Index 
Texte adoptate
Miercuri, 13 iunie 2018 - StrasbourgEdiţie definitivă
Componența Parlamentului European ***
 Procedurile de insolvență: actualizarea anexelor la regulament ***I
 Acordul dintre UE și Islanda privind normele suplimentare pentru frontiere externe și vize pentru perioada 2014-2020 ***
 Acordul dintre Uniunea Europeană și Elveția privind normele suplimentare pentru frontiere externe și vize pentru perioada 2014-2020 ***
 Punerea în aplicare a dispozițiilor rămase ale acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informații Schengen în Republica Bulgaria și în România *
 Politica de coeziune și economia circulară
 Acordarea unei asistențe macrofinanciare suplimentare Ucrainei ***I
 Negocierile în vederea modernizării Acordului de asociere UE-Chile
 Relațiile UE-NATO
 Apărarea cibernetică

Componența Parlamentului European ***
PDF 113kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 iunie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului European de stabilire a componenței Parlamentului European (00007/2018 – C8-0216/2018 – 2017/0900(NLE))
P8_TA(2018)0249A8-0207/2018

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului European (00007/2018),

—  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliul European, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (C8-0216/2018),

—  având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2018 privind componența Parlamentului European și propunerea sa de decizie a Consiliului European anexată la aceasta (1),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0207/2018),

1.  aprobă proiectul de decizie a Consiliului European;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului European poziția Parlamentului și, spre informare, guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2018)0029.


Procedurile de insolvență: actualizarea anexelor la regulament ***I
PDF 121kWORD 49k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 iunie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de înlocuire a anexei A la Regulamentul (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență (COM(2017)0422 – C8-0238/2017 – 2017/0189(COD))
P8_TA(2018)0250A8-0174/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0422),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 81 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0238/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 23 mai 2018, de a aproba poziția Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0174/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 iunie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului de înlocuire a anexelor A și B la Regulamentul (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență

P8_TC1-COD(2017)0189


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/946.)


Acordul dintre UE și Islanda privind normele suplimentare pentru frontiere externe și vize pentru perioada 2014-2020 ***
PDF 243kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 iunie 2018 referitoare la propunerea de decizia a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului dintre Uniunea Europeană și Islanda privind normele suplimentare referitoare la Instrumentul de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize, în cadrul Fondului pentru securitate internă, pentru perioada 2014-2020 (09228/2017 – C8-0101/2018 – 2017/0088(NLE))
P8_TA(2018)0251A8-0196/2018

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (09228/2017),

–  având în vedere proiectul de acord dintre Uniunea Europeană și Islanda privind normele suplimentare referitoare la Instrumentul de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize, ca parte a Fondului pentru securitate internă pentru perioada 2014-2020 (09253/2017),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0101/2018),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0196/2018),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Islandei.


Acordul dintre Uniunea Europeană și Elveția privind normele suplimentare pentru frontiere externe și vize pentru perioada 2014-2020 ***
PDF 243kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 iunie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind normele suplimentare referitoare la Instrumentul de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize, în cadrul Fondului pentru securitate internă, pentru perioada 2014-2020 (06222/2018 – C8-0119/2018 – 2018/0032(NLE))
P8_TA(2018)0252A8-0195/2018

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06222/2018),

–  având în vedere acordul dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind normele suplimentare referitoare la Instrumentul de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize, ca parte a Fondului pentru securitate internă pentru perioada 2014-2020 (06223/2018),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0119/2018),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0195/2018),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Confederației Elvețiene.


Punerea în aplicare a dispozițiilor rămase ale acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informații Schengen în Republica Bulgaria și în România *
PDF 238kWORD 47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 iunie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind punerea în aplicare a dispozițiilor rămase ale acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informații Schengen în Republica Bulgaria și în România (15820/1/2017 – C8-0017/2018 – 2018/0802(CNS))
P8_TA(2018)0253A8-0192/2018

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (15820/1/2017),

–  având în vedere articolul 4 alineatul (2) din Actul de aderare a Republicii Bulgaria și a României, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0017/2018),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0192/2018),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.


Politica de coeziune și economia circulară
PDF 373kWORD 61k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 iunie 2018 referitoare la politica de coeziune și economia circulară (2017/2211(INI))
P8_TA(2018)0254A8-0184/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 3, și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 4, 11, 174-178, 191 și 349,

–  având în vedere Acordul de la Paris, Decizia 1/CP.21 și cea de a 21-a Conferință a părților (COP 21) la CCONUSC și cea de a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 11), organizate la Paris, Franța, în perioada 30 noiembrie - 11 decembrie 2015,

–  având în vedere articolul 7 alineatul (2) și articolul 11 alineatul (2) din Acordul de la Paris, care recunosc dimensiunile locale, subnaționale și regionale ale schimbărilor climatice și ale acțiunilor în domeniul climei,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă, în special obiectivul 7: „Asigurarea accesului tuturor la energie la prețuri rezonabile, din surse sigure, durabile și moderne ” și obiectivul 11: „Crearea unor orașe favorabile incluziunii, sigure, rezistente și sustenabile”,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1) (denumit în continuare „Regulamentul privind dispozițiile comune”),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1302/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) în ceea ce privește clarificarea, simplificarea și îmbunătățirea constituirii și funcționării unor astfel de grupări(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 ianuarie 2018 privind un cadru de monitorizare pentru economia circulară (COM(2018)0029),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 26 ianuarie 2017 referitor la valorificarea energetică a deșeurilor în economia circulară (COM(2017)0034),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2017 intitulată „Raport referitor la punerea în aplicare a Planului de acțiune privind economia circulară” (COM(2017)0033),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2015 intitulată „Investiții în locuri de muncă și în creștere - Valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene” (COM(2015)0639),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 decembrie 2015 intitulată „Închiderea buclei - un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” (COM(2015)0614),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2014 intitulată „Spre o economie circulară: un program «deșeuri zero» pentru Europa” (COM(2014)0398),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2014, intitulată „Plan de acțiune verde pentru IMM-uri: permițând IMM-urilor să transforme provocările legate de mediu în oportunități de afaceri” (COM(2014)0440),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2012 intitulată „Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie pentru Europa” (COM(2012)0060),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iulie 2012 intitulată „Parteneriatul european pentru inovare privind orașele și comunitățile inteligente” (C(2012)4701),

–  având în vedere studiul din decembrie 2017, solicitat de Comisie, intitulat „Integrarea preocupărilor de mediu în fondurile politicii de coeziune (FEDR, FSE, Fondul de coeziune) – Rezultatele, evoluția și tendințele în cele trei perioade de programare (2000-2006, 2007-2013, 2014-2020)”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la investiții în locuri de muncă și în creștere – valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene: o evaluare a raportului întocmit în temeiul articolului 16 alineatul (3) din RDC(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la Cooperarea teritorială europeană – practici optime și măsuri inovatoare(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la sinergiile pentru inovare: fondurile structurale și de investiții europene, Orizont 2020 și alte fonduri europene în domeniul inovării și programe ale UE(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 mai 2015 referitoare la oportunitățile de creștere ecologică pentru IMM-uri(12),

–  având în vedere Declarația privind insulele inteligente din 28 martie 2017,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0184/2018),

A.  întrucât autoritățile locale și regionale, care cunosc cel mai bine problemele de la nivel local și regional și care sunt actori esențiali pentru punerea în aplicare eficientă a politicii de coeziune, se află, de asemenea, în avangarda tranziției către o economie circulară; întrucât un model de guvernanță pe mai multe niveluri, bazat pe o cooperare activă și constructivă între diferitele niveluri de guvernanță și părțile interesate, alături de informarea adecvată și implicarea activă a cetățenilor, este esențial pentru realizarea acestei tranziții;

B.  întrucât orașele reprezintă doar 3 % din suprafața Pământului, dar găzduiesc mai mult de jumătate din populația lumii, consumă peste 75 % din resursele globale și emit 60-80 % din emisiile de gaze cu efect de seră și întrucât se preconizează că, până în 2050, 70 % din populația mondială se va muta în orașe;

C.  întrucât tranziția către o economie mai puternică și circulară reprezintă pentru UE, statele sale membre și cetățenii săi atât o mare oportunitate, cât și o provocare de a moderniza economia europeană și de a o orienta într-o direcție mai sustenabilă; întrucât, în special, este o ocazie pentru toate regiunile europene și autoritățile locale, care reprezintă nivelul de guvernare cel mai apropiat de comunitățile locale; întrucât această tranziție oferă posibilități de dezvoltare și de creștere pentru regiunile europene și le poate ajuta să construiască un model sustenabil care să dezvolte economia, să transforme sectoarele existente, să îmbunătățească echilibrul dintre concurența comercială și industrială și o mai mare productivitate și să creeze locuri de muncă noi, de înaltă calitate și bine plătite și noi lanțuri de valori;

D.  întrucât, în prezent, aproximativ 60 % din deșeurile din UE nu sunt reciclate, iar explorarea și introducerea unor noi modele de afaceri circulare în beneficiul IMM-urilor din UE ar putea genera mari avantaje din punctul de vedere al costurilor și mari oportunități de afaceri;

E.  întrucât, pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris, care reprezintă o contribuție vitală la dezvoltarea unui model economic al cărui obiectiv nu este numai profitul, ci și protecția mediului, este nevoie să se treacă la o economie circulară;

F.  întrucât politica de coeziune nu oferă doar oportunități de investiții pentru a răspunde nevoilor locale și regionale prin fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI), ci și un cadru integrat de politici pentru a reduce disparitățile în materie de dezvoltare dintre regiunile europene și pentru a ajuta regiunile să răspundă provocărilor multiple cu care se confruntă în eforturile lor pentru dezvoltare, inclusiv prin sprijin pentru utilizarea eficientă a resurselor și dezvoltare durabilă și pentru cooperare teritorială și consolidarea capacităților, precum și să atragă și să promoveze investiții private;

G.  întrucât actualul cadru legislativ pentru politica de coeziune nu menționează tranziția către o economie circulară ca obiectiv în sine și întrucât dezvoltarea durabilă este un principiu orizontal pentru utilizarea fondurilor ESI, astfel cum se prevede la articolul 8 din Regulamentul privind dispozițiile comune, precum și în cadrul strategic comun (anexa I), ceea ce va permite consolidarea legăturii dintre instrumentele existente pentru susținerea proiectelor în domeniul economiei circulare;

H.  întrucât multe dintre obiectivele tematice ale fondurilor ESI stabilite pentru a respecta Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, precum și condiționalitățile ex ante sunt relevante pentru obiectivele unei economii circulare;

I.  întrucât articolul 6 din Regulamentul privind dispozițiile comune stabilește că este obligatoriu ca operațiunile sprijinite de fondurile ESI să fie conforme cu dreptul Uniunii și cu legislația națională care vizează punerea sa în aplicare, inclusiv în special legislația în domeniul mediului;

J.  întrucât unul dintre obiectivele economiei circulare este de a reduce cantitatea de deșeuri care ajunge în depozitele de deșeuri și întrucât decontaminarea și securizarea depozitelor de deșeuri legale și ilegale existente pe teritoriul statelor membre ar trebui considerate o prioritate absolută;

K.  întrucât, de la 1 ianuarie 2018, China a interzis importurile de resturi din plastic și de deșeuri din hârtie nesortate și întrucât această interdicție va genera pentru Uniune provocări în materie de reciclare, care vor trebui soluționate la nivel regional și local,

Rolul politicii de coeziune în promovarea economiei circulare

1.  salută eforturile depuse de Comisie pentru a susține economia circulară prin politica de coeziune, în special prin activități de informare pentru sprijinirea statelor membre și a regiunilor din UE în utilizarea fondurilor politicii de coeziune pentru economia circulară;

2.  observă că, potrivit raportului Comisiei referitor la punerea în aplicare a Planului de acțiune privind economia circulară, sprijinul UE pentru perioada 2014-2020 pentru inovare, IMM-uri, economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon și protecția mediului se ridică la 150 de miliarde EUR, iar multe dintre aceste domenii contribuie la realizarea unei economii circulare;

3.  constată că analiza rezultatului negocierilor privind acordurile de parteneriat și programele operaționale din cadrul Fondului social european (FSE) pentru actuala perioadă de programare a arătat că FSE a fost utilizat pentru a sprijini acțiuni de introducere a unor modele mai ecologice de organizare a muncii și acțiuni în sectorul verde;

4.  constată, cu toate acestea, că, așa cum s-a subliniat într-un studiu solicitat de Comisie, actualul cadru de politică nu permite valorificarea întregului potențial al contribuției politicii de coeziune la economia circulară; subliniază, în acest sens, că definiția categoriilor existente ale „domeniului de intervenție” utilizate pentru alocările financiare nu include economia circulară ca atare;

5.  îndeamnă Comisia să pună în aplicare măsurile planificate legate de economia circulară, respectând bunele practici în materie de reglementare, și subliniază nevoia de a monitoriza măsurile de punere în aplicare;

6.  subliniază că este nevoie să se pună în aplicare angajamentul Comisiei privind un cadru de monitorizare pentru economia circulară(13) în vederea consolidării și evaluării progresului înregistrat în ceea ce privește tranziția către o economie circulară la nivelul UE și al statelor membre, reducându-se în același timp sarcina administrativă;

7.  invită Comisia să adopte măsuri extraordinare pentru a decontamina zonele utilizate pentru deversarea și îngroparea ilegală de deșeuri periculoase, care afectează negativ sănătatea și bunăstarea economică și socială a populației în cauză;

8.  subliniază rolul Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 al UE și rolul programului LIFE pentru perioada 2014-2020 în finanțarea proiectelor inovatoare și în sprijinirea proiectelor de reducere, reciclare și reutilizare a deșeurilor, care sunt relevante pentru economia circulară;

9.  apreciază faptul că mai multe regiuni și-au utilizat strategiile de specializare inteligentă pentru a stabili priorități legate de economia circulară și pentru a-și orienta investițiile în cercetare și inovare prin politica de coeziune în vederea atingerii acestui obiectiv, jucând un rol fundamental în susținerea investițiilor și infrastructurilor care satisfac exigențele IMM-urilor; invită autoritățile regionale să utilizeze această bună practică, transformând-o într-un modus operandi obișnuit, și să pună în aplicare aceste strategii de specializare inteligentă;

10.  salută crearea unui Centru european de excelență pentru utilizarea eficientă a resurselor specific pentru IMM-uri, precum și a Platformei de sprijin financiar pentru economia circulară;

11.  își reiterează opinia potrivit căreia economia circulară înseamnă mai mult decât gestionarea deșeurilor și include domenii cum ar fi locurile de muncă verzi, energia din surse regenerabile, utilizarea eficientă a resurselor, bioeconomia, politicile agricole și în materie de pescuit, cu industriile lor bazate pe conceptul bio, care vizează să înlocuiască combustibilii fosili, gestionarea resurselor de apă, eficiența energetică, risipa alimentară, deșeurile marine, îmbunătățirea calității aerului, cercetarea și dezvoltarea și inovarea în domeniile conexe; recunoaște, cu toate acestea, că infrastructura de gestionare a deșeurilor constituie un element esențial pentru reducerea modelelor liniare de producție și consum și că este necesar să se susțină inovarea în domeniul proiectării ecologice, pentru a reduce nivelurile de deșeuri de plastic;

12.  reamintește că principala problemă care trebuie soluționată cu prioritate este piața de materiale secundare, deoarece, având în vedere prețul inferior al materiilor prime față de cel al materiilor reciclate, este clar că evoluția către economia ecologică a încetinit considerabil și că utilizarea fondurilor structurale s-ar putea pierde într-un cerc vicios; consideră, în acest context, că anumite legi ad hoc (cum ar fi viitoarea propunere a Comisiei privind produsele din plastic de unică folosință) și impozitarea corespunzătoare la nivelul UE, ca resurse proprii ale viitorului cadru financiar multianual, pot avea o contribuție decisivă la tranziția către o economie circulară;

13.  subliniază că, în medie, materialele reciclate asigură doar aproximativ 10 % din necesarul de materiale din UE; recunoaște - având în vedere noile evoluții de pe piețele mondiale, în special interdicția impusă recent de China în privința resturilor din plastic și a deșeurilor din hârtie nesortate - noul potențial al regiunilor și al comunităților locale de a investi în infrastructuri de reciclare, de a crea noi locuri de muncă ecologice și de a soluționa actualele provocări cu care se confruntă UE;

14.  subliniază existența și importanța condiționalităților ex ante aplicabile fondurilor ESI legate în special de obiectivul de conservare și protejare a mediului și de promovare a utilizării eficiente a resurselor; atrage atenția în special asupra celei privind „promovarea unor investiții sustenabile din punct de vedere economic și ecologic în sectorul deșeurilor”; regretă, cu toate acestea, neglijarea ierarhiei deșeurilor și lipsa unei bune evaluări de mediu a rezultatelor pe termen lung ale investițiilor realizate din fondurile ESI;

15.  solicită o coordonare și o mai bună cooperare între regiuni, IMM-uri și alte entități publice/private pentru a crea noi platforme tematice de specializare inteligentă, în special între sectoarele agroalimentar, energetic și industrial;

16.  subliniază importanța aplicării ierarhiei deșeurilor drept condiție prealabilă pentru realizarea unei economii circulare, precum și necesitatea unei transparențe mai mari la nivelul lanțurilor de aprovizionare, astfel încât produsele și materialele aflate la sfârșitul ciclului de viață să poată fi urmărite și recuperate eficient; recunoaște, de asemenea, o tendință negativă a investițiilor din fondurile ESI în nivelurile inferioare ale ierarhiei deșeurilor, în special stațiile de tratare mecano-biologică și incinerarea, ceea ce, în unele cazuri, duce la supracapacitate și blocaj tehnologic pe termen lung, punând astfel în pericol realizarea obiectivelor UE în materie de reciclare; reamintește că încurajarea comunității de afaceri să respecte ierarhia ar trebui să genereze materiale suplimentare în fluxul de resurse, precum și să ofere potențiale debușeuri pentru utilizarea acestora în procesul de producție;

17.  reamintește noile obiective în materie de deșeuri pentru 2025, 2030 și 2035 stabilite în legislația revizuită a UE în materie de deșeuri și subliniază că, pentru realizarea acestor obiective, este nevoie de un angajament politic la nivel național, regional și local, precum și de investiții economice; invită statele membre să utilizeze pe deplin fondurile disponibile ale Uniunii în sprijinul unor astfel de investiții și subliniază că acestea vor genera rezultate semnificative în ceea ce privește creșterea economică și crearea de locuri de muncă;

18.  subliniază importanța proiectelor regionale pentru prelucrarea deșeurilor reziduale care sunt complet nereciclabile în scopul producerii de biocarburanți sustenabili de a doua generație, după separarea atentă sau colectarea separată în conformitate cu ierarhia deșeurilor;

19.  invită Comisia să se asigure că toate definițiile referitoare la deșeuri sunt în conformitate cu Directiva-cadru privind deșeurile, precum și că sunt disponibile date comparabile despre progresele înregistrate de statele membre și de autoritățile locale și regionale;

20.  subliniază importanța inițiativei Acțiuni Urbane Inovatoare, care, până în prezent, a aprobat opt proiecte inovatoare de economie circulară ale autorităților urbane care să fie finanțate prin fonduri FEDR și solicită Comisiei să monitorizeze și să evalueze punerea lor în aplicare pentru a formula politici în materie de economie circulară mai ample;

Economia circulară ca forță motrice pentru dezvoltarea durabilă și dezvoltarea regională

21.  subliniază importanța principiului parteneriatului și rolul fundamental al tuturor părților interesate, în special al autorităților regionale și locale și al sectorului neguvernamental, printre care IMM-uri și întreprinderi ale economiei sociale, în procesul de elaborare a acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale; solicită o implicare reală a partenerilor în procesele de elaborare a politicilor, crearea de parteneriate intersectoriale și includerea în mod adecvat a obiectivelor legate de economia circulară în documentele de programare; încurajează statele membre să își elaboreze propriile strategii naționale în acest domeniu, în coordonare cu abordarea UE privind economia circulară; subliniază rolul de lider pe care îl pot juca autoritățile locale în realizarea economiei circulare;

22.  subliniază importanța rolului parteneriatelor public-privat în proiectarea și conceperea de noi produse și servicii care iau în considerare ciclul de viață, pentru a putea aplica cele patru modele de proiectare care ar putea funcționa într-o economie circulară: proiectare pentru longevitate, proiectare pentru închiriere/servicii, proiectare pentru reutilizare în producție, proiectare pentru valorificarea materialelor;

23.  subliniază că actualele strategii și modele de piață trebuie modificate și adaptate pentru a sprijini regiunile în tranziția către acest tip de economie mai sustenabilă, relansând, în același timp, competitivitatea economică, industrială și în materie de mediu;

24.  solicită punerea în aplicare a economiei circulare în cadrul unei guvernanțe coordonate pe mai multe niveluri și cu respectarea principiului parteneriatului, asigurând o transparență deplină, implicarea comunităților locale și participarea publicului larg;

25.  subliniază că este nevoie să se promoveze o mai bună cooperare între toate părțile interesate implicate în procesele economiei circulare;

26.  observă că proiectele legate de economia circulară care au beneficiat de sprijinul politicii de coeziune au adus beneficii mai mari regiunilor mai dezvoltate; recunoaște capacitatea administrativă redusă a regiunilor mai puțin dezvoltate și, prin urmare, solicită autorităților naționale ale statelor membre și Comisiei să valorifice toate posibilitățile existente pentru a furniza asistență de specialitate și a consolida capacitatea acestor regiuni cu scopul de a le ajuta să își intensifice eforturile și să creeze condițiile necesare pentru eliminarea decalajului tehnologic prin punerea în aplicare a mai multor proiecte care respectă principiile economiei circulare și prin dezvoltarea de parteneriate și o colaborare mai strânsă cu părțile interesate, cum ar fi experți în materiale, chimiști, producători și întreprinderi de reciclare, mai ales în cadrul inițiativei „Industria 2020 și economia circulară”;

27.  evidențiază estimările potrivit cărora trecerea la materii prime biologice și la metode de prelucrare biologică ar putea duce la reduceri de emisii de până la 2,5 miliarde de tone de CO2 echivalent pe an până în 2030, generând astfel creșteri semnificative ale piețelor pentru biomaterii prime și noi produse de consum; subliniază că este de o importanță capitală ca, în transformarea resurselor în bioproduse, biomateriale și biocarburanți, să se gestioneze în mod sustenabil resursele naturale și să se conserve biodiversitatea;

28.  consideră că bioeconomia este esențială pentru dezvoltarea regională și locală, deoarece crește coeziunea dintre regiuni prin potențialul său de a crea locuri de muncă și de a genera creștere economică în zonele rurale; solicită o mai mare utilizare a fondurilor ESI, prin politici de încurajare a părților interesate, pentru punerea în aplicare a inovărilor existente, continuând, totodată, stimularea inovării în contextul dezvoltării materialelor de origine biologică, biodegradabile, reciclabile și compostabile, fabricate din materii prime biologice gestionate în mod sustenabil; reamintește că punerea în aplicare coerentă a bioeconomiei poate să rezolve, de asemenea, problema risipei alimentare; solicită o mai bună cooperare între autoritățile naționale, regionale și locale în crearea de sisteme și platforme care fac legătura între diferiți actori din sectorul producției alimentare, al transporturilor, al comerțului cu amănuntul, al deșeurilor și cel de consum și alte părți interesate, realizând astfel sinergii mai mari pentru crearea de soluții eficace;

29.  subliniază că, pe lângă autoritățile locale, regionale și naționale, ar trebui să beneficieze de stimulente și consumatorii, care ar trebui să fie informați și încurajați în mod constant să își schimbe comportamentul în materie de consum în privința gestionării și producerii deșeurilor, reciclării și chestiunilor legate de soluțiile sustenabile în viața lor de zi cu zi;

30.  solicită facilitarea unui acces mai bun și mai transparent la finanțare pentru autoritățile locale și regionale, inclusiv prin consolidarea capacităților lor administrative și prin cooperarea mai strânsă cu BEI, în cadrul Platformei europene de consiliere în materie de investiții, care să permită creșterea investițiilor în locuri de muncă ecologice, gestionarea deșeurilor, specializare inteligentă, dezvoltarea într-o mai mare măsură a zonelor rurale, inclusiv în ceea ce privește infrastructura și tehnologiile ecologice necesare, trecerea de la combustibili fosili la surse regenerabile de energie și tranziția energetică la nivel local, inclusiv eficiența energetică, distribuția descentralizată a energiei, inovarea în domeniul energiei curate și economia circulară; salută faptul că, în ultimii cinci ani, BEI a cofinanțat cu aproximativ 2,4 miliarde EUR proiecte în domeniul economiei circulare pentru gestionarea deșeurilor, gestionarea apelor sau cercetare și dezvoltare din domeniul agricol; subliniază importanța unei mai bune coordonări a fondurilor ESI și a Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) în domeniul economiei circulare, pentru a asigura, de asemenea, că programele cuprind o abordare regională și valorifică într-o mai mare măsură potențialul regional în materie de surse de energie durabile;

31.  invită statele membre și autoritățile regionale și locale să încurajeze instituirea de rețele de reutilizare și reparare și sprijinirea acestora, în special a celor care operează ca întreprinderi sociale, pentru a prelungi durata de viață a produselor prin reparare și reutilizare, facilitând accesul respectivelor rețele la punctele de colectare a deșeurilor și promovând utilizarea fondurilor ESI, a instrumentelor economice, a criteriilor de achiziții sau a altor măsuri în acest sens;

32.  subliniază că sustenabilitatea reutilizării și reciclării pe durata întregului ciclu de viață depinde, de asemenea, de consumul de energie din sectorul transporturilor; subliniază că acest lucru se aplică în special zonelor rurale unde distanțele dintre punctele de colectare și de prelucrare sunt mai mari; îndeamnă Comisia, statele membre și autoritățile regionale să ia în considerare abordarea bazată pe ciclul de viață în strategiile lor privind economia circulară pentru zonele rurale, pentru a evita impactul negativ general asupra mediului și a climei;

33.  subliniază că, dintr-un eșantion de 32 de programe operaționale examinate pentru realizarea unui studiu privind integrarea preocupărilor de mediu în fondurile politicii de coeziune, nouă vizează economia circulară și șase locurile de muncă verzi; salută actualele eforturi depuse de autoritățile naționale și regionale, dar, în același timp, invită statele membre să asigure o mai bună integrare a economiei circulare în programele lor operaționale regionale și în acordurile de parteneriat; insistă asupra acordării de sprijin regiunilor pentru a asigura o tranziție cât mai lină către economia circulară;

34.  invită statele membre să asigure o integrare corespunzătoare a economiei circulare în programele educaționale și de formare și reconversie profesională, într-o manieră interdisciplinară, pentru a încuraja dobândirea de aptitudini noi, care vor contribui ulterior la definirea unor noi modele de afaceri și la crearea de noi locuri de muncă;

35.  invită autoritățile naționale și regionale responsabile de elaborarea programelor operaționale să integreze mai bine conceptul de economie circulară în programele de cooperare teritorială, în special în programele de cooperare transfrontalieră, cu scopul de a pune în aplicare soluții transfrontaliere care pot avea rezultate mai eficiente la un preț mai redus;

36.  consideră că planificarea viitoare a fondurilor ESI în următoarea perioadă de programare ar trebui să fie mai bine coordonată cu planurile naționale privind energia și clima pentru 2030, utilizându-se, atunci când este posibil, indicatori similari celor prevăzuți în Regulamentul privind guvernanța uniunii energetice; solicită o strategie ambițioasă și coerentă pentru statele membre în vederea îndeplinirii obiectivelor obligatorii deja existente la nivelul UE privind atenuarea schimbărilor climatice;

37.  invită statele membre să profite de ocazie și să continue integrarea economiei circulare în actualele lor programe operaționale în cursul perioadei de revizuire; consideră că Comisia ar trebui să faciliteze acest proces, oferind în același timp asistență statelor membre în analizarea situației actuale și a posibilelor domenii în care economia circulară și principiile sale ar putea fi aplicate și adăugate;

38.  consideră că rolul cooperării teritoriale europene (CTE) în soluționarea provocărilor legate de punerea în aplicare a economiei circulare ar trebui consolidat într-o mai mare măsură; invită statele membre să promoveze cooperarea transfrontalieră, în special prin CTE, pentru a pune în aplicare proiectele economiei circulare; subliniază, în plus, importanța găsirii unor soluții sustenabile, prin acordurile de preaderare cu state terțe, pentru a aborda provocările actuale, în special în domeniul poluării aerului;

39.  subliniază potențialul neexploatat al strategiilor macroregionale în desfășurare de a contribui la soluționarea provocărilor legate de punerea în aplicare a economiei circulare, nu numai în statele membre, ci și în țări terțe situate în aceeași zonă geografică; subliniază că aceste strategii ar trebui să se concentreze asupra priorităților care ar sprijini crearea unei piețe a materiilor prime secundare pentru Uniune; solicită dezvoltarea unor inițiative ale UE de cooperare cu țările vecine;

40.  își reiterează opinia potrivit căreia este important ca autoritățile publice locale, regionale și naționale să își consolideze și să își mențină capacitățile în mod adecvat, ceea ce este, de asemenea, extrem de relevant pentru trecerea la o economie circulară; subliniază rolul important pe care îl poate avea asistența tehnică în acest domeniu; recunoaște că regiunile și zonele urbane au un rol esențial în promovarea participării la tranziția energetică pornind de la bază și sunt cele mai potrivite pentru testarea și aplicarea unor soluții integrate în domeniul energiei, în legătură directă cu cetățenii; subliniază rolul pe care îl pot avea inițiativele privind „orașele inteligente” în cadrul economiei circulare prin promovarea modelelor eco-tehnologice în dezvoltarea strategiilor de dezvoltare urbană durabilă; subliniază că orașele sustenabile și „circulare” sunt un instrument pentru o economie circulară eficientă;

41.  subliniază importanța achizițiilor publice ecologice ca motor al economiei circulare, cu o piață potențială estimată la 1 800 de miliarde EUR pe an pentru lucrări, bunuri și servicii publice(14);

42.  subliniază că este nevoie de un cadru de reglementare în domeniul energiei care să încurajeze cetățenii și comunitățile energetice să participe la tranziția energetică, prin dreptul de a produce independent și de a consuma ceea ce produc, precum și prin continuarea schemelor de sprijin, garantarea accesului prioritar la rețea și dispecerizarea prioritară pentru sursele regenerabile de energie;

43.  încurajează autoritățile locale și regionale să continue investițiile în programe educaționale și de formare și reconversie profesională a lucrătorilor, precum și în campanii de sensibilizare a cetățenilor cu privire la beneficiile și avantajele tuturor acțiunilor în vederea punerii în aplicare a economiei circulare prin proiectele politicii de coeziune, crescând astfel gradul de participare a cetățenilor și influențând comportamentul consumatorilor; subliniază, în acest sens, potențialul oferit de FSE; subliniază că tinerii antreprenori trebuie încurajați să se orienteze către economia circulară, în special în regiuni cu niveluri scăzute de venit și creștere economică; subliniază, de asemenea, că economia circulară le oferă zonelor rurale oportunitatea de a combate depopularea, de a-și diversifica economiile și de a-și crește gradul de protecție împotriva riscurilor; subliniază, în acest sens, că zonele rurale au nevoie de stimulente pentru a trece la lanțuri valorice durabile; subliniază importanța elaborării unei strategii specifice pentru regiunile insulare;

44.  încurajează Comisia să promoveze utilizarea dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității (DLRC) și a investițiilor teritoriale integrate (ITI), pentru a ajuta părțile interesate de la nivel local să combine diferite surse de finanțare și să planifice inițiative locale orientate către economia circulară;

45.  ia act de faptul că 80 % din deșeurile marine provin din surse terestre; subliniază, prin urmare, importanța soluționării problemei deșeurilor terestre și marine prin acțiuni locale și regionale, ceea ce ar aduce beneficii atât mediului, cât și sănătății umane; solicită statelor membre, regiunilor și autorităților locale să își concentreze eforturile asupra prevenirii generării de deșeuri terestre;

46.  invită Comisia ca, în contextul semestrului european, să ia în considerare impactul pe care îl au asupra calculului deficitelor publice investițiile naționale și regionale cofinanțate prin fondurile ESI în proiecte legate de economia circulară;

47.  salută propunerea de revizuire a Directivei 98/83/CE privind apa potabilă, care va facilita tranziția către o economie circulara prin reducerea deșeurilor din plastic provenite de la apa îmbuteliată, prin economii importante de energie și prin gestionarea apei potabile într-un mod eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor;

Economia circulară în politica de coeziune post-2020

48.  invită Comisia ca, pentru următoarea perioadă de programare, să elaboreze o metodologie de urmărire relevantă și indicatori adecvați pentru a permite o mai bună monitorizare a contribuției politicii de coeziune la realizarea unei economii circulare, astfel încât să existe o imagine mai precisă asupra condițiilor ecologice și socioeconomice;

49.  subliniază că și alte programe, precum LIFE, COSME și Orizont 2020, oferă un sprijin important pentru realizarea tranziției către o economie circulară; subliniază că este nevoie să se îmbunătățească sinergiile dintre instrumentele menționate mai sus pentru a se atinge obiectivele stabilite în Planul de acțiune al Comisiei pentru economia circulară;

50.  invită Comisia, în contextul noilor propuneri legislative pentru următorul cadru al politicii de coeziune, să dezvolte condiționalități ex-ante corespunzătoare legate de realizarea economiei circulare; consideră că strategiile privind economia circulară ar trebui dezvoltate în parteneriat cu autoritățile naționale, regionale și locale, precum și cu partenerii economici și sociali;

51.  invită Comisia să se asigure că programul Orizont 2020 acordă o și mai mare atenție, precum și finanțare sporită proiectelor de inovare și cercetare în domeniul economiei circulare;

52.  subliniază că este important să se intensifice sprijinul politicii de coeziune pentru dezvoltarea urbană și rurală durabilă și, în acest context, solicită ca obiectivele legate de economia circulară să aibă un rol mai proeminent; solicită să fie continuate acțiunile urbane și rurale inovatoare în acest domeniu și invită Comisia ca, la elaborarea propunerilor pentru viitor, să utilizeze pe deplin lecțiile învățate în perioada 2014-2020; solicită o abordare flexibilă și adaptată în aplicarea Agendei urbane, care să furnizeze stimulente și orientări pentru exploatarea pe deplin a potențialului orașelor în punerea în aplicare a economiei circulare;

53.  invită Comisia să facă din Platforma europeană a părților interesate privind economia circulară un instrument pentru schimbul de bune practici pentru a asigura cea mai bună utilizare posibilă a resurselor politicii de coeziune pentru tranziția către o economie circulară;

54.  subliniază interdependența dintre economia circulară și atenuarea schimbărilor climatice și, în consecință, solicită orientarea într-o mai mare măsură a cheltuielilor către investiții legate de economia circulară și climă în politica de coeziune de după 2020; subliniază, de asemenea, că, în următorul cadru financiar multianual (CFM), cheltuielile legate de climă în general ar trebui majorate comparativ cu cele din actualul CFM;

o
o   o

55.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 289.
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 470.
(4) JO L 347, 20.12.2013, p. 259.
(5) JO L 347, 20.12.2013, p. 303.
(6) JO L 347, 20.12.2013, p. 281.
(7) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2017)0053.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2016)0321.
(10) JO C 101, 16.3.2018, p. 111.
(11) JO C 265, 11.8.2017, p. 65.
(12) JO C 353, 27.9.2016, p. 27.
(13) Comunicarea Comisiei din 16 ianuarie 2018 privind un cadru de monitorizare pentru economia circulară (COM(2018)0029).
(14) Buying green! - A handbook on green public procurement (Să achiziționăm produse ecologice! - Ghid privind achizițiile publice ecologice), a treia ediție, Comisia Europeană, 2016.


Acordarea unei asistențe macrofinanciare suplimentare Ucrainei ***I
PDF 335kWORD 50k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 iunie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei asistențe macrofinanciare suplimentare Ucrainei (COM(2018)0127 – C8-0108/2018 – 2018/0058(COD))
P8_TA(2018)0255A8-0183/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0127),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 212 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0108/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului adoptată împreună cu Decizia nr. 778/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 august 2013 de acordare a unei asistențe macrofinanciare suplimentare Georgiei(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 29 mai 2018, de a aproba poziția Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0183/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 iunie 2018 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2018/... a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei asistențe macrofinanciare suplimentare Ucrainei

P8_TC1-COD(2018)0058


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2018/947.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIE COMUNĂ A PARLAMENTULUI, A CONSILIULUI ȘI A COMISIEI

Parlamentul, Consiliul și Comisia reamintesc că o condiție prealabilă pentru acordarea asistenței macrofinanciare este ca țara beneficiară să respecte mecanismele democratice reale, printre care un sistem parlamentar pluripartit, și statul de drept, și să garanteze respectarea drepturilor omului.

Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă monitorizează îndeplinirea acestei condiții prealabile pe parcursul întregului ciclu de viață al asistenței macrofinanciare din partea Uniunii.

Având în vedere neîndeplinirea condițiilor privind lupta împotriva corupției și anularea celei de a treia tranșe a programului anterior de asistență macrofinanciară în temeiul Deciziei (UE) 2015/601, Parlamentul European, Consiliul și Comisia subliniază faptul că asistența macrofinanciară va fi condiționată și în viitor de progresele realizate în Ucraina în lupta împotriva corupției. În acest sens, printre condițiile financiare și de politică economică ce figurează în memorandumul de înțelegere ce urmează a fi convenit între Uniunea Europeană și Ucraina se vor număra și obligații în materie de consolidare a guvernanței și a capacităților administrative și instituționale, în special în ceea ce privește lupta împotriva corupției în Ucraina, cu accent special pe un sistem de verificare a declarațiilor de avere, pe verificarea datelor privind proprietarii reali ai societăților și pe asigurarea bunei funcționări a unui parchet anticorupție în conformitate cu recomandările Comisiei de la Veneția. Vor fi luate în considerare și condiții privind combaterea spălării de bani și a evitării sarcinilor fiscale. În conformitate cu articolul 4 alineatul (4), dacă nu sunt întrunite condițiile stabilite, Comisia suspendă temporar sau anulează plata asistenței macrofinanciare din partea Uniunii.

Pe lângă faptul că informează periodic Parlamentul European și Consiliul cu privire la evoluțiile legate de asistență și le transmite documentele relevante, Comisia, la fiecare plată, publică un raport cu privire la îndeplinirea tuturor condițiilor de politică economică și financiare legate de această plată, în special în ceea ce privește lupta împotriva corupției.

Parlamentul European, Consiliul și Comisia reamintesc că această asistență macrofinanciară acordată Ucrainei contribuie la promovarea valorilor comune cu Uniunea Europeană, printre care dezvoltarea durabilă și responsabilă din punct de vedere social care atrage crearea de locuri de muncă și reducerea sărăciei, precum și angajamentul pentru o societate civilă puternică. Comisia prezintă, pe lângă proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de aprobare a memorandumului de înțelegere, și o analiză a impactului social preconizat al asistenței macrofinanciare. În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011, această analiză va fi transmisă Comitetului statelor membre și este accesibilă Parlamentului European și Consiliului prin intermediul registrului de lucrări al comitetelor.

(1) JO L 218, 14.8.2013, p. 15


Negocierile în vederea modernizării Acordului de asociere UE-Chile
PDF 340kWORD 54k
Recomandarea Parlamentului European din 13 iunie 2018 adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind negocierile în vederea modernizării Acordului de asociere UE-Chile (2018/2018(INI))
P8_TA(2018)0256A8-0158/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2 și 3 și titlul V, în special articolele 21 și 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), precum și partea a cincea din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 218 din TFUE,

–  având în vedere Acordul de asociere existent între Republica Chile și Uniunea Europeană,

–  având în vedere lansarea, la 16 noiembrie 2017, a negocierilor dintre Uniunea Europeană și Chile privind un acord de asociere modernizat,

–  având în vedere adoptarea de către Consiliu, la 13 noiembrie 2017, a directivelor de negociere pentru acest acord,

–  având în vedere Declarația comună a celei de-a 25-a ședințe a Comisiei parlamentare mixte UE-Chile din 22 ianuarie 2018,

–  având în vedere recomandarea sa din 14 septembrie 2017 adresată Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă privind negocierile legate de modernizarea pilonului comercial al Acordului de asociere UE-Chile(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2017 referitoare la relațiile politice ale UE cu America Latină(2),

–  având în vedere Declarația de la Forumul Societății civile UE-CELAC din 11 mai 2015 intitulat Equality, rights and democratic participation for the peoples of Europe and Latin America and the Caribbean (Egalitate, drepturi și participare democratică pentru popoarele din Europa și America Latină și Caraibi),

–  având în vedere articolul 108 alineatul (4) și articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0158/2018),

A.  întrucât Chile și UE sunt unite prin valori comune și legături culturale, economice și politice strânse;

B.  întrucât Chile și UE sunt parteneri apropiați în abordarea provocărilor regionale și globale, cum ar fi schimbările climatice, securitatea internațională, dezvoltarea durabilă și guvernanța mondială;

C.  întrucât Chile este un susținător puternic al democrației și drepturilor omului, al comerțului liber și deschis și al multilateralismului; întrucât Chile este, de asemenea, un membru esențial al Alianței Pacificului, al Organizației Statelor Americane (OAS) și al Uniunii Națiunilor Sud-Americane (UNASUR), precum și un membru al OCDE și o țară cu venit ridicat;

D.  întrucât Chile a fost și este un actor important în afacerile regionale, de exemplu în calitate de țară a garantului în procesul de pace din Columbia și în discuțiile de la Santo Domingo dintre guvernul Venezuelei și opoziție; întrucât Chile s-a retras din negocierile cu Venezuela deoarece nu au fost îndeplinite condițiile minime pentru alegeri prezidențiale democratice și o normalizare instituțională;

E.  întrucât un acord-cadru de participare privind participarea Chile la operațiunile UE de gestionare a crizelor este în vigoare din ianuarie 2014; întrucât Chile participă la EUFOR ALTHEA în Bosnia și Herțegovina, precum și la o serie de operațiuni de menținere a păcii ale ONU, ceea ce reflectă angajamentul său față de pacea și securitatea mondială;

F.  întrucât recentele alegeri parlamentare și prezidențiale au demonstrat încă o dată caracterul stabil și matur al democrației chiliene; întrucât Chile a beneficiat de o creștere economică puternică și a fost una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din America de Sud în ultimele decenii; întrucât eforturile de reformă din această țară sunt încă în curs de desfășurare;

G.  întrucât recenta dezincriminare a avortului în anumite circumstanțe a demonstrat o mai mare deschidere în societatea chiliană în direcția emancipării femeilor și a fetelor;

H.  întrucât, potrivit indicelui dezvoltării umane din 2016, Chile se situează printre țările cu un grad foarte ridicat de dezvoltare umană, clasându-se pe locul întâi în America Latină și pe locul 38 în lume, în fața a șapte state membre ale UE;

I.  întrucât actualul Acord de asociere a avut un rol esențial în aprofundarea relațiilor politice UE-Chile și în creșterea substanțială a fluxurilor comerciale și de investiții; întrucât respectarea în permanență a statului de drept și a unui cadru juridic și politic stabil permite atât Chile, cât și UE să își exercite libertatea antreprenorială și promovează un mediu de investiții adecvat care include garanții pentru principiul securității juridice;

J.  întrucât UE și Chile au încheiat mai multe acorduri ambițioase și cuprinzătoare cu alți parteneri în ultimii ani; întrucât o modernizare a Acordului de asociere UE-Chile are, prin urmare, potențialul de a consolida semnificativ relațiile existente, inclusiv relațiile în domeniul afacerilor externe și al securității;

K.  întrucât viitorul Acord de asociere dintre UE și Chile trebuie să reflecte pe deplin puterea transformatoare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și rolul cooperării internaționale pentru dezvoltare în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD);

L.  întrucât un Acord de asociere actualizat, împreună cu acordurile cu Mexic și Mercosur, care sunt în prezent în curs de (re)negociere, ar consolida rolul UE de aliat-cheie al Americii Latine, într-un moment în care alți actori, cum ar fi China și Rusia, încearcă tot mai mult să dobândească influență în regiune;

M.  întrucât Comisia parlamentară mixtă UE-Chile și-a exprimat în mod repetat sprijinul pentru modernizarea Acordului de asociere, cel mai recent în Declarația comună adoptată cu ocazia celei de a 25-a ședințe de la 22 ianuarie 2018,

1.  recomandă Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate următoarele:

Principii generale

Multilateralismul și cooperarea regională și internațională

Dialogul politic și cooperarea

Dispoziții instituționale

   (a) să îmbunătățească în mod considerabil cooperarea dintre Chile și UE, doi parteneri care împărtășesc aceeași viziune într-un mediu de noi incertitudini în relațiile internaționale, pe baza valorilor noastre comune și a principiilor democrației, combaterii schimbărilor climatice, asigurării egalității de gen, statului de drept, bunei guvernanțe, respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale;
   (b) să se asigure că acordul modernizat cu Chile este ambițios, cuprinzător și echilibrat, oferind beneficii tangibile pentru cetățenii, întreprinderile și economiile din UE și din Chile; să se asigure că acesta este un pionier printre cele mai avansate acorduri încheiate de UE cu țări terțe;
   (c) să consolideze dimensiunea drepturilor omului a cooperării dintre UE și Chile, având în vedere strategia UE-Chile privind drepturile omului 2016-2020; să includă un angajament comun față de protecția și promovarea drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a egalității de gen și a drepturilor minorităților, precum comunitatea LGBTI și populațiile indigene, cu mecanisme executorii de monitorizare, raportare periodică și soluționare a litigiilor; să încurajeze Chile să găsească o soluție la chestiunile privind populația indigenă Mapuche și alte populații indigene; să continue practica includerii unei clauze privind drepturile omului în toate viitoarele acorduri de asociere; să continue dialogul periodic dintre UE și Chile privind drepturile omului, cu scopul de a consolida cadrul instituțional și politicile publice de promovare a drepturilor omului, inclusiv prin intermediul cooperării multilaterale;
   (d) să încurajeze Chile să garanteze dreptul la un proces echitabil și la o procedură judiciară în deplină conformitate cu standardele internaționale;
   (e) să urmărească promovarea dezvoltării socioeconomice durabile, combaterea sărăciei și reducerea inegalităților, având în vedere angajamentul Chile de a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) în cadrul Agendei 2030;
   (f) să sprijine Chile în vederea îmbunătățirii standardelor educaționale și a programelor de învățământ, asigurând că persoanele cu veniturile cele mai mici au acces deplin la învățământul superior; să consolideze legătura între universități și piața muncii, eliminând nepotrivirile în materie de competențe și promovând ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor;
   (g) să încurajeze protejarea drepturilor sociale și de mediu și să asigure o punere în aplicare eficientă a convențiilor Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și eradicarea muncii forțate și a muncii copiilor;
   (h) să consolideze dialogul și cooperarea cu privire la provocările regionale și globale, cum ar fi criminalitatea organizată, traficul de droguri, creșterea inegalităților, migrația, terorismul și schimbările climatice, inclusiv punerea în aplicare a Agendei 2030; să sprijine cooperarea dintre UE și Chile cu privire la gestionarea migrației și să instituie mecanisme de readmisie, inclusiv pentru apatrizii și resortisanții din țări terțe;
   (i) să își amintească de importanța agendei multilaterale și de faptul că nicio negociere bilaterală nu trebuie să submineze ambiția de a realiza progrese la nivel multilateral;
   (j) să contribuie la consolidarea multilateralismului și a cooperării internaționale pentru a promova securitatea internațională și a aborda eficient provocările mondiale; să consolideze coordonarea privind pozițiile adoptate de ambele părți în organizațiile și forurile internaționale;
   (k) să încurajeze Chile să sprijine în continuare integrarea regională și regimurile de cooperare, în special Alianța Pacificului, având în vedere rezultatele încurajatoare ale Chile ca motor real și activ de integrare economică între membrii din regiune, dar și UNASUR și Comunitatea Statelor Latinoamericane și Caraibiene (CELAC); să analizeze posibilitatea ca UE să obțină statutul de observator în Alianța Pacificului;
   (l) să asigure dialogul periodic constructiv privind toate aspectele relevante, valorificând și lărgind cadrele existente; să mobilizeze resursele disponibile prin Instrumentul de parteneriat (IP) în vederea realizării obiectivelor strategice;
   (m) să asigure o strânsă cooperare în domeniul securității și apărării, în special în ceea ce privește prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor, securitatea maritimă, dezarmarea și neproliferarea; să permită participarea sporită a Chile în cadrul misiunilor și operațiunilor politicii de securitate și apărare comune (PSAC) a UE;
   (n) să permită intensificarea cooperării în lupta împotriva terorismului, a criminalității organizate și a criminalității informatice, precum și pentru prevenirea radicalizării și a criminalității transfrontaliere, fără a submina libertățile civile și drepturile fundamentale; să ia măsuri în cadrul luptei mondiale împotriva terorismului, prin consolidarea mecanismelor, a măsurilor și a organismelor de cooperare mondială și regională în conformitate cu dreptul internațional și cu principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite;
   (o) să consolideze cooperarea în domeniul combaterii corupției, a spălării de bani și a evaziunii fiscale; să includă dispoziții privind buna guvernanță fiscală și standarde de transparență care reafirmă angajamentul părților de a pune în aplicare standardele internaționale în ceea ce privește combaterea evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale;
   (p) să reamintească că corupția subminează drepturile omului, egalitatea, justiția socială, comerțul și concurența echitabilă, împiedicând astfel creșterea economică; să includă secțiuni specifice care subliniază angajamente clare și ferme și măsuri de combatere a corupției în toate formele sale și să pună în aplicare standardele internaționale și convențiile multilaterale de combatere a corupției;
   (q) să faciliteze mobilitatea între UE și Chile; să intensifice schimburile de tineri și de studenți, programele de burse și cursurile de formare, inclusiv prin programul ERASMUS+; să depună în continuare eforturi în direcția recunoașterii reciproce depline a calificărilor academice și a modernizării, a accesibilității și a internaționalizării învățământului superior;
   (r) să promoveze transferul de cunoștințe științifice și tehnologice și să intensifice cooperarea în domeniul cercetării și cooperării, prin valorificarea deplină a programelor existente, cum ar fi Orizont 2020;
   (s) să promoveze și să consolideze relațiile în domeniul cooperării internaționale, pe baza Memorandumului de înțelegere privind cooperarea internațională, semnat în 2015; să creeze mecanisme inovatoare care să extindă și să consolideze cooperarea trilaterală și regională cu părți terțe din cadrul și din afara Americii Latine, prin intermediul unor programe precum EUROsociAL+ și Euroclima+, precum și cooperarea privind politicile în materie de droguri precum COPOLAD;
   (t) să elaboreze o metodologie pentru a arăta efectele acordului modernizat asupra femeilor și bărbaților și să utilizeze rezultatele sale ca punct de plecare pentru conceperea de politici de realizare a echilibrului de gen;
   (u) să își reafirme angajamentul comun față de Acordul de la Paris privind schimbările climatice și de Agenda 2030 și să asigure o strânsă cooperare între UE și Chile cu privire la protecția mediului și lupta împotriva schimbărilor climatice; să consolideze parteneriatul cu privire la cooperarea tehnică și politică în domenii esențiale legate de mediu, inclusiv emisiile de CO2 în transportul internațional, conservarea biodiversității și producția și consumul sustenabile; să încurajeze o cooperare mai strânsă în domeniul economiei circulare pentru a îmbunătăți eficiența utilizării resurselor, utilizarea sustenabilă a resurselor naturale, ecoinovarea și gestionarea apei; să sporească sprijinul pentru proiectele de atenuare a efectelor schimbărilor climatice;
   (v) să consolideze cooperarea cu privire la cercetare și dezvoltare și cu privire la utilizarea programului Copernicus al UE în domeniul datelor de observare a Pământului prin satelit în scopuri ecologice;
   (w) să încurajeze cooperarea culturală și să sprijine diaspora în Chile și UE, cu obiectivul de a sprijini investițiile străine, atât în UE, cât și în Chile;
   (x) să reafirme accesul la apă ca drept al omului;
   (y) să se asigure că Acordul de asociere se bazează pe o participare parlamentară solidă, care să consolideze actualele dispoziții și mecanisme de cooperare pentru a permite o mai mare contribuție și un control sporit al punerii sale în aplicare, în special prin actualul format interparlamentar al Comisiei parlamentare mixte; să se prevadă posibilitatea ca Comisia parlamentară mixtă să solicite informații relevante cu privire la punerea în aplicare a Acordului de asociere;
   (z) să asigure implicarea adecvată a societății civile, atât pe parcursul negocierilor, cât și în etapa de punere în aplicare a Acordului de asociere, inclusiv a Comitetului consultativ mixt, dar fără a se limita la acesta; subliniază necesitatea de a institui un mecanism instituționalizat de facilitare a dialogului politic care să implice organizațiile societății civile din ambele regiuni;
   (aa) să informeze Parlamentul imediat și pe deplin în toate etapele negocierilor, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE; aceasta include transmiterea către Parlament a textelor de negociere și a proceselor-verbale ale fiecărei runde de negocieri; salută, în acest sens, decizia Consiliului din 22 ianuarie 2018 de a publica mandatul de negociere acordat Comisiei și VP/ÎR în noiembrie 2017;
   (ab) să considere publicarea recentă a directivelor de negociere ca un precedent important și să se angajeze să publice pe viitor toate directivele de negociere pentru acordurile internaționale;
   (ac) să accelereze negocierile privind Acordul de asociere cu scopul de a permite ratificarea acestuia de către Parlament înainte de sfârșitul actualei legislaturi europene;
   (ad) să asigure respectarea, la toate nivelurile, a practicii consacrate de a aștepta aprobarea Parlamentului înainte de a aplica cu titlu provizoriu noul acord;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Președintelui, Guvernului și Parlamentului Republicii Chile.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0354.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0345.


