetele cu dizabilități,

–  având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW, 1979) și protocolul opțional la aceasta (1999),

–  având în vedere Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor(2),

–  având în vedere articolele 10, 19 și 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(3),

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426), precum și poziția Parlamentului din 2 aprilie 2009 pe această temă(4),

–  având în vedere studiul realizat de Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii din cadrul Parlamentului, intitulat „Discriminarea generată de intersecția dintre gen și dizabilități”,

–  având în vedere raportul Institutului European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) intitulat „Sărăcia, genul și inegalități intersecționale în UE”, acordând o atenție specială capitolului 8 referitor la „Dimensiunea de gen și dizabilitățile”,

–  având în vedere Indicele egalității de gen pe 2017 al EIGE,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la situația femeilor cu dizabilități (O-000117/2018 – B8-0418/2018),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în UE există peste 80 de milioane de persoane cu dizabilități; întrucât unul din patru europeni are un membru al familiei cu o dizabilitate; întrucât în UE există aproximativ 46 de milioane de femei și fete cu dizabilități, reprezentând aproximativ 16 % din populația feminină totală și 60 % din populația totală a persoanelor cu dizabilități;

B.  întrucât termenul „dizabilitate” include o mare varietate de situații personale temporare, pe termen scurt sau lung, care necesită măsuri de răspuns adaptate și care includ probleme de sănătate psihică;

C.  întrucât din cauza evoluțiilor demografice și a îmbătrânirii populației tot mai mulți oameni dobândesc o dizabilitate mai târziu în viață;

D.  întrucât persoanelor cu dizabilități li se refuză drepturile fundamentale în fiecare zi, prin perpetuarea dificultăților de accesare a unui loc de muncă remunerat, care conferă drepturi, atât în sectorul public, cât și în cel privat; întrucât formarea profesională a persoanelor cu dizabilități nu corespunde cu nevoile și cu ceea ce s-ar putea realiza pentru a permite dobândirea cunoștințelor, aptitudinilor și competențelor necesare pentru integrarea în viața profesională;

E.  întrucât în UE numai 18,8 % dintre femeile cu dizabilități sunt încadrate în muncă; întrucât 45 % dintre femeile de vârstă activă (și anume cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani) cu dizabilități sunt inactive, cifra echivalentă pentru bărbați fiind de 35 %;

F.  întrucât 75 % dintre persoanele cu dizabilități grave nu au posibilitatea de a participa pe deplin pe piața europeană a muncii, iar femeile cu dizabilități sunt de două până la cinci ori mai expuse riscului de a fi victime ale violenței decât femeile fără dizabilități;

G.  întrucât 34 % dintre femeile care au o problemă de sănătate sau o dizabilitate au fost supuse pe durata vieții lor violenței fizice sau sexuale din partea unui partener;

H.  întrucât sterilizarea femeilor cu dizabilități fără cunoștința sau consimțământul lor este o formă foarte răspândită de violență, care afectează în special membrii minorităților etnice, cum ar fi femeile de etnie romă;

I.  întrucât persoanele cu dizabilități nu sunt vizibile în viața publică și în mass-media;

J.  întrucât aproximativ două treimi din îngrijitorii din Europa sunt femei; întrucât 80 % din totalul serviciilor de îngrijire din UE sunt asigurate de îngrijitori informali neremunerați și 75 % dintre aceștia sunt femei; întrucât se estimează că valoarea economică a serviciilor de îngrijire informală neremunerate din UE, exprimată ca procent din costul total al asigurării îngrijirii formale pe termen lung, se situează între 50 % și 90 %;

K.  întrucât participarea socială și economică a femeilor cu dizabilități este esențială pentru succesul strategiei economice și sociale generale a Europei;

L.  întrucât femeile cu dizabilități se confruntă adesea cu forme multiple de discriminare pe criterii legate de identitatea de gen, expresia genului și caracteristicile sexuale, printre altele, care contribuie la feminizarea sărăciei;

M.  întrucât persoanele cu dizabilități și în special femeile cu dizabilități au venituri mai mici și sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie și de excluziune socială; întrucât situațiile de sărăcie și de excluziune se perpetuează atunci când protecția socială este în mod evident insuficientă; întrucât situația femeilor cu dizabilități încadrate în muncă s-a deteriorat în timp, comparativ cu cea a bărbaților (proporția femeilor care se confruntă cu sărăcia persoanelor încadrate în muncă a fost de 10 % în 2007 și de 12 % în 2014);

