Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2018/2099(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0375/2018

Texte depuse :

A8-0375/2018

Dezbateri :

PV 11/12/2018 - 16
CRE 11/12/2018 - 16

Voturi :

PV 12/12/2018 - 12.16

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0514

Texte adoptate
PDF 173kWORD 64k
Miercuri, 12 decembrie 2018 - Strasbourg Ediţie definitivă
Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune
P8_TA(2018)0514A8-0375/2018

Rezoluția Parlamentului European din 12 decembrie 2018 referitoare la Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (2018/2099(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar(1),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 20 decembrie 2013, 26 iunie 2015, 15 decembrie 2016, 22 iunie 2017, precum și din 28 iunie 2018,

–  având în vedere raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună,

–  având în vedere rezoluția sa din 12 decembrie 2018 referitoare la Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 25 noiembrie 2013, 18 noiembrie 2014, 18 mai 2015, 27 iunie 2016, 14 noiembrie 2016, 18 mai 2017, 17 iulie 2017 și 25 iunie 2018 privind politica de securitate și apărare comună,

–  având în vedere documentul intitulat „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică - O strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, prezentat de Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) la 28 iunie 2016,

–  având în vedere declarațiile comune din 8 iulie 2016 și 10 iulie 2018 ale președinților Consiliului European și Comisiei și a Secretarului General al NATO,

–  având în vedere ansamblul comun de 42 de propuneri aprobate de Consiliul Uniunii Europene și de Consiliul Nord-Atlantic la 6 decembrie 2016 și rapoartele intermediare din 14 iunie și 5 decembrie 2017 privind punerea în aplicare a acestora, precum și noul ansamblu de 32 de propuneri aprobate de ambele Consilii la 5 decembrie 2017,

–  având în vedere documentul de reflecție privind viitorul apărării europene din 7 iunie 2017,

–  având în vedere rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la „Structurile militare ale UE: situația actuală și opțiuni viitoare”(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la o strategie spațială pentru Europa(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la Uniunea Europeană a Apărării(5),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 23 noiembrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună)(6) și din 13 decembrie 2017 referitoare la Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune(7);

–  având în vedere rezoluția sa din 16 martie 2017 referitoare la implicațiile constituționale, juridice și instituționale ale politicii de securitate și apărare comune: posibilitățile oferite de Tratatul de la Lisabona(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 5 iulie 2017 referitoare la mandatul pentru trilogul privind proiectul de buget 2018(9),

–  având în vedere Conceptul privind consolidarea capacităților UE în domeniul medierii și al dialogului adoptat la 10 noiembrie 2009,

–  având în vedere documentul intitulat „Plan de punere în aplicare privind securitatea și apărarea”, prezentat de VP/ÎR la 14 noiembrie 2016,

–  având în vedere rezoluția sa din 13 iunie 2018 privind relațiile UE-NATO(10),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2016 privind planul de acțiune european în domeniul apărării (COM(2016)0950),

–  având în vedere noul pachet de măsuri în domeniul apărării, prezentat de către Comisie la 7 iunie 2017 în comunicatul de presă „O Europă care apără: Comisia lansează o dezbatere privind evoluția către o Uniune a securității și apărării”,

–  având în vedere raportul anual privind punerea în aplicare a Strategiei globale a UE - anul 2,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 14 decembrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune(11) și din 13 decembrie 2017 referitoare la Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune(12),

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind mobilitatea militară, publicat la 28 martie 2018,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind consolidarea parteneriatului strategic ONU-UE privind operațiunile de menținere a păcii și gestionarea crizelor: priorități pentru perioada 2019-2021, adoptate la 18 septembrie 2018,

–  având în vedere Premiul Nobel pentru Pace acordat Uniunii Europene în 2012 pentru faptul că, timp de peste șase decenii, a contribuit la promovarea păcii, a reconcilierii, a democrației și a drepturilor omului,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0375/2018),

A.  întrucât statele membre încearcă să elaboreze în mod gradual o politică de apărare comună, care ar putea conduce la o apărare comună în conformitate cu dispozițiile articolului 42 din TUE, consolidând astfel identitatea europeană și independența acesteia, pentru a promova pacea, securitatea și progresul în Europa și în lume,

Contextul strategic al Uniunii

1.  remarcă faptul că ordinea mondială întemeiată pe reguli este din ce în ce mai des contestată, în vecinătatea UE și dincolo de aceasta, atât la nivel politic și militar, cât și, mai recent, la nivel comercial și economic; ia act de faptul că aceste provocări sistemice sunt însoțite de deteriorarea continuă a contextului internațional strategic care se confruntă cu conflicte interstatale și intrastatale, violență, terorism, eșec statal, atacuri cibernetice și hibride asupra pilonilor fundamentali ai societăților noastre, efectele schimbărilor climatice și dezastre naturale; recunoaște că apărarea ordinii internaționale întemeiate pe reguli, a dreptului internațional și a valorilor apărate de democrațiile liberale ar trebui să constituie principala prioritate și ar trebui să fie abordată fără compromisuri;

2.  subliniază că aceste provocări sunt prea ample pentru a li se putea face față cu succes de către o singură țară; evidențiază faptul că este esențial ca UE să răspundă acestor provocări rapid, în mod consecvent, eficient și cu o singură voce și să facă acest lucru împreună cu aliații și partenerii noștri și cu alte organizații internaționale; ia act de faptul că politica de securitate și apărare comună (PSAC) este unul dintre instrumentele utile pentru a răspunde la multe dintre aceste provocări, însă ar trebui să fie utilizată mai eficient și în concordanță cu alte instrumente externe și interne, pentru a permite UE să contribuie în mod decisiv la gestionarea crizelor internaționale și să își exercite autonomia strategică; subliniază că există instituții PSAC, precum și numeroase instrumente ale acesteia și îndeamnă statele membre să le folosească fără întârziere;

3.  reamintește că securitatea statelor membre ale UE este profund interconectată; subliniază nevoia de a stabili care sunt riscurile identificate de toate statele membre ale UE; recunoaște că natura complexă a acestor provocări, cu diferite amenințări afectând diferite state membre într-o măsură mai mare sau mai mică, oferă posibilitatea ajungerii la un acord cu privire la modul de a răspunde la provocări în mod colectiv, într-un spirit de solidaritate;

4.  subliniază că terorismul jihadist care afectează deja Orientul Mijlociu, Sahel și Cornul Africii se extinde spre Africa de Vest, Asia Centrală și Asia de Sud-Est; subliniază că pentru această amenințare de durată este necesară o strategie susținută și bine coordonată la nivelul UE pentru a proteja cetățenii și interesele UE, precum și pentru a sprijini regiunile afectate;

5.  observă că activitățile și politicile recente desfășurate de Rusia au redus stabilitatea și au modificat mediul de securitate și evidențiază că UE și statele membre trebuie să adopte o abordare comună, mai strategică în ceea ce privește Rusia;

6.  observă cu îngrijorare că utilizarea neurotoxinei Novichok în Salisbury în martie 2018 a fost primul astfel de atac pe teritoriul european de la Al Doilea Război Mondial și, ulterior, a condus la decesul unui cetățean al UE; îndeamnă Consiliul European să adopte măsuri restrictive împotriva celor responsabili pentru utilizarea și proliferarea armelor chimice;

7.  subliniază că ocupația rusă din Ucraina este încă în desfășurare, că acordurile de la Minsk - fără de care nu poate exista o soluționare a conflictului - nu au fost puse în aplicare și că anexarea ilegală și militarizarea Crimeii continuă; este profund îngrijorat de faptul că exercițiile și activitățile militare excesive ale Rusiei și tacticile sale hibride, inclusiv terorismul cibernetic, știrile false și campaniile de dezinformare, precum și șantajul economic și energetic sunt surse de destabilizare a țărilor din cadrul Parteneriatului estic și din Balcanii de Vest, și au drept țintă și democrațiile occidentale și creșterea tensiunilor în cadrul acestora; își exprimă îngrijorarea față de faptul că mediul de securitate care înconjoară UE va rămâne foarte volatil mulți ani de acum încolo; reiterează importanța strategică a Balcanilor de Vest pentru securitatea și stabilitatea UE și nevoia de a canaliza și consolida angajamentul politic al UE către această regiune, inclusiv prin consolidarea mandatului misiunilor UE în cadrul PSAC; este ferm convins că, pentru a se depăși vulnerabilitatea UE, este nevoie de o mai mare integrare și coordonare;

8.  constată că această nevoie de cooperare a fost recunoscută din ce în ce mai mult în ultimii ani și salută progresele realizate în această direcție, cum ar fi stabilirea cooperării structurate permanente (PESCO), deși rezultatele concrete nu au fost încă evaluate în mod corespunzător; consideră că UE ar trebui, de asemenea, să intensifice dialogul și cooperarea cu țările terțe din regiunea sa, precum și cu organizațiile regionale și subregionale;

9.  subliniază, cu toate acestea, că, până în prezent, cooperarea este încă într-o etapă de dezvoltare și că mai sunt multe de făcut pentru a se garanta că UE și statele membre beneficiază de avantajele unei cooperări profunde, sustenabile și pe termen lung în materie de apărare;

10.  atrage atenția asupra avantajelor practice și financiare ale integrării în mai mare măsură a capabilităților de apărare europene; subliniază faptul că, prin activitatea extinsă și demnă de încredere a tuturor părților interesate, se pot mări aria și eficiența cheltuielilor de apărare fără a mări efectiv aceste cheltuieli;