Relațiile UE-NATO
PDF 298kWORD 62k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 iunie 2018 referitoare la relațiile UE-NATO (2017/2276(INI))
P8_TA(2018)0257A8-0188/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul de la Lisabona,

–  având în vedere Tratatul Atlanticului de Nord,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 20 decembrie 2013, 26 iunie 2015, 28 iunie și 15 decembrie 2016 și 9 martie, 22 iunie și 15 decembrie 2017,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 18 mai 2015 și 14 noiembrie 2016 privind politica de securitate și apărare comună, din 6 decembrie 2016 privind cooperarea UE-NATO, din 6 martie, 18 mai și 17 iulie 2017 privind Strategia globală a UE și din 19 iunie și 5 decembrie 2017 privind punerea în aplicare a setului comun de propuneri adoptat de Consiliile UE și NATO la 6 decembrie 2016,

–  având în vedere documentul intitulat „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică - O strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, prezentat de Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) la 28 iunie 2016,

–  având în vedere declarația comună din 8 iulie 2016 a președinților Consiliului European și Comisiei Europene și a Secretarului General al NATO, ansamblul comun de 42 de propuneri adoptat de Consiliile UE și NATO la 6 decembrie 2016, rapoartele intermediare din 14 iunie și 5 decembrie 2017 referitoare la punerea în aplicare a acestui ansamblu de propuneri și noul ansamblu de 32 de propuneri adoptat de ambele consilii la 5 decembrie 2017,

–  având în vedere rezultatul reuniunilor Consiliului Afaceri Externe (inclusiv Apărare) din 13 noiembrie 2017 și 6 martie 2018, care au avut ca temă în mod specific cooperarea UE-NATO,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2016 către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Planul de acțiune european în domeniul apărării” (COM(2016)0950),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a VP/ÎR din 10 noiembrie 2017 adresată Parlamentului European și Consiliului privind îmbunătățirea mobilității militare în Uniunea Europeană (JOIN(2017)0041) și planul de acțiune aferent prezentat în martie 2018 (JOIN(2018)0005),

–  având în vedere pachetul de măsuri în domeniul apărării prezentat de Comisie la 7 iunie 2017,

–  având în vedere Raportul anual pe 2017 al Secretarului General al NATO, publicat la 15 martie 2018,

–  având în vedere Rezoluția nr. 439 a Adunării Parlamentare a NATO (AP NATO) din 9 octombrie 2017 referitoare la o cooperare mai strânsă UE-NATO,

–  având în vedere Rezoluția nr. 440 a AP NATO din 9 octombrie 2017 referitoare la baza industrială de apărare europeană,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru apărare și securitate a AP a NATO din 8 octombrie 2017 privind cooperarea NATO-UE după reuniunea la nivel înalt de la Varșovia, inclusiv anexa la acesta la care a contribuit Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 aprilie 2016 referitoare la UE într-un mediu global în schimbare - o lume mai conectată, mai contestată și mai complexă(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la Uniunea Europeană a Apărării(2),

–  având în vedere Rezoluțiile sale din 23 noiembrie 2016 și 13 decembrie 2017 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (PSAC)(3),

–  având în vedere Rezoluțiile sale din 14 decembrie 2016 și 13 decembrie 2017 referitoare la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 martie 2017 referitoare la implicațiile constituționale, juridice și instituționale ale politicii de securitate și apărare comune: posibilitățile oferite de Tratatul de la Lisabona(5),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0188/2018),

A.  întrucât valorile noastre liberale, cum ar fi democrația liberală, multilateralismul, drepturile omului, pacea, dezvoltarea și statul de drept, pe care sunt întemeiate UE și legătura transatlantică, precum și sistemul internațional bazat pe norme și unitatea și coeziunea europeană sunt contestate într-o perioadă de turbulență geopolitică și degradare rapidă a mediului strategic;

B.  întrucât cele două organizații principale ale Occidentului, UE și NATO, înregistrează progrese în întărirea cooperării lor pentru a face față unor încercări, riscuri și amenințări complexe, atât convenționale, cât și hibride, generate de actori statali și nestatali proveniți îndeosebi din Est și din Sud; întrucât acumularea de crize destabilizatoare a vecinătății europene creează atât amenințări la adresa securității interne, cât și a celei externe; întrucât niciuna din cele două organizații nu dispune de întreaga gamă de instrumente pentru a face față acestor încercări în materie de securitate pe cont propriu și fiecare ar fi mai capabilă să le facă față în cooperare cu cealaltă; întrucât UE și NATO sunt indispensabile pentru asigurarea securității Europei și a cetățenilor lor;

C.  întrucât cooperarea UE-NATO nu ar trebui considerată un scop în sine, ci o cale de a realiza priorități și obiective de securitate comune prin complementaritatea misiunilor și a mijloacelor disponibile; întrucât statele membre ale UE și aliații NATO au un singur ansamblu de forțe; întrucât, împreună, cele două organizații pot să utilizeze eficient resursele și au la dispoziție o gamă mai variată de mijloace existente cu care să răspundă la provocările de securitate;

D.  întrucât NATO este o alianță militară, iar UE nu este o astfel de alianță; întrucât UE este un actor strategic global și un furnizor de securitate, având la dispoziție o gamă largă și unică de mijloace și de instrumente pentru a face față încercărilor actuale în mod cuprinzător prin intermediul diferitelor sale politici; întrucât, conform obiectivelor Strategiei globale și în urma acesteia, UE își întărește responsabilitatea pentru propria sa securitate și propria sa apărare, precum și rolul său de partener pentru pacea și securitatea internațională și capacitatea sa de a acționa în mod autonom, întărind, în același timp, contribuția sa la NATO și promovând o cooperare mai strânsă;

E.  întrucât NATO are principala responsabilitate pentru apărarea colectivă a membrilor săi; întrucât ia act de orientarea pentru aliații NATO de a cheltui 2% din propriul PIB pentru apărare, în decurs de zece ani, pentru a menține o capacitate de apărare adecvată; întrucât NATO, ca principal partener al UE în materie de securitate, rămâne o garanție esențială pentru interoperabilitatea capabilităților forțelor aliate și coerența eforturilor lor în materie de achiziții;

F.  întrucât UE și NATO trebuie să se completeze mai bine în ceea ce privește dimensiunea securității pentru a răspunde mai bine noilor încercări, multidimensionale și fără precedent în materie de securitate; întrucât zonele comune ale celor două organizații impun, de asemenea, o cooperare mai strânsă și mai eficientă;

G.  întrucât UE și NATO, implicate ambele în gestionarea crizelor, ar desfășura mai eficient această activitate dacă ar acționa cu adevărat coordonat și ar profita la maximum de cunoștințele de specialitate și de resursele lor; întrucât, în urma Strategiei globale a UE, Uniunea își întărește abordarea comună în materie de conflicte și crize externe, precum și răspunsul la amenințările și provocările prezente în legătura dintre securitatea internă și cea externă, utilizând mijloace civile sau militare;

H.  întrucât, la reuniunea la nivel înalt a NATO de la Varșovia, din 2016, Alianța și UE au prezentat domeniile de întărire a cooperării în lumina provocărilor comune din Est și Sud, inclusiv combaterea amenințărilor hibride, sporirea rezistenței, consolidarea capacităților în materie de apărare, apărarea cibernetică, securitatea maritimă și exercițiile; întrucât, în decembrie 2016, miniștrii de Externe ai NATO au aprobat 42 de măsuri pentru promovarea cooperării NATO-UE în domeniile stabilite, iar în decembrie 2017 au fost stabilite alte domenii de colaborare;

I.  întrucât este necesar un parteneriat UE-NATO pentru a răspunde amenințărilor hibride, inclusiv pentru a combate inducerea în eroare și dezinformarea, precum și pentru a îmbunătăți rezistența; întrucât este nevoie de o distincție clară între atribuțiile și strategiile politice ale celor două instituții;

J.  întrucât se constată o recrudescență a activităților Rusiei; întrucât, atâta timp cât persistă riscul de slăbire a legăturii transatlantice și a solidarității între statele membre ale UE, trebuie întărită abordarea lor strategică comună cu privire la Rusia; întrucât atât UE, cât și NATO sunt îngrijorate de comportamentul militar mai sigur pe sine al Rusiei; întrucât manipulările politice și atacurile cibernetice sunt, de asemenea, cauze de îngrijorare; întrucât UE a reacționat la amestecul Rusiei în afacerile interne europene care încalcă legislația și normele internaționale; întrucât rezistența este și va continua să fie un element esențial de apărare colectivă;

K.  întrucât vecinătatea sudică se confruntă cu o instabilitate fără precedent și reprezintă o provocare importantă din punct de vedere strategic atât pentru statele membre ale UE, cât și pentru statele membre ale NATO, în special pentru cele situate în prima linie;

L.  întrucât atacurile cibernetice sunt tot mai des întâlnite și mai sofisticate; întrucât, în 2014, NATO a stabilit că apărarea cibernetică face parte din sarcinile principale de apărare colectivă ale Alianței, iar în 2016 a recunoscut spațiul cibernetic ca domeniu operațional, alături de spațiul terestru, aerian și maritim; întrucât UE și NATO își pot completa reciproc eforturile; întrucât ar trebui promovată cooperarea consolidată între statele membre ale UE în domeniul securității cibernetice și întrucât în acest domeniu este nevoie de o abordare coordonată a tuturor statelor membre ale UE;

M.  întrucât, în decembrie 2017, NATO și UE au decis să își intensifice cooperarea în ceea ce privește combaterea terorismului, în principal prin sporirea schimbului de informații și prin îmbunătățirea rezistenței naționale;

N.  întrucât atât UE, cât și NATO utilizează aceeași infrastructură de transport în Europa, un factor-cheie în desfășurarea rapidă de forțe militare, și întrucât mobilitatea militară a fost recunoscută recent ca o prioritate în cooperarea dintre cele două organizații;

O.  întrucât, conform celor mai recente sondaje ale Centrului de cercetare Pew, sprijinul public pentru NATO este puternic și în creștere în majoritatea statelor membre ale NATO,

Un parteneriat mai profund

1.  este convins că UE și NATO împărtășesc aceleași valori în eforturile lor vizând pacea și securitatea internațională, că acestea se confruntă cu încercări strategice similare și, având în vedere că 22 de state sunt membre ale ambelor organizații, că au interese de securitate și apărare convergente, inclusiv în ceea ce privește protejarea cetățenilor lor împotriva amenințărilor; consideră că parteneriatul strategic dintre UE și NATO este esențial pentru a face față acestor încercări în materie de securitate; subliniază că cooperarea între UE și NATO ar trebui să se completeze reciproc și să respecte particularitățile și rolurile fiecăreia;

2.  subliniază că deschiderea și transparența, cu respectarea deplină a autonomiei decizionale și a procedurilor ambelor organizații, precum și includerea și reciprocitatea, fără a aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și apărare a niciunui stat membru, sunt principii importante ale parteneriatului strategic UE-NATO; subliniază că cooperarea cu statele membre ale UE care nu sunt membre ale NATO și cu statele membre ale NATO care nu sunt membre ale UE este o parte integrantă din cooperarea UE-NATO;

3.  este convins că, pentru membrii săi, NATO este piatra de temelie a apărării și a descurajării colective în Europa; este, de asemenea, convins că o UE mai puternică, cu o PSAC mai eficientă, prin intermediul mai multor proiecte între statele membre și capabilă să onoreze dispozițiile articolului 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană, prin care statele membre pot solicita asistență, contribuie la o NATO mai puternică; subliniază că cooperarea UE-NATO trebuie să țină cont și de politica de securitate și apărare a celor șase state membre ale UE care nu sunt membre ale NATO și a celor șapte membri ai NATO care nu sunt membri ai UE;

4.  crede cu tărie că abordarea eficace a întregii game de provocări privind securitatea presupune o viziune strategică, o continuare a adaptării structurale și o combinație de instrumente de putere coercitivă și necoercitivă atât pentru UE, cât și pentru NATO; subliniază că timpul este un factor esențial pentru întărirea parteneriatului UE-NATO, ținând seama de diferențele dintre cele două organizații;

5.  ia act de faptul că, chiar dacă o cultură strategică europeană comună ar trebui să fie dezvoltată în continuare, ajungerea la o percepție comună a amenințării va avea un impact pozitiv; este de părere că Uniunea trebuie să depună eforturi pentru a-și consolida autonomia strategică; încurajează, prin urmare, statele membre ale UE să ajungă, în cooperare cu instituțiile UE, la o înțelegere comună a amenințărilor ce evoluează și să continue eforturile cum ar fi informările comune, formarea pentru reacția în caz de urgență civilă și evaluările în comun ale amenințărilor; salută recentele eforturi în această direcție;

6.  subliniază că cetățenii europeni, recunoscând că reacțiile pur naționale la terorism și insecuritate sunt insuficiente, se așteaptă ca UE să îi protejeze de aceste amenințări și că o cooperare strânsă între UE și NATO ar permite statelor membre să fie mai complementare și mai eficace;

7.  subliniază necesitatea consolidării cooperării UE-NATO în domeniul misiunilor și al operațiunilor, atât la nivel strategic, cât și la nivel tactic;

8.  insistă că parteneriatul strategic UE-NATO este fundamental atât pentru politica de securitate și apărare comună (PSAC) în schimbare a UE și pentru viitorul Alianței, cât și pentru relațiile UE-Regatul Unit după ieșirea acestuia din UE;

9.  consideră că potențialul relațiilor UE-NATO poate fi valorificat într-o mai mare măsură și că dezvoltarea și aprofundarea în continuare a parteneriatului nu ar trebui să se limiteze la un răspuns comun la crizele din afara Europei, în special din vecinătate, ci și la crizele de pe continent;

10.  subliniază necesitatea conlucrării în domeniul prevenirii, analizării și al alertelor timpurii prin intermediul unui schimb eficace de informații vizând să combată amenințările emergente prin acțiuni comune;

11.  consideră că declarația comună UE-NATO și acțiunile ulterioare de punere în aplicare marchează o nouă etapă, esențială, a parteneriatului strategic; salută progresele concrete în punerea în aplicare a declarației comune, în special în ce privește combaterea amenințărilor hibride, comunicarea strategică, coerența rezultatelor proceselor respective de planificare a apărării și cooperarea maritimă; încurajează realizarea de noi progrese și salută noul ansamblu de acțiuni adăugate la 5 decembrie 2017, în special pe cele referitoare la combaterea terorismului, mobilitatea militară și femeile, pacea și securitatea; salută schimbările survenite în ceea ce privește cultura angajamentului și buna funcționare a cooperării între personalul celor două organizații pentru punerea în aplicare a fiecărei acțiuni în parte; reiterează că, deși procesul în sine este administrat de instituții, succesul punerii în aplicare a obiectivelor și a acțiunilor comune convenite depinde de voința politică susținută a tuturor statelor membre; salută, în acest context, implicarea atât a membrilor UE, cât și a membrilor NATO și evidențiază că punerea în aplicare cu succes a declarației comune depinde de voința politică a tuturor statelor membre; consideră că este important să se întărească o mai bună cooperare și un dialog mai bun între UE și NATO, precum și să se asigure voință politică și resurse adecvate pentru continuarea punerii în aplicare și îmbunătățirea cooperării; așteaptă cu interes adoptarea unei noi declarații UE-NATO în cadrul reuniunii la nivel înalt a NATO de la Bruxelles, din 11-12 iulie 2018;

12.  ia act de informările comune regulate prezentate de VP/ÎR și de Secretarul General al NATO la Consiliul Afaceri Externe al UE și, respectiv, la Consiliul Nord-Atlantic al NATO (NAC) și de reuniunile periodice dintre Comitetul politic și de securitate al UE și NAC;

13.  salută reafirmarea angajamentului SUA față de securitatea europeană și de NATO; reamintește că UE și Statele Unite sunt parteneri internaționali importanți, al căror parteneriat se afirmă și prin intermediul NATO; subliniază valoarea relațiilor bilaterale între statele membre ale UE și SUA; este ferm convins că întărirea cooperării UE-NATO consolidează legătura transatlantică și că capacitatea NATO de a-și îndeplini misiunile este legată de relația transatlantică; constată, prin urmare, că evoluțiile politice recente ar putea avea un impact asupra forței relației transatlantice; constată că SUA, care în general a încurajat și a salutat evoluțiile substanțiale în apărarea UE, ar trebui să-și continue eforturile pentru a căpăta o mai bună înțelegere a intereselor strategice europene, inclusiv în ce privește dezvoltarea capabilităților europene de apărare; subliniază că eforturile pe care le depune UE pentru a realiza autonomia strategică întăresc mediul de securitate al Alianței;

14.  salută prezența înaintată întărită a NATO pe flancul estic al NATO; salută desfășurarea de către NATO a patru grupuri tactice de luptă multinaționale în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia, conduse de Regatul Unit, Canada, Germania și, respectiv, de Statele Unite; consideră că cooperarea UE-NATO ar trebui întărită în continuare pe frontul estic și pe cel sudic, pentru asigurarea securității ambelor organizații și pentru a împiedica și contracara în mod adecvat pătrunderea Rusiei în țările din flancul estic, prin mijloace hibride sau convenționale; subliniază că infrastructurii actuale din Europa, care se bazează în mare pe axa Vest-Est, ar trebui să i se adauge o axă Nord-Sud, pentru a corespunde nevoilor în materie de mobilitate militară; subliniază că eforturile în materie de mobilitate militară ar trebui să contribuie la punerea în aplicare eficace a misiunilor și operațiunilor PSAC, precum și la poziția de apărare a Alianței; consideră că drumurile, podurile și căile ferate ar trebui să fie modernizate astfel încât să permită trimiterea rapidă de personal și echipamente militare;

15.  subliniază, în acest sens, că este important să se îmbunătățească capabilitățile NATO de consolidare rapidă prin îmbunătățirea infrastructurii UE și a celei naționale, prin eliminarea barierelor birocratice și de infrastructură din calea deplasării rapide a forțelor și prin poziționarea prealabilă a echipamentelor și a materialelor militare, ceea ce întărește securitatea noastră colectivă;

16.  salută lansarea cooperării structurate permanente (PESCO); subliniază potențialul acesteia pentru consolidarea contribuției europene în cadrul NATO; este de părere că PESCO poate îmbunătăți sinergiile și eficacitatea și că reprezintă un pas esențial pentru îmbunătățirea securității și a capabilităților de apărare ale UE, precum și a performanței potențiale a statelor membre ale UE care fac parte din NATO și este convins că UE și NATO, devenind mai puternice amândouă, se pot consolida reciproc;

17.  subliniază caracterul complementar al PESCO față de NATO și faptul că ar trebui să constituie un vector pentru aprofundarea cooperării UE-NATO în domeniul dezvoltării capabilităților, deoarece vizează consolidarea capacităților de apărare ale UE și, la modul general, transformarea PSAC într-o politică mai eficace și mai pertinentă pentru reacțiile la provocările militare și de securitate din prezent; subliniază importanța transparenței și a comunicării pe tema PESCO cu Statele Unite și cu alți membri ai NATO, în scopul de a evita orice neînțelegeri;

18.  subliniază că următoarea declarație comună UE-NATO ar trebui să insiste ca capabilitățile dezvoltate la nivel multinațional de către statele membre ale UE, inclusiv în cadrul PESCO, și de către membrii NATO să fie disponibile atât pentru operațiunile NATO, cât și pentru operațiunile UE; subliniază că deciziile recente adoptate de UE [procesul anual coordonat de revizuire privind apărarea (CARD), PESCO, Fondul european de apărare), destinate să asigure faptul că europenii își asumă o responsabilitate mai mare pentru propria lor securitate, contribuie la consolidarea NATO, precum și la asigurarea unei repartizări echitabile a sarcinilor la nivel transatlantic, ținând seama în același timp de obiectivul de a răspunde împreună provocărilor comune de securitate, evitând suprapunerea inutilă și dezvoltând capabilități de apărare coerente, complementare și interoperabile; consideră că dezvoltarea unor standarde, proceduri, pregătiri și exerciții comune ar trebui să fie considerată un factor important de îmbunătățire a eficienței cooperării UE-NATO;

19.  constată că, după Brexit, 80 % dintre cheltuielile NATO în materie de apărare vor proveni din afara UE, iar trei din patru batalioane din Est vor fi conduse de țări terțe;

20.  îndeamnă UE și NATO să organizeze exerciții regulate la nivel strategic la care să participe liderii politici de vârf ai ambelor organizații; salută, în acest sens, exercițiul estonian EU CYBRID 2017, cu ocazia căruia Secretarul General al NATO a participat în premieră la un exercițiu al UE;

Principalele domenii de cooperare

21.  ia act de amenințările la adresa securității care au căpătat un caracter hibrid și mai puțin convențional și observă că pentru combaterea acestora se impune o cooperare la nivel internațional; îndeamnă UE și NATO să continue să își întărească poziția și să tindă spre o conștientizare comună a situației în ceea ce privește amenințările hibride; încurajează UE și NATO să își coordoneze mecanismele de răspuns în caz de criză pentru a oferi răspunsuri coerente la amenințările hibride; salută recenta inaugurare în comun de către Secretarul General al NATO și de către VP/ÎR al UE a Centrului European de Excelență pentru Contracararea Amenințărilor Hibride cu sediul la Helsinki și încurajează statele membre ale UE să înființeze centre de excelență pentru contracararea amenințărilor hibride, inspirându-se din exemplul centrului din Helsinki; salută, în acest sens, exercițiile separate, dar paralele PACE17 și CMX17, care au avut loc în 2017 și prin care personalul UE și, respectiv, personalul NATO și-au testat propriile proceduri pentru comunicarea și schimbul de informații în timpul unei amenințări hibride fictive aflate în curs de desfășurare; salută acțiunea concertată a aliaților occidentali ca răspuns la atacul chimic suspectat al Rusiei în Regatul Unit;

22.  consideră că următoarea declarație comună UE-NATO ar trebui să salute progresele înregistrate și să solicite punerea în aplicare efectivă a tuturor propunerilor adoptate de cele două instituții; este de părere că sunt necesare mai multe eforturi pentru transpunerea în practică a numeroaselor angajamente deja asumate;

23.  consideră, în acest context, că inițiativele de consolidare a Europei apărării ar trebui să beneficieze de sprijin din partea ambelor organizații, ceea ce le-ar permite statelor membre să își îmbunătățească autonomia strategică și să fie capabile să intervină împreună pe plan militar de manieră credibilă; reamintește că aceste inițiative sunt complementare celor ale NATO;

24.  consideră că este important, de asemenea, să se asigure transpunerea în practică a principiilor includerii, reciprocității și respectării depline a autonomiei decizionale a ambelor organizații, astfel cum se prevede în Concluziile Consiliului din 5 decembrie 2017;

25.  salută succesul exercițiului de gestionare paralelă și coordonată a crizelor din 2017, care a asigurat o platformă utilă pentru schimbul de bune practici; așteaptă cu interes analiza învățămintelor desprinse din această experiență, precum și continuarea cooperării în cadrul unor exerciții comune ale UE și NATO, inclusiv exercițiul condus de UE, planificat pentru 2018;

26.  constată că procedurile actuale pentru schimbul de informații clasificate între cele două organizații rămân greoaie și ineficiente; consideră că ambele organizații se confruntă cu aceleași provocări strategice și, implicit, se vor confrunta împreună cu consecințele acestora; este de părere că, prin consolidarea încrederii reciproce, trebuie îmbunătățită cooperarea în ceea ce privește schimbul de informații clasificate și analiza informațiilor, inclusiv în domeniul combaterii terorismului; subliniază că UE va trebui să își îmbunătățească capacitatea, asigurând acordarea autorizării de securitate unui număr mai mare de membri ai personalului său, formare specifică pentru lucrul cu informații clasificate și investiții în comunicații sigure; este de părere că încurajarea reciprocității și a unei abordări de tip „need-to-share” (nevoia de a partaja informații pentru a primi, în schimb, altele noi și a pune în comun cunoașterea rezultată) a informațiilor adecvate ar fi, de asemenea, în avantajul misiunilor și operațiilor ambelor organizații; consideră că amenințările hibride ar putea fi combătute mai eficace în comun prin evaluarea paralelă și coordonată a informației;

27.  invită UE și NATO să își consolideze cooperarea privind comunicarea strategică, inclusiv prin consolidarea parteneriatului dintre Centrul de Excelență al NATO în domeniul Comunicării Strategice și divizia StratCom a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE);

28.  salută crearea noii celule de fuziune a UE împotriva amenințărilor hibride și interacțiunea acesteia cu celula de analiză a amenințărilor hibride a NATO pentru a tinde către o conștientizare comună a situației și pentru a analiza în comun potențialele amenințări hibride;

29.  este convins că cooperarea și schimbul și partajarea informațiilor sunt esențiale în domeniul securității cibernetice și recunoaște progresele înregistrate în acest domeniu; subliniază necesitatea de a preveni, detecta și răspunde la incidentele cibernetice; invită ambele organizații să își coordoneze activitățile de monitorizare și să facă schimb de date privind apărarea cibernetică, dacă este cazul, facilitând astfel eforturile UE-NATO în domeniul informațiilor; încurajează UE și NATO să își îmbunătățească cooperarea și coordonarea operațională și să susțină interoperabilitatea prin schimbul de bune practici privind mijloacele, metodele și procesele utilizate pentru atribuirea atacurilor cibernetice; este de părere că intensificarea schimburilor de informații între UE și NATO reprezintă o prioritate în scopul de a permite identificarea tuturor surselor responsabile de atacurile cibernetice și desfășurarea acțiunilor juridice care se impun; consideră importantă, de asemenea, armonizarea activităților de instruire și cooperarea în ceea ce privește cercetarea și tehnologiile în domeniul cibernetic; salută acordul dintre Centrul de răspuns la incidente de securitate cibernetică al UE și Capacitatea de răspuns la incidente informatice a NATO; consideră că, în cadrul noului mandat al Agenției Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA), noile activități legate de cooperarea în domeniul apărării cibernetice pot suscita interesul NATO;

30.  consideră că este important să se asigure complementaritatea și să se evite dublarea inutilă a eforturilor de consolidare a capacităților maritime, pentru a garanta mai eficient securitatea maritimă; salută intensificarea cooperării și coordonării operative UE-NATO, inclusiv partajarea conștientizării situației pe baza experienței dobândite în zona mediteraneeană și în Cornul Africii, vizând astfel noi oportunități de sprijin logistic reciproc și de schimb de informații între personalul celor două organizații în ceea ce privește activitățile operaționale, inclusiv activitățile legate de migrația neregulamentară;

31.  salută îmbunătățirea cooperării tactice și operaționale, inclusiv prin legături directe între Comandamentul maritim aliat al NATO și Frontex, precum și între Operația Sea Guardian și EU NAVFOR MED operația SOPHIA, care au ajutat UE și misiunile sale să oprească migrația neregulamentară și să combată rețelele de trafic ilegal, inclusiv traficul ilegal de arme; observă că NATO poate oferi, la cerere, suport logistic și alte capabilități, cum ar fi realimentarea pe mare și sprijin medical; observă că acest lucru a fost precedat de cooperarea de succes dintre UE și NATO concretizată în cooperarea dintre operațiunea Ocean Shield și Operația militară a Uniunii Europene în vederea unei contribuții la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei (operația Atalanta) pentru combaterea pirateriei din largul coastelor în regiunea Cornului Africii;

32.  încurajează sinergii suplimentare UE-NATO în domeniu și alte îmbunătățiri, în particular în domeniul coordonării eforturilor privind informațiile, supravegherea și recunoașterea;

33.  reiterează că inițiativele UE menite să consolideze securitatea și apărarea europeană ar trebui să contribuie și la a asigura că statele membre ale UE care sunt membre NATO își îndeplinesc angajamentele asumate în cadrul acestei organizații; consideră că statutul dublu, de stat membru al UE și al NATO, nu ar trebui să fie în detrimentul niciunui stat; tot astfel, subliniază că neapartenența unor state membre ale UE la NATO ar trebui să însemne că acestea au obligații diferite în ceea ce privește uniunea europeană a apărării; subliniază că statele membre ale UE ar trebui să poată lansa misiuni militare autonome și în cazurile în care NATO nu dorește să intervină sau care se pretează mai bine la o acțiune a UE;

34.  salută tendința continuă de creștere a cheltuielilor cu apărarea în rândul statelor membre ale NATO; încurajează toate statele membre ale UE care sunt și membre ale NATO să facă progrese substanțiale pentru a ajunge la un nivel al cheltuielilor de 2 % din PIB pentru apărare, 20 % dintre acestea fiind destinate unor echipamente noi majore; consideră că statele membre ale UE care s-au angajat să respecte orientările NATO privind cheltuielile în materie de apărare ar trebui să ia în considerare alocarea unei sume specificate, în cadrul orientării de 20 % privind achizițiile, către cercetare și dezvoltare, în scopul de a garanta un nivel minim de cheltuieli destinate inovării, ceea ce, la rândul său, poate genera o „propagare” a tehnologiilor în sectorul civil;

35.  reamintește apelul adresat membrilor în Declarația comună UE-NATO de la Varșovia de „a facilita o industrie de apărare mai puternică și o cercetare mai amplă în domeniul apărării”; este ferm convins că membrii UE și ai NATO trebuie să coopereze și să caute sinergii pentru consolidarea și dezvoltarea bazei lor tehnologice și industriale, în scopul de a răspunde priorităților în materie de capabilități, îndeosebi prin intermediul procesului anual coordonat de revizuire privind apărarea și al Procesului NATO de planificare a apărării; consideră că o cooperare transatlantică eficace și echilibrată în domeniul tehnologiei și al industriei de apărare ar trebui să constituie o prioritate strategică pentru ambele organizații; susține măsurile avute în vedere de Fondul european de apărare pentru încurajarea cercetării comune și a dezvoltării capabilităților europene; consideră că un angajament mai mare pentru cercetare și planificarea capabilităților poate genera mai multă eficiență;

36.  reiterează necesitatea de a asigura coerența rezultatelor și a calendarelor între procesul anual coordonat de revizuire privind apărarea al UE, planul de dezvoltare a capabilităților și procesele NATO corespunzătoare, cum ar fi Procesul NATO de planificare a apărării; subliniază că este necesar să se asigure că inițiativele multinaționale în domeniul dezvoltării capabilităților UE și ale NATO sunt complementare și se consolidează reciproc; subliniază că capabilitățile utilizate în cadrul PSAC și dezvoltate în cadrul PESCO rămân în proprietatea statelor membre, care le pot pune la dispoziție și în alte contexte;

37.  subliniază nevoia de a aborda, printr-o cooperare strânsă între UE și NATO, obstacolele fizice și juridice din calea mobilizării rapide și prompte a personalului militar și a mijloacelor militare în interiorul și în afara UE pentru a asigura o mobilitate nestânjenită a echipamentelor și a forțelor în toată Europa, ori de câte ori este necesar, inclusiv capacitatea de utilizare a infrastructurii critice (cum ar fi șoselele, podurile și căile ferate), în special prin punerea în aplicare a planului de acțiune prezentat de ÎR/VP și de Comisie pe baza foii de parcurs elaborate de statele membre ale UE în cadrul Agenției Europene de Apărare; îndeamnă statele membre ale UE să dea curs și să valorifice rapid impulsul generat până în prezent; subliniază că sunt necesare capacități de apărare compatibile pentru a facilita desfășurarea și cooperarea la nivelul UE și al NATO; recomandă UE și NATO să abordeze și mobilitatea, pe teritoriul european, a forțelor NATO care nu aparțin unor state membre ale UE;

38.  consideră că UE și NATO ar trebui să coopereze mai mult pentru a îmbunătăți reziliența, apărarea și securitatea statelor învecinate și ale partenerilor ambelor organizații; susține cu tărie faptul că asistența oferită țărilor învecinate și partenere pentru a-și consolida capacitățile și reziliența, inclusiv pentru combaterea terorismului, comunicarea strategică, apărarea cibernetică, depozitarea muniției și reforma sectorului securității, reprezintă un obiectiv comun, în special în cele trei țări-pilot (Bosnia și Herțegovina, Moldova și Tunisia);

39.  reamintește că soluționarea problemelor de securitate atât în Balcanii de Vest, cât și în vecinătatea UE și cooperarea în anumite zone specifice sunt atât în interesul Uniunii Europene, cât și al NATO; salută eforturile UE și ale NATO menite să ofere sprijin politic și practic țărilor din Balcanii de Vest, din Europa de Est și din Caucazul de Sud; sugerează statelor membre ale UE să continue aceste eforturi pentru a asigura continuarea dezvoltării democratice și reforma sectorului de securitate; subliniază că cooperarea dintre UE și NATO și țările din Balcanii de Vest este esențială pentru a răspunde amenințărilor la adresa securității de pe întregul continent;

40.  subliniază importanța principiilor consacrate în Documentul de la Viena, în special a principiului deschiderii și transparenței; salută, în acest sens, deschiderea exercițiilor militare și a exercițiilor comune ale UE și ale NATO către observatorii internaționali;

41.  reiterează rolul important al femeilor în misiunile PSAC și ale NATO, în special în contactul cu femeile și copiii din zonele de conflict; salută faptul că atât UE, cât și NATO au recunoscut acest rol important; recomandă UE și NATO să promoveze în mod proactiv diversitatea de gen în structurile și operațiunile lor;

42.  subliniază că este necesar ca UE să asigure o relație strânsă în materie de securitate și apărare cu Regatul Unit după Brexit, recunoscând faptul că Regatul Unit va avea în continuare o contribuție majoră la apărarea europeană atât în calitatea sa de stat membru al NATO, cât și de națiune europeană, deși nu va mai fi stat membru al UE;

o
o   o

43.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al NATO, agențiilor UE din domeniile securității și al apărării, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE și Adunării Parlamentare a NATO.

(1) JO C 58, 15.2.2018, p. 109.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0435.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0440 și P8_TA(2017)0492.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0503 și P8_TA(2017)0493.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0092.


Apărarea cibernetică
PDF 417kWORD 71k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 iunie 2018 referitoare la apărarea cibernetică (2018/2004(INI))
P8_TA(2018)0258A8-0189/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere documentul intitulat „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică – O strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, prezentat de Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) la 28 iunie 2016,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 20 decembrie 2013, din 26 iunie 2015, din 15 decembrie 2016, din 9 martie 2017, din 22 iunie 2017, din 20 noiembrie 2017 și din 15 decembrie 2017,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iunie 2017 intitulată „Document de reflecție privind viitorul apărării europene” (COM(2017)0315),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iunie 2017 intitulată „Lansarea Fondului european de apărare” (COM(2017)0295),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2016 privind planul de acțiune european în domeniul apărării (COM(2016)0950),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 7 februarie 2013 adresată Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor privind Strategia de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat (JOIN(2013)0001),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 13 septembrie 2017 intitulat „Evaluarea strategiei de securitate cibernetică a UE 2013” (SWD(2017)0295),

–  având în vedere cadrul de politici pentru apărarea cibernetică a UE din 18 noiembrie 2014,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 10 februarie 2015 privind diplomația cibernetică,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 19 iunie 2017 privind un cadru pentru un răspuns diplomatic comun al UE la activitățile cibernetice răuvoitoare („setul de instrumente pentru diplomația cibernetică”),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 13 septembrie 2017 către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Reziliență, prevenire și apărare: construirea unei securități cibernetice puternice pentru UE” (JOIN(2017)0450),

–  având în vedere Tallinn Manual 2.0 on the International Law Applicable to Cyber Operations (Manualul de la Tallinn 2.0 privind dreptul internațional aplicabil operațiunilor cibernetice)(1),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune(2),

–  având în vedere activitatea Comisiei globale pentru stabilitatea spațiului cibernetic,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 aprilie 2015 intitulată „Agenda europeană privind securitatea” (COM(2015)0185),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 6 aprilie 2016 către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Cadrul comun privind contracararea amenințărilor hibride. Un răspuns al Uniunii Europene” (JOIN(2016)0018),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice(3),

–  având în vedere declarația comună din 8 iulie 2016 a președinților Consiliului European și Comisiei Europene și a Secretarului General al NATO, seturile comune de propuneri pentru punerea în aplicare a declarației comune aprobate de Consiliul NATO și de Consiliul UE la 6 decembrie 2016 și 5 decembrie 2017 și rapoartele privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a acesteia adoptate la 14 iunie și la 5 decembrie 2017,

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la securitatea și apărarea informatică(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la Uniunea Europeană a Apărării(5),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 13 septembrie 2017 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind ENISA, „Agenția UE pentru securitate cibernetică”, de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 526/2013 și privind certificarea de securitate cibernetică pentru tehnologia informației și comunicațiilor („Legea privind securitatea cibernetică”) (COM(2017)0477),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2017 referitoare la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune (PESC)(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2017 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (PSAC)(7),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0189/2018),

A.  întrucât provocările, amenințările și atacurile cibernetice și hibride constituie o amenințare majoră la adresa securității, apărării, stabilității și competitivității UE, a statelor sale membre și a cetățenilor săi; întrucât apărarea cibernetică include în mod clar atât o dimensiune militară, cât și una civilă;

B.  întrucât UE și statele membre se confruntă cu o amenințare fără precedent sub forma unor atacuri cibernetice motivate politic și finanțate de state, precum și sub forma criminalității cibernetice și a terorismului cibernetic;

C.  întrucât spațiul cibernetic este recunoscut pe scară largă ca fiind cel de al cincilea domeniu operațional al armatei, ceea ce permite dezvoltarea capabilităților de apărare cibernetică; întrucât se poartă dezbateri pe tema recunoașterii spațiului cibernetic drept al cincilea câmp de luptă;