N.  întrucât evoluțiile tehnologice cuprind atât oportunități, cât și provocări, în special pentru femeile cu dizabilități, deoarece forța de muncă mondială utilizează din ce în ce mai mult instrumente digitale;

O.  întrucât există încă dificultăți în ceea ce privește accesul la centre medicale, la asistență medicală spitalicească, la produse de sprijin, la medicamente și terapii esențiale pentru monitorizare și reabilitare; întrucât există în continuare probleme grave de mobilitate, fie din cauza barierelor arhitecturale care împiedică traficul în spațiile și pe străzile publice, fie din cauza accesului limitat la transportul public și în comun; întrucât se mențin obstacole în calea comunicării (cum ar fi lipsa interpreților în limbajul semnelor în serviciile publice și accesibilitatea redusă a programelor de televiziune pentru persoanele cu deficiențe de auz), care limitează și împiedică accesul la serviciile publice și la informații; întrucât serviciile de sprijin, de protecție, de comunicare, precum și de îngrijire și de sănătate, precum cele legate de asistența medicală primară, de violența față de femei, de îngrijirea copilului și de maternitate, ar trebui să fie total accesibile în toate limbile, formele și formatele, în special pentru femeile și fetele cu dizabilități;

P.  întrucât participarea deplină a persoanelor cu dizabilități, conform articolului 29 din CRPD, la viața politică și publică, unde acestea sunt adesea subreprezentate, nu se va materializa, în special pentru femei, dacă problema nu este abordată în mod corespunzător;

Q.  întrucât, în pofida numeroaselor convenții internaționale și prevederi ale dreptului european, precum și a actualei Strategii europene pentru persoanele cu dizabilități, persoanele cu dizabilități încă nu se bucură pe deplin de drepturile lor cetățenești și sociale; întrucât accesul egal la cultură, sport și activități recreative și participarea egală la viața socială și politică nu sunt garantate; întrucât persoanele care lucrează în aceste domenii sunt subevaluate; întrucât toate convențiile și prevederile menționate mai sus sunt ignorate în mod sistematic, în timp ce lucrătorilor și persoanelor cu dizabilități li se refuză în continuare drepturile fundamentale; întrucât femeile și fetele cu dizabilități sunt în continuare marginalizate în luarea de decizii și în progresele în materie de egalitate de gen;

R.  întrucât egalitatea de gen nu a fost integrată în mod orizontal în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități;

S.  întrucât articolele 21 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzic explicit discriminarea pe criterii de dizabilități și solicită participarea egală a persoanelor cu dizabilități în societate; întrucât egalitatea de tratament poate fi asigurată prin aplicarea de măsuri și politici pozitive pentru femeile cu dizabilități și mamele copiilor cu dizabilități;

T.  întrucât includerea unei dimensiuni de gen în Strategia europeană post-2020 pentru persoanele cu dizabilități va contribui la o abordare integrată de eliminare a discriminării femeilor și a fetelor cu dizabilități;

U.  întrucât salariul lunar al bărbaților cu dizabilități este mai mare decât cel al femeilor cu dizabilități, în timp ce ambele salarii sunt, în general, mai mici decât cele ale altor lucrători, într-o realitate discriminatorie care persistă;

V.  întrucât actuala piață a muncii este instabilă și precară, iar creșterea șomajului determină o reducere a posibilităților de acces la locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilități;

W.  întrucât există o lipsă de mijloace umane, materiale și pedagogice în sistemul public de învățământ pentru însoțirea și includerea efectivă în mod corespunzător a copiilor și a tinerilor cu nevoi educaționale speciale; întrucât integrarea deplină în societate este realizată în principal prin locuri de muncă de calitate și educație accesibilă; întrucât ocuparea forței de muncă nu este considerată doar o sursă de venit, ci a devenit, de asemenea, un mecanism de integrare socială, deoarece creează o legătură cu societatea, relații interpersonale și un sentiment de participare la viața socială, culturală și economică;

X.  întrucât femeile cu dizabilități se pot confrunta cu forme unice de abuz care sunt dificil de recunoscut, cum ar fi eliminarea sau distrugerea dispozitivelor de mobilitate ale unei persoane sau refuzarea accesului la resurse legate de dizabilități în cadrul comunității și/sau la programări medicale;