11.  observă că apărarea statelor membre ale UE depinde, în primul rând, de voința lor politică și de capabilitatea lor militară pentru a-și asuma responsabilitățile într-un mediu strategic nesigur; subliniază importanța legăturii transatlantice în ceea ce privește securitatea și apărarea democrațiilor europene și nord-americane; își exprimă, cu toate acestea, îngrijorarea cu privire la situația actuală a acestei relații și invită toate forțele politice și societale responsabile de ambele părți ale Atlanticului să continue să întărească mai degrabă decât să submineze această relație esențială; subliniază necesitatea de a se evita ca dificultățile recente din relația comercială să se repercuteze asupra legăturii transatlantice în materie de securitate; subliniază că o autonomie strategică bine definită va favoriza securitatea europeană, precum și relațiile UE-NATO; reiterează, în acest context, că există o necesitate sporită de cooperare în domeniul apărării la nivel european și de concentrare a resurselor asupra priorităților-cheie;

12.  evidențiază că multilateralismul de care Europa este profund atașată este pus la îndoială tot mai mult prin atitudinea SUA și a altor puteri mondiale; reiterează importanța multilateralismului cu privire la menținerea păcii și a stabilității, ca mijloc de promovare a valorilor statului de drept și de soluționare a problemelor globale;

PSAC - calea de urmat

13.  consideră că investițiile sporite în securitate și apărare sunt o chestiune de urgență pentru statele membre și pentru UE, iar solidaritatea și cooperarea în domeniul apărării ar trebui să devină norma, astfel cum se subliniază în Strategia globală a UE (SGUE); salută progresele înregistrate până în prezent în punerea în aplicare a dispozițiilor privind securitatea și apărarea din cadrul SGUE; consideră că aceste realizări deschid calea pentru schimbări structurale importante în viitor;

14.  invită statele membre să urmărească obiectivul de 2 % din PIB pentru cheltuielile de apărare și să cheltuiască 20 % din bugetele lor de apărare pe echipamente identificate prin Agenția Europeană de Apărare (AEA) ca fiind necesare, inclusiv în cercetarea și dezvoltarea aferente;

15.  salută includerea unei rubrici consacrate apărării în propunerea Comisiei privind cadrul financiar multianual (CFM) și, în special, crearea unei linii bugetare de la care să fie finanțate Fondul european de apărare și proiectele de mobilitate militară; consideră că aceste decizii vor necesita, cel mai probabil, o gestionare centralizată în materie de apărare la nivelul Comisiei; subliniază că finanțarea din această linie bugetară ar trebui să fie utilizată exclusiv în scopuri de apărare, fără politizare, pentru că securitatea este indivizibilă și ar trebui să fie coerentă cu necesitățile statelor membre în materie de capabilități și infrastructură și în concordanță cu aspirațiile UE privind autonomia strategică;

16.  ia act de importanța tot mai mare a mobilității militare pe agenda de apărare europeană; subliniază că mobilitatea militară este un instrument strategic central în actualul context al amenințărilor, vital atât pentru PSAC, cât și pentru celelalte obligații multilaterale ale statelor membre, inclusiv NATO; subliniază importanța adaptării rețelelor existente la necesitățile de mobilitate militară; salută, prin urmare, includerea mobilității militare nu numai în propunerea vizând noul Mecanism pentru interconectarea Europei, ci și în cadrul PESCO, precum și rolul său proeminent în cadrul cooperării UE-NATO; subliniază că aceste proiecte diferite trebuie să fie coordonate în mod adecvat, inclusiv cu aliații, pentru a se asigura obținerea rezultatelor dorite; salută propunerea Comisiei de a aloca 6,5 miliarde de euro proiectelor de mobilitate militară prin intermediul Mecanismului pentru interconectarea Europei în următorul CFM (2021-2027);

17.  constată, totuși, că, pentru ca toate aceste elemente diferite să constituie un ansamblu bine integrat, va fi extrem de important să se elaboreze o abordare strategică globală bine definită în materie de apărare europeană, care ar putea fi elaborată cel mai bine într-o Carte albă a UE în materie de securitate și apărare;

18.  îndeamnă să se adopte orientări clare, care să ofere un cadru bine definit pentru activarea și punerea în aplicare pe viitor a articolului 42 alineatul (7) din TUE; solicită elaborarea și adoptarea unei Cărți albe a UE în materie de securitate și apărare care să garanteze faptul că actualele și viitoarele procese de întărire a capabilităților au la bază interesele UE în materie de securitate;

19.  salută, de asemenea, propunerea ÎR/VP, susținută de către Comisie, de creare a unui mecanism european pentru pace care va finanța parțial costurile activităților de apărare ale UE, cum ar fi misiunile de menținere a păcii ale Uniunii Africane, costurile comune ale operațiunilor militare proprii PSAC și consolidarea capacității militare a partenerilor, care sunt excluse de la finanțarea bugetară în temeiul articolului 41 alineatul (2) din TUE; reafirmă necesitatea de a evita suprapunerea cu alte instrumente existente; ia act, în special, de ambițioasa includere și extindere a mecanismului Athena pentru finanțarea comună a misiunilor și operațiunilor PSAC, care a constituit o doleanță de lungă durată a Parlamentului; solicită un control financiar îmbunătățit al tuturor misiunilor viitoare și evaluări de impact efectuate în timp util;