D.  întrucât clauza de apărare reciprocă, de la articolul 42 alineatul (7) din TUE, prevede o obligație reciprocă de a acorda ajutor și asistență prin toate mijloacele disponibile în cazul unei agresiuni armate pe teritoriul unui stat membru; întrucât aceasta nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și apărare a anumitor state membre; întrucât clauza de solidaritate, de la articolul 222 din TFUE, completează clauza de apărare reciprocă, prevăzând că statele membre ale UE sunt obligate să acționeze în comun în cazul în care un stat membru al UE face obiectul unui atac terorist ori al unei catastrofe naturale sau provocate de om; întrucât clauza de solidaritate implică utilizarea atât a structurilor civile, cât și a celor militare;

E.  întrucât, în timp ce apărarea cibernetică rămâne o competență de bază a statelor membre, UE trebuie să joace un rol crucial în ceea ce privește furnizarea unei platforme pentru cooperarea europeană și în asigurarea coordonării strânse încă de la început a acestor activități noi, la nivel internațional și în cadrul arhitecturii de securitate transatlantice, pentru a evita lacunele și lipsa de eficacitate care marchează numeroase eforturi tradiționale din domeniul apărării; întrucât trebuie să facem mai mult decât să intensificăm cooperarea și coordonarea reciproce; întrucât trebuie să asigurăm prevenția eficace prin creșterea capacității UE de a detecta, a apăra și a descuraja; întrucât este nevoie de o apărare cibernetică și de o descurajare a atacurilor cibernetice credibile în scopul de a obține securitatea cibernetică efectivă a UE, asigurând în același timp că statele cel mai puțin pregătite nu devin ținte facile ale atacurilor cibernetice, și întrucât o apărare cibernetică substanțială ar trebui să constituie o parte necesară a politicii de securitate și apărare comune (PSAC) și a dezvoltării uniunii europene a apărării; întrucât ne confruntăm cu un deficit permanent de specialiști înalt calificați în domeniul apărării cibernetice; întrucât o coordonare strânsă în ceea ce privește protecția forțelor armate împotriva atacurilor cibernetice este o parte necesară a dezvoltării unei PSAC eficace;

F.  întrucât statele membre ale UE sunt adesea ținte ale unor atacuri cibernetice desfășurate de actori statali și nestatali ostili și periculoși împotriva unor obiective civile sau militare; întrucât actuala vulnerabilitate este cauzată, în principal, de fragmentarea strategiilor și capabilităților europene de apărare, ceea ce le permite agențiilor străine de informații să exploateze în mod repetat vulnerabilitățile de securitate ale sistemelor și rețelelor informatice esențiale pentru securitatea europeană; întrucât, adeseori, guvernele statelor membre nu au informat la timp părțile interesate competente, pentru ca acestea să poată să elimine vulnerabilitățile din produsele și serviciile lor; întrucât aceste atacuri necesită întăriri urgente și dezvoltarea unor capacități ofensive și defensive europene la nivel civil și militar pentru a evita posibilele efecte economice și societale transfrontaliere ale incidentelor cibernetice;

G.  întrucât delimitările dintre intervenția civilă și cea militară devin neclare în spațiul cibernetic;

H.  întrucât numeroase incidente cibernetice devin posibile din cauza lipsei de reziliență și robustețe a infrastructurii de rețele private și publice, din cauza bazelor de date protejate sau securizate de manieră deficitară și din cauza altor deficiențe ale infrastructurii critice de informație; întrucât doar câteva state membre își asumă responsabilitatea pentru protecția rețelelor și sistemelor lor de informații și a datelor conexe, ca parte a obligației de diligență care revine fiecăruia, ceea ce explică lipsa generalizată de investiții în formare și în tehnologii de securitate de ultimă generație, precum și faptul că nu se elaborează orientări adecvate;

I.  întrucât dreptul la viața privată și la protecția datelor este prevăzut în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 16 din TFUE și este reglementat de Regulamentul general al UE privind protecția datelor, care a intrat în vigoare la 25 mai 2018;

J.  întrucât o politică cibernetică activă și eficientă este una capabilă să descurajeze inamicii, precum și să le perturbe capabilitățile și să le anticipeze și să le reducă capacitatea de a ataca;

K.  întrucât mai multe grupuri și organizații teroriste utilizează spațiul cibernetic ca pe un instrument ieftin de recrutare, radicalizare și difuzare a propagandei teroriste; întrucât grupările teroriste, actorii nestatali și rețelele infracționale transnaționale utilizează operațiunile cibernetice pentru a strânge fonduri în mod anonim, pentru a colecta informații și pentru a dezvolta arme cibernetice în vederea desfășurării de campanii teroriste cibernetice, pentru a perturba, a deteriora sau a distruge infrastructura critică, pentru a ataca sistemele financiare și pentru a desfășura alte activități ilegale cu implicații pentru securitatea cetățenilor europeni;

L.  întrucât apărarea cibernetică și descurajarea atacurilor cibernetice împotriva forțelor armate și a infrastructurii critice din Europa au devenit teme esențiale ale dezbaterilor privind modernizarea apărării, eforturile comune ale Europei în domeniul apărării, dezvoltarea viitoare a forțelor armate și a operațiunilor lor și autonomia strategică a Uniunii Europene;

M.  întrucât mai multe state membre au investit substanțial în înființarea unor comandamente cibernetice dotate cu personal suficient, pentru a face față acestor provocări noi și pentru a-și îmbunătăți reziliența cibernetică, dar sunt necesare multe alte eforturi, iar atacurile cibernetice devin tot mai dificil de contracarat la nivelul statelor membre; întrucât comandamentele cibernetice ale statelor membre în cauză au mandate ofensive și defensive diverse; întrucât celelalte structuri de apărare cibernetică diferă considerabil de la un stat membru la altul și rămân adeseori fragmentate; întrucât apărarea cibernetică și descurajarea atacurilor cibernetice sunt activități care pot fi desfășurate cel mai bine la nivel european și în cooperare cu partenerii și aliații noștri, deoarece domeniul lor operațional nu ține cont de frontierele naționale sau organizaționale; întrucât securitatea cibernetică militară și cea civilă sunt strâns legate și este nevoie, prin urmare, de mai multă sinergie între specialiștii civili și militari; întrucât întreprinderile private au o expertiză considerabilă în acest domeniu, fapt ce ridică întrebări fundamentale cu privire la guvernanță și securitate și cu privire la capacitatea statelor de a-și apăra cetățenii;

N.  întrucât este necesar să se consolideze de urgență capabilitățile UE în domeniul apărării cibernetice, dată fiind lipsa unui răspuns prompt la situația cibernetică în continuă schimbare; întrucât reacția rapidă și pregătirea adecvată sunt elemente esențiale în asigurarea securității în acest domeniu;

O.  întrucât atât cooperarea structurată permanentă (PESCO), cât și Fondul european de apărare sunt inițiative noi care au potențialul de a promova un ecosistem care poate oferi oportunități IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate și de a facilita proiectele de cooperare în sectorul apărării cibernetice și întrucât ambele instrumente vor contribui la conturarea cadrului normativ și instituțional;

P.  întrucât statele membre participante la PESCO s-au angajat să asigure că eforturile de cooperare în domeniul apărării cibernetice – cum ar fi schimbul de informații, de formare și de sprijin operațional – se vor intensifica în viitor;

Q.  întrucât, dintre cele 17 proiecte selectate pentru PESCO, două sunt în domeniul apărării cibernetice;

R.  întrucât este necesar ca Fondul european de apărare să sprijine competitivitatea globală și caracterul inovator al industriei de apărare europene, prin investiții în tehnologiile digitale și cibernetice, precum și să faciliteze elaborarea unor soluții inteligente, oferind IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate oportunități de a participa la acest efort;

S.  întrucât Agenția Europeană de Apărare (AEA) a lansat o serie de proiecte menite să vină în întâmpinarea nevoii statelor membre de a-și dezvolta capabilitățile în materie de apărare cibernetică, inclusiv proiecte de educație și formare, cum ar fi Platforma de coordonare a formării și exercițiilor în domeniul apărării cibernetice (CD TEXP), punerea în comun a cererii de sprijin din partea sectorului privat pentru formare și exerciții în domeniul apărării cibernetice (DePoCyTE) și proiectul privind mediile cibernetice de simulare în scopuri de antrenament (cyber ranges);

T.  întrucât există alte proiecte ale UE în curs în domeniul conștientizării situației, al detectării programelor malware și al schimbului de informații [platforma pentru schimbul de informații privind programele malware (MISP) și sistemul multi-agent pentru detectarea amenințărilor persistente avansate (MASFAD)];

U.  întrucât nevoile în materie de consolidare a capacităților și de formare în domeniul apărării cibernetice sunt considerabile și în creștere și sunt satisfăcute cel mai eficient prin cooperare la nivelul UE și al NATO;

V.  întrucât misiunile și operațiile PSAC, la fel ca toate proiectele organizaționale moderne, depind în mare măsură de sisteme informatice funcționale; întrucât amenințările cibernetice la adresa misiunilor și operațiilor PSAC pot exista la diferite niveluri, mergând de la cel tactic (misiuni și operații PSAC) și operațional (rețelele ale UE) până la nivelul mai extins al infrastructurii informatice globale;

W.  întrucât sistemele de comandă și control, schimbul de informații și logistica se bazează pe infrastructură informatică clasificată și neclasificată, în special la nivel tactic și operațional; întrucât aceste sisteme sunt ținte atrăgătoare pentru actorii răuvoitori care doresc să atace misiunile; întrucât atacurile cibernetice pot avea consecințe grave pentru infrastructura UE; întrucât atacurile cibernetice care vizează mai ales infrastructura energetică a UE ar avea repercusiuni grave și trebuie, prin urmare, să fie preîntâmpinate;

X.  întrucât nu există îndoială cu privire la faptul că apărarea cibernetică ar trebui luată în considerare în mod corespunzător în toate etapele procesului de planificare a misiunilor și operațiilor PSAC, că aceasta necesită monitorizare constantă și că este necesară disponibilitatea unor capabilități adecvate pentru a o integra pe deplin în procesul de planificare a misiunilor și pentru a oferi în mod continuu sprijinul critic necesar;

Y.  întrucât rețeaua Colegiului European de Securitate și Apărare (CESA) este singurul furnizor european de formare pentru structurile, misiunile și operațiile PESA; întrucât, potrivit planurilor actuale, rolul său în ceea ce privește punerea în comun a capacităților europene de formare în domeniul cibernetic urmează să crească substanțial;

Z.  întrucât declarația summitului NATO de la Varșovia din 2016 a recunoscut spațiul cibernetic drept un domeniu de operațiuni în care NATO trebuie să se apere la fel de eficient precum o face în spațiul aerian, terestru și maritim;

AA.  întrucât UE și NATO au contribuit la îmbunătățirea capabilităților de apărare cibernetică ale statelor membre prin proiecte de cercetare cu dublă utilizare coordonate de Agenția Europeană de Apărare (AEA) și de NATO și prin îmbunătățirea rezilienței cibernetice a statelor membre cu ajutorul sprijinului oferit de Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA);

AB.  întrucât, în 2014, NATO a introdus operațiunile de securitate cibernetică ca parte a apărării sale colective, iar în 2016 a recunoscut spațiul cibernetic drept domeniu operațional, alături de spațiul terestru, aerian și maritim; întrucât UE și NATO sunt parteneri complementari în dezvoltarea rezilienței lor cibernetice și a capabilităților de apărare cibernetică; întrucât securitatea și apărarea cibernetică reprezintă deja unul dintre cei mai puternici piloni ai cooperării dintre cele două organizații și un domeniu esențial în care ambele au capacități unice; întrucât, în Declarația comună UE-NATO din 8 iulie 2016, UE și NATO au convenit asupra unei agende de cooperare ample; întrucât patru din cele 42 de propuneri pentru o cooperare mai strânsă se referă la securitatea și apărarea cibernetică, iar alte propuneri vizează amenințările hibride în sens mai larg; întrucât acestea au fost completate de o propunere suplimentară privind securitatea și apărarea cibernetică prezentată la 5 decembrie 2017;

AC.  întrucât Grupul ONU de experți guvernamentali în securitatea informațiilor (UNGGE) și-a încheiat ultima rundă de dezbateri; întrucât, deși Grupul nu a fost în măsură să elaboreze un raport de consens în 2017, rapoartele din 2015 și din 2013 sunt valabile, inclusiv recunoașterea faptului că dreptul internațional în vigoare și, în special, Carta Organizației Națiunilor Unite, este aplicabil și este esențial pentru menținerea păcii și stabilității și pentru promovarea unui mediu TIC deschis, sigur, pașnic și accesibil;

AD.  întrucât recent lansatul cadru pentru un răspuns diplomatic comun al UE la activitățile cibernetice răuvoitoare (setul de instrumente pentru diplomația cibernetică) – menit să dezvolte capacitățile UE și ale statelor membre pentru a influența comportamentul agresorilor potențiali – prevede utilizarea unor măsuri proporționale în cadrul PESC, inclusiv a unor măsuri restrictive;

AE.  întrucât diferiți actori statali – Rusia, China și Coreea de Nord, printre alții, dar și actori nestatali (inclusiv organizații criminale) inspirați, angajați sau sponsorizați de state, de agenții de securitate sau de întreprinderi private – s-au implicat în activități cibernetice răuvoitoare urmărind obiective politice, economice sau de securitate care includ atacuri împotriva infrastructurii critice, spionaj cibernetic și supravegherea în masă a cetățenilor UE, contribuind la campanii de dezinformare și distribuind programe malware (Wannacry și NotPetya etc.) care limitează accesul la internet și funcționarea sistemelor informatice; întrucât aceste activități ignoră și încalcă dreptul internațional, drepturile omului și drepturile fundamentale ale UE, punând totodată în pericol democrația, securitatea, ordinea publică și autonomia strategică a UE și ar trebui, prin urmare, să ducă la un răspuns comun al UE, cum ar fi utilizarea cadrului pentru un răspuns diplomatic comun al UE, inclusiv utilizarea măsurilor restrictive avute în vedere pentru setul de instrumente ale UE pentru diplomația cibernetică, cum ar fi, în cazul întreprinderilor private, amenzile și accesul restricționat la piața internă;

AF.  întrucât aceste atacuri pe scară largă împotriva infrastructurii TIC au fost desfășurate de mai multe ori în trecut, inclusiv împotriva Estoniei în 2007, a Georgiei în 2008, iar în prezent sunt utilizate aproape zilnic împotriva Ucrainei; întrucât capabilitățile cibernetice cu caracter ofensiv sunt, de asemenea, utilizate împotriva statelor membre ale UE și ale NATO la o scară fără precedent;

AG.  întrucât tehnologiile de securitate cibernetică, care prezintă interes atât pentru sectorul militar, cât și pentru cel civil, sunt tehnologii „cu dublă utilizare” care oferă numeroase posibilități de dezvoltare a sinergiilor între actorii civili și militari într-o serie de domenii, cum ar fi criptarea, securitatea și instrumentele de gestionare a vulnerabilității, detectarea intruziunilor și sistemele de prevenire;

AH.  întrucât evoluția tehnologiilor cibernetice în anii următori va afecta noi domenii, cum ar fi inteligența artificială, internetul obiectelor, robotica și dispozitivele mobile, iar toate aceste elemente ar putea prezenta, de asemenea, implicații în materie de securitate pentru sectorul apărării;

AI.  întrucât comandamentele cibernetice înființate de mai multe state membre pot aduce o contribuție substanțială la protecția infrastructurii civile esențiale și întrucât cunoștințele legate de apărarea cibernetică sunt adesea utile în egală măsură și în domeniul civil,

Dezvoltarea capabilităților pentru apărarea cibernetică și descurajarea atacurilor cibernetice

1.  subliniază că o politică comună de apărare cibernetică și o capabilitate substanțială de apărare cibernetică ar trebui să constituie unul dintre fundamentele dezvoltării uniunii europene a apărării;

2.  salută inițiativa Comisiei privind un pachet legislativ referitor la securitatea cibernetică, menit să sprijine reziliența, descurajarea și apărarea UE în domeniul cibernetic;

3.  reamintește că apărarea cibernetică are atât o dimensiune militară, cât și una civilă și că acest lucru înseamnă că sunt necesare o abordare politică integrată și o cooperare strânsă între părțile interesate militare și cele civile;

4.  solicită o dezvoltare coerentă a capacităților cibernetice în toate instituțiile și organele Uniunii, precum și în statele membre și oferirea soluțiilor politice și practice necesare pentru a depăși obstacolele politice, legislative și organizaționale rămase în calea cooperării în domeniul apărării cibernetice; consideră esențiale schimburile și cooperarea regulate și consolidate între părțile interesate publice competente din domeniul apărării cibernetice, la nivelul UE și la nivel național;

5.  insistă, așadar, ca, în cadrul uniunii europene a apărării emergente, capabilitățile de apărare cibernetică ale statelor membre să se afle în prim-plan și, pe cât posibil, să fie integrate încă de la început, pentru a asigura o eficiență maximă; îndeamnă, prin urmare, statele membre să coopereze îndeaproape la dezvoltarea comandamentelor lor cibernetice respective, utilizând o foaie de parcurs clară, contribuind astfel la un proces coordonat de Comisie, de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și de AEA pentru o mai bună eficientizare a structurilor de apărare cibernetică în statele membre, punând urgent în aplicare măsuri disponibile pe termen scurt și promovând schimbul de expertiză; este de părere că ar trebui să dezvoltăm o rețea europeană sigură pentru informațiile și infrastructurile critice; recunoaște că capabilitățile de atribuire puternice sunt o componentă esențială a apărării cibernetice eficace și a descurajării atacurilor cibernetice și că prevenirea eficace ar necesita dezvoltarea unei expertize tehnologice suplimentare substanțiale; îndeamnă statele membre să majoreze resursele financiare și umane, în special numărul experților în criminalistică informatică, pentru a îmbunătăți atribuirea atacurilor cibernetice; subliniază că această cooperare ar trebui, de asemenea, să fie pusă în aplicare prin consolidarea ENISA;