Y.  întrucât ratele cancerului la sân în rândul femeilor cu dizabilități sunt mult mai mari decât cele ale populației feminine generale, din cauza lipsei unor echipamente de screening și de diagnosticare adaptate;

Z.  întrucât Indicele egalității de gen pe 2017 al EIGE arată că, în medie, nevoile de îngrijiri medicale a 13 % dintre femeile cu dizabilități și nevoile de îngrijiri dentare a 12 % dintre acestea nu sunt acoperite, în timp ce, în cazul femeilor fără dizabilități, procentul corespunzător este de 5 %,

Recomandări generale

1.  reafirmă că toate persoanele cu dizabilități ar trebui să poată să-și exercite plenar drepturile, pe baza incluziunii și a participării lor depline în societate; subliniază că acest lucru este posibil numai prin aplicarea unor politici active și publice și prin eliminarea tuturor barierelor din calea participării;

2.  invită statele membre să introducă politici de prevenire, tratare, reabilitare și integrare a persoanelor cu dizabilități și de sprijinire a familiilor acestora și să își asume responsabilitatea pentru exercitarea efectivă a drepturilor lor, fără a aduce atingere drepturilor și îndatoririlor părinților sau ale tutorilor; solicită, de asemenea, elaborarea unei pedagogii care să sensibilizeze societatea cu privire la îndatoririle de respect pentru persoanele cu dizabilități și de solidaritate față de acestea, pentru a combate discriminarea socială cu care se confruntă;

3.  invită statele membre să își îndeplinească angajamentele în ceea ce privește ratificarea CRPD și să ia toate măsurile necesare pentru a garanta drepturile și libertățile, precum și responsabilitățile consacrate în aceasta, în special în domenii precum ocuparea forței de muncă, educația, sănătatea, protecția socială, locuințele, mobilitatea, accesul la justiție, cultură, sport, activități recreative și participarea la viața socială și politică, precum și responsabilitățile specifice definite în CRPD privind drepturile femeilor și ale copiilor cu dizabilități;

4.  subliniază faptul că femeile și fetele cu dizabilități suferă de pe urma dublei discriminări cauzate de intersecția dintre gen și dizabilitate și pot fi adesea chiar expuse la discriminări multiple cauzate de intersecția genului și a dizabilității cu orientarea sexuală, identitatea de gen, exprimarea de gen, caracteristicile sexuale, țara de origine, clasa, statutul de migrant, vârsta, religia sau originea etnică;

5.  își reiterează solicitarea adresată Comisiei și statelor membre de a integra tema femeilor și fetelor cu dizabilități în strategia, politicile și programele lor de promovare a egalității de gen, o perspectivă de gen în strategiile lor pentru persoanele cu dizabilități, precum și o perspectivă legată de gen și de dizabilități în toate celelalte politici;

6.  invită Comisia și statele membre să sprijine cercetarea și inovarea în ceea ce privește dezvoltarea de produse și servicii pentru a sprijini persoanele cu dizabilități în activitățile lor de zi cu zi;

7.  subliniază că numărul persoanelor în vârstă este în creștere și, conform Organizației Mondiale a Sănătății, dizabilitățile predomină în rândul femeilor, care sunt afectate în mod deosebit de acest fenomen ca urmare a speranței lor de viață mai îndelungate; subliniază că, în consecință, va exista o creștere proporțională a numărului de femei cu dizabilități;

8.  insistă ca datele colectate să fie defalcate în funcție de gen pentru a identifica formele de discriminare multiplă intersecțională cu care se confruntă femeile și fetele cu dizabilități în toate domeniile vizate de Convenția de la Istanbul și ori de câte ori este relevant;

9.  invită EIGE să continue să furnizeze analize și contribuții la nivelul UE și al statelor membre în ceea ce privește situația specifică a femeilor și a fetelor cu dizabilități, cu un accent special pe discriminarea intersecțională;

10.  reafirmă că femeile cu dizabilități se confruntă adeseori cu provocări și pericole și mai mari în țările implicate în conflicte și în zonele de conflict; subliniază, prin urmare, necesitatea de a proteja femeile cu dizabilități în cadrul politicilor externe ale UE;

Drepturile femeilor cu dizabilități

11.  subliniază că femeilor cu dizabilități trebuie să li se asigure exercitarea deplină a drepturilor lor în ceea ce privește accesul la educație de calitate, accesibilă și la prețuri rezonabile, asistență medicală, inclusiv asistență medicală transspecifică, precum și sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, ocuparea forței de muncă, mobilitatea, viața de familie, autonomia corporală, sexualitatea și căsătoria, precum și garanțiile care protejează aceste drepturi;

12.  reamintește că autoritățile de la toate nivelurile și părțile interesate relevante trebuie să respecte și să susțină dreptul la o viață independentă și, prin urmare, să ofere instrumentele și sprijinul necesare pentru a permite persoanelor cu dizabilități, în special femeilor, să se bucure de libertatea de a alege și de a-și controla propria viață și propriul stil de viață;

13.  subliniază că femeile și fetele cu dizabilități trebuie să fie informate cu privire la drepturile lor și la serviciile disponibile; subliniază că aceste informații trebuie furnizate într-o manieră simplă și sigură, ținând seama de diferitele metode de comunicare, mijloace de comunicare și formate alese de acestea și adaptate la acestea; subliniază că dreptul la informare nu trebuie să fie confundat cu conceptualizarea necesității de a încerca în mod activ să obțină acces la drepturi (transferând responsabilitatea de a obține rezultate către cei care au nevoie de acestea), deoarece statele membre trebuie să își asume responsabilitatea de a viza toate persoanele cu dizabilități și de a le asigura și a le garanta drepturile prevăzute de lege sau de convenția internațională;

14.  solicită integrarea persoanelor cu dizabilități în structurile obișnuite ale societății la toate nivelurile, inclusiv în sănătate, educație și ocuparea forței de muncă, ținând seama de faptul că utilizarea persistentă și generalizată a unor structuri sau servicii speciale duce la segregare și reduce egalitatea de șanse;

15.  recunoaște că persoanele cu dizabilități au nevoie de acces la spații sigure, de exemplu, sub formă de cluburi și asociații;

16.  invită UE să elimine barierele din calea dreptului de vot al persoanelor cu dizabilități, în special în ceea ce privește alegerile europene din 2019;

17.  îndeamnă statele membre să pună în aplicare principiul egalității de remunerare pentru aceeași muncă, să combată discriminarea salarială și să garanteze egalitatea între femei și bărbați, inclusiv în ceea ce privește persoanele cu dizabilități;

Accesibilitate

18.  invită statele membre și Comisia să pună în aplicare politici care să promoveze accesibilitatea, ca un pas esențial către incluziune și ca o condiție indispensabilă pentru integrarea și participarea persoanelor cu dizabilități; subliniază, de asemenea, că trebuie respectate principiile egalității de tratament și egalitatea de șanse din perspectiva accesibilității și mobilității;

19.  insistă că este necesar ca statele membre să ia măsuri în special în domeniile sănătății, educației, transportului, planificării urbane și locuințelor;

20.  este profund îngrijorat că femeilor și fetelor cu dizabilități li se refuză adesea accesul la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă și la drepturile aferente; consideră îngrijorător faptul că fetelor și femeilor cu dizabilități li se refuză consimțământul în cunoștință de cauză cu privire la utilizarea mijloacelor de contracepție și că acestea sunt expuse inclusiv riscului de sterilizare forțată; invită statele membre să pună în aplicare măsuri legislative care să protejeze integritatea fizică, libertatea de a alege și autodeterminarea vieții sexuale și reproductive a fetelor și a femeilor cu dizabilități;

21.  este preocupat de faptul că puține țări au dispoziții care garantează dreptul persoanelor cu dizabilități de a accesa recunoașterea legală a genului; constată că recunoașterea legală a genului, chiar și atunci când este permisă, ar putea fi inaccesibilă femeilor și fetelor aflate sub tutelă legală; constată că evaluarea psihiatrică obligatorie pentru a avea acces la recunoașterea legală a genului împiedică accesul femeilor și fetelor cu probleme de sănătate mintală; invită statele membre să adopte o legislație privind recunoașterea legală a genului care să fie bazată pe autodeterminare și să țină seama de nevoile de accesibilitate ale persoanelor cu dizabilități;

22.  constată că, în domeniul transporturilor, este necesar ca statele membre să dezvolte politici de transport public care să faciliteze mobilitatea persoanelor cu dizabilități și să elimine barierele arhitecturale; invită Consiliul și Comisia să aloce fondurile UE necesare pentru a sprijini elaborarea unor astfel de politici;

Relațiile de muncă și de la locul de muncă în vederea asigurării unor locuri de muncă de calitate și a unui echilibru just între viața profesională și cea privată

23.  invită statele membre să elaboreze politici care să promoveze integrarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii; consideră că astfel de politici ar trebui să încurajeze accesul la piața muncii ca o condiție pentru incluziunea socială, promovând egalitatea de șanse;

24.  invită statele membre să garanteze forme specifice de reglementare a muncii care să abordeze și să integreze nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilități, în special în ceea ce privește stabilirea programului de lucru; subliniază necesitatea de a defini o legislație specifică a muncii care să aibă în vedere nevoile femeilor cu dizabilități legate de sarcină și maternitate, garantând prezența continuă pe piața muncii și protecția muncii;

25.  invită statele membre să evalueze dacă sunt necesare măsuri care să garanteze că aplicarea concediului de maternitate, de paternitate, de creștere a copilului și a programului de lucru flexibil este adaptată nevoilor diverse legate de nașterile multiple, nașterile premature, părinții adoptivi, coparentalitate, părinții cu dizabilități, părinții cu probleme de sănătate mintală și părinții copiilor cu dizabilități, boli cronice sau probleme de sănătate mintală;

26.  solicită promovarea dreptului la sănătate și reabilitare, precum și politici de prevenire și remediere a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale pentru persoanele cu dizabilități;

27.  invită Comisia să furnizeze statelor membre expertiză privind modalitățile de abordare a discriminării intersecționale;

28.  invită Comisia să sprijine și să încurajeze statele membre să combată discriminarea generată de intersecția dintre identitatea de gen, exprimarea de gen, orientarea sexuală, caracteristicile sexuale și dizabilitatea, prin acțiuni de formare în domeniul diversității și prin colaborarea cu angajatorii pentru implementarea de măsuri la locul de muncă, de exemplu promovarea unor proceduri de recrutare sub anonimat;

Educația

29.  invită statele membre ca, în serviciile de îngrijire a copiilor de vârstă preșcolară, să pună accent nu numai pe accesibilitate, ci și pe calitatea și accesibilitatea ca preț a serviciilor de îngrijire, în special pentru copiii cu dizabilități, ținând seama și de nevoile părinților cu dizabilități; invită, de asemenea, statele membre să îmbunătățească investițiile publice în educația și îngrijirea copiilor preșcolari pentru acest grup de persoane;

30.  subliniază importanța integrării femeilor cu dizabilități în sistemele generale de învățământ și profesionale;

31.  subliniază că educația și formarea la un standard mai ridicat și de o mai bună calitate vor duce la o mai mare emancipare a femeilor cu dizabilități, deoarece educația este unul din instrumentele cu cel mai mare impact asupra evoluției societății, oferind cunoștințele și valorile necesare pentru a atinge niște niveluri mai ridicate de bunăstare și creștere economică și personală; subliniază importanța deosebită a educației și formării de calitate pentru persoanele cu dizabilități;

32.  solicită statelor membre să asigure cu adevărat egalitatea de șanse privind accesul la educație garantând integrarea efectivă a copiilor și a tinerilor cu dizabilități în sistemele lor de învățământ la toate nivelurile; solicită să se acorde sprijin nevoilor educaționale și materialelor educaționale speciale, în afară de existența unor școli incluzive, pentru a asigura accesul egal la sistemul de învățământ, dar și succesul în cadrul acestuia;

33.  invită statele membre să investească în educația de înaltă calitate pentru copiii și adulții cu dizabilități, ca parte a învățământului general, facilitând astfel accesul, mai ales al segmentelor celor mai dezavantajate ale populației;

34.  solicită politici educaționale care să urmărească eliminarea numeroaselor obstacole cu care se confruntă încă persoanele cu dizabilități; îndeamnă statele membre să asigure condiții fizice și/sau pedagogice care să permită accesul persoanelor cu dizabilități la instituțiile lor de învățământ general; subliniază, prin urmare, că este necesar un număr mai mare de profesori însoțitori pentru copiii cu dizabilități;

35.  invită statele membre să dezvolte strategii de combatere a intimidării și hărțuirii, inclusiv în contexte educaționale și online, a copiilor și tinerilor din motive de dizabilitate, identitate sau exprimare de gen, orientare sexuală, statut de migrant, clasă, vârstă, religie sau etnie;

36.  reamintește că este important ca nevoile femeilor și fetelor cu dizabilități să fie luate în considerare în elaborarea și aplicarea programelor și inițiativelor UE, în special în domeniul educației, al mobilității și al acțiunilor pentru tineret, precum și să se ia toate măsurile relevante pentru a garanta că aceste persoane pot beneficia în continuare de astfel de oportunități;

Sănătatea

37.  consideră că femeile și fetele cu dizabilități trebuie să beneficieze de un acces complet la asistență medicală și stomatologică adaptată la nevoile lor speciale, în special la consultare ginecologică, examinări medicale, sănătate sexuală și reproductivă, planificare familială și sprijin adaptat în timpul sarcinii, precum și la asistență medicală specifică pentru persoanele transsexuale; îndeamnă statele membre să asigure investiții publice în acest domeniu și să garanteze că serviciile lor naționale de sănătate publică includ accesul corespunzător la aceste servicii;

38.  subliniază că femeile și fetele cu dizabilități trebuie să primească toate informațiile corespunzătoare pentru a putea lua decizii în mod liber în ceea ce privește sănătatea lor; subliniază că este important ca statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a combate sterilizarea forțată;

39.  invită Comisia să introducă obiective privind serviciile de îngrijire pentru persoanele cu dizabilități, similare obiectivelor de la Barcelona, cu instrumente de monitorizare pentru evaluarea calității, accesibilității și accesibilității ca preț a acestor servicii;

40.  invită UE și statele membre să ia toate măsurile pentru a se asigura că femeile și fetele cu dizabilități au acces egal atât la servicii medicale specifice persoanelor cu dizabilități, cât și la serviciile generale;

41.  invită Comisia să furnizeze statelor membre expertiză privind modalitățile de abordare a discriminării intersecționale;

Violența de gen

42.  salută decizia Consiliului în favoarea semnării de către UE a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), ca un pas important în direcția combaterii violenței împotriva femeilor și a fetelor cu dizabilități; invită UE să ratifice fără întârziere Convenția de la Istanbul și îndeamnă statele membre care încă nu au ratificat-o să facă acest lucru; încurajează Consiliul să finalizeze cât mai repede posibil aderarea UE la aceasta;

43.  subliniază cu îngrijorare faptul că femeile și fetele cu dizabilități sunt mai predispuse să devină victime ale violenței de gen, în special ale violenței domestice și ale exploatării sexuale; subliniază că acest lucru se referă, de asemenea, la sterilizare și avorturi forțate; invită statele membre să ia măsuri adecvate și să furnizeze servicii de înaltă calitate, accesibile și personalizate pentru a pune capăt violenței împotriva femeilor și copiilor și pentru a sprijini victimele violenței, asigurând personal format pentru a oferi consiliere specializată, precum și o protecție și un sprijin juridic adecvat;

44.  încurajează statele membre să ofere tuturor profesioniștilor din domeniul sănătății și educației o formare adecvată pentru prevenirea discriminării și a violenței împotriva femeilor și fetelor cu dizabilități;

45.  reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o strategie europeană cuprinzătoare de combatere a violenței împotriva femeilor, împreună cu un act legislativ pentru prevenirea și combaterea violenței de gen, acordând o atenție deosebită femeilor și fetelor cu dizabilități; solicită, de asemenea, instituirea unui observator al UE privind violența de gen;

46.  solicită adoptarea unor măsuri specifice de combatere a violenței și a abuzurilor care afectează persoanele cu dizabilități și cu dificultăți de învățare, în special femeile și fetele, cum ar fi intimidarea, agresiunea și hărțuirea în mediul online, precum și violența în situații de îngrijire formală și informală;

Incluziunea digitală și media

47.  subliniază că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a evita stereotipurile și prejudecățile legate de dizabilități și că femeile și fetele cu dizabilități trebuie să aibă o vizibilitate mai mare în mass-media pentru a schimba normele sociale de excludere predominante; invită Comisia și statele membre să promoveze egalitatea de gen în organizațiile mass-media, organismele reprezentative și instituțiile de formare, în special în consiliile lor, și să investească în inițiative de sensibilizare a opiniei publice, precum și să monitorizeze și să urmărească îndeaproape progresele înregistrate;

48.  invită Comisia și statele membre să dezvolte programe și servicii pentru femeile cu dizabilități, punând accentul pe incluziunea digitală și subliniind potențialul enorm al digitalizării pentru femeile cu dizabilități;

49.  subliniază necesitatea de a mări accesibilitatea la serviciile media, prin servicii de internet complet accesibile, care respectă cele mai înalte standarde de excelență, adaptate persoanelor cu dizabilități;

50.  invită statele membre să încurajeze radiodifuzorii să implice pe deplin femeile cu dizabilități ca participanți și prezentatori în toate mijloacele de radiodifuziune;

Legislația și punerea ei în aplicare

51.  regretă faptul că Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități, actualmente în vigoare, nu a reușit să încurajeze adoptarea unor acte, măsuri și politici legislative eficiente pentru a combate segregarea și respingerea femeilor cu dizabilități pe piața muncii, în viața politică, în școli și în mediile de învățare;

52.  invită Comisia și statele membre să introducă politici care să permită și să încurajeze participarea femeilor și a fetelor cu dizabilități la viața publică, socială, culturală, economică și politică, în special prin reducerea obstacolelor care afectează mobilitatea și prin încurajarea femeilor cu dizabilități să formeze organizații și rețele și să adere la acestea, precum și prin programe de formare și de mentorat;

53.  invită UE și statele membre să elaboreze acțiuni pozitive destinate femeilor cu dizabilități pentru a promova formarea, integrarea profesională, accesul la locuri de muncă, păstrarea locului de muncă, parcursuri profesionale egale, adaptarea la locul de muncă și echilibrul dintre viața profesională și cea privată;

54.  invită Comisia să elaboreze acțiuni pozitive pentru a promova drepturile femeilor și fetelor cu dizabilități, să instituie un mecanism de monitorizare a progreselor și să finanțeze colectarea de date și cercetarea privind femeile și fetele cu dizabilități, în conformitate cu principiile Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD);

55.  invită Comisia să prezinte o propunere de Strategie europeană 2020-2030 pentru persoanele cu dizabilități, care să integreze pe deplin dispozițiile CRPD în viitoarele legislații, politici și programe ale UE și care să fie în concordanță cu Convenția ONU privind drepturile copiilor și cu Angajamentul strategic pentru egalitatea dintre femei și bărbați pentru perioada 2016-2019, pentru a se asigura că femeile și fetele cu dizabilități se pot bucura pe deplin de drepturile lor, la fel ca orice altă persoană;

56.  invită UE și statele sale membre să consacre standardele CRPD prin cadrele lor juridice și de politică pentru a se asigura că abordarea dizabilităților bazată pe drepturilor omului se reflectă pe deplin în legislație și în elaborarea politicilor;

57.  subliniază faptul că femeile și fetele cu dizabilități, prin organizațiile lor reprezentative, ar trebui să fie consultate îndeaproape și să fie implicate activ în elaborarea și punerea în aplicare a legislației și a politicilor pentru a asigura nediscriminarea și egalitatea de șanse, precum și monitorizarea eficacității acestora; solicită ca între UE și organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități să existe un adevărat dialog structurat pentru a elabora Strategia europeană 2020-2030 pentru persoanele cu dizabilități;

58.  subliniază că organizațiile reprezentative ale persoanelor cu dizabilități trebuie să fie implicate în pregătirea, executarea și evaluarea ex post a proiectelor întreprinse în cadrul politicii de coeziune a UE;

Finanțare

59.  invită Comisia și statele membre să optimizeze fondurile structurale ale UE, inclusiv Fondul social european, pentru a promova accesibilitatea și nediscriminarea pentru femeile cu dizabilități și pentru a mări vizibilitatea oportunităților de finanțare, de exemplu, pentru înființarea de întreprinderi și pentru susținerea antreprenoriatului în general;

o
o   o

60.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție.

(1) JO L 23, 27.1.2010, p. 35. (2) JO C 364, 18.12.2000, p. 1. (3) JO L 303, 2.12.2000, p. 16. (4) JO C 137 E, 27.5.2010, p. 68.