Capabilități pentru securitatea și apărarea Uniunii

20.  subliniază că UE trebuie să aplice întregul set de instrumente de politică disponibile, de la puterea necoercitivă la puterea coercitivă și de la măsurile pe termen scurt la politicile pe termen lung; reafirmă importanța dezvoltării capabilităților civile și militare necesare, inclusiv prin punere în comun și partajare, pentru a face față provocărilor globale în materie de securitate din Europa, din jurul și de la periferia acesteia, descrise în SGUE; reamintește că SGUE încurajează cooperarea în domeniul apărării în profunzime în cadrul Uniunii;

21.  consideră că statele membre ale UE trebuie să depună eforturi în vederea îmbunătățirii capabilităților militare, astfel încât acestea să acopere întregul spectru de capabilități terestre, aeriene, spațiale, maritime și cibernetice, inclusiv factorii determinanți strategici, astfel încât să transforme PSAC a UE într-o forță credibilă; subliniază necesitatea de a investi în serviciile de informații, supraveghere și recunoaștere, în comunicațiile prin satelit și în accesul autonom la spațiu și la observarea permanentă a Pământului, pentru a evalua mai bine amenințările interne și externe;

22.  reafirmă rolul UE în calitate de furnizor global de securitate maritimă și subliniază importanța dezvoltării capabilităților militare și civile relevante; salută în această privință adoptarea Planului de acțiune revizuit privind Strategia Uniunii Europene în materie de securitate maritimă în iunie 2018;

23.  consideră că este esențial ca UE și NATO să intensifice schimbul de informații pentru a permite identificarea formală a originii atacurilor cibernetice și, prin urmare, pentru a permite aplicarea de sancțiuni restrictive celor care sunt responsabili de atacurile cibernetice;

24.  recunoaște dimensiunea strategică a sectorului spațial pentru Europa și necesitatea de a îmbunătăți sinergiile între aspectele sale civile și de securitate/apărare; subliniază necesitatea de a utiliza capacitățile spațiale, luând, de asemenea, în considerare atât mediul geopolitic mai larg, cât și PSAC, subliniind, în același timp, că programele spațiale ale UE sunt de natură civilă;

25.  salută progresele înregistrate de UE în direcția consolidării rezilienței sale cibernetice prin stabilirea unui cadru comun de certificare de securitate cibernetică, prin consolidarea Agenției Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică și punerea rapidă în aplicare a Directivei (UE) 2016/1148 privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice(13) (Directiva NIS);

26.  consideră că intervenția în alegerile din alte țări prin intermediul operațiunilor cibernetice subminează sau încalcă dreptul persoanelor de a participa la guvernarea țării lor, direct sau prin reprezentanți liber aleși, astfel cum este consacrat în Declarația universală a drepturilor omului, iar dacă intervenția este făcută de alte state, aceasta constituie o încălcare a dreptului internațional chiar dacă nu se utilizează forța militară și nu există amenințări la adresa integrității teritoriale sau la adresa independenței politice;

27.  consideră că ar putea fi îmbunătățite capabilitățile Uniunii în materie de securitate și apărare printr-o mai bună utilizare a cadrelor de apărare și de cooperare militară existente, cum ar fi cartierele generale ale corpului multinațional european de intervenție rapidă și grupurile tactice de luptă ale UE, consolidând și evitând suprapunerea inițiativelor similare din cadrul NATO; consideră că acest lucru va contribui la transformarea continuă a forțelor armate naționale pentru atingerea obiectivului de a fi mai interoperabile, mai sustenabile, mai flexibile și mai disponibile pentru desfășurare;

28.  salută instituirea Programului european de dezvoltare industrială în domeniul apărării (EDIDP), care are ca obiectiv sprijinirea competitivității și a capacității de inovare a industriei de apărare a UE cu 500 de milioane de euro până în 2020; solicită punerea rapidă în aplicare a acestuia;

29.  consideră că EDIDP va contribui la stimularea competitivității, a eficienței și a capacității de inovare a industriei de apărare a UE, fapt care implică, printre altele, proiectarea, crearea de prototipuri, testarea, calificarea și certificarea produselor din domeniul apărării, precum și dezvoltarea unor tehnologii în cadrul unui consorțiu care să includă întreprinderi mici și mijlocii și întreprinderi cu capitalizare medie, centre de cercetare și universități, precum și colaborarea între statele membre, toate acestea contribuind la autonomia strategică a UE și la consolidarea bazei industriale și tehnologice de apărare europeană (EDTIB); subliniază că atât dimensiunea internă, cât și dimensiunea externă a PSAC a Uniunii pot beneficia de pe urma dezvoltării unei piețe unice a apărării;

30.  salută propunerea de regulament de instituire a Fondului european de apărare (FEA) și finanțarea substanțială propusă de Comisia Europeană pentru următorul CFM; solicită să se ia în considerare experiența inițială dobândită din punerea în aplicare a EDIDP, a proiectului-pilot și a Acțiunii pregătitoare a Uniunii privind cercetarea în materie de apărare; constată că rezultatele EDIDP ar trebui luate în considerare în mod corespunzător și își exprimă speranța că propunerea poate fi aprobată cât mai curând posibil pentru a îmbunătăți industria de apărare a Europei și capacitatea acesteia de a coopera cu partenerii săi;

31.  subliniază că obiectivele UE în materie de securitate și apărare pot fi atinse numai prin coordonarea cât mai strânsă a nevoilor și exigențelor pe termen lung în materie de întărire a capabilităților, atât ale forțelor armate, cât și ale sectoarelor apărării ale statelor membre; ia act de faptul că atât Planul de dezvoltare a capabilităților (CDP), cât și procesul anual coordonat de revizuire privind apărarea (CARD) pot contribui în mod semnificativ la realizarea acestui obiectiv;

32.  evidențiază din nou faptul că AEA ar trebui să fie agenția de punere în aplicare pentru acțiunile Uniunii în cadrul politicii europene în materie de capabilități și de armament, acolo unde acest lucru este prevăzut de Tratatul de la Lisabona; subliniază că cheltuielile administrative și operaționale ale AEA ar trebui să fie finanțate din bugetul Uniunii; salută ajustările minore ale bugetului AEA care au avut loc, dar subliniază că responsabilitățile sporite ale AEA în ceea ce privește, printre altele, PESCO, CARD și FEA necesită o finanțare adecvată;

33.  reamintește necesitatea de a facilita organizarea mai multor sesiuni de instrucție și exerciții comune între forțele armate europene, promovând interoperabilitatea, standardizarea și pregătirea pentru a face față unui spectru larg de amenințări, convenționale și neconvenționale;

34.  salută măsurile recente pentru consolidarea PSAC civile ca parte esențială a abordării coordonate a UE, în special dezvoltarea capabilităților și a capacității de reacție a misiunilor civile ale PSAC și axarea pe sporirea eficacității în abordarea provocărilor de-a lungul legăturii intern-extern; subliniază că Consiliul și Comisia ar trebui să majoreze investițiile în viitorul CFM în prevenirea conflictelor civile, ceea ce contribuie la creșterea rolului UE ca actor internațional; solicită ajustarea structurilor și procedurilor PSAC pentru a permite desfășurarea și coordonarea misiunilor și a operațiunilor civile și militare mai prompt, mai eficient și mai integrat;

35.  invită UE și statele membre să acorde întotdeauna prioritate medierii ca prim instrument de reacție la crizele emergente și să sprijine eforturile de mediere ale altor parteneri; subliniază necesitatea ca UE să promoveze în mod activ negocierea pașnică și prevenirea conflictelor în rândul partenerilor săi internaționali;

Cooperarea structurată permanentă

36.  salută punerea în aplicare a unei PESCO care favorizează includerea ca un pas fundamental către o cooperare mai strânsă între statele membre în domeniul securității și al apărării; ia act de caracterul PESCO ca un proiect pe termen lung obligatoriu din punct de vedere juridic, incluzând un ansamblu de angajamente extrem de ambițioase, precum și o serie de proiecte de cooperare; subliniază necesitatea unei alinieri depline între activitățile PESCO și alte activități PSAC, în special obiectivele PSAC astfel cum sunt definite în TUE și activitățile cu NATO; consideră că PESCO ar trebui să fie un motor pentru construirea capabilităților pentru ambele organizații;

37.  invită statele membre participante să prezinte proiecte cu dimensiune europeană strategică, care să răspundă deficiențelor identificate ale UE în materie de capabilități și să consolideze EDTIB; invită statele membre care participă la PESCO să dea dovadă de mai multă ambiție și să ia pe deplin în considerare amploarea valorii adăugate europene atunci când prezintă propuneri pentru alte proiecte PESCO;

38.  subliniază legătura strânsă dintre PESCO și CARD și FEA pentru a spori capabilitățile de apărare ale statelor membre;

39.  salută decizia Consiliului de stabilire a unui set comun de norme de guvernare pentru proiectele PESCO prin care se clarifică mai multe dintre chestiunile nesoluționate persistente cu privire la detaliile punerii în aplicare a PESCO; constată, cu toate acestea, că vor fi necesare posibile credite bugetare suplimentare pentru a acoperi cheltuielile administrative ale Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și AEA în vederea îndeplinirii funcțiilor lor în calitate de secretariat al PESCO;

Misiuni și operațiuni din cadrul PSAC

40.  observă contribuția misiunilor și a operațiunilor PSAC la pacea și stabilitatea internaționale, dar regretă că eficiența acestor misiuni poate fi periclitată în continuare de deficiențele structurale, de contribuțiile inegale ale statelor membre și de incompatibilitatea cu mediul operațional; constată că dezvoltarea PSAC necesită, înainte de toate, voință politică din partea statelor membre, bazată pe interese și priorități comune, precum și crearea unor structuri de cooperare instituțională; crede că misiunea UE de lungă durată din cadrul PSAC, EUFOR BiH / operațiunea Althea, joacă în continuare un rol de descurajare, care constituie un semn vizibil al angajamentului UE față de această țară și față de regiunea extinsă a Balcanilor de Vest; consideră, prin urmare, că este esențial să își continue mandatul executiv și să își mențină forța de muncă actuală (600 de angajați), deoarece mediul sigur în care își desfășoară activitatea în prezent poate fi încă destabilizat prin creșterea tensiunilor și politicile axate pe etno-naționalism;

41.  reafirmă importanța strategică a parteneriatului dintre UE și Africa, bazat pe legăturile istorice, culturale și geografice strânse dintre acestea; subliniază necesitatea de a consolida cooperarea, inclusiv în domeniul securității; subliniază în special importanța procesului de regionalizare a acțiunii PSAC în Sahel, care combină activitățile civile și militare ale UE în vederea consolidării capabilităților pentru cooperare ale țărilor din G5 Sahel;

42.  remarcă faptul că situația geopolitică din Cornul Africii este marcată din ce în ce mai mult de concurență, având în vedere importanța acestuia pentru comerțul mondial și stabilitatea regională; salută, astfel, continuarea prezenței operațiunii Atalanta, a EUCAP Somalia și a EUTM Somalia, care contribuie la stabilizarea regiunii; subliniază totuși că PSAC poate fi doar o parte a unei soluții la multitudinea de dificultăți cu care se confruntă regiunea și ia act de importanța continuă a unei abordări cuprinzătoare;

43.  salută, de asemenea, activitățile misiunilor și operațiunilor UE în regiunea Sahel, EUCAP Sahel Mali, EUCAP Sahel Niger și EUTM Mali, precum și contribuțiile pe care le aduc la stabilitatea regională, la lupta împotriva terorismului și a traficului de persoane, precum și la securitatea populației locale;

44.  observă rezultatele ultimului raport al Curții de Conturi Europene privind EUCAP Sahel Niger și EUCAP Sahel Mali, care a semnalat probleme legate de formarea personalului, de posturile vacante, de sustenabilitate și de indicatorii de performanță, probleme care pot afecta și alte misiuni civile; salută reacția rapidă a SEAE, care a abordat chestiunile menționate în vederea sporirii eficacității PSAC civile; salută implicarea Curții de Conturi Europene în auditarea misiunilor și operațiunilor PSAC și încurajează elaborarea altor rapoarte speciale cu privire la alte misiuni și operațiuni;

45.  subliniază contribuția continuă a EU NAVFOR MED operația SOPHIA la eforturile mai ample ale UE de a perturba modelul de afaceri de introducere ilegală de persoane și de trafic de persoane din zona central-sudică a Mării Mediterane și de a împiedica alte pierderi de vieți omenești pe mare;

46.  salută înființarea și capacitatea operațională deplină a Capabilității militare de planificare și executare (MPCC) pentru misiunile și operațiunile neexecutive ale UE (misiuni de instrucție); subliniază necesitatea de a oferi în curând MPCC mandatul de a planifica și desfășura toate operațiunile militare ale PSAC în viitor și de a elimina unele obstacole din calea desfășurării grupurilor tactice de luptă ale UE; solicită întărirea cooperării între MPCC și Capacitatea civilă de planificare și conducere (CPCC), și în contextul Celulei comune de coordonare a sprijinului (JSCC), în vederea maximizării coordonării sinergiilor civile și militare și a schimbului de expertiză, în cadrul unei abordări mai integrate și cuprinzătoare a crizelor și a conflictelor; solicită consolidarea MPCC, în vederea sporirii capacităților sale de comandă și control pentru operațiunile executive și a creșterii sinergiilor cu misiunile civile;

47.  subliniază necesitatea de a aplica o perspectivă de gen în acțiunea PSAC a UE, având în vedere rolul pe care îl joacă femeile în procesele de stabilizare după război, post conflict și de consolidare a păcii; evidențiază necesitatea de a aborda violența de gen ca instrument de război în regiunile de conflict; subliniază că femeile sunt afectate negativ de război în mai mare măsură decât bărbații; invită UE și partenerii internaționali ai acesteia să implice femeile în mod activ în procesele de pace și stabilizare, precum și să abordeze necesitățile specifice ale acestora în materie de securitate;

48.  solicită punerea rapidă în aplicare a inițiativei de consolidare a capacităților ca sprijin pentru securitate și dezvoltare (CBSD) cu scopul de a îmbunătăți eficacitatea și sustenabilitatea misiunilor și a operațiunilor PSAC și de a permite UE să consolideze capabilitățile țărilor sale partenere în materie de securitate și de apărare;

49.  îndeamnă SEAE și Consiliul să își intensifice eforturile în curs pentru a îmbunătăți securitatea cibernetică, în special pentru misiunile PSAC, inter alia prin luarea de măsuri la nivelul UE și al statelor membre pentru a atenua amenințările la adresa PSAC, de exemplu construind reziliența prin educație, formare și exerciții și raționalizarea peisajului educației și formării în domeniul apărării cibernetice la nivelul UE;

50.  consideră că UE și statele sale membre se confruntă cu o amenințare fără precedent sub forma unor atacuri cibernetice și sprijinite la nivel de stat, precum și a infracțiunilor și a terorismului cibernetic; consideră că, dată fiind natura atacurilor cibernetice, această amenințare necesită un răspuns la nivelul UE; încurajează statele membre să ofere asistență reciprocă în cazul unui atac cibernetic împotriva unui alt stat membru;

Relațiile UE - NATO

51.  subliniază că parteneriatul strategic dintre UE și NATO este fundamental pentru abordarea provocărilor în materie de securitate cu care se confruntă UE și țările vecine ale acesteia; ținând cont de faptul că 22 din 28 de state membre ale UE sunt și state membre ale NATO, subliniază că cooperarea între UE și NATO ar trebui să se completeze reciproc și să respecte particularitățile și rolurile fiecăreia; subliniază că cele două organizații au caracteristici diferite în mod clar și că acestea ar trebui să coopereze cu respectarea reciprocă și deplină a autonomiei și a procedurilor decizionale, pe baza principiilor reciprocității, fără a aduce atingere caracteristicilor specifice ale politicii de securitate și apărare a vreunui stat membru; este convins că o UE și o NATO mai puternice s-ar întări reciproc, creând mai multe sinergii și eficacitate în ceea ce privește securitatea și apărarea tuturor partenerilor; insistă că parteneriatul strategic UE-NATO este fundamental atât pentru PSAC în schimbare a UE și pentru viitorul Alianței, cât și pentru relațiile UE-Regatul Unit după ieșirea acestuia din UE;

52.  salută principalii piloni cuprinși în noua declarație UE-NATO adoptată în cadrul reuniunii la nivel înalt a NATO care a avut loc la Bruxelles, la 12 iulie 2018 și evidențiază că punerea în aplicare cu succes a declarației comune depinde de voința politică a tuturor statelor membre în acest proces; recunoscând rezultatele concrete în ceea ce privește punerea în aplicare a celor 74 de acțiuni comune, consideră că sunt necesare eforturi suplimentare în ceea ce privește punerea în practică a numeroaselor angajamente deja asumate, în special în ceea ce privește contracararea amenințărilor hibride, securitatea cibernetică și exercițiile comune; ia act, în special, de implicarea AEA în punerea în aplicare a 30 de acțiuni;

53.  subliniază faptul că eforturile privind mobilitatea militară ar trebui să fie o prioritate și o contribuție la punerea în aplicare efectivă a misiunilor și operațiunilor PSAC și la postura de apărare a Alianței; prin urmare, încurajează ambele organizații să colaboreze în continuare cu privire la mobilitatea militară în cel mai apropiat mod posibil, inclusiv prin elaborarea unor cerințe comune pentru a facilita deplasarea rapidă a forțelor și echipamentelor în întreaga Europă, ținând seama de provocările multidirecționale care provin în principal din sud și din est; invită Comisia să susțină aceste eforturi cu investițiile și, dacă este cazul, cu legislația necesare; subliniază necesitatea de a facilita procedurile administrative pentru deplasarea transfrontalieră a forțelor de răspuns rapid în interiorul UE;

54.  subliniază, în acest context, complementaritatea UE-NATO și necesitatea de a se asigura că inițiativele multinaționale în dezvoltarea capabilităților, atât pentru UE, cât și pentru NATO sunt complementare și se întăresc reciproc;

55.  subliniază importanța cooperării și integrării în domeniul securității cibernetice nu numai între statele membre ale UE, partenerii-cheie și NATO, ci și între diferiți actori de la nivelul societății;

Parteneriatele în cadrul PSAC

56.  subliniază că parteneriatele și cooperarea cu țările și organizațiile care împărtășesc valorile UE contribuie la o PSAC mai eficientă; salută contribuțiile partenerilor PSAC la misiunile și operațiunile în curs ale UE care contribuie la întărirea păcii, a securității și stabilității regionale;

57.  consideră că este esențial să se întărească în continuare cooperarea cu partenerii instituționali, inclusiv cu ONU, cu NATO, cu Uniunea Africană și cu OSCE, precum și cu parteneri bilaterali strategici, cum ar fi SUA; recomandă promovarea parteneriatelor PSAC în domeniile întăririi rezistenței și reformei sectorului de securitate (RSS) ale partenerilor;

58.  subliniază importanța parteneriatului UE-ONU pentru soluționarea conflictelor internaționale și activitățile de consolidare a păcii; invită atât UE, cât și ONU să consolideze mecanismul consultativ mixt al Comitetului director UE-ONU pentru gestionarea crizelor și să utilizeze potențialul deplin al parteneriatului lor prin punerea în comun a legitimității politice și a capabilităților operaționale;

59.  este ferm convins că UE ar trebui să mențină un parteneriat cât mai strâns posibil cu Regatul Unit, în domeniul securității și al apărării, după Brexit;

Dimensiunea parlamentară

60.  subliniază importanța deosebită a controlului parlamentar al aspectelor de securitate și apărare la nivel național și european ca element constitutiv pentru orice progres în acest domeniu de politică și, în acest context, încurajează actorii parlamentari să coopereze mai strâns, dacă este posibil să caute forme noi sau îmbunătățite de cooperare, pentru a asigura un control parlamentar continuu la toate nivelurile; reamintește importanța implicării societății civile și a cetățenilor în viitoarele dezbateri privind securitatea europeană;

61.  salută progresul general înregistrat cu privire la PSAC de la prezentarea SGUE, dar constată că structurile parlamentare la nivelul UE care au fost înființate într-o perioadă când nivelul de ambiție și nivelul de activitate al UE în materie de securitate și de apărare erau destul de limitate nu mai sunt adecvate pentru a asigura supravegherea parlamentară necesară a unui domeniu de politici aflat în evoluție rapidă, solicitând capacitatea de reacție rapidă; prin urmare, își reiterează apelul anterior de a ridica Subcomisia de securitate și apărare la rang de comisie deplină și de a îi conferi competențele necesare pentru a contribui la o supraveghere parlamentară cuprinzătoare a PSAC, inclusiv a PESCO, a AEA și a oricăror acțiuni PSAC prevăzute de tratate; consideră că ridicarea subcomisiei la rang de comise ar trebui să fie consecința înlocuirii gestionării ad-hoc a apărării și securității la nivelul Comisiei cu un model mai specializat, care să țină cont de complexitatea tot mai mare a efortului ce trebuie gestionat;

62.  constată că mai multe state membre au solicitat recent înființarea unui Consiliu de securitate al UE și consideră că acest concept trebuie definit mai bine înainte de efectuarea unei evaluări a valorii adăugate a acestuia;

63.  își reia apelul privind înființarea unui format de reuniune a miniștrilor apărării în cadrul Consiliului, prezidată de VP/ÎR; recunoaște că o integrare europeană mai aprofundată ar trebui, de asemenea, să însemne mai multă supraveghere democratică prin intermediul controlului parlamentar; subliniază așadar necesitatea consolidării rolului Parlamentului European în acest domeniu, mai exact prin intermediul unei Comisii pentru securitate și apărare de sine stătătoare, la care să se adauge reuniuni interparlamentare comune cuprinzând reprezentanți ai parlamentelor naționale și deputați în Parlamentul European;

64.  subliniază că orice viitoare convenție sau conferință interguvernamentală care pregătește modificări ale tratatelor UE ar trebui să aibă în vedere înființarea unei forțe europene cu o capacitate defensivă efectivă de efectuare de misiuni de menținere a păcii, de prevenire a conflictelor și de întărire a securității internaționale, în concordanță cu Carta Organizației Națiunilor Unite și în conformitate cu sarcinile prevăzute la articolul 43 alineatul (1) din TUE;

o
o   o

65.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al ONU, Secretarului General al NATO, agențiilor UE în domeniul spațiului, al securității și al apărării, precum și parlamentelor naționale ale statelor membre.

(1) JO L 335, 13.12.2008, p. 99.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2018)0513.
(3) JO C 93, 9.3.2016, p. 144.
(4) JO C 337, 20.9.2018, p. 11.
(5) JO C 224, 27.6.2018, p. 18.
(6) JO C 224, 27.6.2018, p. 50.
(7) JO C 369, 11.10.2018, p. 36.
(8) JO C 263, 25.7.2018, p. 125.
(9) JO C 334, 19.9.2018, p. 253.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2018)0257.
(11) JO C 238, 6.7.2018, p. 89.
(12) JO C 369, 11.10.2018, p. 47.
(13) JO L 194, 19.7.2016, p. 1.

Ultima actualizare: 7 octombrie 2019Aviz juridic - Politica de confidențialitate