6.  recunoaște faptul că multe state membre plasează deținerea de capabilități de apărare cibernetică proprii în centrul strategiei lor naționale de securitate și o consideră o parte esențială a suveranității lor naționale; subliniază însă că, din cauza lipsei frontierelor în interiorul spațiului cibernetic, amploarea și cunoștințele necesare pentru a dispune de forțe cu adevărat cuprinzătoare și eficace care să asigure atingerea obiectivului vizând autonomia strategică a UE în spațiul cibernetic depășesc posibilitățile statelor membre la nivel individual și necesită, așadar, un răspuns intensificat și coordonat din partea tuturor statelor membre la nivelul UE; observă, în acest context, că UE și statele sale membre se află sub presiunea timpului în ceea ce privește consolidarea acestor forțe și trebuie să acționeze imediat; observă că, datorită unor inițiative ale UE, cum ar fi piața unică digitală, UE este bine poziționată pentru a-și asuma un rol principal în dezvoltarea unor strategii europene de apărare cibernetică; reafirmă că dezvoltarea apărării cibernetice la nivelul UE trebuie să consolideze capacitatea Uniunii de a se proteja; salută, în acest sens, propunerea referitoare la mandatul permanent al ENISA și la consolidarea rolului pe care îl are aceasta;

7.  îndeamnă statele membre, în acest context, să utilizeze în mod optim cadrul asigurat de PESCO și de Fondul european de apărare pentru a propune proiecte de cooperare;

8.  ia act de eforturile susținute depuse de UE și de statele sale membre în domeniul apărării cibernetice; ia act, în special, de proiectele AEA privind mediile cibernetice de simulare în scopuri de antrenament, de agenda de cercetare strategică în domeniul apărării cibernetice și de elaborarea unor pachete de conștientizare a situației care pot fi implementate în comandamentele de operații;

9.  salută cele două proiecte cibernetice care urmează să fie lansate în cadrul PESCO, și anume platforma pentru schimbul de informații privind incidentele cibernetice și echipele de reacție rapidă și de asistență reciprocă în domeniul securității cibernetice; subliniază că aceste două proiecte se axează pe o politică de apărare cibernetică cu caracter defensiv care se bazează pe schimbul de informații privind amenințările cibernetice prin intermediul unei platforme sub formă de rețea la care se conectează statele membre și pe înființarea echipelor de reacție rapidă în domeniul cibernetic (CRRT), permițându-le statelor membre să își ofere reciproc asistență pentru a asigura un nivel mai ridicat de reziliență cibernetică și să detecteze, să recunoască și să atenueze de manieră colectivă amenințările cibernetice; invită Comisia și statele membre să se bazeze pe proiectele PESCO privind echipele naționale de reacție rapidă în domeniul cibernetic (CRRT) și pe asistența reciprocă în ceea ce privește securitatea cibernetică, prin instituirea unei echipe europene de reacție rapidă în domeniul cibernetic care să coordoneze, să detecteze și să contracareze amenințările cibernetice colective, venind în sprijinul eforturilor statelor membre participante;

10.  observă că capacitatea europeană de a dezvolta proiecte de apărare cibernetică depinde de stăpânirea tehnologiilor, a echipamentelor, a serviciilor, a datelor și a prelucrării acestora, precum și de posibilitatea de a se baza pe actori industriali de încredere;

11.  reamintește că unul dintre obiectivele eforturilor depuse pentru îmbunătățirea omogeneității sistemelor de comandă este să asigure că mijloacele de comandă disponibile sunt interoperabile cu cele ale țărilor terțe care sunt membre ale NATO, precum și cu cele ale partenerilor ocazionali, și să garanteze un schimb de informații fluid, pentru a accelera procesul decizional și a menține controlul asupra informațiilor într-un context de risc cibernetic;

12.  recomandă să se găsească modalități de completare a proiectelor de apărare inteligentă ale NATO [de exemplu, dezvoltarea unor capabilități multinaționale de apărare cibernetică inteligentă, platforma pentru schimbul de informații privind programele malware (MISP) și educația și formarea multinaționale în domeniul apărării cibernetice (MNCDE&T)];

13.  recunoaște progresele înregistrate în domenii cum sunt nanotehnologiile, inteligența artificială, volumele mari de date, deșeurile de echipamente electrice și electronice și robotica avansată; îndeamnă statele membre și UE să acorde o atenție deosebită posibilei exploatări a acestor domenii de către actori statali ostili și de către organizații criminale; solicită elaborarea unor cursuri de formare și a unor capabilități menite să asigure protecția împotriva apariției unor planuri criminale sofisticate, cum ar fi furturile de identitate complexe și contrafacerea bunurilor;

14.  subliniază necesitatea unei mai mari clarități terminologice privind securitatea în spațiul cibernetic, precum și a unei abordări cuprinzătoare și integrate și a unor eforturi comune de combatere a amenințărilor cibernetice și hibride, de detectare și eradicare a paradisurilor online ale extremiștilor și răufăcătorilor, prin consolidarea și sporirea schimburilor de informații între UE și agențiile UE, cum ar fi Europol, Eurojust, AEA și ENISA;

15.  subliniază rolul tot mai important al inteligenței artificiale atât în cazul infracțiunilor cibernetice, cât și în cel al apărării cibernetice; îndeamnă UE și statele membre să acorde o atenție deosebită acestui domeniu, atât în cursul cercetării, cât și în cursul dezvoltării /în practică a capabilităților lor de apărare cibernetică;

16.  subliniază ferm că, odată cu utilizarea vehiculelor aeriene fără pilot, indiferent dacă sunt înarmate sau nu, ar trebui luate măsuri suplimentare pentru a reduce vulnerabilitățile cibernetice potențiale ale acestora;

Apărarea cibernetică a misiunilor și operațiilor PSAC

17.  subliniază că apărarea cibernetică ar trebui considerată o sarcină operațională a misiunilor și operațiilor PSAC și ar trebui inclusă în toate procesele de planificare ale politicii de securitate și apărare comune, asigurând faptul că securitatea cibernetică este în mod constant luată în considerare pe parcursul procesului de planificare, reducând astfel lacunele care generează vulnerabilități cibernetice;

18.  recunoaște că planificarea unei misiuni sau operații PSAC de succes necesită o expertiză substanțială în domeniul apărării cibernetice, precum și o infrastructură și rețele informatice securizate, atât la comandamentul de operații, cât și în cadrul misiunii înseși, pentru a realiza o evaluare aprofundată a amenințării și a asigura protecția adecvată la fața locului; invită SEAE și statele membre care pun la dispoziție comandamentele de operații PSAC să își îmbunătățească expertiza în domeniul apărării cibernetice pentru a asigura desfășurarea în siguranță a misiunilor și operațiunilor UE; observă că există o limită a nivelului optim de pregătire a unei misiuni PSAC astfel încât aceasta să fie în măsură să se protejeze singură de atacurile cibernetice;

19.  subliniază că întreaga activitate de planificare a misiunilor și operațiilor PSAC trebuie să fie însoțită de o evaluare amănunțită a peisajului amenințărilor cibernetice; constată că taxonomia amenințărilor elaborată de ENISA oferă un model adecvat pentru o astfel de evaluare; recomandă crearea unei capabilități de evaluare a rezilienței cibernetice a comandamentelor de operații PSAC;

20.  recunoaște, în special, importanța menținerii amprentelor cibernetice și a suprafețelor de atac ale misiunilor și operațiilor PSAC la nivelul minim necesar; îndeamnă persoanele implicate în planificare să țină cont de acest lucru încă de la începerea procesului de planificare;

21.  ia act de analiza nevoilor de formare realizată de AEA, din care au reieșit deficiențe majore în materie de abilități și competențe în domeniul apărării cibernetice în rândul factorilor de decizie, nu numai în statele membre, și salută inițiativele AEA privind cursurile destinate factorilor de decizie la nivel înalt din cadrul statelor membre, care vin în sprijinul planificării misiunilor și operațiilor PSAC;

Educația și formarea în domeniul securității cibernetice

22.  observă că o simplificare a peisajului UE privind educația și formarea în domeniul apărării cibernetice ar atenua semnificativ amenințările și invită UE și statele membre să își intensifice cooperarea în materie de educație, formare și exerciții;

23.  sprijină ferm programul Erasmus militar și alte inițiative de formare comună și de schimburi menite să îmbunătățească interoperabilitatea forțelor armate ale statelor membre și dezvoltarea unei culturi strategice comune prin intensificarea schimburilor de personal militar tânăr, ținând cont de faptul că o astfel de interoperabilitate este necesară în rândul tuturor statelor membre și al aliaților NATO; consideră însă că schimburile în materie de formare și educație în domeniul apărării cibernetice ar trebui să depășească această inițiativă și să includă personal militar de toate gradele și de toate vârstele și studenți din toate instituțiile universitare care studiază securitatea cibernetică;

24.  subliniază că sunt necesari mai mulți experți în domeniul securității cibernetice; invită statele membre să faciliteze cooperarea între instituțiile de învățământ civile și academiile militare, pentru a reduce acest deficit în vederea creării mai multor posibilități în domeniul educației și formării în apărarea cibernetică, precum și să aloce mai multe resurse formării operaționale specializate în domeniul cibernetic, inclusiv în inteligența artificială; invită academiile militare să integreze educația în domeniul apărării cibernetice în programa lor de învățământ, contribuind astfel la creșterea rezervei de talente în domeniul cibernetic disponibile pentru nevoile misiunilor PSAC;

25.  invită toate statele membre să informeze în mod suficient și proactiv, să crească gradul de conștientizare și să consilieze întreprinderile, școlile și cetățenii cu privire la securitatea cibernetică și la principalele amenințări digitale; salută, în acest sens, ghidurile cibernetice ca pe un instrument care îndrumă cetățenii și organizațiile înspre o strategie de securitate cibernetică mai bună, sporesc cunoștințele despre securitatea cibernetică și îmbunătățesc, în general, reziliența cibernetică;

26.  constată că, dată fiind nevoia de mai mult personal specializat, statele membre ar trebui să pună accentul nu numai pe recrutarea de personal competent al forțelor armate, ci și pe păstrarea specialiștilor necesari;

27.  salută implementarea – de către 11 state membre (Austria, Belgia, Estonia, Germania, Grecia, Finlanda, Irlanda, Letonia, Portugalia, Suedia și Țările de Jos,) ale proiectului Cyber Ranges Federation (Federația mediilor cibernetice de simulare în scopuri de antrenament) – a primului dintre cele patru proiecte de apărare cibernetică lansate în cadrul agendei de grupare și utilizare în comun a AEA; invită celelalte state membre să se alăture acestei inițiative; invită statele membre să promoveze o mai bună disponibilitate reciprocă a formării în domeniul apărării cibernetice virtuale și a mediilor cibernetice de simulare în scopuri de antrenament (cyber ranges); observă, în acest sens, că ar trebui să se țină seama și de rolul ENISA și de expertiza sa;

28.  este de părere că astfel de inițiative contribuie la îmbunătățirea calității educației în domeniul apărării cibernetice la nivelul UE, în special prin crearea unor platforme tehnice extinse și prin instituirea unei comunități de experți ai UE; consideră că forțele armate europene își pot crește atractivitatea prin furnizarea de programe de formare cuprinzătoare în domeniul apărării cibernetice, pentru a atrage și a păstra talentele cibernetice; subliniază nevoia de a identifica slăbiciunile din sistemele informatice ale statelor membre și ale instituțiilor UE; recunoaște că eroarea umană este una dintre slăbiciunile cel mai frecvent identificate în sistemele de securitate cibernetică și solicită, prin urmare, formarea în mod regulat a personalului militar și civil care lucrează pentru instituțiile UE;

29.  face apel la AEA să lanseze Platforma de coordonare a formării și exercițiilor în domeniul apărării cibernetice pentru a sprijini proiectul Cyber Ranges Federation (Federația mediilor cibernetice de simulare în scopuri de antrenament) cât mai curând posibil, punând accentul pe consolidarea cooperării pentru armonizarea cerințelor, pe promovarea cercetării și a inovațiilor tehnologice în domeniul apărării cibernetice și pe asistența colectivă oferită țărilor terțe pentru ca acestea să își consolideze capacitățile de creare a rezilienței în domeniul securității cibernetice; face apel la Comisie și statele membre să completeze aceste inițiative cu un centru de excelență european dedicat formării în domeniul apărării cibernetice, în cadrul căruia să se asigure instruire la nivel de experți pentru recruții cei mai promițători, pentru a sprijini formarea în domeniul cibernetic asigurată de statele membre participante;

30.  salută înființarea Platformei de educație, formare, exerciții și evaluare în domeniul apărării cibernetice în cadrul CESA, în vederea îmbunătățirii oportunităților de formare și de educație în statele membre;

31.  încurajează desfășurarea mai multor schimburi în materie de conștientizare a situațiilor prin intermediul exercițiilor de simulare pe calculator în domeniul cibernetic și prin coordonarea eforturilor respective de dezvoltare a capabilităților, pentru a obține o mai mare interoperabilitate și o mai bună prevenire și reacție la atacurile viitoare; solicită ca aceste proiecte să fie realizate cu aliații din NATO, cu forțele armate ale statelor membre ale UE și cu alți parteneri care au multă experiență în combaterea atacurilor cibernetice, pentru a dezvolta disponibilitatea operațională și a elabora proceduri și standarde comune pentru a face față diferitelor atacuri cibernetice; în acest sens, salută implicarea UE în exercițiile cibernetice, cum ar fi exercițiul de atac cibernetic și de apărare cibernetică (CODE);

32.  reamintește că un spațiu cibernetic rezilient necesită o igienă cibernetică fără cusur; face apel la toate părțile interesate din sectorul public și din cel privat să desfășoare sesiuni de formare periodice privind igiena cibernetică pentru toți membrii personalului acestora;

33.  recomandă să se intensifice schimbul de cunoștințe de specialitate și de învățăminte dobândite între forțele armate, forțele de poliție și alte organisme de stat ale statelor membre care sunt implicate activ în combaterea amenințărilor cibernetice;

Cooperarea UE-NATO în domeniul apărării cibernetice

34.  reiterează că, pe baza valorilor lor comune și a intereselor strategice, UE și NATO au o responsabilitate și o capacitate deosebite de a face față provocărilor tot mai numeroase din domeniul securității și apărării cibernetice într-un mod mai eficient și în strânsă cooperare, căutând complementarități posibile, evitând suprapunerile și recunoscându-și responsabilitățile care le revin fiecăreia;

35.  invită Consiliul să ia în considerare, în colaborare cu alte instituții și structuri relevante ale UE, modalități de a oferi, cât mai curând posibil, sprijin la nivelul Uniunii pentru integrarea domeniului cibernetic în doctrinele militare ale statelor membre, într-un mod armonizat și în strânsă cooperare cu NATO;

36.  solicită ca măsurile care au fost deja convenite să fie puse în aplicare; solicită să se identifice noi inițiative pentru intensificarea cooperării dintre UE și NATO, ținând cont și de posibilitățile de cooperare din cadrul Centrului de Excelență Cooperativ de Apărare Cibernetică al NATO (CCDCOE) și al Academiei de Comunicații și Informații a NATO, care vizează creșterea capacităților de formare în domeniul apărării pentru sistemele IT și sistemele cibernetice, atât software, cât și hardware; constată că acest lucru ar putea include desfășurarea unui dialog cu NATO privind posibilitatea ca UE să adere la CCDCOE, în vederea îmbunătățirii complementarității și colaborării; salută înființarea recentă a Centrului European de Excelență pentru Contracararea Amenințărilor Hibride; îndeamnă toate instituțiile competente și toți aliații să poarte periodic discuții despre activitățile lor, pentru a evita suprapunerile și a încuraja o abordare coordonată a apărării cibernetice; consideră că este esențial să se stimuleze realizarea unui schimb de informații privind amenințările cibernetice bazat pe încrederea reciprocă între statele membre ale UE și cu NATO;

37.  este convins că pentru a preveni, a detecta și a descuraja atacurile cibernetice, este esențial să existe o cooperare intensificată între UE și NATO în domeniul apărării cibernetice; solicită, prin urmare, ambelor organizații să își intensifice cooperarea și coordonarea operaționale și să depună mai multe eforturi comune de consolidare a capacităților, în special sub forma unor exerciții și a unor sesiuni de formare comune pentru personalul civil și militar din domeniul apărării cibernetice și prin participarea statelor membre la proiectele de apărare inteligentă ale NATO; consideră că este esențial ca UE și NATO să intensifice schimbul de informații pentru ca atacurile cibernetice să poată fi atribuite oficial și, în consecință, pentru a face posibilă impunerea de sancțiuni celor care sunt responsabili de atacurile cibernetice; îndeamnă ambele organizații să coopereze mai strâns și în ceea ce privește aspectele cibernetice ale gestionării crizelor;

38.  salută schimbul de concepte în vederea integrării cerințelor și standardelor în materie de apărare cibernetică în planificarea și desfășurarea misiunilor și operațiilor pentru a încuraja interoperabilitatea și își exprimă speranța că acesta va fi urmat de o mai bună cooperare operațională privind asigurarea aspectului de apărare cibernetică a misiunilor respective și sincronizarea abordărilor operaționale;

39.  salută acordul dintre Centrul de răspuns la incidente de securitate cibernetică al UE (CERT-UE) și Capacitatea de răspuns la incidente informatice a NATO (NCIRC) menit să faciliteze schimbul de informații, sprijinul logistic, evaluările amenințărilor comune, angajarea de personal și schimbul de bune practici, pentru a putea răspunde la amenințări în timp real; subliniază că este important să se încurajeze schimburile de informații dintre CERT-UE și NCIRC și să se depună eforturi pentru a crește nivelul de încredere; consideră că există supoziția că informațiile deținute de CERT-UE ar putea fi utile cercetării în materie de apărare cibernetică și NATO și că aceste informații ar trebui, așadar, să fie comunicate, cu condiția să se respecte pe deplin legislația UE privind protecția datelor;

40.  salută cooperarea dintre cele două organizații în materie de exerciții în domeniul apărării cibernetice; ia act de participarea reprezentanților UE la exercițiul anual de apărare cibernetică Cyber Coalition; recunoaște progresele pe care le reprezintă participarea UE, prin intermediul exercițiilor paralele și coordonate (PACE) 17, la exercițiul nr. 17 de gestionare a crizelor al NATO și salută, în special, includerea unei componente de apărare cibernetică; îndeamnă ambele organizații să intensifice aceste eforturi;

41.  îndeamnă UE și NATO să organizeze exerciții regulate la nivel strategic la care să participe liderii politici de vârf ai ambelor organizații; salută, în acest sens, exercițiul estonian EU CYBRID 2017 cu ocazia căruia Secretarul General al NATO a participat în premieră la un exercițiu al UE;

42.  constată că există posibilități semnificative de a avea un program de cooperare în domeniul apărării cibernetice mai ambițios și mai concret, care să meargă dincolo de nivelul conceptual al cooperării în contextul unor operații specifice; îndeamnă ambele organizații să pună în practică, în mod concret și eficace, tot ceea ce există deja și să prezinte propuneri mai ambițioase pentru următoarea reexaminare a punerii în aplicare a declarației comune;

43.  salută Parteneriatul în domeniul cibernetic dintre NATO și sectorul industriei (NICP), încheiat în 2014, și solicită UE să se implice în eforturile de cooperare ale NICP, pentru a pune cooperarea NATO-UE în legătură cu liderii industriei specializate în tehnologiile cibernetice, în vederea promovării securității cibernetice printr-o colaborare permanentă, cu accent special pe: formare, exerciții și educație pentru reprezentanții NATO, ai UE, precum și ai industriei, incluziunea UE și a industriei în proiectele de apărare inteligentă ale NATO, schimbul de informații și de bune practici bazat pe colaborare pentru pregătire și redresare între NATO, UE și industrie, urmărirea dezvoltării în comun a capabilităților pentru apărarea cibernetică și asigurarea unor răspunsuri bazate pe colaborare la incidentele cibernetice, atunci când și acolo unde este necesar;

44.  ia act de lucrările în curs la propunerea de regulament de revizuire a Regulamentului ENISA (Regulamentul (UE) nr. 526/2013) și de stabilire a unui cadru european de certificare și etichetare în materie de securitate în domeniul TIC; invită ENISA să semneze un acord cu NATO pentru a-și intensifica cooperarea practică, inclusiv schimburile de informații și participarea la exercițiile de apărare cibernetică;

Norme internaționale aplicabile spațiului cibernetic

45.  solicită să se integreze capabilitățile de apărare cibernetică în PESC și în acțiunea externă a UE și a statelor sale membre, ca sarcină transversală, și solicită o coordonare mai strânsă între statele membre ale UE, instituțiile UE, NATO, ONU, SUA și alți parteneri strategici, în special în ceea ce privește regulile, normele și măsurile de punere în aplicare în spațiul cibernetic;

46.  regretă faptul că, după mai multe luni de negocieri, Grupul de experți guvernamentali al ONU (UNGGE), creat în 2016-2017, nu a putut elabora un nou raport de consens; reamintește că, așa cum s-a recunoscut în raportul din 2013, în spațiul cibernetic se aplică și ar trebui să se asigure respectarea dreptului internațional în vigoare și mai ales a Cartei Organizației Națiunilor Unite, care interzice recurgerea la amenințări sau folosirea forței împotriva independenței politice a oricărui stat, inclusiv operațiunile cibernetice cu caracter coercitiv, menite să perturbe infrastructura tehnică esențială pentru desfășurarea procedurilor participative oficiale, inclusiv alegerile, într-un alt stat; constată că raportul UNGGE din 2015 prevede un set de norme privind comportamentul responsabil al statelor, inclusiv interdicția impusă statelor de a desfășura sau de a sprijini cu bună știință activități cibernetice contrare obligațiilor care le revin în temeiul normelor internaționale; invită UE să își asume un rol principal în dezbaterile actuale și viitoare privind normele internaționale în spațiul cibernetic și punerea lor în aplicare;

47.  constată relevanța Manualului de la Tallinn 2.0 ca bază de dezbatere și ca analiză a modului în care dreptul internațional existent se poate aplica în spațiul cibernetic; invită statele membre să înceapă să analizeze și să aplice afirmațiile formulate de experți în Manualul de la Tallinn, precum și să convină asupra mai multor norme voluntare de comportament internațional; constată, în special, că orice utilizare ofensivă a capabilităților cibernetice ar trebui să se întemeieze pe dreptul internațional;

48.  își confirmă angajamentul deplin față de un spațiu cibernetic deschis, liber, stabil și sigur, care respectă valorile fundamentale ale democrației, drepturilor omului și statului de drept și în care litigiile internaționale se soluționează prin mijloace pașnice, în baza Cartei ONU și a principiilor dreptului internațional; invită statele membre să promoveze implementarea în continuare a abordării comune și cuprinzătoare a UE privind diplomația cibernetică și normele existente în domeniul cibernetic și să elaboreze, împreună cu NATO, criterii și definiții la nivelul UE referitoare la ce anume constituie un atac cibernetic, pentru a îmbunătăți capacitatea UE de a ajunge rapid la o poziție comună ca urmare a unei fapte ilicite la nivel internațional care îmbracă forma unui atac cibernetic; sprijină ferm punerea în aplicare a normelor voluntare și fără caracter obligatoriu privind comportamentul responsabil al statelor în spațiul cibernetic prevăzute de raportul UNGGE din 2015, care să cuprindă respectarea vieții private și a drepturilor fundamentale ale cetățenilor și elaborarea unor măsuri regionale de consolidare a încrederii; sprijină, în acest context, activitatea Comisiei globale pentru stabilitatea spațiului cibernetic de elaborare a unor propuneri de norme și politici pentru creșterea securității și stabilității internaționale și pentru orientarea către un comportament responsabil al actorilor statali și nestatali în spațiul cibernetic; susține propunerea conform căreia actorii statali și nestatali nu ar trebui să desfășoare sau să permită cu bună știință desfășurarea vreunei activități care dăunează în mod intenționat și semnificativ disponibilității sau integrității generale a nucleului public al internetului și, prin urmare, stabilității spațiului cibernetic;

49.  recunoaște că majoritatea infrastructurii tehnologice este deținută sau exploatată de sectorul privat și că, prin urmare, cooperarea strânsă, consultarea și includerea sectorului privat și a grupurilor societății civile prin intermediul dialogului multipartit este esențială pentru asigurarea unui spațiu cibernetic deschis, liber, stabil și sigur;

50.  recunoaște că, din cauza dificultăților la punerea în aplicare, acordurile bilaterale dintre state nu livrează întotdeauna rezultatele scontate; consideră, din acest motiv, că crearea de coaliții în cadrul unor grupuri de țări care împărtășesc aceeași viziune și sunt dispuse să ajungă la un consens constituie un mod eficace de completare a eforturilor multipartite; subliniază rolul important pe care îl au de jucat autoritățile locale în procesul inovării tehnologice și al schimbului de date în ceea ce privește intensificarea combaterii criminalității și a activităților teroriste;

51.  salută adoptarea de către Consiliu a cadrului pentru un răspuns diplomatic comun al UE la activitățile cibernetice răuvoitoare, așa-numitul set de instrumente ale UE pentru diplomația cibernetică; sprijină posibilitatea ca UE să ia măsuri restrictive împotriva adversarilor care atacă statele membre în spațiul cibernetic, inclusiv impunerea unor sancțiuni;

52.  solicită, de asemenea, să se adopte o abordare clară și proactivă a securității cibernetice și a apărării cibernetice și să se întărească diplomația cibernetică a UE, ca sarcină transversală a politicii externe a UE, precum și capacitățile și instrumentele sale în toate sectoarele, astfel încât acestea să poată consolida în mod eficace normele și valorile UE și să pregătească terenul pentru un consens mondial asupra normelor, regulilor și măsurilor de punere în aplicare din spațiul cibernetic; consideră că edificarea rezilienței cibernetice în țările terțe contribuie la pacea și la securitatea internațională și, în cele din urmă, la o mai mare siguranță a cetățenilor europeni;

53.  consideră că atacurile cibernetice, cum ar fi NotPetya și WannaCry, se desfășoară fie la comanda unui stat, fie cu știința și aprobarea unui stat; constată că aceste atacuri cibernetice, care provoacă daune economice grave și de durată, pe lângă faptul că sunt o amenințare la adresa vieții, reprezintă și încălcări clare ale dreptului și normelor juridice internaționale; consideră, prin urmare, că NotPetya și WannaCry reprezintă încălcări ale dreptului internațional pentru care sunt responsabile Federația Rusă și, respectiv, Coreea de Nord și că cele două state ar trebui să facă obiectul unor răspunsuri proporționale și adecvate din partea UE și a NATO;

54.  solicită ca Centrul de combatere a infracțiunilor cibernetice al Europol să devină un punct focal pentru forțele polițienești și agențiile guvernamentale care se ocupă de criminalitatea cibernetică, punct focal a cărui responsabilitate principală ar fi gestionarea apărării atât a domeniilor „.eu”, cât și a infrastructurii critice a rețelelor UE în timpul unui atac; subliniază că un astfel de punct focal ar trebui, de asemenea, să fie împuternicit să efectueze schimburi de informații și să ofere asistență statelor membre;

55.  subliniază că este important să se elaboreze norme privind confidențialitatea și securitatea, criptarea, discursul de incitare la ură, dezinformarea și amenințările teroriste;

56.  recomandă ca fiecare stat membru să accepte obligația de a acorda asistență unui alt stat membru care este ținta unui atac cibernetic și să asigure responsabilitatea cibernetică națională în strânsă cooperare cu NATO;

Cooperarea între civili și militari

57.  invită toate părțile interesate să consolideze parteneriatele pentru transferul de cunoștințe, să pună în practică modele de afaceri corespunzătoare și să dezvolte încrederea între companii și utilizatorii finali din domeniul apărării și din domeniul civil, precum și să îmbunătățească transpunerea cunoștințelor academice în soluții practice, pentru a crea sinergii și a face o punte de transfer al soluțiilor între piața civilă și cea militară – în esență, o piață europeană unică a securității cibernetice și a produselor de securitate cibernetică – pe baza unor proceduri transparente și în conformitate cu legislația UE și cu dreptul internațional, în vederea menținerii și consolidării autonomiei strategice a UE; ia act de rolul esențial pe care îl joacă firmele private din domeniul securității cibernetice în alertarea timpurie și în atribuirea atacurilor cibernetice;

58.  subliniază ferm importanța cercetării și dezvoltării, în special din perspectiva cerințelor de securitate la nivel înalt de pe piața apărării; îndeamnă UE și statele membre să ofere mai mult sprijin practic industriei UE din domeniul securității cibernetice și altor actori relevanți pe plan economic, în special IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate (surse-cheie de soluții inovatoare în domeniul apărării cibernetice), și să promoveze o cooperare mai strânsă cu organizațiile de cercetare din cadrul universităților și cu actorii importanți în vederea reducerii dependențelor de produsele de securitate cibernetică provenite de la surse externe și a creării unui lanț de aprovizionare strategică în interiorul UE, pentru a mări autonomia strategică a acesteia; remarcă, în acest context, contribuția valoroasă pe care o pot aduce Fondul european de apărare și alte instrumente din cadrul CFM;

59.  încurajează Comisia să integreze elemente ale apărării cibernetice în rețeaua de centre europene de cercetare și competență în materie de securitate cibernetică, inclusiv în vederea furnizării de resurse suficiente pentru capabilitățile și tehnologiile cibernetice cu dublă utilizare în cadrul următorului cadru financiar multianual;

60.  observă că protecția activelor infrastructurii publice și ale altor infrastructuri civile critice, în special a sistemelor de informații și a datelor aferente, este o sarcină fundamentală în domeniul apărării pentru statele membre, în special pentru autoritățile responsabile de securitatea sistemelor de informații, și că această protecție ar trebui să țină fie de sfera de competență a structurilor naționale de apărare cibernetică, fie de sfera de competență a autorităților respective; subliniază că acest lucru va necesita un anumit nivel de încredere și o cooperare cât mai apropiată între actorii militari, agențiile de apărare cibernetică, alte autorități relevante și industriile afectate, lucruri care pot fi obținute numai prin definirea clară a obligațiilor, a rolurilor și a responsabilităților actorilor civili și militari și îndeamnă toate părțile interesate să țină cont de acest aspect în cadrul proceselor lor de planificare; solicită intensificarea cooperării transfrontaliere, cu respectarea deplină a legislației UE privind protecția datelor, în ceea ce privește aplicarea legii privind combaterea activităților cibernetice răuvoitoare;

61.  solicită statelor membre să își axeze strategiile naționale de securitate informatică pe protecția sistemelor de informații și a datelor conexe și să considere protecția acestei infrastructuri critice ca făcând parte din obligația lor corespunzătoare de diligență; îndeamnă statele membre să adopte și să pună în aplicare strategii, orientări și instrumente care asigură niveluri rezonabile de protecție împotriva unor niveluri de amenințare care pot fi identificate în mod rezonabil, cu costuri și sarcini ale protecției proporționale cu eventualul prejudiciu pe care riscă să îl sufere părțile vizate; solicită statelor membre să facă demersurile corespunzătoare pentru a obliga persoanele juridice de pe teritoriul lor să protejeze datele cu caracter personal aflate în grija lor;

62.  recunoaște că, din cauza contextului schimbător al amenințărilor cibernetice, ar putea fi indicată o cooperare mai solidă și mai structurată cu forțele de poliție, în special în anumite domenii critice, cum ar fi, de exemplu, depistarea amenințărilor ce țin de jihadismul cibernetic, terorismul cibernetic, radicalizarea online și finanțarea organizațiilor extremiste sau radicale;

63.  încurajează cooperarea strânsă între agențiile UE, cum ar fi AEA, ENISA, Centrul european de combatere a criminalității cibernetice, într-o abordare transsectorială menită să promoveze sinergiile și să evite suprapunerile;

64.  invită Comisia Europeană să elaboreze o foaie de parcurs pentru o abordare coordonată a apărării cibernetice europene, inclusiv o actualizare a cadrului de politici al UE în materie de apărare cibernetică pentru a asigura că acesta rămâne adecvat scopului său de mecanism de politici aplicabil pentru îndeplinirea obiectivelor UE în materie de apărare cibernetică, în strânsă cooperare cu statele membre, cu AEA, cu Parlamentul European, precum și cu SEAE; observă că acest proces trebuie să facă parte dintr-o abordare strategică mai largă a politicii de securitate și apărare comune;

65.  solicită să se consolideze capacitățile în materie de securitate cibernetică prin intermediul cooperării pentru dezvoltare, precum și al educației permanente și al formării în sensibilizarea la aspectele cibernetice, ținând cont de faptul că, în anii următori, vor exista milioane de noi utilizatori de internet, majoritatea din țările în curs de dezvoltare, consolidând în acest fel reziliența țărilor și a societăților în fața amenințărilor cibernetice și hibride;

66.  solicită cooperare internațională și inițiative multilaterale pentru a dezvolta cadre de apărare cibernetică și de securitate cibernetică stricte care să contracareze acapararea statului de către corupție, fraudă financiară, spălare de bani, finanțarea terorismului și pentru a face față provocărilor generate de terorismul cibernetic, de criptomonede și de alte metode alternative de plată;

67.  constată că atacurile cibernetice, cum ar fi NotPetya, se răspândesc rapid, generând astfel daune generalizate, cu excepția cazului în care există o reziliență extinsă la nivel mondial; consideră că formarea și educația în materie de apărare cibernetică ar trebui să facă parte din acțiunea externă a UE și că edificarea rezilienței cibernetice în țările terțe contribuie la pacea și securitatea internațională, conducând, în cele din urmă, la o mai mare siguranță a cetățenilor europeni;

Consolidarea instituțională

68.  invită statele membre să se implice într-o cooperare mai ambițioasă în domeniul cibernetic în cadrul PESCO; recomandă statelor membre să lanseze un nou program de cooperare cibernetică în cadrul PESCO pentru a sprijini planificarea rapidă și eficace, comanda și controlul operațiilor și misiunilor actuale și viitoare ale UE; remarcă faptul că acest lucru ar trebui să conducă la o mai bună coordonare a capacităților operaționale în spațiul cibernetic și poate conduce la dezvoltarea unui comandament comun de apărare cibernetică atunci când Consiliul European decide astfel;

69.  își reiterează apelul adresat statelor membre și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant de a prezenta o Carte albă a UE privind securitatea și apărarea; invită statele membre și Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant să facă din apărarea cibernetică și din descurajarea atacurilor cibernetice o piatră de temelie a Cărții albe, care să acopere atât protecția domeniului cibernetic pentru operațiile prevăzute la articolul 43 din TUE, cât și apărarea comună prevăzută la articolul 42 alineatul (7) din TUE;

70.  constată că noul program de cooperare cibernetică din cadrul PESCO ar trebui să fie condus atât de personal militar de grad înalt, cât și de personal civil din fiecare stat membru, prin rotație, și să răspundă în fața miniștrilor Apărării din UE în configurația PESCO și a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant, pentru a promova principiile încrederii între statele membre și între instituțiile și agențiile UE în ceea ce privește schimbul de informații publice și secrete;

71.  își reiterează solicitarea de creare a unui Consiliu de apărare al UE, constituit din comitetul director la nivel ministerial al AEA și din configurația PESCO a miniștrilor Apărării din UE, pentru a garanta stabilirea priorităților, operaționalizarea resurselor și cooperarea eficientă și integrarea între statele membre;

72.  reamintește că este necesar să se asigure faptul că Fondul european de apărare este menținut sau chiar dezvoltat în următorul CFM, cu alocarea unui buget suficient pentru apărarea cibernetică;

73.  solicită mai multe resurse pentru modernizarea și eficientizarea securității cibernetice și a diseminării de informații secrete între SEAE/Centrul de situații și de analiză a informațiilor al Uniunii Europene (INTCEN), Consiliu și Comisie;

Parteneriatele public-privat

74.  recunoaște că întreprinderile private joacă un rol esențial în prevenirea, detectarea, stoparea și răspunsul la incidentele de securitate cibernetică, nu doar în calitate de furnizori de tehnologie, ci și de furnizori de servicii în domenii diferite de domeniul IT;

75.  recunoaște rolul sectorului privat în prevenirea, detectarea, stoparea și răspunsul la incidentele de securitate cibernetică, precum și rolul său în stimularea inovării în domeniul apărării cibernetice și, prin urmare, solicită intensificarea cooperării cu sectorul privat pentru a asigura o viziune comună asupra cerințelor UE și NATO și asistență în găsirea de soluții comune;

76.  solicită UE să efectueze o revizuire detaliată a echipamentelor și infrastructurilor software, informatice și de comunicații utilizate în cadrul instituțiilor pentru a elimina programele și dispozitivele potențial periculoase și pentru a le interzice pe cele care au fost confirmate ca răuvoitoare, cum ar fi Kaspersky Lab;

o
o   o

77.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, agențiilor UE din domeniul securității și al apărării, Secretarului General al NATO și parlamentelor statelor membre ale UE.

(1) Cambridge University Press, februarie 2017, ISBN 9781316822524, https://doi.org/10.1017/9781316822524
(2) JO L 194, 19.7.2016, p. 1.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0366.
(4) JO C 419, 16.12.2015, p. 145.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0435.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0493.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0492.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate