Index 
Texte adoptate
Marţi, 29 mai 2018 - Strasbourg
Intervalele mortalității prin pescuit și nivelurile de salvgardare pentru anumite stocuri de hering din Marea Baltică ***I
 Statistica transportului de mărfuri pe căi navigabile interioare (text codificat) ***I
 Acordul UE-Elveția privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană, Norvegia și Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe al Uniunii Europene ***
 Acordul UE-Norvegia privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Elveția, Regatul Norvegiei și Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe al Uniunii Europene ***
 Acordul UE-Norvegia privind cooperarea administrativă, combaterea fraudelor și recuperarea creanțelor în domeniul taxei pe valoarea adăugată *
 Optimizarea lanțului valoric în sectorul pescuitului din UE
 Punerea în aplicare a instrumentelor PAC pentru tinerii fermieri în UE după reforma din 2013
 Planul multianual pentru stocurile demersale din Marea Nordului și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective ***I
 Detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii ***I
 Măsurile de gestionare, conservare și control aplicabile în zona Convenției Organizației regionale de gestionare a pescuitului în Pacificul de Sud ***I
 Finanțele sustenabile
 Tabloul de bord al UE privind justiția pentru anul 2017

Intervalele mortalității prin pescuit și nivelurile de salvgardare pentru anumite stocuri de hering din Marea Baltică ***I
PDF 327kWORD 48k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1139 în ceea ce privește intervalele mortalității prin pescuit și nivelurile de salvgardare pentru anumite stocuri de hering din Marea Baltică (COM(2017)0774 – C8-0446/2017 – 2017/0348(COD))
P8_TA(2018)0205A8-0149/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0774),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0446/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 februarie 2018(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 8 mai 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0149/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 mai 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1139 în ceea ce privește intervalele mortalității prin pescuit și nivelurile de salvgardare pentru anumite stocuri de hering din Marea Baltică

P8_TC1-COD(2017)0348


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/976.)

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.


Statistica transportului de mărfuri pe căi navigabile interioare (text codificat) ***I
PDF 322kWORD 43k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind statistica transportului de mărfuri pe căi navigabile interioare (text codificat) (COM(2017)0545 – C8-0337/2017 – 2017/0256(COD))
P8_TA(2018)0206A8-0154/2018

(Procedura legislativă ordinară – codificare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0545),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 338 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0337/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative(1),

–  având în vedere articolele 103 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0154/2018),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 mai 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului privind statistica transportului de mărfuri pe căi navigabile interioare

P8_TC1-COD(2017)0256


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/974.)

(1) JO C 102, 4.4.1996, p. 2.


Acordul UE-Elveția privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană, Norvegia și Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe al Uniunii Europene ***
PDF 238kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea unui Acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană, Regatul Norvegiei și Republica Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe (05882/2/2017 – C8-0241/2017 – 2016/0328(NLE))
P8_TA(2018)0207A8-0151/2018

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (05882/2/2017),

–  având în vedere proiectul de acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Elveția, Norvegia și Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe al Uniunii Europene (05803/2017),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(C8-0241/2017),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A8-0151/2018),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Confederației Elvețiene.


Acordul UE-Norvegia privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Elveția, Regatul Norvegiei și Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe al Uniunii Europene ***
PDF 238kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea unui Acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană, Regatul Norvegiei și Republica Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe (05883/2/2017 – C8-0240/2017 – 2016/0329(NLE))
P8_TA(2018)0208A8-0152/2018

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05883/2/2017),

–  având în vedere proiectul de acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană, Regatul Norvegiei și Republica Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe al Uniunii Europene (05814/2017),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0240/2017),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A8-0152/2018),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Norvegiei.


Acordul UE-Norvegia privind cooperarea administrativă, combaterea fraudelor și recuperarea creanțelor în domeniul taxei pe valoarea adăugată *
PDF 240kWORD 48k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului dintre Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind cooperarea administrativă, combaterea fraudelor și recuperarea creanțelor în domeniul taxei pe valoarea adăugată (COM(2017)0621 – C8-0407/2017 – 2017/0272(NLE))
P8_TA(2018)0209A8-0147/2018

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2017)0621),

–  având în vedere Acordul între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind cooperarea administrativă, combaterea fraudelor și recuperarea creanțelor în domeniul taxei pe valoarea adăugată (14390/2017),

–  având în vedere articolul 113 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b) și articolul 218 alineatul (8) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0407/2017),

–  având în vedere articolul 78c și articolul 108 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0147/2018),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Norvegiei.


Optimizarea lanțului valoric în sectorul pescuitului din UE
PDF 424kWORD 63k
Rezoluţia Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la optimizarea lanțului valoric în sectorul pescuitului din UE (2017/2119(INI))
P8_TA(2018)0210A8-0163/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 42 și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), prin care se stabilește organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești,

–  având în vedere rezoluția sa din 6 iulie 2017 referitoare la promovarea coeziunii și a dezvoltării în regiunile ultraperiferice ale Uniunii: aplicarea articolului 349 din TFUE(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, în special articolul 35 privind obiectivele organizării comune a piețelor,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013, prin care se stabilește organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, în special articolele 11, 13, 41-44, 48, 63, 66, 68 și 70-73,

–  având în vedere strategia intermediară a Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) (2017-2020), care vizează sustenabilitatea pescuitului în Marea Mediterană și în Marea Neagră,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2017 referitoare la starea stocurilor de pești și situația socioeconomică a sectorului pescuitului din zona mediteraneeană(2),

–  având în vedere noua strategie a Comisiei intitulată „Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE”, publicată la 24 octombrie 2017 (COM(2017)0623),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la trasabilitatea produselor pescărești și de acvacultură în restaurante și în comerțul cu amănuntul(3),

–   având în vedere Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la gestionarea flotelor de pescuit în regiunile ultraperiferice(4),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0163/2018),

A.  întrucât sectorul pescuitului din UE se confruntă cu provocări din ce în ce mai dificile și mai complexe; întrucât starea resurselor și creșterea cheltuielilor, în special variațiile prețului combustibilului, pot afecta venitul pescarilor; întrucât, în acest sens, scăderea cotelor de pescuit și alocarea lor inechitabilă pune comunitățile locale în situații complicate din cauza reducerii capturilor; întrucât creșterea costurilor de transport, care rezultă din impactul dublu al creșterii prețurilor la combustibili, se conjugă cu concurența importurilor de produse provenite din țări terțe și întrucât, deși aceste probleme și altele sunt recunoscute, în multe situații cauzele înrăutățirii situației socio-economice din sectorul pescuitului încă nu au fost abordate, un exemplu fiind formarea inadecvată a prețului la prima vânzare a peștelui;

B.   întrucât sectorul pescuitului joacă un rol esențial în ceea ce privește aprovizionarea publică cu pește și menținerea echilibrului alimentar în diverse state membre, având, în același timp, o contribuție importantă la bunăstarea socioeconomică a comunităților costiere, dezvoltarea locală, ocuparea forței de muncă, menținerea și crearea de activități economice în amonte și în aval și conservarea tradițiilor culturale locale;

C.   întrucât 83 % din navele de pescuit care își desfășoară activitatea în UE și 47 % din persoanele care lucrează în sectorul pescuitului practică pescuitul la scară mică, pescuitul artizanal și pescuitul costier; întrucât Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 prevede că „statele membre ar trebui să facă eforturi pentru a oferi acces preferențial pescarilor care practică pescuitul la scară mică, pescuitul artizanal sau pescuitul costier” și întrucât această dispoziție nu este respectată;

D.   întrucât respectarea reglementărilor UE a devenit obligatorie în cazul majorității distribuitorilor de produse pescărești și de acvacultură, precum supermarketurile; întrucât, totuși, impactul acestei conformități asupra condițiilor de lucru și a veniturilor pescarilor variază, putând fi inechitabil pentru navele de pescuit mai mici;

E.  întrucât este necesar să se țină seama de marile diferențe în ceea ce privește flotele, segmentele de flotă, speciile țintă, uneltele de pescuit, productivitatea, preferințele consumatorilor, precum și consumul de pește pe cap de locuitor în țările UE, în afară de caracteristicile specifice ale industriei pescuitului care rezultă din structura sa socială, formele de comercializare și inegalitățile structurale și naturale dintre diferite regiuni de pescuit;

F.  întrucât, pentru a intra pe noi segmente de piață, pescarii care practică pescuitul la scară mică au nevoie de ajutor și sprijin financiar;

G.  întrucât situația veniturilor și a salariilor personalului din sectorul pescuitului este instabilă, din cauza modalităților de comercializare din acest sector, a modului de formare a prețurilor inițiale și a caracterului neregulat al acestei activități, ceea ce implică, printre altele, necesitatea de a menține o finanțare publică, națională și comunitară adecvată a acestui sector;

H.  întrucât analiza punctelor-cheie ale lanțului valoric al produselor pescărești poate permite pescarilor și producătorilor locali să păstreze o parte mai mare din valoarea generată prin deschiderea de noi piețe și implicarea părților interesate de la nivel local, lucru care poate avea un efect pozitiv asupra comunităților locale prin crearea unei activități economice dinamice, profitabile și sustenabile;

I.  întrucât la articolul 349 din TFUE se recunoaște situația economică și socială specială a regiunilor ultraperiferice (RUP), care este agravată de factori structurali a căror persistență și combinare dăunează grav dezvoltării lor și lanțului valoric din sectorul pescuitului (depărtare, insularitate, suprafață redusă, relief și climă dificile, dependență de unele produse etc.);

J.  întrucât, deși producătorii primari joacă un rol esențial în lanțul valoric, aceștia nu beneficiază întotdeauna de valoarea adăugată generată în etapele ulterioare ale lanțului valoric;

K.  întrucât politica comună în domeniul pescuitului (PCP) este menită să consolideze sustenabilitatea și competitivitatea sectorului pescuitului și al acvaculturii din Uniune;

L.  întrucât, pentru a asigura competitivitatea produselor pescărești provenite din regiunile ultraperiferice pe principalele piețe de destinație, este necesar, printre altele, să se asigure că prețurile lor nu sunt afectate de prețurile de transport;

M.   întrucât UE este liderul mondial în comercializarea produselor pescărești și de acvacultură;

N.   întrucât comerțul cu produse pescărești și de acvacultură este influențat de mai mulți factori, cum ar fi preferințele consumatorilor din zone geografice diferite;

O.  întrucât organizarea comună a piețelor (OCP) în domeniul produselor pescărești și de acvacultură stabilește obiectivul sporirii transparenței și a stabilității piețelor, în special în ceea ce privește cunoștințele economice și înțelegerea piețelor produselor pescărești și de acvacultură de-a lungul lanțului de aprovizionare;

P.   întrucât Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură stabilește, la articolul 38, obligația de indicare a zonei de captură sau de producție, precum și, în cazul produselor de pescuit capturate în mare, înscrierea numelui subzonei sau a diviziunii astfel cum figurează în lista zonelor de pescuit ale FAO;

Q.   întrucât, asigurând transparența, se garantează dreptul consumatorilor de a cunoaște cu exactitate maximă caracteristicile produselor pe care le cumpără; întrucât, pentru aceasta, sunt necesare îmbunătățiri în ceea ce privește etichetarea, inclusiv introducerea obligației ca pe etichetă să figureze aceleași informații precise privind proveniența atât pentru peștele vândut proaspăt, cât și pentru produsele prelucrate;

R.  întrucât dinamica actuală a vânzărilor nu permite să se repercuteze fluctuațiile costurilor factorilor de producție, inclusiv ale combustibilului, la nivelul prețurilor peștelui și întrucât prețurile medii la prima vânzare nu au mers mână în mână cu evoluția prețurilor pentru consumatorul final;

S.  întrucât studiul publicat de Departamentul pentru politici structurale și de coeziune în 2016 intitulat „Piețele de pescuit artizanal: lanțul valoric, promovarea și etichetarea” arată în mod clar că etichetarea produselor pescărești din UE poate crea confuzie în rândul consumatorilor;

T.  întrucât organizațiile de producători de produse pescărești și organizațiile de producători de produse de acvacultură („organizațiile de producători”) au un rol esențial pentru îndeplinirea obiectivelor și pentru gestionarea corectă a PCP și a OCP;

U.   întrucât Uniunea s-a angajat să asigure o calitate ridicată a produselor pescărești, în special în cadrul relațiile comerciale cu țările terțe;

V.   întrucât sectoarele prelucrării și conservării sunt importante;

W.  întrucât grupurile de acțiune locală în sectorul pescuitului sunt esențiale în cadrul PCP pentru a elabora și a pune în aplicare strategii multisectoriale și integrate de dezvoltare locală participativă, care să răspundă necesităților din zonele de pescuit; întrucât acestea joacă un rol important, contribuind la diversificarea activităților de pescuit;

X.  întrucât lanțul de aprovizionare din domeniul pescuitului nu există în mod izolat, iar stabilirea unor legături intersectoriale este de o importanță vitală pentru dezvoltarea unor produse inovatoare, care să facă posibil accesul la noi piețe și îmbunătățirea promovării acestora;

Y.  întrucât există o lipsă de coordonare și de asociere în sectorul pescuitului în unele state membre ale Uniunii;

Z.   întrucât pescuitul din regiunile ultraperiferice este supus unor cerințe specifice, recunoscute la articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care influențează, de asemenea, modul de structurare a activităților de pescuit;

AA.  întrucât organizațiile interprofesionale (așa cum sunt deja menționate în OCP) au potențialul de a îmbunătăți coordonarea activităților de comercializare de-a lungul lanțului de aprovizionare și de a stimula adoptarea unor măsuri relevante pentru întregul sector;

AB.  întrucât, deoarece stocurile de pește reprezintă resurse comune, exploatarea sustenabilă și eficientă a acestora poate fi realizată mai bine, în anumite cazuri, de organizații compuse din membri provenind din state membre diferite și din regiuni diferite ale Uniunii și, prin urmare, ar trebui să fie abordate și studiate în funcție de regiune;

AC.   întrucât sectorul pescuitului este de o importanță fundamentală pentru situația socioeconomică, a ocupării forței de muncă și a promovării coeziunii economice și sociale în regiunile ultraperiferice, a căror economie este afectată de constrângeri structurale permanente și unde există puține posibilități de diversificare economică;

AD.  întrucât lipsa tinerilor profesioniști reprezintă un obstacol în calea modernizării și a îmbunătățirii sectorului și constituie o amenințare majoră la adresa supraviețuirii multor comunități costiere;

AE.  întrucât femeile au o vizibilitate foarte redusă în sectorul pescuitului, acestea lucrând adesea în culise, cum ar fi în cadrul sprijinului logistic sau al birocrației asociate cu activitatea de pescuit, dar sunt, de asemenea, pescari și comandanți la bordul unor nave de pescuit;

AF.   întrucât obligația de debarcare este o cerință economică și socială reală, care reduce rentabilitatea financiară și are un impact asupra lanțului valoric, și întrucât ea ar trebui să fie redusă la minimum;

AG.   întrucât este necesar să se ia măsuri de sensibilizare a consumatorilor cu privire la importanța unei alimentații sănătoase și a unei producții durabile;

AH.   întrucât, printre cauzele înrăutățirii situației sociale și economice se numără și scăderea prețurilor la pește pe piață la prima vânzare și creșterea costurilor carburanților;

1.  solicită Comisiei și statelor membre ca, împreună cu autoritățile regionale, să instituie grupuri de experți a căror sarcină să fie analiza și propunerea de măsuri corective în ceea ce privește utilizarea diferitelor rubrici ale Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime pentru a stabili cauzele neexecutării bugetare și ale posibilei pierderi de fonduri, precum și să asigure un nivel adecvat de control și transparență și să le solicite administrațiilor competente să garanteze o gestionare mai bună;

2.  solicită statelor membre să respecte dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1380/2013 și să ofere o posibilitate reală de acces preferențial la posibilitățile de pescuit flotelor artizanale și la scară mică ale UE;

3.  solicită Comisiei și statelor membre să depună eforturile necesare pentru a facilita crearea de organizații de producători, prin eliminarea piedicilor birocratice din procedura stabilită și coborârea pragurilor minime de producție, pentru a încuraja intrarea micilor producători; precizează că este, de asemenea, necesară consolidarea activităților organizațiilor de producători, îmbunătățindu-le capacitatea și facilitându-le accesul la sprijinul financiar necesar pentru a le permite să îndeplinească mai multe sarcini în afară de gestionarea de zi cu zi a pescuitului, cu condiția respectării cadrului definit de obiectivele PCP, în special pentru regiunile ultraperiferice, care trebuie să fie în măsură să adapteze la nivel local funcționarea organizațiilor de producători și a organizațiilor interprofesionale de pe teritoriile lor, caracterizate de depărtare, izolare, dimensiuni reduse, în care predomină pescuitul artizanal și care se confruntă cu un grad ridicat de vulnerabilitate în ceea ce privește importurile;

4.  susține că programele operaționale trebuie să încurajeze organizațiile de producători - prin asigurarea sprijinului financiar necesar - să își comercializeze direct produsele, evoluând în cadrul lanțului valoric, întrucât acest lucru le-ar permite să își valorizeze producția și să crească valoarea adăugată a produselor pescărești;

5.   invită Comisia și statele membre să se asigure că ajutoarele pentru sănătatea și siguranța la bord nu intră în concurență și că bugetul alocat sectorului pescuitului artizanal este majorat;

6.  cere Comisiei și statelor membre să faciliteze și să promoveze includerea, de către organizațiile de producători, a lanțului valoric în planurile de producție și de comercializare, cu scopul de a adapta oferta la cerere, de a garanta un venit echitabil pentru pescari și de a se asigura că consumatorii europeni găsesc produsele care le satisfac necesitățile, ținând seama de diferitele opțiuni; observă, în acest sens, că strategiile de marketing adaptate la caracteristicile locale reprezintă un instrument esențial, care trebuie să includă opțiunea de vânzare directă și în care sunt incluse campaniile sectoriale și/sau bazate pe un produs, pentru a contribui la îmbunătățirea informării și a sensibilizării consumatorilor, inclusiv marcarea și etichetarea care oferă informații ușor de înțeles;

7.  invită Comisia, statele membre, guvernele naționale și cele locale să capaciteze pescuitul la scară mică încurajând consumul local prin comercializarea directă și mai specializată, prin rețelele de distribuție locală (zero kilometri), inclusiv printr-o cooperare mai bună între sectorul public și sectorul pescuitului prin aprovizionarea cu produse locale din pește a instituțiilor publice, cum ar fi școlile și spitalele, precum și campanii publicitare care ar trebui asociate cu inițiativele private pentru a promova produsele alimentare locale, precum inițiativa Slow Fish, și pentru a respecta caracterul sezonier al anumitor capturi; invită, în același timp, Comisia și statele membre să sprijine cooperarea dintre sectorul pescuitului și cel al turismului și să elaboreze o listă de bune practici și experiențe care facilitează noi forme de colaborare;

8.  subliniază că unul dintre elementele de bază ale acestor strategii de comercializare este indicarea obligatorie pe etichete a originii produselor pescărești, atât în cazul produselor proaspete, cât și în cel al produselor prelucrate;

9.   solicită crearea unor sisteme în vederea îmbunătățirii prețurilor la prima vânzare în beneficiul pescarilor, pentru o mai bună remunerare a activității acestora, precum și în vederea promovării unei distribuții echitabile și corespunzătoare a valorii adăugate în cadrul întregului lanț valoric al sectorului prin reducerea marjelor de intermediere, crescând prețurile plătite producătorilor și limitând prețurile plătite de consumatorii finali; reiterează faptul că, în cazurile în care există dezechilibre grave în acest lanț, statele membre ar trebui să aibă competența de a interveni, de exemplu prin stabilirea unor marje de intermediere maxime pentru fiecare actor din lanț;

10.   invită Comisia și statele membre să sprijine inițiativa organizațiilor de pescari la scară mică din UE prin dezvoltarea unui logo special care să garanteze: un produs pescăresc proaspăt, calitate excelentă, standarde de sănătate controlate, conformitatea cu cerințele de km 0 (prin care se favorizează produsele locale față de produsele transportate din zone îndepărtate), apropierea de consumatori, respectarea tradițiilor etc.;

11.   indică faptul că, din motive de transparență și pentru a proteja drepturile consumatorilor, va fi necesar să se revizuiască anexa la Regulamentul (CEE) nr. 1536/92 privind comercializarea conservelor;

12.   invită Comisia și statele membre să introducă un sistem pentru etichetarea cărnii de pește proaspete și prelucrate, care să indice în mod clar țara de origine a acesteia;

13.  solicită cu insistență statelor membre să promoveze o mai bună coordonare și asociere în sectorul pescuitului;

14.  invită Comisia să includă o clauză privind standardele de calitate ale UE în acordurile comerciale cu țările terțe, care să garanteze că importurile respectă aceleași norme ca și produsele pescărești din UE;

15.  pentru a asigura condiții de concurență echitabile între produsele importate și produsele pescărești și de acvacultură ale UE, invită Comisia și statele membre să verifice cu atenție dacă produsele importate în Uniune respectă cerințele în vigoare ale UE privind siguranța, igiena și calitatea, precum și Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului(5) privind pescuitul INN;

16.  insistă asupra unei aplicări mai stricte a legislației UE privind etichetarea și informarea consumatorilor, atât pe piețele de comerț cu amănuntul, cât și în sectorul hotelier, al restaurantelor și de catering (HORECA); consideră că acest lucru este important pentru toate produsele pescărești, atât pentru cele importate, cât și pentru cele produse în UE; consideră că punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 privind controlul ar trebui să fie consolidată în acest scop în toate statele membre și că reglementările ar trebui să fie adaptate pentru a acoperi toate etapele lanțului de aprovizionare;

17.  încurajează Comisia Europeană să realizeze un studiu cu privire la impactul importurilor asupra pescuitului local;

18.  solicită Comisiei să permită utilizarea corespunzătoare a regionalizării, acordând o atenție deosebită regiunilor ultraperiferice, precum și a diferențierii instrumentelor de sprijin și să permită adaptarea acestora la diverse tipuri de organizații de producători și la nevoile specifice ale acestora;

19.  subliniază importanța elaborării unor politici care să le permită comunităților locale de coastă să ofere servicii integrate, exploatând sinergiile din diversele sectoare de producție care pot genera și încuraja dezvoltarea la nivel local; insistă, prin urmare, să se îmbine finanțarea din cadrul PCP cu alte programe europene în cadrul FSE sau PAC; subliniază că această combinație de resurse și programe ar trebui să susțină inițiativele colectivităților și antreprenorilor locali care se concentrează asupra dezvoltării rurale, a îmbunătățirii condițiilor de trai și a consolidării și, în special, a diversificării surselor de venituri;

20.  consideră că sprijinul acordat pentru transportul peștelui din regiunile ultraperiferice până la intrarea acestuia pe piața internațională trebuie menținut sau, de preferință, majorat, pentru a garanta condiții de concurență echitabile în raport cu produsele provenite din alte zone;

21.  invită Comisia să studieze posibilitatea de a crea, cât mai curând posibil, un instrument financiar dedicat sprijinirii pescuitului, pe baza POSEI pentru sectorul agricol în regiunile ultraperiferice, care să aibă capacitatea de a îmbunătăți cu adevărat potențialul lor în domeniul piscicol; consideră că ar trebui să se analizeze posibilitatea de a se include în acest instrument specific în special dispozițiile de la articolul 8 (ajutorul de stat), articolul 13 alineatul (5) (resursele bugetare în cadrul gestiunii partajate), articolul 70 (sistemul de compensații), articolul 71 (calcularea compensației), articolul 72 (planul de compensare) și articolul 73 (ajutoare de stat pentru punerea în aplicare a planurilor de compensare) din actualul Regulamentul (UE) nr. 508/2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime;

22.  consideră că astfel de planuri de dezvoltare la nivel local pentru comunitățile de coastă ar trebui să sprijine noile întreprinderi și activități care fac posibile integrarea în lanțul valoric a materiilor prime de înaltă calitate, a proceselor de transformare specifice și a patrimoniului cultural și istoric al acestor comunități; precizează, de asemenea, că acestea ar trebui să promoveze mecanisme de comercializare, cum ar fi etichetarea obligatorie a originii produsului, care contribuie la creșterea vizibilității acestor calități pe piață și garantează că cea mai mare parte a veniturilor rezultate le revin acestor comunități;

23.  subliniază, de asemenea, rolul important pe care îl joacă marea, resursele marine și produsele piscicole în promovarea coeziunii și a dezvoltării regiunilor ultraperiferice și în aplicarea articolului 349 din TFUE; îndeamnă, în acest context, Comisia să respecte articolul 349 din TFUE, inclusiv în ceea ce privește sectorul pescuitului, prin restabilirea integrală a programului autonom POSEI, care a fost eliminat în contextul reformării actualului FEPAM;

24.  solicită Comisiei, statelor membre și autorităților regionale și locale să încurajeze crearea organizațiilor interprofesionale, precum și a organizațiilor de producători și a asociațiilor de organizații de producători la nivel transnațional (astfel cum se prevede în OCP), bazate pe regiunile biogeografice sau la nivelul UE; indică faptul că acesta este un instrument esențial pentru capacitarea organizațiilor de producători și pentru consolidarea puterii lor de negociere;

25.  solicită ca procesul să fie încurajat să se dezvolte, ținând seama în mod deosebit de politicile de gen, cu scopul de a garanta reprezentarea adecvată a femeilor în aceste organizații; indică că acest lucru ar reflecta prezența actuală a femeilor și ar consolida rolul lor în cadrul sectorului;

26.  subliniază că este important să se consolideze cooperarea dintre mediul științific și sectorul pescuitului pentru a aborda dependențele și deficiențele complexe din cadrul proceselor lanțului valoric în vederea îmbunătățirii beneficiilor aduse părților interesate;

27.  invită Comisia să intensifice, să promoveze și să generalizeze utilizarea informațiilor furnizate de Observatorul Pieței Europene pentru produse provenite din pescuit și din acvacultură (EUMOFA), astfel încât toți operatorii din cadrul lanțului să dispună de informații transparente, fiabile și actualizate pentru luarea unor decizii eficiente în cadrul întreprinderilor; invită, în acest sens Comisia să actualizeze informațiile privind noile provocări pentru comercianți, cum ar fi, de exemplu, vânzările online sau modificările obiceiurilor de consum;

28.  subliniază că este necesară o revizuire ambițioasă a OCP pentru produsele pescărești pentru a consolida contribuția sa la veniturile din acest sector, la stabilitatea piețelor și la o mai bună comercializare a produselor pescărești, sporind valoarea adăugată a acestora;

29.  solicită Comisiei să includă produsele pescărești în viitoarea sa propunere de regulament privind combaterea practicilor comerciale neloiale, care sunt o problemă generală în sectorul produselor alimentare;

30.  îndeamnă Comisia să revizuiască sistemul de etichetare a produselor pescărești prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 și bazat pe zonele de pescuit ale FAO, care au fost stabilite cu peste 70 de ani în urmă pentru a oferi informații despre capturi și nu pentru a oferi orientări consumatorilor, având în vedere faptul că sistemul creează confuzie și nu contribuie la furnizarea de informații clare, transparente și ușor de înțeles;

31.  solicită Comisiei, statelor membre și autorităților regionale și locale să analizeze lipsa calificărilor profesionale din sectorul pescuitului, în special lipsa tinerilor specialiști, astfel încât programele de formare a profesioniștilor din sectorul pescuitului să fie garantate și axate pe nevoile reale ale sectorului și să contribuie astfel la modernizarea și dezvoltarea sectorului și la păstrarea populației în localitățile de pescari, precum și la apariția unor oportunități de creare a unor locuri de muncă adecvate în sectorul acvaculturii în zonele rurale și de coastă, regiunile ultraperiferice și regiunile care depind de pescuit;

32.  subliniază importanța creării de piețe de origine și de produse tradiționale de o calitate deosebită, promovate prin intermediul târgurilor, al comerțului la scară mică și al restaurantelor, ca formă de creștere a valorii adăugate a produselor locale și de promovare a dezvoltării locale;

33.  subliniază importanța elaborării unor strategii specifice de formare în domeniul competențelor digitale, care să se axeze pe gestionare și, în special, pe vânzare, ca instrument de bază pentru îmbunătățirea poziției producătorilor în lanțul valoric;

34.  subliniază că strategiile de formare trebuie să vizeze atât ocupații tradiționale desfășurate în sector, în special de către femei, cât și planuri specifice, axate pe creșterea capacității de inserție profesională și a spiritului antreprenorial în rândul femeilor; subliniază că includerea acestor aspecte în cursuri de formare acreditate trebuie de asemenea să aibă efecte juridice și, în consecință, să îmbunătățească situația acestor lucrători pe piața forței de muncă;

35.  invită Comisia să aibă în vedere modalități mai bune de a promova comercializarea produselor pescărești prelucrate cu o mai mare valoare adăugată, mai ales conservele, urmând exemplul anumitor produse agricole și programe pentru promovarea pe plan extern a produselor pescărești din UE, inclusiv prezentarea lor la concursuri și târguri internaționale;

36.  îndeamnă statele membre și autoritățile regionale să sprijine operatorii economici din sectorul pescuitului să dobândească acces la cunoștințele, rețelele și finanțarea necesare pentru a desfășura activități inovatoare și a crea noi produse („alimente noi”), în special în ceea ce privește valorificarea speciilor deja capturate și care au o valoare economică redusă, și să asigure implicarea organizațiilor și a institutelor de cercetare, de exemplu, a institutelor oceanografice, care au cunoștințe vaste privind materiile prime de bază și proprietățile lor biologice, nutriționale și organoleptice; să depună eforturi pentru a evita deșeurile prin maximizarea valorii produselor proaspete, stimularea sinergiilor între diferite componente ale lanțului de aprovizionare și creșterea capacității de rezistență a sectorului;

37.  solicită statelor membre și autorităților locale și regionale să colaboreze în vederea elaborării unor campanii de sensibilizare și informare a consumatorilor eficace, axate în mod specific asupra produselor, pe teme precum importanța consumului de produse pescărești locale, pentru a asigura vizibilitatea impactului sectorului asupra ocupării forței de muncă la nivel local și asupra coeziunii sociale a comunităților costiere, pentru a evidenția calitățile nutritive ale peștelui proaspăt și pentru a sensibiliza publicul cu privire la necesitatea de a include produse pescărești într-un regim alimentar sănătos etc.;

38.  invită Comisia să propună o definiție clară și să elaboreze bazele pentru un viitor program european care să sprijine pescuitul artizanal pentru a contribui la îmbunătățirea sustenabilității ambientale și socioeconomice a sectorului pescuitului din UE, pentru a permite identificarea, diferențierea și punerea în valoare a produselor provenite din pescuitul artizanal în vederea încurajării consumului acestora și pentru a încuraja noile generații să lucreze în sectorul pescuitului, astfel încât să aibă loc un schimb de generații, asigurând cote acceptabile pentru pescarii care practică pescuitul la scară mică și controlul mai eficace al resurselor și, prin urmare, mai multă coeziune socială în comunitățile costiere din UE;

39.  invită Comisia să lanseze consultări publice online specifice la nivelul UE pentru colectarea de date privind lanțul de aprovizionare, problemele legate de transparența pieței, repartizarea valorii, etichetarea și nevoile consumatorilor, de la o gamă largă de părți interesate din sectorul european al pescuitului;

40.  invită Comisia să studieze beneficiile pe care le pot oferi lanțurile valorice mondiale pescuitului artizanal pentru a se integra mai ușor în economia globală, mărind valoarea adăugată a produselor sale și permițându-i, în același timp, să își mențină activitatea sa, precum și cea a comunităților locale; subliniază importanța activităților de formare în domeniul competențelor digitale în acest scop;

41.  consideră că lanțul valoric al produselor pescărești este complex, pornind de la producători, continuând prin mai mulți intermediari și ajungând la comerciantul cu amănuntul sau la restaurante; subliniază că angrosiștii care vând pește și prelucrătorii de pește joacă un rol important în lanțul valoric; constată că, în medie, marja din lanțul valoric este de doar 10 % pentru producători, restul de 90 % revenindu-le intermediarilor; subliniază că scurtarea lanțului valoric, în special prin crearea de organizații de producători care sunt actori-cheie prin planurile lor de producție și de comercializare, constituie un prim mijloc atât pentru îmbunătățirea veniturilor micilor pescari, cât și pentru ca consumatorul să poată obține un produs de calitate mai bună (probabil la un preț mai bun);

42.  subliniază importanța de a investi în tineri profesioniști pentru a implica și a responsabiliza noua generație de pescari și solicită crearea de oportunități pentru tinerii pescari, astfel încât aceștia să dezvolte noi competențe, să construiască întreprinderi reziliente, să fie membri activi ai comunităților lor locale și să contribuie în mod pozitiv la lanțul valoric din sectorul pescuitului;

43.  solicită statelor membre și autorităților regionale să profite de oportunitățile de sprijin oferite de grupurile de acțiune locală în sectorul pescuitului pentru a-și adapta operațiunile la necesitățile locale în numeroase domenii, precum formarea și diversificarea activităților bazate pe inovare, printre multe altele, și pentru a asista pescarii și membrii comunităților locale să acceseze programele de sprijin și finanțarea care sunt disponibile din partea UE;

44.  invită Comisia să analizeze posibilitatea de a stabili o procedură pentru valorificarea capturilor accidentale rezultate din obligația de debarcare în interesul economic și social al actorilor din cadrul lanțului valoric, în special al pescarilor, susținând totodată inițiativele locale;

45.  invită statele membre și autoritățile regionale să disemineze mai bine informațiile privind programele de sprijin existente și să consolideze sprijinul administrativ, de exemplu prin intermediul unor platforme de informare;

46.  invită Comisia să promoveze și să sprijine inițiative care să vizeze o mai mare selectivitate, în scopul reducerii capturilor accidentale, și să îmbunătățească în cele din urmă viabilitatea financiară a pescuitului, vizând speciile care răspund așteptărilor consumatorilor;

47.  invită Comisia și statele membre să includă perspectiva de gen în politicile din domeniul pescuitului pentru a ilustra rolul important al femeilor în sectorul pescuitului din Uniune și pentru a întări statutul acestora;

48.  invită Comisia și statele membre să consolideze legăturile dintre piața muncii și sistemele de învățământ, prevăzând, de exemplu, includerea materiilor legate de pescuit și acvacultură în programa de învățământ a școlilor tehnice de navigație;

49.  invită Comisia, statele membre și autoritățile regionale să își unească eforturile pentru a pune în practică activitățile propuse în prezentul raport, astfel încât activitățile de pescuit să devină mai profitabile;

50.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor, precum și guvernelor statelor membre și consiliilor consultative.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0316.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0255.
(3) JO C 76, 28.2.2018, p. 40.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0195.
(5) Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1936/2001 și (CE) nr. 601/2004 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1093/94 și (CE) nr. 1447/1999 (JO L 286, 29.10.2008, p. 1).


Punerea în aplicare a instrumentelor PAC pentru tinerii fermieri în UE după reforma din 2013
PDF 466kWORD 67k
Rezoluţia Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la punerea în aplicare a instrumentelor PAC pentru tinerii fermieri în UE după reforma din 2013 (2017/2088(INI))
P8_TA(2018)0211A8-0157/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune, a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune, a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și a Regulamentului (UE) nr. 652/2014 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor(3),

–  având în vedere studiul intitulat „Tinerii fermieri: punerea în aplicare a politicilor după reforma PAC din 2013”, solicitat de Departamentul său tematic pentru politici structurale și de coeziune (Departamentul tematic B) și prezentat în cadrul reuniunii Comisiei AGRI din 23 noiembrie 2017,

–  având în vedere audierea sa privind „Punerea în aplicare a politicilor privind tinerii fermieri după reforma PAC din 2013”, care a avut loc la 23 noiembrie 2017,

–  având în vedere Raportul special nr. 10/2017 al Curții de Conturi Europene intitulat „Sprijinul acordat de UE pentru tinerii fermieri ar trebui să fie mai bine direcționat, astfel încât să stimuleze o reînnoire eficace a generațiilor”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la situația actuală a concentrării terenurilor agricole în UE: cum se poate facilita accesul agricultorilor la terenuri?(4),

–  având în vedere studiul realizat de Consiliul European al Tinerilor Agricultori (CEJA) intitulat „Tinerii fermieri sunt esențiali în cadrul viitoarei PAC”, publicat la 17 mai 2017,

–  având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor intitulat „Acordarea de sprijin tinerilor agricultori din Europa”(5),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0157/2018),

A.  întrucât, în UE, doar aproximativ 6 % dintre administratorii de exploatații agricole sunt tineri cu vârsta sub 35 de ani, în timp ce peste jumătate au depășit vârsta de 55 de ani; întrucât disparitățile dintre statele membre sunt mari;

B.  întrucât aceste cifre nu s-au modificat semnificativ în ultimul deceniu, procentul tinerilor fermieri fiind în scădere, iar îmbătrânirea populației de fermieri constituind o problemă majoră; întrucât situația reînnoirii generațiilor în agricultură variază semnificativ de la un stat membru la altul și impune, prin urmare, o abordare flexibilă și diversificată;

C.  întrucât, de mai bine de 50 de ani, dezvoltarea agricolă susținută de politica agricolă comună (PAC) promovează pretutindeni extinderea, concentrarea exploatațiilor și o capitalizare importantă a bunurilor de producție, ceea ce face ca transferul anumitor exploatații către tineri și/sau accesibilitatea acestora să fie dificilă, având în vedere necesitatea de a dispune de un capital semnificativ pentru a le prelua;

D.  întrucât îmbătrânirea populației care lucrează în agricultură este deosebit de acută în sectoarele zootehnice și, în special, în sectorul ovinelor și caprinelor, din cauza limitărilor existente în ceea ce privește rentabilitatea economică a acestora;

E.  întrucât, în perioada 2007-2013, numărul tinerilor fermieri din întreaga UE a scăzut de la 3,3 la 2,3 milioane, iar suprafața fermelor cultivate de tinerii fermieri a scăzut în perioada respectivă de la 57 la 53 de milioane de hectare;

F.  întrucât, având în vedere schimbările demografice, precum depopularea și îmbătrânirea populațiilor în zonele rurale, este esențial să se creeze oportunități pentru agricultură, ca sector modern și atractiv, pentru a încuraja tinerii să aleagă profesii în domeniul agriculturii;

G.  întrucât există o concurență acerbă pentru accesul la terenuri între tinerii care doresc să se instaleze și fermierii deja instalați și, uneori, chiar între tineri și societățile de investiții interesate în prezent de agricultură;

H.  întrucât, pe viitor, va fi amenințat însuși modelul de dezvoltare agricolă bazat pe exploatații familiale;

I.  întrucât PAC are în continuare un rol indispensabil în această privință;

J.  întrucât, în domeniul agriculturii, reînnoirea generațiilor constituie o problemă atât din punctul de vedere al includerii noii generații, cât și al retragerii actualei generații de fermieri, iar numărul scăzut de tineri care aleg profesia de fermier pune în pericol sustenabilitatea economică și socială a zonelor rurale și creșterea acestora, precum și independența alimentară și siguranța alimentară a UE; întrucât o situație economică satisfăcătoare este prima condiție pentru ca profesia să fie atractivă;

K.  întrucât ultima reformă a PAC a confirmat și a introdus o serie de instrumente care pot fi combinate și adaptate la situațiile naționale din statele membre, în special plata obligatorie acordată tinerilor fermieri în cadrul primului pilon (6,9 miliarde de euro pentru 180 000 de tineri fermieri), iar în cadrul celui de-al doilea pilon, măsuri precum acordarea de sprijin pentru instalare, pentru acces la finanțare și la credite sau, mai mult, posibilitatea realizării unui subprogram tematic pentru tinerii fermieri (2,6 miliarde de euro);

L.  întrucât, în cadrul UE, nu toate statele membre dispun de o politică reală privind înființarea exploatațiilor agricole și nu toate utilizează ansamblul instrumentelor pe care PAC le pune la dispoziție pentru a sprijini tinerii fermieri, în special măsura din cadrul celui de al doilea pilon privind „înființarea de societăți pentru tinerii fermieri”;

M.  întrucât femeile tinere care preiau responsabilitatea gestionării unei întreprinderi agricole reprezintă doar o mică parte din tinerii fermieri, fără a constitui însă un grup omogen și având, astfel, nevoi diferite atunci când încep această carieră;

N.  întrucât reînnoirea generațiilor ar trebui să reprezinte una dintre prioritățile esențiale ale viitoarei PAC, oferind un cadru politic comun pentru strategiile naționale adaptate, și întrucât încurajarea reînnoirii generațiilor este o condiție indispensabilă pentru a menține activitatea agricolă în întreaga UE și a păstra caracterul dinamic și atractiv al comunităților rurale, în special prin a încuraja diversitatea exploatațiilor și a promova agricultura familială sustenabilă;

O.  întrucât accesul la terenuri a fost identificat drept unul dintre principalele obstacole pe care le întâmpină tinerii fermieri și noii fermieri, situație care persistă de mai mulți ani și impune găsirea unor soluții reale; întrucât accesul la terenuri tinde să fie obstrucționat, în special, pe de o parte, de pierderea de terenuri agricole ca urmare a impermeabilizării solului, a urbanizării, a turismului, a proiectelor de infrastructură, a schimbării destinației terenurilor și a extinderii deșertificării cauzate de schimbările climatice și, pe de altă parte, de concentrarea terenurilor; întrucât creșterile speculative de prețuri ridică probleme serioase și din ce în ce mai alarmante pentru noii fermieri și tinerii fermieri în multe state membre; întrucât, deși facilitează accesul la finanțare sau la capital, sprijinul actual nu abordează problema substanțială a accesului la terenuri în scopul înființării unei ferme noi;

P.  întrucât noii fermieri, cum ar fi tinerii fermieri, sunt deosebit de vulnerabili la volatilitatea prețurilor și întrucât aceștia se confruntă cu dificultăți suplimentare în a dobândi acces la finanțare din partea băncilor sau a altor programe de creditare, din cauza lipsei de active financiare care să fie utilizate drept garanție;

Q.  întrucât sprijinul acordat de UE tinerilor fermieri ar trebui să fie mai bine orientat pentru a asigura reînnoirea generațiilor și pentru a combate declinul și concentrarea exploatațiilor;

R.  întrucât, în ciuda măsurilor de sprijin ale UE, există încă provocări legate de instalarea tinerilor fermieri și reînnoirea generațiilor în sectorul agricol al UE;

S.  întrucât rata femeilor identificate ca fermier cu titlu principal este mai mare în categoria noilor fermieri decât în sectorul agricol în general;

T.  întrucât situația demografică din anumite regiuni ale UE este foarte dezechilibrată, numărul tinerilor care trăiesc acolo fiind redus sau inexistent;

U.  întrucât tinerii fermieri și noii fermieri reprezintă surse importante de inovare și antreprenoriat în agricultură, aducând beneficii precum introducerea de noi cunoștințe sau tehnici, elaborarea unor modele noi de afaceri bazate pe utilizatorii finali, dezvoltarea unor sisteme agricole mai durabile, dezvoltarea unor noi modele de organizare (de exemplu, arendarea, prefinanțarea, externalizarea spre public), creșterea conexiunilor dintre agricultură și comunitatea locală, precum și adaptarea cunoștințelor tradiționale în scopul dezvoltării de inovații comerciale (de exemplu, producția de alimente artizanale);

V.  întrucât o mare parte din regiunile montane se confruntă cu dificultăți deosebite din cauza ratelor reduse de investiții, a condițiilor specifice și a reliefului dificil, ceea ce descurajează tinerii de la a rămâne sau a începe o afacere în aceste regiuni;

W.  întrucât o abordare mai flexibilă din partea autorităților naționale și/sau regionale atunci când aplică „Schema pentru tinerii fermieri” în țările în care există astfel de regiuni se impune, prin urmare, ca o condiție prealabilă;

X.  întrucât noii fermieri tind să opereze ferme mai mici și, prin urmare, fac eforturi pentru a avea acces la mijloace de producție la prețuri competitive și pentru a produce cantitățile necesare pentru realizarea unor economii de scară;

Y.  întrucât 80 % din subvențiile PAC sunt distribuite către doar 20 % din exploatațiile agricole din UE, iar distribuirea efectivă a subvențiilor ar putea fi chiar mai inegală deoarece statisticile disponibile nu permit să se stabilească nimic despre proprietatea și controlul fermelor;

Z.  întrucât „Manifestul tinerilor agricultori”, lansat în 2015 de Consiliul European al Tinerilor Agricultori, solicită următoarele: acces la terenuri și la credite prin măsuri de sprijin public; reglementări menite să combată practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente; măsuri de reducere a gradului de volatilitate a veniturilor tinerilor fermieri și sprijinirea investițiilor și a accesului la terenuri pentru a apăra și a proteja solurile și a optimiza utilizarea acestora de către tinerii fermieri pentru producerea de alimente;

AA.  întrucât tinerii fermieri reprezintă elementul-cheie pentru un sector agricol sustenabil, diversificat și favorabil incluziunii, iar promovarea accesului lor la agricultură va permite asigurarea viitorului producției de alimente și protejarea mediului și a peisajelor rurale;

AB.  întrucât volatilitatea extremă a prețurilor produselor agricole reprezintă un important factor de descurajare pentru persoanele care doresc să înceapă o activitate agricolă, determinându-le adesea să se concentreze asupra producțiilor de nișă cu care pot obține câștiguri marginale mai sigure;

AC.  întrucât dreptul UE recunoaște conceptele de „tineri fermieri” și „fermieri care își încep activitatea agricolă”;

AD.  întrucât procesul concentrării terenurilor se caracterizează printr-o intensitate din ce în ce mai mare; întrucât, între 2005 și 2015, numărul exploatațiilor agricole s-a redus cu aproximativ 3,8 milioane, în timp ce dimensiunea lor medie a crescut cu 36 %;

AE.  întrucât, în Declarația 2.0 de la Cork din 6 septembrie 2016, se exprimă preocupări privind exodul rural și exodul tinerilor, precum și necesitatea de a garanta că zonele și comunitățile rurale (spațiul rural, exploatațiile agricole, satele și micile orașe) rămân locuri atrăgătoare de trai și de muncă, prin îmbunătățirea accesului la servicii cum ar fi școlile, spitalele, inclusiv servicii de maternitate, rețele în bandă largă și facilități de agrement, precum și a oportunităților pentru cetățenii din mediul rural de încurajare a spiritului antreprenorial atât în domenii rurale tradiționale, cât și în noi sectoare economice;

AF.  întrucât reînnoirea generațiilor depinde în special de afirmarea unei voințe reale a politicienilor aleși (la nivelul UE și național), a profesioniștilor responsabili și, în special, a celor mai înaintați în vârstă; întrucât această voință presupune o politică generală ambițioasă și coerentă – care nu se manifestă cu adevărat în prezent – care să combine atât instrumentele PAC, cât și diferitele instrumente ale politicilor naționale în domenii atât de diverse precum proprietatea funciară, finanțarea, tipurile de posesiune și politicile privind structurile agricole, fiscalitatea, dreptul succesoral, sistemele de pensii, formarea etc.;

AG.  întrucât în prezent tinerii fermieri din UE concurează într-un sector agricol cu o evoluție rapidă; întrucât inovarea, cercetarea și agricultura de precizie au potențialul de a îmbunătăți randamentul culturilor agricole și, în același timp, de a permite o mai bună gestionare a resurselor;

AH.  întrucât numărul de cereri depuse pentru măsura de stabilire a tinerilor în agricultură, care este prevăzută în cadrul celui de al doilea pilon al PAC, a depășit în unele state membre valoarea plăților totale planificate pentru perioada de programare 2014-2020;

AI.  întrucât tinerii fermieri care, asemenea tuturor celorlalți fermieri din UE, produc și își plasează produsele pe piața unică europeană, nu beneficiază de aceleași condiții de desfășurare a activității sau de împrumut în toate statele membre;

AJ.  întrucât au fost create inițiative precum „Acțiunea UE pentru satele inteligente”;

AK.  întrucât zonele rurale trebuie să-și păstreze populația, atât de tineri de vârstă activă, cât și de persoane în vârstă;

Recomandări

Buget și acces la finanțare

1.  sprijină menținerea unei PAC puternice în vederea viitoarei reforme, întrucât aceasta ar constitui principalul stimulent pentru tinerii care doresc să întreprindă o activitate în domeniul agriculturii;

2.  solicită să se pună în aplicare deciziile recent adoptate în Regulamentul (UE) 2017/2393 și să se acorde în continuare sprijin „Schemei pentru tinerii fermieri” prin creșterea nivelului maxim al alocărilor din fonduri naționale la peste 2% pentru plățile obligatorii (în cadrul primului pilon) și prin majorarea ratei de sprijin din cadrul celui de al doilea pilon pentru a se încuraja reînnoirea generațiilor; subliniază că ar trebui examinată consolidarea unei măsuri de ajutor la înființare pentru tinerii fermieri (granturi pentru tinerii fermieri) în cadrul oricărei viitoare PAC

3.  salută faptul că, în temeiul Regulamentului (UE) 2017/2393, statelor membre li se oferă posibilitatea de a majora până la 50 % pachetul alocat în cadrul primului pilon tinerilor fermieri (care, anterior, era de 25 %), în limitele pragurilor existente; recomandă prelungirea perioadei în care exploatația agricolă poate beneficia de acest sprijin, pentru a încuraja reînnoirea generațiilor; salută, de asemenea, decizia de revizuire, prin intermediul Regulamentului (UE) 2017/2393, a limitei impuse cu privire la accesul la sprijinul prevăzut în cadrul primului pilon, în sensul măririi acesteia de la cinci la zece ani de la instituirea întreprinderii;

4.  salută posibilitatea tinerilor fermieri, prevăzută de Regulamentul (UE) 2017/2393, de a beneficia de sprijinul pentru dezvoltare rurală pentru stabilirea inițială, inclusiv în cazul stabilirii comune cu alți fermieri, care fie au vârsta de peste 40 de ani, în vederea îmbunătățirii schimbului de generații, fie sunt fermieri tineri, multiplicând sprijinul;

5.  observă că instrumentele PAC pentru tinerii fermieri ar trebui să fie orientate spre nevoile specifice ale acestora, inclusiv către nevoile lor economice și sociale;

6.  pledează în favoarea sprijinului diferențiat inclusiv în funcție de vârsta tinerilor fermieri și a nivelului lor de formare profesională;

7.  salută crearea unui instrument de garantare agricolă, propus de Comisia Europeană și de Banca Europeană de Investiții (BEI) în martie 2015, care ar trebui să înlesnească accesul tinerilor fermieri la credite; recomandă ca accesul la finanțare să se îmbunătățească prin dobânzi subvenționate pentru împrumuturile solicitate de noii fermieri de pe piața agricolă, inclusiv de la operatori financiari privați, în special prin punerea în aplicare a instrumentelor financiare pentru acordarea de împrumuturi fără dobândă pentru investițiile efectuate de către tinerii fermieri; solicită îmbunătățirea cooperării cu BEI și Fondul european de investiții pentru promovarea creării de instrumente financiare specifice pentru tinerii fermieri din toate statele membre;

8.  consideră că este necesar să se promoveze noi forme de finanțare participativă în domeniul agriculturii și cele observate deja în UE cu privire la transferul de terenuri, care pot fi combinate cu aceste noi instrumente financiare;

9.  recomandă o îmbunătățire în evaluarea bonității exploatațiilor agricole de către instituțiile bancare și de credit, inclusiv prin dezvoltarea instrumentelor financiare din cadrul PAC;

10.  recomandă să se valorifice oportunitățile pe care le oferă fondurile structurale și de investiții europene, în completarea ajutoarelor din cadrul PAC, pentru a concepe și a pune în aplicare în sinergie instrumente financiare sub forma unor împrumuturi, garanții sau fonduri de capital, pentru a asigura accesul mai facil al tinerilor fermieri la finanțare; remarcă faptul că un plan de afaceri robust pentru exploatația agricolă este, de obicei, o componentă esențială pentru a obține finanțare și este de opinie că ar trebui să se aplice normele creditării prudente; subliniază necesitatea unui intermediar pentru fermieri și, prin urmare, recomandă ca sprijinul să fie însoțit de servicii de consiliere financiară calificate și independente;

11.  subliniază necesitatea unei mai bune promovări a Schemei pentru tinerii fermieri de către statele membre și solicită o cooperare consolidată între autoritățile naționale, regionale și locale, în scopul diseminării informațiilor privind instrumentele de sprijin pentru tinerii fermieri;

12.  invită Comisia să propună măsuri de sprijin pentru investiții în agricultura inteligentă cu scopul de a facilita accesul tinerilor fermieri la progresele tehnologice;

Gestionarea și simplificarea măsurilor puse în aplicare

13.  salută faptul că reforma PAC din 2014-2020 a introdus noi măsuri de sprijinire a tinerilor fermieri care doresc să înființeze exploatații agricole; își exprimă preocuparea cu privire la faptul că nivelul sarcinilor administrative constituie deseori o piedică în calea celor care doresc să beneficieze de aceste măsuri; constată că gestionarea globală a plăților directe și a măsurilor programului de dezvoltare rurală este considerată foarte complexă și dificilă, în special pentru noii fermieri care nu cunosc sistemul de plăți; recomandă un efort sporit pentru simplificarea procedurilor și reducerea timpului necesar pentru aprobarea plăților;

14.  salută modificările introduse în Regulamentul (UE) 2017/2393 în sprijinul tinerilor prin îmbunătățirea accesului acestora la instrumentele financiare și prin faptul că acesta prevede o majorare a plății unice de la primul pilon;

15.  solicită sistematizarea ajutorului pentru serviciile de consiliere, în special pentru tinerii care nu provin din mediul rural;

16.  felicită Comisia pentru intenția sa de a aprofunda măsurile care promovează reînnoirea generațiilor în contextul viitoarei reforme a PAC, dar consideră că aceste noi inițiative ar trebui să fie însoțite de un buget suficient la nivelul UE, întrucât, în caz contrar, acestea nu vor avea efectul stimulativ dorit;

17.  regretă lipsa de coordonare între plățile acordate tinerilor fermieri și măsura de ajutor la instalare, care sunt gestionate de autorități diferite;

18.  solicită Comisiei să dezvolte o abordare mai holistică, care să permită mai multe sinergii între ajutoarele din cadrul primului pilon și cele din cadrul celui de al doilea pilon și subliniază că acestea din urmă ar trebui să fie puse în aplicare de toate statele membre;

19.  constată că majoritatea exploatațiilor agricole nou-înființate se află într-un mediu competitiv, în care condițiile se schimbă rapid; recomandă ca fermierilor din UE să li se acorde o mai mare flexibilitate pentru a-și adapta planurile de afaceri la evoluția condițiilor de pe piețe; consideră că ar trebui avute în vedere niște schimbări în ceea ce privește plățile eșalonate;

20.  observă că statele membre au posibilitatea de a aplica instrumente suplimentare prin ambii piloni ai PAC și încurajează statele membre care se confruntă cu provocări geografice specifice, cum ar fi regiuni montane sau, în unele cazuri, regiuni defavorizate, să aibă în vedere introducerea unui factor de multiplicare (de exemplu 2), care să țină cont de numărul de recolte pe an sau de gama de culturi care pot fi cultivate acolo, atunci când acordă sprijin tinerilor fermieri care doresc să își desfășoare activitatea în aceste regiuni, în scopul de a stimula activitățile din această regiune în încercarea de a combate provocările demografice;

21.  subliniază faptul că practicile comerciale neloiale din lanțul de aprovizionare cu produse alimentare, a căror impunere permite cumpărătorului și/sau prelucrătorului sau comerciantului să exploateze puterea semnificativă de negociere a acestora față de furnizorii lor, reprezintă o amenințare gravă la adresa stabilității întreprinderilor fermierilor; invită Comisia să adopte o reglementare adecvată la nivelul UE;

22.  solicită statelor membre să efectueze modificările legislative necesare pentru a transpune în toate legislațiile naționale calificarea drept subvenție de capital, și nu drept subvenție obișnuită, a sprijinului acordat pentru instalarea tinerilor în exploatațiilor agricole și pentru îmbunătățirea acestora;

23.  recunoaște că fermierii trebuie să-și poată gestiona în continuare terenurile și că, pentru a funcționa corespunzător, o exploatație agricolă trebuie să fie liberă și flexibilă, ca orice alt tip de întreprindere;

24.  subliniază că plățile către tinerii fermieri nu ar trebui să fie întârziate, ci efectuate periodic și previzibil pentru a preveni îndatorarea acestora și, astfel, obstacolele care le-ar submina proiectele;

25.  solicită să se adopte o abordare bazată pe rezultate care să stimuleze dezvoltarea de noi inovații și o mai bună gestionare a resurselor, menită să consolideze poziția tinerilor fermieri motivați;

26.  reamintește că, pentru a fi viabilă din punct de vedere economic, o exploatație agricolă trebuie să se poată extinde pentru a ajunge la o dimensiune critică care să fie în concordanță cu realitatea economică de pe piață;

27.  subliniază că este necesar să se țină seama de diversitatea teritoriilor, în special de zonele dificile, care necesită un sprijin adaptat;

Accesul la terenuri și combaterea „acaparării terenurilor”

28.  constată că accesul la terenuri constituie unul dintre principalele obstacole în calea tinerilor fermieri și a noilor fermieri din UE și este limitat din cauza ofertei reduse de terenuri de vânzare sau de închiriat din multe regiuni, precum și din cauza concurenței din partea altor fermieri, investitori și utilizatori rezidențiali și a problemelor legate de obținerea unei finanțări; consideră că trebuie analizate circumstanțele care limitează accesul la terenuri în fiecare stat membru; consideră că problema accesului la terenuri este agravată de actuala structură pentru plățile directe, care poate duce la creșterea costurilor de închiriere a terenurilor și a prețurilor de achiziție, impune o utilizare activă minimă a terenurilor și alocarea subvențiilor în mare parte pe baza proprietății funciare; consideră că anumiți fermieri, indiferent dacă sunt proprietari sau au închiriat terenurile, sunt stimulați să își mențină activitatea pentru a beneficia în continuare de subvenții, făcând apel la furnizorii de servicii pentru a-și valorifica terenurile sau lucrând la minimum suprafețele lor agricole; recomandă să se crească nivelurile de activitate necesare, ținând seama de noile modele agricole, atunci când se alocă plăți care vizează un sprijin pentru atingerea unor rezultate specifice (de exemplu, timpul de lucru efectiv dedicat agriculturii, ținând seama și de noile inovații, producerea de bunuri de mediu sau sociale specifice) și să se interzică cumulul nejustificat al subvențiilor cu plata pensiei pentru limită de vârstă;

29.  reamintește că, pentru a realiza o agricultură sustenabilă, tinerii fermieri trebuie să poată investi și să poată achiziționa terenuri agricole, precum și să obțină utilaje noi sau second-hand și să-și optimizeze tehnicile agricole;

30.  reamintește că proprietarii trebuie să aibă libertatea de a vinde oricui doresc și solicită Comisiei să faciliteze transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor și, în special, succesiunile, pentru a înlesni instalarea tinerilor;

31.  solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri pentru combaterea speculei funciare în ceea ce privește terenurile agricole, dat fiind faptul că accesul la terenuri constituie cea mai mare problemă cu care se confruntă tinerii fermieri și noii fermieri;

32.  solicită Comisiei să elaboreze, la nivelul Uniunii Europene, recomandări care să promoveze politici naționale active privind accesul la terenuri, bazate pe cele mai bune practici;

33.  invită statele membre să acorde prioritate noilor fermieri și tinerilor fermieri în ceea ce privește accesul la terenuri agricole, prin exploatarea pe deplin a instrumentelor de reglementare care sunt deja puse în aplicare cu succes în unele state membre, în conformitate cu Comunicarea interpretativă a Comisiei privind achiziția de terenuri agricole și dreptul Uniunii Europene(6); consideră, în acest sens, că statele membre ar putea dezvolta instrumente precum băncile funciare pentru a facilita în continuare accesul la terenuri și a identifica terenurile neutilizate disponibile pentru tinerii fermieri;

34.  consideră că este important ca tinerii fermieri să poată deroga de la limita actuală de 10 % pentru investițiile funciare prevăzute de Regulamentul delegat (UE) nr. 480/2014 al Comisiei din 3 martie 2014 privind fondurile structurale și în Orientările privind ajutoarele de stat;

35.  solicită ca sprijinul acordat să fie orientat mai mult spre zonele izolate sau mai slab populate sau spre zonele afectate de reînnoirea insuficientă a generațiilor;

36.  solicită Comisiei să sprijine schimbul de bune practici privind accesul la terenuri în statele membre;

37.  solicită Comisiei să realizeze o evaluare a efectelor directe și indirecte ale reachiziționării de terenuri și de terenuri agricole de către rezidenți din afara UE asupra disponibilității și a prețului terenurilor;

38.  propune ca statele membre să încurajeze, în cadrul politicii lor naționale, serviciile de consiliere în domeniul agricol și de gestionare a exploatațiilor pentru a sprijini și a facilita mobilitatea terenurilor și serviciile de planificare a succesiunii;

39.  solicită tuturor statelor membre să instituie un ajutor pentru transmiterea exploatațiilor, pentru a-i sprijini pe administratorii de exploatații de peste 55 de ani care nu au succesori și care se pot afla într-o situație precară la pensionare, în cazul în care aceștia transmit o parte sau întreaga lor exploatație unuia sau mai multor tineri;

40.  îndeamnă statele membre să instituie mecanisme care să garanteze proprietatea comună a exploatațiilor agricole, acordând o atenție deosebită femeilor tinere, pentru a asigura respectarea drepturilor lor;

41.  consideră că definiția unui fermier activ nu trebuie să creeze sarcini administrative suplimentare celor determinate de ultima reformă sau să restricționeze accesul tinerilor la agricultură prin impunerea unor condiții excesive;

42.  constată că, în multe state membre, reînnoirea generațiilor și accesul tinerilor la terenuri agricole sunt împiedicate din cauza realizării cu întârziere a succesiunilor; consideră că actuala PAC nu mai duce lipsă de stimulente pentru ca fermierii mai în vârstă să predea exploatațiile lor generațiilor mai tinere; recomandă revizuirea punerii în aplicare a măsurilor care ar motiva fermierii mai în vârstă să își predea exploatațiile lor agricole fermierilor mai tineri, precum regimul farm-exit (de încetare a activității agricole) și alte stimulente de pensionare, pentru a evita concentrarea terenurilor de către fermierii din vecinătate; subliniază necesitatea unor structuri juridice precum Groupements Agricoles d'Exploitation en Commun (GAEC), care pot ajuta tinerii să înființeze împreună exploatații agricole și pot facilita transferul între generații;

43.  invită Comisia și statele membre să stimuleze utilizarea posibilităților existente în domeniul dezvoltării rurale pentru sprijinirea noilor activități în vederea promovării mobilității terenurilor, precum băncile funciare, inițiativele de punere în corespondență a agricultorilor cu terenurile agricole și alte inițiative promovate la nivel local pentru a sprijini accesul la terenuri al noilor fermieri;

44.  consideră că tinerii fermieri din întreaga Uniune ar trebui să aibă acces la împrumuturi în aceleași condiții și la aceleași rate ale dobânzii și că acestea nu ar trebui să varieze; solicită, în acest sens, Comisiei, împreună cu Banca Europeană de Investiții, să stabilească măsuri de sprijin și facilități de creditare adecvate pentru tinerii fermieri;

45.  solicită promovarea unor noi modele de colaborare între generațiile de fermieri prin parteneriate, cooperative de utilaje agricole, leasing pe termen lung și alte acorduri pe termen lung, acorduri între exploatațiile agricole și fonduri pentru organizațiile naționale sau regionale implicate în promovarea și facilitarea serviciilor de asociere între fermierii tineri și cei în vârstă (precum serviciile de mobilitate a terenurilor);

46.  subliniază că o organizare a fermierilor mai bună și mai puternică, prin crearea de cooperative și constituirea în organizații de producători (OP) în sectoarele reglementate la nivel european de Regulamentul privind organizarea comună a piețelor (OCP), poate contribui la o rentabilitate mai ridicată a activității agricole și la protejarea veniturilor fermierilor, în special ale tinerilor fermieri, însoțind opțiunile de producție și valorificând la maximum caracteristicile zonelor rurale; subliniază, de asemenea, că o reformă structurală a organizațiilor de producători, menită să le facă mai responsabile, mai puternice și mai eficiente, precum și o agregare sporită pot contribui în mod eficient, în primul rând, la apărarea și la creșterea rentabilității sectorului, în timp;

47.  constată că există diferențe între reînnoirea generațiilor în cadrul familiei și reînnoirea prin intrarea noilor fermieri; consideră că formarea și cursurile profesionale trebuie să fie adaptate la cei care intenționează să preia afacerea familiei sau la cei care intenționează să înceapă o nouă afacere, în funcție de nevoile lor;

48.  subliniază că femeile tinere ar trebui să fie încurajate să își asume responsabilitatea gestionării în agricultură și ar trebui să primească un sprijin adecvat în ceea ce privește accesul la terenuri, credite și cunoștințe mai aprofundate în materie de norme și reglementări;

49.  consideră că alegerea de a reglementa accesul la terenurile agricole sau de a stabili stimulente sau restricții în acest scop aparține statelor membre, în special pentru a combate fenomenul de acaparare a terenurilor din UE și pentru a încuraja tinerii fermieri să își înceapă activitatea în sector;

50.  invită Comisia ca, împreună cu statele membre și părțile interesate, să continue să dezvolte comunicarea adoptată recent cu privire la sistemul de criterii al piețelor funciare, pentru ca legislația UE să asigure într-adevăr condiții de concurență echitabile pentru toți cumpărătorii potențiali de terenuri – inclusiv discriminarea pozitivă a fermierilor din UE –, și pentru ca statelor membre să le fie clar, în cadrul celor patru libertăți fundamentale, care dintre măsurile legislației privind piața funciară sunt permise pentru a le permite fermierilor un acces mai facil la terenuri pe care le vor exploata în scopuri agricole și forestiere; solicită Comisiei să suspende procedurile actuale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor vizând evaluarea conformității legislațiilor statelor membre privind vânzarea terenurilor agricole cu legislația UE în materie, până la publicarea comunicării finale ce conține criteriile amintite mai sus;

51.  consideră că este necesar ca politicile naționale privind terenurile agricole, urbanismul și amenajarea teritoriului (infrastructurile de transport etc.) să ia în considerare fenomenul risipei și al abandonării terenurilor, pentru a relua cultivarea acestora și pentru a oferi mai multe terenuri disponibile pentru instalarea tinerilor fermieri;

52.  salută Comunicarea interpretativă a Comisiei privind achiziția de terenuri agricole și dreptul Uniunii Europene, dar subliniază că această comunicare nu analizează suficient modul de reglementare a achiziționării de acțiuni de către grupurile corporative care sunt deseori active pe plan transnațional; invită Comisia să actualizeze comunicarea în acest sens;

53.  subliniază importanța coerenței între măsurile luate la nivel local, național și european destinate tinerilor fermieri; invită statele membre să faciliteze reînnoirea generațiilor, de exemplu prin legislația legată de succesiuni și fiscalitate, normele privind accesul la terenuri, amenajarea teritoriului și strategiile referitoare la preluarea exploatațiilor agricole;

54.  solicită statelor membre să faciliteze femeilor un acces echitabil la terenuri pentru a le încuraja să se stabilească în zonele rurale și să joace un rol activ în sectorul agricol;

55.  invită Comisia să finanțeze un studiu privind starea actuală a concentrării terenurilor în UE, care să ia în considerare fenomenul grupurilor corporative cu filiale care achiziționează și controlează terenuri prin tranzacții de acțiuni și care să analizeze riscurile pe care le ridică concentrarea terenurilor, nu numai în ceea ce privește accesul la terenuri pentru tinerii fermieri și noii fermieri, ci și în ceea ce privește aprovizionarea cu produse alimentare, ocuparea forței de muncă, mediul, calitatea solului și dezvoltarea rurală în general;

56.  consideră că în UE ar trebui să existe o legislație privind calitatea terenurilor, dat fiind faptul că calitatea terenurilor continuă să se degradeze ca urmare a dezvoltării necorespunzătoare a agriculturii; subliniază că această degradare a terenurilor are un impact asupra pieței funciare și asupra prețului terenurilor, dar și reduce capacitatea de a produce a terenurilor care se transmit viitoarelor generații de fermieri;

57.  constată că actualul sistem de plăți din cadrul PAC și, în special, plățile decuplate, nu promovează transferul de terenuri agricole și nu protejează în mod adecvat tinerii fermieri de volatilitatea prețurilor agricole, la care aceștia sunt mai expuși din motive evidente, și anume din cauză că de-abia își încep activitatea și că nu au experiență practică sau din cauză că instrumentele financiare de care dispun sunt limitate;

Formare, inovație și comunicare

58.  constată că este nevoie să se modernizeze și să se valorifice mai mult formarea profesională oferită în regiunile rurale cu implicarea activă a serviciilor naționale de consultanță; consideră că ar trebui să se faciliteze accesul la Fondul social european și să se aloce un buget mai mare formării profesionale în zonele rurale;

59.  subliniază cea mai recentă inițiativă a UE, Corpul european de solidaritate, care le oferă tinerilor oportunități de voluntariat sau de colaborare în proiecte în domeniul resurselor naturale, precum și în diferite domenii precum agricultura, silvicultura și pescuitul;

60.  recomandă promovarea încadrării acestor tineri în cooperative, unde vor beneficia automat de o consiliere importantă în ceea ce privește comercializarea, producția și alte aspecte legate de exploatația lor agricolă;

61.  subliniază necesitatea revizuirii criteriilor cu scopul de a sprijini încadrarea tinerilor într-o societate asupra căreia nu au niciun control, iar ajutorul primit de tineri trebuie să fie proporțional cu importanța lor în societate;

62.  invită Comisia și statele membre să ofere mai multe oportunități de formare și consiliere pentru tinerii fermieri existenți și pentru cei potențiali, inclusiv competențe pentru începerea activității în agricultură și competențe agricole, tehnologice, în domeniul noilor tehnologii și de antreprenoriat, precum marketing, networking, comunicare, inovare, multifuncționalitate și diversificare, dar și expertiză financiară;

63.  invită Comisia și statele membre să ofere mai multe oportunități de formare și să sporească oportunitățile și stimulentele pentru mobilitatea internațională; încurajează crearea unui sistem de tip „Erasmus” în corelație cu formarea profesională pentru a îmbunătăți competențele și experiența tinerilor fermieri, inclusiv în ceea ce privește noile tehnologii și noile modele de afaceri, precum și pentru a permite transferul eficient și eficace de cunoștințe;

64.  consideră că este important să se promoveze extinderea rețelelor de cercetători, academicieni, manageri și tineri fermieri europeni interesați să identifice noi modele de dezvoltare economică pentru a găsi soluții inovatoare pentru nevoile sociale și cele ale pieței care apar în sectorul noilor întreprinderi rurale;

65.  invită Comisia și statele membre să pună la dispoziția tinerilor fermieri și a noilor fermieri informații privind abordările inovatoare și neconvenționale care sunt cele mai potrivite pentru a înființa o nouă fermă, cum ar fi elaborarea unor modele noi de afaceri bazate pe utilizatorii finali, dezvoltarea unor sisteme agricole mai sustenabile, dezvoltarea unor noi modele de organizare (de exemplu, arendarea, prefinanțarea, externalizarea spre public), intensificarea legăturilor dintre agricultură și comunitatea locală, precum și adaptarea cunoștințelor tradiționale în scopul dezvoltării de inovații comerciale (de exemplu, producția de alimente artizanale);

66.  solicită, în vederea reducerii cât mai mult posibil a numărului de întreprinderi care dau faliment, aplicarea unui mecanism de monitorizare sau de consultanță antreprenorială pentru a susține în continuare tinerii în luarea deciziilor, cel puțin în primii trei ani de activitate ai întreprinderii lor;

67.  invită Comisia și statele membre să încurajeze inițiative precum cea din Franța „Demain je serai paysan” (De mâine voi fi fermier), care vizează promovarea profesiei de fermier în rândul tinerilor și care le oferă acestora toate informațiile necesare legate de formare și înființarea unei exploatații;

68.  consideră că este important să se creeze un mediu favorabil pentru primirea tinerilor în profesiile din domeniul agriculturii, prin intermediul unor structuri colective și bazate pe solidaritate, precum grupurile agricole de exploatare în comun (societăți ale fermierilor), cooperativele care utilizează echipamentul agricol în comun, cooperativele de prelucrare și comercializare a produselor agricole, grupurile care utilizează în comun forța de muncă, serviciile de înlocuire, grupurile de întrajutorare, grupurile de extindere și de inovare în domeniul agricol, asociațiile de fermieri consumatori, rețelele între actorii din domeniul agricol și cei din alte domenii (LEADER) etc.; subliniază că aceste forme de organizare fac posibilă partajarea experiențelor, a recomandărilor și a anumitor cheltuieli, aspect important pentru capitalul și pentru veniturile tinerilor, care adesea trebuie să realizeze investiții importante atunci când își încep activitatea;

69.  subliniază că este important ca tinerii din zonele rurale să aibă acces la aceleași servicii și infrastructuri (de exemplu, acces în bandă largă de mare viteză, școli și grădinițe, drumuri etc.) ca și tinerii care trăiesc în orașe; consideră că este esențial, prin urmare, să se asigure faptul că tinerii fermieri din zonele rurale sunt în măsură să își dezvolte exploatațiile agricole și să-și susțină familiile;

70.  solicită încurajarea spiritului întreprinzător și a inițiativelor femeilor, în special prin promovarea deținerii de proprietăți de către femei, sprijinirea rețelelor de tinere fermiere, fermiere noi și femei întreprinzătoare, și crearea de condiții în sectorul financiar pentru a se facilita accesul femeilor de afaceri din mediul rural la investiții și la credite, permițându-le astfel să dezvolte afaceri din care să-și asigure un trai stabil;

71.  consideră că reînnoirea generațiilor se bazează pe atractivitatea profesiei de fermier, dar mai ales pe capacitatea acesteia de a genera venituri care să asigure remunerarea celor care doresc să își câștige existența din această activitate; subliniază că, pentru o agricultură viabilă, PAC trebuie să permită un anumit nivel de reglementare a piețelor, în special în situația în care piețele nu funcționează bine și generează crize; subliniază că dereglementarea actuală a piețelor are un impact negativ asupra dezvoltării agriculturii, îi îndepărtează pe tineri de agricultură și îi afectează grav pe tinerii care au înființat deja exploatații și au datorii enorme din cauza investițiilor pe care le-au făcut pentru a-și începe activitatea;

Servicii publice

72.  consideră că dezvoltarea unor practici agricole agroecologice moderne și a unor noi modele de afaceri va crește atractivitatea agriculturii pentru tinerii fermieri; subliniază că tinerii fermieri trebuie să fie instruiți și calificați în cele mai noi tehnologii pentru a aborda în special provocările de mediu actuale și viitoare; subliniază că este nevoie să se sprijine abordări inovatoare și neconvenționale, cum ar fi agricultura ecologică, noi modele de afaceri bazate pe utilizatorii finali, tehnologia agricolă digitală și soluțiile inteligente și îndeamnă Comisia să se asigure că orice viitoare PAC va reflecta acest lucru;

73.  remarcă faptul că tinerii fermieri constituie un potențial ridicat de inovare și de diversificare, deoarece tind să dețină mai multe competențe și abilități manageriale și sunt mai dispuși să intre pe piețe noi, să introducă noi metode de producție și să valorifice cât mai bine progresele tehnologice și inovațiile din sectorul agricol, ceea ce poate contribui, în special, la depășirea provocărilor legate de mediu din domeniul agriculturii; consideră, prin urmare, că este necesar să se acorde un sprijin decisiv tinerilor care doresc să introducă tehnici și procese de producție inovatoare, precum sistemele agriculturii de precizie și de conservare, care vizează îmbunătățirea rentabilității și a sustenabilității mediului în sectorul agricol; solicită Comisiei să intensifice cercetarea privind utilizarea tehnologiilor și practicilor agricole care să permită o agricultură sustenabilă cu un impact redus asupra mediului; subliniază faptul că crearea și menținerea locurilor de muncă, promovarea inovațiilor, precum și digitalizarea în cadrul formării profesionale în domeniul agricol sunt indispensabile pentru competitivitatea agriculturii din UE;

74.  subliniază că agricultorii au nevoie de acces la infrastructură, la facilități publice de înaltă calitate și la prețuri accesibile, precum și la servicii, inclusiv asistență medicală, educație, internet în bandă largă de mare viteză, asistență, formare, servicii culturale, oficii poștale, transport public și drumuri mai bune; remarcă faptul că ar trebui să se asigure aceleași condiții și standarde de trai tinerilor care trăiesc în zonele rurale precum celor care trăiesc în zone urbane, pentru a nu amplifica și mai mult depopularea zonelor rurale și decalajul teritorial;

75.  solicită Comisiei și statelor membre să își asume un angajament ferm pentru a crea canale directe de comercializare, care să le permită tinerilor fermieri să își vândă produsele pe piețele locale într-un mod mai sustenabil și cu beneficii sporite;

76.  atrage atenția asupra faptului că este nevoie de un schimb de generații pentru ca agricultura la scară mică și zonele rurale din Europa să continue să se dezvolte într-un mod sustenabil;

77.  invită Comisia să elaboreze o „agendă rurală“ care să includă măsuri coordonate în temeiul diferitelor politici ale UE, naționale, regionale și locale de dezvoltare rurală;

78.  subliniază că PAC are nevoie de abordări inteligente, deoarece aceste soluții noi sporesc atractivitatea vieții rurale și a satelor pentru tineri;

Măsuri de combatere a exodului rural

79.  consideră că este necesar să li se ofere tinerilor fermieri perspective pe termen lung pentru a stopa exodul rural și solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare noi inițiative care să asigure crearea infrastructurilor necesare în mediul rural pentru a-i sprijini pe noii antreprenori și pe familiile acestora;

80.  recomandă, în acest sens, să se ia în considerare armonizarea măsurilor din cadrul programelor de dezvoltare rurală și al primului pilon al PAC, a măsurilor politicii UE de coeziune și a măsurilor la nivel național, regional și local, pentru a îmbunătăți eficacitatea acestora;

81.  subliniază că inovarea nu se referă numai la tehnicile agricole și la utilajele noi, ci și la dezvoltarea de noi modele de afaceri, inclusiv la instrumentele de comercializare și vânzare, la formare și la colectarea de date și de informații;

82.  invită Comisia ca, în viitoarea reformă a PAC, să orienteze plățile directe către exploatațiile la scară mică și agricultura ecologică, deoarece acest lucru va aduce beneficii majore fermierilor mai tineri și noilor fermieri;

83.  subliniază că zonele rurale ar trebui să aibă și servicii care să atenueze presiunile cu care se confruntă sectorul agricol, cum ar fi consiliere profesională, consultanță financiară și consiliere cu privire la gestionarea fermei;

84.  subliniază necesitatea de a asigura conexiuni în bandă largă în zonele rurale și îndepărtate; salută diversele inițiative din domeniul „satelor inteligente”, al căror obiectiv final trebuie să fie crearea de noi oportunități de muncă și oferirea de locuri de muncă pentru tinerii din zonele rurale, fie sub formă de activități suplimentare în cadrul fermelor, fie în activități în afara fermelor (asistență socială, mobilitate, asistență medicală, turism, energie); consideră că o productivitate tot mai mare în agricultură și scăderea prețurilor la produsele agricole va face din ce în ce mai dificilă generarea unor venituri suficiente în activitatea agricolă de bază, în special în cazul exploatațiilor agricole mici;

85.  consideră că orice strategie de succes pentru reînnoirea generațiilor și susținerea tinerilor fermieri ar trebui să adopte o abordare holistică pentru a facilita accesul tinerilor fermieri la terenuri, finanțare, servicii de consiliere și formare și să ia în considerare reînnoirea generațiilor în beneficiul fermierilor tineri și mai în vârstă; subliniază că aceasta ar trebui să permită agriculturii, care este vitală pentru umanitate, să devină o ocupație atractivă pentru tinerii fermieri și pentru societate în ansamblul ei;

86.  constată faptul că promovarea puternică a tinerilor fermieri și dezvoltarea de noi activități economice în sectorul agricol al UE sunt esențiale pentru viitorul zonelor rurale și trebuie să fie promovate în cadrul noii PAC după 2020;

Mediu și sustenabilitate

87.  invită Comisia să asigure o mai mare coerență a măsurilor legate de mediu și să se asigure că aceste măsuri sunt armonizate; reamintește că este nevoie ca tinerii fermieri să beneficieze de măsuri clare și ușor de pus în aplicare;

88.  consideră că, pentru a menține populația în zonele rurale și pentru a asigura un nivel de trai similar pentru persoanele care locuiesc în aceste zone, în comparație cu zonele urbane, este necesar să se elimine de urgență barierele legislative și administrative, pentru a permite operatorilor agricoli să desfășoare activități agricole și de altă natură suplimentare, în special în domeniul asistenței sociale, al asistenței medicale, al turismului, al mobilității persoanelor în vârstă și al sectorului energetic, asigurând astfel un venit adecvat pentru operatorii agricoli și familiile acestora și reducând riscul de depopulare rurală;

89.  invită la un nou dialog cu societatea cu privire la viitorul industriei agroalimentare pentru a oferi o imagine realistă asupra activității agricole și pentru a spori gradul de cunoaștere despre profesia de „fermier”, precum și despre producția alimentară;

Diverse

90.  solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri pentru a asigura veniturile fermierilor în fața diferitelor riscuri climatice, sanitare și economice și astfel să consolideze rezistența exploatațiilor agricole, în special prin introducerea de noi instrumente de gestionare a riscurilor și prin consolidarea celor existente;

91.  atrage atenția asupra caracteristicilor specifice ale regiunilor ultraperiferice ale UE, a căror realitate este unică și foarte diferită de cea a continentului european în ceea ce privește mediul, clima și sănătatea și solicită, prin urmare, astfel cum prevede articolul 349 din TFUE, să se țină seama într-o mai mare măsură de aceste regiuni și de nevoile și avantajele lor specifice în cadrul punerii în aplicare și elaborării instrumentelor PAC pentru tinerii fermieri, inclusiv în ceea ce privește accesul la finanțare;

92.  subliniază că întreprinderile mici și întreprinderile familiale care lucrează în condiții dificile și urmăresc surse suplimentare de venit ar trebui să fie sprijinite mai mult, de exemplu prin finanțarea unor servicii de consiliere sau a unor modele economice inovatoare;

93.  recomandă ca reînnoirea generațiilor să țină cont și de schimbul între generații în beneficiul tinerilor fermieri și al fermierilor mai în vârstă; constată că este important ca fermierii să elaboreze un plan de preluare a unei exploatații, precum și că este nevoie de o plată tranzitorie pentru a facilita respectiva preluare;

o
o   o

94.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi Europene, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 487.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 608.
(3) JO L 350, 29.12.2017, p. 15.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0197.
(5) JO C 207, 30.6.2017, p. 57.
(6) JO C 350, 18.10.2017, p. 5.


Planul multianual pentru stocurile demersale din Marea Nordului și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective ***I
PDF 337kWORD 47k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile demersale din Marea Nordului și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 676/2007 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1342/2008 al Consiliului (COM(2016)0493 – C8-0336/2016 – 2016/0238(COD))
P8_TA(2018)0212A8-0263/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0493),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0336/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere notificarea oficială din 29 martie 2017 formulată de guvernul Regatului Unit în temeiul articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană referitoare la intenția sa de a se retrage din Uniunea Europeană,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 decembrie 2016(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 7 martie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0263/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  aprobă declarațiile comune făcute de Parlamentul European și Consiliu anexate la prezenta rezoluție, care vor fi publicate în seria L a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, împreună cu versiunea finală a actului legislativ;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 mai 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile demersale din Marea Nordului și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective, de precizare a detaliilor punerii în aplicare a obligației de debarcare în Marea Nordului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 676/2007 și (CE) nr. 1342/2008 ale Consiliului

P8_TC1-COD(2016)0238


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/973.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚII COMUNE

Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind speciile interzise

Regulamentul care urmează să fie adoptat pe baza propunerii Comisiei privind conservarea resurselor piscicole și protecția ecosistemelor marine prin măsuri tehnice (2016/0074(COD)) ar trebui să conțină, printre altele, dispoziții referitoare la speciile în cazul cărora pescuitul este interzis. Din acest motiv, cele două instituții au fost de acord să nu includă o listă privind Marea Nordului în acest Regulament (2016/0238(COD)).

Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind controlul

Parlamentul European și Consiliul vor include următoarele dispoziții privind controlul în cadrul viitoarei revizuiri a Regulamentului privind controlul [Regulamentul (CE) nr. 1224/2009], atunci când ele sunt relevante pentru Marea Nordului: notificările prealabile, cerințele referitoare la jurnalul de bord, porturile desemnate și alte dispoziții legate de control.

(1) JO C 75, 10.3.2017, p. 109.
(2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 14 septembrie 2017 (Texte adoptate, P8_TA(2017)0357).


Detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii ***I
PDF 336kWORD 53k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (COM(2016)0128 – C8-0114/2016 – 2016/0070(COD))
P8_TA(2018)0213A8-0319/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0128),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 53 alineatul (1) și articolul 62 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0114/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul Bulgariei, de Senatul și Camera Deputaților ale Republicii Cehe, de Parlamentul danez, de Parlamentul estonian, de Parlamentul croat, de Parlamentul leton, de Parlamentul lituanian, de Parlamentul maghiar, de Seimul și Senatul Poloniei, de Camera Deputaților și Senatul României și de Parlamentul slovac în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 decembrie 2016(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 7 decembrie 2016(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 11 aprilie 2018, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0319/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 mai 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii

P8_TC1-COD(2016)0070


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2018/957.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIA COMISIEI

Articolul 3 alineatul (7) al doilea paragraf din Directiva 96/71/CE, astfel cum a fost modificată prin directiva adoptată astăzi, prevede că „[i]ndemnizațiile specifice detașării sunt considerate parte a remunerației, cu excepția cazului în care sunt vărsate cu titlu de rambursare a cheltuielilor suportate efectiv pentru detașare, cum ar fi cheltuielile de transport, cazare și masă”. Acesta prevede, de asemenea, că „[a]ngajatorul, fără a aduce atingere alineatului (1) primul paragraf litera (h), rambursează lucrătorii pentru cheltuielile respective în conformitate cu legislația și/sau cu practicile lor naționale relevante pentru raportul de muncă al lucrătorului detașat”.

Comisia înțelege că „legislația și/sau [...] practicile [...] naționale relevante pentru raportul de muncă al lucrătorului detașat” sunt, în principiu, legislația și/sau practicile naționale ale statului membru de origine, cu excepția cazului în care se prevede altfel în conformitate cu normele UE privind dreptul internațional privat. Având în vedere hotărârea Curții în cauza C-396/13 (punctul 59), rambursarea cuprinde, de asemenea, ipoteza în care angajatorul suportă costurile lucrătorilor fără ca aceștia să fi trebuit să plătească ei mai întâi și să solicite ulterior rambursarea.

Comisia ia act de faptul că directiva adoptată astăzi prevede că, având în vedere caracterul foarte mobil al lucrărilor în domeniul transportului rutier internațional, normele revizuite privind detașarea se vor aplica acestui sector numai de la data aplicării unui act legislativ de modificare a Directivei 2006/22/CE în ceea ce privește cerințele referitoare la asigurarea aplicării și de stabilire a normelor specifice cu privire la Directiva 96/71/CE și la Directiva 2014/67/UE pentru detașarea conducătorilor auto din domeniul transportului rutier.

Comisia face apel la Parlamentul European și la Consiliu să adopte rapid acest act, pentru a adapta normele la nevoile specifice ale lucrătorilor detașați din acest sector și a asigura în același timp funcționarea adecvată a pieței interne a transportului rutier.

Până la data aplicării actului legislativ specific sectorului, în domeniul transportului rutier rămân în vigoare Directiva 96/71/CE și Directiva 2014/67/UE. Aceste acte legislative nu se aplică operațiunilor de transport rutier care nu constituie o detașare.

Comisia va monitoriza în continuare cu strictețe aplicarea în mod corespunzător a normelor actuale, în special în sectorul transportului rutier, și va lua măsuri atunci când se impun.

(1) JO C 75, 10.3.2017, p. 81.
(2) JO C 185, 9.6.2017, p. 75.


Măsurile de gestionare, conservare și control aplicabile în zona Convenției Organizației regionale de gestionare a pescuitului în Pacificul de Sud ***I
PDF 327kWORD 66k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a măsurilor de gestionare, conservare și control aplicabile în zona Convenției Organizației regionale de gestionare a pescuitului în Pacificul de Sud (SPRFMO) (COM(2017)0128 – C8-0121/2017 – 2017/0056(COD))
P8_TA(2018)0214A8-0377/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0128),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0121/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 31 mai 2017(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 21 martie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0377/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 mai 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a măsurilor de gestionare, conservare și control aplicabile în zona Convenției Organizației regionale de gestionare a pescuitului în Pacificul de Sud (SPRFMO)

P8_TC1-COD(2017)0056


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/975.)

(1) JO C 288, 31.8.2017, p. 129.
(2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 16 ianuarie 2018 (Texte adoptate, P8_TA(2018)0001).


Finanțele sustenabile
PDF 411kWORD 71k
Rezoluţia Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la finanțele sustenabile (2018/2007(INI))
P8_TA(2018)0215A8-0164/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere angajamentul G20 privind creșterea durabilă, care a fost luat în timpul președinției germane, asigurată în perioada 1 decembrie 2016 - 30 noiembrie 2017, cu referire în special la declarația: „vom continua să folosim toate instrumentele de politică - monetare, bugetare și structurale - individual și colectiv pentru a ne atinge obiectivul de creștere economică puternică, durabilă, echilibrată și favorabilă incluziunii, consolidând în același timp reziliența economică și financiară”,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă stabilite de Organizația Națiunilor Unite, în special angajamentul de a lua măsuri pentru a combate schimbările climatice și impactul acestora și pentru a asigura consumul și producția sustenabile,

–  având în vedere angajamentul Comisiei față de investițiile durabile în acest domeniu, cuprins în planul privind uniunea piețelor de capital (CMU) și, în special, concluziile Grupului de experți la nivel înalt privind finanțele sustenabile,

–  având în vedere raportul intermediar al Grupului de experți la nivel înalt din iulie 2017 intitulat „Finanțarea unei economii europene durabile”, care evidențiază tensiunea dintre comportamentul care urmărește realizarea de profit pe termen scurt și necesitarea realizării de investiții pe termen lung pentru a răspunde obiectivelor de mediu, sociale și de guvernanță (ESG) și, în special, punctul 5 privind riscurile asociate sistemului financiar și cadrului politic generate de „tragedia orizontului” despre care se vorbește de la pagina 16,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 iunie 2017 referitoare la evaluarea la jumătatea perioadei a Planului de acțiune privind uniunea piețelor de capital” (COM(2017)0292),

–  având în vedere raportul final din ianuarie 2018 al Grupului de experți la nivel înalt, intitulat „Finanțarea unei economii europene durabile”,

–  având în vedere pagina 14 din raportul intermediar al Grupului de experți la nivel înalt, unde se arată că investitorii europeni se confruntă cu o expunere combinată la sectoarele cu emisii ridicate de dioxid de carbon de aproximativ 45 % și că mai puțin de 1 % din investitorii instituționali mondiali reprezintă active de infrastructură ecologică,

–  având în vedere faptul că cadrele prudențiale, în special Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II)(1), și normele contabile pentru investitori descurajează o abordare pe termen lung și că normele prudențiale impun un nivel de capital proporțional cu nivelul de risc pe un interval de timp de un an și că iau în considerare riscul financiar doar pentru calcularea cerințelor de capital,

–  având în vedere articolul 173 din Legea franceză nr. 2015-992 din 17 august 2015 privind tranziția energetică pentru creșterea verde,

–  având în vedere atât discursul din 22 septembrie 2016 al lui Mark Carney, guvernator al Băncii Angliei și președintele Consiliului pentru stabilitate financiară, cât și raportul inițiativei Carbon Tracker din 2015, făcând referire în special la faptul că, de la sfârșitul anului 2010, capitalizarea bursieră combinată a primilor patru producători de cărbune din SUA a scăzut cu peste 99 %,

–  având în vedere platforma de finanțare a combaterii schimbărilor climatice Luxembourg-BEI, înființată în septembrie 2016,

–  având în vedere pagina 9 a documentului de dezbatere al E3G din mai 2016, intitulat „Energia curată în ascensiune - valorificarea uniunii energetice a Europei”, făcând referire în special la faptul că, din 2008 până în 2013, primele 20 de companii de utilități energetice din Europa au asistat la pierderea a peste jumătate din valoarea lor de piață de o mie de miliarde de euro,

–  având în vedere rapoartele inițiativei „Carbon Tracker” din 2015 și 2016, care indică faptul că o altă cheltuială de capital în valoare de 1,1 - 2 mii de miliarde de dolari asociată combustibililor fosili este expusă riscului de depreciere, 500 de miliarde de dolari numai în sectorul energetic chinez,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului OCDE cu privire la abordările comune privind creditele la export care beneficiază de sprijin public și îndatoririle de diligență socială și în domeniul mediului („abordările comune”), în care se recunoaște „responsabilitatea statelor participante de a pune în aplicare angajamentele asumate de părțile la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice” și „responsabilitatea statelor participante de a lua în considerare efectele sociale și asupra mediului pozitive și negative ale proiectelor, în special în sectoare sensibile sau situate în interiorul sau în apropierea zonelor sensibile, precum și riscurile de mediu și sociale asociate cu activitățile existente, în deciziile acestora de a oferi sprijin public pentru credite la export”,

–  având în vedere orientările OCDE privind Conduita de afaceri responsabilă pentru investitorii instituționali din 2017, în special pagina 13, unde se arată că „investitorii, chiar și cei cu participații minoritare, pot fi direct asociați impactului negativ cauzat de societățile beneficiare ale investițiilor sau la care au contribuit acestea, ca urmare a deținerii sau gestionării acțiunilor societății care cauzează sau contribuie la anumite efecte sociale sau de mediu”,

–  având în vedere abordarea privind tranziția către economia ecologică (GET) a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), care vizează să atenueze și/sau să consolideze reziliența la efectele schimbărilor climatice și la alte forme de degradare a mediului înconjurător, cu referire specială la documentele BERD care stabilesc legătura dintre impactul tranziției și mediu, inclusiv, acolo unde este cazul, schimbările survenite în metodologia de evaluare a proiectului,

–  având în vedere documentul OCDE din 2017 intitulat „Conduita responsabilă pentru investitorii instituționali: Considerente-cheie privind diligența necesară în conformitate cu orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale”,

–  având în vedere raportul din 2018 al Grupului la nivel înalt privind investițiile în infrastructura socială în Europa, intitulat „Stimularea investițiilor în infrastructura socială în Europa”,

–  având în vedere Legea franceză privind obligația de vigilență a întreprinderilor din 27 martie 2017, în special articolele 1 și 2,

–  având în vedere Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari(2) (Directiva privind raportarea nefinanciară - DRNF), în special articolul 19 și articolul 19a din Directiva 2013/34/UE și considerentele 3, 6, 7 și 8 din Directiva 2014/95/UE,

–  având în vedere Directiva (UE) 2017/828 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2017 de modificare a Directivei 2007/36/CE în ceea ce privește încurajarea implicării pe termen lung a acționarilor(3) (Directiva privind drepturile acționarilor),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP)(4) (Directiva IORP),

–  având în vedere Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012(6) (Regulamentul STS),

–  având în vedere articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind documentele cu informații esențiale referitoare la produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări (PRIIP)(7) (Regulamentul PRIIP), care prevede că, atunci când un produs de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări are un obiectiv de mediu sau social demonstrat, producătorul trebuie să demonstreze potențialului investitor de retail și unei game mai largi de părți interesate modul în care sunt îndeplinite aceste obiective pe parcursul întregului proces de investiții,

–  având în vedere sugestia Triodos Bank privind „mandatele model”, care conțin cerința de integrare deplină a factorilor de mediu, sociali și de guvernanță în deciziile de investiții, implicarea activă și votul cu privire la aceste aspecte, alegerea reperelor durabile, raportarea mai puțin frecventă, dar mai semnificativă de către administratorii de active și o structură a taxelor și a plăților orientată pe termen lung,

–  având în vedere reinterpretarea de către guvernul britanic a taxei fiduciare, care slăbește legătura cu randamentele maxime și permite luarea în considerare a aspectelor etice și de mediu,

–  având în vedere rolul de pionierat al Băncii Europene de Investiții (BEI) prin emiterea de obligațiuni ecologice, în premieră la nivel mondial și devenind cel mai mare emitent de obligațiuni ecologice începând din ianuarie 2018,

–  având în vedere Principiile finanțării cu impact pozitiv, elaborate de inițiativa „Environment Programme Finance” a Națiunilor Unite (UNEP FI),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 10 octombrie 2017 privind „Finanțarea combaterii schimbărilor climatice: un instrument esențial pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris”, care evidențiază rolul autorităților locale și regionale în consolidarea rezervei de investiții pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris,

–  având în vedere ancheta UNEP privind proiectarea unui sistem financiar sustenabil,

–  având în vedere raportul din 2017 al Inițiativei privind obligațiunile climatice, care arată modul în care sunt utilizate obligațiunile pentru tranziția către o economie mondială cu emisii scăzute de dioxid de carbon,

–  având în vedere raportul de anchetă al UNEP din 2016, care constată că mai multe autorități naționale de reglementare în domeniul financiar efectuează deja sau pregătesc evaluări de sustenabilitate și că astfel de inițiative ar trebui integrate rapid la nivelul UE și având în vedere faptul că astfel de analize ar trebui să se bazeze pe scenarii climatice standardizate, inclusiv unul care prevede menținerea creșterii temperaturilor la nivel global cu mult sub 2 °C,

—  având în vedere recomandarea din raportul final al Grupului de experți la nivel înalt din ianuarie 2018 conform căreia Comisia ar trebui să efectueze un test de sustenabilitate privind toate propunerile legislative cu caracter financiar,

–  având în vedere revizuirea intermediară a CMU (COM(2017)0292) și declarația clară a Comisiei potrivit căreia aceasta sprijină alinierea investițiilor private la obiectivele din domeniul schimbărilor climatice și al utilizării eficiente a resurselor și la alte obiective de mediu, atât prin măsuri de politică, cât și prin investiții publice” (COM(2016)0601),

–  având în vedere raportul Bundesbank din aprilie 2017 și Buletinul trimestrial al Băncii Angliei din trimestrul IV 2014, în care se afirmă că cea mai mare parte a banilor aflați în circulație este generată de sectorul bancar privat atunci când băncile acordă împrumuturi,

–  având în vedere articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Acordul de la Paris privind nevoia de a corela „fluxurile de finanțare cu un parcurs vizând o dezvoltare cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră și rezistentă la schimbările climatice”,

–   având în vedere Raportul UNISDR și CRED intitulat „Costul uman al dezastrelor generate de condițiile meteorologice 1995-2015”, în care se afirmă că 90 % din catastrofele majore înregistrate din 1995 până în 2015 cauzate de calamități naturale au fost legate de schimbările climatice și meteorologice și că, la nivel mondial, catastrofele cauzează prejudicii economice de 300 de miliarde de dolari în fiecare an(8),

–  având în vedere cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre 2015-2030 și „Prioritatea nr. 3: realizarea unor investiții în reducerea riscului de producere a dezastrelor cu scopul de a crește rezistența”, inclusiv punctul 30, care menționează nevoia de „a promova, după caz, integrarea considerațiilor și măsurilor de reducere a riscurilor de dezastre în instrumentele financiare și bugetare”,

–  având în vedere raportul Consiliului pentru Stabilitate Financiară din iunie 2017, intitulat „Recomandările Grupului operativ privind dezvăluirea informațiilor cu caracter financiar în materie de schimbări climatice”,

–  având în vedere activitatea desfășurată de Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) cu privire la riscurile asociate activelor depreciate și necesitatea realizării la nivel european a unor „teste de rezistență în ceea ce privește emisiile de carbon”,

–  având în vedere Raportul special nr. 31/2016 al Curții de Conturi Europene, care a constatat că, deși și-a lua un angajament politic în perioada bugetară actuală 2014-2020 de a cheltui un euro din cinci (20 %) pentru acțiuni în domeniul climatic, UE nu este în grafic în ceea ce privește îndeplinirea angajamentului, deoarece programarea actuală ar reprezenta doar aproximativ 18 %,

–  având în vedere raportul statistic pe 2016 din 27 aprilie 2017 al BEI, care arată că sprijinul acordat de BEI pentru acțiuni în domeniul climatic continuă să reflecte diferitele contexte de piață din UE și nu a atins nivelul de 20 % în 16 state membre ale UE în 2016 și că, în timp ce investițiile în domeniul acțiunii climatice în 2016 au fost localizate preponderent în economiile mai puternice ale UE, în 2016 BEI a finanțat proiecte în domeniul energiei regenerabile în 11 state membre și proiecte în domeniul eficienței energetice în 18 state membre;

–  având în vedere raportul Grupului la nivel înalt privind investițiile în infrastructura socială în Europa, care estimează decalajul minim în ceea ce privește investițiile în infrastructura socială din UE la 100-150 de miliarde de euro pe an și decalajul total la peste 1 500 de miliarde de euro în perioada 2018-2030,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 februarie 2018 referitoare la Raportul anual privind activitățile financiare ale Băncii Europene de Investiții(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2018 referitoare la Raportul anual pe 2016 al Băncii Centrale Europene(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 noiembrie 2017 referitoare la planul de acțiune privind serviciile financiare cu amănuntul(11),

–  având în vedere Raportul de investiții al BEI pentru 2017-2018,

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 iulie 2013 referitoare la inovarea în scopul creșterii durabile: o bioeconomie pentru Europa(12),

–  având în vedere pachetul privind economia circulară al Comisiei Europene din 2015 și Rezoluția Parlamentului din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară(13),

–  având în vedere principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și responsabilitatea privind protecția, respectul și măsurile reparatorii,

–  având în vedere Agenda ONU 2030 pentru dezvoltare durabilă și obiectivele de dezvoltare durabilă,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0164/2018),

A.  întrucât piețele financiare pot și ar trebui să joace un rol vital în a facilita tranziția către o economie durabilă în UE, care să meargă mai departe decât tranziția climatică și aspectele ecologice și să vizeze și aspecte sociale și de guvernanță; întrucât există o nevoie urgentă de a aborda deficiențele pieței; întrucât provocările economice, sociale și de mediu sunt strâns legate între ele; întrucât, conform raportului Grupului de experți la nivel înalt din iulie 2017, decalajul de finanțare pentru realizarea eforturilor Europei în materie de decarbonizare se ridică la aproape 180 de miliarde EUR, excluzând alte obiective de dezvoltare durabilă;

B.  întrucât tranziția ecologică trebuie să acționeze ca un stimulent pentru a întări solidaritatea și coeziunea; întrucât un sistem financiar sustenabil poate fi un mijloc de a aborda provocările sociale, cu scopul de a realiza o creștere pe termen lung favorabilă incluziunii și de a promova bunăstarea cetățenilor; întrucât criteriile privind investițiile în atenuarea schimbărilor climatice par a fi foarte promițătoare și pot constitui un bun punct de plecare; întrucât finanțarea sustenabilă merge dincolo de schimbările climatice și investițiile ecologice și ar trebui să includă de urgență și criterii sociale și de guvernanță;

C.  întrucât un sistem de reglementare stabil și previzibil pentru investițiile legate de schimbările climatice este extrem de important pentru a încuraja implicarea sectorului privat în finanțarea combaterii schimbărilor climatice; întrucât Uniunea Europeană poate stabili un standard pentru un sistem financiar sustenabil, prin introducerea unui cadru credibil și cuprinzător, ale cărui detalii ar trebui să fie introduse treptat prin inițiative legislative specifice;

D.  întrucât este necesară o schimbare de mentalitate a tuturor părților interesate, care necesită legislație transversală din partea Comisiei; întrucât investitorii instituționali și investitorii individuali manifestă un interes sporit cu privire la investițiile în produse care respectă criteriile ESG;

E.  întrucât este necesară o mai mare transparență a datelor referitoare la ESG ale întreprinderilor pentru a preveni „dezinformarea ecologică”;

F.  întrucât evaluarea impactului ar trebui să facă parte din taxonomia produselor financiare sustenabile; întrucât există o expertiză tot mai mare în ceea ce privește modul de calculare a impactului investițiilor asupra obiectivelor ESG,

Necesitatea de a furniza un cadru adecvat de politici pentru a mobiliza capitalul necesar pentru o tranziție sustenabilă

1.  subliniază potențialul unei tranziții sustenabile mai rapide, ca oportunitate de orientare a piețelor de capital și a intermediarilor financiari către investiții pe termen lung, inovatoare și eficiente și cu beneficii sociale și de mediu; ia act de tendința actuală de reducere a investițiilor în cărbune, dar subliniază că sunt necesare mai multe eforturi pentru reducerea investițiilor și în alți combustibili fosili; subliniază că este important ca băncile europene și piețele de capital să beneficieze de avantajele inovării în acest domeniu; constată că beneficiile și riscurile ESG nu sunt de multe ori integrate adecvat în prețuri și că acest lucru oferă stimulente de piață pentru finanțări nesustenabile și pe termen scurt anumitor participanți pe piață care urmăresc profituri rapide; subliniază că este necesar un cadru politic, de supraveghere și de reglementare bine conceput care să reglementeze finanțarea sustenabilă, luând în considerare diferitele oportunități ale regiunilor UE; constată că un astfel de cadru ar putea contribui la mobilizarea capitalurilor la scară largă pentru dezvoltarea durabilă și ar îmbunătăți eficiența pieței în a direcționa fluxurile de capital către activele care contribuie la dezvoltarea durabilă; invită Comisia să propună un cadru legislativ ambițios, recunoscând propunerile prezentate în Planul de acțiune al Comisiei privind finanțele sustenabile;

Rolul sectorului financiar în ceea ce privește sustenabilitatea și politicile necesare pentru corectarea deficiențelor pieței

2.  subliniază că sectorul financiar în ansamblu și funcția sa principală de alocare a capitalului cât mai eficient cu putință în beneficiul societății ar trebui, potrivit obiectivelor UE, să fie guvernat de valorile echității și incluziunii și de principiul sustenabilității și ar trebui să includă indicatori ESG și costul non-acțiunii în analiza investițiilor și în deciziile de investiții; ia act de faptul că evaluarea inexactă sau prezentarea înșelătoare a riscurilor climatice și a altor riscuri pentru mediu presupuse de produsele financiare poate constitui un risc pentru stabilitatea pieței; subliniază rolul major al politicii economice, bugetare și monetare în promovarea finanțelor sustenabile prin facilitarea alocării de capital și reorientarea investițiilor către tehnologii și întreprinderi mai sustenabile și către activități economice care nu generează emisii de dioxid de carbon, rezistente la dezastre și care sunt eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, care pot reduce nevoia actuală de resurse viitoare și, astfel, pot asigura îndeplinirea obiectivelor UE privind sustenabilitatea și a obiectivelor din Acordul de la Paris; ia act de faptul că un preț adecvat și din ce în ce mai mare pentru emisiile de gaze cu efect de seră reprezintă o componentă importantă a unei economii de piață funcționale și eficiente din punct de vedere ecologic și social, corectând actualele disfuncționalități ale pieței; ia act de faptul că prețul pe piața europeană a carbonului a fost instabil; invită Comisia și statele membre să coopereze pentru eliminarea treptată a subvențiilor directe și indirecte pentru combustibilii fosili;

Activele depreciate și riscurile sistemice aferente

3.  subliniază că, deși activele legate de dioxidul de carbon au încă valoare în bilanțul contabil al întreprinderilor, această valoare va trebui să înregistreze o tendință în scădere dacă se dorește realizarea tranziției către o societate cu emisii scăzute de carbon; subliniază, prin urmare, riscurile sistemice substanțiale pe care activele depreciate și activele dăunătoare pentru mediu le reprezintă la adresa stabilității financiare, în cazul în care acestor active nu li se pune un preț corespunzător și în timp util, în funcție de profilul lor de risc pe termen lung; subliniază că sunt necesare identificarea, evaluarea și gestionarea prudentă a expunerilor și, după o perioadă de tranziție, raportarea obligatorie proporțională și eliminarea treptată a acestor active; toate aceste acțiuni sunt esențiale pentru tranziția ordonată, echilibrată și stabilă la investiții cu impact pozitiv asupra mediului și eficiente din punctul de vedere al resurselor; recomandă extinderea conceptului de active depreciate pentru a include sisteme și servicii ecologice fundamentale;

4.  solicită introducerea unor „teste de rezistență în ceea ce privește emisiile de carbon”, realizate la nivel european, astfel cum a propus Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) în 2016 pentru bănci și alți intermediari financiari, pentru a putea determina riscurile aferente acestor active depreciate; salută propunerile CERS de elaborare a unor politici prudențiale reziliente la schimbările climatice, cum ar fi o ajustare specifică a capitalului bazată pe intensitatea emisiilor de dioxid de carbon a expunerilor individuale sau aplicarea de limite de expunere pentru ansamblul investițiilor considerate extrem de vulnerabile la o tranziție bruscă la economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon; subliniază că viitoarea revizuire a regulamentelor de instituire a autorităților europene de supraveghere (AES) este o oportunitate de a lua în considerare rolul AES în cercetarea și elaborarea de standarde pentru evaluarea riscurilor legate de carbon și a altor riscuri de mediu, publicarea acestora și includerea în procesul intern de evaluare a riscurilor din cadrul băncilor, ținând seama în același timp de cerințele ce revin instituțiilor privind raportarea în ceea ce privește sustenabilitatea; invită Comisia să prezinte propuneri legislative în acest sens;

Finanțarea investițiilor publice necesare pentru tranziție

5.  subliniază faptul că reformarea sistemului financiar, astfel încât să contribuie în mod activ la accelerarea tranziției ecologice, va necesita cooperarea dintre sectorul public și cel privat; subliniază, în această privință, rolul esențial pe care îl joacă politica bugetară și economică în furnizarea semnalelor și a stimulentelor adecvate; solicită statelor membre ca, în cooperare cu Comisia, AES și BEI, să își evalueze nevoile de investiții publice naționale și colective și să acopere eventualele deficite, pentru a se asigura că UE rămâne în grafic în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor privind schimbările climatice în următorii cinci ani, precum și a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU până în 2030; subliniază rolul pe care băncile și instituțiile naționale de promovare îl pot juca în acest sens; sugerează ca acest proces să fie coordonat la nivel european și să se instituie un sistem de urmărire a fluxurilor financiare efective către investiții publice sustenabile, în cadrul unui observator european al finanțelor sustenabile; salută instrumentele financiare inovatoare care integrează indicatori de sustenabilitate, care ar putea facilita acest proces, cum ar fi obligațiunile ecologice publice; salută clarificarea adusă de Eurostat privind tratarea contractelor de performanță energetică în conturile naționale, întrucât aceasta ar putea debloca fluxuri considerabile de capital public către un sector care reprezintă în prezent trei sferturi din deficitul de investiții în energii curate al UE 2030; solicită Comisiei să analizeze în continuare ideea unui tratament calificat al investițiilor publice legat de obiectivele ESG pentru a repartiza costurile acestor proiecte pe parcursul ciclului de viață al investiției publice aferente;

Indicatorii și taxonomia de sustenabilitate ca stimulent pentru investițiile sustenabile

6.  invită Comisia să dirijeze un proces în care sunt implicate multiple părți interesate, incluzând atât experți în domeniul climatologiei, cât și participanți din sectorul financiar, pentru a institui, până la sfârșitul anului 2019, o taxonomie solidă, credibilă și neutră din punct de vedere al tehnologiei, bazată pe indicatori care prezintă impactul deplin al investițiilor asupra sustenabilității și care permit comparații între proiecte și întreprinderi de investiții; subliniază necesitatea de a elabora astfel de indicatori de sustenabilitate ca un prim pas în procesul de dezvoltare a unei taxonomii a UE în domeniul sustenabilității și de a include acești indicatori în raportarea integrată; subliniază faptul că dezvoltarea taxonomiei de sustenabilitate ar trebui să fie urmată de propunerile legislative suplimentare următoare: un cadru general și obligatoriu de diligență, care să includă integrarea treptată a obligației de diligență într-o perioadă de tranziție și ținând seama de principiul proporționalității, o taxonomie a investițiilor responsabile, precum și o propunere de integrare a riscurilor și factorilor ESG în cadrul prudențial al instituțiilor financiare;

7.  subliniază că există deja indicatori de sustenabilitate, dar că actualele cadre de raportare voluntară nu sunt armonizate; solicită, prin urmare, Comisiei să își creeze taxonomia de sustenabilitate pe baza unei liste armonizate de indicatori de sustenabilitate și ținând seama de activitățile existente, cum ar fi Inițiativa de raportare globală (Global Reporting Initiative — GRI) și Principiile ONU pentru investiții responsabile (UN PRI), precum și de activitățile Comisiei înseși, ale OCDE și ale sectorului privat, în special de indicatorii existenți de eficiență a utilizării resurselor ai Eurostat; recomandă ca acești indicatori să fie incluși în taxonomie într-un mod dinamic și cu orientări clare pentru investitori cu privire la termenele limită în care trebuie să ajungă la respectarea anumitor standarde; recomandă Comisiei să ia în considerare, de asemenea, ponderarea indicatorilor în funcție de urgența cu care aceștia trebuie abordați la un moment dat; subliniază că taxonomia ar trebui să asigure echilibrul corect între angajament și flexibilitate, ceea ce înseamnă că acest cadru ar trebui, într-o perioadă de tranziție, să fie obligatoriu și standardizat, dar ar trebui, de asemenea, să fie considerat ca un instrument evolutiv care să poată integra riscuri emergente și/sau riscuri care nu au fost încă clasificate în mod corespunzător;

8.  consideră că includerea unor indicatori cantitativi prestabiliți și a unor aprecieri calitative cu privire la riscurile climatice și la alte riscuri pentru mediu reprezintă un pas important spre o taxonomie în materie de investiții responsabile, care să fie conformă cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, cu dreptul internațional în materie de drepturile omului, cu dreptul internațional umanitar și cu legislația muncii; subliniază că standardele minime privind riscurile și factorii ESG ar trebui să includă standarde sociale minime pentru astfel de investiții, care să includă drepturile lucrătorilor, standarde de sănătate și de siguranță și excluderea resurselor care provin din zone de conflict sau care sunt obținute fără consimțământul prealabil în cunoștință de cauză al comunităților afectate, precum și standarde de guvernanță minime care să cuprindă cerințele UE în materie de guvernanță și raportare corporativă și corelarea standardelor UE de raportare financiară și a standardelor UE de acțiune împotriva spălării banilor, corupției și privind transparența fiscală;

Marca finanțelor ecologice

9.  invită Comisia să dirijeze un proces în care să fie implicate multiple părți interesate pentru a crea, prin intermediul unei inițiative legislative și până la sfârșitul anului 2019, o „marcă a finanțelor ecologice”, care să fie acordată produselor de investiții, de capital și de pensii care au atins deja cele mai ridicate standarde din taxonomia de sustenabilitate, pentru a ghida deciziile de investiții ale celor care acordă prioritate sustenabilității mai presus de orice alți factori; recomandă ca această „marcă a finanțelor ecologice” să includă standarde minime privind riscurile și factorii ESG, aliniate cu Acordul de la Paris și în conformitate cu principiul de a nu provoca neajunsuri, în conformitate cu analiza riscurilor ESG, precum și activități care, în mod demonstrabil, au un „impact pozitiv”, astfel cum este definit în inițiativa „Environment Programme Finance” a Națiunilor Unite (UNEP FI); constată că o funcție importantă a taxonomiei și o marcă a finanțelor ecologice este consolidarea evaluării riscurilor de către participanții la piața financiară, prin realizarea unui rating adaptat, bazat pe piață; salută inovațiile actorilor de pe piață, cum ar fi agențiile de rating de credit, în elaborarea și administrarea unui astfel de rating bazat pe piață;

Integrarea criteriilor privind finanțele sustenabile în cadrul legislației referitoare la sectorul financiar

10.  ia act de recenta includere a aspectelor legate de sustenabilitate în regulamentele PRIIP (produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări) și STS (securitizare simplă, transparentă și standardizată), precum și în Directiva privind drepturile acționarilor și în DRNF; subliniază că este necesar să se garanteze că reglementările țin seama în mod adecvat de riscurile asociate activelor ecologice și sustenabile; salută includerea în directiva IORP a recunoașterii activelor depreciate, precum și extinderea aplicării principiului persoanei prudente și includerea unei trimiteri la principiile ONU privind investițiile responsabile; solicită integrarea adecvată și proporțională a indicatorilor privind finanțele sustenabile în toate actele legislative noi și revizuite referitoare la sectorul financiar, printr-o propunere „omnibus” sau prin propuneri specifice; solicită introducerea unor orientări comune pentru a armoniza definiția factorilor ESG și introducerea lor în actele legislative noi și revizuite;

11.  invită, în acest sens, Comisia să facă uz de competența definită în Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 de a adopta, cât mai curând posibil și înainte de a elabora taxonomia în domeniul sustenabilității, un act delegat care să precizeze detaliile procedurilor utilizate pentru a stabili dacă un produs de investiții individuale structurat și bazat pe asigurări vizează obiective specifice sociale sau de mediu; solicită, de asemenea, un cadru proporțional și obligatoriu de diligență, bazat pe orientările OCDE din 2017 privind o conduită responsabilă în afaceri pentru investitorii instituționali, care să le impună investitorilor obligația să identifice, să prevină, să atenueze și să justifice factorii ESG după o perioadă de tranziție; susține că acest cadru paneuropean ar trebui să se bazeze pe Legea franceză privind obligația de vigilență pentru societăți și investitori, inclusiv bănci; solicită, de asemenea, ca în toate actele legislative noi și revizuite, inclusiv în legislația aflată în prezent în discuție, să existe o referire directă la criteriile ESG în „supravegherea și guvernanța produselor”; salută recomandarea Grupului de experți la nivel înalt privind finanțele sustenabile al Comisiei de a integra principiul „Gândiți-vă mai întâi la sustenabilitate” în întreg procesul decizional, de punere în aplicare și de asigurare a respectării legislației UE;

Riscurile pentru sustenabilitate în cadrul prudențial al normelor de adecvare a capitalului

12.  ia act de faptul că riscurile pentru sustenabilitate pot purta și riscuri financiare și că acestea ar trebui, prin urmare, să se reflecte, acolo unde substanțiale, în cerințe de capital și în analiza prudențială a băncilor; solicită deci Comisiei să adopte o strategie de reglementare și o foaie de parcurs care să vizeze, printre altele, măsurarea riscurilor la adresa sustenabilității în cadrul prudențial și să promoveze includerea riscurilor la adresa sustenabilității în cadrul Basel IV, pentru a asigura suficiente rezerve de capital; subliniază faptul că toate normele privind adecvarea capitalului trebuie să se bazeze pe riscurile demonstrate și să le reflecte pe deplin; urmărește inițierea unui proiect pilot al UE în cadrul următorului buget anual pentru a se începe elaborarea unor repere metodologice în acest scop;

Dezvăluirea informațiilor

13.  subliniază faptul că dezvăluirea informațiilor este o condiție esențială pentru finanțele sustenabile; salută activitatea Grupului operativ privind dezvăluirea informațiilor cu caracter financiar în materie de schimbări climatice (TCFD) și invită Comisia și Consiliul să aprobe recomandările acestuia; solicită includerea costului non-acțiunii în domeniul climei și al mediului și privind alte riscuri de sustenabilitate în cadrele privind dezvăluirea informaților; sugerează Comisiei să includă obligativitatea dezvăluirii cu caracter proporțional a informațiilor în cadrul revizuirii Directivei contabile, a DRNF, a Directivei privind cerințele de capital și a Regulamentului privind cerințele de capital, începând cu 2020, ceea ce ar include o perioadă de transpunere, în care întreprinderile s-ar putea pregăti pentru punerea în aplicare; reiterează faptul că articolul 173 din Legea franceză privind tranziția energetică oferă un posibil model privind reglementarea obligației investitorilor de dezvăluire a informațiilor privind riscurile climatice; solicită să se aibă în vedere o extindere a domeniului de aplicare al NFRD; subliniază, în acest sens, că cerințele din cadrul de raportare ar trebui să fie proporționale în raport cu riscurile asumate de instituție, cu dimensiunea și cu gradul său de complexitate; recomandă ca tipul de dezvăluire a informațiilor obligatoriu în prezent în temeiul Regulamentului PRIIP și potrivit Documentului cu informații esențiale ar trebui să fie extins la toate produsele financiare de retail;

Obligațiile fiduciare

14.  constată că obligațiile fiduciare sunt deja integrate în cadrul de reglementare financiară al Uniunii, dar insistă că acestea ar trebui să fie clarificate în definirea, elaborarea și testarea unei taxonomii ecologice solide și credibile, care să cuprindă principalele activități de investiții, inclusiv strategia de investiții, gestionarea riscurilor, alocarea activelor, guvernanța și administrarea pentru toți actorii din cadrul lanțului de investiții, inclusiv administratorii de active și consultanții independenți de investiții sau alți intermediari de investiții; recomandă extinderea obligației fiduciare pentru a include un proces de integrare obligatoriu „cu două direcții”, prin care toți actorii din cadrul lanțului de investiții, inclusiv administratorii de active și consultanții independenți de investiții sau alți intermediari de investiții, să aibă obligația de a integra riscurile ESG semnificative din punct de vedere financiar în deciziile lor, inclusiv costul non-acțiunii, precum și să aibă în vedere preferințele ESG nefinanciare semnificative ale clienților și ale beneficiarilor sau ale investitorilor finali, care ar trebui să fie întrebați în mod proactiv cu privire la calendarul și la preferințele lor în materie de sustenabilitate; solicită înglobarea costului non-acțiunii în domeniul climatic și al mediului și privind alte riscuri de sustenabilitate în evaluarea gestionării riscurilor și a obligației de diligență realizată de consiliile de administrație ale companiilor și de autoritățile publice, ca parte a obligației fiduciare a investitorilor;

Modele de contracte pentru identificarea ESG

15.  solicită autorităților europene de supraveghere (AES) să elaboreze orientări privind modelele de contracte încheiate între deținătorii de active și administratorii de active, consultanții de investiții independenți și alți intermediari de investiții, care să includă în mod clar transmiterea intereselor beneficiarului, precum și așteptări clare în ceea ce privește identificarea și integrarea riscurilor și factorilor ESG, cu scopul de a evita, a reduce, a atenua și a compensa riscurile respective; invită instituțiile UE să asigure alocarea unor resurse adecvate pentru AES în contextul următoarei revizuiri a regulamentului privind AES; solicită includerea costului non-acțiunii în domeniul climatic și a altor riscuri de sustenabilitate în toate actele legislative viitoare ale UE și în actele legislative revizuite, precum și în evaluările de impact ale finanțării;

Gestiunea fondurilor

16.  solicită includerea gestiunii active și responsabile a fondurilor în obligațiile legale ale investitorilor și punerea la dispoziția beneficiarilor și a publicului a unui raport privind activitățile de gestionare a fondurilor, printre altele prin publicarea obligatorie a informațiilor privind participațiile majore, activitățile de angajament, utilizarea consilierilor de vot și utilizarea mijloacelor de investiții pasive; recomandă ca fondurile pasive, conduse de investiții bazate pe indici, să fie încurajate să-și dezvăluie activitățile de gestionare și măsura în care utilizarea instrumentelor de indexare pasivă și de analiză comparativă permite identificarea adecvată a riscurilor ESG în societățile în care s-a investit; consideră că furnizorilor de indici ar trebui să li se solicite să furnizeze detalii cu privire la expunerea utilizată pe scară largă și la parametrii de referință privind clima și sustenabilitatea;

Necesitatea de a continua dezvoltarea cerințelor de raportare privind ESG în cadrul DRNF

17.  ia act de un grad insuficient de convergență în ceea ce privește raportarea ESG în cadrul NFRD și de necesitatea armonizării, cu scopul de a promova o mai mare consecvență și pentru a se defini cei mai adecvați parametri privind publicarea de informații ESG, utilizând indicatori de sustenabilitate și de eficiență a resurselor; invită Comisia să creeze la nivelul UE un grup compus din diferite părți interesate, care să includă reprezentanți ai industriei serviciilor financiare, ai mediului academic și ai societății civile, cu scopul de a evalua și propune o listă adecvată de parametri, inclusiv o listă de indicatori care să măsoare impactul asupra sustenabilității și care să acopere cele mai importante riscuri în materie de sustenabilitate; consideră că o astfel de reformă ar trebui să includă obligația terților de a prezenta rapoarte de audit;

Obligațiunile ecologice

18.  ia act de faptul că obligațiunile ecologice reprezintă doar o parte din piața de investiții, parte care este insuficient reglementată și, ca urmare, este o parte a pieței vulnerabilă la riscul de comercializare înșelătoare și că UE nu are în prezent un standard unificat privind obligațiunile ecologice, care ar trebui să se bazeze pe o viitoare taxonomie sustenabilă la nivelul UE; ia act de faptul că aceste obligațiuni ecologice ar trebui verificate și supravegheate de către autoritățile publice și ar trebui să includă raportarea periodică cu privire la impactul activelor suport asupra mediului; subliniază că obligațiunile ecologice ar trebui să includă și impactul invers asupra mediului și să sprijine scăderea utilizării de combustibili fosili; subliniază că obligațiunile ecologice ar trebui să excludă anumite sectoare, în special în legătură cu activitățile care au impact negativ semnificativ asupra climei, și nu ar trebui să încalce standardele de bază din domeniul social și al drepturilor omului; sugerează că elaborarea unui standard privind obligațiunile ecologice la nivelul UE ar trebui să aibă loc în condiții de transparență deplină și să fie realizată de către un grup de lucru specific al Comisiei, care să facă obiectul examinării obișnuite de către Parlamentul European; solicită Comisiei să evalueze periodic impactul, eficacitatea și supravegherea obligațiunilor ecologice; solicită o inițiativă legislativă în acest sens pentru a stimula, promova și comercializa o emisiune publică europeană de obligațiuni ecologice prin intermediul instituțiilor europene existente și viitoare, cum ar fi BEI, cu scopul de a finanța noi investiții sustenabile;

Agențiile de rating de credit

19.  constată că agențiile de rating de credit nu integrează suficient impactul riscurilor și factorilor disruptivi ESG în bonitatea financiară viitoare a emitenților; solicită adoptarea unor standarde și proceduri de supraveghere la nivelul UE privind integrarea indicatorilor ESG în ratinguri pentru toate agențiile de rating care operează în UE; subliniază că concurența insuficientă între aceste agenții și prioritățile lor economice limitate nu au fost încă pe deplin abordate; solicită instituirea unui proces de acreditare pentru o „marcă financiară ecologică” realizată de către agenți de certificare supravegheați de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA); recomandă ca ESMA să fie mandatată să solicite agențiilor de rating de credit să includă riscurile legate de sustenabilitate în metodologiile lor; în cazul în care aceste riscuri sunt susceptibile să se manifeste în viitor, solicită Comisiei să propună o revizuire în legătură cu acest subiect a Regulamentului privind agențiile de rating de credit; subliniază importanța cercetării în materie de sustenabilitate realizate prin intermediul indicilor de sustenabilitate și al agențiilor de rating ESG, care pun la dispoziția tuturor actorilor financiari informațiile necesare pentru îndeplinirea obligației de raportare și a obligației fiduciare și favorizează trecerea către un sistem financiar mai sustenabil;

Sistemele de etichetare pentru serviciile financiare

20.  sugerează Comisiei să instituie un sistem de etichetare obligatoriu din punct de vedere juridic și proporțional, care ar trebui să aibă caracter voluntar într-o perioadă de tranziție, pentru instituțiile care oferă conturi bancare personale, fonduri de investiții, asigurări și produse financiare, sistem care să indice în ce măsură activele de bază sunt conforme cu obiectivele Acordului de la Paris și cu obiectivele ESG;

Mandatul AES

21.  intenționează să continue clarificarea mandatului AES și al autorităților naționale competente în contextul revizuirii prevăzute a regulamentelor privind AES, pentru a include și a monitoriza riscurile și factorii ESG, făcând astfel ca operațiunile de pe piața financiară să concorde într-o mai mare măsură cu obiectivele de sustenabilitate; în acest sens, este de părere că ESMA ar trebui:

   să includă preferințele de sustenabilitate în orientările sale privind „evaluarea adecvării”, astfel cum a propus Comisia în Planul său de acțiune privind finanțele sustenabile și, în sens mai larg, să ofere orientări cu privire la modul în care considerentele de sustenabilitate pot fi integrate în mod eficient în legislația financiară relevantă a UE, precum și să promoveze punerea în aplicare coerentă a acestor dispoziții atunci când vor fi adoptate;
   să instituie un sistem de monitorizare și supraveghere proporțional, care să devină obligatoriu după o perioadă de tranziție, sistem care, începând din 2018, să evalueze riscurile și factorii ESG importanți și care să fie însoțit de o analiză prospectivă a scenariilor de sustenabilitate;
   să fie autorizată să verifice alinierea portofoliului la riscurile și factorii ESG din Acordul de la Paris și să asigure concordanța cu recomandările TCFD;

subliniază, în acest context, că AES ar trebui să dispună de resurse financiare suficiente pentru a-și îndeplini misiunea; încurajează AES să coopereze cu privire la aceste aspecte cu agențiile și organizațiile internaționale relevante;

Rolul BEI în ceea ce privește finanțarea sustenabilă

22.  subliniază că instituțiile UE ar trebui să stabilească exemple în ceea ce privește finanțele sustenabile; observă că, deși 26 % din totalul finanțărilor acordate de BEI a vizat acțiuni climatice și deși a inițiat piața obligațiunilor ecologice în 2007 și este pe cale să își atingă angajamentul anunțat în această privință, BEI finanțează în continuare proiecte cu emisii ridicate de dioxid de carbon, fiind deci încă loc pentru îmbunătățiri; îndeamnă BEI, prin urmare, să își adapteze în viitor activitățile de creditare și să stabilească priorități în materie de creditare pentru ca aceasta să fie compatibilă cu obiectivul din Acordul de la Paris privind o limitare climatică de 1,5 °C; solicită ca operațiunile de creditare ale BEI și Regulamentul privind Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) să fie consolidate și reechilibrate, astfel încât să se înceteze investițiile în proiecte cu emisii ridicate de dioxid de carbon și să se acorde prioritate proiectelor eficiente din punctul de vedere al resurselor și proiectelor de decarbonizare, alături de investiții în alte sectoare și investiții intangibile inovatoare; consideră ca BEI este în măsură să ofere un capital de risc mai mare în vederea tranziției la o economie verde, în mod echilibrat la nivel regional; este de părere că ar trebui întreprinse și alte măsuri în această perspectivă, printre altele în interacțiune cu instrumentele financiare ale UE incluse în viitorul cadru financiar multianual;

Rolul BCE în ceea ce privește finanțarea sustenabilă

23.  recunoaște independența BCE și mandatul său principal, și anume menținerea stabilității prețurilor, dar reamintește că BCE, în calitate de instituție a UE, are, de asemenea, obligații în temeiul Acordului de la Paris; este, prin urmare, preocupat de faptul că „un procent de 62,1 % din achizițiile de obligațiuni corporative ale BCE are loc în sectoarele [...] care sunt responsabile pentru 58,5 % din emisiile de gaze cu efect de seră din zona euro”(14) și constată că acest program aduce beneficii directe în special marilor corporații; recomandă BCE să ia în considerare în mod explicit obiectivele Acordului de la Paris și obiectivele ESG în orientările sale privind programele proprii de achiziții; subliniază că astfel de orientări pot acționa ca un pilot pentru o viitoare politică de investiții orientată către ESG, care să respecte standarde înalte privind taxonomia de sustenabilitate a UE;

Alte aspecte

24.  subliniază că o ofertă relevantă de produse financiare sustenabile poate avea, de asemenea, efecte pozitive asupra îmbunătățirii infrastructurii sociale europene, înțelese drept un set de inițiative și proiecte care vizează crearea de valoare publică, prin stimularea investițiilor și inovării în sectoare strategice și esențiale pentru bunăstarea și reziliența oamenilor și a comunităților, cum ar fi educația, asistența medicală și locuințele;

25.  salută activitatea Grupului de experți la nivel înalt, care oferă elemente valoroase pentru construirea unui nou standard pentru un sector financiar sustenabil; insistă, cu toate acestea, asupra necesității de a implica activ sectorul bancar, care, datorită caracterului său dominant în peisajul financiar european, deține în continuare rolul principal în sporirea sustenabilității finanțelor;

26.  subliniază faptul că metodologia utilizată în vederea urmăririi cheltuielilor legate de domeniul climatic determină inconsecvențe între programe, permițând proiectelor care aduc beneficii îndoielnice pentru mediu și climă să fie calificate drept cheltuieli legate de climă (de exemplu, componenta ecologică a politicii agricole comune);

27.  subliniază faptul că nu toate criteriile de referință financiare utilizate pe scară largă iau în considerare factorii ESG în metodologia lor; solicită să se elaboreze unul sau mai multe criterii de europene de sustenabilitate, utilizând taxonomia europeană de sustenabilitate, pentru a măsura performanța emitenților europeni pe baza riscurilor și a factorilor ESG;

28.  solicită să se analizeze și să se încurajeze inițiativele private, cum ar fi proiectul EeMAP privind ipotecile ecologice, în scopul de a evalua și a demonstra în ce condiții activele ecologice pot determina o reducere a riscurilor de investiții și, în același timp, consolidarea sustenabilității mediului;

29.  invită UE să promoveze în mod activ includerea indicatorilor de sustenabilitate în cadrul Standardelor internaționale de raportare financiară de la nivel internațional;

30.  subliniază că guvernanța corporativă ar trebui să promoveze crearea de valoare sustenabilă pe termen lung, de exemplu prin acțiuni de fidelitate pentru acționarii pe termen lung și incluzând ESG în pachetele salariale pentru directori și consiliul de administrație; observă faptul că clarificarea sarcinilor directorilor în acest sens ar sprijini investitorii care realizează investiții sustenabile în relația lor cu consiliile de administrație;

31.  solicită introducerea unei asigurări obligatorii de răspundere în domeniul mediului pentru toate activitățile comerciale și publice, ca o condiție prealabilă pentru eliberarea autorizațiilor;

32.  subliniază faptul că finanțarea sustenabilă necesită o clarificare a sarcinilor directorilor întreprinderilor europene în ceea ce privește crearea de valoare sustenabilă pe termen lung, aspectele ESG, precum și riscurile sistemice, ca parte a obligației generale a directorilor de a promova succesul întreprinderii;

33.  solicită autorităților europene de supraveghere să formuleze orientări privind colectarea de statistici privind identificarea riscurilor ESG și integrarea lor în operațiunile de finanțare și solicită publicarea de statistici ori de câte ori este posibil;

34.  invită autoritățile naționale bancare și responsabile de piețele financiare să elaboreze instrucțiuni clare și concise cu privire la modul în care noua taxonomie și alte modificări asociate cu această legislație pot fi implementate fără a genera costuri și întârzieri ce pot fi evitate;

35.  susține ideea că măsurile de stabilire a prețurilor pot aduce o contribuție decisivă la eliminarea deficitului de finanțare de 180 de miliarde EUR pentru a ajuta Europa în eforturile de decarbonizare, prin transferul investițiilor către obiective durabile pe termen lung;

36.  observă faptul că IMM-urile sunt adesea uitate în discuțiile privind finanțarea durabilă, în pofida naturii lor inovatoare; observă, în acest context, potențialul enorm al digitalizării și al FinTech ecologice; recomandă Comisiei să aibă în vedere mecanisme care să permită IMM-urilor să se asocieze la proiecte, pentru a le permite accesul la piața obligațiunilor ecologice;

37.  subliniază importanța componentei sociale a finanțelor sustenabile; remarcă potențialul de dezvoltare al noilor instrumente financiare dedicate în special infrastructurilor sociale, cum ar fi obligațiunile sociale, astfel cum au fost aprobate prin Principiile aplicabile obligațiunilor sociale (SBP) 2017;

38.  subliniază faptul că identificarea, gestionarea și divulgarea riscurilor ESG sunt părți integrante ale protecției consumatorului și stabilității financiare și, prin urmare, ar trebui să facă parte din mandatul și din sarcinile de supraveghere ale AES; solicită CERS să continue în mod activ cercetarea privind interacțiunea factorilor ESG cu riscul sistemic, dincolo de problema schimbărilor climatice;

39.  reamintește faptul că, în Rezoluția sa din 14 noiembrie 2017 referitoare la planul de acțiune privind serviciile financiare cu amănuntul, Parlamentul a solicitat crearea unui cont de economii al UE pentru finanțarea economiei ecologice;

40.  solicită ca toate cheltuielile viitoare ale UE să fie compatibile cu obiectivele de la Paris privind decarbonizarea economiei care sunt incluse în instrumentele juridice care reglementează funcționarea fondurilor structurale și de investiții europene (inclusiv fondurile de coeziune), fondurile pentru acțiune externă și cooperarea pentru dezvoltare și alte instrumente din afara cadrului financiar multianual, cum ar fi FEIS;

41.  invită Comisia să efectueze un studiu de fezabilitate privind modul în care autoritățile de supraveghere și reglementare ar putea recompensa mai bine mandate care includ perspective pe termen lung;

42.  invită Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) să prezinte cele mai bune practici și orientări cu privire la modul în care sistemele de pensii ocupaționale și produsele de pensii private se angajează față de beneficiari în etapa precontractuală și pe toată durata de viață a investițiilor; invită EIOPA să prezinte orientări cu privire la cele mai bune practici, cum sunt cele ale Agenției de Mediu din Regatul Unit, privind relația cu beneficiarii și clienții de retail și pentru clarificarea intereselor lor financiare și nefinanciare;

43.  ia act de recomandarea făcută de Grupul de experți la nivel înalt privind un observator al UE pentru finanțele sustenabile, care ar trebui creat pentru a monitoriza, raporta și publica informații cu privire la investițiile sustenabile ale UE și care ar trebui înființat de Agenția Europeană de Mediu în cooperare cu AES; recomandă, cu scopul de a consolida rolul de exemplu al Uniunii Europene, ca acest observator să aibă și un rol în monitorizarea, sprijinirea și divulgarea informațiilor cu privire la investițiile sustenabile ale fondurilor UE și ale instituțiilor UE, inclusiv FEIS, BEI și BCE; invită observatorul să prezinte Parlamentului un raport cu privire la activitățile sale;

44.  recomandă BEI să colaboreze cu micii actori de pe piață și cu cooperativele din comunități pentru a grupa proiectele la scară redusă din domeniul energiilor regenerabile și a le permite să devină eligibile pentru finanțare din partea BEI și să facă parte din programul privind achiziționarea de obligațiuni emise de sectorul corporativ;

45.  este de acord cu Grupul de experți la nivel înalt grup că este extrem de important ca cetățenii Europei să fie responsabilizați și conectați cu aspectele legate de finanțele sustenabile; subliniază necesitatea de a îmbunătăți accesul la informațiile privind performanța în materie de sustenabilitate și de promovare a culturii financiare;

46.  invită Comisia și statele membre să asigure coerența politicilor din sectoarelor financiare și nefinanciare; reamintește că politica financiară durabilă trebuie să fie însoțită de alegeri politice coerente în alte sectoare, cum ar fi energia, transporturile, industria și agricultura;

47.  invită Comisia să publice un raport periodic privind progresele înregistrate cu privire la aspectele care fac obiectul prezentei rezoluții;

48.  invită Comisia și statele membre să folosească influența UE pentru a demonstra calități de lider în domeniul finanțelor sustenabile și pentru a ridica standardele globale de sustenabilitate în finanțe, inclusiv prin acorduri bilaterale cu țările terțe, în cadrul forurilor politice multilaterale precum ONU, G7 și G20 și în cadrul organismelor de standardizare internaționale, cum ar fi Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO);

o
o   o

49.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 335, 17.12.2009, p. 1.
(2) JO L 330, 15.11.2014, p. 1.
(3) JO L 132, 20.5.2017, p. 1.
(4) JO L 354, 23.12.2016, p. 37.
(5) JO L 182, 29.6.2013, p. 19.
(6) JO L 347, 28.12.2017, p. 35.
(7) JO L 352, 9.12.2014, p. 1.
(8) Biroul Organizației Națiunilor Unite pentru reducerea riscurilor de dezastre https://www.unisdr.org/files/46796_cop21weatherdisastersreport2015.pdf
(9) Texte adoptate, P8_TA(2018)0039.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2018)0025.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2017)0428.
(12) JO C 75, 26.2.2016, p. 41.
(13) JO C 265, 11.8.2017, p. 65.
(14) Sini Matikainen, Emanuele Campiglio și Dimitri Zenghelis, „The climate impact of quantitative easing” (Impactul asupra climei al relaxării cantitative), Grantham Institute on climate change and the environment, mai 2017


Tabloul de bord al UE privind justiția pentru anul 2017
PDF 358kWORD 60k
Rezoluţia Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la tabloul de bord al UE pe 2017 privind justiția (2018/2009(INI))
P8_TA(2018)0216A8-0161/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 2, 6 și 7 din acesta,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 70, 85, 86, 258, 259 și 260 din acesta,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere rezoluțiile sale pertinente în domeniile statului de drept și al justiției,

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 10 aprilie 2017, intitulată „Tabloul de bord 2017 privind justiția în Uniunea Europeană” (COM(2017)0167),

–  având în vedere studiul din 2017 al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene, intitulat „The judicial system and economic development across EU Member States” (Sistemul judiciar și dezvoltarea economică în statele membre ale UE)(1),

–  având în vedere analiza Institutului pentru reformă juridică al Camerei SUA, intitulată „The Growth of Collective Redress in the EU” (Creșterea recursului colectiv în UE)(2),

–  având în vedere baza de date privind statisticile de gen a Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE)(3),

–  având în vedere rapoartele Comisiei europene pentru democrație prin drept (Comisia de la Veneția), în special lista sa de criterii ale statului de drept(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la evaluarea justiției în ceea ce privește justiția penală și statul de drept(5),

–  având în vedere studiul Milieu din 2011 „Comparative study on access to justice in gender equality and anti-discrimination law” (Studiu comparativ privind accesul la justiție în legislația privind egalitatea de gen și antidiscriminarea)(6),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului Europei privind judecătorii: independență, eficacitate și responsabilități (CM/Rec(2010)12)(7),

–  având în vedere studiul din 2017 al Departamentului tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale din cadrul Parlamentului European, intitulat „Mapping the Representation of Women and Men in Legal Professions Across the EU” (Cartografierea reprezentării femeilor și bărbaților în profesiile juridice în ansamblul UE)(8),

–  având în vedere rapoartele anuale de evaluare privind sistemele judiciare europene, elaborate de Comisia pentru eficiența justiției din cadrul Consiliului Europei (CEPEJ)(9),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0161/2018),

A.  întrucât sistemele de justiție independente, eficiente și de calitate sunt esențiale pentru respectarea statului de drept, pentru echitatea procedurilor judiciare și pentru încrederea cetățenilor și a întreprinderilor în sistemul juridic, garantând că cetățenii și întreprinderile pot beneficia pe deplin de drepturile lor; întrucât un sistem judiciar eficace este inseparabil de independența judiciară, susține creșterea economică, apără drepturile fundamentale și stă la baza aplicării corecte a legislației UE; întrucât justiția este o valoare în sine, în special în ceea ce privește accesul cetățenilor la justiție și respectarea dreptului la un proces echitabil;

B.  întrucât Comisia a publicat tabloul de bord al UE privind justiția din 2017, un instrument informativ, comparativ și neobligatoriu care evaluează, în principal, eficacitatea, independența și calitatea sistemelor judiciare naționale, cu scopul de a identifica eventualele deficiențe, bune practici și progrese și de a defini mai bine politicile statelor membre din domeniul justiției, concentrându-se, în acest scop, pe acei parametri ai sistemelor judiciare care contribuie la îmbunătățirea mediului de afaceri și a climatului pentru investiții și consumatori din Uniune;

C.  întrucât a cincea ediție a tabloului de bord al UE privind justiția analizează, în special, aspectele privind accesul consumatorilor la procedurile judiciare, elementele privind independența justiției din perspectiva cetățenilor și a întreprinderilor, stadiul utilizării actuale a tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) în sistemele de justiție, aspectele privind funcționarea sistemelor judiciare naționale din domenii specifice relevante pentru piața unică și pentru mediul de afaceri, prezentând, totodată o primă imagine de ansamblu a modului de funcționare a sistemelor naționale de justiție atunci când aplică legislația Uniunii privind combaterea spălării banilor;

D.  întrucât tabloul de bord al UE pe 2017 privind justiția nu prezintă un clasament general al sistemelor juridice naționale și nu intenționează să creeze o ierarhie a sistemelor;

E.  întrucât, pe de altă parte, tabloul de bord privind justiția ar trebui să fie un ghid util care să ofere o imagine de ansamblu a celor mai bune practici utilizate de statele membre în materie de justiție civilă, comercială și administrativă;

F.  întrucât o serie de date privind anumite state membre încă nu sunt disponibile; întrucât există discrepanțe în cantitatea și conținutul specific al datelor furnizate de unele statele membre;

G.  întrucât tabloul de bord al UE pe 2017 privind justiția se concentrează în principal asupra justiției în materie civilă, comercială și administrativă, dar prezintă și o primă imagine de ansamblu a funcționării sistemelor naționale atunci când aplică legislația UE privind combaterea spălării banilor în justiția penală;

H.  întrucât acest exercițiu neobligatoriu are meritul de a identifica atât tendințele pozitive, cât și cele negative, și de a oferi un forum pentru învățarea reciprocă și schimbul de bune practici în întreaga Uniune, în vederea promovării și garantării respectării statului de drept;

I.  întrucât furnizarea de informații despre sistemul judiciar într-un mod ușor inteligibil este o condiție prealabilă pentru accesul la justiție;

J.  întrucât sistemele judiciare trebuie adaptate pentru a răspunde noilor provocări cu care se confruntă UE;

Observații generale

1.  subliniază faptul că justiția susține statul de drept în societate și garantează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, în fața unei instanțe independente și imparțiale; invită statele membre să garanteze că orice reformă a justiției susține statul de drept și respectă standardele UE cu privire la independența sistemului judiciar; încurajează, în acest, sens, Comisia să continue monitorizarea reformelor judiciare naționale în cadrul Semestrului european, care se bazează, de asemenea, pe informații din tabloul de bord al UE privind justiția; invită, de asemenea, Comisia să elaboreze noi criterii pentru a se evalua mai bine conformitatea sistemelor judiciare cu statul de drept, bazându-se în special pe lista de criterii ale statului de drept elaborată de Comisia de la Veneția;

2.  invită Comisia să culeagă informații mai precise privind modul de tratare a încălcărilor statului de drept și a amenințărilor la adresa drepturilor fundamentale, inclusiv a corupției, a discriminării și a nerespectării vieții private și a libertății de gândire, conștiință, religie, exprimare, întrunire și asociere;

3.  reamintește cererea formulată în rezoluția sa din 25 octombrie 2016 privind un mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale și își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a prezenta o propunere de încheiere a unui pact al Uniunii pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (Pactul pentru DSF); solicită Comisiei să reunească rapoartele existente, inclusiv tabloul de bord privind justiția, până la intrarea în vigoare a Pactului pentru DSF;

4.  ia act cu mare interes de tabloul de bord al UE privind justiția din 2017 și solicită Comisiei să promoveze în continuare acest exercițiu, în conformitate cu tratatele și în consultare cu statele membre;

5.  subliniază că înființarea unui tablou de bord în materie penală va reprezenta o contribuție fundamentală la crearea unei înțelegeri comune a legislației UE din domeniul dreptului penal în rândul judecătorilor și procurorilor, întărind astfel încrederea reciprocă;

6.  invită Comisia să aibă în vedere combaterea corupției și consideră că includerea acestui aspect în tabloul de bord privind justiția este o prioritate;

7.  sprijină scopul acestui schimb și subliniază că un sistem de justiție independent, eficient și de calitate ar putea stimula întreprinderile să se dezvolte și să investească la nivel național și transfrontalier, protejând, în același timp, drepturile fundamentale ale cetățenilor și asigurând respectarea drepturilor consumatorilor și a lucrătorilor, stimulând astfel contribuția economică a acestora;

8.  ia act de importanța evaluărilor comparative în domeniul judiciar pentru încrederea reciprocă transfrontalieră, pentru o cooperare eficace între instituțiile judiciare și pentru crearea unui spațiu judiciar comun și a unei culturi judiciare europene; încurajează, prin urmare, Comisia să dezvolte în continuare indicatori concreți, pentru a evalua, în practică, respectarea valorilor UE, cum ar fi statul de drept și respectarea drepturilor fundamentale;

9.  consideră că o astfel de comparație trebuie să se bazeze pe criterii obiective și dovezi care să fie corect compilate, comparate și analizate, ținând seama, în același timp, de cadrele juridice și constituționale individuale; subliniază că este important să se asigure egalitatea de tratament între toate statele membre atunci când se evaluează în mod imparțial sistemele lor judiciare;

10.  salută eforturile Comisiei de a evalua, pentru prima dată, anumite aspecte ale justiției penale legate de combaterea spălării banilor și recomandă ca aceasta să ia măsurile necesare pentru a încuraja statele membre să furnizeze date cu privire la durata procedurilor judiciare în această materie, având în vedere intrarea în vigoare a celei de-a patra și, ulterior, a celei de-a cincea Directive privind combaterea spălării banilor;

11.  ia act de eforturile Comisiei de a prezenta date măsurabile și a trage concluzii concrete privind modul în care statele membre au îmbunătățit sau pot încă îmbunătăți calitatea și eficiența sistemelor lor de justiție, în special în ceea ce privește statutul și numirea judecătorilor, independența acestora, precum și egalitatea între femei și bărbați; observă că lacunele în materie de date au continuat să se reducă, în special în ceea ce privește indicatorii referitori la eficiența sistemelor de justiție; regretă, totuși, faptul că mai există cazuri în care unele state membre nu au furnizat nicio dată pentru anumite categorii, deși datele erau aplicabile sau disponibile; invită, prin urmare, statele membre să își intensifice eforturile de a face datele comparabile și să colaboreze pe deplin cu Comisia, furnizând datele solicitate; subliniază că statele membre trebuie să continue să reducă decalajul în materie de date pentru a-și realiza prioritățile legate de eficiența sistemelor de justiție; invită statele membre să coopereze îndeaproape cu Comisia pentru eficiența justiției din cadrul Consiliului Europei (CEPEJ) și cu Comisia Europeană, în special prin intermediul grupului informal de experți naționali din ministere și din sistemele de justiție respective, pentru a remedia lacunele persistente în materie de date din anumite categorii ale tabloului de bord al UE privind justiția;

12.  invită statele membre să analizeze îndeaproape rezultatele tabloului de bord privind justiția din 2017, să stabilească care sunt învățămintele care se impun și să evalueze oportunitatea adoptării măsurilor naționale necesare în vederea corectării eventualelor nereguli referitoare la calitatea, eficiența și independența sistemului judiciar național;

13.  ia act de faptul că numeroase state membre și-au continuat eforturile de îmbunătățire a eficacității sistemului lor național de justiție prin intermediul reformelor; salută faptul că a fost anunțat un număr semnificativ de noi reforme în ceea ce privește asistența juridică, metodele de soluționare alternativă a litigiilor (SAL), specializarea judiciară și hărțile judiciare;

Eficiența

14.  subliniază importanța procedurilor prompte și eficiente, în conformitate cu articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE; evidențiază, de asemenea, importanța unor proceduri rapide și eficiente în ce privește protecția consumatorilor, proprietatea intelectuală și drepturile la confidențialitatea datelor; ia act cu îngrijorare de faptul că aceste proceduri sunt încă prea îndelungate în anumite state membre; subliniază că un număr mare de cauze pendinte ar putea face ca cetățenii și mediul de afaceri să fie mai puțin dispuși să aibă încredere în sistemul judiciar și ar duce la scăderea certitudinii juridice, or încrederea este piatra de temelie a respectării statului de drept;

15.  încurajează statele membre să investească în utilizarea și dezvoltarea continuă a instrumentelor TIC în sistemele lor judiciare, în efortul de a le face mai accesibile, mai inteligibile și mai ușor de utilizat pentru toți cetățenii UE, în special pentru cei care suferă de o formă de handicap și pentru grupurile vulnerabile, inclusiv minoritățile naționale și/sau migranții; subliniază avantajul sistemelor TIC în cooperarea transfrontalieră dintre autoritățile judiciare ale statelor membre și la nivel național, în procesul de reducere a costurilor pentru toate părțile interesate implicate și, de asemenea, în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței și a calității generale ale sistemelor de justiție, de exemplu prin depunerea electronică a cererilor, prin posibilitatea de a monitoriza și de a desfășura o acțiune online, precum și comunicațiile electronice dintre instanțe și avocați; regretă faptul că întregul potențial al sistemelor TIC nu a fost încă atins în întreaga UE; salută transparența din majoritatea statelor membre în ceea ce privește publicarea hotărârilor judecătorești; subliniază că disponibilitatea unor informații online într-un format ușor de utilizat contribuie în mod semnificativ la accesibilitatea justiției pentru cetățeni și întreprinderi; invită statele membre să publice online toate hotărârile judecătorești, deoarece acest lucru va ajuta cetățenii și întreprinderile să devină mai bine familiarizați cu sistemul judiciar și-l va face să devină mai transparent; constată, de asemenea, că acest lucru ar putea facilita coerența jurisprudenței;

16.  subliniază necesitatea de a intensifica și a diversifica posibilitățile de formare oferite judecătorilor, având în vedere că acest lucru reprezintă, de asemenea, o bază pentru un sistem judiciar eficient, independent și imparțial; subliniază, în special, nevoia de formare în domeniile rolurilor, normelor și stereotipurilor legate de gen, eticii judiciare, competențelor informatice, gestiunii judiciare, medierii și comunicării cu părțile și cu presa; subliniază, în plus, importanța unei formării adecvate cu privire la dreptul UE și la diferitele structuri de cooperare ale UE, cum ar fi Eurojust; constată că în anumite domenii ale dreptului UE, cum ar fi drepturile de autor și protecția vieții private, ar putea fi necesară o înțelegere nu numai a legislației, ci și a evoluțiilor tehnologice; ia act de faptul că specializarea judecătorilor și a instanțelor pare să aibă un efect pozitiv asupra eficienței, precum și asupra calității sistemelor judiciare; solicită Comisiei să continue să analizeze în continuare acest aspect în cadrul următorului exercițiu anual; subliniază că o formare continuă și sistematică a judecătorilor și a altor specialiști în drept este necesară pentru o aplicare coerentă și de înaltă calitate și o asigurare eficientă a respectării legii; invită statele membre să investească mai mult în dezvoltarea formării judiciare și a formării continue pentru profesioniștii din domeniul juridic, cum ar fi judecătorii, inclusiv în alte state membre, în scopul schimbului de experiențe și de bune practici;

17.  încurajează statele membre și instituțiile UE să sprijine dezvoltarea în continuare a medierii la nivelul UE; solicită Comisiei să evalueze sistematic impactul medierii în sistemele judiciare din UE;

Calitate

18.  invită Comisia să adauge procedurile de recurs colectiv la exercițiul comparativ de anul viitor privind factorii de accesibilitate a sistemelor de justiție, întrucât consideră că accesul la justiție și soluționarea eficientă a litigiilor sunt de o importanță majoră; consideră că aceste proceduri constituie un instrument major pentru întărirea protecției consumatorilor și a mediului înconjurător în ansamblul UE, în zonele în care un mare număr de candidați sunt afectați în mod direct; consideră că procedurile de recurs colectiv facilitează accesul cetățenilor la justiție și la mecanisme eficiente de soluționare a litigiilor, eliminând, astfel, obstacolele nejustificate, în special pentru cetățenii care trăiesc sub pragul sărăciei sau care sunt implicați în cazuri cu dimensiune transfrontalieră;

19.  observă că majoritatea statelor membre impun părților să achite o taxă judiciară în momentul introducerii unei acțiuni în instanță; subliniază că disponibilitatea asistenței juridice și nivelul taxelor judiciare au un impact major asupra accesului la justiție, un drept fundamental în UE, în special pentru cetățenii care trăiesc în sărăcie și subliniază rolul asistenței juridice în garantarea posibilității ca părțile mai vulnerabile să beneficieze de acces la justiție în termeni egali; subliniază faptul că asistența juridică pentru consumatorii sub pragul sărăciei rămâne un factor esențial de echilibrare; atrage atenția asupra faptului că dificultatea în obținerea de asistență juridică ar putea fi deosebit de descurajatoare atunci când taxele judiciare reprezintă o parte semnificativă din cuantumul cererii; subliniază că asistența juridică ar trebui să fie legată de pragul sărăciei din statele membre; susține că cheltuielile judiciare ar trebui, în general, să fie diminuate, de exemplu prin utilizarea portalurilor electronice naționale e-justiție; invită statele membre să îmbunătățească informațiile online și să le facă mai ușor de utilizat, pentru a permite cetățenilor să verifice dacă sunt admisibili pentru asistență juridică, incluzând și informații online accesibile persoanelor cu deficiențe de vedere;

20.  invită Comisia să introducă, înainte de încheierea exercițiului din anul următor, un nou indicator privind accesul la justiție al oricăror grupuri care ar putea fi defavorizate sau discriminate, pentru a identifica orice eventuale obstacole;

21.  subliniază necesitatea de a aborda disparitățile existente în echilibrul de gen și disproporția considerabilă între femei și bărbați în rândul judecătorilor, mai ales în instanțele superioare/curțile supreme, atât la nivel național, cât și la nivelul UE; ia act cu regret de recenta evoluție negativă a procentului de femei în posturi de judecători în unele state membre;

22.  subliniază că există încă multe de făcut în ceea ce privește egalitatea de gen în profesiile judiciare din întreaga Europă, și nu în ultimul rând în privința accesului la funcția de judecător, precum și în ceea ce privește stereotipurile de gen, transparența numirilor, reconcilierea responsabilităților profesionale cu obligațiile de alt tip sau existența unor practici de mentorat; subliniază discrepanța clară între procentul de specialiști femei la nivelurile inferioare ale sistemului judiciar (inclusiv membrii personalului care nu sunt judecători) și cel de la instanțele superioare și din procuratură; îndeamnă statele membre să își direcționeze eforturile, în special în domeniul învățământului superior, către femeile din profesiile judiciare și să încurajeze o atitudine pozitivă față de judecătoare;

23.  reamintește Declarația comună din 2015 a Parlamentului European și a Consiliului, care precizează că statele membre ar trebui, în cea mai mare măsură posibilă și în vederea respectării obiectivului de a atinge egalitatea între bărbați și femei, prevăzut la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, să asigure o prezență egală a femeilor și a bărbaților la numirea candidaților la posturile de judecători în cadrul Tribunalului Curții de Justiție a Uniunii Europene; îndeamnă statele membre să dea un bun exemplu în acest sens(10);

24.  subliniază că, în timp ce peste jumătate din statele membre au crescut cheltuielile privind sistemul judiciar pe cap de locuitor în 2015, stabilirea resurselor financiare este încă, în cea mai mare parte, bazată pe costurile trecute, și nu pe volumul real de muncă sau solicitările instanțelor;

25.  salută utilizarea sporită a mecanismele de soluționare alternativă a litigiilor, în majoritatea statelor membre, în special a platformei europene de soluționare online a litigiilor (SOL) pentru consumatori și comercianți;

26.  constată că nu există suficiente date în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești; încurajează Comisia să includă aceste date în tabloul de bord al UE privind justiția atunci când sunt puse la dispoziție de către statele membre, eventual ca un obiectiv pe termen mediu care să fie fixat după finalizarea reexaminării Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia autorității părintești;

Independența

27.  subliniază că independența, calitatea și eficiența constituie elemente fundamentale ale unui sistem de justiție eficace, care, la rândul său, este vital pentru statul de drept, pentru echitatea procedurilor judiciare și pentru încrederea cetățenilor și a întreprinderilor în sistemul juridic; evidențiază, de asemenea, că independența sistemului judiciar este o parte integrantă a democrației; subliniază că un sistem judiciar independent se bazează, pe de o parte, pe absența amestecului și a presiunilor din partea guvernelor și a politicii sau a grupurilor de interese economice și, pe de altă parte, pe garanții eficiente conferite de statutul și funcția judecătorilor și de situația lor financiară; subliniază că trebuie asigurată o autonomie suficientă pentru a proteja autoritățile de urmărire penală față de influențele politice neavenite; invită, prin urmare, Comisia să includă în tabloul de bord o secțiune dedicată statutului procurorilor publici și autonomiei acestora; invită, de asemenea, Comisia să continue evaluarea garanțiilor legale de independență a sistemelor judiciare, inclusiv în cooperare cu rețelele Curților Supreme de Justiție și Consiliilor Judiciare;

28.  subliniază importanța unor mecanisme imparțiale, adică independente față de puterile discreționare arbitrare ale executivului, și cuprinzătoare pentru numirea, evaluarea, transferul sau eliberarea din funcție a judecătorilor;

o
o   o

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC104594/jrc104594__2017_the_judicial_system_and_economic_development_across_eu_member_states.pdf
(2) http://www.instituteforlegalreform.com/uploads/sites/1/The_Growth_of_Collective_Redress_in_the_EU_A_Survey_of_Developments_in_10_Member_States_April_2017.pdf
(3) http://eige.europa.eu/gender-statistics/dgs
(4) http://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-AD(2016)007-e
(5) JO C 378, 9.11.2017, p. 136.
(6) Milieu Ltd (2011), „Comparative study on access to justice in gender equality and anti-discrimination law” (Studiu comparativ privind accesul la justiție în legislația privind egalitatea de gen și antidiscriminarea), Raport de sinteză, DG Justiție, Comisia Europeană, Bruxelles.
(7) https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?p=&Ref=CM/Rec(2010)12&Language lanEnglish&Ver original&BackColorInternet C3C3C3&BackColorIntranet = = = = = EDB021&BackColorLogged F5D383&direct = adevărat
(8) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/596804/IPOL_STU(2017)596804_EN.pdf
(9) https://www.coe.int/t/dghl/cooperation/cepej/evaluation/default_en.asp
(10) JO C 436, 24.12.2015, p. 1.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate